Cuprins

Introducere................................................................................................................................2

I. Analiza cererii de petrol..............................................................................................................3

1.1 Cererea de petrol.................................................................................................................5

II. Analiza ofertei...........................................................................................................................6

2.1 Principalii jucători de pe piaţă..............................................................................................8

2.2 Două companii de top din România.....................................................................................9

2.3 Cote de piață- benzinării existente......................................................................................12

III. Preţul produselor petroliere....................................................................................................13

3.1 Paralela între preţul carburanţilor din România şi alte state din UE...................................14

Bibliografie..................................................................................................................................15

1

Introducere

Una dintre cele mai actuale probleme ale economiei mondiale contemporane este problema energetică. Energetica şi-a lărgit treptat aria de probleme transformându-se într-un puternic subsistem al economiei.

Producţia mondială de petrol a crescut de la cca 2,88 mlrd. tone în 1973 la mai mult de 3,92 mlrd. tone în anul 2001. Lumea este continuu modelată de tehnologie şi invenţii. Computerizarea, comunicaţiile globale, într-un cuvant „economia know-how”, coexistă la ora actuală, cu „economia industrială”. Ţiţeiul rămîne forţă motrice pentru economiile industriale, reprezentând fundamentul pentru cele mai mari afaceri internaţionale, înglobând cele mai mari riscuri, dar şi profituri pe masură. Acest produs se interpune, dar şi generează conflicte între întreprinderile mici şi corporaţiile multinaţionale, între afaceri private şi interese de stat. Cantitatea tot mai mare de energie solicitată de dezvoltarea economică şi socială din ultimele decenii a dus la o intensificare a exploatării resurselor energetice şi implicit la creşterea producţiei de combustibil.

Petrolul a devenit o resursa din ce in ce mai rara si din ce in ce mai costisitoare. Aceasta situatie este tot mai presanta pentru tarile industrializate care, in momentul de fata, au doar cateva optiuni pentru a iesi din criza care s-a creat: sa caute sa descopere noi resurse de petrol, sa caute alte resurse energetice (cele solare de exemplu) sau sa se angajeze in razboaie pentru a controla cea mai mare parte din aceste resurse. Conform estimarilor specialistilor, cererea mondiala de petrol va creste de la 78 milioane de barili pe zi in 2002 la 103 milioane barili in 2015 si va ajunge la 119 milioane barili in 2025. 

Cea mai mare crestere a cererii este prevazuta pentru tarile emergente asiatice (inclusiv China si India) care se estimeaza ca vor concentra aproape jumatate din consumul mondial de petrol. O astfel de crestere impune o dublare a capacitatilor mondiale de rafinare si productie de la nivelul actual de 40 milioane barili zilnic. Aceasta sporire a capacitatilor de productie este asteptata in special din partea tarilor OPEC dar si a tarilor aflate in alte zone (Bazinul Caspic, America Latina sau Africa de Vest). Investitorii apreciaza ca existe suficiente capitaluri pe pieteleinternationale pentru a finanta aceasta dezvoltare a productiei, rata anuala de rentabilitate in acest domeniu fiind estimata usor peste 10%.Anul 2004 a marcat un moment de cotitura in evolutia preturilor pe piata mondiala a petrolului. Incepand cu acel an preturile au crescut vertiginos ajungand de la 36 $ / baril

2

la peste 60 $ / baril in 2005 inregistrand un record in acest sens. In prezent, potrivit unui studiu al FMI, pretul petrolului risca sa se dubleze in 10 ani.

I. Analiza cererii de petrol

Consumul de țiței la nivel național a înregistrat o scădere continuă în perioada 2005-

2012, cu o ușoară revenire în anul 2013. Evoluția consumului național de țiței în perioada 2003-

2013 este prezentată întabelul următor:

Indicator 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

UM mii t mii t mii t mii t mii t mii t mii t mii t mii t mii t mii t

Consum 12.451 12.312 14.088 13.467 13.072 12.917 11.294 10.021 9.527 9.119 9.283

Sursa: Institutul Național de Statistică (INS)

Dezvoltarea economică, evoluţia structurii PIB și măsurile de eficiență energetică

reprezintă principali ifactori de influență ai consumului intern de ţiţei.

Deşi se confruntă cu undeclin natural al producţiei de ţiţei, Româniacontinuăsărămână a

patraţarăproducătoare de ţiţei din UniuneaEuropeană, respectiv a cinceaţară din Europa.

Raportată la producțiaeuropeană, producțianațională de țițeireprezintăaproximativ 2% din

producțiaEuropeiși circa 6% din cea a UE.

Principalii factori care vor influenţa cererea de produse petroliere pe piaţa internă sunt:

■creştereapreţului, caurmare a alinierii la nivelul UE de accizare;

■creştereanumărului de automobile per locuitor, Româniasituându-se sub media

europeană ca număr de automobile per locuitor;

3

■inexistența infrastructurii de alimentare a mijloacelor de transport cu surse alternative

de energie (ex. curent electric);

■dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii rutiere.

Datorită faptului că petrolul este folosit în producerea a numeroase bunuri de consum

cum ar fi benzina, păcura, îngrăşăminte şi cosmetice, cererea pentru aceste produse are de

asemenea un impact asupra cotaţiei petrolului. Când consumul pentru aceste produse scade,

cererea pentru petrol scade şi ea şi are un efect negativ asupra preţuluia cestuia.

Analiza World Energy Outlook 2014, făcută de Agenţia Internaţională pentru Energie,

lua în calcul 3 scenarii privind evoluţia preţului petrolului până în 2040. Toate mergeau pe

ipoteza menţinerii preţului la peste 100 de dolari per baril până cel puţin în 2020, urmată fie de o

apreciere, fie de o plafonarea acestuia. Nimic nu anunţa înjumătăţirea preţului produsă în

ultimele nouă luni.

Evoluţia cererii globale de petrol şi prognozele privind evoluţia preţului petrolului, Sursa

IEA, World Energy Outlook 2014

4

În buna tradiţie a „profeţiilor despre trecut”, după eşecul în estimarea evoluţiei preţului se

încearcă acum identificarea unor explicaţii logice pentru scăderea acestuia. Astfel, în ultimii ani,

s-a produs o decuplare a creşterii economice de creşterea consumului general de energie, ca

urmare a introducerii unor tehnologii mai performante, a îmbunătăţirilor în materie de eficienţă

energetică şi a transformărilor structurale din economía globală, în care o pondere tot mai

însemnată o au ramurile economice cu o intensitate energetică scăzută. În ultimii 15 ani, cererea

mondială de petrol a crescut cu doar 1,4% anual, în condiţiile în care în aceeaşi perioadă preţul a

urcat de la 10 dolari în 1998 la 150 de dolari per baril în 2008, apoi a scăzut la 30 de dolari,

redresându-se şi stabilizându-se în perioada 2011-2014 la peste 100 de dolari per baril.

1.1 Cererea de petrol

La o primă vedere, creșterea cererii de petrol prezintă un ritm ascendent. Dacă în 2014

cererea a crescut numai cu 0,6 milioanebarili/zi, se așteaptă ca aceasta să ajungă până la 1 milion

barili/zi în 2015 și 1,3 – 1,4 milioanebarili/ziînperioada 2017-2020.

Regional, însă, cererea ar putea fi mai slabă (de exemplu, în Rusia/CSI și America

Latină), ceea ceva diminua efectul unor creșteri ale cererii în SUA și pe alte piețe. Îmbunătățirea

condițiilor economice reprezintă factorul cheie pentru creșterea cererii de petrol. Răspunsul la

cerere este o funcție cu două variabile: elasticitatea prețului(iii) și creșterea/scăderea PIB-ului,

care sunt unice pentru fiecare țară.

Analiștii de la IHS estimează că, până în 2020, creșterea cererii de petrol se va apropia de

1,3 -1,4 milioane barili/zi, în principal, datorită îmbunătățirii condițiilor economice.

5

Piețele emergente (de ex., China, India) vor continua să conducă creșterea cererii, în timp

ce țările europene vor avea o contribuție parțială, uneori negativă. După cum rezultă din graficul

de maisus, țările din zona Asia-Oceanul Pacific vor contribui cel mai mult la dinámica globală a

cererii, în special de hidrocarburi lichide.

Dacă cererea de benzină pe piețele libere răspunde scăderii prețurilor, cererea de

motorină este în principal controlată de PIB. Astfel, în 2015, motorina reprezintă jumătate din

valoarea cererii, incluzând și schimbările specificațiilor pentru carburantul folosit de tancuri

petroliere și alte nave maritime de transport transoceanic.

Este foarte probabil că, în următorii cinci ani, creșterea cererii nu va „înghiți” surplusul

ofertei, cu alte cuvinte, cererea nu este soluția la surplusul de producție.

II. Analiza ofertei

6

Producția de țiței a României s-a diminuat constant în ultimii ani, tendință înregistrată și la nivelul importurilor de țiței. Evoluția producției naționale și a importurilor de țiței este prezentată în figura următoare.

Indicator 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

UM Mil t Mil t Mil t Mil t Mil t Mil t Mil t Mil t Mil t Mil t Mil t

Productie 5.651 5.462 5.215 4.791 4.541 4.500 4.400 4.200 4.075 3.991 3.984

Import 6.800 6.850 8.873 8.676 8.531 8.417 6.894 5.821 5.452 5.128 5.299

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Productie 5.6 5.5 5.2 4.7 4.5 4.5 4.4 4.2 4 3.9 3.9

Import 6.8 6.8 8.8 8.6 8.5 8.4 6.8 5.8 5.4 5.1 5.2

1

3

5

7

9

11

13

15

Evolutia productiei nationale si a im-porturilor de titei 2003-2013

mil

t

Deşi se confruntă cu un declin natural al producţiei de ţiţei, România continuă să rămână a patra ţară producătoare de ţiţei din Uniunea Europeană, respectiv a cincea ţară din Europa. Raportată la producția europeană, producția națională de țiței reprezintă aproximativ 2% din producția Europei și circa 6% din cea a UE.

În tabelul următor este prezentată o analiză comparativă între România și principalele ţări producătoare de ţiţei din Europa, din punctul de vedere al producției de ţiţei.

2010 2011 2012

UM mil t mil t mil t

7

Norvegia 90.584,5 87.345,4 77.825,0

UE 89.084,2 78.319,7 70.510,7

Regatul Unit (UK) 59.354,2 49.758,4 43.147,3

Danemarca 12.352,2 11.125 10.168,7

Italia 5.145,6 5.370 5.490,8

Romania 4.200 4.075 3.991

Sursa: Eurostat

Resurse naţionale Conform datelor aflate în evidența Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM), la începutul anului 2014, situația resurselor geologice și a rezervelor sigure se prezenta astfel:

Cantitate

UM mil. tone Twh

Resurse geologice 2.020 2,349,260

Rezerve sigure 60 69,780

Sursa: ANRM

Marea majoritate a resurselor geologice și a rezervelor sigure identificate până în prezent este localizată onshore (96%) și doar 4% în zona platformei continentale a Mării Negre. La producţia medie anuală din ultimii ani (4,2 milioane tone) și în condiţiile unui declin anual constant al rezervelor sigure de 5% și o rată de înlocuire de 5% pentru rezervele de ţiţei şi condensat, se poate aprecia că rezervele actuale de ţiţei ale României s-ar putea epuiza într-o perioadă de aproximativ 23 de ani.

Perspectivele privind evidențierea de noi rezerve sunt condiționate de investițiile în domeniul explorării geologice ale producătorilor autohtoni și companiilor internaționale care activează pe teritoriul României. Pe termen scurt și mediu, rezervele sigure de țiței se pot majora prin implementarea unor noi tehnologii care să conducă la creșterea gradului de recuperare în zăcămintele existente, iar, pe termen mediu și lung, prin implementarea proiectelor pentru explorarea zonelor de adâncime (sub 3.000 m), a zonelor cu geologie complicată în domeniul onshore și a zonelor offshore din Marea Neagră, îndeosebi a zonei de apă adâncă (sub 1.000 m).

În România, valorificarea resurselor de ţiţei şi gaze naturale se realizează prin concesiune, în baza unor acorduri petroliere, de tip taxe – redevenţă, încheiate în urma unor oferte publice, între agenţii economici şi ANRM, acorduri care intră în vigoare după aprobarea acestora prin Hotărâri de Guvern.

Durata de valabilitate a unui acord petrolier este de maximum 30 de ani, cu posibilitatea de extindere cu încă 15 ani. Prevederile acordului rămân neschimbate pe toată durata acestuia.

8

Drepturile și obligaţiile titularilor se păstreză pe toată durata acordului petrolier, dacă părţile nu convin modificarea unor prevederi prin acte adiţionale.

2.1 Principalii jucători de pe piaţă

Marile grupuri petroliere prezente în România au înregistrat anul trecut scăderi aproape pe linie ale vânzărilor, atât din cauza reducerii consumului de carburanţi, cât şi din cauza intensificării competiţiei, după ce giganţii SOCAR şi Gazprom au decis să investească masiv în ţara noastră. 

Datele conturează şi o serie de schimbări pe piaţa de profil, după ce italienii de la Eni au decis să vândă benzinăriile Agip din România către MOL. Cumulate, vânzările MOL şi cele ale Eni vor ajunge din urmă afacerile pe care ruşii de le Lukoil le au în ţara noastră prin reţeaua de benzinării, cele două grupuri concurând astfel pentru poziţia a treia în top, după Petrom şi Rompetrol.  

În plus, 2013 a fost anul în care o companie românească a făcut pentru prima dată în istorie un profit mai mare de un miliard de euro. Petrom a reuşit anul trecut să realizeze un câştig net de 4,8 miliarde de lei şi vânzări de 18,07 miliarde de lei. Şi OMV Petrom Marketing şi-a crescut profitul net, de la 253 de milioane de lei în 2012 la 294 de milioane de lei în 2013, dar ambele companii au înregistrat scăderi în privinţa vânzărilor. Astfel, cifra de afaceri a Petrom a scăzut de la 19,5 miliarde de lei la 18,07 miliarde, în vreme ce OMV Petrom Marketing a raportat o scădere de la 15,09 miliarde de lei la 14,5 miliarde. 

9

2.2 Două companii de top din România

A. Petrom

În 1991 se înfiinţează Regia Autonomă a Petrolului Petrom S.A. În ianuarie 2010, numele companiei s devenit OMV PETROM S.A. , iar denumirea mărcii şi sigla companiei a rămas aceiaşi.

Petrom, cel mai mare producător de ţiţei şi gaze din sud-estul Europei, a anunţat pe data de 15 iunie 2012. direcţiile sale strategice pentru 2021, aprobate de catre Consiliul de Supraveghere. Acestea sunt:

Maximizarea valorii portofoliului şi captarea oportunităţilor de creştere în segmentul de upstream, în paralel cu optimizarea operaţiunilor din segmentul de mid- şi downstream

Continuarea investiţiilor într-un mediu fiscal şi de reglementare competitiv şi favorabil investiţiilor pentru a susţine performanţa şi poziţionarea pentru creştere in upstream

Direcţiile strategice ale Petrom corespund strategiei Grupului OMV şi răspund nevoilor sectorului energetic românesc

Produse şi servicii oferite de către Petrom:a. Aviaţie – carburanţi pentru avioane

Jet A-1 ( Carburant de tip kerosen pentru motoare de aeronave )Jet A-1 Premium (Acest tip de carburant din clasa Jet A-1 este dedicat unor aplicaţii militare speciale )

b. Bitum - Create special pentru construcţiile rutiere, bitumurile Petrom pentru drumuri se obţin in mod exclusiv prin procese de distilare a ţiţeiului ales special. Rezultatul il reprezintă materialele de construcţii absolut omogene.

c. Gaze naturale -  Gazele naturale au o paletă foarte largă de utilizare în economie şi sunt un combustibil prietenos pentru mediu

d. Ţiţei - Țițeiul este un amestec lichid de hidrocarburi solide, lichide şi gazoase, precum şi de alţi compuşi organici, care se găseşte în pământ sub formă de zăcământ şi din care, prin distilare, se pot obţine benzină, petrol lampant, uleiuri minerale, vaselină, motorină etc..

e. Gazolină - Gazolina este o combinaţie complexă de hidrocarburi obţinută din extracţie direct şi separată din gazul natural într-o unitate de condiționare a gazului, prin procese fizice cum ar fi adsorbţia/absorbţia/lichefierea la temperaturi de minus 60-80 Celsius în turboexpander și condiții de presiune. Gazolina se produce, depozitează și transportă la presiuni de 8-22 atmosfere.

f. Păcură – păcură grea şi păcură uţoarăg. Carburanţi – Benzină Standard 95 , Benzină Extra 99 , Motorină Standard, Motorină

Extra

10

h. Lubrifianţi -  Gama cuprinde 15 tipuri de ulei de înaltă calitate, de la uleiuri multigrad sau monograd, care protejează motorul, la uleiuri hidraulice sau de transmisie care fluidizeaza funcţionarea componentelor maşinii tale.

i. Produse petrochimice j. Produse chimicek. Produse speciale – cocsul de petrol , sulfull. GPL - înseamnă Gaz Petrolier Lichefiat şi este un amestec de hidrocarburi gazoase în

proporţii diferite, adus în stare lichefiată în recipiente sub presiune (butelii/rezervoare).Constituenţii principali sunt propanul şi butanul, care sunt hidrocarburi având 3, respectiv 4 atomi de carbon.

B. Lukoil

În prezent, LUKOIL România comercializează carburanți printr-o rețea de 306 de stații de distribuție și 7 depozite de produse petroliere.

Activitatea investiţională şi de afaceri a companiei LUKOIL Romania are un impact considerabil asupra economiei românesti: peste 400 milioane USD investiți în 16 ani de activitate, crearea de peste 3.100 locuri de muncă în cadrul companiei LUKOIL România.

Cifra de afaceri netă a companiei LUKOIL România în anul 2014 a depășit valoarea de 5.861 milioane de lei, acest lucru generând venituri substanţiale la bugetul de stat.

Dacă Rompetrol are planuri de creştere, ruşii de la Lukoil sunt pe cale de a fi detronaţi de către grupul maghiar MOL. Lukoil numără peste 300 de staţii de aprovizionare, însă adunând cifra de afaceri a MOL, de 4,32 miliarde de lei, cu cele 616 milioane de lei generate de Eni, grupul maghiar va sufla în coasta Lukoil România. Ruşii au înregistrat anul trecut un declin masiv pe reţeaua de distribuţie, vânzările scăzând de la 6 miliarde de lei în 2012 la 4,97 de miliarde de lei. Acelaşi lucru se observă şi pe partea de rafinare, unde rafinăria Petrotel Lukoil, de lângă Ploieşti, a înregistrat o pierdere netă de 928 de milioane de lei, faţă de un rezultat negativ de 274 de milioane de lei în 2012. Şi afacerile rafinăriei au scăzut puternic, de la 6,9 miliarde de lei la 5,5 miliarde de lei.  

Oferta de piata Lukoil:

Carburanti

a. Euroluk COR 95 Bio

b. Ecto Plus 95

c. Ecto Sport 98

d. Euro L Diesel Bio

e. Euro L Diesel Arctica

f. Ecto Super Diesel Bio

g. GPL Auto

11

Lubrifianti

a. Pentru autoturisme

Uleiuri de motor premium

Uleiuri de motor

Uleiuri ptr. transmisii manuale

Uleiuri pentru motoarele cu GPL

b. Pentru autovehicule comerciale

Uleiuri de motor

Uleiuri ptr. transmisii automate

c. Pentru industrie

Uleiuri de motor

Uleiuri hidraulice

Uleiuri pt angrenaje industriale

Uleiuri pentru compresoare

Uleiuri de reductor

d. Uleiuri ptr. agricultura

2.3 Cote de piață- benzinării existente

În România existau in 2010 2.140 de benzinării. Principalele companii pe piața de distribuție de carburanți din România sunt:

OMV cu o cotă de piață de 37% și 600 benzinării LukOil cu o cota de piata de 20% și 300 benzinării Rompetrol cu o cota de piata de 25% și 350 benzinării (din care 114 proprii, restul

Partener și Expres) MOL cu o cota de piata de 18% și 119 benzinării

12

Astfel, piata de distributie a carburantilor este concentrata, cu numai 6 companii care au Romania deține în momentul de față 10 rafinării printre care cele mai importante care concentrează circa 85% din capacitatea de prelucrare sunt:

Petrobrazi Ploiești - construcția sa a fost începută în data de 17 iulie 1934 datorită eforturilor companiei românești Creditul Minier.

Arpechim Pitești

Petrotel Ploiești - cunoscută și drept Rafinăria Româno-Americană (înainte de 1945) sau Teleajen (1979 - 1998)

Petromidia

RAFO Onești

Toate cele 10 rafinării au o capacitate totală de 34 milioane tone pe an, cu mult peste consumul intern al României.

Rafinăriile Petrobrazi și Arpechim sunt deținute de Petrom și au capacități de 7 respectiv 6,5 milioane tone pe an. Ambele dispun de câte două module, putând funcționa astfel la jumătate de capacitate. Pe piața de rafinare, compania Petrom deține o cotă de 52%, urmată de Rompetrol, cu 29%, și Lukoil, cu 17% (anul 2007).

Petrom-ul rămâne cel mai mare operator din piata internă de titei si gaze naturale din România, iar OMV este cunoscută ca fiind cea mai mare companie industrială listată în Austria,(cu vânzări de peste 7 miliarde de euro, la finele anului 2004 si un profit net de aproape 400 de milioane de euro).

III. Preţul produselor petroliere

13

Evoluţia preţurilor produselor petroliere din 2009 până înprezent

Preţul benzinei a crescut cu 93% în România şi cu 60% în UE între 12 ianuarie 2009 şi 25 februarie 2012. Preţul benzinei 95 în România a fost la 25 februarie 2012 de 1,285 euro/litru (5,60 lei/litru), încreştere cu 4,2% faţă de preţul înregistrat la începutul anului. Acesta este cu 15% mai mic decât media UE. Ne poziţionăm pe locul 2 în UE în topul celor mai mici preţuri, după Cipru. În perioada 12 ianuarie 2009 - 25 februarie 2012, preţul benzinei în România s-a aflat într-o continuă creştere, majorându-se cu 93%, de la 0,666 euro/litru la 1,285 euro/litru. În aceeaşi perioadă, preţul benzinei în UE a înregistrat creşteri de 60%, majorându-se de la 0,948 euro/litru la 1,519 euro/litru. La 25 februarie 2012, pretul benzinei, comparativ cu cel înregistrat la începutul anului, a fost cu 4,7% mai mare.

Preţul motorinei a crescut cu 68% în România şi cu 55% in UE între 12 ianuarie 2009 şi 25 februarie 2012. Motorina în România a înregistrat la 25 februarie 2012 preţul de 1,324 euro/litru (5,77 lei/litru), încreştere cu 4,2% faţă de cel înregistrat la începutul anului. Acesta este cu 10% mai mic decât media UE, poziţionându-ne pelocul 4 în UE în topul celor mai mici preţuri, după Cipru, Slovenia si Luxemburg. Preţul motorinei în România s-a aflat pe un trend ascendent în perioada 12 ianuarie2009 - 25 februarie 2012, majorându-se cu 68%, de la 0,790 euro/litru la 1,324 euro/litru. În aceeaşi perioadă, preţul motorinei în UE a crescut cu 55%, de la 0,943 euro/litru la 1,465 euro/litru. La 25 februarie 2012, preţul motorinei în UE este cu 4% mai mare decâtcel de la începutul anului.

În a doua jumătate a anului 2013, s-a văzut o stabilitate a preţurilor produselor petroliere,mai exact benzina având 5,6lei/litru, iarmotorina 5,8lei/ litru, însă la începutul anului 2014, statul a mărit acciza cu 19,6% pentru benzină şi 20,8% pentru motorină.

În anul 2015, preţul benzinei a căzut sub 5 lei/litru în unele zone din ţară, în contextul ieftinirii masive a petrolului în ultimele luni.

3.1 Paralela între preţul carburanţilor din România şi alte state din UE

Preţul mediu la benzina standard în România este 1,179 EURO, echivalentul a 5,23 lei. Media în UE este 1,30 EURO pe litru.

În România benzina standard este mai scumpă decât în Austria (1,11 EURO), Bulgaria (1,14 EURO), Polonia (1,03 EURO), Luxemburg (1, 17 EURO), Ungaria (1,16 EURO).

În România, la motorină preţul mediu este de 1,159 EURO, echivalentul la 5,14 lei. Preţul motorinei în România este în prezent mai mare decât în Austria (0,99 EURO), Bulgaria (1,14 EURO), Franţa (1,11 EURO), Germania (1,13 EURO), Marea Britanie (1,50 EURO).

Media în UE a preţului la motorină este în prezent de 1, 156 EURO.

14

Bibliografie

1. www.wikipedia.com

2. Institutul National de Statistica

3. ANRM

4.http://www.finmedia.ro/conferences/conferintele//piatapetrolului//ed2//prezentari//Maria%20Iuliana%20Stratulat%20(1).pdf

5. http://www.iem.ro/rem/index.php/REM/article/view/126

6. http://www.management.ase.ro/reveconomia/2007-2/7.pdf

7. www.omvpetrom.com

8. www.lukoil.ro

15