Embed Size (px)
[Tastați aici]
ANALIZA POLITICILOR SI PROGRAMELOR
PUBLICE IN ASISTENTA SOCIALA, CONCEPEREA
SI ELABORAREA DE SOLUTII PENTRU
PROBLEMELE IDENTIFICATE
Competența face diferența! Proiect selectat în cadrul Programului Operațional Capacitate Administrativă cofinanțat de Uniunea Europeană, din Fondul Social European
Axa prioritară 1: „Administrație publică și sistem judiciar eficiente” Obiectivul specific 1.1: „Dezvoltarea și introducerea de sisteme și standarde comune în administrația publică ce optimizează procesele decizionale orientate către cetățeni și mediul de afaceri în concordanță cu SCAP” Titlul proiectului: „Întărirea capacității societății civile de a formula politici publice alternative în domeniul serviciilor sociale prin dezvoltarea unui mecanism de colectare și monitorizare a nevoilor persoanelor vulnerabile” Număr de identificare al contractului: 143/18.06.2018, Cod SIPOCA 280, Cod SMIS2014 + 113037
Pag
e1
Motto:
Povestea celor 5
Au fost odată 5 oameni care
se numeau: CINEVA, ORICINE,
NIMENI, TOŢI și ALTUL.
Într-o zi cei 5 au fost
confruntați cu o problemă
deosebit de importantă și
de aceea s-au hotărât să fie
rezolvată de TOȚI.
Însă, cum TOȚI era sigur
că CINEVA o va rezolva, iar
CINEVA se baza pe NIMENI, în
final NIMENI nu a rezolvat-o
deoarece era evident că
ORICINE ar fi fost în stare să o facă.
Atunci CINEVA s-a supărat
foarte tare, căci era o treabă
pentru TOȚI. Însă TOȚI i-a
sugerat lui CINEVA să-l oblige
pe ALTUL să facă ceea ce
NIMENI nu a fost dispus sa
facă, deși ORICINE ar fi putut.
Concluzia: Treaba trebuie
făcută întotdeauna de ALTUL!
Pag
e2
Cuprins
Intre Politica si politici – definiri conceptuale ............................................................. 4
Despre frica de politică ........................................................................................... 4
Advocacy sau Lobby? .............................................................................................. 4
Concepte cu care operam ....................................................................................... 5
Caracteristicile Politicii Publice ............................................................................. 5
Procese specifice politicilor publice .............................................................................. 6
Pași pentru schimbarea unei politici publice: ........................................................... 6
Procesul de realizare a politicilor publice ..................................................................... 8
Stabilirea agendei ................................................................................................... 9
Elaborarea politicii ................................................................................................. 9
Luarea deciziilor .................................................................................................... 10
Implementarea politicii ......................................................................................... 11
Monitorizarea implementării politicilor publice .................................................. 12
Ce monitorizăm? ................................................................................................... 13
Definirea indicatorilor: .......................................................................................... 14
Instrumente de monitorizare si evaluare a implementarii politicilor publice ..... 15
Mecanisme de influentare si de participare in elaborarea politicilor publice de catre actorii sociali ................................................................................................................................. 17
Nivele de participare: ................................................................................................ 17
Tehnici standard de facilitare ................................................................................... 19
Cresterea implicarii factorilor interesati in influentarea politicilor publice .......... 20
Elaborarea Materialelor Scrise ....................................................................................27
Elaborarea Materialelor ........................................................................................27
Lista aspectelor cheie privind elaborarea materialelor ....................................... 28
Realizarea Pliantelor ................................................................................................ 28
Listă de Control pentru Elaborarea unui Material Scris ...................................... 31
Importanţa Mesajului Scris ................................................................................... 31
Greşeli Frecvente ale Autorilor în Elaborarea Materialelor Scrise...................... 32
Tabloul Sintetic privind Cuvintele de Legătură sau de Articulaţie ...................... 32
Comunicatul de Presă – Elemente cheie ................................................................. 34
Organizarea unei Conferinţe de Presă ..................................................................... 35
Instrumente scrise de influentare a politicilor publice .............................................. 36
Pag
e3
O posibilă structură şi stilul publicațiilor ................................................................. 37
Structura Document de poziție ................................................................................ 40
Procesul de advocacy ................................................................................................... 43
Analiza problemelor: ............................................................................................... 44
Analiza obiectivelor: ................................................................................................ 44
Analiza factorilor interesați ..................................................................................... 45
Colaborarea cu factorii interesați ......................................................................... 45
Procesul de advocacy: etapa comunicării interne ................................................... 46
Tehnici de influențare15 ....................................................................................... 47
Metode şi tehnici de advocacy ................................................................................. 48
Teme secundare si orizontale………………………………………………………………………. 50
Pag
e4
Intre Politica si politici – definiri conceptuale
Despre frica de politică
Politica înseamnă, în sensul său inițial, gestionarea cetății („polisului”). Așadar, dacă vă
doriți să îmbunătățiți calitatea vieții din satul/orașul vostru, înseamnă că sunteți interesați de
politică. Sintagma „noi nu facem politică” este, în consecință, eronată. La fel și să spuneți „noi
suntem apolitici”. Pentru că apolitic înseamnă „fără legătură cu politica”. Ori, dacă vreți
dezvoltarea unei metodologii de aplicare a unei politici publice, v-ați implicat deja în politică!
Apolitică este apa, nu o acțiune civică. Dar puteți „să nu faceți jocuri politice” și să rămâneți
echidistanți față de toate partidele politice active în zona voastră.
Advocacy sau Lobby?
Noțiunea de advocacy în sine provine de la verbul englezesc to advocate, care înseamna
„a susține o cauza”. În esența, advocacy este un termen-umbrela, care desemneaza activismul
organizat în anumite domenii. Advocacy înseamna urmarirea influențarii rezultatelor – inclusiv
a politicilor publice si a deciziilor de alocare a resurselor din cadrul sistemelor si instituțiilor
politice, economice si sociale.
Definiția de lucru pentru advocacy:
Acțiuni concrete îndreptate spre modificarea legilor si regulamentelor promovate si adoptate
de catre autoritațile publice.
Campania de advocacy presupune sensibilizarea populației și implicarea ei în acțiuni de
interes comun - ținând cont de abilitãțile și disponibilitatea cetãțenilor într-o problemã care
poate fi rezolvatã în interesul comunitãții - și este derulatã de activiști de advocacy sau de
anumite organizații.
Vechea definiție a lobbystului: “Persoana care cauta sa influențeze membrii
Parlamentului, încearca sa obțina promovarea inițiativelor legislative prin discuții avute în
holuri si solicita sprijinul persoanelor influente.” (Dicționar Oxford).
Odata cu extinderea sensului si apariția activitaților de lobby, s-au înmulțit definițiile,
precum si disputele legate de interpretare. Astfel, potrivit unor definiții, lobby-ul este limitat la
încercarile directe de a influența legiuitorii, prin întrevederi personale si forța persuasiunii. În
accepțiunea americana, reprezinta un grup, o organizație sau o asociație care cauta sa
influențeze promulgarea sau blocarea unor masuri legislative în interes propriu. Este practicat
în general de grupurile de interese, în majoritate economice, din diverse ramuri.
Procesul de lobby este o extindere a dreptului fiecãrui cetãțean de a se face ascultat, prin
efortul de a influența legislația specificã și exercițiul democratic. Lobby-ul se referã la derularea
Pag
e5
unor activitãți care sã influențeze factorii de decizie, sã voteze și sã acționeze în favoarea unui
interes special.
Lobby-ul reprezintã, de asemenea, orice încercare a unei persoane sau a unui grup de
interes de a influența voturile membrilor Parlamentului. Trebuie menționat cã activitatea de
lobby este inevitabilã în orice sistem politic
Concepte cu care operam
Caracteristicile Politicii Publice
- este asumata de catre o autoritate publica (locala sau centrala)
- trebuie sa se refere la un numar semnificativ de persoane si/sau comunitati
- susceptibila de a produce efecte
•Activitatea partidelor politice si a oamenilor politici, a institutiilor legitimate prin mecanisme democratice (Parlament, Guvern), declaratii politice, campanii electorale (def. IPP)
•Expresia vointei institutiilor statului
Politica
•Politicile deriva din termenul englezesc policy
•Politici=politici publice
Politici
•politica publica este tot ceea ce decid guvernele sa faca sau sa nu faca (Thomas Dye)
•Politicile publice reprezinta actiuni realizate de catre guvern (central sau local) ca raspuns la problemele care vin dinspre societate.
•Punerea in practica a vointei institutiilor statului.
•Combinatie dinamica de teluri, reguli, actiuni, resurse, stimulente si comportamente care urmaresc anumite schimbari si pot avea impact asupra celor 3 sectoare ale societatii: public, societatea civila si privat (def.FPDL).
Politici Publice
•tip de politica publica
•Document de politici publice pe termen mediu si lung care defineste politica autoritatilor intr-un anumit domeniu in care se impune luarea unor decizii in legatura cu o serie de aspecte.
•Ex: Programul Guvernamental, Strategia energetica a Romaniei/Strategia de dezvoltare durabila comuna Vilcelele, jud Calarasi
Strategia
•Act normativ – Lege, Hotarare de Consiliu Judetean/Local, HG, Ordin de Ministru
•Masura – Masuri de sprijin pentru zonele defavorizate si agromediu – o suma de masuri constituie o strategie
•Programe
•Planuri
•Memorandumuri
Tipuri de politica publica
Pag
e6
Procese specifice politicilor publice
Pași pentru schimbarea unei politici publice:
Identificarea problemei
•Cererea expresă de acțiune guvernamentală
Stabilirea agendei (captarea atenției factorilor de decizie asupra unor problem specifice)
•Decizia asupra problemelor care se vor regăsi pe agendă
Formularea de propunere de politica publică
•Dezvoltarea de propuneri pentru rezolvarea problemei specifice
Legitimarea deciziilor de politică publică
•Selectarea unei propuneri
•Construcția suportului politic pentru susținerea propunerii respective
•Adoptarea propunerii prin act legislative
Implementarea de politică publică
•Organizarea administrației
•Stabilirea ofertei de servicii
•Stabilirea resurselor financiare prin taxe sau alte mijloace
Evaluarea de politică publică
•Studierea programelor
•Raportarea de outputuri pentru programele guvernamentale
•Evaluarea de impact
•Sugerarea de metode de imbunatățire sau ajustare a procesului de politică publică
Pag
e7
Analiza de nevoi (prin consultare, analiză, etc. – identificarea elementelor necesare de a fi îmbunătățite / schimbate)
Elaborare text draft
Consultare cu terți pe textul de politică publică
Elaboare text final
Consultare prin care se verifică dacă conținutul politicii publice este realist / agreat de părțile vizate
Supunerea spre avizare de către autoritățile interesate în aplicarea politici –înaintarea către autoritățile vizate
Punerea documentului în consultare publică (min. 30 de zile)
Adoptarea documentului
Implementarea politicii publice
Evaluarea politicii publice
Pag
e8
Procesul de realizare a politicilor publice
Ciclul politicilor publice, este complex şi implică dimensiuni, mecanisme şi actori într-o reţea
de interrelaţii. Unul dintre cele mai cunoscute mijloace de a-l face mai uşor de înţeles este acela
de a împărţi procesul în mai multe stadii sau etape şi subetape distincte. Ciclul unei politici este
şirul acestor stadii sau etape ale procesului de înfăptuire a politicii respective.
Împărţirea procesului politicilor publice în mai multe stadii şi substadii şi examinarea
acestora reprezintă un mod mai simplu de a înţelege acest proces. De multe ori experţii joacă un
rol deosebit de important în cadrul acestui proces, în special în luarea deciziei cu privire la o
anumită politică publică.
Începând cu anii ’70, ştiinţele politice au utilizat o schemă euristică pentru a evidenţia cadrul
conceptual pentru analiza politicilor publice.
Această schemă este constituită dintr-o serie de etape asociate cu procesul de politică
(Anderson 1978). Unii dintre cercetătorii în domeniul ştiinţelor politice nu au identificat mai
mult de şapte etape în cadrul procesului politic, iar cea mai convenţională interpretare citează
doar patru. Etapele sunt de regulă aranjate secvenţial, aşa cum sunt descrise mai jos şi includ o
serie de conexiuni cu reacţie inversă.
Pag
e9
Stabilirea agendei
Această etapă este importantă pentru că, dacă o situație problematică nu este conștientizată,
acceptată și considerată importantă de mediul politic, atunci cel mai probabil nici o intervenție
publică nu va fi planificată pentru soluționareaproblemelor respective.
Ținem minte!
Agenda publică nu coincide întotdeauna cu agenda guvernamentală!!!
De regulă, problemele de pe agenda publică sunt relevante pentru agenda
guvernamentală/ instituțională dacă:
afectează un număr semnificativ de persoane
au impact ridicat
sunt viabile în timp
De cele mai multe ori este dificil să aducem o problemă pe agenda guvernamentală: depinde
foarte mult fie de gravitatea problemei pentru care propunem o soluție, fie de
reprezentativitate (numărul de persoane afectate de acea problemă). Ce căi de acțiune avem la
dispoziție în această etapă? Le-am analizat în ultimul capitol al prezentului ghid. Este bine să
avem în vedere faptul că, atunci când nu reușim să aducem o problemă pe agenda guvernanților
prin intermediul audierilor și a altor tipuri de instrumente pe care le avem la dispoziție,
putem pune problema pe agenda media.
Elaborarea politicii
Este nevoie să înțelegem că elaborarea politicii este un proces public, că în acesta se reflectă
diferite valori și trebuie să vizeze atingerea mai multor scopuri de interes public. Această etapă
trebuie să fie obiectivă și rațională, să se folosească de statistici, de studii și analize, precum și
de alte date existente pentru a dezvolta soluții reale maximizatoare. Pe scurt, este nevoie ca
societatea civilă dar și actorii guvernamentali să parcurgă următorii pași:
cercetarea problemei
definirea celor mai bune soluții
evaluarea ex-ante a politicilor (analiza previziunii)
Ce realizăm dacă ne implicăm în elaborarea politicii?
ne asigurăm că se iau în considerare nevoile şi interesele noastre, sau ale grupurilor pe
care le reprezentăm
Pag
e10
putem interveni și corecta
prezentăm expertiza noastră administrației
promovăm soluţiile pe care noi le considerăm corecte
Luarea deciziilor
Definirea corectă a problemei și stabilirea cauzelor acesteia este esențială în luarea
celor mai bune decizii. Înainte de această etapă se recomandă analiza cantitativă și calitativă
a datelor problemei și consultarea cu cei interesați și afectați de problemă pentru a se asigura
eficacitatea procesului de luare a deciziei. Luarea unei decizii presupune evaluarea și alegerea
de către autoritatea politică competentă, dintre mai multe variante, a celor mai potrivite
pentru atingerea obiectivului vizat.
De ce putem fi mulțumiți că s-a ajuns la această etapă?
am putut să influențăm factorii de decizie, înainte de luarea deciziei și am atras atenția
asupra unor efecte secundare ce trebuie luate în considerare.
Care sunt punctele forte ale administrației în acest moment?
a consultat analize detaliate și a ascultat diferite puncte de vedere înainte de luarea
deciziei, astfel a acumulat noi cunoștințe care consolidează capacitatea relevantă pentru luarea
deciziei.
Ce ar putea să ne nemulțumească la etapa de luare a deciziei?
alegerea finală aparține administrației
Ce consecințe ar putea să aducă acestă etapă asupra administrației?
pierde din legitimitate dacă nu ia deciziile potrivite
Deciziile bune sunt evaluate pe baza a cinci criterii importante:
Pag
e11
Relevanţă
Se raportează soluțiile identificate la nevoile grupurilor
țintă, logica internă a intervenției; Este intervenția practică,
clară şi bazată pe informaţii de încredere?
Eficacitate
Dacă instrumentele de intervenție sunt cele mai potrivite
Eficienţă
Atingerea rezultatelor intervenței în condiţii rezonabile
de cost.
Cât de bună este conversia inputurilor şi a mijloacelor
aflate la dispoziţie în rezultate, în termeni de calitate,
cantitate şi timp;
Impact
Efectele intervenței asupra grupului țintă, asupra
mediului încare se desfăşoară; contribuţia intervenției la
atingerea obiectivelor sectoriale mai largi şi a politicilor
specifice domeniului
Durabilitate Evaluarea măsurii în care beneficiile produse vor
continua să se manifeste, să producă efecte după terminarea
ciclului de viaţă a intervenției. Elemente cheie în acest proces
sunt responsabilităţile instituţionale asumate, sprijinul
politicilor publice, alocările financiare, dotările şi
echipamentele, capacităţile umane etc.
Implementarea politicii
După ce factorii decizionali și-au dat acordul asupra soluției optime la problema prezentată,
aceasta trebuie transmisă tuturor celor implicați pentru crearea legitimității. Implementarea
implică colaborare, fie că este între superior și subordonat sau necesită implicarea altor
persoane, din aceeași sau altă organizație guvernamentală. În acest stadiu se generează
acte cu caracter executiv ce întăresc caracterul normativ. De asemenea, se aleg instrumentele
ce vor facilita punerea politicii în aplicare și se desemnează autoritatea care va face acest lucru.
Pag
e12
Cum putem fi noi afectați?
așteptăm pasiv finalizarea implementării, în timp ce grupurile țintă pot avea de
suferit dacă implementarea durează prea mult
ne putem implica activ în implementare, asigurându-ne că se urmăresc rezultatele
scontate
Monitorizarea implementării politicilor publice
Atât influențarea adoptării politicii publice, cât și implementarea ei trebuie să facă obiectul
unei strategii de relaționare cu autoritățile publice.
Monitorizarea și evaluarea implementării politicilor publice sunt importante pentru a:
- stabili măsura în care o politică publică şi-a îndeplinit obiectivele
- clarifica meritul și valoarea rezultatelor, din perspectiva îmbunătățirii condițiilor sociale
și economice ale grupurilor-țintă vizate – beneficiarii pentru care poate au militat
organizațiile societății civile, în campaniile lor de advocacy.
Eficiența demersului de advocacy se măsoară nu prin modificarea legislativă propriu-zisă, ci
prin impactul ei real asupra vieții beneficiarilor, întrucât printr-o campanie de advocacy,
organizația încearcă să obțină îmbunătățirea calității vieții unui grup de oameni.
Acțiunile de monitorizare a modului de implementare a politicilor publice consolidează
expertiza organizațiilor şi le asigură un avantaj net în înțelegerea problemei vizate în toată
complexitatea sa asigurând astfel legitimitatea şi credibilitatea soluțiilor promovate în cadrul
campaniilor de advocacy.
Nu este de dorit o atitudine pasivă sau o atitudine critică „de pe margine”. Implicarea
reprezentanților societății civile în etapa de implementare se poate realiza constructiv prin:
• Monitorizarea modului de implementare și diseminarea observațiilor, concluziilor;
• Monitorizarea activității reprezentanților „noștri” din instituțiile publice și ulterior
intervenția în etapa de evaluare cu recomandări și propuneri fundamentate, constructive
de ameliorare a situației. În acest caz, monitorizarea nu este un scop în sine, ci face parte
dintr-un demers de advocacy, fiind urmată de acțiuni de comunicare externă și
persuadare în etapa de evaluare și feedback din ciclul de politici publice.
Monitorizarea politicilor/instituțiilor publice poate constitui:
• Una din metodele de colectare a informațiilor în cadrul campaniilor de advocacy;
Pag
e13
• Una din direcțiile de acțiune a organizației – caracteristică a organizațiilor care se
definesc ca watchdog („câine de pază”);
• O activitate necesară tuturor organizațiilor în vederea orientării strategice și operaționale
și în vederea formulării de programe/proiecte întrucât presupune informare permanentă
și analiza mediului extern.
Conceperea activității de monitorizare trebuie să considere o strategie clară de
utilizare a rezultatelor monitorizării.
Ce monitorizăm?
a. Reglementările în domeniu - identificarea eventualelor contradicţii, lacune prin care actele
normative devin ineficiente și permit abuzuri. Această analiză deschide următoarele opțiuni:
• Cadrul legislativ e bun și nu va fi constitui obiectivul activităȚii de monitorizare;
• Cadrul legislativ are lacune serioase și necesită amendare/abrogare;
• Cadrul legislativ nu rezolvă problema – caz în care eforturile campaniei se vor îndrepta
pe reanalizarea situaţiei, dezvoltarea unei alte modalități de soluționare a problemei
(posibil, dar nu obligatoriu, prin formularea unui nou cadru legal) și promovarea ei;
b. Structura şi implementarea unei decizii publice – identificarea scurtcircuitelor în procesele,
procedurile, cadrul instituțional din cauza cărora legea nu se aplică. Evaluarea anterioara nu este
completă și poate induce în eroare dacă îi lipseşte analiza cadrului ce consolidează punerea în
practică a reglementărilor. Această analiză deschide următoarele opțiuni: cadrul ce consolidează
punerea în practică a reglementărilor este prea vag (sau prea complex) și nu asistă în mod
eficient implementarea, caz în care eforturile activităților de monitorizare sunt direcționate spre
colectarea de „dovezi”. Astfel, se pot identifica următoarele situaţii caracteristice pentru cadrul
de reglementare:
• Este potrivit, dar nu este respectat, impunându-se astfel analizarea situației, dezvoltarea
unei soluții și promovarea ei;
• Este inexistent – caz în care eforturile campaniei se vor îndrepta spre re-analizarea
situaţiei, dezvoltarea unei soluții și promovarea ei.
• Există bariere culturale – este astfel nevoie de identificarea elementelor din cultură ce
perpetuează problema şi mențin o stare de fapt nesatisfăcătoare.
Pag
e14
Acest triunghi de analiză asistă organizația în fixarea palierului (legislativ, executiv, public)
asupra căruia vor acționa prin demersul de advocacy și implicit prin acțiunile de monitorizare.
Definirea indicatorilor:
Definirea indicatorilor se face în strânsă legătură cu obiectivele și țintele monitorizării.
Calitatea și relevanța informațiilor obținute depinde în mare măsură de indicatorii stabiliți și
este recomandată consultarea echipei de experți şi a persoanelor-resursă în definirea sistemului
de indicatori.
În general, indicatorii pot fi clasificați în:
• Indicatori de rezultate imediate (output indicators), ce măsoară rezultatele fizice,
• Indicatori de rezultat (result indicators), care permit măsurarea beneficiului real al
rezultatelor imediate asupra grupului țintă,
• Indicatori de impact (impact indicators), ce măsoară rezultatele în timp.
În plus, indicatorii pot fi:
• Indicatori administrativi prezintă acțiunea guvernamentală din punct de vedere
administrativ și managerial și reflectă capacitatea de planificare eficientă, capacitatea de
a respecta termene limită, capacitatea de a utiliza rațional resursele pentru atingerea
obiectivelor stabilite etc. De exemplu: rezultate imediate, abateri de la rezultatele
asteptate, satisfacția cetățenilor, numărul de plângeri, întârzieri în atingerea rezultatel or
etc.
• Indicatori de performanță pot fi economici, politici și sociali, ecologici ai dezvoltării
umane etc. și sunt urmăriți pentru a evalua impactul efectiv al politicilor publice. De
exemplu, pentru evaluarea succesului unei politici de dezvoltare a turismului indicatorii
gradul de deschidere al instituțiilor medico-sociale către organizațiile neguvernamentale care desfăşoară activități în domeniul protecţiei drepturilor persoanelor cu dizabilități;
mecanismele și procedurile de înregistrare și soluționare a plângerilor și petițiilor beneficiarilor/pacienților din instituțiile medico-sociale;
Pag
e15
ar putea fi: numărul sosirilor în unitățile de cazare, numărul înnoptărilor în unităților de
cazare sau indicele de utilizare netă a locurilor de cazare. În funcție de sectoare, pot fi
utilizați indicatori specifici.
Evaluarea politicilor publice. Weimer şi Vining [16] pledează pentru evaluări:
• Analiza ex-ante, presupune analiza cantitativă şi calitativă a problemei, stabilirea
criteriilor de luare a deciziilor, a alternativelor, punctelor pro şi contra, estimarea
rezultatelor aşteptate,precum şi măsurile necesare [5, 16, 17]
• Măsurile luate în cadrul derulării programului se referă la măsurile luate în
vederea implementării cât mai rapide a programului, la trecerea acestuia din etapa de
decizie în cea de implementare[5, 7, 11, 16, 17].
• Monitorizarea se referă la înregistrarea schimbărilor în variabilelor cheie după ce
politica respectivă au fost implementată. Astfel se identifică eventuale schimbări ce au
apărut în urma aplicării politicii [5, 11, 16, 17].
• Evaluarea ex-post prezintă o analiză aplicând metode calitative şi
cantitative prin care se identifică dacă obiectivele au fost realizate şi prin care se
formulează recomandări cu privire la continuarea, modificarea şi/sau finalizarea politicii
[5, 11, 16, 17].
Instrumente de monitorizare si evaluare a implementarii politicilor publice
Există mai multe metode posibile pentru a obține datele, cum ar fi:
• Trimiterea de cereri de informații de interes public,
• Realizarea de interviuri cu:
o Oficiali ai instituțiilor vizate;
o Beneficiari;
o Experți în domeniu;
o Reprezentanți ai mediului academic și de cercetare;
• Focus grupuri
Pag
e16
Pentru abordarea sistematizată a elaborării metodologiei de monitorizare, recomandăm
utilizarea următorului cadru logic de dezvoltare a elementelor metodologiei
Indicator Informații & date
necesare
determinării valorilor
indicatorului
Sursele de
informații
Metode de
monitorizare/
colectare a
informațiilor
Pag
e17
Mecanisme de influentare si de participare in elaborarea politicilor
publice de catre actorii sociali
Nivele de participare:
Ri
dicat
Nivele de
participare
Caracteristici
Auto-
organizare şi
iniţiativă
Ideea şi iniţiativa punerii ei în practică vin din
partea grupului respectiv care împărtăşeşte nevoia
socială sau preocuparea comună.
Aceştia acţionează independent de instituţii
externe - intră în contact cu acestea pentru resurse
şi asistenţă tehnică dar îşi păstrează autonomia de
planificare şi decizie, inclusiv asupra modului în
care acestea sunt folosite. Astfel de acţiuni colective
pot avea un impact asupra raportului de bunăstare
şi putere.
Implicare
Participarea totală a grupurilor, persoanelor şi a
organizaţiilor în toate aspectele legate de planificare
sau furnizare a serviciilor. Grupurile locale participă
la analiză, la planificarea acţiunilor şi constituirea
întreprinderilor sau consolidarea celor existente.
Aceste grupuri iau controlul asupra deciziilor şi sunt
interesaţi în păstrarea structurilor astfel create sau
dezvoltate.
Pag
e18
Consultare
Implicarea ocazională a grupurilor, persoanelor
individuale şi a organizaţiilor la anumite aspecte
legate de planificarea sau de furnizarea serviciilor.
Implică strângerea opiniilor şi a comentariilor
persoanelor individuale, grupurilor şi organizaţiilor
în legătură cu elaborarea planurilor şi /sau
furnizarea serviciilor.
Persoanele vizate participă răspunzând la
chestionare sau prin alte metode similare
proiectate de cercetători. Ei nu au posibilitatea să
influenţeze direct modul în care evoluează
lucrurile, rezultatele sondajelor nefiind discutate.
Managerii întreprinderii pot implica membri, dar ei
sunt consideraţi externi în chestiuni importante
cum ar fi identificarea probemelor şi a soluţiilor,
deşi pot fi deschişi la schimbări sugerate de
respondenţi.
Scăzut
Participarea
exclusiv pentru
avantaje materiale
Persoanele pot participa punând la dispoziţie
resurse, de exemplu, forţa lor de muncă în schimbul
unor beneficii (mâncare, bani, alte avantaje
materiale). Această contribuţie a lor este impropriu
numită participare pentru că oamenii nu au nicio
miză de a participa sau de a fi preocupaţi de
continuarea initiaţivelor odată ce avantajele dispar.
Informare
Participare
pasivă
Persoanele sunt doar informate despre ceea ce
urmează să se întâmple sau ceea ce s-a întâmplat
deja. Este un anunţ unilateral prin care
managementul sau iniţiatorul întreprinderii nu
ascultă opiniile celor vizaţi.
Pag
e19
Tehnici standard de facilitare
Primii paşi în a stabili o relaţie cu părţile interesate sunt de a trece de la :
A vinde
la
A consulta
A implementa A facilita
A reacţiona A fi proactiv
A spune A asculta
Soluţia ta Soluţiile lor
Costuri Cost beneficiu
Pag
e20
Cresterea implicarii factorilor interesati in influentarea politicilor
publice
În funcţie de nivelul de implicare, vă prezentăm câteva exemple de scopuri şi câteva metode
de implicare.
Pag
e21
Nivel Scop Comunicare Natura
relaţiei
Abordările
implicării
Pa
siv
Fără scop
Fără
implicare
Fără comunicare
activă Fără relaţie
Îngrijorările părţilor
interesate sunt
exprimate prin proteste,
scrisori, mass- media,
website-uri etc. sau
presiune asupra
autorităţilor de
reglementare sau alte
eforturi de propagandă.
Mo
nit
or
iza
re
Monitorizarea
punctelor de
vedere ale
părţilor
interesate
Unidirecţional:
părţi interesate către
companie
Fără relaţie
Urmărire în mass-
media şi internet.
Rapoarte la mâna a doua
primite de la alte părţi
interesate, posibil prin
interviuri-ţintă.
Info
rm
ar
e
Informarea
sau educarea
părţilor
interesate
Unidirecţional:
compania către
părţile interesate, nu
există invitaţie la
replică
Relaţie de
scurtă sau lungă
durată cu părţile
interesate.
„Vă vom ţine
la curent.”
Buletine şi scrisori.
Broşuri, rapoarte şi
website-uri. Cuvântări,
conferinţe şi prezentări
publice. Ziua Porţilor
Deschise şi vizite ale
amplasamentului.
Prezentări publice.
Comunicate de presă,
conferinţe de presă,
publicitate în mass-
media, lobby.
Tr
an
za
cţi
e
Conlucrarea
pe baza unei
relaţii
Termenii
relaţiei sunt
stabiliţi prin
Parteneriate public -
privat şi iniţiative de
finanţare private,
Pag
e22
contractuale în
care un partener
direcţionează
obiectivele şi
asigură
finanţarea
În ambele
sensuri, limitată:
stabilirea şi
monitorizarea
performanţei în
conformitate cu
termenii
contractului.
contract „Vom
face ceea ce am
spus că vom face”
sau „vom asigura
resursele pentru
a vă permite să
puteţi face ceea
ce am hotărât”.
granturi, marketing
pentru o cauză.
Co
ns
ult
ar
e
Obţinerea
informaţiilor şi
aprecierilor de la
părţile interesate
pentru
fundamentarea
deciziilor luate
intern
În ambele
sensuri, limitată:
compania întreabă,
iar părţile interesate
răspund.
Implicare pe
termen scurt sau
lung.„Vă vom
ţine la curent, vă
vom asculta
îngrijorările,
vom lua în
considerare
sesizările şi vă
vom trimite
informaţii despre
deciziile luate”.
Sondaje. Focus-
grupuri. Evaluări ale
locului de muncă.
Întâlniri faţă în faţă.
Şedinţe publice şi
workshopuri. Forumuri
de consiliere a părţilor
interesate de sine
stătătoare. Informaţii şi
discuţii online.
Imp
lic
ar
e
Se lucrează
direct cu părţile
interesate,
pentru a se
asigura de faptul
că îngrijorările
lor sunt înţelese
pe deplin şi
integrate în
procesul de
decizie.
În ambele sensuri
sau în mai multe
sensuri între
companie şi părţile
interesate. Ambele
părţi învaţă. Părţile
interesate şi
compania acţionează
individual.
Poate fi o
singură
implicare sau o
implicare pe
termen mai lung.
„Vom lucra cu voi
pentru a vă
asigura că
îngrijorările
voastre sunt
înţelese, pentru a
dezvolta
propuneri de
alternative şi
pentru a vă
furniza
informaţii despre
felul în care
punctele de
vedere au
Forumuri multipărţi
interesate. Panouri de
informare. Procese
pentru a se ajunge la
acorduri. Procese de
luare a deciziilor printr-o
abordare participatorie.
Pag
e23
Pentru a implica factorii interesaţi, putem să folosim mai multe metode în funcţie de scopul
nostru:
Nume Scop Descriere
Colectar
e de
informaţii
apreciative
Identificarea
şi orientarea
resurselor şi
experienţelor
pozitive care au
contribuit în
trecut la
atingerea
succesului.
Cererea de informaţii apreciative utilizată
în implicarea părţilor interesate încearcă să
identifice ”ce funcţionează” prin invitarea
participanţilor să relateze poveştile
individuale de succes în ceea ce priveşte relaţia
dintre o organizaţie şi părţile interesate ale
acesteia. Aceste povestiri servesc la inspirarea
unei abordări mai pozitive a relaţiei şi la mai
multă creativitate. De îndată ce sunt
influenţat
procesul de luare
a deciziilor”.
Co
lab
or
ar
e
Parteneriat
sau
convocarea
unei reţele de
părţi interesate
pentru
dezvoltarea unor
soluţii agreate
mutual şi a unui
plan comun de
acţiune.
În ambele sensuri
sau în mai multe
sensuri, între
companie/companii
şi părţile interesate.
Învăţare, negociere şi
decizii luate de
ambele părţi. Părţile
interesate lucrează
împreună pentru a
acţiona.
Termen lung.
„Aşteptăm
sfaturile şi
participarea
voastră directă
pentru găsirea şi
implementarea
soluţiilor la
provocările
împărtăşite”.
Proiecte comune,
initiative voluntare între
două sau mai multe părţi
interesate, Parteneriate.
Împ
ute
rn
icir
e Delegarea
luării deciziei
asupra unei
anumite
probleme părţilor
interesate.
Noi forme de
răspundere ale
organizaţiei: părţile
interesate au un rol
formal în guvernanţa
unei organizaţii sau
deciziile sunt
delegate părţilor
interesate.
Termen lung.
„Vom
implementa ceea
ce aţi decis”.
Integrarea părţilor
interesate în Structura
de Guvernanţă (cum ar
fi: membri, acţionari sau
anumite comitete etc.)
Pag
e24
Nume Scop Descriere
împărtăşite, aceste relatări sunt răspândite în
cadrul organizaţiei. Ceea ce e ”greşit”,
”neadecvat” şi/sau ”insuficient de bun” este
îndepărtat pe măsură ce organizaţia se
concentrează asupra posibilităţilor pozitive şi
nu pe eşecurile din trecut. Cererea de
informaţii apreciative se bazează pe ideea că
un viitor pozitiv poate fi construit pe succesele
din trecut.
Atinger
ea
consens
ului
Luarea
deciziei prin
colaborare şi
înfiinţarea de
parteneriate
între diverse
părţi interesate.
Cu asistenţa unui mediator sau facilitator
nepărtinitor, participanţii sunt îndrumaţi
printr-un proces structurat de ridicare a
problemelor, înţelegere a punctelor de vedere
ale fiecăruia şi apoi dezvoltare, într-o manieră
cooperantă, a unei rezoluţii agreate. Un scurt
ghid pentru atingerea consensului:
http://web.mit.edu/publicdisputes/practice/
cbh_ch1.html
Juriul
Cetăţenilor
Stimularea
unei dezbateri
publice
informate.
Un comitet de părţi interesate este
convocat şi i se cere să investigheze o anumită
chestiune. Comitetul selectează în mod public
o serie de experţi cu care lucrează pentru ca
ulterior să centralizeze concluziile într-un
raport. Cel mai adesea, asemenea comitete
sunt folosite pentru întrebările legate de o
nouă ştiinţă sau tehnologie.
Tehnica
grupului
nominal
Generează şi
organizează
repede ideile.
Divizarea în grupuri mici pentru a discuta
întrebări clar articulate. Notaţi ideile pe 5-8
cartonaşe /grup. Cartonaşele sunt apoi
grupate în categorii logice şi prinse pe perete.
Grupurile pot prioritiza ideile prin vot cu
buline de hârtie. Ideile sunt împărtăşite
grupului mai mare în maniera potrivită.
Pag
e25
Nume Scop Descriere
Tehnolo
gia
Open
Space
Oferă
tuturor şansa de
a-şi exprima şi a
se implica în
propriile
probleme,
preocupări sau
idei.
În cadrul întâlnirilor, evenimentelor şi
organizărilor de tip Open Space, participanţii
creează şi gestionează propria lor agendă de
sesiuni de lucru paralele în jurul unei teme
centrale de importanţă strategică. Prin
urmare, conferinţele Open Space nu au
speakeri permanenţi, nici programe sau
workshop-uri anunţate dinainte, nici panouri
de discuţii. În schimb, stând într-un cerc
mare, participanţii decid în prima oră cum îşi
vor crea propria conferinţă. Oricine doreşte să
iniţieze o activitate sau o discuţie, o notează pe
o bucată de hârtie cu litere mari şi apoi se
ridică şi o anunţă grupului. După selectarea
unora din multele locuri şi ore pre-stabilite,
postează workshop-ul propus pe perete. Când
toţi cei care doresc au anunţat şi postat
ofertele lor iniţiale, participanţii merg în jurul
peretelui, adunând programele personale
pentru restul conferinţei. Primele şedinţe pot
începe imediat.
Planific
area prin
scenarii
Gândire
creativă şi
comunicarea
ideilor
complexe.
Un grup mic de părţi interesate incluzând
persoane cu putere de decizie şi experţi, este
îndrumat de un facilitator pentru a identifica
problemele principale relevante pentru
chestiunea în discuţie. Astfel se determină
tendinţele şi resorturile cheie. Cele mai
importante posibile tendinţe sunt apoi
încorporate în potenţiale scenarii ale
viitorului.
Definire
a unei
viziuni
Gândire
creativă şi
Într-un proces de definire a unei viziuni,
indivizii şi grupurile dezvoltă propria viziune
pentru viitor. Având această viziune, trec apoi
Pag
e26
Nume Scop Descriere
planificare
colaborativă
printr-un proces invers de ”distribuire a
rolurilor” cu scopul de a traduce viziunea în
ţeluri mai concrete şi planuri de acţiune.
World
Café
Generarea
ideilor,
împărtăşirea
cunoştinţelor,
stimularea
gândirii creative
şi explorarea
posibilităţilo
r de acţiune cu
grupuri destul
de mari.
Aşezaţi informal oamenii la mese de câte 4
sau 5 persoane într-un stil de cafenea. Fiecare
masă e găzduită de o persoană care stă la masa
respectivă. La fiecare masă se discută o
întrebare legată de tema generală, se
desenează şi se scrie pe faţa de masă pentru a
înregistra ideile. După 30 de minute, oamenii
se mută la o nouă masă şi sunt încurajaţi să
lege şi să ducă mai departe ideile de la o
conversaţie la următoarea. După câteva ture,
întocmiţi împreună o discuţie finală de sinteză
prin intermediul unei discuţii în cadrul
întregului grup. www.theworldcafe.com
Conferi
nțe
Conferinţa
reprezintă un
instrument de
comunicare, de
care ne putem
folosi pentru a
transmite
informații și
pentru a crea
cadrul unei
dezbateri;
Trebuie să fim atenți ca evenimentul
nostru să-și atingă obiectivul, trebuie să fie
clar punctul nostru de vedere și ce anume
vrem să schimbăm. Astfel, mesajul nostru
trebuie să fie structurat și pragmatic, să vizeze
factorii de decizie şi societatea civilă, inclusiv
ONG-urile și cetățenii pentru a avea impactul
dorit.
Sub forma unei mese rotunde sau a unei
dezbateri, ea facilitează întâlnirea dintre
reprezentanți ai diferitor instituții și
organizații, schimbul de păreri și de
informații, cunoașterea și educarea reciprocă
a factorilor interesați.
În cadrul acestei întâlniri, în calitate de
reprezentanţi ai unei organizaţii putem atrage
atenția asupra unor aspecte esențiale,
atingând astfel scopul de informare, de
comunicare către publicul țintă a poziției
noastre. Fiind deschisă persoanelor
Pag
e27
Nume Scop Descriere
interesate, aceasta poate fi folosită și ca
instrument de consultare, prin faptul că dorim
de asemenea să auzim opiniile celor prezenți,
invitați din sectorul ONG, guvernamental sau
din rîndul publicului larg.
Grupuri
/ jurii/
simpozioa
ne
cetățenești
iniția un
dialog pe o
problemă
importantă
pentru
comunitate
Acestea pot fi de multe tipuri: cafenele
publice, dezbateri și audieri publice, grupuri
cetățenești, jurii cetățenești, simpozioane
cetățenești, summituri cetățenești, forumuri
deliberative ș.a.
Una dintre organizațiile din România care
organizează cu succes astel de grupuri este
CERE
”Grupul cetatenesc este un grup
reprezentativ pentru comunitate, format din
cetățeni dispuși să ofere periodic feedback
administrației pe teme de interes public.
Grupul este de regula format din 500-2500 de
cetățeni, care sunt de acord să facă parte din
grup şi să raspundă întrebărilor adresate de
administrație prin chestionare - în general 4
chestionare/an. Rezultatele chestionarelor
sunt analizate și integrate în soluții pentru
îmbunătățirea serviciilor sau a politicilor
publice. De asemenea, ele sunt date
publicității”. (www.cere.ro)
Elaborarea Materialelor Scrise
Elaborarea Materialelor
CALITATEA MATERIALELOR DEPINDE DE:
➢ acoperirea structurată a tuturor punctelor cheie,
➢ claritatea limbajului şi concizia conţinutului,
Pag
e28
➢ forma grafică şi formula de editare,
➢ accesibilitatea în parcurgere,
➢ logica alcătuirii şi gradul de înţelegere,
➢ actualitatea şi adecvarea la cerinţele beneficiarului etc.
Lista aspectelor cheie privind elaborarea materialelor
➢ Cine sunt participanţii? (manageri, lucrători, secretare, aleşi locali etc.)
Care este nivelul lor de experienţă, educaţie, cultură?
➢ Care sunt obiectivele?
➢ Care este metodologia de lucru planificată pentru atingerea obiectivelor?
(expuneri teoretice, exerciţii aplicative, chestionare, jocuri de rol, studii de caz
etc.)
➢ Se vor elabora, suplimentar, fişe de lucru , care să însoţească suportul de curs
şi, implicit, metodologia de lucru planificată?
➢ Există materiale elaborate deja în cadrul propriei organizaţii şi care să fie
disponibile? Dacă nu, cum pot fi accesate din alte surse?
➢ Care este formatul adecvat care poate produce maximizarea şi facilitarea
procesului?
➢ Există resursele (umane, financiare, materiale, echipamente, materiale,
informaţionale) necesare producerii şi multiplicării materialelor?
➢ Există sprijin din partea conducerii organizaţiei şi a altor factori de decizie?
Realizarea Pliantelor
Pag
e29
Trebuie îndeplinite patru condiţii pentru a face pliantele eficiente:
1. Trebuie să atragă atenţia
2. Trebuie să fie uşor de citit , accesibile
3. Trebuie să încurajeze cititorul să acţioneze
4. Trebuie să arate cititorului cum să acţioneze
➔ Cum să atragi atenţia prin pliante?
Poţi atrage atenţia în mai multe moduri. Câteva exemple pe care le puteţi utiliza:
❖ Culoare : culorile vii reprezintă stimulente intense
❖ Titlu, slogan : originalitatea unui titlu sau a unui slogan încurajează cititorul să
parcurgă conţinutul pliantului
❖ Contrastul puternic faţă de alte mesaje: găsiţi ceva care să facă materialele
dumneavoastră diferite faţă de altele care sunt primite de obicei de grupul ţintă cărui
vă adresaţi
❖ Menţionaţi beneficiul pe care îl va avea cititorul – gândiţi-vă la
nevoile la care vreţi să vă referiţi atunci când pregătiţi materialele pentru un anumit
grup.
➔ Cum să faci un pliant uşor de citit?
❖ Scrieţi într-un mod clar şi simplu
❖ Folosiţi propoziţii scurte
❖ Adaptaţi-vă limbajul la cel al cititorilor
❖ Furnizaţi informaţia printr-o structură clară şi logică
❖ Utilizaţi un format care uşurează cititul său
➔ Cum să încurajezi cititorul să acţioneze?
❖ Începeţi cu argumentele care se referă la emoţii / sentimente : trebuie să vă
concentraţi pe nevoile importante ale cititorului
❖ Prezentaţi apoi argumente raţionale care să justifice acţiunea
➔ Cum să vă asiguraţi că cititorul va face ceea ce scrie în pliant?
❖ Prezentaţi pas cu pas acţiunile care trebuie întreprinse
Pag
e30
❖ Nu lăsaţi loc cititorului de interpretări sau îndoieli
❖ Utilizaţi modul imperativ!
Sfaturi practice:
Scrieţi într-un mod care să răspundă grupului ţintă, obiectivului şi situaţiei
Utilizaţi un limbaj concret şi practic
Limitaţi folosirea argoului, dacă nu sunteţi absolut sigur că veţi fi înţeles şi acceptat de
cititori
Evitaţi cuvintele care nu sunt absolut necesare
Scrieţi, pe cât posibil, utilizând forma activă (evitaţi formele pasive!)
Utilizaţi propoziţii scurte şi simple
Formulaţi pe cât posibil declaraţii pozitive şi nu negative.
Atunci când sunteţi pregătiţi să începeţi lucrul la pliant, răspundeţi
mai întâi la următoarele întrebări:
Cine va citi publicaţia? Ce fac aceşti oameni? Ce este important pentru ei? Ce tip de
informaţii caută ei? Ce îi interesează? Ce ştiu ei despre problema în cauză?
Dumneavoastră înşivă înţelegeţi toate informaţiile pe care vreţi să le transmiteţi celorlalţi?
Care este sensul informaţiei pe care o furnizaţi? Puteţi rezuma această informaţie în câteva
cuvinte?
Sunteţi sigur că informaţiile sunt adevărate şi corecte?
Cât timp v-ar lua elaborarea pliantului? Aveţi destul timp pentru ce aţi planificat să faceţi?
Ştiţi ce trebuie făcut pentru ca informaţia să fie cât mai convingătoare cu putinţă (şi nu mai
facilă, simplă sau chiar mai eficientă)?
V-ar ajuta nişte materiale adiţionale în pregătirea pliantului?
În opinia dumneavoastră, cât timp va fi „utilizat” pliantul? Va fi aruncat imediat sau va fi
păstrat o perioadă de timp?
Sunt grupuri sau comunităţi care pot fi interesate să lucreze cu dumneavoastră la această
publicaţie (autorităţi, oameni de afaceri, ONG-uri)?
Cunoaşteţi un artist grafic sau o agenţie specializată care poate să facă design-ul
profesional al materialului? Cât costă? L-ar putea face pe gratis sau contra cost?
Pag
e31
De câte exemplare aveţi nevoie? Câte puteţi distribui? Trebuie să reduceţi calitatea
pliantelor pentru a avea numărul necesar de pliante? Sau poate nu trebuie să tipăriţi foarte
multe, întrucât multe exemplare rămân oricum la birou?
Cum va „coopera” pliantul dumneavoastră cu celelalte materiale disponibile pe acelaşi
subiect? Există alte materiale care constituie un supliment adecvat la pliantul acesta?
Dacă nu puteţi răspunde la câteva dintre aceste întrebări, înseamnă că trebuie
să alocaţi mai mult timp planificării.
Dacă, însă, răspundeţi cu uşurinţă, sunteţi gata să acţionaţi!
Listă de Control pentru Elaborarea unui Material Scris
Importanţa Mesajului Scris
• Un material scris / articol asigură durabilitatea ideilor şi informaţiilor prezentate
(„verba volant, scripta manent”).
• Un material scris / articol îi face pe oameni să (re)acţioneze.
• Un material scris / articol ghidează şi direcţionează în procesul de învăţare / de lucru.
• Un material scris / articol determină credibilitate şi autoritate.
• Un material scris / articol creşte şansele de succes şi impactul mesajului asupra
auditoriului.
De ce se scrie acest material? Care este scopul? Ce impact se doreşte să aibă asupra cititorului?
Care este formatul materialului? (scrisoare, prezentare, propunere de proiect, raport, manual, fişă de lucru, fişă de post, recomandare, evaluare etc.)
Cum va arăta materialul final? (mărime, organizare, documentare etc.)
Cine sunt cititorii? Ce informaţii relevante aveţi despre ei? Ce aşteaptă ei de la material / articol? sunt cititorii „prezenţi în mintea” autorulul? Care este „nivelul relaţiilor” dintre autor – cititori? (şef – subaltern, colegi etc.)
Cum îşi vede autorul rolul său? (reprezentativ, purtător / formator de opinie etc.)
Pag
e32
Greşeli Frecvente ale Autorilor în Elaborarea Materialelor Scrise
Lipsa organizării ideilor expuse.
Ignorarea feedback-ului şi omiterea de a revizui materialul elaborat.
Utilizarea unor cuvinte complicate sau a unor fraze prea lungi şi dificil de înţeles.
Susţinerea doar a propriului punct de vedere, ignorând nevoile cititorului.
Adresarea către un auditoriu nepotrivit.
Tabloul Sintetic privind Cuvintele de Legătură sau de Articulaţie
Dacă doriţi Folosiţi
Să adăugaţi idei
Mai întâi, în primul rând, pe de altă parte,
a), •, 1.
Apoi, în al doilea rând, în plus, pe de altă
parte, b),2.
În sfârşit, în al treilea rând, chiar şi, c), 3.
Să scoateţi, să minimalizaţi o idee
Să precizaţi, să explicaţi
Totuşi, dar, cu toate acestea, în
afară de
În ceea ce priveşte, cât despre, de
fapt, în acest sens, în alţi termeni, în cazul în
care
Dacă, într-adevăr, acesta este şi motivul
pentru care
Să veniţi cu o idee opusă
Dar..., ori, în schimb, din contră, desigur...
Este adevărat că..., dar nu este mai puţin
adevărat că...
Să ilustraţi un exemplu Astfel, tocmai, de exemplu
Pag
e33
Să conchideţi
Acestea fiind spuse, în consecinţă, în
definitiv, pentru a încheia, finalmente, pentru
toate aceste motive
Pag
e34
Comunicatul de Presă – Elemente cheie
1. Asiguraţi-vă că informaţia este demnă de o ştire.
Este important să o puteţi relaţiona cu nevoile oamenilor. Încercaţi să evitaţi „capcana
omului din interior” – scrieţi comunicatul din perspectiva cititorului.
2. Asiguraţi-vă că primele zece cuvinte din comunicatul dumneavoastră sunt de
impact.
Primele 10 cuvinte sunt cele mai importante. Începeţi cu o scurtă descriere a ştirii, apoi
evidenţiaţi cine o anunţă, şi nu în ordine inversă. Ţineţi minte că trebuie să răspundeţi la
întrebări simple: cine?, ce?, unde?, când?, cum? şi de ce?
3. Urmaţi formatul unui articol de presă.
Includeţi elementele standard ale unui articol de presă – titlu, subtitlu, eventual citatul
dat de o personalitate etc.
4. Evitaţi utilizarea excesivă a adjectivelor sau a jargonului profesional.
Ţineţi minte că a scrie un mesaj adresat altui grup decât celui din care faceţi parte
presupune întotdeauna un exerciţiu de traducere: trebuie să schimbaţi limbajul pe care îl
folosiţi cu colegii dumneavoastră în limbajul cititorilor dumneavoastră.
5. Scrieţi despre date reale.
Bineînţeles că trebuie să scrieţi comunicatul de presă astfel încât acesta să vă fie favorabil,
dar dacă sună ca o reclamă plătită nici un jurnalist nu îl va publica. Trebuie să fie măcar
aproape de obiectivitate.
6. Includeţi mesajul dumneavoastră.
Dacă doriţi ca să fie apreciată implicarea şi activitatea depusă pentru ceva anume şi, de
exemplu, atragerea de noi fonduri, formulaţi comunicatul de presă într-un mod care să
sublinieze acest fapt.
7. Daţi date de contact.
Numiţi o persoană care poate să dea mai multe informaţii şi asiguraţi-vă că acea persoană
este disponibilă din momentul în care jurnaliştii primesc comunicatul de presă. Datele de
contact trebuie să includă un număr de telefon, o adresă de e-mail, fax, o adresă poştală şi,
dacă este posibil, adresa paginii de internet.
8. Scrieţi comunicate de presă scurte.
Comunicatul de presă nu ar trebui să depăşească o pagină şi jumătate format A4.
Organizaţi textul în pagină astfel încât să fie uşor lizibil. Folosiţi spaţierea de 1,5 rânduri şi
lăsaţi borduri late.
9. Adresaţi-vă comunicatul de presă unui jurnalist anume.
Pag
e35
Interesaţi-vă cine se ocupă de domeniul în care se înscrie comunicatul dumneavoastră de
presă. Dacă îl trimiteţi doar „către cei interesaţi”, s-ar putea să nu fie nimeni interesat.
Organizarea unei Conferinţe de Presă
– PUNCTE CHEIE –
➔ ÎNAINTE DE CONFERINŢĂ
1. Înainte de toate, răspundeţi la întrebările care încep cu „dacă”.
Dacă merită ceea ce vreţi să comunicaţi două ore din timpul fiecărui jurnalist? Dacă
poate fi furnizat printr-un comunicat de presă? Organizaţi o conferinţă de presă doar
dacă consideraţi că ştirea pe care vreţi să o anunţaţi merită o conferinţă de presă.
2. Programaţi conferinţa pentru o oră a zilei şi într-un loc care să sporească
şansele de a avea jurnalişti în sală.
Asiguraţi-vă că niciun alt eveniment major nu este programat a se desfăşura în acelaşi
timp (despre aceasta puteţi întreba, informal, chiar jurnalişti pe care îi cunoaşteţi).
Găsiţi o locaţie care să fie uşor accesibilă jurnaliştilor.
3. Formulaţi invitaţia într-un fel în care să se arate că subiectul este
important pentru cititor / spectator şi nu doar pentru dumneavoastră.
Atunci când trimiteţi o invitaţie, concuraţi cu multe alte invitaţii care ajung pe masa
jurnalistului. Felul în care vă formulaţi invitaţia trebuie să arate că merită efortul de a
veni la conferinţa. Dacă invitaţi jurnaliştii la o conferinţă despre „terminarea lucrărilor
la proiectul de infrastructură” s-ar putea să nu fie destul, dar o conferinţă despre „75
km de drumuri noi în 2 ani”, poate fi un mesaj de suficient interes.
4. Cu 3-4 zile înainte de conferinţă, trimiteţi invitaţia unui jurnalist anume.
Reconfirmaţi.
Asiguraţi-vă, că jurnalistul a primit invitaţia. La fel ca în cazul comunicatului de presă, trimiteţi invitaţia unui jurnalist specializat în domeniul de care ţine ştirea dumneavoastră. Asiguraţi-vă întotdeauna că persoana vizată a primit invitaţia. Reconfirmaţi, cu o zi înainte de conferinţă, desfăşurarea acesteia.
5. Pregătiţi-vă şi repetaţi.
Decideţi-vă asupra mesajului, vorbitorilor şi formatului conferinţei. Decideţi ce titluri v-aţi dori pentru articolele din ziarele din ziua următoare. Alegeţi cei mai buni vorbitori (max. 3), care să vorbească concis şi la subiect.
➔ ÎN TIMPUL DESFĂŞURĂRII CONFERINŢEI
1. Nu-i plictisiţi pe jurnalişti.
Pag
e36
Aceştia sunt oameni a căror atenţie şi interes nu durează. Nu lungiţi discursurile (maximum 20 de minute). Apoi, lăsaţi-i pe jurnalişti să pună întrebări. Întreaga conferinţă nu ar trebui să dureze mai mult de 45 de minute, până într-o oră.
2. Oferiţi materiale scrise.
Înmânaţi-le jurnaliştilor comunicatul de presă, programul conferinţei de presă, inclusiv numele vorbitorilor şi, dacă este cazul, alte informaţii legate de ştirea care va fi comunicată. Trimiteţi un fax sau un mesaj de e-mail jurnaliştilor care nu au venit, aceştia s-ar putea să relateze, totuşi, despre conferinţă.
3. Fiţi stăpâni pe agenda conferinţei.
Transmiteţi-vă mesajul încă din prima propoziţie. Încercaţi să daţi amploare mesajului pe parcursul întregii conferinţe. Încercaţi să aduceţi răspunsurile la întrebările jurnaliştilor cât mai mult înspre mesajul dumneavoastră, chiar dacă întrebările nu fac exact referire la el. Asiguraţi-vă că toţi vorbitorii cunosc mesajul şi sunt coerenţi în susţinerea sa.
4. Asiguraţi-vă că jurnaliştii se înscriu pe „lista participanţilor”.
Aceasta vă va ajuta să vă actualizaţi lista contactelor media şi să îi invitaţi pe jurnaliştii potriviţi data viitoare cînd organizaţi o conferinţă de presă pe un subiect similar.
➔ DUPĂ CONFERINŢĂ
1. Colecţionaţi apariţiile în presă.
Includeţi aici copii ale articolelor, la fel ca şi înregistrări TV sau radio. Vă vor fi de folos atunci când veţi crea raportul proiectului, materialul dumneavoastră de promovare şi veţi monitoriza eficienţa relaţiilor dumneavoastră cu presa scrisă, radio şi TV.
2. Mulţumiţi jurnaliştilor pentru publicarea informaţiei, indiferent de opiniile
exprimate de către aceştia.
Instrumente scrise de influentare a politicilor publice
Pag
e37
Sunt întâlnite tipuri de publicații care pot fi folosite cu succes în procesul de influențare a
deciziilor de politici publice: rapoartele de cercetare, buletinele de alertă timpurie, rapoartele de
evaluare a nevoilor, rapoartele de monitorizare și evaluarei.
O posibilă structură şi stilul publicațiilor
Raport de monitorizare și evaluare
Continuu (monitorizare) Periodic (evaluare)
Recomandă una sau mai multe alternative de politică publică
Evaluează progresul pe baza țintelor fixate
Recomandă schimbări pentru corectarea implementării
Analizează legăturile dintre contribuţiile (inputs), activităţile, rezultatele acţiunii (outputs)
Raport de evaluare ex-ante a impactului unei intervenții publice
Identifică nevoi la care răspunde intervențiaPrevizionează oportunitatea și impactul intervenței și drumul cel mai bun de urmatEvaluează costurile în raport cu beneficiile scontate
Evaluează capacitățile de management și mecanismul de implementare a intervențieiEvaluează sustenabilitatea și elementele care vor asigura acest lucru
Raport de cercetare
Facilitează înțelegerea problemei
Detaliază problema
Contribuie la planificarea pentru dezvoltare pe termen lung
Argumentează soluții
Mai puțin frecvent
Buletin de alertă timpurie
Periodic Informează factorii de decizie cu privire la evoluțiile recente ale problemei
Raport de evaluare a nevoilor în situații de urgență
Identifică dimensiunea și impactul unei măsuri de urgență
Când este necesar
Recomandă o măsură de urgență adecvată
Policy Brief-ul Este un rezumat al unei probleme de politică publică, opțiunile posibile de soluționare și recomandări.
Dimensiune de regulă, 1 până la 8 pagini
Public țintă: Factori de decizie și alți factori interesați
Tipuri: De advocacy/Descriptive
Policy Memo-ul Este un document care identifică și descrie o problemă de politică publică, prezintă poziții diferite ale specialiștilor cu privire la soluționarea ei , prezintă costurile și beneficiile pe baza cercetării și culegerii de date și face recomandări.
Dimensiune Poate avea 30-40 de pagini sau mai puțin
Public țintă Factori de decizie și alți factori interesați
Pag
e38
Obiceiul de a emite judecăţi asupra calităţii unui document în funcţie de mărimea sa este des
întâlnit în practică. Deseori, se crede că o publicație scurtă este de o calitate mai scăzută. În
realitate, situaţia stă invers.
Un policy brief (7-8 pagini) scurt şi relevant necesită multă muncă. Deseori, decidentul nu are
îndeajuns timp la dispoziţie pentru a citi rapoarte foarte lungi, fiindu-i aproape imposibil să
implementeze o listă foarte mare de recomandări. Recomandările ar trebui să aibă drept rezultat
o schimbare, dar schimbarea oricărui sistem este posibilă numai într-o anumită măsură. Astfel,
autorii ar trebui să aibă drept scop furnizarea unui număr limitat de recomandări cheie – adică,
recomandările care sunt importante şi vor avea un impact mare.
Prefaţă Detalii despre contextul în care apare publicația
Scopul pe care-l urmărește
Sfera intervenției/evaluării
Echipa de autori
Metodologia folosită/culegerea și analiza datelor (dacă este cazul)
Rezumat
executiv
Un rezumat concis, menit a furniza audienței o lectură asupra celor mai
importante idei exprimate în raportul de evaluare.
Introducere Informaţii generale referitoare la intervenţie: nevoile iniţiale,
obiectivele, principalele activităţi, buget, grupuri ţintă etc.
Evaluarea
posibilelor
dimensiuni ale
intervenţiei
Relevanţă. Argumentarea relevanţei intervenţiei pe baza nevoilor
societăţii
Eficacitate. Descrierea nivelului de îndeplinire a rezultatelor directe şi
a celor pe termen lung
Eficienţă. Analiza raportului cost-beneficiu
Implementare. Performanţa mecanismului de implementare a
intervenţiei: structuri şi procese
Impact. Analiza impactului intervenţiei
Durabilitate. Şansele ca rezultatele obţinute să fie de durată
Concluzii Aprecieri globale referitoare la intervenţie
Autorii rapoartelor din rândul organizațiilor neguvernamentale este concentrarea prea mare
asupra aspectelor negative ale intervențiilor publice. Dacă părţile pozitive nu beneficiază de
Pag
e39
acelaşi nivel de atenţie, există un risc mare ca raportul să nu fie întâmpinat cu satisfacţie de către
diferiţii factori interesaţi şi chiar de decidenți. Un raport prea incisiv, care doar critică, are puţine
şanse de a fi utilizat.
Conținut unui Policy memo-ul trebuie sa aiba urmatoarea structura
1) Definirea problemei
(2) Metode
(3) Soluții Propuse
(4) Analiza problemei
(5) Recomandări strategice
(6) Puncte slabe și limitări
(7) Analiza cost-beneficiu
Pag
e40
Structura Document de pozițieii
1. Titlul său indică subiectul și trezește interesul cititorilor.
2. Cuprinsul precizează organizarea textului și asigură coerenţa sa internă.
3. Sumarul executiv oferă o privire de ansamblu concisă, fiind un rezumat al punctelor
principale din document, ce conţine o descriere sintetică a problemei, a soluţiilor posibile, a
soluţiei alese și reco-mandate de organizaţie.
4. Introducerea pune problema abordată în context și prezintă informaţii de fundal,
creând un cadru al abordării, oferind o scenă a discuţiilor pro și contra și creionând o hartă
care să-l orienteze în lectură pe cititor.
5. Descrierea problemei trebuie să sublinieze importanţa și urgenţa abordării acesteia
pentru a-l determina pe decident să acţioneze în direcţia rezolvării ei. Trebuie abordat
istoricul și prezentul chestiunii pentru a putea fi identificate cauzele problemei, impactul ei
social, economic, bugetar și de mediu, actorii afectaţi și riscurile implicate de tergiversarea
rezolvării ei.
O bună argumentare a existenţei problemei asigură fundaţia pentru etapa următoare,
reprezentată de abordarea alternativelor de soluţionare a acesteia.
Argumentarea problemei conţine trei elemente de bază:
5.1. Punctul de vedere al organizaţiei, o declaraţie ce afirmă și clarifică poziţia organizaţiei
și trebuie susţinută prin argumente practice;
5.2. Dovezile și faptele care justifică, validează și susţin acest punct de vedere, rezultate în
urma cercetării și documentării;
5.3. Conexiunile logice ce fac legătura între dovezile și faptele prezentate și punctul de
vedere al organizaţiei.
Susţinerea afirmaţiilor noastre cu o diversitate de surse bibliografice și opinii ale
experţilor ce se bucură de încredere și autoritate crește credibilitatea argumentelor utilizate
și oferă referinţe pentru cititori, care pot reface singuri traseul pe care ne-am construit
discursul.
Pag
e41
Sursele bibliografice primare sunt propriile cercetări ale organizaţiei, în timp ce sursele
secundare provin din studiile și documentele altor autori.
Sursele bibliografice secundare pot fi introduse în documentul de poziţie prin citare,
parafrazare, sumarizare sau generalizare. Principalele surse secundare sunt:
articolele de presă;
cărţile;
alte documente de poziţie;
rapoartele societăţii civile;
rapoartele și studiile elaborate de instituții guvernamentale și organizaţii
internaţionale;
interviurile luate unor experţi în materie;
mărturiile și depoziţiile susţinute la dezbaterile, consultările și audierile publice
tradiţionale și virtuale (on-line);
informaţiile de pe Internet (website-uri, bloguri, extrase din forumurile de discuţii și
din grupurile de discuţii de pe reţelele sociale).
6. Opţiunile alternative de soluţionare a problemei evidenţiază, evaluează și compară
alternativele politice de abordare a problemei, oferă argumente puternice în susţinerea
punctului de vedere recomandat de organizaţie și pentru respingerea celorlalte variante
alternative, se focalizează pe motivele și argumentele din spatele deciziei luate și construiesc
o legătură coerentă și clară cu concluziile și recomandările documentului de poziţie.
Trebuie subliniate criteriile de evaluare comparativă, punctele tari și punctele slabe ale
fiecărei opţiuni, susţinerea de care se bucură în rândul actorilor interesaţi și afectaţi, riscurile
implicate de o anumită decizie și cum pot fi ele ţinute sub control.
7. Concluziile și recomandările transformă documentul de poziţie într-un instrument util
pentru decizia publică și politică și pentru acţiunea guvernamentală.
Pentru a lăsa o ultimă impresie profundă asupra decidentului politic, capitolul final
trebuie să sumarizeze principalele descoperiri ale cercetării și documentării efectuate,
recomandările de politică publică ce pot fi implementate, măsurile propuse pentru
rezolvarea problemei, costurile implicate și beneficiile așteptate.
Pag
e42
Cititorul trebuie să aibă percepţia unei lucrări complete, cu început, cuprins și sfârșit, care
să închidă complet cercul problemei de politică publică.
8. Anexele conţin sursele bibliografice citate, un index al notelor de final și de subsol,
documentesuport privind politica publică sau legislaţia luată în discuţie.
Documentul de poziţie poate fi structurat după modelul unui proiect sau în conformitate
cu termenii de referinţă acceptaţi și limbajul juridic și de specialitate preferat de decidentul
politic, pentru a ușura preluarea ca atare (ad literram18) a recomandărilor făcute și inserarea
lor ca amendamente în proiectele de lege și propunerile legislative.
Pag
e43
Procesul de advocacy
În mod intuitiv, procesul de advocacy poate fi divizat în trei etape distincte, chiar
independente:
Colectarea de informații
Prima etapă, cea a colectării de informații, este o activitate cvasi-permanentă care permite
şi/sau circumscrie o identificare sumară sau deplină a problemei, formularea de obiective,
analizarea factorilor intersați şi explorarea mai multor soluții alternative. Combinarea sau
rearanjarea acestor piese ale mozaicului permite identificarea susținătorilor şi a adversarilor,
dar şi constituirea de coaliții. Efortul de culegere de informații include activități de cercetare-
documentare, de analiză şi de monitorizare.
Comunicarea internă
A doua etapă, cea de comunicare internă, se referă la scurte negocieri periodice sau
temporare, care au loc în cadrul (sau împreună cu membrii) coaliției susținătoare, dând
naştere unei soluții acceptate de comun acord şi unui mesaj comun, solid, coerent şi
indestructibil. Doar atunci când toți membrii susținători sau promotori ai coaliției vorbesc pe
o singură voce, problema are şansa de a fi promovată în mod eficient pe agenda publică; doar
atunci se poate trece la testul celei de-a treia etape. Efortul de comunicare internă include
activități de coordonare, dar şi planificarea comunicării externe, fie către public, fie către
decidenți
Persuasiunea externă
Persuasiunea externă reprezintă întâlnirea decisivă cu factorii de decizie, momentul
propice pentru influențarea deciziei. Pe o problemă dată, această a treia etapă este, în mod
normal, limitată într-un segment de timp foarte bine definit (câteva săptămâni sau luni),
întrucât factorii de decizie avuți în vedere se confruntă cu multe probleme simultan, respectiv
trebuie să prezinte rezultate cât mai repede cu putință. Efortul de persuasiune include
activitatea propriu-zisă de lobby şi/sau negocierea cu factorul decizional.
Pag
e44
Analiza problemelor:
Analiza vizează identificarea problemelor reale, cărora părțile interesate le acordă o mare prioritate şi pe care
doresc să le rezolve. De aceea, o bună analiză a problemelor asigură “fundația” pe care se pot dezvolta obiective
de advocacy relevante.
Analiza problemelor identifică aspectele negative ale unei situații existente şi stabileşte relațiile cauză-efect între
problemele identificate, astfel facilitând înțelegerea contextului şi inter-relaționarea dintre probleme.
Analiza este reprezentată sub forma unei diagrame în care efectele unei probleme apar în vârf, iar cauzele ei
dedesubt. Analiza problemelor presupune următorii paşi principali:
Pasul 1: Scopul primului pas aceste acela de a centraliza problemele pe care părțile interesate le consideră
prioritare.
Pasul 2: Dintre problemele identificate, este selectată o anumită problemă principală.
Pasul 3: Se identifică problemele legate de problema principală.
Pasul 4: Se începe stabilirea unei ierarhii a cauzelor şi efectelor
Pasul 5: Toate celelalte probleme sunt apoi sortate în acelaşi mod - întrebarea călăuzitoare fiind “Ce cauzează
acest lucru?”.
Dacă există două sau mai multe cauze ce se combină pentru a produce un anumit efect, acestea trebuie plasate
la acelaşi nivel în diagramă.
Pasul 6: Problemele se conectează prin săgeți cauză-efect, arătându-se în mod clar legăturile cheie.
Pasul 7: Diagrama trebuie revizuită şi verificată dacă este validă şi completă.
Analiza obiectivelor:
Analiza obiectivelor este o abordare metodologică ce îşi propune:
să descrie cum va arăta situația în viitor, după ce problemele identificate vor fi fost remediate;
să verifice ierarhia obiectivelor politicii publice;
să ilustreze, într-o diagramă, relațiile mijloace-rezultate.
Pag
e45
“Situațiile negative” din arborele problemelor sunt transformate în soluții, exprimate ca “realizări pozitive”.
Aceste realizări pozitive sunt de fapt obiective şi sunt prezentate într-o diagramă a obiectivelor. Această
diagramă îşi propune să furnizeze o imagine clară a situației viitoare dorite şi este oglinda diagramei analizei
problemei..
Analiza factorilor interesați
Factor interesat (stakeholder) = orice grup sau individ care are un interes, este influențat/afectat, poate
influența/afecta realizarea obiectivului propus.
Analiza factorilor interesați este un instrument pentru managementul strategic al procesului de advocacy ce
identifica toate persoanele, instituțiile, grupurile de persoane şi grupurile de instituții afectate, preocupate sau
implicate în problematica vizată de politica publică în discuție şi ia în calcul rolul factorilor interesați în
determinarea politicii, în implementarea acesteia şi în ceea ce priveşte rezultatele ei.
Analiza factorilor interesați este utilă atât în etapa de formulare a politicilor cât şi în cea de implementare:
în decursul etapei de formulare, analiza permite conceperea politicilor astfel încât adoptarea şi
implementarea să se petreacă în condiții cât mai bune şi fără contestări ulterioare.
în decursul etapei de implementare, analiza facilitează implicarea fiecărui grup în funcție de contribuțiile pe
care le pot aduce punerii în aplicare a politicii.
De asemenea, analiza factorilor interesați are ca scop identificarea intereselor indivizilor şi grupurilor,
cantitatea şi tipul resurselor pe care ei le pot mobiliza – aspecte ce trebuie considerate în momentul în care se
va lua o decizie de reformulare a politicii publice.
Se recomandă ca doar acele grupuri sau actori care dețin resurse reale şi mobilizabile ce pot fi aplicate pentru
sau împotriva obiectivelor de advocacy şi care au interese față de problema respectivă să fie luate în considerare.
Ele sunt acelea care au capacitatea de a influența în mod direct rezultatele politicii.
Actorii sau grupurile ale căror interese trebuie considerate în analiză:
Actorii/grupurile care se află în poziții ce pot produce daune ori pot slăbi autoritatea sau suportul politic al
decidentului/organizației.
Actorii/grupurile a căror prezență sau suport furnizează un beneficiu net ori întăresc o organizație sau
sporesc autoritatea decidentului (şi capacitatea de a asigura conformarea la decizii).
Actorii/grupurile care sunt capabili să influențeze direcția acțiunilor organizației sau să se amestece în
acestea.
Pentru a sistematiza informațiile se recomandă folosirea unui instrument practic de tip matrice. Un exemplu de
matrice este cea dezvoltată în 1981 de Lindenberg şi Crosby, în care informația pentru fiecare grup este aranjată
în conformitate cu interesele acestuia, nivelul resurselor pe care le posedă, capacitatea de a mobiliza aceste
resurse şi poziția grupului față de problema în discuție.
Colaborarea cu factorii interesați:
Analiza factorilor interesați asistă în identificarea acelor actori (instituții/organizații/persoane) cu importanță
strategică în activitatea de advocacy ce-i urmează.
Sprijinul actorilor politici cheie este important într-o campanie de advocacy – acest sprijin este necesar pentru
realizarea reformelor/schimbărilor pe care campania le va promova şi este crucial să se stabilească o relație de
Pag
e46
conlucrare încă din start. Implicarea actorilor politici cheie într-un dialog încă de la conceperea proiectului
creşte semnificativ şansele ca aceştia să fie deschişi la promovarea recomandărilor/reformelor ce reies din
proiect.
Abordarea acestora încă din stadiul de elaborare a conceptului proiectului de advocacy este un element cheie
pentru succesul demersului. Pot fi astfel identificate persoane-resursă cu care se construieşte în timp un dialog/o
relație care poate contribui semnificativ la calitatea şi/sau cantitatea informațiilor disponibile şi, astfel, la
rezultatele şi credibilitatea demersului.
Colaborarea cu factorii interesați trebuie susținută în timp prin:
Menținerea dialogului – oferirea posibilității de a oferi feedback şi recomandări privind conceptul de proiect
dezvoltat;
Informarea periodică privind desfăşurarea proiectului (inclusiv provocările întâmpinate) şi rezultatele
obținute;
Implicarea activă în evenimentele organizate în timpul şi/sau ulterior proiectului;
Inițierea/încurajarea dezbaterilor pe marginea rezultatelor proiectului şi recomandărilor/soluțiilor
dezvoltate.
Pentru a spori efectele analizei factorilor interesați atât pentru etapa de planificare, cât mai ales pentru etapele
ulterioare de comunicare externă şi persuadare din cadrul campaniei de advocacy, este bine dacă se foloseşte o
matrice adaptată obiectivului general de advocacy, în combinație cu alte metode ale managementului strategic:
harta politică, analiza jocului de putere etc.
Procesul de advocacy: etapa comunicării interne
Abordarea strategică a formării unei coaliții/rețele
Eficiența coalițiilor nu vine de la sine, înainte de demararea eforturilor de advocacy ale unei coaliții, membrii
trebuie:
să contureze identitatea coaliției,
să-şi dezvolte abilitățile de comunicare în grup,
să se organizeze,
să-şi structureze şi să-şi planifice eforturile,
să-şi definească procesul de luare a deciziilor,
să contabilizeze abilitățile şi resursele aduse în comun de către membrii,
să gestioneze eficient resursele.
Constituirea de coaliții este o tehnică de advocacy indispensabilă în cazul abordării strategiei de colaborare în
demersul campaniei de advocacy. Strategia de colaborare presupune ca preocuparea voast re pentru
succesul campaniei este împărtăşită de către publicul larg, de către celelalte o r g a n i z a ț i i şi chiar de către
ținta (țintele) dvs., în concluzie rolul organizației v o a s t r e este să faciliteze construirea unui mesaj şi a unui
curs de acțiune comun pentru campanie.
Tacticile ce pot fi utilizate includ:
construirea de coaliții,
oferirea de expertiză şi de sprijin altor entități promotoare ale schimbării dorite,
desfaşurarea în comun a unor acțiuni (întâlniri, conferințe de presă etc.)
Folosirea unei strategii de colaborare inseamna de fapt munca în echipă.
Pag
e47
Multe organizații au valori comune cu ale organizației voastre şi aceasta îşi va atinge scopul mai repede şi mai
eficient lucrând împreună cu ele decât încercând să-şi atingă scopul singură.
Folosirea strategiilor de colaborare înseamnă, în acelaşi timp, evaluarea tuturor aspectelor societății şi utilizarea
tuturor persoanelor implicate în implementarea campaniei voastre. În afară de public şi alte organizații, există
şi alte sectoare ale societății care pot fi implicate în problemă, există modalități de a implica şi alte entități - fie
ca susținători, fie ca finanțatori ai cauzei voastre.
Cauzele cele mai frecvente pentru care coalițiile eşuează:
! Dificultăți în ajungerea la un consens şi menținerea/respectarea deciziei luate
! Lipsa de încredere în colegii de coaliție
! Lipsa resurselor
! Fixarea unor obiective nerealiste – dorința de a face prea multe în timp scurt
! Renunțarea la implicare
! Atacuri din exterior.
Modalitati de prevenire:
! Aduceți-vă permanent aminte ca nu toți colegii de coaliție gândesc şi acționează neapărat la fel ca
dumneavoastră, nu au acelaşi stil de lucru - şi acesta e un lucru bun – diversitate & răbdare.
! Se lucrează cu tot grupul la dezvoltarea misiunii, obiectivelor, strategiilor, planului de acțiuni.
! Stabilirea canalelor de comunicare şi a regulilor de comunicare - există sisteme de înregistrare a
informațiilor şi de diseminare în rândul membrilor – la/din timp. O bună comunicare asigură transparența
lucrului în coaliție, un climat de încredere reciprocă şi menținerea motivației grupului – prin minimizarea
neînțelegerilor şi rapida rezolvare a diferențelor de opinie.
! Toți membrii coaliției trebuie să fie mediatizați pentru activitățile realizate, respectând însă interesul
propriu al fiecărei organizații. Coaliția poate avea un antet special sau poate folosi antetul organizației
principale.
! Anticipați ce se poate întâmpla în cazul în care partenerii ies din coaliție.
! Indiferent de cât de bine intenționați sunteți, veți fi acuzați ca fiind doar reprezentanți ai anumitor interese.
Fiți pregătiți să demonstrați că reprezentați o mai largă categorie de interese.
Tehnici de influențare15
15 Robert E. Cialdini, „Weapons of Influence” (tradusă „Psihologia persuasiunii”)
1 RECIPROCITATE
Întotdeauna ne simțim obligați să răspundem adecvat, atunci când ni se face o favoare, când primim un cadou
sau o invitație. Natura umană are proprietatea unică de a fi creat un foarte dezvoltat sistem de îndatoriri sociale
care decurg din regula reciprocității. Dacă cineva ne-a facut o favoare, înseamnă că ne place sau ne respectă şi,
întrucât suntem ființe infatuate, dorim să păstrăm legătura cu o persoană care ne satisface orgoliile personale
— prin urmare, le vom returna favorurile, pentru a mai primi şi alte validări exterioare, ulterior.
2. ANGAJAMENT ŞI CONSECVENȚĂ
Odată ce am ales un anumit lucru sau am luat o anumită poziție, ne supunem unui sistem complex de presiuni
şi/sau constrângeri, atât personale, cât şi relaționale, care ne determină să rămânem consecvenți cu linia pe care
am adoptat-o de la început.
Pag
e48
Atât angajamentul cât şi consecvența provin din nevoia internă de a ne dovedi nouă înşine, dar şi celorlalți, că
am făcut o alegere justă, legitimă sau utilă, respectiv că ne asumăm riscurile, întrucât „eram conştienți” de ele
când am făcut alegerea.
3. VALIDARE SOCIALĂ
Întotdeauna considerăm că un comportament este corect într-o situație dată, dacă vedem că şi ceilalți (cât mai
mulți dintre ei) acționează în acelaşi fel. Observarea comportamentului celor din jur este unul din cele mai
importante moduri care ne ajută să dăm răspunsul „corect” la întrebarea „Cum trebuie să mă port în această
situație?”
Validarea socială a comportamentului nostru de către cât mai mulți dintre semenii noştri ne satisface orgoliul
personal şi ne întăreşte sentimentul că aparținem unui grup „select,” de oameni „cu scaun la cap.”
4. ATRACȚIE
Oamenii atrăgători au un avantaj incontestabil în relațiile sociale. Deseori, o singură caracteristică pozitivă a
unei persoane domină modul în care percepem acea persoana şi pe alte planuri. În general, ne plac mai mult
persoanele care ne sunt similare, indiferent dacă e vorba de opinii, personalitate, condiție socială sau stil de
viață. Aici întâlnim, în mod evident, satisfacerea prin validarea concomitentă a preconcepțiilor pe care le avem
față de afinități şi aversiuni în relații inter-umane, după cum este vorba, deopotrivă, şi de validare socială.
5. AUTORITATE
Sistemul organizării sociale se bazează pe sophisticate structuri/ierarhii de autoritate care ne oferă siguranță,
ordine, resurse şi ne apară de eventualitatea unei societăți anarhice. Prin urmare, suntem învățați să credem,
încă de mici, că este bine să ne supunem autorităților în drept şi că este total greşit să nesocotim autoritățile.
Pentru că poziția de autoritate a unei persoane îi conferă, foarte probabil, informație şi putere, pare absolut
normal să ne supunem voinței/autorității lor, mai ales dacă această autoritate este legitimă.
6. PRECARITATE (raritatea sau indisponibilitatea resurselor)
Suntem învățați să prețuim mai mult lucrurile care sunt insuficiente, rare sau indisponibile. Ocaziile ni se par
cu atât mai valoroase cu cât sunt mai puțin disponibile tuturor.
Metode şi tehnici de advocacy
1. Formarea de coaliții/rețele
Coaliție = o alianță temporară între indivizi sau organizații, care decid să conlucreze pentru atingerea unui
obiectiv comun. Coalițiile se pot denumi alianțe, uniuni, confederații, consilii etc.
Rețea = indivizi sau organizații care fac schimb de informații, idei, resurse sau servicii pentru a-şi atinge
obiective individuale sau de grup.
Rețele de advocacy = grupuri de organizații şi indivizi ce lucrează
împreună pentru a influența schimbarea/adoptarea unor legi, politici, regulamente pe o anumită temă de interes
comun.
Formarea de rețele, de coaliții este o modalitate eficientă de a îmbunătăți campania de advocacy şi de a comunica
membrilor comunității, reprezentanților aleşi şi guvernamentali, precum şi în mass-media, faptul că există o
preocupare pentru rezolvarea unei anumite probleme şi că există o voință comună în acest sens. Formarea de
rețele, de coaliții devine un mod esențial de a stimula interacțiunea şi colaborarea între diverse grupuri de
interese şi între diverşi lideri ai comunității.
În această eră, în care lipsa resurselor devine tot mai acută, coalițiile au devenit un motor pentru abordarea
eficientă a problemelor complexe şi nevoia de colaborare şi coordonare între organizații este un aspect ce nu
mai poate fi ignorat, mai ales din prisma următoarelor motive:
Coalițiile asigură un impact mai mare prin punerea în comun a susținătorilor şi prin resursele atrase;
Coalizarea reduce riscul duplicării eforturilor şi al competiției pentru aceleaşi resurse din comunitate.
Pag
e49
În acelaşi timp, nu întotdeauna este util/eficient sau timp suficient pentru formarea şi utilizarea unei
coaliții/rețele – mai ales pentru probleme care pot fi soluționate mai degrabă prin activități de lobby decât prin
campanii de advocacy ample.
2. Media Advocacy
În mod obișnuit, o campanie de advocacy se face transparent, la vedere, cu studii, analize, argumente. O parte
importantă din activitățile campaniei de advocacy pot fi dedicate componentei de awareness, adică de
conștientizare a publicului. De fapt, este de interes doar conștientizarea acelei părți din public care poate pune
presiune pe decident. Dacă dialogul direct cu acea parte din public nu este posibil în mod nemijlocit, ori dacă
este prea costisitor, se poate recurge la intermedierea pe care o oferă mijloacele de informare în masă. Astfel,
numim media advocacy acea componentă de informare a publicului, prin mijloacele de informare în masă, cu
scopul de a forma o masă critică de cetățeni cu interese comune. Apoi, această masă critică, prin simpla ei
existență, poate determina decidentul să ia decizia pe care grupul inițial de cetățeni o dorea.
3. Informarea publicului, campanii de conştientizare, programe de instruire
Sunt acțiuni de popularizare a cauzei în rândul populației, a liderilor de opinie pentru a câştiga bunăvoința şi
sprijinul unui număr cât mai mare de oameni (în special a reprezentanților mass-media şi a personalităților
publice).
Exemple: audieri publice, dezbateri publice, campanii de petiționare, campanii de cărți poştale, organizare de
evenimente, sesiuni de informare, programe de instruire.
Realizarea de cercetări, publicarea de studii, rapoarte şi diseminarea concluziilor
4. Advocacy prin intermediul instanțelor judecătoreşti (procese test)
Această tehnică implică identificarea şi aducerea în atenția publică şi a instanțelor de judecată a unor cazuri a
căror rezolvare depăşeşte interesul individual, având potențialul de a afecta în mod pozitiv grupuri largi de
oameni. Ca urmare, cazurile sunt selectate dintre acele spețe ce ilustrează un model sistematic de comportament
al instituțiilor publice sau private, neconcordant față de obiectivele urmărite. Aceste cazuri pot crea un precedent
cu impact pozitiv asupra societății.
Pag
e50
TEME SECUNDARE SI ORIZONTALE
DEZVOLTAREA DURABILA
Cea mai cunoscută definiţie a conceptului de dezvoltare durabilă este cea adoptată în raportul intitulat
„Viitorul nostru comun” , elaborat de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare din cadrul Națiunilor Unite
în anul 1987: „dezvoltarea care răspunde nevoilor din prezent, fără a compromite capacitatea generațiilor iitoare
de a răspunde propriilor nevoi”.
Concret, există trei dimensiuni majore ale dezvoltării durabile: economică, socială şi de mediu. Având în
vedere că două dintre cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile sunt deja inerent cuprinse şi implementate
prin programele operaţionale finanţate din FESI, integrarea dezvoltării durabile în cadrul proiectelor este
orientată cu precădere către componenta de mediu.
În acest sens, Articolul 11 al Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (versiunea consolidată),
recunoaște nevoia de a integra în definirea și implementarea politicilor și acțiunilor
Uniunii Europene, în special pentru promovarea dezvoltării durabile, a cerințelor de protecție a mediului.
Astfel, aspectele de mediu, dezvoltarea economică şi dezvoltarea socială trebuie să fie tratate ca o singură
temă. Un ecosistem solid și gestionarea resurselor sunt vitale în contextul de promovare a unei creșteri
economice sustenabile, sunt strâns legate de dezvoltarea bazată pe emisii de carbon scăzute și, de asemenea,
contribuie în mod semnificativ la consolidarea capacităților de a rezista la efectele schimbărilor climatice. Cu
alte cuvinte, pentru ca dezvoltarea să devină durabilă, dezvoltarea economică trebuie să fie decuplată de
impacturile negative asupra mediului și să se bazeze pe modele de producție și consum sustenabile.
În contextul proiectelor finanțate din Fondurile ESI, articolul 8 al Regulamentului comun prevede că:
„Obiectivele fondurilor ESI sunt urmărite în concordanță cu principiul dezvoltării durabile și al promovării de
către Uniune a obiectivului de conservare, protecție și îmbunătățire a calității mediului, în conformitate cu
articolul 11 și cu articolul 191 alineatul (1) din TFUE, având în vedere principiul „poluatorul plătește”.
Statele membre și Comisia se asigură că cerințele privind protecția mediului, utilizarea eficientă a
resurselor, atenuarea și adaptarea la schimbările climatice, biodiversitatea, rezistența în fața dezastrelor și
prevenirea și gestionarea riscurilor sunt luate în considerare în cursul pregătirii și punerii în aplicare a
acordurilor de parteneriat și programelor.[…]” Protecţia mediului În sensul conceptului de dezvoltare durabilă,
domeniul „protecţia mediului” vizează:
a) controlul şi reducerea poluării aerului, apei şi solului;
b) protecţia resurselor naturale;
c) gestionarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase.
Atenuarea şi adaptarea la schimbările climatice
Prin schimbări climatice se înțeleg acele schimbări ale climatului pe glob generate de activităţile umane, în
principal datorită emisiilor de gaze cu efect de seră (CO2, metan, monoxid de azot etc.), al căror efect principal
este încălzirea globală a atmosferei. Actualul cadru de politică europeană, Strategia Europa 2020, se bazează pe
trei obiective principale care trebuie îndeplinite în UE:
• o reducere cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES), până sub nivelul din 1990;
• o pondere de 20% a energiei din surse regenerabile în energia consumată;
• economisirea a 20% din energia primară consumată (în comparaţie cu proiecţiile realizate înaintea
acordului privind obiectivele legate de schimbările climatice şi de energie pentru 2020).
Pag
e51
„Adaptarea înseamnă luarea de măsuri pentru a consolida rezistența societății la schimbările climatice și
pentru a reduce la minimum impactul efectelor negative ale acestora. Atenuarea înseamnă reducerea sau
limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră.”
Conservare şi protejarea biodiversității
În vederea protejării acestui valoros capital natural şi asigurării unei stări favorabile de conservare a
habitatelor naturale, este importantă implementarea măsurilor privind conservarea şi protejarea biodiversităţii
în orice proiect de dezvoltare viitoare.
Biodiversitatea implică patru niveluri de abordare, respectiv diversitatea ecosistemelor, diversitatea
speciilor, diversitatea genetică şi diversitatea etnoculturală. Din punct de vedere conceptual, biodiversitatea are
o valoare intrinsecă, acesteia asociindu-i-se însă şi valorile ecologică, genetică, socială, economică, ştiinţifică,
educaţională, culturală, recreaţională şi estetică. Ordin nr. 19 din 13 ianuarie 20106 asigură cadrul legislativ
necesar pentru evaluarea adecvată a efectelor pe care le pot avea anumite planuri şi proiecte asupra
biodiversităţii din siturile NATURA 2000 şi din proximitatea acestora.
Reglementarea de bază în domeniul conservării biodiversităţii o constituie OUG nr. 57/2007 privind
regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările
şi completările ulterioare, ce asigură transpunerea în totalitate a legislaţiei comunitare din domeniu,
reprezentată de Directiva Consiliului nr. 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice (pe scurt Directiva
„Păsări”) şi Directiva Consiliului nr. 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră
şi faună sălbatice (pe scurt Directiva „Habitate”).
Principiul „poluatorul plătește”
Acesta este un principiu de bază în politicile de mediu și care prevede ca plata costurilor cauzate de poluare
să fie suportată de cei care o generează. Astfel se urmărește internalizarea costurilor de poluare la nivelul celor
responsabili, principiul având scopul de a încuraja operatorii economici care poluează să îmbunătățească
procesele de producție astfel încât impactul negativ asupra mediului înconjurător să se diminueze. Acest lucru
implică conștientizarea implicațiilor de mediu ale produselor/ serviciilor pe parcursul întregului „ciclu de viață”,
altfel spus, costul acestor măsuri va fi reflectat de costul de producţie al bunurilor şi serviciilor ce cauzează
poluarea.
La nivel național, cadrul de reglementare în vigoare care are legătură cu acest principiu este reprezentată
generic de legislația privind protecția mediului:
• Ordonanța de Urgență nr. 195/2005 privind protecția mediului are la bază printre alte principii și
principiul „poluatorul plătește” (art. 3 pct. e);
• Ordonanța de Urgență nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea
prejudiciului adus mediului, art. 1, “stabileşte cadrul de reglementare al răspunderii de mediu, bazată pe
principiul „poluatorul plăteşte”, în scopul prevenirii şi reparării prejudiciului asupra mediului”;
• Hotărârea Guvernului nr. 1403/2007 privind refacerea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele
terestre au fost afectate: „Poluatorul are obligaţia de a suporta costurile măsurilor de refacere a mediului
geologic al siturilor contaminate şi al ecosistemelor terestre”(art. 19).
Forme de integrare a dezvoltării durabile
Integrarea dezvoltării durabile în cadrul proiectelor finanțate din FESI exprimă angajamentul de a pune în
practică prevederile legale și orientările cuprinse în strategiile în domeniu, ținând cont de impactul pozitiv pe
care implementarea acestor proiecte îl pot avea asupra mediului. Există diverse forme pentru a aplica în practică
obiectivele caracteristice dezvoltării durabile în implementarea fondurilor ESI, în conformitate cu ceea ce a fost
stabilit în cadrul Acordului de Parteneriat, precum și în programele operaționale.
Pag
e52
Astfel, proiectele pot lua în considerare acţiuni transversale prin care se urmăreşte ca obiectiv permanent
organizarea reglementărilor, responsabilităţilor şi resurselor unui proiect cu scopul de a diminua/elimina efecte
negative asupra mediului. Această abordare integratoare are în vedere modul de implementare a activităților şi
efectul acestora asupra dezvoltării durabile.
Acolo unde este cazul, documentaţia privind fezabilitatea proiectului va cuprinde evaluarea impactului
asupra mediului. Efectele negative pe care le pot avea proiectele apar în jurul amplasamentului activităţilor,
odată cu realizarea acestora sau pe termen lung, prin modificarea condiţiilor iniţiale. Din acest motiv, este
important ca identificarea unor astfel de efecte să fie însoţită de măsuri de diminuare a poluării şi de protecţie
a mediului.
De asemenea, în pregătirea proiectelor pot fi avute în vedere acţiuni specifice, ca răspuns la reducerea
vulnerabilităţii mediului la efectele schimbărilor climatice, a poluării, utilizării resurselor sau a dezastrelor.
Spre exemplu, în plus față de asigurarea faptului că activitățile finanțate din Fondul Social European sunt
furnizate într-un mod prin care se asigură reducerea impactului negativ asupra mediului, acestea pot conține
acțiuni specifice prin includerea unor module de dezvoltare a competențelor de dezvoltare durabilă, care să
promoveze dezvoltarea de locuri de muncă ecologice, sau care au în vedere protecția sau îmbunătățirea
mediului, protejarea și conservarea biodiversității sau utilizarea eficientă a resurselor.
Acele aspecte de mediu identificate ca relevante în timpul procesului de determinare a potenţialului
proiectului de a contribui la dezvoltarea durabilă ar trebui să fie abordate în definirea şi planificarea proiectului.
Oportunități identificate în cadrul acestei analize pot fi considerate pentru determinarea obiectivelor
proiectului.
În cazul în care un proiect conține activități care:
• sunt planificate a se desfășura în arii naturale protejate;
• pot avea impact asupra calității aerului, apei şi/sau solului;
• implică producerea de deșeuri;
• implică utilizarea de substanțe periculoase.
beneficiarul trebuie să facă dovada că se conformează legislației în vigoare și că în prealabil a obținut toate
avizele legale necesare.
Evaluarea impactului asupra mediului se realizează numai pentru proiecte în baza prevederilor dintr-o serie
de acte legislative nationaţile din domeniul mediului, precum şi din alte domenii conexe. Pentru aceste proiecte
este necesară solicitarea şi obţinerea acordului de mediu. Pentru proiectele care nu au impact semnificativ
asupra mediului (nu sunt supuse evaluării impactului asupra mediului) se emite autorizația de mediu.
Execuția lucrărilor de construcții, sau alte instalații sau amenajări, alte intervenții asupra cadrului natural
şi peisajului, inclusiv cele care implica extragerea resurselor minerale se supun legislației în vigoare privind
autorizarea lucrărilor de construcții.
De asemenea, este importantă internalizarea valorii aspectelor de mediu în analizele cost/beneficiu aferente
proiectelor de investiţii.
6.1. EGALITATEA DE SANSE SI NEDISCRIMINARE
Egalitatea de şanse și de tratament are la bază participarea deplină și efectivă a fiecărei persoane la viaţa
economică şi socială, fără deosebire pe criterii de sex, origine rasială sau etnică, religie sau convingeri,
dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală. Egalitatea de șanse și de tratament reprezintă un drept fundamental și
o valoare de bază a Uniunii Europene, stipulată în articolul 8 al Tratatului privind Funcționarea Uniunii
Europene (versiunea consolidată).
Totodată, egalitatea de gen, nediscriminarea, precum și asigurarea accesibilității reprezintă o condiție
necesară pentru o creștere inteligentă, sustenabilă și incluzivă. Fondurile Europene Structurale și de Investiții
Pag
e53
reprezintă principalul instrument financiar al Uniunii Europene menit să sprijine implementarea acestor
obiective.
În acest sens, Regulamentul privind dispozițiile comune de implementare a FESI nr. 1303/2013 (RDC),
denumit în continuare Regulamentul Comun, stabilește ca obiectiv „eliminarea inegalităților și promovare a
egalității între bărbați și femei în conformitate cu articolele 2 și 3 din Tratat, şi face legătura și cu prevederile
Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Egalitatea de șanse și de tratament între bărbați și femei
Consiliul European a definit egalitatea șanse și de tratament între bărbați și femei sau egalitatea de gen,
astfel:
„Egalitatea de gen presupune un nivel egal de vizibilitate, afirmare și participare pentru ambele sexe în toate
sferele vieții publice și private. Egalitatea de gen este opusul inegalității de gen, nu a diferențelor de gen, și
urmărește promovarea participării depline a femeilor și bărbaților în societate.”
Prevenirea oricărei forme de discriminare
În articolul 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului se stipulează:
„Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate în prezenta Declaraţie fără nici un
fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie,
de origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurări.” Nevoia respectării acestui principiu
provine din faptul că, în practică, apartenența la unele grupuri sociale determinate de caracteristici precum
genul, originea etnică, apartenența religioasă, orientarea sexuală și existența unei dizabilități sau a unei boli ce
poartă un stigmat social (HIV), generează adesea situații de inegalitate, care trebuie combătute, tocmai pentru
a asigura o egalitate de șanse reală.
Accesibilitatea pentru toți cetățenii la serviciile, spațiile și infrastructura care sunt furnizate sau deschise
publicului.
Conceptul de accesibilitate este definit în „Strategia europeană pentru persoanele cu handicap 2010 - 2020
- Reînnoirea angajamentului către o Europă fără bariere” ca “posibilitatea asigurată persoanelor cu dizabilități
de a avea acces, în condiții de egalitate cu ceilalți cetățeni, la mediul fizic, transport, tehnologii și sisteme de
informații și comunicare, precum și la alte facilități și servicii “.
De asemenea, conform Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, ratificată de România
prin Legea nr. 221/2010,
“pentru a da persoanelor cu dizabilităţi posibilitatea să trăiască independent şi să participe pe deplin la toate
aspectele vieţii, se vor lua măsurile adecvate pentru a asigura acestor persoane accesul, în condiţii de egalitate
cu ceilalţi, la mediul fizic, la transport, informaţie şi mijloace de comunicare, inclusiv la tehnologiile şi sistemele
informatice şi de comunicaţii şi la alte facilităţi şi servicii deschise sau furnizate publicului, atât în zonele urbane,
cât şi rurale”
Schimbările demografice Conceptul de „schimbări demografice” descrie structura de vârstă a unei populații
care se adaptează permanent la schimbări în condițiile sau mediul de viață. În consecință, modificările în
compoziția structurii de vârstă reprezintă rezultatul schimbărilor sociale.
Cadrul strategic privind egalitatea de șanse și de tratament
Principalele documente strategice în domeniul egalității de șanse şi tratament la nivel european sunt:
• Strategia cadru – Nediscriminare și șanse egale pentru toți;
• Strategia privind egalitatea între bărbați și femei 2010-2015;
Pag
e54
• Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o Europă
fără bariere (COM/2010/0636 final).
La acestea se adaugă Strategia Europa 2020 pentru creștere inteligentă, sustenabilă și incluzivă (Strategia
UE 2020).
Principalul document strategic în domeniul egalității de șanse la nivel național este Strategia națională in
domeniul egalității de șanse între femei și bărbați pentru perioada 2014-2017.
Alte strategii relevante pentru tematică sunt:
Strategia de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității rome pentru perioada 2015-2020;
Strategia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014-2020;
Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015-2020;
Strategia privind Reducerea Părăsirii Timpurii a Școlii în România;
Strategia naţională "O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilităţi", 2016- 2020;
Strategia naţională pentru promovarea îmbătrânirii active şi protecţia persoanelor vârstnice 2015–
2020;
Strategia Națională pentru Învățământ Terțiar 2015 – 2020.
Forme de integrare a egalităţii de şanse şi de tratament
Integrarea obiectivului egalității de șanse și de tratament în cadrul proiectelor finanțate din FESI exprimă
angajamentul de a pune în practică prevederile legale și orientările cuprinse în strategiile în domeniu, ținând
cont de impactul pozitiv pe care implementarea acestor proiecte îl pot avea asupra egalității de gen,
nediscriminării, accesibilității și schimbărilor demografice.
Există diverse forme pentru a aplica în practică principiul egalității de șanse și de tratament în
implementarea fondurilor ESI, în conformitate cu ceea ce a fost stabilit în cadrul Acordului de Parteneriat,
precum și în programele operaționale.
Integrarea prin acțiuni transversale este un proces de abordare integratoare prin care se urmărește ca
obiectiv permanent organizarea reglementărilor, responsabilităților și resurselor unui proiect astfel încât să se
obțină în mod egal beneficii pentru diversele categorii de persoane şi prevenirea oricărei forme de discriminare.
Prin abordarea integratoare se are în vedere includerea perspectivei egalității de șanse și de tratament, chiar
dacă nu există o situație de dezechilibru evident. Acțiunile transversale nu presupun înlocuirea acțiunilor
specifice care sunt folosite ori de câte ori diversele categorii de persoane se află într-o situație defavorabilă, în
scopul de a le îmbunătăți statutul. Cele două categorii de acțiuni sunt complementare şi se potenţează reciproc.
6.2. SPRIJINIREA TRANZITIEI CATRE O ECONOMIE CU EMISII SCAZUTE DE CARBON
Aceasta este o axa prioritara din care reies doua directii de urmat:
1. Creșterea eficienței energetice în clădirile rezidențiale, clădirile publice și sistemele de iluminat public,
îndeosebi a celor care înregistrează consumuri energetice mari.
Performanța energetică a clădirilor este foarte scăzută astfel încât nivelurile de energie consumată în clădiri
plasează sectorul printre cele mai mari sectoare consumatoare de energie.
Conform Strategiei pentru mobilizarea investițiilor în renovarea fondul de clădiri rezidențiale și comerciale,
atât publice cât și private, existente la nivel național, consumul de energie în sectorul clădirilor (locuințe,
sectorul terțiar, inclusiv clădiri publice) reprezintă 45% din consumul total de energie. În particular, se
estimează că consumul mediu total de energie în clădirile nerezidențiale în perioada 2005-2010 se ridică la 1.508
mii tep, ceea ce reprezintă 16% din consumul de energie în clădiri. Totodată, pentru clădirile rezidențiale se
estimează un consum mediu total de energie în aceeași perioadă de 8.110 mii tep, ceea ce reprezintă 84% din
consumul de energie în clădiri.
Pag
e55
România are un patrimoniu important de clădiri construite preponderent în perioada 1960-1990, cu grad
redus de izolare termică, consecinţă a faptului că, înainte de criza energetică din 1973, nu au existat reglementări
privind protecţia termică a cădirilor şi a elementelor perimetral de închidere şi care nu mai sunt adecvate
scopului pentru care au fost construite.
În consecință, potențialul de economisire în clădiri este semnificativ, situându-se în intervalul de
aproximativ 40-50%, în cazul clădirilor publice, prin promovarea reabilitării energetice profunde (deep
renovation), respectiv cu mai mult de 40% cu diferențe de la o zonă climatică la alta în cadrul țării pentru
clădirile rezidențiale. Conform datelor statistice puse la dispoziție de către INS, în anul 2012 consumul final de
energie electrică pentru iluminat public a fost de 669 Gwh.
Se estimează că potențialul de economisire a energiei în iluminatul public este de până la 60%. Principalul
rezultat preconizat ca urmare a promovării investițiilor cu scopul de a îmbunătăți eficiența energetică în clădirile
rezidențiale, clădirile publice și sistemele de iluminat public îl constituie reducerea consumului de energie în
infrastructurile publice, respectiv sectorul locuințelor.
Clădirile deținute de autoritățile publice centrale sau locale ocupă un loc important în totalul fondului de
clădiri existent în România în ceea ce privește consumul de energie. În același timp, clădirile publice sunt
importante din mai multe puncte de vedere: sunt clădiri în care populația își petrece o mare parte din timp (ex.
școli, spitale, etc.), având influența asupra calității vieții acesteia; sunt clădiri care servesc drept exemple de
arhitectură pentru populație, pot avea un rol de exemplificare și conștientizare a populației cu privire la
necesitatea și beneficiile consumului de energie în clădiri.
Această prioritate de investiții va sprijini măsuri de eficiență energetică a clădirilor publice având ca scop
reabilitarea energetică profundă (deep renovation), inclusiv izolarea termică, reabilitarea și modernizarea
sistemelor de încălzire și a rețelelor și instalațiilor, iluminat și sistemul de management energetic al clădirii
(măsuri de eficiență energetică tipice). Vor fi eligibile pentru finanțare toate tipurile de clădiri publice deținute
și ocupate de autoritățile și instituțiile centrale și locale cum ar fi: spitalele, clădiri de învățământ, clădiri
administrative, policlinici, penitenciare etc., inclusiv spații anexă de păstrare și stocare care au un regim de
încalzire /recire pentru funcționare. Totodată, vor fi prioritizate la finanțare clădirile cu funcții sociale, cum ar
fi spitalele, infrastructura educațională, etc. Fără a enumera exhaustiv, acțiunile sprijinite în cadrul acestei
priorități de investiție pentru măsurile de creștere a eficienței energetice a clădirilor publice se referă la:
îmbunătățirea izolației termice a anvelopei clădirii, (pereți exteriori, ferestre, tâmplărie, planșeu
superior, planșeu peste subsol), șarpantelor și învelitoarelor, inclusiv măsuri de consolidare a clădirii;
reabilitarea și modernizarea instalațiilor pentru prepararea și transportul agentului termic, apei calde
menajere și a sistemelor de ventilare și climatizare, inclusiv sisteme de răcire pasivă, precum și achiziționarea
și instalarea echipamentelor aferente și racordarea la sistemele de încălzire centralizată, după caz;
utilizarea surselor regenerabile de energie pentru asigurarea necesarului de energie termică pentru
încălzire și prepararea apei calde de consum;
implementarea sistemelor de management energetic având ca scop imbunătățirea eficienței energetice
și monitorizarea consumurilor de energie (ex. achiziționarea și instalarea sistemelor inteligente pentru
promovarea și gestionarea energiei electrice);
înlocuirea corpurilor de iluminat fluorescent și incandescent cu corpuri de iluminat cu eficiență
energetică ridicată și durată mare de viață;
orice alte activități care conduc la îndeplinirea realizării obiectivelor proiectului (înlocuirea lifturilor și
a circuitelor electrice - scări, subsol, lucrări de demontare a instalațiilor și echipamentelor montate, lucrări de
reparații la fațade etc.);
realizarea de strategii pentru eficiență energetică (ex. strategii de reducere a CO2) care au proiecte
implementate prin POR 2014 – 2020.
Pag
e56
Beneficiarii acestor tipuri de investiții vor fi autoritățile și instituțiile publice centrale, autoritățile și
instituțiile publice locale, precum și parteneriate între acestea.
Din totalul clădirilor la nivel național, clădirile rezidențiale reprezintă o majoritate semnificativă. Totodată,
Romania deține cel mai mare număr de locuinţe în blocuri de prefabricate dintre toate țările Europei Centrale.
Ultimele date statistice puse la dispoziție de Institutul Național de Statistică indică un total de 4,6 mil. locuințe
localizate în mediul urban, din care 1,4 milioane de apartamente sunt conectate la sistemul centralizat de
furnizare a energiei termice. În ciuda unor investiții în ultimii ani în măsuri de eficiență energetică la nivelul
blocurilor de locuințe, efortul de investiții în reabilitarea termică a locuințelor rămâne ridicat.
Fără a se limita la acestea, acțiunile sprijinite în cadrul acestei priorități de investiție pentru măsurile de
creștere a eficienței energetice a clădirilor rezidențiale se referă la:
îmbunătățirea izolației termice și hidroizolare anvelopei clădirii (pereți exteriori, ferestre, tâmplărie,
planșeu superior, planșeu peste subsol), șarpantelor și învelitoarelor inclusiv măsuri de consolidare;
reabilitarea și modernizarea instalaţiei de distribuţie a agentului termic – încălzire şi apă caldă de
consum, parte comună a clădirii tip bloc de locuinţe, inclusiv montarea de robinete cu cap termostatic, etc.
modernizarea sistemului de încălzire: repararea/înlocuirea centralei termice de bloc/scară;
achiziționarea și instalarea unor sisteme alternative de producere a energiei din surse regenerabile – panouri
solare termice, panouri solare electrice, pompe de căldura si/sau centrale termice pe biomasa, etc.;
înlocuirea corpurilor de iluminat fluorescent și incandescent din spațiile comune cu corpuri de iluminat
cu eficiență energetică ridicată și durată mare de viață;
implementarea sistemelor de management al funcționării consumurilor energetice: achiziționarea și
instalarea sistemelor inteligente pentru promovarea și gestionarea energiei electrice;
orice alte activități care conduc la îndeplinirea realizării obiectivelor proiectului (înlocuirea lifturilor și
a circuitelor electrice în părțile comune - scări, subsol, lucrări de demontare a instalațiilor și echipamentelor
montate, lucrari de reparații la fațade etc.);
realizarea de strategii pentru eficiență energetică (ex. strategii de reducere a CO2) care au proiecte
implementate prin POR 2014 – 2020.
Beneficiarii acestor tipuri de investiții vor fi autoritățile publice locale din mediul urban în parteneriat/ ca
reprezentanți ai asociațiilor de proprietari.
Iluminatul public reprezintă un alt sector important cu potențial mare pentru îmbunătățirea eficienței
energetice. În ciuda potențialului mare de economisire în acest sector, ritmul de modernizare a infrastructurii
și a serviciului de iluminat public este extrem de lent. În mediul urban, doar în 255 de localități era organizat și
furnizat serviciul de iluminat public. Extinderea / modernizarea infrastructurii de iluminat și de servicii rămâne
o prioritate pentru multe comunități locale urbane. Fără a se limita la acestea, tipurile de activități finanțate în
cadrul acestei priorități de investiție se referă la:
înlocuirea sistemelor de iluminatul public cu incandescență cu iluminat prin utilizarea unor lămpi cu
eficiență energetică ridicată, durată mare de viață și asigurarea confortului corespunzător (ex. LED), inclusiv
prin reabilitarea instalațiilor electrice – stâlpi, rețele, etc.;
achiziționarea/instalarea de sisteme de telegestiune a iluminatului public;
crearea/extinderea/reîntregirea sistemului de iluminat public în localitățile urbane;
utilizarea surselor regenerabile de energie (ex. panouri fotovoltaice, etc.);
orice alte activități care conduc la îndeplinirea realizării obiectivelor proiectului;
realizarea de strategii pentru eficiență energetică (ex. strategii de reducere a CO2) care au proiecte
implementate prin POR 2014 – 2020.
Beneficiarii acestor tipuri de investiții vor fi autoritățile publice locale din mediul urban. Principalul rezultat
al creșterii eficienței energetice în infrastructurile publice și sectorul rezidențial îl constituie reducerea
consumului de energie, contribuind astfel la reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră. Totodată,
Pag
e57
îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor publice nu numai că reduce consumul de energie și, ulterior,
costurile cu energia pentru autorități, dar contribuie și la promovarea coeziunii sociale, la îmbunătățirea
aspectului estetic al clădirilor oferind în același timp condiții mai sănătoase de viață pentru populație. Mai mult,
reabilitarea termică a clădirilor ar putea fi un sector care să contribuie la creșterea economică, care ar ajuta nu
numai industria locală de construcții, ci influențează, de asemenea, domeniile de planificare in construcții,
inovare, cercetare și dezvoltare.
2. Promovarea strategiilor de reducere a emisiilor de dioxid de carbon pentru toate tipurile de teritoriu, în
particular zone urbane, inclusiv promovarea planurilor sustenabile de mobilitate urbană și a unor măsuri
relevante pentru atenuarea adaptărilor
Principalul rezultat preoconizat prin implementarea unor astfel de măsuri îl reprezintă limitarea creșterii
emisiilor de gaze cu efect de seră.
In concordanță cu politicile UE de reducere a CO2 în toate zonele urbane contribuția așteptată la obiectivul
menționat, respectiv sprijinirea tranziţiei către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în toate
sectoarele, va fi asigurată prin scăderea emisiilor de noxe provenite din transport, respectiv oferirea opţiunilor
de transport alternativ si descurajarea utilizarii autoturismelor personale, oraşele devenind astfelspaţii mai
bune de trăit pentru cetăţeni.
Rezultatul pozitiv va fi amplificat prin realizarea de perdele forestiere, alineamente de arbori (cu capacitate
mare de retenție a CO2) și de schimbarea comportamentului legat de transport la nivelul unui număr rezonabil
de utilizatori de autoturisme personale orașul respectiv. Prin realizarea unei infrastructuri de transport care să
faciliteze mobilitatea nemotorizată și nepoluantă vor fi create conditiile unei reduceri semnificative a emisiilor
de CO2.
În absența unor măsuri relevante pentru limitarea emisiilor GES din transportul rutier estimările MMSC
prognozează o creștere a acestora cu peste 28% în anul 2023 față de anul de referință 2012. Pentru a răspunde
provocărilor legate de Strategia Europa 2020, precum și pentru a subsuma investițiile în transportul public
urban OT 4, investițiile preconizate vor duce la realizarea unor sisteme de transport urban durabil prin atingerea
următoarelor rezultate:
reducerea poluării aerului și a poluării fonice, precum și a consumului de energie;
asigurarea accesibilității la sistemul de transport public şi privat pentru toţi cetăţenii;
dezvoltarea infrastructurii destinate mijloacelor de transport non-motorizate;
creşterea atractivității și îmbunătățirea calității mediului și a amenajării spaţiilor urbane.
Dezvoltarea parcului de mijloace de transport cu vehicule noi, nepoluante (EEV), cu facilități pentru
persoanele cu mobilitate redusă și sisteme de supraveghere video (pentru creșterea gradului de siguranță al
pasagerilor) va oferi oportunități îmbunătățite potențialilor pasageri noi, oferind o alternativă viabilă și
confortabilă utilizării autoturismelor personale. Investitiile în material rulant, vehicule, etc. vor fi realizate în
condițiile existenței unui Contract de Servicii Publice corespunzător Regulamentului 1370/2007.
Transportul urban electric reprezintă o variantă nepoluantă și eficientă din punct de vedere al utilizării
resurselor pentru a asigura tranzitul zilnic al populației, iar îmbunătățirea infrastructurii va crește gradul de
confort, viteza de deplasare, siguranța traficului și alte beneficii adiacente in special asigurarea accesibilităţii
pentru persoane cu dizabilităţi. Astfel, se va asigura dezvoltarea unei structuri de transport public durabile din
punct de vedere tehnic şi eficiente din punct de vedere financiar. Realizarea de trasee separate exclusive pentru
vehiculele de transport public, cu scopul creșterii frecvenței serviciilor atât în orele de vârf, cât și în afara lor va
reduce timpul de călătorie al vehiculelor de transport public, precum și reducerea nivelului și a duratei
aglomerărilor/congestiilor de trafic în rețeaua principală de transport.
Dezvoltarea unei infrastructuri rutiere prietenoase cu utilizatorii de biciclete reprezintă un obiectiv
ambițios, ținând cont de condiționalitățile impuse de situația existentă în municipii și orașe, dar în concordanță
cu orientările la nivel european, schimbarea mentalităților fiind principala provocare pentru promovarea
Pag
e58
utilizării bicicletei ca un mijloc de transport zilnic, nu doar ca mijloc de recreere. Accesibilitatea urbană va pune
accent pe mijloacele de transport favorabile mediului, cu evidențierea priorității transportului public și oferirea
de facilități de opțiune pentru mijloacele alternative de transport (mersul pe jos, cu bicicleta, etc.).
O rețea integrată de alei pietonale ar trebui să acopere întregul oraș, acordându-se o atenție deosebită
traseelor de la /către: universităţi, școli, parcuri, locuri de interes turistic şi cultural, centre de birouri, centre
comerciale, instituţii publice, etc.. Realizarea sistemelor de e - ticketing va permite facilitarea utilizării
transportului public si de către persoanele cu mobilitate redusă sau pentru grupuri ţintă specifice (pensionari,
elevi, studenţi, turişti) precum și o echilibrare a veniturilor operatorilor de transport public. Optimizarea
mobilității urbane prin investiții în infrastructura de transport, bazată pe acțiunile prioritare reieșite din Planul
de Mobilitate Urbană Durabilă al fiecărui oraș/municipiu va contribui la reducerea emisiilor de CO2 prin
reducerea timpilor de deplasare pentru vehicule. De asemenea, va fi sprijinită realizarea de planuri de mobilitate
urbană durabilă, altele decât cele pentru polii de creștere și aglomerarea București – Ilfov, care să asigure
planificarea infrastructurii rutiere pe termen mediu (până în anul 2020), instituind o strategie coerentă pentru
gestionarea și punerea la dispoziție de drumuri şi infrastructuri conforme cu politica de mobilitate durabilă și
cererea de deplasare, în corelare cu strategiile de dezvoltare urbană, siguranţă rutieră şi planurile de amenajarea
teritoriului şi urbanism. Se propune și realizarea de perdele forestiere, alineamente de arbori (cu capacitate
mare de retenție a CO2) pe terenurile publice din imediata vecinătate a rețelelor de străzi sau pe coridoarele
majore de transport precum șoselele ocolitoare. Având în vedere specificitatea teritoriului Deltei Dunării, doar
9% din zonă fiind permanent deasupra apei, transportul pe apă este adesea singura opțiune pentru a ajunge și
a călători spre și dinspre destinații din centrul Deltei. Organizarea unui sistem de transport public naval local
pentru persoane și realizarea de facilități de acostare, în conformitate cu prevederile legale ar avea un impact
semnificativ pentru dezvoltarea regiunii și a calității vieții.
SCHIMBARI DEMOGRAFICE
Schimbările demografice
Conceptul de „schimbări demografice” descrie structura de vârstă a unei populații care se adaptează
permanent la schimbări în condițiile sau mediul de viață. În consecință, modificările în compoziția structurii de
vârstă reprezintă rezultatul schimbărilor sociale.
Uniunea Europeană se confruntă cu schimbări demografice majore, reprezentate de:
Îmbătrânirea populației;
Rate scăzute ale natalității;
Structuri familiale modificate;
Migrație.
Schimbările demografice au un impact major asupra economiei europene și a statelor membre, afectând în
aceeași măsură atât zonele rurale, cât și pe cele urbane, având implicații ce impun o serie măsuri proactive,
printre altele:
îmbunătățirea condițiilor de muncă și a posibilităților de angajare a persoanelor în vârstă;
sprijinirea oportunităților de formare în vederea creșterii nivelului de ocupare a forței de muncă, de
reconversie profesională și de incluziune socială a femeilor, a tinerilor și a persoanelor în vârstă;
furnizarea de servicii sociale de interes general care să ajute familiile și copii, să ofere facilități și îngrijire
persoanelor în vârstă;
Europa trece printr-o perioadă de transformare. Criza a anulat ani de progrese economice și sociale și a pus
în evidență deficiențele structurale ale economiei Europei. Între timp, lumea evoluează rapid, iar provocările pe
termen lung (globalizarea, presiunea exercitată asupra resurselor, îmbătrânirea) se intensifică. UE trebuie să se
ocupe acum de propriul viitor.
Pag
e59
Europa poate reuși dacă acționează în mod colectiv, ca Uniune. Avem nevoie de o strategie care să ne
permită să ieșim din criză mai puternici și care să transforme UE într-o economie inteligentă, durabilă și
favorabilă incluziunii, caracterizată prin niveluri ridicate de ocupare a forței de muncă, productivitate și
coeziune socială. Europa 2020 oferă o imagine de ansamblu a economiei sociale de piață a Europei pentru
secolul al XXI-lea.
Europa 2020 propune trei priorități care se susțin reciproc:
– creștere inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare;
– creștere durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor,
mai ecologice și mai competitive;
– creștere favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării forței de muncă,
care să asigure coeziunea socială și teritorială.
UE trebuie să definească direcția în care vrea să evolueze până în anul 2020. În acest scop, Comisia propune
următoarele obiective principale pentru UE:
– 75% din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani ar trebui să aibă un loc de muncă;
– 3% din PIB-ul UE ar trebui investit în cercetare-dezvoltare (C-D);
– obiectivele „20/20/20” în materie de climă/energie ar trebui îndeplinite (inclusiv o reducere a emisiilor
majorată la 30%, dacă există condiții favorabile în acest sens);
– rata abandonului școlar timpuriu ar trebui redusă sub nivelul de 10% și cel puțin 40% din generația tânără
ar trebui să aibă studii superioare;
– numărul persoanelor amenințate de sărăcie ar trebui redus cu 20 de milioane.
Aceste obiective sunt interconectate și sunt cruciale pentru reușita noastră generală. Pentru a garanta că
fiecare stat membru adaptează strategia Europa 2020 la situația sa specifică, Comisia propune ca aceste
obiective ale UE să fie transpuse în obiective și traiectorii naționale.
Obiectivele sunt reprezentative pentru cele trei priorități - o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă
incluziunii - dar nu sunt exhaustive: pentru a sprijini realizarea acestora, va fi necesară întreprinderea unei game
largi de acțiuni la nivelul național, al UE și internațional. Comisia prezintă șapte inițiative emblematice pentru
a stimula realizarea de progrese în cadrul fiecărei teme prioritare:
– „O Uniune a inovării” pentru a îmbunătăți condițiile-cadru și accesul la finanțările pentru cercetare și
inovare, astfel încât să se garanteze posibilitatea transformării ideilor inovatoare în produse și servicii care
creează creștere și locuri de muncă;
– „Tineretul în mișcare” pentru a consolida performanța sistemelor de educație și pentru a facilita intrarea
tinerilor pe piața muncii;
– „O agendă digitală pentru Europa” pentru a accelera dezvoltarea serviciilor de internet de mare viteză și
pentru a valorifica beneficiile pe care le oferă o piață digitală unică gospodăriilor și întreprinderilor;
– „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” pentru a permite decuplarea creșterii
economice de utilizarea resurselor, pentru a sprijini trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon, pentru
a crește utilizarea surselor regenerabile de energie, pentru a moderniza sectorul transporturilor și a promova
eficiența energetică;
– „O politică industrială adaptată erei globalizării” pentru a îmbunătăți mediul de afaceri, în special pentru
IMM-uri, și a sprijini dezvoltarea unei baze industriale solide și durabile în măsură să facă față concurenței la
nivel mondial;
– „O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă” pentru a moderniza piețele muncii și a oferi mai
multă autonomie cetățenilor, prin dezvoltarea competențelor acestora pe tot parcursul vieții în vederea creșterii
ratei de participare pe piața muncii și a unei mai bune corelări a cererii și a ofertei în materie de forță de muncă,
inclusiv prin mobilitatea profesională;
Pag
e60
– „Platforma europeană de combatere a sărăciei” pentru a garanta coeziunea socială și teritorială, astfel
încât beneficiile creșterii și locurile de muncă să fie distribuite echitabil, iar persoanelor care se confruntă cu
sărăcia și excluziunea socială să li se acorde posibilitatea de a duce o viață demnă și de a juca un rol activ în
societate.
Aceste șapte inițiative emblematice vor angaja atât UE, cât și statele membre. Instrumentele UE, în special
piața unică, ajutoarele financiare și instrumentele de politică externă, vor fi mobilizate pentru eliminarea
blocajelor și îndeplinirea obiectivelor strategiei Europa 2020. Ca prioritate imediată, Comisia identifică
măsurile care trebuie luate pentru a defini o strategie credibilă de ieșire din criză, pentru a continua reforma
sistemului financiar, pentru a asigura consolidarea bugetară pentru o creștere pe termen lung și pentru a întări
coordonarea în cadrul Uniunii economice și monetare.
Pentru a se obține rezultate va fi nevoie de o guvernanță economică mai puternică. Strategia Europa 2020
se va sprijini pe doi piloni: abordarea tematică prezentată anterior, care combină prioritățile și principalele
obiective, și întocmirea unor rapoarte de țară, permițând statelor membre să își dezvolte propriile strategii de
reîntoarcere la o creștere economică durabilă și la sustenabilitatea finanțelor publice. La nivelul UE se vor
adopta orientări integrate care să cuprindă domeniul de aplicare al priorităților și obiectivelor UE. Fiecărui stat
membru i se vor adresa recomandări specifice. În cazul unui răspuns necorespunzător, se pot emite
avertismente politice. Prezentarea de rapoarte privind îndeplinirea obiectivelor strategiei Europa 2020 și
evaluarea Pactului de stabilitate și creștere se vor efectua simultan, făcându-se însă în continuare distincția între
aceste instrumente și menținând integritatea Pactului.
Consiliul European se va implica total în noua strategie și va fi punctul focal al acesteia. Comisia va
monitoriza progresele înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivelor, va facilita schimburile politice și va
prezenta propunerile necesare orientării acțiunii și promovării inițiativelor emblematice ale UE. Parlamentul
European va reprezenta o forță motrice pentru mobilizarea cetățenilor și va juca rolul de colegislator în ceea ce
privește inițiativele-cheie. Această abordare privind instituirea de parteneriate ar trebui extinsă la comitetele
UE, parlamentele naționale, autoritățile naționale, locale și regionale, partenerii sociali, părțile interesate și
societatea civilă, astfel încât toți cetățenii să participe la îndeplinirea obiectivelor fixate.
Comisia propune aprobarea de către Consiliul European, în martie, a abordării generale a strategiei și a
obiectivelor principale ale UE și, în iunie, a parametrilor detaliați ai strategiei, inclusiv a orientărilor integrate
și a obiectivelor naționale. De asemenea, Comisia așteaptă cu interes observațiile și sprijinul Parlamentului
European pentru a garanta succesul strategiei Europa 2020.
Pag
e61
ANEXA
Pag
e62
i Adaptare după Food security communications toolkit, Writing effective reports, www.fao.org, 2003 ii
http://advocacy.ro/sites/advocacy.ro/files/files/publicatie/dialog_social_si_advocacy_posdru_electronic.pdf
Brian W. Hogwood, Lewis A. Gunn – „Introducere în politicile publice”, Editura Trei, Bucuresti, 2000
Bruce L. Smith - ”Public Policy and Public Participation: Engaging Citizens and Community in the Development of Public Policy”, BLSmith Groupwork Inc.,2003
Galina Buta, “ Metodologia De Elaborare A Propunerilor De Politici Publice: Rolul Şi Analiza Cost-Beneficiu”, Catedra Economie, Management şi Psihopedagogie în Medicină, USMF „Nicolae Testemiţanu”
Deborah A. Stone - „Policy Paradox and Political Reason”, 1988 Dragoș Dinu, Cristian Ghinea, Ciprian Ciucu, Roxana Albişteanu,” Participarea Societății Civile
La Procesul De Elaborare A Politicilor Publice.Ghid”, CRPE Michael Howlett, M. Ramesh – „Studiul politicilor publice: Cicluri si subsisteme ale politicilor”,
trad.engl. de Stela Tinney, Editura Epigraf, Chisinau, 2004 Nader K. Tadros - „Advocacy Concepts and Practices Handbook a Practical Guide to Advocacy
Groups”, suport de training, 2006, World Learning România United Nations Environment Programme şi Stakeholder Research Associates. Manualul pentru
implicarea părţilor interesate, volumul 2: Manualul practicianului pentru implicarea părţilor interesate – AccountAbility
***, World Learning România - „Advocacy Concepts and Practices”, suport de training, 2006 Institutul Intercultural din Timisoara – Manual training „Tehnici de mediere si negociere”,
Timisoara, 2006 www.advocacy.ro www.bunaguvernare.eu www.ce-re.ro www.crj.ro www.ipp.ro
