ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

ANALIZA PE BAZA RATELOR ECONOMICO -

FINANCIARE DE EVALUARE ŞI DIAGNOSTICARE A

ACTIVITĂŢII ÎNTREPRINDERII

- BUCUREŞTI, 2004 -

Coordonator ştiinţific:

Prof. ANGHEL ION

Autor:

CUPRINS

CAPITOLUL I.

SEMNIFICAŢIA ŞI OBIECTIVELE DIAGNOSTICULUI

ECONOMICO-FINANCIAR ÎN PRACTICA DE ANALIZĂ ŞI EVALUARE A

ACTIVITĂŢII ÎNTREPRINDERII - 6

I.1. Semnificaţia şi obiectivele diagnosticului economico-financiar - 6

I.2. Ratele - metoda diagnosticului economico-financiar - 8

I.3. Utilizatorii informaţiilor furnizate de analiza economico – financiară - 10

3.1. Furnizorii de capital3.2. Partenerii de afaceri3.3. Statul3.4. Alţi utilizatori

3.5. Conflicte care apar între diverşi utilizatori

CAPITOLUL II.

ORGANIZAREA STRUCTURALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A ACTIVITĂŢII

LA SC DUROTERM SRL -15

II.1. Structura organizatorica a SC Duroterm SRL - 16

1.1 Funcţionarea SC Duroterm SRL

1.2. Structuri ale activităţii

II.2. Organizarea activităţii departamentului financiar contabil la SC

Duroterm SRL - 23

2.1 Structura Departamentului Financiar - Contabil

2.2 Întocmirea documentelor

2.3 Forma de contabilitate

2

II.3. Evoluţia activităţii SC Duroterm SRL - 30

CAPITOLUL III.

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR PE BAZĂ DE BILANŢ - 34

III.1. Câmpul de aplicare al analizei financiare - 34

III.2. Analiza financiară internă, pregătirea şi controlul deciziilor de gestiune - 36

III.3. Recurgerea la analiza externă de către partenerii întreprinderii - 37

III.4. Descrierea contabilă. Situaţia Netă - 38

4.1. Structura Activului

4.2. Structura Pasivului

4.3. Situaţia Netă (Activul Net Contabil)

4.4. Bilanţul în mari posturi

III.5. Fondul de Rulment - 42

5.1. Fondul de Rulment Brut

5.2. Fondul de Rulment Net

5.3. Fondul de Rulment Propriu

5.4. Fondul de Rulment Străin

5.5. Semnificaţia financiară a Fondului de Rulment

III.6. Nevoia de Fond de Rulment - 48

6.1. Nevoia de Fond de Rulment de Exploatare

6.2. Nevoia de Fond de Rulment în Afara de Exploatării

III.7. Trezoreria - 51

7.1. Stabilirea relaţiei fundamentale a trezoreriei

7.2. Semnificaţia relaţiei fundamentale a trezoreriei

3

CAPITOLUL IV.

ANALIZA CONTULUI DE REZULTATE - 54

IV.1. Prezentarea contului de rezultate (profit şi pierdere) - 54

1.1. Cheltuielile

1.2. Veniturile

1.3. Rezultatul Net

IV.2. Soldurile Intermediare de Gestiune - 58

2.1. Marja Comercială

2.2. Producţia Exerciţiului

2.3. Valoarea Adăugată

2.4. Excedentul (Deficitul) Brut de Exploatare

2.5. Rezultatul Exploatării

2.6. Rezultatul Curent

2.7. Rezultatul Excepţional

2.8. Rezultatul Brut

2.9. Rezultatul Net

IV.3. Cash - Flow -ul. Capacitatea de Autofinanţare şi Trezoreria - 72

3.1. Cash -Flow -ul.

3.2. Capacitatea de Autofinanţare

3.3. Trezoreria

IV.4. Concluzii privind studiul contului de rezultate - 78

CAPITOLUL V.

ANALIZA RATELOR - 79

V.1. Principiile Analizei prin Rate - 79

V.2. Principalele Metode de Utilizare a Ratelor - 79

4

2.1. Utilizarea Tendenţială

2.2. Utilizarea Normativă sau Comparativă

2.3. Utilizarea Statistică

V.3. Înţelegerea economică a întreprinderi cu ajutorul ratelor sale - 83

V.4. Ratele - instrument de control. Metoda analizei piramidale - 84

CAPITOLUL VI.

DIAGNOSTICUL FINANCIAR PATRIMONIAL - 87

VI.1. Rate de Structură a Activului - 87

VI.2. Rate de Structură a Pasivului - 96

VI.3. Rate de Rentabilitate Comercială - 102

VI.4. Rate de Rentabilitate Economică - 107

VI.5. Rate de Rentabilitate Financiară - 109

VI.6. Ratele Echilibrului Financiar - 112

VI.7. Rate de Lichiditate (Trezorerie) - 115

VI.8. Rate de Îndatorare - 117

CAPITOLUL VII.

ANALIZA RISCULUI - 120

VII.1. Riscul Economic - 120

VII.1. Riscul Financiar - 121

VII.1. Riscul de Faliment - 123

CAPITOLUL VIII.

CONCLUZII FINALE - 132

5

CAPITOLUL I.

SEMNIFICAŢIA ŞI OBIECTIVELE DIAGNOSTICULUI

ECONOMICO-FINANCIAR ÎN PRACTICA DE ANALIZĂ ŞI

EVALUARE A ACTIVITĂŢII ÎNTREPRINDERII.

I.1. SEMNIFICAŢIA ŞI OBIECTIVELE

DIAGNOSTICULUI ECONOMICO-FINANCIAR.

Cuvântul "diagnostic" este de origine greacă şi înseamnă "act de a

discerne". El are în economie aceeaşi accepţiune ca şi în medicină. Indiferent de

domeniul de utilizare, demersul diagnosticului impune analiza complexă a

mecanismului de formare şi modificare a fenomenelor specifice.

Creşterea gradului de complexitate a activităţilor economice a

întreprinderilor, în contextul mecanismelor pieţei, are implicaţii profunde în

procesul de conducere, care nu se poate realiza pe bază de rutină ci pe o studiere

atentă a realităţii, pe o analiză ştiinţifică care să faciliteze adoptarea deciziilor

corespunzătoare.

Prin esenţa ei, activitatea de conducere, indiferent de nivelul la care se

exercită şi de domeniul pe care îl vizează, implică cunoaşterea temeinică a situaţiei

date, a întregului complex de cauze şi factori care o determină, fapt care se

realizează prin intermediul analizei economico - financiară.

Ca activitate practică, analiza economic - financiară are un caracter

permanent indiferent dacă se realizează de un organism şi nu constituie un scop în

sine, ci un mijloc pentru atingerea unui obiectiv; ea trebuie să ofere soluţii pentru

fundamentarea corespunzătoare a deciziilor.

6

În vorbirea şi practica curentă termenul de diagnostic este frecvent înlocuit

cu cel de analiză sau de audit. Diagnosticul nu poate fi confundat cu analiza chiar

dacă demersul său se bazează pe aceasta.

Indiferent de accepţiunea dată, rolul analistului constă în studierea şi

evaluarea obiectivă a unor rezultate, în identificarea factorilor şi cauzelor

acţiunilor, în stabilirea punctelor forte şi slabe ale întreprinderii, în găsirea de

soluţii pentru reglarea sau îmbunătăţirea activităţii.

Obiectivele diagnosticului economico - financiar sunt complexe, printre cele

mai importante putând fi enumerate:

- cercetarea realităţii obiective, cunoaşterea şi interpretarea ei;

- informarea partenerilor sociali cu privire la starea întreprinderii,

performanţele, eficienţa utilizării resurselor;

- stabilirea măsurilor de redresare sau de ameliorare a performanţelor;

- fundamentarea strategiilor de dezvoltare într-un mediu concurenţial

dinamic.

În ultimă instanţă diagnosticul economico - financiar are rolul de a găsi

soluţii problemei puse de insuficienţa resurselor faţă de nevoi, problemă

fundamentală a tuturor sistemelor şi care se face tot mai simţită în zilele noastre.

7

I.2. RATELE - METODA DIAGNOSTICULUI ECONOMICO-FINANCIAR

Principiul metodei ratelor constă în calcularea unor rapoarte semnificative

între două elemente comparabile legate între ele printr-o relaţie cauză - efect.

Forma de exprimare aratelor este variată, principalele modalităţi fiind:

exprimarea printr-un coeficient, printr-un procent sau prin număr de zile.

Matematic, există posibilitatea formulării unui număr mare de rate ca efect al

diferitelor combinaţii între posturile din bilanţ sau informaţiile conţinute în

situaţiile de sinteză.

Selecţia ratelor trebuie făcută în funcţie de poziţia pe care se plasează

analistul, cât şi de problemele ce urmează să fie rezolvate. În fond, metoda ratelor

este o tehnică de analiză folosită, atât de analiştii financiari din întreprindere cât şi

de organele bancare şi de alte instituţii financiare.

De aceea, utilizarea ratelor în analiza economico - financiară presupune

selecţia acelor rate semnificative. Valorile trebuie să fie comparabile între ele sub

aspectul conţinutului şi al prezentării monetare, ştiut fiind faptul că succesul

analizei prin rate este asigurat în condiţiile în care ratele calculate pe mai multe

exerciţii succesive sunt comparabile.

De asemenea, metoda ratelor pune la dispoziţia analiştilor instrumentul

operaţional pentru o mai complexă evaluare a punctelor forte şi a

disfuncţionalităţilor unei firme, a performanţelor unei activităţi. Permite, de

asemenea, realizarea unor studii comparabile în timp şi spaţiu, aprecierea

obiectivă a poziţiei şi performanţelor diferiţilor agenţi economici.

Principalele obiective în cadrul analizei pe baza ratelor constau în studierea

succesivă a cel puţin trei dimensiuni financiare ale întreprinderii:

- structura financiară;

- lichiditatea;

- rentabilitatea.

8

Deşi în teoria economică se operează cu un număr mare de rate, în practică

fiecare agent economic utilizează o gamă relativ restrânsă care reflectă cel mai

bine interesele sale. Astfel, managerii urmăresc aceste rate care permit

fundamentarea deciziilor de menţinere, respectiv de dezvoltare a firmei într-un

mediu economic perturbat permanent de mutaţii şi crize. În schimb, creditorii se

orientează spre ratele de solvabilitate care le oferă informaţii cu privire la

securitatea capitalurilor plasate în întreprinderi, iar acţionarii spre rate de

rentabilitate, în special cea financiară.

9

I.3. UTILIZATORII INFORMAŢIILOR FURNIZATE

DE ANALIZA ECONOMICO - FINANCIARĂ

Ceea ce observăm în situaţiile financiare ale unei firme este rezultatul

forţelor cererii şi ofertei pentru acest tip de informaţii. În acest capitol vom discuta

despre cererea de informaţii financiare şi despre modul cum afectează conţinutul

informaţiilor financiare.

3.1. Furnizorii de capital

a) Acţionarii reprezintă unul din participanţii majori pe piaţa cererii de

informaţii financiare. Din această categorie fac parte persoane cu un venit redus şi

persoane cu venituri foarte ridicate, statul, instituţii financiare precum fondul de

pensii, fonduri mutuale sau firme de asigurări etc. Acţionarii nu au în vedere doar

ce acţiuni să cumpere, să vândă sau să păstreze dar şi alegerea perioadei pentru

realizarea operaţiunilor de investire / dezinvestire. În mod tipic deciziile

acţionarilor urmăresc simultan două aspecte:

Orientarea investiţiei (investment focus); aceasta se referă la alegerea

portofoliului de acţiuni funcţie de preferinţele investitorului legate de risc, de

dividende, lichiditatea etc.

Controlul administrării investiţiei (Stewardship focus); se referă la

monitorizarea managementului în încercarea de a menţine sau orienta acţiunile

acestuia către interesul acţionarilor. În special în cazul firmelor cu un acţionariat

dispersat managementul poate avea o putere discreţionară în utilizarea resurselor.

În oricare dintre situaţii unul dintre obiectivele importante ale analizei îl

reprezintă detectarea situaţiile de necorelare între valoarea afacerii şi preţul pe

piaţă.

Un alt obiectiv important îl poate reprezenta estimarea sau predicţia unor

variabile specifice precum riscul şi castigul asigurat de dividende. Acest obiectiv al

10

analizei financiare orientează decizia investitorului către realizarea portofoliului

investiţional pe care şi-l doreşte şi, de asemenea, minimizează costul menţinerii

acelui portofoliu.

De asemenea, investitorii sunt extrem de interesaţi să-şi orienteze deciziile

în funcţie de probabilitatea ca o firmă să-şi continue activitatea, pentru ca

pierderile pe care aceştia le suferă în situaţia falimentului unei companii sunt

uriaşe. Concluziile la care au ajuns o serie de studii au relevat faptul că semnalele

privind falimentul pot fi prevăzute prin intermediul indicatorilor financiari.

b) Investitorii în obligaţiuni au obiective diferite de cei care participă la

capitalul social al firmei. Poate cel mai important lucru pentru această categorie de

utilizatori este capacitatea de plată, adecvarea fluxului de lichidităţi la nivelul

îndatorării; şi în acest caz analiza financiară oferă o modalitate rapidă şi coerentă

de estimare a riscului investiţiei în obligaţiuni emise de companii.

În practică se utilizează frecvent ratingul datoriilor ca indicator care măsoară

probabilitatea rambursării în timp a serviciului datoriei (principal plus dobânda).

De exemplu, Standard Poor defineşte ratingul datoriilor ca evaluarea curentă a

încrederii că un debitor îşi va respecta obligaţiile specifice.

c) Băncile şi alţi investitori. Companiile care acordă finanţare sunt extrem

de interesate de situaţia financiară actuală şi de perspectivă a clienţilor din două

puncte de vedere:

decizia de acordare a unei finanţări (inclusiv condiţiile finanţării);

orientarea politicii de monitorizare a împrumutului acordat.

Băncile reprezintă o categorie de utilizatori interesată în mod primordial de

monitorizarea capacităţii de plată şi de gradul de îndatorare al firmei.

3.2. Partenerii de afaceri

a) Furnizorii sunt interesaţi atât de dezvoltarea VIIIItoare a afacerilor cu

partenerii comerciali cât şi de securitatea financiară a clienţilor lor (din acelaşi

motive pentru care sunt interesaţi şi furnizorii de capital - cu excepţia acţionarilor -

11

aceasta deoarece în multe cazuri ei oferă capital în proporţii importante). În cazuri

particulare, relaţia dintre ofertant şi client poate fi de natură specială, de exemplu

atunci când cea mai mare parte din oferta companiei este direcţionată către un

singur client, analiza viabilităţii acelui client devenind extrem de importantă.

b) Clienţii au în mod tipic cea mai relaxată atitudine în legătură cu situaţia

financiară a partenerilor pe linia din amonte.

c) Angajaţii şi organizaţiile sindicale sunt orientate îndeosebi pe securitatea

locurilor de muncă şi negocierea salariilor, deci privesc prioritar viabilitatea pe

termen lung a firmei. Este evident că au nevoie de informaţii financiare în cadrul

negocierilor sau pentru a previziona niveluri VIIIItoare ale şomajului şi ale

salarizării.

3.3. Statul

În mod general cererea de informaţii financiare din partea statului poate

apare din diverse unghiuri:

asigurarea obiectivului creşterii veniturilor bugetare;

monitorizarea contractelor guvernamentale, de exemplu din prisma

profiturilor ce revin firmelor care furnizează produse sau servicii către stat

(evitarea acceptării unor preţuri care determină profituri anormale);

stabilirea preţurilor şi tarifelor la produsele şi serviciile publice (de

exemplu stabilirea preţului energiei electrice în funcţie de profitul normal al

producătorului şi / sau distribuitorului);

intervenţia statului în economie; de exemplu, statul poate interveni în

anumite industrii sau regiuni prin credite preferenţiale sau poate prelua

creditele unor firme falimentare.

3.4. Alţi utilizatori

12

a) Managementul firmei este în mod direct interesat de informaţiile

furnizate de analiza financiară. Conducerea firmei utilizează (ar trebui să utilizeze)

frecvent analiza propriilor rezultate şi performanţe financiare prin raportare la

situaţia industriei pentru a-şi localiza propria poziţie. Monitorizarea performanţelor

ramurii influenţează nivelul şi momentul investiţiilor, politica de achiziţii şi fuziuni

este fundamental bazată pe analiza financiară în contextul specificat al industriei şi

economiei naţionale. Firmele ţintă şi / sau potenţialii agresori se stabilesc într-o

bună măsură pe analiza financiară, chiar dacă factorii intuitivi sau emoţionale pot

avea şi ei o influenţă importantă.

b) Organizaţiile şi asociaţiile profesionale. Unul din scopurile acestora este

să reducă interferenţele statului în activităţile viabile şi să orienteze deciziile

guvernului către zonele cu dificultăţi (asociaţiile exportatorilor, industriaşilor,

asociaţiilor producătorilor agricoli etc.). De asemenea, sunt organizaţii

profesionale care acţionează în sensul impunerii profesiei respective (de exemplu:

contabilii, evaluatorii, analiştii financiari, consultanţii de plasament etc.) şi a

standardelor profesionale. Nu trebuie insistat prea mult pe importanţa pe care

contabilii şi evaluatorii o acordă continuităţii exploatării.

c) Analiştii şi consultanţii se regăsesc adesea în categoriile prezentate

anterior fie ca firme de consultanţă pentru furnizorii de capital, fie ca agenţii de

rating care produc şi furnizează informaţii economico - financiare. Această

categorie este cea care înţelege cel mai bine importanţa existenţei şi utilităţii

predicţiei falimentului, a analizei discriminante în general, dar şi limitele acestei

metode de analiză.

d) Auditorii. Orice judecată a auditorilor se sprijină pe continuitatea versus

non - continuitatea exploatării ca fundament al evaluării activelor şi datoriilor

firmei, IAS nr. 1 consideră continuitatea exploatării ca fiind "ipoteza contabilă

fundamentală". În mod indiscutabil analiza financiară în contextul considerării

13

probabilităţii de succes / insucces al firmei oferă informaţii valoroase pentru

aprecierea continuităţii exploatării.

e) Publicul are, în general, un interes modest pentru informaţiile

economico - financiare.

3.5. Conflicte care apar între diverşi utilizatori

Acţiunile mai multora din utilizatorii prezentaţi anterior au ca rezultat

redistribuirea bogăţiei între părţi. De exemplu:

Averea acţionarilor va scădea atunci când firma decide o achiziţie

importantă la un preţ prea ridicat. Managementul va sprijini o astfel de decizie

datorită faptului că firmele mari plătesc salarii mai ridicate managementului;

Plata unor dividende ridicate va mări averea acţionarilor dar va reduce

siguranţa creditorilor firmei;

Acţionarii firmelor producătoare de energie electrică vor avea o avere mai

mare dacă statul decide creşterea preţului pe KWH dar în acelaşi timp clienţii

vor fi nevoiţi să achite facturi mai scumpe pentru acelaşi consum de energie.

14

CAPITOLUL II.

ORGANIZAREA STRUCTURALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A

ACTIVITĂŢII LA SC DUROTERM SRL

SC Duroterm SRL este o firmă cu capital privat, a cărei activitate principală

este efectuarea serviciilor în domeniul Tratamentelor Termice şi Termochimice.

SC Duroterm SRL a luat fiinţă la 1 mai 1999 ca urmare a derulării de către

SC FAUR SA a unui program propriu de restructurare, având la bază conceptul de

divizare şi separare a tuturor activităţilor sale colaterale. Astfel, după cum spune şi

sloganul firmei, Duroterm este o societate comercială tânără, dar cu o experienţă

de peste 33 de ani.

Firma a închiriat de la SC FAUR SA atât hala de tratament termic, cât şi

utilajele. Personalul care lucrează este preluat prin transfer de la FAUR şi are o

experienţă în domeniu de peste 20 de ani.

Directorul general al SC Duroterm SRL este inginer metalurg, specialitatea

Tratamente Termice. Acesta are o experienţă în domeniu de peste 30 de ani şi a

condus fosta secţie de Tratament Termic timp de 21 de ani. În perioada 1996-1999

a fost Directorul Calităţii la SC FAUR SA, perioadă în care a certificat Sistemul

Calităţii din întreprindere în conformitate ISO 9002 cu firma Germanische Lloyd,

a obţinut autorizaţia de către AFER a Fabricii de Locomotive şi autorizarea de

către OMCAS a Fabricii de Motoare, ambele făcând parte din SC FAUR SA.

15

Personalul firmei şi dotarea asigură clienţilor operaţii de tratament termic în

condiţii de calitate, la piese din oţel (orice marcă), fontă, aliaje pe bază de

aluminiu, alamă sau bronz.

II.1 STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A S.C. DUROTERM S.R.L.

Organizarea, ca funcţie (atribut) al conducerii, cuprinde ansamblul

proceselor de management prin intermediul cărora se stabilesc şi se delimitează

procesele de muncă fizică, intelectuală şi componentele lor: mişcări, timp, operaţii,

sarcini precum şi gruparea acestora pe posturi, formaţii de muncă, compartimente

şi atribuirea lor personalului în funcţie de anumite criterii economice, tehnice,

sociale în vederea realizării în cele mai bune condiţii a obiectivelor previzionate.

În cadrul SC Duroterm SRL, organizarea se delimitează în două

componente:

- organizarea în ansamblu a firmei, concretizată în stabilirea structurii

organizatorice şi a sistemului informaţional, asigurându-se prin aceasta structura

firmei în funcţie de obiectivele pe care le va realiza. Această parte a funcţiei este

executată de către managementul superior (directorul general)

- organizarea principalelor componente, adică a funcţiunilor întreprinderii:

cercetare, producţie, comercial. Această parte se realizează de către managementul

mediu (directorii de compartimente) deoarece se ia în considerare specificul

procesului de execuţie şi volumul de muncă implicat.

1.1 Funcţionarea SC Duroterm SRL

Societatea este organizată sub forma unei societăţi cu răspundere limitată

cu asociat unic, fiind constituită prin actul de voinţă al acestuia. Asociatul unic, şi

16

în acelaşi timp, directorul general al SC Duroterm SRL, este domnul Dan Crăciun,

inginer metalurg, specialitatea Tratamente termice, fost Director al secţiei de

Tratament Termic la SC FAUR SA.

Preluând atât clădirea cât şi utilajele de la SC FAUR SA, pentru care

plăteşte chirie, sediul societăţii este în incinta complexului FAUR, la adresa Bd.

Basarabia, 256, sector 3, Bucureşti.

Activitatea principală este efectuarea serviciilor în domeniul Tratamentelor

Termice şi Termochimice. Pe lângă activitatea principală, firma are în obiectul de

activitate şi:

- executarea de piese turnate în coji obţinute cu modele uşor fuzibile

- piese matriţate după încălzirea prin inducţie cu curenţi de înaltă frecvenţă

(CIF)

- executarea de acoperiri metalice.

Întreprinderea are un capital social subscris de asociatul unic în valoare de

11.709.621 de lei, vărsat integral în numerar.

Asociatul unic exercită atribuţiile adunării generale existentă în cazul

societăţilor cu mai mulţi asociaţi. Acestea sunt:

- reprezintă conducerea întreprinderii, permiţând elaborarea şi exprimarea în

decizii şi hotărâri a voinţei sociale

- numeşte celelalte structuri ale firmei şi fixează limitele de competenţă ale

acestora

- exercită controlul asupra structurilor întreprinderii

- poate decide modificarea actului constitutiv al societăţii, în concordanţă cu

necesităţile ce decurg din scopul urmărit.

Directorului general îi revin următoarele obligaţii ce decurg din calitatea de

asociat unic:

- să aprobe Bilanţul contabil şi să stabilească repartizarea beneficiului unic

- să modifice actul constitutiv

Distribuirea dividendelor se face întotdeauna din beneficiul net.

17

Prin statut, asociatul unic este şi administratorul societăţii, ceea ce

presupune că tot el exercită atributele de posesie, folosinţă şi dispoziţie asupra

fondului de comerţ şi a celorlalte elemente ale activului, precum şi săvârşirea de

acte de conservare, administrare sau dispoziţie în legătură cu aceste bunuri.

În calitatea sa de administrator, directorul general are dreptul de reprezentare

a societăţii, exercitând toate acţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a

obiectului societăţii.

Administratorul răspunde pentru prejudiciile cauzate faţă de terţele

persoane. Răspunderea civilă intervine ori de câte ori administratorul cauzează un

prejudiciu. Administratorul răspunde penal în cazul săvârşirii unor fapte

considerate infracţiuni atât de către Codul Penal, cât şi de legile extrapenale care

conţin dispoziţii penale.

Rezervele care pot fi constituite de societate din beneficii, se împart în :

- rezerve legale

- rezerve statutare

- rezerve alte rezerve

Rezervele legale se constituie în limitele prevăzute în articolul 178 alineatul

(1) şi articolul 196 alineatul (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile

comerciale republicată şi îndeplinesc, în subsidiar, funcţiile capitalului social în

raporturile cu creditorii.

Rezervele statutare se constituie cu o anumită destinaţie pentru acordarea

unor avantaje fondatorilor sau pentru alte motive.

Rezervele facultative (alte rezerve) se constituie, potrivit articolului 38 din

Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii nr. 82/1991 din profitul net rezultat

pe baza bilanţului. Acestea privesc fie realizarea de investiţii, fie desfăşurarea unor

activităţi de marketing sau pentru acoperirea unor pierderi din activul patrimonial

generate de împrejurări obiective care implică un anumit risc.

Din rezervele facultative nu se pot acoperi prejudiciile produse

patrimoniului social din cauza unor fapte culpabile ale administratorului.

18

Durata societăţii este nelimitată, cu condiţia respectării legilor în vigoare.

1.2. Structuri ale activităţii

Structura organizatorica in cadrul SC Duroterm SRL are doua mari părţi:

structura de conducere (funcţională) care reuneşte ansamblul

persoanelor, compartimentelor şi relaţiilor astfel constituite şi plasate astfel încât să

asigure condiţiile economice, tehnice şi de personal necesare desfăşurării

procesului de management şi execuţie

structura de producţie (operaţională) alcătuită din ansamblul

persoanelor, compartimentelor şi relaţiilor constituite pentru realizarea directă a

obiectului de activitate al întreprinderii

Persoanele din structura de producţie îndeplinesc funcţii de execuţie.

Acestea nu implica sarcini de coordonare a activităţii altor persoane. Persoanele ce

exercita o astfel de funcţie au sarcini de realizare directa, nemijlocita a unor

activităţii potrivit specificului postului ce-l ocupă.

Persoanele din structura de conducere îndeplinesc funcţia de conducere,

caracterizate prin competente mai largi, autoritate, responsabilitate şi include

atribuţii de coordonare a activităţii unui număr de executanţi.

In cadrul structurii de conducere, deosebim doua nivele ierarhice

reprezentate de managementul superior şi managementul inferior.

După cum reiese şi din capitolul anterior, conducerea şi administrarea

societăţii (managementul superior) sunt asigurate de către directorul general, dl.

Dan Crăciun.

Directorul general nu face parte din personal, dar, pentru a beneficia de

drepturi de asigurări sociale de stat, el a încheiat un contract de asigurare cu

19

Direcţia teritorială de muncă şi protecţie socială, vărsând lunar contribuţiile

datorate statului în baza acestui contract.

Directorul general organizează procesele de munca fizica şi intelectuala care

se desfăşoară in cadrul întreprinderii. Rezultatul se concretizează in delimitarea şi

definirea funcţiunilor întreprinderii şi a componentelor acestora: activităţi, atribuţii,

sarcini.

Managementul superior trebuie sa se adapteze permanent la obiectivele

întreprinderii şi la evoluţia mediului, analizând in timp util tendinţele,

oportunităţile şi constrângerile.

În directa subordine a directorului general, a cărui principală

responsabilitate o constituie organizarea în ansamblu a firmei, se află directorii

celor 4 compartimente principale ale firmei: compartimentul executiv,

compartimentul de marketing, compartimentul financiar-contabil şi

compartimentul de managementul calităţii, după cum rezultă şi din organigrama

societăţii aprobate de asociatul unic (prezentată în figura 1.1).

Directorii celor 4 compartimente (managementul inferior) au ca

responsabilitate organizarea principalelor funcţiuni ale întreprinderii: cercetare-

dezvoltare, comercială, de producţie, financiar-contabilă, de personal.

- funcţiunea de cercetare şi dezvoltare are drept menire generarea şi

implementarea progresului ştiinţifico-tehnic în întreprindere. Ea reuneşte

activitatea de planificare, organizare, concepţie tehnică şi investiţii în acest

domeniu. În cadrul SC Duroterm SRL, această funcţiune este asigurată de

managerul de proiectare.

- funcţiunea comercială asigură întreprinderea cu resursele materiale

necesare. Grupează activităţi din domeniul aprovizionării tehnico-materiale şi

comerţului.

În ceea ce priveşte aprovizionarea, întreprinderea îşi stabileşte necesarul de

materii prime, materiale, combustibil, energie, din ţară şi din import conform

termenelor de livrare stabilite, încheie contracte economice, efectuează recepţia.

20

În domeniul comercial, firma urmăreşte şi livrează produsele la termenele şi

conform clauzelor contractuale stabilite, prospectează pieţele, negociază şi încheie

contracte economice.

Managerul de marketing este cel responsabil pentru această funcţiune în

cadrul întreprinderii analizate.

- funcţiunea de producţie încorporează toate procesele prin care se

transformă obiectele muncii în servicii destinate clienţilor şi prin care se asigură

condiţiile tehnice şi materiale corespunzătoare. Aceste procese sunt: tratamentul

termic, programarea, lansarea şi urmărirea producţie (în tone piese tratate),

controlul tehnic de calitate, întreţinerea şi repararea utilajelor, transportul intern.

Funcţiunea este realizată de către managerul de calitate şi de către directorul de

marketing.

Organigrama SC DUROTERM SRL

Director general

Director executiv Manager marketing Director financiar Manager calitate

Dir.adj Manager Compart. Compart. Controlulexecutiv proiectare contractare contabil calităţii

Compart. proiectare Compart. Compart. Inspector tehnologică vânzări preţuri prot. muncii

Compart. proiectare Compart. Compart. Inspectorparametri aprovizionări salarizare PSI

Atelier tratament Compart. Compart. Inspector Atelier CIF imagine CASSA protecţia Atelier MUF mediului Atelier mentenanţă Compart. Responsabil metrologie personal

21

- funcţiunea financiar-contabilă cuprinde trei activităţi: financiară,

contabilă şi control financiar. În acest scop întreprinderea întocmeşte bugete de

venituri şi cheltuieli, situaţii financiare, asigură resursele necesare financiare şi

urmăreşte rambursarea creditelor, organizează contabilitatea şi inventariază

bunurile.

- funcţiunea de personal grupează activităţile care se referă la forţa de

muncă: planificarea personalului, formarea şi selecţionarea, încadrarea şi

evaluarea, motivarea şi perfecţionarea, promovarea şi protecţia personalului.

Ultimele două funcţiuni sunt asigurate de directorul financiar.

22

II.2 ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DEPARTAMENTULUI

FINANCIAR - CONTABIL LA S.C. DUROTERM S.R.L.

Rolul contabilităţii în cadrul întreprinderii şi obiectivul contabilităţii se

referă la următoarele activităţi:

- ţinerea la zi a conturilor

- înregistrarea şi gruparea informaţiilor monetare

- întocmirea situaţiilor periodice care descriu situaţia activelor, rezultatul

obţinut, mişcările în situaţiile financiare în vederea furnizării informaţiilor necesare

utilizatorilor pentru fundamentarea deciziilor.

Îndeplinirea acestui obiectiv are la bază utilizarea unei tehnici contabile care

asigură culegerea, prelucrarea, stocarea şi transmiterea informaţiilor financiar-

contabile.

Organizarea şi conducerea întreprinderii funcţionează în cadrul unui sistem

contabil.

Sistemul contabil al întreprinderii este constituit din ansamblul metodelor,

procedurilor, mecanismelor folosite pentru a reflecta rezultatul activităţii şi a

centraliza activitatea într-o manieră folositoare pentru fundamentarea deciziilor.

2.1 Structura Departamentului Financiar - Contabil

Realizarea obiectivelor sistemului contabil utilizează tehnici manuale sau

tehnici automate de calcul. Indiferent de tehnicile utilizate, sistemul contabil al

firmei necesită parcurgerea a trei etape:

- înregistrarea activităţii financiare

- clasificarea datelor

- centralizarea datelor

23

În prezent, cele 4 sub-compartimente ale departamentului financiar-contabil

sunt în directa subordine a directorului financiar.

Contabilii angajaţi de firmă cu carte de muncă nu au drept de semnătură,

neavând studii superioare, şi au ca sarcină ţinerea contabilităţii primare. Ei sunt

cei care trebuie să asigure parcurgerea completă a primelor două etape ale

sistemului contabil:

- înregistrarea activităţii financiare este etapa care are în vedere faptul că

sistemul contabil trebuie înregistreze cronologic şi sistematic activităţile

desfăşurate în întreprindere (tranzacţii). Aceste tranzacţii sunt înregistrate pe baza

documentelor justificative.

Angajaţii departamentului contabil întocmesc facturile, bonurile de consum,

notele de intrare-recepţie, completează Registrul de Casă şi fişele de magazie.

- clasificarea datelor este etapa în care datele sunt grupate pe categorii de

tranzacţii deoarece activitatea întreprinderii furnizează un volum mare de

informaţie, iar satisfacerea nevoii de informare a managerilor necesită gruparea

datelor.

Contabilii angajaţi se ocupă şi de plăţile şi de încasările prin bancă. Ordinele

de plată sunt transmise băncii prin Internet, întreprinderea având un sistem

informatic pentru relaţiile cu băncile executat în regie proprie.

Tot aceştia determină costul serviciilor executate, stabilind preţurile minime

şi maxime ce pot fi practicate, decizia aparţinând directorului executiv.

Societatea apelează la serviciile unui contabil autorizat, prin contract de

colaborare.

Acesta asigură parcurgere ultimei etape a sistemului contabil al

întreprinderii, şi anume centralizarea datelor. Aceasta este etapa în care utilizatorii

de informaţie contabilă intră în posesia informaţiei necesare în vederea

fundamentării deciziilor.

Acesta, pe baza documentelor înregistrate în contabilitatea primară,

întocmeşte situaţiile financiare prevăzute de lege:

24

- bilanţul

- contul de profit şi pierdere

- o situaţie care să reflecte modificările capitalurile proprii, altele decât

acelea provenind din tranzacţiile de capital cu proprietarii şi distribuiri de

dividende către aceştia

- situaţia fluxurilor de numerar

- politicile contabile şi notele explicative

O altă atribuţie a acestuia este redactarea unor situaţii financiare care să se

adreseze nevoilor specifice de informare ale unor anumiţi utilizatori cum ar fi:

conducerea, băncile (în eventualitatea în care firma ar recurge la un împrumut

bancar), autorităţile (în eventualitatea unor parteneriate cu acestea), diverşi

parteneri de afaceri. Aceste informaţii sunt prezentate utilizatorilor sub formă de

liste, situaţii sau rapoarte.

- Situaţiile pentru conducere conţin informaţii care detaliază informaţia

contabilă oferită altor categorii de întreprinzători cu scopul de a asigura înţelegerea

de către manageri a poziţiei financiare a întreprinderii pentru fundamentarea

deciziilor.

- Situaţiile privind impozitele şi taxele sunt întocmite de întreprindere

potrivit cadrului legal în vigoare sub formă de declaraţii sau raportări şi conţin

informaţii referitoare la baza de calcul, algoritmul de calcul şi nivelul datoriilor

fiscale. Informaţiile privind aceste situaţii sunt analizate de organismele fiscale,

stabilindu-se la un moment dat creanţele fiscale ale bugetului faţă de întreprindere.

Printre aceste situaţii, sunt:

Declaraţie privind impozitele datorate de întreprindere

Declaraţie privind CAS

Declaraţie pentru contribuţiile la Fondul de Şomaj etc.

Tot expertul contabil acordă consultanţă contabilă conduceri.

25

În VIIIItor, societatea intenţionează angajarea cu carte de muncă a unui

contabil autorizat, în vederea unei legături mai strânse cu contabilitatea primară şi

pentru creşterea eficienţei departamentului financiar-contabil.

2.2 Întocmirea documentelor

În cadrul unităţii, documentele utilizate constituie un sistem unitar şi

raţional, care are la bază reguli precise cu privire la întocmirea, folosirea, circulaţia

şi evidenţa fiecărui document

Contabilitatea oferă informaţia necesară cunoaşterii căii parcurse de

fenomenele şi procesele economice (încasări, plăţi, vânzări, cumpărări etc.)

Un rol deosebit în asigurarea informaţiei financiar-contabile îl prezintă

registrele contabile care, indiferent de forma de contabilitate, facilitează

operaţiunile de înregistrare în conturi şi de verificare.

După întocmirea documentului primar justificativ (de către contabilitatea

primară), operaţiunea economică e înregistrată în Registru-Jurnal, apoi în registrul

Cartea Mare, obţinându-se astfel totalitatea conturilor utilizate de firmă. Prin

conturi, este posibilă întocmirea situaţiilor privind obligaţiile faţă de furnizori,

drepturile faţă de clienţi, situaţiei vânzărilor, situaţiilor cumpărărilor, situaţiei

disponibilităţilor băneşti.

Informaţia din conturi obţinută ca urmare a utilizării celor două registre este

completată cu informaţia oferită de Registrul Inventar, care confirmă cu existenţa

faptică a unor componente ale entităţii.

Registrele utilizate de întreprindere trebuie să fie şnuruite, parafate şi sigilate

potrivit cadrului legal în valoare.

Pe baza registrelor, expertul contabil (colaborator al întreprinderii)

întocmeşte lunar balanţa de verificare care regrupează totalitatea conturilor

utilizate. Pe baza balanţei de verificare, se întocmeşte bilanţul contabil odată cu

26

închiderea conturilor. De asemenea, balanţa de verificare stă la baza întocmirii

celorlalte situaţii financiare.

Informaţiile existente în situaţiile financiare sunt verificate cu ocazia

auditării acestora, efectuându-se modificările cerute odată cu închiderea lucrărilor

de întocmire a situaţiilor financiare.

Organizarea circulaţiei documentelor nu ridică probleme, singurul traseu

de mişcare al documentelor fiind cel dintre compartimentul financiar-contabil şi

compartimentul executiv.

Astfel, prin circulaţia fiecărui document într-o anumită ordine între cele

două compartimente, este eliminată reţinerea inutilă a lui în cadrul unui

compartiment, asigurându-se rezolvarea completă şi la timp a lui.

Pentru toate formularele folosite ca documente se organizează o evidenţă

operativă şi una contabilă, potrivit aceleiaşi metodologii ce stă la baza organizării

evidenţei bunurilor materiale.

În cursul exerciţiului financiar, documentele şi registrele de evidenţă

contabilă sunt păstrate în cadrul compartimentului financiar-contabil. La sfârşitul

exerciţiului, documentele şi registrele contabile sunt predate la arhiva societăţii.

În cazul registrelor contabile şi a documentelor justificative care au

calitatea de a proba relaţiile cu terţii, păstrarea lor în arhivă se face timp de 10 ani.

În cazul celorlalte documente justificative, acestea sunt păstrate timp de 3 ani.

Excepţie fac statele de salarii care se păstrează 50 de ani.

2.3 Forma de contabilitate

Organizarea materială şi formală a contabilităţii financiare presupune

utilizarea unor principii şi reguli metodologice proprii prin intermediul

documentelor justificative, registrelor contabile şi situaţiilor financiare. Toate

aceste componente reprezintă forma de contabilitate.

27

Societatea foloseşte forma de contabilitate informatică, reprezentând o

adaptare prin folosirea tehnicii electronice de calcul a formei de contabilitate pe

jurnale multiple.

Compartimentul financiar-contabil utilizează un program informatic propriu

al cărui ciclu contabil de prelucrare a datelor are la intrare, în calculator, formula

contabilă. Programul operează cu categorii specifice bazelor de date. Operaţiunile

cu au loc în întreprindere sunt prezentate sub forma tranzacţiilor grupate în

tranzacţii interne şi tranzacţii externe. Aceste tranzacţii se introduc în procesul de

prelucrare sub forma de înregistrări care au rolul de a corecta starea iniţială şi de a

o aduce la nivelul generat de operaţiunile desfăşurate.

Datele provenind din documentele justificative (înscrisuri care atestă

derularea operaţiunilor economice care constituie baza pentru înregistrările

contabile) sunt introduse în calculator de angajatul care realizează contabilitatea

primară.

Pe baza acestora, este editat Registrul-Jurnal, utilizat pentru înregistrarea

cronologică a operaţiunilor derulate de întreprindere. El conţine informaţii

referitoare la: numărul curent, explicaţii, simbol cont debitor/ creditor, sume

debitoare/ creditoare, total sume din perioada curentă, total sume cumulate.

Pe baza informaţiilor din Registru-Jurnal sunt editate Registrul Carte Mare

precum şi balanţele de verificare sintetice şi analitice, înainte şi după inventariere.

Cartea Mare asigură înregistrarea sistematică a informaţiei contabile prin

intermediul conturilor. În editarea acestui registru de către programul informatic

sunt reţinute informaţiile referitoare la: numărul din Registru-Jurnal, data operaţiei

din documentul justificativ, data operaţiei din Registru-Jurnal, suma şi dezvoltarea

acestuia pe conturi corespondente debitoare, respectiv conturi corespondente

creditoare.

Balanţele de verificare (provizorie şi definitivă) se întocmesc pentru a

corecta eventualele erori produse ca urmare a neînregistrării complete a

operaţiunilor economice.

28

Conform articolului 23 din Legea Contabilităţii 82/91, atât contabilul angajat

cu carte de muncă, cât şi cel care lucrează cu convenţie civilă, folosiţi de firmă şi

care utilizează sistemul informatic au obligaţia de a asigura respectarea normelor

contabile, stocarea, păstrarea sub forma suporţilor tehnici şi controlul datelor

înregistrate în contabilitate.

Această formă de contabilitate are următoarea schemă de prelucrare: (figura

1.2)

Forma de contabilitate

Inventariere Documente justificative

Registru-Jurnal Înregistrare cronologică

Înregistrare Jurnale

Înregistrare sistematică

Carte Mare

Centralizare şi verificare

Balanţă

Sintetizare

Bilanţ Contabil

29

II.3 EVOLUŢIA ACTIVITĂŢII S.C. DUROTERM S.R.L.

Sc Duroterm SRL îşi are practic originea în anul 1968, prin înfiinţarea

secţiei de Tratament Termic în cadrul Uzinelor 23 August Bucureşti. Activitatea

secţiei consta în operaţii de tratament termic, în special de tipul:

- tratamente termice aplicate fontelor

- căliri cu CIF (curenţi de înaltă tensiune)

- reveniri, recoaceri, detensionări la ansamble sudate

După 1990, Uzinele 23 August şi-au schimbat denumirea în Uzinele FAUR,

ulterior devenind societate pe acţiuni, sub denumirea de SC FAUR SA (capital

integral de stat).

În anul 1999, ca urmare a derulării de către SC FAUR SA a unui program

propriu de restructurare, a luat fiinţă la 1.5.1999, SC Duroterm SRL, cu capital

integral privat, subscris de directorul fostei secţii de tratament termic.

Iniţial, societatea nou-creată închiria toate utilajele de la FAUR, având ca

activitate principală operaţii de tratamente termice. La cele existente deja la secţia

de tratamente FAUR, s-au adăugat următoarele:

- carbonitrurări în gaz

- căliri cu CMF şi CIF pe instalaţii de 8000 Hz şi 500000 Hz

- căliri în baie de sare, pentru scule din oţel rapid

- brunare

În ultimii 3 ani, societatea a realizat investiţii masive de 1,3 miliarde care

constau în pavilionul administrativ, amenajări şi utilaje noi sau cumpărate sau

executate în regie proprie de către firmă.

Printre cele mai moderne achiziţii, se numără utilajele tip Degussa –

Germania, cu ajutorul cărora se execută carburări în atmosferă controlată cu ciclul

termic şi termochimic condus automat cu ajutorul unui computer produs de firma

PROCESS ELECTRONOCS – Germania.

30

Tot ca urmare a investiţiilor moderne, firma execută şi:

- normalizări şi căliri în atmosferă controlată pe cuptoare, produse de un

computer

- proiectare şi execuţie de utilaje metalurgice (în special cuptoare de

tratament termic).

Din 2000, societatea are şi activitate comercială, provenind din vânzarea

unor mărfuri cum ar fi: axe cardarice, lanţ cu plăcuţe vidie, deget cu pastilă vidie,

ciocane pentru burat, roţi dinţate etc. Veniturile din vânzarea mărfurilor ating cifra

de 1 miliard lei anual.

În perioada de raportare 2001 - 2003, SC Duroterm SRL prezintă

următoarele date referitoare la activitatea desfăşurată:

ELEMENTE 2001 2002 2003

I. ACTIVE IMOBILIZATE 122.100.869 122.527.418 152.688.388

1. Imobilizări necorporale 5.064.255 4.603.644 4.143.033

2. Mijloace fixe nete 72.954.164 73.728.974 91.865.215

3. Terenuri 100.132 167.487 267.619

4. Imobilizări financiare 43.982.318 44.027.313 56.412.521

II. ACTIVE CIRCULANTE 139.510.456 168.986.370 205.380.152

II.1. STOCURI 36.041.488 29.102.878 27.589.242

1. Materii prime, materiale 32.002.847 9.486.887 12.997.333

2. Producţie în curs 3.971.075 19.552.129 14.521.452

3. Produse finite, semifabricate 1.025 524

4. Mărfuri 59.816 46.577 52.413

5. Alte stocuri 7.750 16.260 17.520

II.2 CREANŢE 88.327.855 129.831.207 163.054.529

1. Furnizori - debitori 1.191.317 7.276.158 2.546.125

2. Clienţi 72.065.396 84.247.328 110.254.254

3. Alte creanţe 15.071.142 38.307.721 50.254.150

II.3. DISPONIBILITĂŢI şi Titluri de plasament 15.141.113 10.052.285 14.736.381

TOTAL ACTIV 261.611.325 291.513.788 358.068.540

31

ELEMENTE 2001 2002 2003

I. CAPITAL PROPRIU 13.840.692 30.494.527 34.962.963

1. Capital social 11.709.621 11.709.621 11.709.621

2. Rezerve 136.676 1.606.163 1.705.468

3. Fonduri proprii 1.994.395 17.178.743 21.547.874

II. DATORII - TOTAL 247.770.633 261.019.261 323.105.577

II.1. Credite pe termen lung 114.494.945 101.526.589 119.913.829

CAPITAL PERMANENT 128.335.637 132.021.116 154.876.792

II.2. OBLIGAŢII CURENTE 79.275.688 159.492.672 203.191.748

1. Furnizori 38.984.544 36.890.318 60.254.251

2. Creditori 7.394.001 4.498.658 2.682.623

3. Alte obligaţii 86.897.143 118.103.696 140.254.874

TOTAL PASIV 261.611.325 291.513.788 358.068.540

SC Duroterm SRL a preluat prin transfer personalul de la SC FAUR SA –

secţia tratamente termice. S-au preluat 55 de angajaţi, prin restructurare au rămas

38, la sfârşitul anului 1999 ajungându-se la 41 salariaţi. În anii următori, personalul

nu a suferit variaţii prea mari, înregistrându-se 42 de salariaţi la finele anului 2000

şi 43 la finele lunii noiembrie 2001. Numărul colaboratorilor externi a scăzut de la

19 în 1999, la 9 în 2000, la 6 în 2001. Din cei 43 de salariaţi, 34 sunt muncitori

calificaţi, restul ocupând funcţii de conducere în cadrul compartimentelor.

Rata lichidităţii financiare caracterizează capacitatea de rambursare

instantanee a datoriilor, ţinând cont de încasările existente. Deşi teoria Economică

apreciază corespunzătoare o rata a lichidităţii financiare mai mare de 0,3,

scadentele relativ îndepărtate ale datoriilor pe termen scurt (conform facturilor) fac

ca acest indicator sa aibă o valoare normala in cadrul DUROTERM.

Creşterea productivităţii muncii intr-o proporţie superioara faţă de creşterea

numărului de salariaţi reprezintă un aspect favorabil, relevând rezultatul

preocupării conducerii pentru organizarea muncii şi producţiei.

32

Rata rentabilităţii economice exprimă capacitatea activului investit de a

degaja un profit. Acest raport trebuie sa fie cat mai mare posibil. Faptul ca

raportul este supraunitar, trebuie apreciat favorabil.

Rata rentabilităţii financiare exprima rentabilitatea neta de dobânzi şi de

impozit a activului economic investit. Raportul trebuie comparat cu rata dobânzii

de pe piaţa monetara. In cazul întreprinderii analizate (158% faţă de 40 – 45%),

plasarea excedentului de trezorerie in investiţii reprezintă o soluţie excelenta.

Raportul profit la 1 leu cifra de afaceri exprima eficienta globala a

întreprinderii, respectiv capacitatea de a realiza profit şi de a rezista concurentei.

Raportul este analizat in funcţie de sectorul de activitate al întreprinderii.. SC

Duroterm SRL se înscrie in limitele normale ale indicatorului pentru industria

metalurgica.

Viteza de rotaţie a stocurilor in zile indica valori foarte mici faţă de cele

acceptate de teoria şi practica economică. Pot chiar apărea întreruperi de activitate

in cazul unor disfuncţionalităţi in aprovizionarea stocurilor. .

33

CAPITOLUL III.

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR PE BAZĂ DE BILANŢ

Gestiunea financiară este funcţia care are ca principal obiectiv pe acela de a

furniza întreprinderii, la momentul oportun, fondurile necesare exploatării şi

dezvoltării sale, asigurând, în acelaşi timp, rentabilitatea operaţiunilor cărora le

sunt afectate fondurile sale.

A realiza analiza financiară pentru o întreprindere înseamnă a efectua studiul

său la un moment dat pentru a obţine o sinteză a situaţiei financiare ce va permite

previziunea evoluţiei întreprinderii în VIIIItor.

Această analiză financiară se realizează pornind de la tipuri de date:

date obiective;

date subiective.

Datele obiective sunt, în principal, oferite de contabilitate.

III.1. CÂMPUL DE APLICARE AL ANALIZEI FINANCIARE

O reprezentare sintetică, a diferitelor contexte în care se orientează analiza

financiară, permite aprecierea varietăţii domeniilor de intervenţie a analiştilor

financiari

34

ORIENTAREA ANALIZEI

În Vederea Luării Deciziilor De Gestiune

În Vederea Realizării Obiectivului De Informare

Diagnostic Intern

Analiza financiară în serviciul previziunii datorită aportului informaţiilor pentru:

elaborarea de planuri operaţionale (plan de investiţii de finanţare);

elaborarea de previziuni bugetare.

Informaţia financiară, element al comunicării interne de întreprindere (informaţia difuzată salariaţilor de către conducere)

Analiza financiară în serviciu controlului intern:

pentru a urmări realizările;

pentru a confrunta previziunile şi realizările.

Informaţia financiară în cadrul relaţiilor sociale din întreprindere (informarea membrilor consiliului de administraţie, intervenţia experţilor).

Analiza financiară pentru luarea unei decizii de partenerii externi:

Bănci: studierea dosarelor de creditare;

Investitori: pregătirea deciziei de investiţii;

Puterea publică: studiul unei cereri de subvenţii;

Puterea judiciară: proceduri de redresare judiciară;

Parteneri angajaţi într-o negociere în vederea unei fuziuni, absorbţii etc.;

Furnizori: aprecierea oportunităţii unui credit;

Clienţii: aprecierea oportunităţii unei întreprinderi pe o piaţă importantă.

Informaţia financiară - element al politicii de comunicare externă a întreprinderii:

În privinţa pieţei financiare şi a investitorilor potenţiale;

În privinţa marelui public.

Informaţia financiară - material utilizat de presa financiară.

Analiza financiară - suport al unor studii statistice (globale sau sectoriale) - realizate de bănci sau de alte organisme specializate.

Analiza financiară - suport pentru evaluarea titlurilor de valoare emise de întreprindere.

35

III.2. ANALIZA FINANCIARĂ INTERNĂ, PREGĂTIREA ŞI

CONTROLUL DECIZIILOR DE GESTIUNE

În primul rând, concluziile furnizate de analiza financiară intervin, în mod

curent, în procesele de elaborare, evaluare şi de control a deciziilor de gestiune.

Trei exemple pot ilustra o asemenea contribuţie. Aprecierea capacităţii de

finanţare a întreprinderii permite evaluarea compatibilităţii nevoilor legate de un

proiect de investiţii, cu suma resurselor deja procurate de către întreprindere sau

susceptibile de a fi obţinute prin împrumut sau creştere de capital.

Punerea în evidenţă a relaţiei dintre progresia vânzărilor, autofinanţare şi

nevoile de finanţare legate de ciclul de exploatare permit aprecierea efectelor pe

care un plan de dezvoltare comercială poate să le producă asupra echilibrului

financiar al întreprinderii.

Analiza retrospectivă a alocărilor şi resurselor serveşte ca suport pentru

elaborarea de proiecte şi de previziuni relative la planul de investiţii şi de

finanţare.

În al doilea rând, analiza financiară furnizează indicatori sau documente

sintetice care permit urmărirea şi controlul intern al anumitor operaţiuni.

Analiza financiară contribuie, în al treilea rând, la stabilirea unor tablouri de

bord care apelează cel mai adesea la rate financiare.

Indicatorii săi permit o confruntare şi punerea în evidenţă a eventualelor

ecarturi între realizările, observabile, ale întreprinderii pe o perioadă dată sau la un

moment dat şi obiectivele pe care managerii întreprinderii le pot realiza. Astfel, se

poate face o paralelă între valorile prevăzute şi valorile obţinute pentru anumite

rate, previziuni ale alocărilor şi ale resurselor bugetului de investiţii şi ale

operaţiunilor financiare, cu alocările şi cu resursele efectiv constatate.

36

III.3. RECURGEREA LA ANALIZA EXTERNĂ DE CĂTRE

PARTENERII ÎNTREPRINDERII

În pregătirea anumitor decizii ale partenerilor externi ai întreprinderii, se

poate, de asemenea, să se pună accent pe indicaţiile furnizate de analiza financiară.

Ilustrarea cea mai clasică a acestui tip de aplicaţie este furnizată de

procedurile pe care băncile le utilizează pentru a studia cererile de credit care le

sunt adresate. Dacă diverse variabile extrafinanciare sunt luate în mod curent în

calcul (de exemplu situaţia personală a proprietarilor întreprinderii), instrumentele

de diagnostic financiar joacă un rol esenţial în analizarea cererii de creditare.

Studiul întreprinderii, într-o optică de analiză financiară, vizează, de

asemenea, ansamblul partenerilor foarte diversificaţi.

Managerii recurg adesea la analiza financiară pentru a se lămuri asupra

deciziilor de achiziţionare sau de cesiune a valorilor mobiliare.

Administraţiile centrale de stat sau locale utilizează asemenea demersuri

pentru a studia dosarele întreprinderilor ce solicită anumite ajutoare.

Tribunalele se apleacă, mai ales, asupra indicaţiilor furnizate de analiza

financiară pentru a evalua posibilităţile de redresare ale unei întreprinderi aflate în

dificultate.

În fine, diagnosticul financiar constituie un mijloc indispensabil într-o

expertiză sau într-o negociere ce vizează estimarea valorii întreprinderii sau a

titlurilor sale cu ocazia unei fuziuni, unei concesii, a unei absorbţii, a unei

introduceri în bursă, a unei previziuni sau a unei naţionalizări cu indemnizaţie.

37

III.4. DESCRIEREA CONTABILĂ. SITUAŢIA NETĂ

Analiza financiară are ca obiectiv determinarea rentabilităţii, riscului şi, în

fine, a valorii întreprinderii. Sursele de date pentru analiza financiară sunt

reprezentate de documentele contabile de sinteză, adică de bilanţ, contul de

rezultate (Contul de Profit şi Pierderi - 121) şi de anexele la bilanţ.

Bilanţul apare ca o sursă de informaţii indispensabilă în măsura în care

permite evidenţierea structurii la termen şi structura funcţională a alocărilor şi a

resurselor acumulate de întreprindere.

Bilanţul patrimonial contabil permite evaluarea valorii fondurilor proprii a

acţionarilor, în funcţie de principiile contabile.

Bilanţul contabil serveşte ca bază pentru elaborarea bilanţului

financiar. Anumite retratări sunt, totuşi, necesare pentru a efectua un mai just

discernământ legat de realitatea financiară a întreprinderii; utilitatea sa rezidă în

principal din lectura care este efectuată şi din punerea în evidenţă a conceptelor

financiare indispensabile pentru supravieţuirea întreprinderii.

4.1. Structura Activului

În prezentările normalizate ale bilanţului, activul este aranjat într-o ordine

care ţine cont de:

lichiditatea fiecărui element, adică de durata necesară pentru

transformarea în monedă în condiţii normale de utilizare ( de exemplu: un an şi

mai mult pentru activele imobilizate, mai puţin de un an pentru activele circulante;

de locul pe care fiecare element îl ocupă n ciclurile de investiţii şi de

exploatare.

Lista principalelor rubrici ale activului, în modelul unui bilanţ în sistemul

prescurtat, este următoarea:

Imobilizări necorporale;

Imobilizări corporale;

Imobilizări financiare;

Stocuri;

38

Avansuri şi aconturi;

Creanţe;

Valori mobiliare şi de plasament;

Disponibilităţi.

4.2. Structura Pasivului

În privinţa structurii pasivului, acesta permite, de asemenea, punerea în

evidenţă a duratei şi a originii resurselor, grupate, ale întreprinderii.

Schema care urmează reia prezentarea adoptată de sistemul prescurtat pentru

pasiv:

Capitaluri proprii;

Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;

Datorii pe termen lung;

Datorii furnizori;

Datorii fiscale;

Datorii sociale.

4.3. Situaţia Netă (Activul Net Contabil)

Diferenţa dintre activ şi ansamblul datoriilor constituie noţiunea de activ net

contabil, care reprezintă valoarea contabilă a fondurilor proprii. Această noţiune

este cel mai adesea înlocuită cu cea a capitalurilor proprii.

Activul net reprezintă dimensiunea financiară a întreprinderii şi intervine în

diagnosticarea solvabilităţii, adică în scopul estimării capacităţii întreprinderii de a

face faţă angajamentelor sale împreună cu actualele sale active.

Nr. crt.

Denumire 2001 2002 2003Indici %

02/01 03/02

1 TOTAL ACTIV 261.611.325 291.513.788 358.068.540 111,43 122,83

2 DATORII - TOTAL 247.770.633 261.019.261 323.105.577 105,35 123,79

3 Situaţia Netă 13.840.692 30.494.527 34.962.963 220,33 114,65

39

Situaţia Netă = Total Activ - Total Datorii

4.4. Bilanţul în mari posturi

Prezentarea bilanţului în mari posturi este următoarea:

ACTIV = ALOCĂRI PASIV = RESURSE

Activ Imobilizat

Resurse Stabile

- Capitaluri Proprii

- Datorii pe Termen Mediu şi Lung

Activ Circulant

- Stocuri

- Creanţe

- Disponibilităţi

Resurse pe Termen Scurt

- Datorii Furnizori, Fiscale şi Sociale

Un bilanţ comprimat în mari posturi se citeşte atât vertical, cât şi orizontal:

Vertical:

Activul reprezintă alocările fondurilor întreprinderii după natura lor,

adică afectarea resurselor;

Pasivul reprezintă resursele întreprinderii şi originea lor: resurse proprii

şi resurse externe.

Astfel, în finanţe, datorii furnizori constituie resurse în sensul în care ele

reprezintă şi credit furnizor.

Din cele afirmate mai sus rezultă următoarea egalitate de bază:

Orizontal:

În partea de sus a bilanţului (activul imobilizat, resursele stabile) se

reflectă structura financiară a întreprinderii prin durabilitatea elementelor pe cale le

cuprinde;

Partea de jos a bilanţului (activul circulant, resursele pe termen scurt)

reflectă, dimpotrivă, conjunctura, respectiv ciclul de activitate.

40

ALOCĂRI = RESURSE

BILANŢUL SIMPLIFICAT

ELEMENTE 2001 2002 2003

I. ACTIVE IMOBILIZATE 122.100.869 122.527.418 152.688.388

1. Imobilizări necorporale 5.064.255 4.603.644 4.143.033

2. Mijloace fixe nete 72.954.164 73.728.974 91.865.215

3. Terenuri 100.132 167.487 267.619

4. Imobilizări financiare 43.982.318 44.027.313 56.412.521

II. ACTIVE CIRCULANTE 139.510.456 168.986.370 205.380.152

II.1. STOCURI 36.041.488 29.102.878 27.589.242

1. Materii prime, materiale 32.002.847 9.486.887 12.997.333

2. Producţie în curs 3.971.075 19.552.129 14.521.452

3. Produse finite, semifabricate 1.025 524

4. Mărfuri 59.816 46.577 52.413

5. Alte stocuri 7.750 16.260 17.520

II.2 CREANŢE 88.327.855 129.831.207 163.054.529

1. Furnizori - debitori 1.191.317 7.276.158 2.546.125

2. Clienţi 72.065.396 84.247.328 110.254.254

3. Alte creanţe 15.071.142 38.307.721 50.254.150

II.3. DISPONIBILITĂŢI şi Titluri de plasament 15.141.113 10.052.285 14.736.381

TOTAL ACTIV 261.611.325 291.513.788 358.068.540

I. CAPITAL PROPRIU 13.840.692 30.494.527 34.962.963

1. Capital social 11.709.621 11.709.621 11.709.621

2. Rezerve 136.676 1.606.163 1.705.468

3. Fonduri proprii 1.994.395 17.178.743 21.547.874

II. DATORII - TOTAL 247.770.633 261.019.261 323.105.577

II.1. Credite pe termen lung 114.494.945 101.526.589 119.913.829

CAPITAL PERMANENT 128.335.637 132.021.116 154.876.792

II.2. OBLIGAŢII CURENTE 79.275.688 159.492.672 203.191.748

1. Furnizori 38.984.544 36.890.318 60.254.251

2. Creditori 7.394.001 4.498.658 2.682.623

3. Alte obligaţii 86.897.143 118.103.696 140.254.874

TOTAL PASIV 261.611.325 291.513.788 358.068.540

41

III.5. FONDUL DE RULMENT

Fondul de Rulment constituie una dintre noţiunile cele mai vechi şi mai

banalizate ale analizei financiare. Formularea sa conservă traseul originii sale în

practica afacerilor; cu câtva timp în urmă fondul de rulment desemna "fondurile de

casă" ale antreprenorilor, respectiv suma disponibilităţilor necesare pentru a

asigura continuitatea plăţilor curente.

Noţiunea de fond de rulment a suscitat numeroase definiţii. Dintre toate

definiţiile fondului de rulment în literatura financiară., rămân a fi discutate şi

confruntate patru noţiuni, printre cele mai curente, ceea ce va conduce la

supremaţia analitică a noţiunii de fond de rulment net sau permanent, singura cere

prezintă un caracter real, semnificativ.

5.1. Fondul de Rulment Brut

Noţiunea de Fond de Rulment "Brut" (Total sau Economic) corespunde

pur şi simplu sumelor valorilor de rulment, adică elementelor de activ circulant.

Acestea din urmă sunt, într-adevăr, susceptibile de a fi transformate în monedă,

într-un interval mai mic de un an, şi de a suferi astfel, o reînnoire, respectiv o

rotaţie.

Nr. crt.

Denumire 2001 2002 2003Indici %

02/01 03/02

1 Stocuri 36.041.488 29.102.878 27.589.242 80,75 94,80

2 Creanţe 88.327.855 129.831.207 163.054.529 146,99 125,59

3 Disponibilităţi 15.141.113 10.052.285 14.736.381 66,39 146,60

4 Active Circulante 139.510.456 168.986.370 205.380.152 121,13 121,54

42

Fond de Rulment Brut = Activ Circulant = Stocuri + Creanţe + Disponibilităţi

5 FRB 139.510.456 168.986.370 205.380.152 121,13 121,54

5.2. Fondul de Rulment Net

Fondul de rulment net este cel care prezintă un caracter real, semnificativ. El

se calculează după relaţiile:

Această noţiune poate fi comentată la două niveluri:

a) dacă se ţine cont de elementele din partea de sus a bilanţului, ea

reprezintă excedentul capitalurilor permanente asupra activelor imobilizate nete şi,

drept consecinţă, partea capitalurilor permanente care poate fi afectată finanţării

activelor circulante

b) dacă se iau în calcul elementele din partea de jos a bilanţului, FRN

reprezintă excedentul activelor circulante lichide într-un interval mai mic de un an

asupra datoriilor pe termen scurt exigibile într-un interval mai mic de un an.

Nr. crt.

Denumire 2001 2002 2003Indici %

02/01 03/02

1 Capital Permanent 128.335.637 132.021.116 154.876.792 102,87 117,31

2 Active Imobilizate 122.100.869 122.527.418 152.688.388 100,35 124,62

3 FRN 6.234.768 9.493.698 2.188.404 152,27 23,05

4 Active Circulante 139.510.456 168.986.370 205.380.152 121,13 121,54

5 Datorii Termen Scurt 79.275.688 159.492.672 203.191.748 119,67 127,40

6 FRN 6.234.768 9.493.698 2.188.404 152,27 23,05

Un FRN pozitiv se apreciază ca fiind marja de securitate a societăţii, adică

surplusul de surse permanente, degajat de ciclul de finanţare a investiţiilor care

poate fi utilizat pentru finanţarea alocărilor ciclice. Dintre componentele fondului

de rulment, FRN are cea mai mare importanţă din punct de vedere operaţional.

43

Fond de Rulment Net = Capitaluri Permanente - Active Imobilizate = Activ Circulant - Datorii pe Termen Scurt

După cum se observă FRN creşte cu 52,27 % în 2002 faţă de 2001, dar

scade cu 76.95 % în 2003 faţă de 2002. Totuşi, faptul că FRN este pozitiv indică

faptul că întreprinderea are o marjă de securitate financiară.

5.3. Fondul de Rulment Propriu

Această noţiune se defineşte astfel:

Fondul de rulment propriu măsoară excedentul capitalurilor proprii asupra

activelor imobilizate. El permite, deci, aprecierea autonomiei de care

întreprinderea face dovadă în materie de finanţare a investiţilor sale.

Nr. crt.

Denumire 2001 2002 2003Indici %

02/01 03/02

1 Capitaluri Proprii 13.840.692 30.494.527 34.962.963 220,33 114,65

2 Active Imobilizate 122.100.869 122.527.418 152.688.388 100,35 124,62

3 FRP -108.260.177 -92.032.891 -117.725.425 85,01 127,92

4 FRN 6.234.768 9.493.698 2.188.404 152,27 23,05

5 Datorii Termen Lung 114.494.945 101.526.589 119.913.829 88,67 118,11

6 FRP -108.260.177 -92.032.891 -117.725.425 85,01 127,92

După cum se observă FRP este negativ, adică întreprinderea nu dispune de

autonomie în materie de finanţare a investiţiilor sale.

5.4. Fondul de Rulment Străin

Această noţiune nu va fi menţionată decât în măsura în care ea prezintă un

interes analitic extrem de restrâns, deoarece ea ne propune nouă denumire pentru

datoriile cu termen de scadenţă mai mare de un an.

44

Fond de Rulment Propriu = Capitaluri Proprii - Active Imobilizate = FRN - Datorii pe Termen Lung

Nr. crt.

Denumire 2001 2002 2003Indici %

02/01 03/02

1 Capitaluri Proprii 128.335.637 132.021.116 154.876.792 102,87 117,31

2 Capitaluri Proprii 13.840.692 30.494.527 34.962.963 220,33 114,65

3 FRS 114.494.945 101.526.589 119.913.829 88,67 118,11

4 FRN 6.234.768 9.493.698 2.188.404 152,27 23,05

5 FRP -108.260.177 -92.032.891 -117.725.425 85,01 127,92

6 FRS 114.494.945 101.526.589 119.913.829 88,67 118,11

Un FRS pozitiv semnifică faptul că echilibrul din partea de sus a bilanţului

se realizează pe seama datorilor financiare pe care întreprinderea le contractează.

După cum se observă FRN pozitiv se obţine în totalitate pe baza FRS, care

este suficient de mare pentru a acoperi FRP negativ.

5.5. Semnificaţia financiară a Fondului de Rulment

Pe plan analitic, FRN furnizează două tipuri de informaţii complementare:

abordat prin prisma părţii de jos a bilanţului, FRN furnizează un

element important de apreciere a condiţiilor de echilibru financiar;

abordat prin prisma părţii de sus a bilanţului, FRN arată modalităţile

de finanţare a investiţiilor corporale, necorporale şi financiare cumulate ale

întreprinderii.

Înţelegerea FRN prin intermediul părţii de jos a bilanţului se poate exprima

prin relaţia:

45

Fond de Rulment Străin = Capitaluri Permanente - Capitaluri Proprii = FRN - FRP

Fond de Rulment Net = Activ Circulant - Datorii pe Termen Scurt

Deci, activele circulante reprezintă lichidităţi potenţiale într-un interval mai

mic de un an, adică intrări de fonduri datorate:

realizării stocurilor;

încasării (recuperării) creanţelor pe termen scurt;

conservării unor încasări (disponibilităţi).

În privinţa datoriilor pe termen scurt, acestea reprezintă exigibilităţi

potenţiale pe un interval mai scurt de un an, datorită ajungerii la scadenţă a

angajamentelor subscrise de întreprindere.

Trei ipoteze pot fi avute în vedere în ceea ce priveşte ajustarea între activele

circulante şi datoriile pe termen scurt:

1. Active Circulante = Datorii Termen Scurt Fondul de Rulment Net =0

2. Active Circulante > Datorii Termen Scurt Fondul de Rulment Net >0

3. Active Circulante < Datorii Termen Scurt Fondul de Rulment Net <0

Ipoteza 1: AC = DTS FRN =0

Ipoteza unei maturităţi comparabile a activelor circulante şi a datoriilor pe

termen scurt, ne conduce la posibilitatea constituirii unei marje de securitate care

are rolul de a apăra întreprinderea împotriva incidentelor pe care le-ar putea întâlni

în realizarea activelor sale circulante.

Ipoteza 2: AC > DTS FRN >0

În acest caz, se consideră efectiv un excedent al lichidităţilor potenţiale pe

termen scurt (active circulante) aspra exigibilităţior potenţiale pe termen scurt

(datorii pe termen scurt), ceea ce reiese din schema următoare:

Active ImobilizateCapitaluri Permanente

FRN

Active Circulante Datorii pe Termen Scurt

O asemenea situaţie poate fi percepută ca fiind semnalul unei ajustări

favorabile în termen de solvabilitate, în timp ce întreprinderea este în măsură a face

faţă scadenţelor sale şi de a dispune de un "stoc-tampon" de lichidităţi potenţiale

46

destinate a face faţă unor ipoteze defavorabile în ceea ce priveşte realizarea

activelor sale circulante.

Ipoteza 3: AC < DTS FRN < 0

În acest caz, lichidităţile potenţiale nu acoperă în mod global exigibilităţile

potenţiale, iar dificultăţile sunt previzibile în termenii echilibrului financiar.

Concluzii:

Un FRN pozitiv este un semn favorabil în termeni de solvabilitate;

Un FRN nul traduce o tensiune asupra lichidităţii şi corespunde unei

fragilităţi a întreprinderii în termeni de solvabilitate;

Un FRN negativ evidenţiază dificultăţi pentru întreprindere în

materie de solvabilitate, cu excepţia intervenţiilor corectoare printr-o

ameliorare a stabilităţii financiare.

Pentru întreprinderea analizată, după cum se observă FRN este pozitiv,

deci este un semn favorabil în termeni de solvabilitate.

47

III.6. NEVOIA DE FOND DE RULMENT

Procesul exploatării solicită deţinerea de active care determină o

constrângere din punct de vedere al finanţării.

Activitatea comercială şi de producţie reclamă deţinerea de stocuri,

acordarea de credite clientelei, conform uzanţelor de reglementare.

Alocările (utilizările) ciclice corespund elementelor de finanţare, ţinând cont

de natura activităţii curente, precum şi de constrângeri de mediu şi de piaţă.

Pe de altă parte, procesul exploatării angajează, de asemenea, resurse

financiare cu titlu de credite primite de la furnizori cu ocazia operaţiunilor de

aprovizionare cu bunuri sau servicii.

În aceste condiţii, se poate considera diferenţa dintre alocări şi resurse

ciclice ca fiind măsura poverii de finanţat specifică implicată de activitatea

curentă.

Aceasta va fi suma care este, în general, desemnată sub numele de nevoia de

fond de rulment (NFR).

Alocările (nevoile) Ciclice sau de exploatare cuprind, în principal,

următoarele elemente:

stocuri;

avansuri şi aconturi plătite;

creanţe clienţi.

Resursele Ciclice sau de exploatare regrupează:

avansuri şi aconturi încasate;

datorii furnizori;

48

Nevoia de Fond de Rulment = Alocări Ciclice - Resurse Ciclice = (Stocuri + Creanţe) - DTS

datorii fiscale şi sociale.

Nr. crt.

Denumire 2001 2002 2003Indici %

02/01 03/02

1 Stocuri 36.041.488 29.102.878 27.589.242 80,75 94,80

2 Creanţe 88.327.855 129.831.207 163.054.529 146,99 125,59

3 Datorii Termen Scurt 79.275.688 159.492.672 203.191.748 119,67 127,40

4 NFR 45.093.655 -558.587 -12.547.977 -1,24 2.246,38

5 NFR - -45.652.242 -11.989.390

Nevoia de fond de rulment din anul 2001, de 45.093.655 mii lei, se

interpretează ca un surplus de nevoi temporare, în raport cu resursele temporare.

Un asemenea rezultat se poate aprecia ca fiind normal atâta timp cât este rezultatul

unei politici de investiţii privind creşterea de finanţare a ciclului de exploatare.

Nevoia de fond de rulment din anul 2002, de -558.587 mii lei, se

interpretează ca fiind un surplus de resurse ciclice, în raport cu nevoile ciclice.

În anul 2003, nevoia de fond de rulment este de - 12.547.977 mii lei, ceea ce

artă un surplus foarte mare de resurse ciclice, în raport cu nevoile ciclice.

6.1. Nevoia de Fond de Rulment de Exploatare

În întreprinderile industriale, nevoile de exploatare sunt superioare

resurselor de exploatare. De aceea, apare o nevoie de finanţare, numită nevoie de

fond de rulment se exploatare care trebuie să fie asigurată.

Dimpotrivă, întreprinderile ce realizează distribuirea produselor au, în

general, resurse de exploatare superioare nevoilor de exploatare. Ele degajă

resurse nete de finanţare.

Aceasta se explică prin faptul că aceste întreprinderi sunt plătite în mod

curent de către clienţii lor, în timp ce ele obţin de la furnizorii lor intervale de plată

49

NFR expl. = = (Stocuri + Creanţe expl.) - DTS expl.

importante. Deci creditele - clienţi sunt neglijabile, în timp ce datoriile furnizori

sunt ridicate.

6.2. Nevoia de Fond de Rulment în Afara de Exploatării

Aceasta decurge din operaţiuni în afara exploatării sau aciclice (achiziţii sau

vânzări de imobilizări)

Nevoile în afara exploatării cuprind:

diverse creanţe (în special creanţe asupra imobilizărilor.

Resursele în afara exploatării cuprind:

datorii diverse, în special datorii privind imobilizările.

Dacă nevoile în afara exploatării sunt superioare datoriilor în afara

exploatării, vom avea de-a face cu nevoi în afara exploatării pe care trebuie să le

finanţăm.

Dacă resursele în afara exploatării sunt superioare nevoilor nete în afara

exploatării, vom avea resurse nete în afara exploatării

Nevoile şi resursele în fond de rulment în afara exploatării sunt mult mai

dificil de prevăzut, decât nevoile şi resursele în fond de rulment de exploatare.

Evoluţia lor este foarte variabilă în timp.

50

NFR af. expl = Creanţe af. expl. - DTS af. expl.

III.7. TREZORERIA

Confruntarea dintre alocări şi resurse corespunzătoare operaţiunilor

financiare pe termen scurt permite definirea "situaţiei de trezorerie" sau mai simplu

trezoreria.

În cazul cel mai general:

Întreprinderea are nevoie de disponibilităţi pentru a face faţă exigibilităţilor

pe termen scurt.

O altă formulă de calcul este:

Dacă disponibilităţile sunt superioare concursurilor bancare de trezorerie,

trezoreria netă va fi pozitivă. În cazul invers ea este negativă

Un alt calcul conduce la acelaşi rezultat, dar ne indică cum se poate ameliora

trezoreria netă:

Trezoreria Netă creşte dacă:

fondul de rulment creşte;

sau dacă nevoia de fond de rulment scade.

Trezoreria Netă scade dacă:

51

Trezoreria = Alocări de trezorerie - Resurse de trezorerie

Trezoreria Netă = Disponibilităţi - Concursuri bancare de trezorerie

Disponibilităţi = Valori mobiliare de plasament + Conturi la bănci + Casa

Trezoreria Netă = Fondul de Rulment - Nevoia de Fond de Rulment

fondul de rulment se diminuează;

sau dacă nevoia de fond de rulment creşte.

7.1. Stabilirea relaţiei fundamentale a trezoreriei

Relaţia fundamentală a trezoreriei poate fi construită pornind de la

dezvoltarea egalităţii:

Activ = Activ Imobilizat (AI) + Alocări Ciclice (AC) + Alocări de Trezorerie (AT)

Pasiv = Capitaluri Permanente(CP) + Resurse Ciclice(RC) + Resurse de Trezorerie(RT)

Egalitatea dintre activ şi pasiv se mai poate scrie:

(CP + RC + RT) - (AI + AC + RT) = 0

(CP - AI) + (RC - AC) + (TR - AT) = 0

FRN - NFR - T = 0

7.2. Semnificaţia relaţiei fundamentale a trezoreriei

Ipoteza 1. T > 0 FRN > NFR, această primă configuraţie posibilă

corespunde situaţiei în care fondul de rulment net este suficient de mare pentru a

asigura nu numai finanţarea stabilă a ciclului de exploatare, dat şi o trezorerie

suficientă care să permită deţinerea de valori disponibile sau efectuarea de

plasamente; capitalurile permanente sunt atunci într-o sumă suficientă pentru a

asigura finanţarea stabilă.

Ipoteza 2. T < 0 FRN < NFR, dacă trezoreria este negativă, aceasta se

datorează faptului că nevoia în fond de rulment nu poate fi în totalitate finanţată

prin resurse pe termen mediu şi lung. Întreprinderea este, în acest caz, tributară

resurselor de trezorerie (m ai ales de origine bancară), pentru a asigura cel puţin

52

ACTIV = PASIV

ACTIV - PASIV = 0

T = FRN - NFR

pentru o parte, acoperirea nevoilor de finanţare pe care le implică ciclul de

exploatare.

Ipoteza 3. T = 0 FRN = NFR, dacă se obţine cazul unei egalităţi

aritmetice stricte între fondul de rulment şi nevoia de fond de rulment, o asemenea

ipoteză nu poate fin menţionată decât pentru memorie. O asemenea practică a

"trezorerie zero" apără într-adevăr întreprinderea contra riscurilor simetrice pe cale

le constituie, pe de o parte, sterilizarea lichidităţilor durabile, iar, pe de altă parte,

dependenţa de "furnizori de fonduri" pe termen scurt.

În cazul întreprinderii analizate trezorerie este:

Nr. crt.

Denumire 2001 2002 2003Indici %

02/01 03/02

1 FRN 6.234.768 9.493.698 2.188.404 152,27 23,05

2 NFR 45.093.655 -558.587 -12.547.977 -1,24 2.246,38

3 TN -38.858.887 10.052.285 14.736.381 -25,87 146,60

4 TN - 48.911.172 4.684.096

După cum se observă în anul 2001, trezoreria este negativă, de -38.858.887

mii lei nevoia în fond de rulment nu poate fi în totalitate finanţată prin resurse pe

termen mediu şi lung.

În anul 2002, trezoreria creşte spectaculos la 10.052.285 mii lei, ceea ce

arată că, în urma activităţii desfăşurate, se degajă un excedent de finanţare, care

creşte în 2003 la 14.736.381 mii lei.

53

CAPITOLUL IV.

ANALIZA CONTULUI DE REZULTATE

Contul de rezultate transpune activitatea întreprinderii. El înregistrează

fluxurile, adică suma bunurilor, serviciilor sau banilor care intră (fluxuri de intrare)

sau care ies (fluxuri de ieşire) din întreprindere în timpul unei perioade

considerate.

Dacă bilanţul înregistrează stocurile privite în sens larg, adică cantităţile

acumulate de bunuri, creanţe şi datorii etc., în schimb contul de rezultate

înregistrează fluxurile.

IV.1. PREZENTAREA CONTULUI DE REZULTATE

(PROFIT ŞI PIERDERE)

Contul de rezultate (de profit şi pierdere) grupează cheltuielile şi veniturile

exerciţiului. El poate fi reprezentat:

fie în două coloane: cheltuieli şi pierderi, venituri şi profit.

fie în listă - această a doua prezentare pune în evidenţă diferite rezultate:

rezultat de exploatare, rezultat curent, rezultat excepţional, rezultat brut şi net.

1.1. Cheltuielile

Cheltuielile sunt divizate în mai multe categorii:

1. Cheltuieli de Exploatare:

costul mărfurilor vândute;

materii prime şi materiale consumabile;

combustibil, energie, apă;

alte cheltuieli materiale;

54

lucrări şi servicii executate de terţi;

impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;

salarii personal;

asigurări şi protecţia socială;

amortizări şi provizioane.

2. Cheltuieli Financiare:

creanţe imobilizate;

titluri de plasament;

diferenţe de curs valutar;

alte cheltuieli financiare;

amortizări şi provizioane

3. Cheltuieli Excepţionale

din operaţii de gestiune;

din operaţii de capital;

amortizări şi provizioane excepţionale.

1.2. Veniturile

Veniturile cuprind:

1. Venituri de Exploatare:

vânzări de mărfuri;

producţia vândută;

producţia stocată;

producţia imobilizată;

subvenţii de exploatare;

alte venituri de exploatare;

venituri din provizioane privind exploatarea.

2. Venituri Financiare

55

CA = Vânzări de mărfuri + Producţia vândută

titluri şi creanţe imobilizate;

titluri de plasament;

diferenţa de curs valutar;

alte venituri financiare;

provizioane financiare.

3. Venituri Excepţionale

din operaţii de gestiune;

din operaţii de capital;

provizioane excepţionale.

1.3. Rezultatul Net

Rezultatul net este egal cu diferenţa dintre venituri pe de o parte şi cheltuieli,

participarea salariaţilor la profit, şi impozitul pe profit, pe de altă parte. Acesta este

rezultatul care face legătura dintre contul de rezultate şi bilanţ.

56

Rezultatul Net = Venituri - Cheltuieli - Participarea salariaţilor la profit - Impozitul pe profit

CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE SIMPLIFICAT

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Venituri din vânzarea mărfurilor 8.503.868 10.231.412 12.214.541

2. Producţia vândută 136.050.096 256.522.379 290.125.142

3. Cifra de afaceri 144.553.964 266.753.791 302.339.683

4. Venituri din prod. stocată 4.007.190 2.807.653 1.063.062

5. Venituri din prod de imobilizări 0 0 0

6. Producţia exerciţiului 140.057.286 259.330.032 291.188.204

7. Venituri din subvenţii de exploatare 0 0 0

8. Alte venituri din exploatare 356.805 4.850.176 5.461.584

9. Venituri din provizioane din exploatare 0 1.303.440 1.254.150

I. VENITURI DIN EXPLOATARE 148.917.959 275.715.060 310.118.479

10. Cheltuieli privind mărfurile 3.296.085 3.151.458 5.125.142

11. Ch. cu mat. prime şi mat. consumabile 39.970.307 38.772.942 42.880.272

12. Cheltuieli cu energia şi apa 348.237 557.124 652.152

13. Alte cheltuieli materiale 22.143.958 13.182.452 15.254.025

15. Cheltuieli materiale - total 62.462.502 52.512.518 58.786.449

16. Ch. cu lucrări şi servicii executate de terţi 62.765.810 141.452.887 152.141.541

17. Ch. impozite, taxe şi vărsăminte asimilate 2.135.819 158.035 251.425

18. Cheltuieli cu remuneraţiile personalului 6.951.348 8.482.306 11.210.338

19. Ch. privind asigurările şi protecţia socială 1.407.150 2.733.889 4.025.124

20. Cheltuieli cu personalul - total 8.358.498 11.216.195 15.235.462

21. Alte cheltuieli de exploatare 2.005.228 20.240 251.025

22. Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele 32.294.655 22.202.291 23.125.245

II. CHELTUIELI DE EXPLOATARE 173.318.597 230.713.624 254.916.289

III. REZULTATUL DIN EXPLOATARE -24.400.638 45.001.436 55.202.190

23. Venituri Financiare 37.090.373 23.037.910 27.149.700

24. Cheltuieli Financiare 12.022.713 41.352.130 50.241.125

IV. Rezultatul Financiar 25.067.660 -18.314.220 -23.091.425

V. REZULTAT CURENT 667.022 26.687.216 32.110.765

57

25. Venituri Excepţionale 2.585.877 1.150.056 1.254.025

26. Cheltuieli Excepţionale 519.384 15.688.436 21.025.251

VI. REZULTATUL EXCEPŢIONAL 2.066.493 -14.538.380 -19.771.226

VII. REZULTATUL BRUT 2.733.515 12.148.836 12.339.539

27. Impozitul pe profit 0 4.799.052 3.084.885

VIII. REZULTATUL NET 2.733.515 7.349.784 9.254.654

IV.2. SOLDURILE INTERMEDIARE DE GESTIUNE

Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori care reflectă rezultatele

parţiale economico-financiare ale activităţii unei firme. Calcularea lor în trepte

permite aprecierea modului de gestionare a întreprinderii şi a rezultatelor

activităţii.

Sursa principală pentru calcului SIG, în România este Contul de Profit şi

Pierdere. Spre deosebire de România, în alte ţări (de exemplu Franţa) pentru

întreprinderile mari este obligatorie întocmirea unei anexe la bilanţul contabil

denumită tabloul soldurilor intermediare de gestiune. Soldurile intermediare de

gestiune prezentate în acest document permit lărgirea gamei indicatorilor de

performanţă prin folosirea unor solduri apropiate de cele utilizate de către

contabilitatea naţională.

Ca metode şi procedee de analiză a soldurilor intermediare de gestiune se

menţionează:

indicii cu bază fixă şi în lanţ;

ritmurile cu bază fixă şi în lanţ;

metoda ratelor;

metoda substituirilor în lanţ.

Analiza soldurilor intermediare de gestiune se prezintă în tabelul următor:

58

59

Nr. crt

Indicatori2001

(mii lei)

2002

(mii lei)

2003

(mii lei)

Indici (%)

02/01 03/02

1. Vânzări de mărfuri (ct.707) 8.503.868 10.231.412 12.214.541 120,31 119,38

2. (-) Costul mărfurilor vândute (ct.607) 3.296.085 3.151.458 5.125.142 95,61 162,63

3. (=) Marja comercială (A) 5.207.783 7.079.954 7.089.399 135,95 100,13

4. Producţia vândută (ct.701,702,703,704,705,706,708) 136.050.096 256.522.379 290.125.142 188,55 113,10

5. (+) Producţia stocată (ct.71) 4.007.190 2.807.653 1.063.062 70,07 37,86

6. (+) Producţia imobilizată (ct..72) 0 0 0 0 0

7. (=) Producţia exerciţiului (B) 140.057.286 259.330.032 291.188.204 185,16 112,28

8. Producţia exerciţiului 140.057.286 259.330.032 291.188.204 185,16 112,28

9. (+) Marja comercială 5.207.783 7.079.954 7.089.399 135,95 100,13

10.(-) Consumul de la terţi (ct.600,601,602,603,604,605,606,608,61,61)

125.228.312 193.965.405 210.927.990 154,89 108,75

11. (=) Valoarea adăugată (C) 20.036.757 72.444.581 87.349.613 361,56 120,57

12. Valoarea adăugată 20.036.757 72.444.581 87.349.613 361,56 120,57

13. (+) Subvenţii pentru exploatare (ct.74) 0 0 0 0 0

14. (-) Impozite şi taxe (ct.63) 2.135.819 158.035 251.425 7,40 159,09

15. (-) Cheltuieli cu personalul (ct.64) 8.358.498 11.216.195 15.235.462 134,19 135,83

16. (=) Excedent brut al exploatării (D) 9.542.440 61.070.351 71.862.726 639,99 117,67

17. Excedent brut al exploatării 9.542.440 61.070.351 71.862.726 639,99 117,67

18. (+) Venituri din provizioane de exploatare (ct.781) 0 1.303.440 1.254.150 0 96,22

19. (+) Alte venituri din exploatare (ct.758) 356.805 4.850.176 5.461.584 1.359,34 112,61

59

Nr. crt

IndicatoriIndici (%)

02/01 03/02

20. (-) Cheltuieli privind amortizările şi provizioanele (ct.681) 32.294.655 22.202.291 23.125.245 68,75 104,16

21. (-) Alte cheltuieli din exploatare (ct.65) 2.005.228 20.240 251.025 1,01 1.240,24

22. (=) Rezultatul exploatării (E) -24.400.638 45.001.436 55.202.190 -184,43 122,67

23. Rezultatul exploatării -24.400.638 45.001.436 55.202.190 -184,43 122,67

24. (+) Venituri financiare (ct.76) 37.090.373 23.037.910 27.149.700 62,11 117,85

25. (-) Cheltuieli financiare (ct.66) 12.022.713 41.352.130 50.241.125 343,95 121,50

26. (=) Rezultatul curent (F) 667.022 26.687.216 32.110.765 4.000,95 120,32

27. Venituri excepţionale (ct.77) 2.585.877 1.150.056 1.254.025 44,47 109,04

28. (-) Cheltuieli excepţionale (ct.67) 519.384 15.688.436 21.025.251 3.020,59 134,02

29. (=) Rezultatul excepţional (G) 2.066.493 -14.538.380 -19.771.226 -703,53 135,99

30. Rezultatul curent 667.022 26.687.216 32.110.765 4.000,95 120,32

31. (+)Rezultatul excepţional 2.066.493 -14.538.380 -19.771.226 -703,53 135,99

32. (=) Rezultatul brut (H) 2.733.515 12.148.836 12.339.539 444,44 101,57

33. Rezultatul brut 2.733.515 12.148.836 12.339.539 444,44 101,57

34. (-) Impozit pe profit 0 4.799.052,00 3084885 0 64,28

35 (=) Rezultatul net al exerciţiului (I) 2.733.515 7.349.784 9.254.654 268,88 125,92

60

2.1. Marja Comercială

Marja comercială este un indicator specific activităţii de comerţ desfăşurate

de către întreprindere şi exprimă, în esenţă, suma adaosului comercial aferent

vânzărilor de mărfuri.

Nr. crt

Indicatori2001

(mii lei)2002

(mii lei)2003

(mii lei)Indici (%)

02/01 03/02

1. Vânzări de mărfuri (ct.707) 8.503.868 10.231.412 12.214.541 120,31 119,38

2. (-) Costul mărfurilor vândute (ct.607) 3.296.085 3.151.458 5.125.142 95,61 162,63

3. (=) Marja comercială 5.207.783 7.079.954 7.089.399 135,95 100,13

Se constată o creştere a marjei comerciale cu 35,95 % în 2002 faţă de 2001,

creştere datorată creşterii vânzărilor de mărfuri şi scăderii costului mărfurilor

vândute.

În 2003 nivelul marjei comerciale este aproape egal cu cel din 2002, datorită

creşterii costului mărfurilor vândute într-un ritm superior vânzărilor de mărfuri.

2.2. Producţia Exerciţiului

Producţia exerciţiului reflectă volumul total de activitate al unei perioade.

Calculată anual, ea permite o comparaţie pe o perioadă lungă sau cu alte

întreprinderi.

Producţia exerciţiului:

caracterizează întreprinderile industriale care fabrică produse;

reflectă întreaga activitate productivă a perioadei, adică ceea ce

întreprinderea a fabricat şi a vândut, ceea ce a fabricat şi a rămas în stoc (producţia

stocată), precum şi ceea ce a fabricat pentru ea însăşi (producţia imobilizată).

Se compară adesea rata de creştere a producţiei din anul n-1 faţă de anul n

cu rata inflaţiei din aceeaşi perioadă pentru a determina rata de creştere reală a

producţiei.

Marja Comercială = Vânzări de mărfuri - Costul mărfurilor vândute

61

Nr. crt

Indicatori2001

(mii lei)2002

(mii lei)2003

(mii lei)Indici (%)

02/01 03/02

1.Producţia vândută (ct.701,702,703,

704,705,706,708))136.050.096 256.522.379 290.125.142 188,55 113,10

2. (+) Producţia stocată (ct.71) 4.007.190 2.807.653 1.063.062 70,07 37,86

3. (+) Producţia imobilizată (ct.72) 0 0 0 0,00 0,00

4. (=) Producţia exerciţiului 140.057.286 259.330.032 291.188.204 185,16 112,28

Se constată o creştere a producţiei exerciţiului cu 85,16 % în 2002 faţă de

2001, situaţie datorată în principal producţiei vândute.

În 2003, producţiei exerciţiului creşte cu 12,28 % faţă de 2002, situaţie

datorată creşterii producţiei vândute.

2.3. Valoarea Adăugată

Valoarea adăugată reprezintă plusul de valoare rezultat din activitatea de

producţie şi de comercializare a întreprinderii.

Consumul intermediar grupează aprovizionările de bunuri şi servicii din

exterior, precum şi cheltuielile externe.

Nr. crt

Indicatori2001

(mii lei)2002

(mii lei)2003

(mii lei)Indici (%)

02/01 03/02

1. Producţia exerciţiului 140.057.286 259.330.032 291.188.204 185,16 112,28

2. (+) Marja comercială 5.207.783 7.079.954 7.089.399 135,95 100,13

3.(-) Consumul de la terţi (ct.600,601,

602,603,604,605,606,608,61,61)125.228.312 193.965.405 210.927.990 154,89 108,75

4. = Valoarea Adăugată 20.036.757 72.444.581 87.349.613 361,56 120,57

Valoarea Adăugată = Marja Comercială + Producţia Exerciţiului - Consumul Intermediar

Producţia Exerciţiului = Prod. Vândută + Prod. Stocată + Prod. Imobilizată

62

La întreprinderea analizată valoarea adăugată a crescut cu 261,56 % în 2002

faţă de 2001, creştere datorată în principal creşterii producţiei exerciţiului şi a

marjei comerciale, care acoperă creşterea consumului de la terţi.

În 2003, valoarea adăugată a crescut cu 20,57 % faţă de 2002, creştere

datorată creşterii producţiei exerciţiului şi menţinerii marjei comerciale, care

acoperă creşterea mică a consumului de la terţi.

Corelând creşterea valorii adăugate cu evoluţia producţia exerciţiului şi a

marjei comerciale se constată mărirea gradului de prelucrare a resurselor

consumate procurate de la terţi în 2002 ţi micşorarea acestuia în 2003

În 2002: 361,56 > 185,16 + 135,95

În 2003: 120,57 < 112,23 + 100,13

Se calculează rata de variaţie a valorii adăugate, în raport cu exerciţiul

precedent:

Această rată de creştere este de 72,34 % în 2002 faţă de 2001 şi de 17,06 %

în 2003 faţă de 2002.

Pentru o caracterizare mai exactă a valorii adăugate se recomandă

determinarea gradului de integrare pe verticală a activităţii întreprinderii pe baza

relaţiei:

Nr. crt

Indicatori2001

(mii lei)2002

(mii lei)2003

(mii lei)

1. Vânzări de mărfuri 8.503.868 10.231.412 12.214.541

2. Producţia vândută 136.050.096 256.522.379 290.125.142

3. Cifra de afaceri 144.553.964 266.753.791 302.339.683

4. Valoarea Adăugată 20.036.757 72.444.581 87.349.613

5. Gradul de Integrare 13,86 % 27,16 % 28,89 %

IVA > IPE + IMC

63

În cazul întreprinderii analizate gradul de integrare pe verticală a fost de

13,86 % în 2001, de 27,16 % în 2002 şi de 28,89 % în 2003. Creşterea gradului de

integrare pe verticală s-a înregistrat ca urmare a realizării cu forţe proprii a unor

activităţi complementare.

Majorarea gradului de integrare a activităţii poate avea o influenţă

importantă asupra rentabilităţii pe termen scurt, dar poate mări riscul din

exploatare pe termen lung, prin faptul că antrenează şi o creştere a cheltuielilor fixe

ale întreprinderii (ca urmare a investiţiilor pentru realizarea acelor activităţi).

Există două semnificaţii ale valorii adăugate:

1. Semnificaţia Deductivă

a) VA scade: proasta vânzare sau aprovizionări mai importante sau mai

scumpe (întreprinderea face concurenţă furnizorilor lor);

b) VA creşte: creşterea vânzărilor sau aprovizionări mai puţin importante,

sau mai scumpe);

c) VA stabilă: o bună adecvare între politicile de fabricaţie şi vânzare şi

politică de aprovizionare.

2. Semnificaţia Adiţională

Din egalitatea contabilă de bază: Venituri = Cheltuieli + rezultat, se poate,

de asemenea, defini valoarea adăugată într-o manieră adiţională, corespunzătoare

întrebări următoare: de cine este adăugată valoarea în întreprindere ?

Valoarea Adăugată = Marja Comercială - Consumul Intermediar + Producţia Exerciţiului

Politica comercială(de pieţe), politica

de producţie

Politica de aprovizionare

64

Răspunsul posibil de formulat este:

de factorul muncă;

de factorul capital;

de stat, în calitate de furnizor de infrastructură.

Contribuţia fiecăruia dintre aceşti factori este judecată prin remunerarea sa:

factorul muncă - cheltuieli de personal;

factorul capital - economic - amortizări, cheltuieli cu provizioane,

beneficii puse în rezervă (imobilizări);

- financiar - propriu - dividende;

- străin - cheltuieli financiare;

factorul stat - impozite şi taxe.

2.4. Excedentul (Deficitul) Brut de Exploatare

Excedentul (Deficitul) Brut de Exploatare semnifică fluxul potenţial de

disponibilităţi degajat de ciclul de exploatare al întreprinderii.

E.B.E trebuie să permită:

plata cheltuielilor financiare;

plata dividendelor;

plata impozitelor şi taxelor;

rambursarea împrumuturilor contractate;

asigurarea creşterii întreprinderii.

E.B.E este un indicator de rentabilitate economică şi este egal cu diferenţa

dintre venituri şi cheltuieli de exploatare în afara amortizării şi cheltuielile

financiare.

În acest sens, el este util un comparaţii inter-întreprinderi deoarece nu se

ţine cont nici de politica de investiţii (amortizări), nici de politica financiară

(cheltuieli financiare).

Excedentul Brut de Exploatare = Valoarea Adăugată + Subvenţii de exploatare - - Impozite şi taxe - Cheltuieli cu personalul

65

Acesta reprezintă, de asemenea, finanţarea generată de exploatare

deoarece toate veniturile şi cheltuielile de exploatare în amonte de acest sold sunt

încasabile sau plătibile, pe când amortizările şi provizioanele, precum şi reluările

asupra provizioanelor, în aval, nu vor fi plătibile sau încasabile (ci numai

calculabile).

Esenţial pentru finanţarea întreprinderii este ca activitatea desfăşurată să

genereze capacitate de autofinanţare ceea ce se poate verifica prin intermediul

excedentului brut de exploatare.

E.B.E se determină pornind de la valoarea adăugată (V.A.), deducând

cheltuielile de personal, precum şi impozitele şi taxele. Dacă se elimină

remunerarea factorului muncă (cheltuieli cu personalul) şi a statului (impozite şi

taxe) rămâne deci remunerarea factorului capital.

E.B.E trebuie să permită întreprinderii să ramburseze datoriile sale şi să

plătească cheltuielile sale financiare, să investească (investiţii de menţinere

datorate amortizărilor, investiţii de creştere datorită beneficiilor puse în rezervă).

E.B.R trebuie, de asemenea, să permită plata dividendelor cuvenite

acţionarilor.

Nr. crt

Indicatori2001

(mii lei)2002

(mii lei)2003

(mii lei)Indici (%)

02/01 03/02

1. Valoarea Adăugată 20.036.757 72.444.581 87.349.613 361,56 120,57

2. (+) Subvenţii de Exploatare 0 0 0 0,00 0,00

3. (-) Impozite şi taxe (ct.63) 2.135.819 158.035 251.425 7,40 159,09

4. (-) Cheltuieli cu personalul (ct.64) 8.358.498 11.216.195 15.235.462 134,19 135,83

5. (=) Excedentul Brut de exploatare 9.542.440 61.070.351 71.862.726 639,99 117,67

În cazul întreprinderii analizate, E.B.E. a înregistrat o creştere cu 51.527.911

mii lei în 2002 faţă de 2001, adică o creştere cu 539,99 %. Această situaţie s-a

datorat faptului că valoarea adăugată a crescut într-un ritm mult mai rapid decât

cheltuielile cu personalul, iar impozitele şi taxele au scăzut.

66

În anul 2003, E.B.E. a crescut cu 10.792.375 mii lei, adică cu 17,67 %,

situaţie datorată creşterii valorii adăugate într-un ritm mult mai rapid decât

cheltuielile cu personalul şi cheltuielilor cu impozitele şi taxele.

După cum se observă E.B.E. este pozitiv şi a crescut foarte mult, ceea ce

semnifică că întreprinderea generează capacitate de autofinanţare şi permite

întreprinderii să-şi ramburseze datoriile, să-şi plătească cheltuielile financiare, să

investească şi să permită plata dividendelor.

E.B.E. se poate determina şi pe baza relaţiei:

Veniturile monetare din exploatare sunt formate din:

veniturile din vânzări;

subvenţii de exploatare.

Cheltuielile monetare de exploatare sunt formate din acele categorii de

cheltuieli care presupun plăţi imediate sau la termen (consumurile provenind de la

terţi, cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate şi cheltuieli cu

personalul). Nu se include în cheltuielile monetare din exploatare cheltuielile cu

amortizarea şi provizioanele.

2.5. Rezultatul Exploatării

Acest rezultat este independent de politica financiară a întreprinderii.

Acesta trebuie să fie pozitiv, deoarece reprezintă rezultatul pentru care

întreprinderea a fost creată.

Constituie un bun criteriu de comparaţii între întreprinderi pentru că el caracterizează

performanţele comerciale şi industriale, în afara incidenţei politicii financiare.

Excedentul Brut de Exploatare = Venituri monetare - Cheltuieli monetare din exploatare din exploatare

Rezultatul Exploatării = E.B.E. + Alte Ven. de Exploatare - - Ch. cu amortizările şi provizioanele - Alte Ch. de Exploatare

67

Nr. crt

Indicatori2001

(mii lei)2002

(mii lei)2003

(mii lei)Indici (%)

02/01 03/02

1. Excedentul Brut de exploatare 9.542.440 61.070.351 71.862.726 639,99 117,67

2. (+) Ven. din proviz. de expl (ct.781) 0 1.303.440 1.254.150 0 96,22

3. (+) Alte ven. din exploatare (ct.758) 356.805 4.850.176 5.461.584 1.359,34 112,61

4. (-) Ch. amortiz. şi proviz (ct.681) 32.294.655 22.202.291 23.125.245 68,75 104,16

5. (-) Alte ch. din exploatare (ct.65) 2.005.228 20.240 251.025 1,01 1.240,24

6. (=) Rezultatul exploatării (E) -24.400.638 45.001.436 55.202.190 -184,43 122,67

După cum se observă în anul 2001 întreprinderea a înregistrat un rezultat

negativ, respectiv o pierdere de 24.400.638 mii lei, pierdere datorată în principal

cheltuielilor cu amortizarea care sunt foarte mari.

În anul 2002, s-a înregistrat un rezultat pozitiv, de 45.001.436 mii lei,

datorat creşterii excedentului brut de exploatare şi scăderii cheltuielilor cu

amortizările şi provizioanele.

În anul 2003, s-a înregistrat o creştere de 10.200.754 mii lei, respectiv cu

22,67 %, creştere datorată creşterii excedentului brut de exploatare care a crescut

într-un ritm mai rapid decât cheltuielile cu amortizările şi provizioanelor.

2.6. Rezultatul Curent

Acest rezultat ţine cont de politica financiară a întreprinderii. El este

important pentru analiştii financiari.

El constituie sinteza operaţiunilor curente, ordinare, ale întreprinderii în opoziţie cu

operaţiunile excepţionale. Compararea lui cu rezultatul exploatării demonstrează (probează)

politica financiară a întreprinderii.

Nr. crt

Indicatori2001

(mii lei)2002

(mii lei)2003

(mii lei)Indici (%)

02/01 03/02

1. Rezultatul exploatării (E) -24.400.638 45.001.436 55.202.190 -184,43 122,67

2. (+) Venituri financiare (ct.76) 37.090.373 23.037.910 27.149.700 62,11 117,85

3. (-) Cheltuieli financiare (ct.66) 12.022.713 41.352.130 50.241.125 343,95 121,50

Rezultatul Curent = Rezultatul Exploatării + Ven. Financiare - Ch. Financiare

68

4. (=) Rezultatul current (F) 667.022 26.687.216 32.110.765 4.000,95 120,32

După cum se observă, în anul 2001, rezultatul curent este pozitiv şi se obţine

pe baza rezultatului financiar pozitiv care este suficient de mare pentru a acoperi

pierderea din exploatare.

În anul 2002, rezultatul curent creşte foarte mult, şi se obţine un rezultat

pozitiv de 26.687.216 mii lei, rezultat datorat creşteri rezultatului exploatării care

acoperă, de această dată, pierderea financiară.

În anul 2003, rezultatul curent creşte cu 5.423.549 mii lei, adică cu 20,32 %,

creştere datorată creşterii rezultatului exploatării care acoperă pierderea financiară.

2.7. Rezultatul Excepţional

Acesta merită o aprofundare, fiind destul de semnificativ: de exemplu;

importante cheltuieli excepţionale antrenate de restructurarea întreprinderii.

Se regăsesc în acest indicator, de asemenea cesiuni de imobilizări ale întreprinderii

(reflectând politica de investiţii), ca şi dificultăţile financiare cu care aceasta se confruntă,

ştiindu-se că cesiunile sunt generatoare de trezorerie şi permit, într-o oarecare măsură,

combaterea dificultăţilor mai mult sau mai puţin durabile.

Nr. crt

Indicatori2001

(mii lei)2002

(mii lei)2003

(mii lei)Indici (%)

02/01 03/02

1. Venituri excepţionale (ct.77) 2.585.877 1.150.056 1.254.025 44,47 109,04

2. (-) Cheltuieli excepţionale (ct.67) 519.384 15.688.436 21.025.251 3.020,59 134,02

3. (=) Rezultatul excepţional (G) 2.066.493 -14.538.380 -19.771.226 -703,53 135,99

După cum se observă, în anul 2001 se înregistrează un rezultat excepţional

pozitiv, de 2.066.493 mii lei. În anul 2002 se înregistrează un rezultat excepţional

negativ de -14.538.380 mii lei, pierdere datorată cheltuielilor excepţionale foarte

mari faţă de veniturile excepţionale. În anul 2003 rezultatul excepţional negativ

Rezultatul Excepţional = Venituri Excepţionale - Cheltuieli Excepţionale

69

creşte la -19.771.226 mii lei, adică cu 35,99 %, pierdere datorată creşterii

cheltuielilor excepţionale.

2.8. Rezultatul Brut

Rezultatul brut reprezintă rezultatul întreprinderii înainte de impozitare.

Nr. crt

Indicatori2001

(mii lei)2002

(mii lei)2003

(mii lei)Indici (%)

02/01 03/02

1. Rezultatul curent 667.022 26.687.216 32.110.765 4.000,95 120,32

2. (+) Rezultatul excepţional 2.066.493 -14.538.380 -19.771.226 -703,53 135,99

3. (=) Rezultatul brut (H) 2.733.515 12.148.836 12.339.539 444,44 101,57

În anul 2001 rezultatul curent este de 2.733.515 mii lei, rezultat datorat, în

cea mai mare parte, rezultatului excepţional.

În anul 2002 rezultatul brut creşte cu 9.415.321 mii lei, respectiv cu 344,44

%, creştere datorată creşterii rezultatului curent care acoperă pierderea

excepţională.

În anul 2003, se înregistrează o creştere de 190.703 mii lei, respectiv 1.57 %,

creştere datorată creşterii într-un ritm mai rapid a rezultatului curent, care acoperă

creşterea pierderii excepţionale.

2.9. Rezultatul Net

Rezultatul net reprezintă rezultatul întreprinderii după impozitare.

Rezultatul Brut = Rezultatul Curent + Rezultatul Excepţional

Rezultatul Net = Rezultatul Brut - Impozitul pe Profit

70

Nr. crt

Indicatori2001

(mii lei)2002

(mii lei)2003

(mii lei)Indici (%)

02/01 03/02

1. Rezultatul brut (H) 2.733.515 12.148.836 12.339.539 444,44 101,57

2. (-) Impozit pe profit 0 4.799.052 3084885 0 64,28

3. (=) Rezultatul net al exerciţiului (I) 2.733.515 7.349.784 9.254.654 268,88 125,92

În anul 2001 rezultatul net este de 2.733.515 mii lei, rezultat net care este

egal cu cel brut deoarece întreprinderea a beneficiat de o scutire de impozit pe

profit.

În anul 2002 rezultatul net creşte cu 4.616.269 mii lei, respectiv cu 168,88

%, creştere datorată creşterii rezultatului brut. Cota de impozit pe profit a fost de

38 %

În anul 2003, se înregistrează o creştere cu 1.904.870 mii lei, respectiv 25,92

%, creştere datorată reducerii cotei de impozit pe profit la 25 %, în condiţiile în

care rezultatul brut este aproape constant

IV.3. CASH - FLOW -UL. CAPACITATEA DE AUTOFINANŢARE ŞI

TREZORERIA

3.1. Cash - Flow -ul.

Cash - Flow -ul corespunde resurselor generate de activitatea întreprinderii

71

în cursul unei perioade. El reprezintă capacitatea potenţială de creştere a

întreprinderii.

Se poate calcula astfel cash - flow -ul global ţinând cont de provizioane

(cheltuieli cu provizioane) cu caracter de rezerve. Provizioanele cu caracter de

rezervă sunt provizioanele reglementate. Ele fac obiectul unei poziţii speciale din

pasivul bilanţului şi vizează, în special, provizioanele pentru investiţii, pentru

creşterea preţurilor şi pentru fluctuaţii de curs de schimb.

Nr. crt

Indicatori2001

(mii lei)2002

(mii lei)2003

(mii lei)Indici (%)

02/01 03/02

1. Rezultatul net al exerciţiului 2.733.515 7.349.784 9.254.654 268,88 125,92

2. (+) Ch. cu amortizările şi proviz. 32.294.655 22.202.291 23.125.245 68,75 104,16

3. = Cash - Flow 35.028.170 29.552.075 32.379.899 84,37 109,57

În anul 2001, cash - flow -ul este de 35.028.170 mii lei, cash - flow datorat

în cea mai mare parte amortizărilor şi provizioanelor reglementate.

În anul 2002, cash - flow -ul scade la 29.552.075 mii lei, ceea ce semnifică

scăderea capacităţii potenţiale de creştere a întreprinderii Această scădere a cash -

flow - ului de datorează scăderii amortizărilor şi provizioanelor reglementate cu

31,25 %, în condiţiile creşterii rezultatului net cu 168,88 %, creştere care nu

acoperă însă scăderea amortizărilor şi provizioanelor.

În anul 2003, cash - flow -ul creşte cu 2.827.824 mii lei faţă de 2002,

creştere datorată în principal creşterii profitului net cu 25,92 %, şi creşterii cu 4,16

% a amortizărilor şi provizioanelor.

Se poate calcula mai multe tipuri de cash - flow:

Cash - Flow de Exploatare;

Cash - Flow de Gestiune;

Cash - Flow Disponibil

Cash - Flow = Rezultat Net + Amortismente

Cash - Flow = Rezultat Net + Amortismente + Provizioane

72

3.1.1. Cash - Flow -ul de Exploatare

Cash - Flow -ul de Exploatare corespunde resurselor generate de activitatea

de exploatare a întreprinderii în cursul unei perioade.

Nr. crt

Indicatori2001

(mii lei)2002

(mii lei)2003

(mii lei)Indici (%)

02/01 03/02

1. Rezultatul exploatării -24.400.638 45.001.436 55.202.190 -184,43 122,67

2. (-) Impozit pe profit 0 4.799.052 3.084.885 0,00 64,28

3. (+) Amortismente 32.294.655 22.202.291 23.125.245 68,75 104,16

4. Cash - Flow de Exploatare 7.894.017 62.404.675 75.242.550 790,53 120,57

3.1.2. Cash - Flow -ul de Gestiune

Cash - Flow -ul de Gestiune se calculează după formula:

Nr. crt

Indicatori2001

(mii lei)2002

(mii lei)2003

(mii lei)Indici (%)

02/01 03/02

1. Excedent brut al exploatării 9.542.440 61.070.351 71.862.726 639,99 117,67

2. (+) Venituri Financiare 37.090.373 23.037.910 27.149.700 62,11 117,85

3. (+/-) Rezultatul excepţional 2.066.493 -14.538.380 -19.771.226 -703,53 135,99

4. (-) Impozit pe profit 0 4.799.052 3.084.885 0,00 64,28

5. Cash - Flow de Gestiune 48.699.306 64.770.829 76.156.315 133,00 117,58

3.1.3. Cash - Flow -ul Disponibil

Cash - Flow -ul Disponibil se calculează după formula:

Cash - Flow de Exploatare = Rezultatul Exploatării - Impozit + Amortismente

Cash - Flow de Gestiune = Excedentul Brut de Exploatare + Ven. Financiare

+/ - Rezultatul Excepţional - Impozit

Cash - Flow Disponibil = Cash - Flow de Gestiune - Creşterea economică

= Cash - Flow de Gestiune - ( Imobilizări + NFR)73

Nr. crt

Indicatori2001

(mii lei)2002

(mii lei)2003

(mii lei)Indici (%)

02/01 03/02

1. Cash - Flow de Gestiune 48.699.306 64.770.829 76.156.315 133,00 117,58

2. Imobilizări 122.100.869 122.527.418152.688.388 100,35 124,62

3. Imobilizări - 426.549 30.160.970 0,00 7.070,93

4. NFR 45.093.655 -558.587 -12.547.977 -1,24 2.246,38

5. NFR - -45.652.242 -11.989.390 0,00 26,26

6. (-) Creşterea Economică - -45.225.693 18.171.580 0,00 -40,18

7. Cash - Flow Disponibil - 109.996.522 57.984.735 0,00 52,72

Cash - Flow -ul Disponibil se mai poate calculează după formula:

3.2. Capacitatea de Autofinanţare

Capacitatea de Autofinanţare exprimă capacitatea întreprinderii de a finanţa

creşterea sa. Ea poate să se calculeze pornind de la excedentul brut de exploatare

sau de la rezultatul net.

3.2.1. Metoda Deductivă

Cash - Flow Disponibil = C.F.D. pentru Acţionari - C.F.D. pentru Creditori

C.F.D. acţ. = Profit Net - Capitaluri Proprii

C.F.D. cred. = Dobânzi - Datorii

74

În cadrul metodei deductive, C.A.F. se calculează pornind de la E.B.E.,

astfel:

Nr. crt

Indicatori2001

(mii lei)2002

(mii lei)2003

(mii lei)Indici (%)

02/01 03/02

1. Excedentul Brut de exploatare 9.542.440 61.070.351 71.862.726 639,99 117,67

2. (+) Alte venituri din exploatare 356.805 4.850.176 5.461.584 1.359,34 112,61

3. (-) Alte cheltuieli de exploatare 2.005.228 20.240 251.025 1,01 1.240,24

4. (+) Venituri financiare 37.090.373 23.037.910 27.149.700 62,11 117,85

5. (-) Cheltuieli financiare 12.022.713 41.352.130 50.241.125 343,95 121,50

6. (+) Venituri excepţionale 2.585.877 1.150.056 1.254.025 44,47 109,04

7. (-) Cheltuieli excepţionale 519.384 15.688.436 21.025.251 3.020,59 134,02

8. (-) Impozit pe profit 0 4.799.052 3.084.885 0,00 64,28

Excedent Brut de Exploatare

+ transferuri de cheltuieli (de exploatare)

+ alte venituri (de exploatare)

- alte cheltuieli (de exploatare)

+ cote parte ale rezultatului aferent operaţiunilor efectuate în comun

+ venituri financiare (cu excepţia reluărilor privind provizioanele)

- cheltuieli financiare (cu excepţia amortismentelor şi proviz. financiare)

+ venituri excepţionale din operaţii de gestiune (cu excepţia veniturilor din cesiuni de imobilizări şi a cotei parte a subvenţiilor virate la contul de rezultate şi a reluărilor privind provizioanele excepţionale)

- cheltuieli excepţionale din operaţii de gestiune (cu excepţia valorii contabile a imobilizărilor cedate şi amortismentelor şi provizioanelor excepţionale)

- participarea salariaţilor la profit (unde este cazul)

- impozit pe profit

= Capacitatea de Autofinanţare

75

9. Capacitatea de Autofinanţare 35.028.170 28.248.635 31.125.749 80,65 110,18

3.2.2. Metoda Aditivă

În cadrul metodei aditive, C.A.F. se calculează pornind de la rezultatul net,

astfel:

Nr. crt

Indicatori2001

(mii lei)2002

(mii lei)2003

(mii lei)Indici (%)

02/01 03/02

1. Rezultatul net 2.733.515 7.349.784 9.254.654 268,88 125,92

2. Cheltuieli cu amortizările şi proviz. 32.294.655 22.202.291 23.125.245 68,75 104,16

3. Cheltuieli Excepţionale 519.384 15.688.436 21.025.251 3.020,59 134,02

4. Capacitatea de Autofinanţare 35.547.554 45.240.511 53.405.150 127,27 118,05

3.3. Trezoreria

3.3.1. Trezoreria de Exploatare

Trezoreria de Exploatare este trezoreria obţinută din operaţiuni de

exploatare. E.B.E. exprimă trezoreria potenţială a întreprinderii:

dacă nu există variaţii ale stocurilor de produse finite;

dacă nu există decalaj:

- între vânzări şi plăţi

- între aprovizionări şi reglementarea lor.

Rezultatul Net

+ amortismente şi provizioane

+ cheltuieli excepţionale calculate

+ valoarea contabilă a elementelor de activ cedate

- reluări şi transferuri de cheltuieli (venituri de exploatare)

- reluări şi transferuri de cheltuieli (venituri financiare)

- reluări şi transferuri de cheltuieli (venituri excepţionale)

- subvenţii virate la rezultate (venituri excepţionale)

- venituri din cesiunea elementelor de activ imobilizate (venituri excepţionale)

= Capacitatea de autofinanţare

76

Datorită acestor decalaje şi a variaţiei stocurilor, de la un an la altul, se impune

calcularea trezoreriei de exploatare. Se calculează pornind de la excedentul brut de

exploatare şi în două bilanţuri succesive:

Altfel spus:

Nr. crt

Indicatori2001

(mii lei)2002

(mii lei)2003

(mii lei)Indici (%)

02/01 03/02

1. Excedentul Brut de exploatare 9.542.440 61.070.351 71.862.726 639,99 117,67

2. (-) NFR exploatare - -45.652.242 -11.989.390 0,00 26,26

3. Trezoreria de Exploatare 9.542.440 106.722.593 83.852.116 1.118,40 78,57

Noţiunea de trezorerie de exploatare este importantă şi a devenit un

instrument de analiză foarte util, deoarece ea pune în evidenţă suma fondurilor

degajate de exploatare.

Acesta permite răspunsul la o întrebare: de ce anumite întreprinderi pot avea

un rezultat beneficiar şi de ce au, de asemenea, dificultăţi financiare ? (adică sunt

incapabile de a-şi îndeplini obligaţiile lor financiare datorită plăţii de dobânzi sau

rambursării datoriilor).

3.3.2. Trezoreria Netă

Trezoreria Netă se calculează astfel:

Nr. crt.

Denumire 2001 2002 2003Indici %

02/01 03/02

1. FRN 6.234.768 9.493.698 2.188.404 152,27 23,05

Trezoreria de Exploatare = E.B.E. - NFR exploatare

Trezoreria de Exploatare = E.B.E. - ( Stocurilor + Creanţelor exploatare - - Datoriilor exploatare)

Trezoreria Netă = FR - NFR

77

2. (-) NFR 45.093.655 -558.587 -12.547.977 -1,24 2.246,38

3. Trezoreria Netă -38.858.887 10.052.285 14.736.381 -25,87 146,60

Sau:

III.4. CONCLUZII PRIVIND STUDIUL CONTULUI DE REZULTATE

Studiu contului de rezultate este bogat în informaţii şi se permite, astfel, o

interpretare economică a activităţii întreprinderii ca urmare a faptului că soldurile

intermediare de gestiune constituie un instrument de analiză a modului de formare

a rezultatului.

Cash - Flow -ul transpune fluxurile monetare ale întreprinderii, iar

Capacitatea de Autofinanţate indică cum creşterea întreprinderii poate să acopere,

în totalitate sau numai în parte, nevoile sale de finanţare, pornind de la rezultatele

activităţii sale, trezoreria de exploatare.

CAPITOLUL V. ANALIZA RATELOR

V.1. PRINCIPIILE ANALIZEI PRIN RATE

Metoda ratelor prezintă într-adevăr un anumit risc, iar dacă aceasta nu este

direct utilizată, analiza evoluţiei ratelor (foarte numeroase de altfel) nu transpune

întotdeauna realitatea economică a întreprinderilor. De asemenea, se cuvine a se

pune în evidenţă ratele cele mai caracteristice ale unui fenomen economic sau ale

Trezoreria Netă = Disponibilităţi + Active de Trezorerie (valori mobiliare de plasament) - Pasive de Trezorerie (credite de trezorerie)

78

unui anumit echilibru financiar. Pe de altă parte, analiza prin rate poate fi folosită

urmând două optici distincte:

ea are foarte adesea scopul de a distinge riscul pe care şi-l asumă

banca, atunci când acordă un credit întreprinderii;

de asemenea, ea poate să servească ca bază pentru un anumit tip de

tablou de bord destinat urmăririi gestiunii societăţii comerciale pentru a

desprinde evoluţia înregistrată; această noţiune este esenţială atât în ceea ce

priveşte gestiunea internă, cât şi în ceea ce priveşte gestiunea externă a

întreprinderii

V.2. PRINCIPALELE METODE DE UTILIZARE A RATELOR

Se vor prezenta trei metode esenţiale de utilizare a analizei prin rate:

utilizarea tendenţială, al cărei scop este de a furniza un anumit număr

de informaţii despre întreprindere;

utilizarea normativă, care vizează o judecată a firmei (prin prisma

politicii sale, a gestiunii sale şi a rezultatelor sale);

utilizarea statistică, care-şi propune stabilirea unor metode de

comportament.

2.1. Utilizarea Tendenţială

Aceasta este cea mai evidentă şi cea mai tradiţională utilizare a metodei

ratelor deoarece ea permite stabilirea evoluţiei, în cursul unor exerciţii financiar -

contabile succesive, a ratelor caracteristice (alese) şi indică conducerii sau

analistului financiar un instrument financiar preţios de apreciere a activităţii şi al

echilibrului financiar al societăţii.

Obiectivul urmărit la utilizarea acestei metode rămâne în mod esenţial

obiectivul de informare. Însă nu este vorba de a se ocupa numai de judecarea

79

echilibrului financiar sau a sănătăţii întreprinderii, ci mai ales de a analiza evoluţia

situaţiei sale şi de a cunoaşte această evoluţie. În această măsură, metoda propusă

poate fi utilizată ca un mijloc de stabilire a "semnalizatoarelor de direcţii" relative

la activitatea ţi la situaţia financiară a întreprinderii.

2.2. Utilizarea Normativă sau Comparativă

Scopul urmărit de aceasta este de a îndrepta judecata asupra situaţiei

financiare a întreprinderii, asupra sănătăţi sale în general. O asemenea judecată nu

va putea fi îndreptată decât prin prisma principiilor financiare considerate ca

fundamentale pentru analist.

Un organism de credita va acorda astfel o mare importanţă respectării de

către întreprindere a principiilor tradiţionale ale echilibrului financiar. Judecata

îndreptată asupra întreprinderii descoperă deci un caracter mai mult sau mai puţin

arbitrar.

Printre numeroasele posibilităţi de care dispune analistul pentru elaborarea

de norme semnificative, cele mai importante şi mai curent utilizate sunt

următoarele:

a) Referitoare la normele profesionale

Fiind dată specificaţia structurilor şi exploatării care caracterizează

activitatea unei întreprinderi, singurele care pot fi comparate sunt societăţile ale

căror activităţi sunt asemănătoare.

b) Elaborarea unor norme medii

În cadrul aceleiaşi ramuri, raporturile medii pot fi stabilite ratelor ce vor

putea fi comparate. Două metode pot fi utilizate în acest caz:

prima constă în calcularea mediei aritmetice a ratelor de acelaşi tip,

calculate pentru fiecare întreprindere din sectorul economic şi eşantionul

considerat;

a doua vizează stabilirea, pornind de la bilanţurile şi conturile de

rezultate ale fiecărei întreprinderi, de documente de ansamblu prin

80

însumarea datelor de aceeaşi natură şi apoi de a calcula ratele alese pornind

de la valorile globale astfel determinate.

Este posibilă calcularea unor rate medii asupra eşantionului de întreprinderi,

(re)grupate prin ordine de importanţă, fie după cifra lor de afaceri, fie după

dimensiunea lor financiară, fie după efectivele de angajaţi. Această distribuţie pe

tip de întreprindere are ca efect atenuarea, prin calculul raporturilor medii, a

dispersiei dimensiunilor întreprinderilor utilizate.

c) Utilizarea de rate tip

Această metodă constă în stabilirea unei serii de rate-tip, care ţin cont de

situaţia "întreprinderii tip" din ramură. Fiecare raport al întreprinderii-tip reprezintă

o medie generală combinată, calculată pornind de la ratele respective ale unui

anumit număr de întreprinderi ce formează un eşantion reprezentativ şi bazate, în

general, pe un ansamblu de câteva date. Pornind de la aceste medii combinate,

calculate pentru fiecare dintre rate, firma trebuie atunci să compare propriile sale

raporturi şi să analizeze ecarturile care le diferenţiază de acestea din urmă.

d) Alegerea ratelor ideale

În scopul de a pune în valoare importanţa relativă a fiecărei rate luate

separat, un coeficient de ponderare este atribuit ratelor considerate ca fiind cele

mai semnificative, ca de exemplu:

Rate de sinteză.

- Rate de lichiditate redusă 25 %

- Rate de solvabilitate 25 %

- Rate de finanţare a imobilizărilor (capitaluri proprii/valori imobilizate nete) 10 %

- Rata de rotaţie a stocurilor 20 %

- Rata de rotaţie a creditelor - clienţi 20

Fiecare rată calculată pentru întreprinderea examinată este raportată la rata-

tip corespunzătoare. Se calculează astfel raportul:

81

cu atât mai apropiată de unitate, cu cât rata întreprinderii se apropie de rata ideală.

Raporturile astfel calculate sunt imediat multiplicate prin coeficienţi lor de

ponderare. Suma produselor obţinute va trebui atunci să permită îndreptarea

judecăţii asupra situaţiei întreprinderii analizate. Dacă această sumă este egală cu

100, situaţia firmei poate fi considerată ca normală, ea este în particular favorabilă

dacă suma este mai mare de 100 şi defavorabilă în caz contrar.

Această metodă, care a fost utilizată timp de mulţi ani (în occident), apare

acum ca desuetă, dat fiind caracterul arbitrar al alegerii coeficienţilor de ponderare

şi, în consecinţă, a judecăţii îndreptate asupra întreprinderii.

2.3. Utilizarea Statistică

Această concepţie de utilizare a ratelor se bazează pe analiza

comportamentului în trecut a unui eşantion de întreprinderi. Obiectivul metodei

statistice nu mai este de a determina ratele privite ca "norme" în funcţie de

principiile financiare, nici de a explica prin rate situaţia financiară a întreprinderii.

Această metodă consideră într-adevăr că ratele constituie ele însele informaţii de

care analistul dispune în legătură cu întreprinderea, deoarece ele transpun

comportamente care pot fi supuse unei analize statistice.

Această concepţie ne permite, de asemenea, să testăm validitatea ratelor ca

instrumente de previziune a situaţiei financiare a întreprinderii; ratele pot, de

exemplu să releve pentru întreprinderea studiată, un risc de faliment sau dificultăţi

de trezorerie pe termen scurt.

V.3. ÎNŢELEGEREA ECONOMICĂ A ÎNTREPRINDERI

CU AJUTORUL RATELOR SALE

Experienţa ne arată că înţelegerea unei întreprinderi necesită, la nivelul

ratelor, respectarea câtorva reguli esenţiale.

82

Analiza prin rate nu se limitează la studiul comparativ şi evolutiv al unei

serii de rate. Înainte de a calcula aceste rate se stabilesc obiectivele. Astfel, nu este

nevoie să se calculeze rata de lichiditate generală şi de lichiditate relativă dacă

stocul întreprinderii este inexistent. Se sugerează atunci:

definirea criteriilor pe baza cărora se va judeca întreprinderea:

lichiditate, solvabilitate, eficacitatea gestiunii etc.;

analizarea unei rate deja calculate înainte de a calcula una nouă; o

analiză riguroasă trebuie, în mod logic, să conducă, după o perioadă de

reflexie, la o concluzie sau la un calcul al unei rate suplimentare care să

permită rezolvarea problemei;

o legătură teoretică şi logică trebuie să existe între diferitele rate

utilizate. Aşa este, de exemplu, relaţia dintre rata de creştere a unei

întreprinderi şi rata sa de rentabilitate;

variaţiile înregistrate trebuie să fie analizate; se convine asupra

situaţiei următoare şi anume, numărătorul şi numitorul nu variază fără ca să

se fi determinat, în prealabil, cauza evoluţiei unuia dintre cei doi factori.

Este, de exemplu, cazul raportului: Investiţii / Autofinanţare. Nu se permite

compararea a două societăţi dacă nu s-a evaluat, în prealabil, importanţa

autofinanţării şi a rentabilităţii. Un raport foarte ridicat poate într-adevăr să

semnifice că întreprinderea prezintă o slabă rentabilitate sau că, dimpotrivă,

ea îşi autofinanţează, în mod normal, investiţiile, dar al căror volum este

excepţional.

V.4. RATELE - INSTRUMENT DE CONTROL.

METODA ANALIZEI PIRAMIDALE

Conform analizei financiare în sens strict, metoda ratelor poate fi utilizată

atât în scopuri de gestiune, cât şi de control. Aplicarea sa este limitată deoarece

raporturile obţinute pornind de la documentele contabile ale unei întreprinderi

83

demonstrează ceea ce s-a petrecut, dat nu care sunt motivele ce au determinat o

asemenea situaţie. Atenţia celui ce gestionează patrimoniul unei firme se

concentrează într-adevăr pe rentabilitatea obţinută în raport cu activul şi aspra

factorilor acestei rentabilităţi; în schimb, cauzele evoluţiei constante trebuie să fie

studiate după constatarea rezultatelor şi nu prin simpla lecturare a ratelor calculate.

În această optică, o tehnică merită să fie reţinută şi anume analiza

piramidală. Ea este consecinţa directă a relaţiilor existente între diferite rate. O

rată luată individual are o semnificaţie redusă, reprezentând un singur aspect al

gestiunii şi al activităţii societăţii; ea trebuie comparată cu alte rate în vederea

determinării relaţiilor care există între variaţiile fiecăreia.

Ansamblul ratelor ocupă un loc în sistemul global care leagă ratele de

activitate şi de rezultate, şi această interdependenţă rezultă din integrarea diverselor

aspecte al pieţei întreprinderii.

Analiza piramidală a fost concepută astfel încât să evidenţieze acest factor

important. Din această cauză, ea reclamă (solicită) în primul rând, determinarea

ratei considerate ca fiind cea mai caracteristică pentru activitatea întreprinderii;

rata de bază reţinută, în general, este rata rezultatelor: beneficiul (profit) / capitaluri

angajate, care constituie vârful piramidei.

Al doilea etaj al piramidei este construit atunci când din rate direct legate de

rata primară şi care le permite explicitarea: beneficiul net / vânzări şi rata de rotaţie

a capitalurilor proprii. Schema următoare reprezintă mecanismul ce ne conduce la

construirea acestor rate.

Lanţul astfel constituit permite o viziune sintetică a întreprinderii şi

evidenţiază un sistem integrat de control financiar. Societatea americană Dupont

de Nemours a fost prima care a utilizat analiza piramidală prin rate în scopul

elaborării uni sistem de control financiar. Rata primară utilizată de D.N., pentru a

măsura eficacitatea şi performanţele întreprinderii, era rentabilitatea investiţiilor

84

legată de ratele de rotaţie: vânzări / investiţii şi rata beneficiu / vânzări. La rândul

lor aceste raporturi au fost descompuse.

Eficacitatea sistemului de control financiar al lui Dupont de datorează

următorilor trei factori:

el utilizează ratele financiare clasice pentru a pune în evidenţă

performanţele firmei şi dacă performanţele nu sunt satisfăcătoare, se permite

identificarea cauzelor rezultatelor mediocre ale întreprinderii;

el pune accent pe o utilizare tendenţială a ratelor;

el furnizează o bază de comparaţie cu alte firme din aceeaşi ramură.

85

MECANISMUL DE CONSTRUIRE A ANALIZEI PIRAMIDALE

Rata de Marjă NetăRata de Rotaţie a Capitalurilor

Rezultat de exploatare

VânzăriVânzăriCapitaluri angajate

Imobilizări Activ Circulant

Lichidităţi disponibile

Valori realizabile

Valori de exploatare

VânzăriCostul vânzărilor

Costuri administrative

Costuri de producţie a vânzărilor

Costuri de distribuţie

Rata de Rentabilitate a Capitalurilor Angajate

86

CAPITOLUL VI.

DIAGNOSTICUL FINANCIAR PATRIMONIAL

Diagnosticul financiar:

identifică punctele tari şi punctele slabe ale gestiunii financiare;

prevede şansele de VIIIItor ale întreprinderii şi riscurile sale;

propune măsuri pentru redresarea situaţiei;

are ca obiective măsurarea rentabilităţii capitalurilor

întreprinderii şi aprecierea condiţiilor de echilibru financiar pentru a

evalua gradul de independenţă economică şi financiară a

întreprinderii.

VI.1. RATE DE STRUCTURĂ A ACTIVULUI

În sistemul ratelor de structură a activului, cele mai semnificative ca valoare

informaţională şi totodată mai frecvent recomandate de literatura de specialitate

sunt: rata imobilizărilor, rata stocurilor, rata creanţelor, rata disponibilităţilor.

Toate acestea reflectă preponderent aspecte privind patrimoniul economic al

întreprinderii, apartenenţa sectorială, natura activităţii şi mai puţin aspecte de

politică financiară.

1.1. Rata Activelor Imobilizate - RAI -

Rata Activelor Imobilizate - RAI - calculată ca raport între activele imobilizate şi

total activ, reprezintă de fapt ponderea elementelor patrimoniale ce servesc întreprinderea în

permanenţă în totalul patrimoniului.

RIC =Active Imobilizate

*100Total Activ

87

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Active Imobilizate 122.100.869 122.527.418 152.688.388

2. Total Activ 261.611.325 291.513.788 358.068.540

3. Rata Activelor Imobilizate (%) 46,67 42,03 42,64

Rata Activelor Imobilizate are o pondere importantă în totalul patrimoniului

firmei, ea se menţine aproximativ la acelaşi nivel, situaţie care se explică prin

faptul că în această perioadă nu au avut loc modificări însemnate în structura

activelor imobilizate.

1.2. Rata Imobilizărilor Corporale - RIC -

Rata Imobilizărilor Corporale - RIC - se calculează ca raport între

imobilizările corporale şi activul total. Această rată reflectă mărimea imobilizărilor

sub formă de capital fix în cadrul patrimoniului întreprinderii. Este deci

dependentă de caracteristicile tehnice ale activităţii întreprinderii.

RIC =Imobilizări Corporale

*100Total Activ

Mărimea acestei rate poate înregistra valori ridicate în ramurile industriei

grele şi în cele care solicită echipament important ca volum sau costisitor, în timp ce

în ramurile cu o slabă dotare tehnică, rata imobilizărilor corporale este relativ

redusă.

De asemenea pentru întreprinderile din acest sector de activitate, rata imobilizărilor

corporale depinde de opţiunile strategice ale fiecăruia, de politica de dezvoltare, de condiţiile

concrete în care îşi desfăşoară activitatea. Pentru întreprinderile comparabile rata activelor

imobilizate măsoară capacitatea acestora de a se adapta la schimbarea bruscă a tehnologiilor sau

a cerinţelor pieţei. La întreprinderile cu o pondere mare a imobilizărilor corporale în total activ

este mai dificilă o conversie a activelor sale în disponibilităţi.

88

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Imobilizări Corporale 73.054.296 73.896.461 92.132.834

2. Total Activ 261.611.325 291.513.788 358.068.540

3. Rata Imobilizărilor Corporale (%) 27,92 25,35 25,73

Rata Imobilizărilor Corporale are o pondere importantă în totalul

patrimoniului firmei, în jur de 25 %, ea se menţine aproximativ la acelaşi nivel,

situaţie care se explică prin faptul că în această perioadă nu au avut loc modificări

însemnate în structura imobilizărilor corporale.

1.3. Rata Imobilizărilor Financiare - RIF -

Rata Imobilizărilor Financiare - RIF - exprimă intensitatea legăturilor şi

relaţiilor financiare pe care întreprinderea analizată le-a stabilit cu alte unităţi mai

ales cu ocazia operaţiilor de creştere externă.

RIF =Imobilizări Financiare

*100Total Activ

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Imobilizări financiare 43.982.318 44.027.313 56.412.521

2. Total Activ 261.611.325 291.513.788 358.068.540

3. Rata Imobilizărilor Financiare (%) 16,81 15,10 15,75

Rata Imobilizărilor Financiare are o pondere în jur de 15 %, ea se menţine

aproximativ la acelaşi nivel, situaţie care se explică prin faptul că în această

perioadă nu au avut loc modificări însemnate în structura portofoliului de titluri

deţinute de întreprindere.

89

1.4. Rata Activelor Circulante - RAC -

Rata Activelor Circulante - RAC - reprezintă ponderea activelor circulante în total

activ.

RAC =Active Circulante

*100Total Activ

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Active Circulante 139.510.456 168.986.370 205.380.152

2. Total Activ 261.611.325 291.513.788 358.068.540

3. Rata Activelor Circulante (%) 53,33 57,97 57,36

Rata Activelor Circulante are o pondere importantă în totalul patrimoniului

firmei, în jur de 57 %, ea se menţine aproximativ la acelaşi nivel, situaţie care se

explică prin faptul că în această perioadă nu au avut loc modificări însemnate în

structura activelor circulante.

Între rata activelor imobilizate şi rata activelor circulante se formează relaţia:

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Rata Activelor Imobilizate (%) 46,67 42,03 42,64

2. Rata Activelor Circulante (%) 53,33 57,97 57,36

3. RAI + RAC (%) 100 100 100

Evoluţia în dinamică a acestei rate este în funcţie de structura elementelor de

active circulante.

RAI + RAC = 1 (100 %)

90

Ca şi în cazul activelor imobilizate, pentru procesul de decizie sunt

operaţionale ratele analitice ale activelor circulante: rata stocurilor, rata materiilor

prime, rata creanţelor comerciale, rata disponibilităţilor şi plasamentelor.

1.5. Rata Stocurilor - RS -

Rata Stocurilor - RS - reprezintă ponderea stocurilor în total activ.

RAC =Stocuri

*100Total Activ

Rata stocurilor ia valori diferite de la un sector la altul în funcţie de natura

activităţii: mai ridicate la întreprinderile din sfera producţiei şi distribuţiei de

bunuri materiale şi foarte scăzute în sfera serviciilor.

Durata ciclului de exploatare se reflectă în această rată. La întreprinderile cu

ciclu de exploatare lung, rata stocurilor este ridicată şi invers.

Totodată, nivelul stocurilor se modifică sub influenţa factorilor conjuncturali

şi a condiţiilor pieţei. Anumite componente speculative pot determina o majorare

a stocurilor, respectiv o diminuare a acestora. Este, în special, cazul unor materii

prime la care se înregistrează frecvent fluctuaţii de preţuri.

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Stocuri 36.041.488 29.102.878 27.589.242

2. Total Activ 261.611.325 291.513.788 358.068.540

3. Rata Stocurilor (%) 13,78 9,98 7,71

Interpretarea evoluţiei în timp a stocurilor, respectiv a ratei stocurilor,

necesită corelarea cu nivelul activităţii, admiţându-se ca ecuaţie minimă de

echilibru structural.

Indicele Cifrei de Afaceri Indicele Stocurilor

91

În consecinţă, o creştere a volumului de activitate generează o sporire

justificată a stocurilor. Încetinirea rotaţiei stocurilor, formarea stocurilor fără

mişcare sau cu mişcare lentă se apreciază negativ datorită dificultăţilor de

transformare în lichidităţi şi consecinţelor negative asupra solvabilităţii

întreprinderii.

Stocurile sunt formate dintr-o serie de elemente: materii prime, producţie

neterminată, produse finite, mărfuri; ponderea lor în patrimoniul firmei şi evoluţia

în timp constituie informaţii indispensabile fundamentării politicii comerciale. În

acest scop calculându-se următoarele rate:

Rata Materiilor Prime

RMP =Materii Prime

*100Active Circulante

Rata Producţiei Neterminate

RPN =Producţia Neterminată

*100Active Circulante

Rata Produselor Finite

RPF =Produse Finite

*100Active Circulante

Rata Stocurilor de Mărfuri

RSM =Mărfuri

*100Active Circulante

Pentru determinarea acestor rate, se poate folosi drept bază de raportare, în funcţie de

necesităţi, şi totalul activului. Valoarea lor diferă în funcţie de natura activităţii: la întreprinderile

din sectoarele productive, cu ciclu de exploatare lung, rata producţiei neterminate înregistrează

valori ridicate, în timp ce la întreprinderile comerciale sunt preponderente stocurile de mărfuri

etc.

92

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Materii prime, materiale 32.002.847 9.486.887 12.997.333

2. Producţie în curs 3.971.075 19.552.129 14.521.452

3. Produse finite, semifabricate 0 1.025 524

4. Mărfuri 59.816 46.577 52.413

5. Alte stocuri 7.750 16.260 17.520

6. Active Circulante 139.510.456 168.986.370 205.380.152

7. Rata Materiilor Prime (%) 22,94 5,61 6,33

8. Rata Producţiei Neterminate (%) 2,85 11,57 7,07

9. Rata Produselor Finite (%) 0,00 0,0006 0,0003

10. Rata Stocurilor de Mărfuri (%) 0,04 0,03 0,03

O importanţă deosebită în componenţa stocurilor o au materiile prime care

au scăzut în perioada analizată de la 22.94 % în 2001, la 5,61 % în 2002, şi apoi au

crescut la 6,33 % în 2003.

1.6. Rata Creanţelor Comerciale - RC -

Se calculează după formula:

RC =Creanţe Comerciale

*100Total Activ

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Creanţe 88.327.855 129.831.207 163.054.529

2. Total Activ 261.611.325 291.513.788 358.068.540

3. Rata Creanţelor (%) 33,76 44,54 45,54

După cum se observă această rată este de 33,76 % în 2001, creşte la 44,54 %

în 2002 şi se menţine la acest nivel în 2003. Creşterea acestei rate se datorează

creşterii creanţelor comerciale care devansează creşterea activului total.

93

Mărimea acestei rate este determinată de natura relaţiilor întreprinderii cu

partenerii externi din aval de termenele de plată pe care le acordă clientelei sale.

Totodată, rata creanţelor comerciale suportă influenţa uzanţelor, specifice

domeniului de activitate, în materie de termene de plată. De aceea, ea înregistrează

valori foarte scăzute sau nule în întreprinderile aflate în contat direct cu o clientelă

numeroasă ce îşi achită cumpărăturile în numerar (comerţ cu amănuntul, prestări

de servicii către populaţie etc.). În relaţiile inter-întreprinderi, rata creanţelor

comerciale înregistrează valori mai ridicate, evident cu variaţii de la un caz la altul,

în funcţie de specificul domeniului.

Pentru evidenţierea unor aspecte analitice, dar cu implicaţii asupra

echilibrului unei firme, este utilă aprofundarea analizei creanţelor, respectiv

determinarea unor rate analitice având în vedere:

natura creanţelor

- creanţe legate de ciclul de exploatare (clienţi);

- creanţe diverse (creanţe asupra personalului, statului, acţionarilor);

certitudinea realizării lor

- creanţe certe;

- creanţe incerte (creanţe nerealizate la termen şi a căror încasare

devine nesigură, creanţe apărute ca urmare a încălcării legislaţiei financiare);

termenul de realizare

- creanţe pe termen scurt (sub 1 an);

- creanţe pe termen mediu (între 1 şi 5 ani);

- creanţe pe termen lung (peste 5 ani).

Tehnic, pentru oricare din elementele prezentate mai sus se poate calcula o

rată analitică de structură, prin raportarea creanţei respective, după caz, la totalul

creanţelor, la activele circulante sau la total activ.

94

1.7. Rata Disponibilităţilor Băneşti şi Plasamentelor - RDP -

Se calculează după formula:

RC =Disponibilităţi + Titluri de Plasament

*100Total Activ

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Disponibilităţi şi Titluri de Plasament 15.141.113 10.052.285 14.736.381

2. Total Activ 261.611.325 291.513.788 358.068.540

3. Rata Disponibilităţilor (%) 5,79 3,45 4,12

În situaţia analizată, nivelul ratei este de 5,79 % în 2001, scade la 3,45 % în

2002, datorită scăderii disponibilităţilor şi creşterii activului total, şi creşte la 4.12

% în 2003, datorită creşterii disponibilităţilor într-un ritm care devansează

creşterea activului total.

Pentru o investigare mai analitică se pot determina două rate distincte:

rata disponibilităţilor;

rata plasamentelor.

Rata Disponibilităţilor reflectă ponderea disponibilităţilor băneşti în

patrimoniul firmei. Informaţiile furnizate de acest indicator sunt deosebit de

fragile, necesitând o interpretare nuanţată de la caz la caz. Însăşi mărimea

disponibilităţilor poate avea o dublă semnificaţie. O valoare ridicată a

disponibilităţilor poate reflecta o situaţie favorabilă în termeni de echilibru

financiar, dar poate fi şi semnul deţinerii unor resurse insuficient utilizate, al unor

resurse neproductive. De asemenea, disponibilităţile pot înregistra variaţii de mare

amplitudine în intervale foarte scurte: în câteva zile încasările pot să crească foarte

mult datorită unor intrări importante de fonduri sau, dimpotrivă, să scadă ca urmare

a unor plăţi foarte concentrate în timp.

95

VI.2. RATE DE STRUCTURĂ A PASIVULUI

Ratele de structură a pasivului permit aprecierea politicii financiare a

întreprinderii, prin punerea în evidenţă a unor aspecte privind stabilitatea şi

autonomia financiară a acesteia.

Două caracteristici majore ale politicii de finanţare reţin mai mult atenţia

analiştilor. Pe de o parte, aceştia se interesează de stabilitatea resurselor şi caută să

formuleze rate care pun în evidenţă structura la termen a pasivului, şi pe de altă

parte, analiştii caută să aprecieze autonomia financiară a întreprinderii şi deci

repartiţia între resurse proprii şi datoriile întreprinderii.

2.1. Rata Stabilităţii Financiare - RSF -

Această rată reflectă legătura dintre capitalul permanent de care întreprinderea dispune în

mod stabil (pe o perioadă de un an) şi patrimoniul total:

RSF =Capital Permanent

*100Total Pasiv

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Capital Permanent 128.335.637 132.021.116 154.876.792

2. Total Pasiv 261.611.325 291.513.788 358.068.540

3. Rata Stabilităţii Financiare (%) 49,06 45,29 43,25

La întreprinderea analizată rata stabilităţii financiare manifestă tendinţe de

scădere. Scăderea ratei stabilităţii financiare de la 49,06 % în 2001, la 45,29 % în

2002 şi la 43,25 % în 2003 se înregistrează ca urmare a creşterii mai rapide a

pasivului decât capitalul permanent.

Întreprinderea analizată dispune de stabilitate financiară.

96

2.2. Rata Autonomiei Financiare Globale - RAFG -

Se calculează după formula:

RAFG =Capital Propriu

*100Total Pasiv

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Capital Propriu 13.840.692 30.494.527 34.962.963

2. Total Pasiv 261.611.325 291.513.788 358.068.540

3. Rata Autonomiei Financiare Globale (%) 5,29 10,46 9,76

După cum se observă această rată a crescut de la 5,29 % în 2001 la 10,46 %

în 2002 datorită creşterii mult mai rapide a capitalului propriu faţă de totalul

pasivului. În anul 2003 însă această rată a scăzut la 9,76 datorită creşterii mai

accelerate a pasivului.

Ponderea capitalului propriu, respectiv a obligaţiilor în totalul pasivului,

diferă de la un caz la altul, în funcţie de politica financiară a întreprinderii

respective, de condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea întreprinderile face

dificilă stabilirea unor rate de referinţă. Cu toate acestea specialiştii recomandă ca

satisfăcătoare pentru echilibru financiar existenţa unui capital propriu egal sau mai

mare de o treime din pasivul firmei.

În acelaşi timp independenţa întreprinderii este asigurată atunci când

capitalul propriu este egal sau mai mare decât obligaţiile la termen. La societatea

analizată se observă că capitalul propriu este mult mai mic decât obligaţiile la

termen, creditele pe termen lung fiind mult mai mari decât capitalul propriu.

Întreprinderea analizată nu dispune de autonomie financiară globală

2.3. Rata Autonomiei Financiare la Termen - RAFT -

97

Este mai semnificativă decât precedenta deoarece permite aprecieri mai

precise prin implicarea structurii capitalului permanent.

Se poate calcula după formulele:

a) RAFT =Capital Propriu

*100Capital Permanent

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Capital Propriu 13.840.692 30.494.527 34.962.963

2. Capital Permanent 128.335.637 132.021.116 154.876.792

3. Rata Autonomiei Financiare la Termen (%) 10,78 23,10 22,57

Specialiştii apreciază că, pentru asigurarea autonomiei financiare, capitalul

propriu trebuie să reprezinte cel puţin jumătate din cel permanent.

RAFT 50 %

La întreprinderea analizată rata autonomie financiare creşte, dar nu asigură autonomia

financiară la termen fiind mult mai mică de 50%.

b) RAFT =Capital Propriu

*100Obligaţii pe Termen Mediu şi Lung

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Capital Propriu 13.840.692 30.494.527 34.962.963

2. Credite pe termen lung 114.494.945 101.526.589 119.913.829

3. Rata Autonomiei Financiare la Termen (%) 12,09 30,04 29,16

Acest raport exprimă gradul de independenţă financiară a firmei,

independenţă asigurată atunci când capitalul propriu este egal sau mai mare

comparativ cu suma obligaţiilor la termen.

RAFT 100 %

98

Autonomia financiară este primordială pentru o întreprindere deoarece îi dă

posibilitatea de a decide în toată libertatea şi totodată de a găsi şi contracta noi

împrumuturi.

În cazul întreprinderii analizate nu este asigurată autonomia financiară a

firmei.

2.4. Rata de Îndatorare Globală - RÎG -

Această rată măsoară ponderea obligaţiilor în patrimoniul firmei. Ea trebuie

să fie subunitară, îndepărtarea de 1 semnificând o reducere a îndatorării firmei,

respectiv o creştere a autonomiei financiare.

RAFT < 100 %

RÎG =Obligaţii totale

*100Total Pasiv

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Obligaţii totale 247.770.633 261.019.261 323.105.577

2. Total Pasiv 261.611.325 291.513.788 358.068.540

3. Rata de Îndatorare Globală (%) 94,71 89,54 90,24

Se constată că această rată a scăzut puţin, dar se menţine în limite ridicate.

Întreprinderea are un grad de îndatorare ridicat.

2.5. Rata de Îndatorare la termen - RÎT -

Pentru fundamentarea politicii financiare a firmei, prezintă interes gradul de îndatorare la

termen, care se calculează astfel:

a) RÎT =Obligaţii pe Termen Mediu şi Lung

*100Capital Permanent

RÎT < 50 %

99

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Credite pe termen lung 114.494.945 101.526.589 119.913.829

2. Capital Permanent 128.335.637 132.021.116 154.876.792

3. Rata de Îndatorare la Termen (%) 89,22 76,90 77,43

După cum se observă rata de îndatorare le termen este > 50 %, de unde

rezultă că întreprinderea are un grad de îndatorare la termen ridicat.

b) RÎT =Obligaţii pe Termen Mediu şi Lung

*100Capital Propriu

RÎT < 100 %

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Credite pe termen lung 114.494.945 101.526.589 119.913.829

2. Capital Propriu 13.840.692 30.494.527 34.962.963

3. Rata de Îndatorare la Termen (%) 827,23 332,93 342,97

Cea de a doua relaţie de calcul a ratei de îndatorare are o semnificaţie mai

largă în teorie şi practica economică deoarece permite evidenţierea măsurii în care

întreprinderea recurge la aşa zisul "efect de levier". De asemenea capacitatea de

îndatorate este saturată atunci când rata autonomiei financiare la termen se apropie

de 1. Posibilităţile de îndatorare vor fi cu atât mai mari cu cât această rată e mai

scăzută. Indiferent de forma sa de calcul, rata de îndatorare caracterizează

dependenţa financiară a întreprinderii şi gradul de risc al politicii sale financiare.

În analiza unor aspecte legate de asigurarea echilibrului financiar al

întreprinderii se recomandă, totodată, determinarea unor rate analitice, în

construirea cărora se pot folosi drept criterii:

100

natura obligaţiilor:

- obligaţii legate de ciclul de exploatare;

- obligaţii diverse;

scadenţa obligaţiilor

- datorii pe termen scurt (< 1 an);

- datorii pe termen mediu (1 - 5 ani);

- datorii pe termen lung (> 5 ani).

Celelalte elemente de pasiv nu aduc informaţii de esenţă pentru diagnosticul

financiar.

101

VI.3. RATE DE RENTABILITATE COMERCIALĂ

După calculul soldurilor intermediare de gestiune, cu ajutorul acestor

indicatori s pot calcula următoarele rate care exprimă eficienţa economico -

financiară a firmei.

3.1. Rata Marjei Comerciale - RMC -

Rata marjei comerciale se poate calcula astfel:

a) Rata Marjei Comerciale Medii faţă de Valoarea mărfurilor vândute:

RMCVM =Marja Comercială

*100Valoare Mărfurilor Vândute

b) Rata Marjei Comerciale Medii faţă de Costul mărfurilor vândute:

RMCCM =Marja Comercială

*100Costul Mărfurilor Vândute

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Marja comercială 5.207.783 7.079.954 7.089.399

2. Vânzări de mărfuri 8.503.868 10.231.412 12.214.541

3. Costul mărfurilor vândute 3.296.085 3.151.458 5.125.142

4. RMCVM (%) 61,24 69,20 58,04

5. RMCCM (%) 158,00 224,66 138,33

Se costată o creştere a RMC în 2002 faţă de 2001, dar apoi aceasta scade în

2003, ceea ce are o influenţează marja comercială şi rentabilitatea activităii de

comercializare a bunurilor

102

3.2. Rata Valorii Adăugate - RVA -

RVA =Valoarea Adăugată

*100Producţia Exerciţiului

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Valoarea adăugată 20.036.757 72.444.581 87.349.613

2. Producţia exerciţiului 140.057.286 259.330.032 291.188.204

3. RVA (%) 14,31 27,94 30,00

După cum se observă această rată creşte, ceea ce semnifică faptul că plusul

de valoare din activitatea de producţie şi comercializare a crescut.

3.3. Rata Marjei Brute de Exploatare - RMBE -

RMBE =Excedent Brut de Exploatare

*100Cifra de Afaceri

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Excedent brut al exploatării 9.542.440 61.070.351 71.862.726

2. Cifra de Afaceri 144.553.964 266.753.791 302.339.683

3. RMBE (%) 6,60 22,89 23,77

După cum se observă această rată creşte, ceea ce semnifică faptul că fluxul

potenţial de disponibilităţi degajat de ciclul de exploatare a crescut.

3.4. Rata Marjei Nete - RMN -

RMN =Rezultatul Net

*100Cifra de Afaceri

103

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Rezultatul net al exerciţiului 2.733.515 7.349.784 9.254.654

2. Cifra de Afaceri 144.553.964 266.753.791 302.339.683

3. RMN (%) 1,89 2,76 3,06

Rata marjei nete arată ponderea rezultatului net în cifra de afaceri. După

cum se observă această rată a crescut în timp, dar se menţine la un nivel redus.

3.5. Rata Marjei Nete de Exploatare - RMNE -

RMNE =Rezultatul Exploatării

*100Cifra de Afaceri

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Rezultatul exploatării -24.400.638 45.001.436 55.202.190

2. Cifra de Afaceri 144.553.964 266.753.791 302.339.683

3. RMNE (%) -16,88 16,87 18,26

Rata marjei nete de exploatare arată ponderea rezultatului exploatării în cifra

de afaceri. În anul 2001 s-a obţinut o pierdere de exploatare 19,88 % din cifra de

afaceri, în anul 2002 rezultatul exploatării a reprezentat 16,87 % din cifra de

afaceri şi a crescut la 18,26 % în 2003.

3.6. Rata Marjei Brute de Autofinanţare - RMBA -

RMBA =Capacitatea de Autofinanţare

*100Cifra de Afaceri

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Capacitatea de Autofinanţare 35.547.554 45.240.511 53.405.150

2. Cifra de Afaceri 144.553.964 266.753.791 302.339.683

104

3. RMBA (%) 24,59 16,96 17,66

Rata marjei brute de autofinanţare arată ponderea capacităţii de

autofinanţare în cifra de afaceri. În anul 2001 această rată a fost de 24,59 %, dar a

scăzut în 2002 la 16,96 % datorită creşterii cifrei de afaceri într-un ritm mai mare

decât al capacităţii de autofinanţare. În anul 2003 creşte la 17,66 % deoarece ritmul

de creştere al capacităţii de autofinanţare depăşeşte ritmul de creştere al cifrei de

afaceri.

3.7. Rata Contribuţiei Factorului Uman - RCFU -

RCFU =Cheltuieli cu Personalul

*100Valoarea Adăugată

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Cheltuieli cu personalul 8.358.498 11.216.195 15.235.462

2. Valoarea adăugată 20.036.757 72.444.581 87.349.613

3. RCFU (%) 41,72 15,48 17,44

După cum se observă contribuţia factorului uman a fost în 2001 de 41,72 %

din cifra de afaceri, situaţie nefavorabilă deoarece cheltuielile cu personalul sunt

mari. În 2002 această rată scade la 15,48 % situaţie favorabilă deoarece cheltuielile

cu personalul au scăzut ca pondere în cifra de afaceri şi creşte la 17,44 % în 2003.

3.8. Rata Rentabilităţii Rezultatului Exploatării - RRRE -

RRRE =Rezultatul Exploatării

*100Venituri din Exploatare

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Rezultatul exploatării -24.400.638 45.001.436 55.202.190

2. Venituri din exploatare 148.917.959 275.715.060 310.118.479

105

3. RRRE (%) -16,39 16,32 17,80

În anul 2001 s-a obţinut o rată de -16,39 % ceea ce arată o pierdere, adică

activitatea de exploatare nu a fost rentabilă, în anul 2002 rentabilitate exploatării a

fost de 16,32 % şi a crescut la 17,8 % în 2003.

3.9. Rata Rentabilităţii Rezultatului Curent - RRRC -

RRRC =Rezultatul Curent

*100Venituri Curente

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Rezultatul curent 667.022 26.687.216 32.110.765

2. Venituri curente 12.689.735 68.039.346 82.351.890

3. RRRC (%) 5,26 39,22 38,99

În anul 2001 s-a obţinut o rentabilitate a rezultatului curent de 5,26 % din

veniturile curente, rentabilitate care este redusă, dar care reuşeşte să acopere

pierderea din exploatare. În 2002 rentabilitatea curentă a fost de 39,22 % şi a

scăzut puţin în 2003 la 38,99 %, rentabilitate care se apreciază ca fiind bună

3.10. Rata Rentabilităţii Rezultatului Brut - RRRB -

RRRB =Rezultatul Brut

*100Venituri Totale

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Rezultatul brut 2.733.515 12.148.836 12.339.539

2. Venituri totale 15.275.612 69.189.402 83.605.915

3. RRRB (%) 17,89 17,56 14,76

106

În anul 2001 s-a obţinut o rentabilitate a rezultatului brut de 17,89 % din

veniturile totale, rentabilitate care scade puţin în 2002 la 17,56 şi continuă să scadă

la 14,76 % în 2003.

VI.4. RATE DE RENTABILITATE ECONOMICĂ

Ratele de rentabilitate economică măsoară eficienţa mijloacelor materiale şi

financiare alocate întregii activităţi a întreprinderii.

Putem avea o rată a rentabilităţii economice netă şi o rată a rentabilităţii

economice brută.

4.1. Rata Rentabilităţii Economice Netă - RREN -

RREN =Profit Net

*100Capitaluri investite

Capitaluri investite = Active Imobilizate + NFR + Disponibilităţi

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Active Imobilizate 122.100.869 122.527.418 152.688.388

2. NFR 45.093.655 -558.587 -12.547.977

3. DISPONIBILITĂŢI şi Titluri de plasament 15.141.113 10.052.285 14.736.381

4. Capitaluri investite 182.335.637 132.021.116 154.876.792

5. Profit Net 2.733.515 7.349.784 9.254.654

6. RREN (%) 1,50 5,57 5,98

4.2. Rata Rentabilităţii Economice Brută - RREB -

RREB =Excedent Brut de Exploatare

*100Capitaluri investite

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

107

1. Excedent brut al exploatării 9.542.440 61.070.351 71.862.726

2. Capitaluri investite 182.335.637 132.021.116 154.876.792

3. RREB (%) 5,23 46,26 46,40

Pentru ca o întreprindere să-şi poată menţine substanţa sa economică,

rentabilitatea economică trebuie să fie superioară ratei inflaţiei.

Dacă o întreprindere are rentabilitatea economică mai mare decât rate

dobânzii la capitalurile împrumutate, atunci acţionarii por beneficia de efectul de

levier (pârghie economică) al îndatorării întreprinderii.

Rentabilitatea economică trebuie să permită întreprinderii reînnoirea şi

creşterea activelor sale într-o perioadă cât mai scurtă.

Se consideră corespunzătoare o rată a rentabilităţii brută mai mare de 25 %.

În cazul întreprinderii analizate, după cum se observă în anul 2001 rata

rentabilităţii brută este foarte mică, de numai 5,23%, dar ea creşte în 2002 la 46,26

% şi la 46,40 % în 2003. În anii 2002 şi 2003 rata rentabilităţii economice

brută este bună.

4.3. Rata Rentabilităţii Rezultatului Exploatării - RRRE -

RREB =Rezultatul Exploatării

*100Capitaluri investite

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Rezultatul exploatării -24.400.638 45.001.436 55.202.190

2. Capitaluri investite 182.335.637 132.021.116 154.876.792

3. RRRE (%) -13,38 34,09 35,64

Această rată exprimă rentabilitatea rezultatului exploatării. După cum se

observă în 2001 se obţine pierdere, deci activitatea de exploatare nu este rentabilă.

108

În 2002 rentabilitatea exploatării este de 39,09%, iar în 2003 rentabilitatea

exploatării este de 35,64 %. De aici rezultă că rentabilitatea economică brută se

obţine în cea mai mare parte (în proporţie de aproximativ 75%) pe baza

rezultatului exploatării.

VI.5. RATE DE RENTABILITATE FINANCIARĂ

Ratele de rentabilitate financiară măsoară randamentul capitalurilor proprii,

deci al plasamentului financiar pe care acţionarii l-au făcut prin cumpărarea

acţiunilor întreprinderii.

- îi remunerează pe proprietarii întreprinderii prin acordarea de dividende

şi prin creşterea rezervelor care, de fapt, reprezintă o creştere a averii

proprietarilor;

- este influenţată de modalitatea de procurare a capitalurilor şi, de aceea,

este sensibilă la structura capitalurilor (situaţia îndatorării întreprinderii);

- este de dorit ca rata de rentabilitate financiară să fie mai mare ca rata

medie a dobânzii pe piaţă, pentru a face atractive acţiunile întreprinderii

şi a creşte cursul lor bursier.

5.1. Rata Rentabilităţii Financiară Netă - RRFN -

RRFN =Profit Net

*100Capitaluri Proprii

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Profit net 2.733.515 7.349.784 9.254.654

2. Capital Propriu 13.840.692 30.494.527 34.962.963

3. RRFN (%) 19,75 24,10 26,47

109

Rentabilitatea financiară se situează în jurul valorii de 25% şi are o tendinţă

crescătoare. Rentabilitatea financiară trebuie să fie mai mare decât rata dobânzii,

dar după cum se observă este mai mică şi deci nu se asigură rentabilitatea.

5.2. Rata Rentabilităţii Financiare Înainte de Impozitare - RRFÎI -

RRFÎI =Profit curent înainte de impozitare

*100Capitaluri Proprii

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Rezultatul curent 667.022 26.687.216 32.110.765

2. Capital Propriu 13.840.692 30.494.527 34.962.963

3. RRFÎI (%) 4,82 87,51 91,84

Rentabilitatea financiară înainte de impozitare este foarte bună în 2002, ea

este de 87,51% şi creşte la 91,84% în 2003, de unde concluzia că rentabilitatea

financiară netă este diminuată datorită impozitelor.

5.3. Rata Randamentului Capitalurilor Proprii - RRCPr -

RRCPr =Dividende

*100Capitaluri Proprii

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Dividende 1.366.758 3.674.892 4.627.327

2. Capital Propriu 13.840.692 30.494.527 34.962.963

3. RMBE (%) 9,87 12,05 13,23

110

Randamentul capitalurilor proprii este în creştere, de la 9,87% în 2001, la

12,05% în 2002 şi la 13,23% în anul 2003.

5.4. Coeficientul de Capitalizare Bursieră - CCBN -

PER =Cursul bursier al acţiunii

Profitul per acţiune

Profitul per acţiune:

P/A =Profit Net

Nr. acţiuni

Dividendul per acţiune:

D/A =Dividende

Nr. acţiuni

PER măsoară de câte ori investitorii sunt dispuşi să cumpere profitul per

acţiune, permiţând o bună comparaţie a întreprinderilor din aceeaşi ramură

economică.

În cazul întreprinderii analizate nu se poate calcula acest indicator deoarece

nu dispunem de informaţiile necesare.

111

VI.6. RATE ALE ECHILIBRULUI FINANCIAR

Ratele echilibrului financiar sunt expresia fondului de rulment, respectiv a

importanţei şi evoluţiei sale în timp.

6.1. Rate de Finanţare a Activelor Fixe evidenţiază existenţa unui fond de

rulment - RFR -, chiar a unui fond de rulment propriu - RFP -.

RFR =Capitaluri Permanente

*100Active Fixe Brute

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Capital Permanent 128.335.637 132.021.116 154.876.792

2. Active Imobilizate 122.100.869 122.527.418 152.688.388

3. RFR (%) 105,11 107,75 101,43

Deoarece această rată este supraunitară rezultă că s-a obţinut fond de

rulment.

RFP =Capitaluri Proprii

*100Active Fixe Brute

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Capital Propriu 13.840.692 30.494.527 34.962.963

112

2. Active Imobilizate 122.100.869 122.527.418 152.688.388

3. RFP (%) 11,34 24,89 22,90

Deoarece această rată este subunitară rezultă că nu s-a obţinut fond de

rulment propriu, aşa cum se observă în capitolul în care s-a calculat fondul de

rulment propriu, acesta fiind negativ.

6.2. Rate de Finanţare a Nevoii de Fond de Rulment -RNFR -

RNFR =Fond de Rulment

*100Nevoia de Fond de Rulment

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. FRB 139.510.456 168.986.370 205.380.152

2. NFR 45.093.655 -558.587 -12.547.977

3. RFR (%) 309,38 -30.252,47 -1.636,76

Este de preferat ca această rată să fie >100%. În cazul nostru în anul 2001 ea

este de 309,38%, iar în anii 2002 şi 2003 datorită faptului că nevoia de fond de

rulment este negativă şi rata este negativă.

6.3. Ratele de Trezorerie, sunt complementare ratelor de finanţare şi

măsoară capacitatea de plată a întreprinderii.

a) Rata capacităţii de plată a ciclului de exploatare (rata de lichiditate) -RL-

RL =Active Circulante

*100Datorii pe Termen Scurt

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

113

1. Active Circulante 139.510.456 168.986.370 205.380.152

2. Datorii pe Termen Scurt 79.275.688 159.492.672 203.191.748

3. RL (%) 175,98 105,95 101,08

După cum se observă întreprinderea dispune de capacitate de plată a ciclului

de exploatare, dar aceasta este în scădere.

b) Rata capacităţii de plată imediată (rata de trezorerie imediată) -RT-

RT =Disponibilităţi

*100Datorii pe Termen Scurt

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Disponibilităţi 15.141.113 10.052.285 14.736.381

2. Datorii pe Termen Scurt 79.275.688 159.492.672 203.191.748

3. RL (%) 19,10 6,30 7,25

După cum se observă capacitatea de plată imediată este redusă şi în scădere.

114

VI.7. RATE DE LICHIDITATE (TREZORERIE)

Ratele de lichiditate măsoară capacitatea de plată a întreprinderii.

7.1. Rata Lichidităţii Generale - RLG -.

RLG =Active Circulante

*100Datorii pe Termen Scurt

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Active Circulante 139.510.456 168.986.370 205.380.152

2. Datorii pe Termen Scurt 79.275.688 159.492.672 203.191.748

3. RLG (%) 175,98 105,95 101,08

După cum se observă lichiditatea generală este foarte bună, deci

întreprinderea îşi poate acoperi datoriile pe termen scurt din activele circulante pe

care le deţine.

7.2. Rate Lichidităţii Reduse - RLR -.

RLR =Creanţe + Disponibilităţi

*100Datorii pe Termen Scurt

Nr. ELEMENTE 2001 2002 2003

115

crt.

1. Creanţe 88.327.855 129.831.207 163.054.529

2. Disponibilităţi 15.141.113 10.052.285 14.736.381

3. Datorii pe Termen Scurt 79.275.688 159.492.672 203.191.748

4. RLR (%) 130,52 87,71 87,50

Pentru a fi favorabilă rata lichidităţii reduse trebuie să fie >80%, în cazul

nostru întreprinderea dispune de lichiditate redusă foarte bună.

7.3. Rate Lichidităţii Imediate - RLI -.

RLI =Disponibilităţi

*100Datorii pe Termen Scurt

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Disponibilităţi 15.141.113 10.052.285 14.736.381

3. Datorii pe Termen Scurt 79.275.688 159.492.672 203.191.748

4. RLI (%) 19,10 6,30 7,25

După cum se observă lichiditatea imediată este redusă, dar pozitivă.

7.4. Rate Solvabilităţii pe Termen Lung - RSTL -.

RSTL =Activ Total

*100Datorii Totale

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Activ Total 261.611.325 291.513.788 358.068.540

2. Datorii Totale 247.770.633 261.019.261 323.105.577

3. RSTL (%) 105,59 111,68 110,82

116

Deoarece această rată este supraunitară rezultă că întreprinderea este

solvabilă pe termen lung.

VI.8. RATE DE ÎNDATORARE

Măsoară importanţa îndatorării pentru gestiunea financiară a întreprinderii.

8.1. Rata Îndatorării (Levierul) - RÎ(L) -.

Pentru a acorda în continuare credite, în condiţii de garanţie sigură, normele bancare

impun existenţa unui levier mai mic decât 1 (100%).

RÎ(L) =Datorii Totale

*100Capitaluri Proprii

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Datorii Totale 247.770.633 261.019.261 323.105.577

2. Capitaluri Proprii 13.840.692 30.494.527 34.962.963

3. RÎ(L) (%) 1.790,16 855,95 924,14

După cum se observă îndatorarea este foarte mare, deci băncile nu vor mai

acorda întreprinderii credite.

8.2. Rate Îndatorării Financiare - RÎF -. Exprimă gradul de îndatorare pe

termen lung. Normele bancare impun o rată sub 0,5 (50%).

RÎF = Datorii financiare (tr. lg.) *100

117

Capitaluri Permanente

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Credite pe termen lung 114.494.945 101.526.589 119.913.829

2. Capital Permanent 128.335.637 132.021.116 154.876.792

3. RLR (%) 89,22 76,90 77,43

Rezultă că întreprinderea are un grad de îndatorare mare.

8.3. Rate Creditelor de Trezorerie - RCT - exprimă gradul de îndatorare

bancară a activităţii de exploatare.

RCT > 1 dacă fondul de rulment FR > 0 (adică există suficiente active

circulante mobilizate pentru rambursarea datoriilor pe termen scurt. O rată

apropiată de 1 evidenţiază o capacitate de plată insuficientă pentru a se asigura

întreprinderii o marjă de siguranţă împotriva riscului de insolvabilitate.

RCT =Credite de Trezorerie

*100Nevoia de Fond de Rulment

În situaţia analizată, deoarece nu cunoaştem valoarea creditelor de trezorerie

nu putem calcula rata.

8.4. Rata de Prelevare a Cheltuielilor Financiare - RPCF - măsoară

capacitatea de plată a costului îndatorării.

Această rată separă întreprinderile "sănătoase" de cele falimentare.

Dacă această rată este > 60 %, întreprinderea înregistrează probleme grave

de gestiune financiară şi intră în stare de faliment.

Dacă cheltuielile finale depăşesc excedentul de trezorerie al exploatării,

îndatorarea devine insuportabilă pentru rentabilitatea economică a întreprinderii.

Cheltuieli Financiare

118

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Cheltuieli Financiare 12.022.713 41.352.130 50.241.125

2. Excedent brut al exploatării 9.542.440 61.070.351 71.862.726

3. RPCF (%) 125,99 67,71 69,91

După cum se observă întreprinderea are o rată foarte mare, care manifestă

însă o tendinţă de scădere, de aici rezultă că întreprinderea înregistrează probleme

grave de gestiune financiară.

8.5. Rata Capacităţii de Rambursare - RCR - exprimă, în număr de ani,

capacitatea întreprinderii de a rambursa datoriile financiare pe termen lung.

Normele bancare impun un număr de trei ani pentru rambursarea

teoretică a datoriilor financiare prin C.A.F.

RCR =Datorii Financiare (tr. Lg.)

Capacitatea de Autofinanţare

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Credite pe termen lung 114.494.945 101.526.589 119.913.829

2. Capacitatea de Autofinanţare 35.028.170 28.248.635 31.125.749

3. RCR (ani) 3,27 3,59 3,85

După cum se observă capacitatea de rambursare este depăşeşte 3 ani, deci

întreprinderea dispune de o capacitate redusă de rambursare a datoriilor financiare.

119

CAPITOLUL VII.

ANALIZA RISCULUI

Analiza rentabilităţii constituie, fără îndoială, un aspect esenţial al

diagnosticului financiar dar concluziile sunt adesea incomplete dacă nu se ia în

considerare celălalt aspect al analizei financiare şi anume - riscul.

Riscul reprezintă variabilitatea sub presiunea mediului. Riscul şi

rentabilitatea sunt două aspecte interdependente: agenţii economici îşi asumă un

risc pentru a realiza o rentabilitate. Rentabilitatea compensează riscul asumat, risc

dependent de factorii economici şi de politica financiară a firmei.

Noţiunea de risc se substituie de cele mai multe ori flexibilităţii, aceasta

fiind definită ca fiind capacitatea întreprinderii de a se adapta şi de a răspunde

eficient la schimbările de mediu.

VII.1. RISCUL ECONOMIC

Riscul economic sau de exploatare reprezintă incapacitatea întreprinderii de

a se adapta la timp şi cu cel mai mic cost la variaţiile mediului. El exprimă

volatilitatea rezultatului economic la condiţiile de exploatare.

În funcţie de natura activităţii şi poziţia întreprinderii în mediul economic,

rezultatele întreprinderii sunt mai mult sau mai puţin influenţate de o serie de

evenimente economico - sociale: creşterea preţului energiei, creşterea salariilor,

accentuarea concurenţei, inovaţia tehnologică şi altele. Riscul depinde nu numai de

120

factori generali (preţ de vânzare, cost, cifra de afaceri) ci şi de structura costurilor,

respectiv comportamentul lor faţă de volumul de activitate.

Denumit şi "cifra de afaceri critică" sau "punctul mort operaţional",

pragul de rentabilitate este punctul la care cifra de afaceri acoperă cheltuielile de

exploatare, iar rezultatul este nul. După acest prag activitatea devine rentabilă.

Determinarea pragului de rentabilitate se poate face în unităţi fizice sau valorice,

pentru un singur produs sau pentru întreaga activitate a firmei.

Pentru unităţile care produc şi comercializează o gamă variată de produse, pragul de

rentabilitate valoric pentru întreaga activitate a întreprinderii, stabilit pe baza contului de profit şi

pierdere, are următorul model:

CAPR =Cheltuieli fixe

Rata marjei asupra cheltuielilor variabile totale

Această metodă de analiză este foarte utilă întreprinderii pentru calcule de

previziune, permiţând obţinerea unor informaţii cum sunt:

cifra de afaceri pentru care rezultatul este nul (pragul de rentabilitate

sau punctul critic);

mărimea profitului realizabil la o creştere dată a cifrei de afaceri;

mărimea cifrei de afaceri care să conducă la obţinerea unui profit

dorit;

mărimea cifrei de afaceri necesară pentru menţinerea unui anumit

profit în condiţiile în care cresc cheltuielile.

La întreprinderea analizată datele furnizate nu permit calcului pragului de

rentabilitate.

VII.2. RISCUL FINANCIAR

121

Riscul financiar caracterizează variabilitatea indicatorilor de rezultate sub

incidenţa structurii financiare a firmei. Capitalul unei firme este format din două

componente: capitalul propriu şi datorii, ce se deosebesc fundamental prin costul

care îl generează. O firmă care recurge la împrumuturi trebuie să suporte sistematic

şi cheltuieli financiare aferente, De aceea, îndatorarea, prin mărimea şi costul ei,

antrenează o variabilitate a rezultatelor, modifică deci riscul financiar.

Majoritatea organismelor financiare din ţările cu economie de piaţă recurg la

următoarele rate în vederea evaluării riscului financiar:

2.1. Rata Autonomiei Financiare - RAF -

RAF =Datorii Termen Lung

*100Capitaluri Proprii

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Datorii Termen Lung 114.494.945 101.526.589 119.913.829

2. Capitaluri Proprii 13.840.692 30.494.527 34.962.963

3. RAF (%) 827,23 332,93 342,97

După cum se observă gradul de îndatorare este foarte mare, dar în scădere,

rezultă că întreprinderea nu are de autonomie financiară.

2.2. Rata de Îndatorare pe Termen Scurt - RÎTS -

RÎTS =Datorii Termen Scurt

*100Clienţi + Efecte scontate neajunse la scadenţă

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Datorii Termen Scurt 79.275.688 159.492.672 203.191.748

2. Clienţi 72.065.396 84.247.328 110.254.254

3. RÎTS (%) 110,01 189,31 184,29

122

Întreprinderea analizată a avut o rată de îndatorare pe termen scurt bună,

reuşind să-şi acopere datoriilor pe termen scurt din valoarea de încasat a clienţilor,

dat se pune problema duratei de încasare a acestora.

2.3. Rata Cheltuielilor Financiare - RCF -

RCF =Cheltuieli Financiare

*100 < 3 %Cifra de afaceri

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Cheltuieli Financiare 12.022.713 41.352.130 50.241.125

2. Cifra de afaceri 144.553.964 266.753.791 302.339.683

3. RCF (%) 8,32 15,50 16,62

Întreprinderea analizată a avut o rată a cheltuielilor financiare foarte mare,

ceea ce semnifică faptul că întreprinderea a apelat la împrumuturi mari.

Sau:

RCF =Cheltuieli Financiare

*100 < 50 %Rezultatul Brut al Exploatării

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Cheltuieli Financiare 12.022.713 41.352.130 50.241.125

2. Rezultatul Brut al Exploatării -24.400.638 45.001.436 55.202.190

3. RCF (%) -49,27 91,89 91,01

Aşa cum am arătat şi prin formula de mai sus se observă că întreprinderea a

apelat la împrumuturi mari, ceea ce a generat cheltuieli financiare foarte mari.

VII.2. RISCUL DE FALIMENT

123

Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faţă

angajamentelor anterioare, contractate, fie din operaţii scadente a căror realizare

condiţionează continuarea activităţii, fie din prelevări obligatorii.

În sistemul analizei financiar-patrimoniale, analiza aptitudinii întreprinderii

de a fi solvabilă de a acţiona în condiţii de risc minim ocupă un loc central.

Echilibrul financiar este un imperativ permanent pentru orice agent economic, în

sensul că menţinerea solvabilităţii este o restricţie ce se impune în mod curent.

Totodată se poate spune că echilibrul financiar este un imperativ absolut,

adică nu poate fi omis sub nici o motivaţie. În practica economică se poate

concepe, de exemplu ca o întreprindere care cunoaşte o perioadă mai dificilă să

renunţe la unele obiective de creştere, obiective sociale sau economice. În schimb,

ea nu poate renunţa la asigurarea obiectivului de solvabilitate, care constituie

condiţia financiară de supravieţuire.

Aprecierea capacităţii întreprinderii de a-şi regla în termen obligaţiile se

apreciază nuanţat în funcţie de condiţiile concrete economico-financiare în care îşi

desfăşoară activitatea. Astfel, o întreprindere poate avea dificultăţi temporale sau

ocazionale determinate de neacoperirea la termen a unei creanţe sau a accelerării

plăţilor într-o perioadă de creştere rapidă a activităţii. În acest caz, dificultăţile de

plată apar ca o expresie a unei neconcordanţe de moment, care nu pune în pericol

echilibrele fundamentale şi nu afectează imaginea firmei. Soluţii simple pot

permite trecerea peste aceste dificultăţi şi reinstaurarea continuităţii plăţilor:

obţinerea de împrumuturi pe termen scurt.

Întreprinderea poate cunoaşte dificultăţi financiare periodice, precum,

întârzierea plăţilor în anumite momente ale anului sau în perioade de accelerare a

creşterii. Chiar dacă viabilitatea întreprinderii nu este pusă în pericol, imaginea să

nu se poată degrada datorită perturbărilor periodice. O reputaţie de rău platnic sau

o anumită suspiciune la solidaritatea financiară pot genera cel puţin două efecte: pe

de o parte, anumiţi furnizori pot refuza continuarea livrărilor, iar pe de altă parte,

124

întreprinderea este nevoită să solicite credite de urgenţă şi să accepte condiţii

neavantajoase de creditare (durată mai scurtă, dobândă mai mare).

Permanenţa unor dificultăţi de achitare a obligaţiilor este expresia unei

fragilităţi economice şi financiare structurale. Ele pot genera restrângerea

sistemului de gestiune, sau în unele cazuri foarte grave falimentul întreprinderii.

Principalele cauze care duc la falimentul unei întreprinderi:

Cauzele generatoare de dificultăţi pentru întreprindere sunt de origine

diversă. O bună parte din acestea provin din mediul economico-social şi

concurenţial în care firma acţionează:

accentuarea concurenţei interne şi internaţionale;

apariţia unor produse de substituţie;

pierderea unui client important sau falimentul acestuia;

falimentul unui furnizor important care asigura anumite materiale

esenţiale pentru continuitatea activităţii întreprinderii;

falimentul unei bănci cu care întreprinderea avea relaţii financiare

preponderente;

apariţia unor reglementări pe linia securităţii şi protecţiei mediului;

scăderea continuă a cotaţiei la bursă.

Cauzele interne sunt, în esenţă, legate de o gestiune financiară deficitară:

rotaţia stocurilor şi clienţilor inferioară normei sectoriale;

finanţarea investiţiilor cu surse aferente exploatării;

pierderi repetate din exploatare;

imposibilitatea reînnoirii creditelor.

După natura lor, cauzele deficitare pot fi:

A. Cauze legate de reducerea volumului de activitate datorită:

tendinţei de scădere a cererii pentru produsele realizate de

întreprindere;

125

pierderii unor clienţi importanţi;

competitivităţii în scădere a produselor întreprinderii;

gradului redus de reînnoire a produselor, respectiv de adaptare la

nevoi;

scăderii conjuncturale a cererii;

intensificării concurenţei interne şi internaţionale;

falimentului unui furnizor.

B. Cauze legate de reducerea marjelor şi a rentabilităţii:

decizii strategice neadecvate;

rigiditatea preţurilor de vânzare;

cheltuieli prea mari cu personalul;

existenţa unor mijloace fixe depăşite din punct de vedere tehnic;

ponderea mare a cheltuielilor financiare;

creşterea preţurilor materiilor prime.

C. Cauze specifice privind trezoreria întreprinderii:

falimentul unui client important;

dificultăţi în obţinerea de credite;

durata mare de rotaţie a stocurilor;

prelungirea duratei creditului - clienţi;

diminuarea creditului - furnizori.

D. Cauze specifice sistemului de management:

pregătirea profesională necorespunzătoare a conducătorilor şi

incapacitatea de a se adapta noilor condiţii ale pieţei;

neînţelegeri între membrii conducerii;

contabilitatea analitică deficitară şi necunoaşterea costului complet;

remunerarea excesivă a conducătorilor.

E. Cauze accidentale:

deturnări de fonduri;

calamităţi;

126

decesul conducătorului;

probleme sociale interne.

Pentru întreprinderile aflate în tranziţie economică, la cauzele prezentate se

adaugă cauze specifice:

instabilitatea pieţelor, chiar şi pentru produsele de larg consum;

ponderea în creştere a sectorului informal manifestată prin existenţa

unui volum considerabil de activitate economică neînregistrată şi a unor

importuri frauduloase, acestea generând o concurenţă neloială, fraude,

evaziuni fiscale.

Analiza financiar - patrimonială este, în esenţă, o analiză statică în care

sunt prioritare valoarea şi solvabilitatea întreprinderii. Acest tip de analiză a

reprezentat mult timp în teoria economică singura modalitate de evaluare a

riscului. Principalele instrumente operaţionale la cere recurge analiza financiară

pentru investigarea riscului de faliment sunt: fondul de rulment şi metoda

ratelor.

Potrivit teoriei patrimoniale, o întreprindere este solvabilă dacă asigură

echilibrul maselor de aceeaşi durată, dacă se respectă deci următoarele reguli

financiare:

Respectarea strictă a acestor ecuaţii de echilibru presupune o activitate fără

întreruperi şi de o regularitate perfectă în privinţa încasărilor şi plăţilor. Altfel spus,

întreprinderea trebuie să dispună la fiecare scadenţă a unei obligaţii de

disponibilităţi suficiente pentru a o achita. Realizarea practică a acestor cerinţe este

dificilă deoarece activele (ca intrări potenţiale de fonduri) şi pasivele (ca ieşiri

potenţiale de fonduri) sunt asimetrice din punct de vedere al riscului. În timp ce

exigibilitatea obligaţiilor pe termen scurt este certă, transformarea activului în

Activ Imobilizat = Capital Permanent

Activ Circulant = Datorii pe Termen Scurt

127

disponibilităţi este aleatoare, putând fi perturbată de o serie de factori economici,

financiari şi conjuncturali. Această asimetrie impune necesitatea constituirii unei

rezerve, a unei marje în măsură să facă faţă neregularităţilor la scadenţă, cunoscută

sub denumirea de fond de rulment.

Concluzionând, fondul de rulment reprezintă excedentul activelor circulante

peste valoarea obligaţiilor pe termen scurt. Se poate afirma că o valoare ridicată a

fondului de rulment constituie premisa unei capacităţi sporite de plată. Aprecierea

corespunzătoare a semnificaţiei fondului de rulment pentru echilibrul financiar

necesită luarea în considerare a duratei medii de rotaţie a activelor şi pasivelor,

care în practică nu sunt egale decât ca excepţie. Dacă activele circulante se rotesc

mai repede decât obligaţiile, înseamnă că întreprinderea poate să îşi asigure

echilibrul financiar. Un exemplu clasic în acest sens îl reprezintă situaţia

întreprinderilor din sectorul distribuţiei a căror activitate se caracterizează printr-o

rotaţie rapidă a activelor circulante, datorită încasării în numerar a clienţilor şi o

rotaţie mai lentă a obligaţiilor pe termen scurt, datorită termenelor de plată

favorabile acordate de furnizori. În acest fel, echilibrul financiar e compatibil nu

numai cu un fond de rulment mai mic ca valoare dar şi cu un fond de rulment

negativ.

Dacă activele circulante se rotesc mai lent decât obligaţiile pe termen scurt

menţinerea echilibrului financiar necesită un fond de rulment pozitiv şi de o

valoare ridicată. Dacă activele circulante se rotesc mai repede decât datoriile pe

termen scurt. echilibrul financiar este asigurat de un fond de rulment mai mic chiar

negativ.

Din cele prezentate rezultă că nu există o relaţie simplă şi clară între fondul

de rulment şi riscul de faliment al unei firme. Anumite unităţi satisfac cerinţele

echilibrului financiar cu un fond de rulment negativ, în timp ce altele se dovedesc

insolvabile, în ciuda unui fond de rulment pozitiv. De asemenea, unele

întreprinderi îşi menţin solvabilitatea cu un fond de rulment scăzut, în timp ce atele

cunosc dificultăţi financiare în ciuda unui fond de rulment de valoare foarte mare.

128

Se poate concluziona că fondul de rulment are putere cognitivă limitată şi nu

poate reprezenta un criteriu exclusiv de fundamentare a concluziilor privind

echilibrul financiar. Fără a nega utilitatea fondului de rulment, majoritatea

specialiştilor susţin necesitatea implicării în analiză şi a altor caracteristici

financiare şi economice ale întreprinderii.

În analiza riscului de faliment se utilizează două categorii de rate: rate de

solvabilitate şi rate de structură financiară a pasivului.

A. Rata Solvabilităţii Generale care compară ansamblul lichidităţilor

potenţiale asociate activelor circulante cu ansamblul obligaţiilor scadente sub un

an. Rata solvabilităţii generale permite aprecierea gradului de acoperire a datoriilor

pe termen scurt de către activul circulant. Este o rată unitară ce arată o

corespondenţă deplină între activele circulante şi sursele corespunzătoare. O

valoare supraunitară a acestei rate indică existenţa unor active circulante mai mari

decât obligaţiile pe termen scurt, prin urmare utilizarea unei părţi din capitalul

permanent pentru finanţarea exploatării.

RSG =Active Circulante

*100Datorii pe Termen Scurt

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Active Circulante 139.510.456 168.986.370 205.380.152

2. Datorii pe Termen Scurt 79.275.688 159.492.672 203.191.748

3. RSG (%) 175,98 105,95 101,08

După cum se observă solvabilitate generală este supraunitară, deci

întreprinderea îşi poate acoperi datoriile pe termen scurt din activele circulante pe

care le deţine şi utilizarea unei părţi din capitalul permanent pentru finanţarea

exploatării.

129

Rata solvabilităţii generale este echivalentă cu aşa-zisa "rată a fondului de

rulment", calculată ca raport între capitalul permanent şi activul imobilizat.Ca şi în cazul

anterior, această rată este supraunitară când la acoperirea activelor circulante concură, pe lângă

datoriile pe termen scurt şi capitalul permanent.

RFR =Capitaluri Permanente

*100Active Imobilizate

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Capital Permanent 128.335.637 132.021.116 154.876.792

2. Active Imobilizate 122.100.869 122.527.418 152.688.388

3. RFR (%) 105,11 107,75 101,43

Deoarece această rată este supraunitară rezultă că la acoperirea activelor

circulante concură, pe lângă datoriile pe termen scurt şi capitalul permanent.

Aceste rate sunt insuficiente pentru aprecierea cu precizie a solvabilităţii pe

termen scurt.

B. Rata Solvabilităţii Parţiale exclude stocurile din activele circulante,

acestea constituind elementul cel mai incert din punct de vedere al valorii şi

lichidităţii sale:

Această rată exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt

din creanţe şi disponibilităţi. De regulă subunitară, ea trebuie analizată şi interpretată cu prudenţă

prin luarea în calcul a unor aspecte de detaliu privind structura creanţelor. În teoria economică

sunt păreri potrivit cărora o rată cuprinsă între 80% şi 100% ar reprezenta o situaţie optimă în

ceea ce priveşte solvabilitatea.

RSP =Creanţe + Titluri de plasament + Disponibilităţi

*100Datorii pe Termen Scurt

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Creanţe 88.327.855 129.831.207 163.054.529

130

2. Disponibilităţi şi titluri de plasament 15.141.113 10.052.285 14.736.381

3. Datorii pe Termen Scurt 79.275.688 159.492.672 203.191.748

4. RSP (%) 130,52 87,71 87,50

După cum se observă întreprinderea are o solvabilitate parţială foarte bună

în primul an (130,52%), dar scade şi se menţine în jurul valorii de 87,5% în 2002 şi

2003, valori > 80%, rezultă solvabilitate optimă a întreprinderii.

C. Rata Solvabilităţii Imediate pune în corespondenţă elementele cele mai

lichide ale activului cu obligaţiile pe termen scurt. În teoria economică se apreciază

că această rată trebuie să fie > 30%. Dar interpretarea ratei trebuie să implice şi alte

informaţii privind condiţiile de desfăşurare a activităţii. Deşi teoretic, o rată

ridicată indică o lichiditate, respectiv o solvabilitate ridicată, ea poate avea şi alte

semnificaţii, de exemplu o folosire mai puţin performantă a resurselor disponibile.

De asemenea, o valoare ridicată a acestei rate nu este o garanţie a solvabilităţii

dacă celelalte active au un grad redus de lichiditate.

O valoare scăzută a ratei solvabilităţii imediate poate fi perfect compatibilă

cu menţinerea echilibrului financiar, dacă întreprinderea minimizează valoarea

încasărilor sale, deţinând în schimb valori de plasament, creanţe, stocuri uşor

mobilizate în concordanţă cu exigibilitatea obligaţiilor la termen.

RSI =Disponibilităţi + Plasamente

*100Datorii pe Termen Scurt

Nr. crt.

ELEMENTE 2001 2002 2003

1. Disponibilităţi şi titluri de plasament 15.141.113 10.052.285 14.736.381

3. Datorii pe Termen Scurt 79.275.688 159.492.672 203.191.748

4. RSI (%) 19,10 6,30 7,25

131

Se constată o solvabilitate imediată slabă, întreprinderea neputându-şi onora

obligaţiile pe termen scurt din disponibilităţi.

CAPITOLUL VIII.

CONCLUZII FINALE

Aspecte favorabile:

ponderea profitului în cifra de afaceri este crescătoare rezultă o situaţie

favorabilă;

fondul de rulment este mai mare decât nevoia de fond de rulment

rezultând o trezorerie pozitivă;

solvabilitatea generală este supraunitară (> 100 %), deci întreprinderea îşi

poate acoperi datoriile pe termen scurt din activele circulante pe care le

deţine şi utilizarea unei părţi din capitalul permanent pentru finanţarea

exploatării.

solvabilitatea parţială este foarte bună în primul an (130,52%), dar scade

şi se menţine în jurul valorii de 87,5% în 2002 şi 2003, valori > 80%, rezultă

solvabilitate optimă a întreprinderii.

Aspecte nefavorabile:

datoriile curente în totalul activelor înregistrează valori procentuale mari;

132

întreprinderea a apelat la credite pe termen lung foarte mari, ceea ce a

generat cheltuieli financiare mari, de unde rezultă un grad de îndatorare

mare;

capacitatea de rambursare a datoriilor financiare este mai mare de 3 ani

(limita apreciată ca fiind bună), dar nu depăşeşte 4 ani

rentabilitatea financiară este mai mică decât rata dobânzii, deci nu

asigură plata dobânzilor la creditele contractate;

lichiditatea imediată este redusă, întreprinderea neputându-şi onora

obligaţiile pe termen scurt din disponibilităţile existente;

Riscuri:

concurenţa de pe piaţa internă;

evoluţia raportului preţ-calitate a produselor concurenţei;

dependenţa preţului şi calităţii produselor firmei de furnizorii

existenţi.

În cazul întreprinderii analizate, după cum se observă în anul 2001 rata

rentabilităţii brută este foarte mică, de numai 5,23%, dar ea creşte în 2002 la 46,26

% şi la 46,40 % în 2003. În anii 2002 şi 2003 rata rentabilităţii economice

brută este bună.

În 2002 rentabilitatea exploatării este de 39,09%, iar în 2003 rentabilitatea

exploatării este de 35,64 %. De aici rezultă că rentabilitatea economică brută se

obţine în cea mai mare parte (în proporţie de aproximativ 75%) pe baza

rezultatului exploatării.

Întreprinderea a beneficiat de credite pe termen lung foarte mari, ceea ce a

dus la cheltuieli financiare foarte mari. Dacă aceste credite au fost folosite pentru

realizarea unor investiţii, modernizări şi retehnologizări, o dată cu punerea în

funcţiune a respectivei investiţii şi a fluxurilor de trezorerie generate de aceasta

întreprinderea îşi va îmbunătăţi situaţia financiară. Dacă aceste credite nu au fost

133

folosite pentru realizarea unei investiţii profitabile, rentabilitatea întreprinderii va

scădea foarte mult şi întreprinderea va evolua către faliment.

BIBLIOGRAFIE

1. Vasile Robu si Nicolae Georgescu – Analiză economico – financiară, ,

Editura OMNIA UNI S.A.S.T. S.R.L., Braşov, 2000

2. Horia Cristea, Ioan Talpaş, Dorin Cosma – Gestiunea financiară a

întreprinderilor, Editura Mirton, Timişoara, 1998

3. C.G. Demetrescu, L. Possler, V. Puchita, V. Voica – Contabilitatea,

ştiinţă fundamentală şi aplicativă, Editura Scrisul Românesc, Craiova,

1979

4. Niculae Feleagă – Controverse contabile; Contabilitate aprofundată;

Îmblânzirea junglei contabilităţii; Editura Economică, Bucureşti, 1996

5. Niculae Feleagă – Dincolo de frontierele vagabondajului contabil,

Editura Econiomică, Bucureşti 1997

6. Niculae feleagă, Ion Ionaşcu – Tratat de contabilitate financiară, editura

Economicp, Bucureşti, 1996

134

7. A. Işfănescu, coordonator – Evaluarea întreprinderii, Editura Tribuna

Economică, Bucureşti, 1998

8. D. Mărgulescu, M. Niculaescu, V. Robu – Diagnostic economico –

financiar, concepte, metode şi tehnici, Editura Romcart, Bucureşti, 1994

9. D. Mărgulescu, coordonator – Analiza economico – financiară a

întreprinderii, metode şi tehnici, Editura Tribuna Economică, 1994

10. D. Mărgulescu, C. Stănescu, I. David – Analiza economico –

financiară, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1999

11. Maria Niculescu – Diagnostic global strategic, Editura Economică,

Bucureşti, 1997

12. M. Paraschevescu, W. Pavaloaia – Metode de contabilitate şi analiză

financiară, Editura Neuron, Focşani, 1994

13. Mihai Ristea – Bilanţul în gestiunea patrimoniului, Editura Academiei,

Bucureşti, 1998

14. Mihai Ristea – Noul sistem de contabilitate, Bucureşti, 1994;

Contabilitatea societăţilor comerciale, C.E.C.A.R, Bucureşti, 1996, Vol.

II. (coordonator); Contabilitatea întreprinderii, Editura Mărgaritar,

bucureşti, 1997, Vol. I. (coordonator)

15. Florea Staicu, coordonator – Eficienţa economică a investiţiilor, Editura

Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1995

16. Georgeta Vintilă – Diagnosticul financiar şi evaluarea întreprinderilor,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998

135

17. Ion Stancu – Finanţe, teoria pieţelor financiare, finanţele

întreprinderilor, Analiza şi gestiunea financiară, Editura Economică,

Bucureşti, 1996

18. Mihai Toma, Felicia Alexandru – diagnosticul financiar şi evaluarea

întreprinderilor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998

19. Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, republicată

20. Legea contabilităţii nr. 82/1991, modificată prin O.G. nr. 22/1996

21. Oficiul Naţional al Registrului Comerţului – Rapoartele financiare ale

întreprinderilor, 1998

22. Ministerul finanţelor – Sistemul contabil al agenţilor economici,

Editura Economică, Bucureşti, 1994

136