Anatomia Chirurgicala a Fetei

  • Published on
    30-Nov-2015

  • View
    445

  • Download
    3

Embed Size (px)

Transcript

  • Anatomia Chirurgical a feei. Regiunile feei. Particularitile anatomo-topografice ale maxilarelor. Articulaia temporo-mandibular.

    A elaborat studentul anului II, Stomatologie, Gr. 3208 Popa Nicolai Coordonator: Melnic Iurie

  • 1. Etajele i regiunile feei Etajul Superior prezint poriunea frontal a feei situat ntre

    liniile nceperii creterii prului i cea care unete ambele margini supraorbitale.

    Etajul Mediu este situat ntre liniile care unesc ambele margini supraorbitale i cea care trece la nivelul marginilor inferioare ale aripilor nazale.

    Etajul Inferior prezint poriunea dintre linia care trece la nivelul margionilor ionferioare ale aripilor nazale i marginea inferioar a mentonului

    nlimea etajului inferior, fiind meninut de prezena dinilor, nu este constant i n caz de leziuni la nivelul arcadelor dentare, proporiile treimii inferioare a feei n corelaie cu etajul mijlociu, care este constant, se micoreaz.

  • Regiunile feei Regiunile superficiale alctuite din totalitatea prilor moi situate pe prile

    antero-laterale ale masivului osos facial, cuprind regiuni mediane (nazal, labial i mentonier) i regiuni laterale (genian, parotidomaseteric i temporomalar).

    Regiunile profunde alctuite din prile moi situate la partea interioar i

    posterioar a masivului facial, cuprind regiunile cavitii bucale (dentoparodontale, palatin, amigdaliene i planeul bucal), regiunea zigomatic i spaiile latero- i retrofaringian.

    Regiunile planeului bucal formeaz etajul supramilohioidian alctuit din regiunile lingual i sublinguale i etajul submilohioidian alctuit in regiunile submentonier i submandibulare

  • 2. Oasele ce formeaz scheletul facial Exist 22 de oase care formeaz craniul, toate fiind n poziie fix cu excepia mandibulei. Scheletul feei const din 15 oase, restul de 7 fiind situate n profunzime i nu afecteaz conturul capului.

    Oasele feei sunt: 1. maxilarele (2) formeaz falca superioar, poart dinii superiori, ocup cea mai mare parte a

    feei, cerul gurii, cavitile orbitale i formeaz peretele exterior al cavitii nazale. 2. mandibula (1) formeaz falca inferioar, brbia i partea de jos a feei. Este singurul os al

    craniului care se mic i poart dinii inferiori. 3. oasele zigomatice sau ale obrajilor (2) 4. osul nazal (1) formeaz puntea nazal

    Oasele interne ale feei: 1. Oasele palatine formeaz podeaua cavitii nazale i cerul gurii precum i podeaua cavitilor orbitale 2. Osul vomer formeaz partea din spate i de jos a septului nazal. 3. Oasele lacrimale sunt dou oase foarte mici n interiorul orbitelor. 4. Oasele cornetului inferior care formeaz o parte a nasului.

  • 3. Anatomia maxilei i particularitile anatomo - morfologice

    Maxila este un os pereche i neregulat, situat n centrul feei, fcnd parte din viscerocraniu. Are un corp (cu 4 fee: anterioar, infratemporal, orbitar, nazal) i 4 procese (zigomatic, frontal, alveolar, palatin); conine sinusul maxilar i canale ce strbat maxila (canalul suborbitar, canale alveolare). Fiecare maxil este format din dou oase care s-au sudat n timpul dezvoltrii embrionare: maxila propriu-zis i osul incisiv (Os incisivum). Uneori, cele dou pri pot fi separate prin sutura incisiv (Sutura incisiva) sau pot fi complet izolate (cheiloschizis sau buza de iepure). Componentele Corpul maxilei (Corpus maxillae) prezint o baz i un vrf i are 4 fee:

    Faa anterioar (Facies anterior) Faa posterioar sau infratemporal (Facies infratemporalis) Faa superioar sau orbitar (Facies orbitalis) Faa nazal (Facies nasalis)

    4 procese (apofize) Procesul zigomatic (Processus zygomaticus) Procesul frontal (Processus frontalis) Procesul alveolar (Processus alveolaris) Procesul palatin (Processus palatinus)

    Structurile interioare: Sinusul maxilar (Sinus maxillaris) Canale ce strbat maxila: Canalul infraorbital (Canalis infra-orbitalis) Canale alveolare (Canalis alveolaris)

  • Faa anterioar (Facies anterior) Faa anterioar (Facies anterior) este uor concav i situat anterolateral.Ea prezint: gaura suborbitar (Foramen infraorbitale), aflate dedesubtul marginii orbitale - unde

    se deschide canalul infraorbital. fosa canin (Fossa canina) o mic depresiune aflat sub gaura suborbitar, n care i

    are originea muchiul ridictor al unghiului gurii (musculus levator anguli oris) incizura sau scobitura nazal (Incisura nasalis) o scobitur concav larg, semioval

    aflat medial i anterior. Incizurele nazale ale ambelor maxile particip la delimitarea aperturii piriforme (apertura piriformis) ce duce n cavitatea nazal.

    Faa posterioar sau infratemporal (Facies infratemporalis) Faa posterioar sau infratemporal (Facies infratemporalis) este concav i rugoas i privete posterolateral formnd peretele anterior al fosei infratemporal (Fossa infratemporalis). Esre separat de faa anterioar prin procesul zigomatic. n partea inferioar ea se articuleaz cu osul palatin i cu procesul pterigoid. Pe faa posterioar se afl : tuberozitatea maxilei (Tuber maxillae sau Eminentia maxillaris) o convexitate aflat

    pe partea inferioar a feei posterioare a maxilei orificii alveolare (Foramina alveolaria) n numr de 2-3 situate pe tuberozitatea

    maxilei. Orificiile alveolare se continu n grosimea osului cu canalele alveolare (Canales alveolares) prin care trec ramurile nervoase i arteiale (rami alveolares superiores posteriores nervi maxillaris, arteria alveolaris superior posterior) pentru molari

    Faa superioar sau orbitar (Facies orbitalis) Faa nazal (Facies nasalis)

  • Funcii Procesul alveolar al maxilei prezint cavitile de recepie pentru rdcinile dinilor, numite alveole dentare (Alveoli dentales). Maxila ia parte la formarea a trei cavitii: plafonului cavitii bucale planeului i peretelui lateral al foselor nazale planeului orbitei Parial ia parte la formarea a dou fose: infratemporal i pterigopalatin, i a dou fisuri: orbitar inferioar i pterigomaxilar. Articulaii Maxila are articulaii cu 9 oase: 2 oase ale neurocraniului: frontal i etmoid 7 oase ale viscerocraniului: maxila de partea opus, zigomatic, lacrimal, oasele

    nazale, vomer, cornetul inferior, palatin

  • 4. Anatomia mandibulei i particularitile anatomo-morfologice

    1 processus coronoideus; 2 incisura mandibulae; 3 ramus mandibulae; 4 tuberositas masseterica, 5 corpus mandibulae; 6 foramen mentale; 7 protuberantia mandibulae; 8 processus condylaris; 9 foramen mandibulae; 10 tuberositas pterygoidea, 11 linea mylohyoidea; 12 fovea submandibularis.

  • Mandibula este unicul os mobil al craniului, fiind constituit din corp dispus orizontal, pe care sunt fixai dinii i dou ramuri orientate vertical, care servesc la formarea articulaiei temporomandibulare i inseria muchilor masticatori. Aceste dou poriuni se unesc sub un unghi, formnd unghiul mandibulei, pe faa extern a cruia se afl tuberozitatea maseteric, iar pe cea intern tuberozitatea pterigoid. Corpul mandibulei are forma unei potcoave i i se descriu dou fee una extern i alta intern, o margine inferioar bazal i una superioar alveolar. Pe partea anterioar a corpului mandibulei, pe linia medie, se afl protuberana mental, mrginit lateral de o proeminen, numit tubercul mental. Posterior de tubercul, la nivelul spaiului dintre molarii unu i doi,se afl orificiul mental, ce prezint orificiul de deschidere a canalului mandibular, prin care trece artera i nervul omonim. Pe faa intern a corpului mandibulei proemineaz spinul mental, lateral de care se afl fosa digastric, locul de inserie a muchiului omonim. Sub spina mental ncepe linia milohioidian, care are o direcie postero-superioar i lateral, ce mparte faa intern a corpului mandibulei n doua fosete: una superioar foseta sublingual, pentru glanda sublingual, i una inferioar foseta submandibular pentru glanda salivar cu acelai nume. Ramurile mandibulei. Pe faa intern observm orificiul mandibular situat la 2 cm inferior de incizura mandibulei, care duce n canalul mandibulei . Canalul trece n profunzimea mandibulei i se termin pe faa ei extern cu orificiul mental. Posterior de orificiul mandibular trece anul milohioidian determinat de traiectulmnunchiului vasculonervos milohioidian. Ramura mandibulei se termin cu dou apofize una anterioar, apofiza coronoid, i alta posterioar, apofiza condilar . ntre ele se afl incizura mandibulei . De la baza apofizei coronoide trece creasta buccinatorie. Apofiza condilar este alctuit din cap i col; pe faa anterioar a colului se afl foseta pterigoidianpentru inseria muchiului pterigoid lateral.

  • Anatomia dinilor i raportul rdcinilor cu tabele osoase

    Dintii sunt structurile cele mai dure din organismul uman, fiind folositi la muscarea, sfasierea si mestecarea alimentelor, ca un prim pas in digestie. Dintii au un rol si in vorbire, un proces controlat prin directionarea fluxului de aer in gura, cu ajutorul dintilor, limbii si a buzelor. Fiecare dinte are doua parti principale - coroana dintelui - partea Vizibila de la suprafata - si radacina situata in maxilar. Aceste doua parti se intalnesc la gatul dintelui (colet), situat chiar sub marginea gingiei.

  • Coroana - Aceasta este partea vizibila a dintelui, situata deasupra marginei gingivale si acoperita cu smalt. Cu cat inaintam in varsta, dintii pot parea mai lungi. Acest fapt se datoreaza bolilor parodontale, care produc retragerea gingiei si dezgolirea dintelui. De asemenea, dintii pot parea mai mici, datorita tocirii smaltului. Dintii incisivi au coroana cu capatul lat si ascutit, in forma unei dalte, iar caninii au capatul ascutit ca osageata. Molarii si premolarii presinta osuprafata mai plata, cu ridicaturi si adancituri. Gatul dintelui - Numit si colet, este locul in care coroana intalneste radacina. Radacina dentara - Radacina dintelui se extinde in osul maxilarului, iar forma sa depinde de tipul dintelui. Incisivii si caninii au o singura radacina, premolarii au o radacina sau doua, iar molarii pot avea doua sau trei radacini, in functie de locatie. Radacinile sunt acoperite de ciment si sunt sustinute cu ajutorul ligamentului periodontal. La capatul fiecarei radacini se afla un orificiu, numit foramen apical, prin care ies vase de sange si nervi. Smaltul este invelisul exterior, dur, al coroanei dentare. Smaltul poate rezista fortei de mestecare, muscare si zdrobire, insa poate fi si foarte fragil. Este predispus la fisurare. Lezarea smaltului nu este dureroasa. Dintele nu poate repara singur smaltul, asa cum oasele rupte se sudeaza, prevenirea deteriorarii fiind esentiala. Smaltul este translucid (permite trecerea luminii) insa nu este transparent. Desi smaltul se afla la exterior, stratul de sub acesta - dentina - este responsabil de culoarea dintilor.

  • Smaltul poate fi patat de cafea, ceai tutun si din cauza igienei deficitare. Medicul poate rezolva aceasta probema prin abraziunea smaltului sau prin alte metode ce implica afectarea dentinei. Cimentul dentar - Asa cum smaltul acopera coroana, cimentul acopera radacina. Nu este la fel de alb sau dur precum smaltul, insa este atasat de mici fibre (ligamentele periodontale), care ajuta la ancorarea dintelui in maxilar. Dentina este o substanta asemanatoare cu osul, aflata sub smalt si care alcatuieste cea mai mare parte a dintelui. Pentru a schimba culoarea dintelui, este necesara schimbarea culorii dentinei. Culoarea dentinei este gri-alba sau galbuie, nu un alb pur. Petele pot fi produse de diverse boli, fluor, sau antibiotice, administrate in perioada de dezvoltare. Dentina inconjoara si protejeaza nervii si vasele de sange - pulpa - din coroana si radacina. Dentina este un tesut viu si transmite impulsuri dureroase. Se poate repara singura. Pulpa dentara - In mijlocul dintelui se afla pulpa dentara, o cavitate ce contine vase de sange, nervi si tesut conector - pulpa. Pulpa hraneste dintele si asigura vitalitatea sa. Partea pulpei situata in radacina se numeste canal radicular, iar partea situata in coroana se numeste camera pulpara. Atunci cand este expusa infectiei, pulpa transmite durere severa si formeaza un abces dentar. In acest caz, pentru salvarea dintelui, este necesara extractia pulpei si obturarea canalului radicular. Ligamentul periodontal - Radacina dintelui este atasata de osul alveolar prin ligamentul periodontal. Acest ligament contine vase de sange si nervi, constituind o zona de amortizare flexibila intre dinte si os. Foramenul apical - Deschizatura mica de la capatul fiecarei radacini, care permite trecerea vaselor de sange si a nervilor.

  • Raporturile intime ale sinusului maxilar cu rdcinile dentare variaz n funcie de mai muli parametri: vrst, dezvoltarea sistemului dentar, a maxilarului i sinusului, morfologia individual a acestei caviti, precum i de prezena sau absena dinilor. Sinusurile maxilare cu dezvoltare obinuit au planeele n raport de vecintate cu premolarul secund i primii doi molari permaneni, mai rare fiind situaiile n care aceast cavitate are raporturi cu premolarul prim i molarul trei, de obicei, distana dintre apexurile rdcinilor dinilor laterali superiori i planeul sinual maxilar este de 2-4 mm. Distanele medii (n milimetri) dintre apexurile unor dini permaneni maxilari i peretele inferior al sinusului maxilar sunt urmtoarele (dup Von Bondsdorff): - molarul secund 1,3; - molarul trei 2,3; - molarul prim 2,6; - premolarul secund 2,9; - caninul 7,1; - premolarul prim 7,5.

  • Raportul sistemului dentar cu canalul mandibular Carter i Keen (1971) au studiat din punct de vedere morfologic i radiologic mii de mandibule cu scopul verificrii traiectului i dispoziiei canalului mandibular, respectiv a nervului dentar inferior, descriind existena a trei variante : - Tipul 1. Este cunoscut sub numele de varianta convenional. Canalul coafeaz apexurile dinilor laterali. - Tipul 2. Este prezent n 20% din cazuri. Canalul este situat la distana de apexurile dinilor laterali, ntre ei i acestea aflndu-se un plex nervos . - Tipul 3. Canalul are o poziie inferioar. Trunchiul nervos se divide n dou ramuri, care ulterior se ramific n plexuri nervoase. Rdcinile dinilor din rndul superior uneori fac legtur i cu cavitatea nazal ce are mare nsemntate pentru stomatologi n vremea rezeciei vrfurilor rdcinelor fiindc se pot leza formaiunile adiacente. Alturarea foarte apropiat de cavitatea nazal d posibilitate spargerii abceselor n vremea proceselor de inflamaie n regiunea vrfurilor rdcinilor. Raporturile rdcinilor incisivilor mediali superiori cu podeaua foselor nazale poate fi diferit. La oamenii cu cap rotund i faa lat (hameprozopi) cu o nlime nensemnat a apofizei alveolare a maxilarului rdcina incisivului superior medial foarte tare se apropie de stratul spongios al palatului dur osos i de podeaua cavitiinazale, desprindu-se de ea numai printr-un strat subire osos. La oamenii cu capul lung i faa ngust (leptoprozopi) i cu apofiza alveolar alungit vrful rdcinii se gsete la o deprtare de cavitatea nazal pn la 10 mm. Rdcina incisivului superior lateral n legtur cu dimensiunile lui mai mici de obicei nu se ap...