Analiza financiara

Universitatea BabeşBolyai ClujNapoca

Centrul de Formare Continuă şi Învăţământ la Distanţă

Facultatea de Business

SUPORT DE CURS

ANALIZĂ ECONOMICOFINANCIARĂ

ANUL III

SEMESTRUL 2

ClujNapoca

2010

1

1. Informaţii generale

Date de identificare a cursului

Date de contact – titular curs Date de identificare curs şi contact tutoriNume: Lector univ. dr. Berinde Sorin

Birou: Facultatea de Business, Str.Horea

nr.7

Telefon: 0264599170

Fax: 0264 – 590110

Email: [email protected]

Denumire curs: ANALIZĂ ECONOMICO

FINANCIARĂ

Cod: IAA3249

An III

Semestrul: 2

Tip curs: opțional

Pagina web: www.tbs.ubbcluj.ro

Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite:

Prin intermediul cursului Analiză economicofinanciară ne propunem să dezvoltăm abilităţile,

practice şi de raţionament, ale studenţilor în domeniul analizei economicofinanciare, specifice

sistemului românesc. Având în vedere structura, conţinutul şi abordările didactice aferente acestei

discipline, recomandăm participarea oricărui student, indiferent de tipologia şi caracterul

pregătirii academice anterioare.

Descrierea cursului

Disciplina Analiză economicofinanciară se adresează studenţilor înscrişi în programele de

pregătire la nivel licenţă, învăţământ la distanţă (ID) şi are ca scop principal dezvoltarea

cunoştinţelor, raţionamentului profesional şi a abilităţilor practice pentru studenţii care participă

la acest curs.

Conţinutul disciplinei se axează pe următoarele aspecte definitorii: înţelegerea locului analizei

economicofinanciare în cadrul disciplinelor economice, a rolului analizei economice şi a

importanţei şi necesităţii valorificării informaţiei contabile.

Organizarea temelor în cadrul cursului

Temele abordate în cadrul disciplinei sunt structurate astfel încât să permită atingerea

principalelor obiective ale cursului.

2

Obiectivele cursului pot fi structurate pe două mari categorii, aferente activităţilor vizate, astfel:

Obiective generale:

• Consolidarea bazei ştiinţifice a studenţilor în domeniul analizei economice şi financiare;

• Dezvoltarea unui raţionament profesional autentic şi real;

• Dezvoltarea capacităţii de analiză şi diagnostic privind universul contabil.

Obiective specifice:

însuşirea tipologiilor analizei financiare

înţelegerea importanţei analizei financiare pentru utilizatori

delimitarea factorilor de influenţă a nivelului informaţiei contabile

delimitarea procedeelor de analiză

însuşirea etapelor procesului de analiză economică şi financiară

înţelegerea deosebirii dintrea analiza statică şi dinamică

însuşirea ratelor de structură ale activului, pasivului, a ratelor de rentabilitate şi

interpretarea semnificaţiei acestora

înţelegerea importanţei fluxurilor de trezorerie în analiza financiară, a modului de calcul a

acestora

realizarea diversităţii riscurilor cu care se confruntă entităţile economice şi analizarea

acestora

Având în vedere conţinutul acestei discipline, precum şi abordările de natură didactică suntem în

măsură să preconizăm că studenţii participanţi la acest curs vor dobândi după absolvirea

discipline următoarele competenţe:

Înţelegerea importanţei valorificării informaţiei contabile prin prelucrarea acesteia cu ajutorul

analizei economicofinanciare;

Realizarea diferenţei între analiza statică şi dinamică;

Delimitarea şi înţelegerea influenţei pe care un anumit factor o are asupra evoluţiei unui

indicator economicofinanciar;

Înţelegerea semnificaţiei unei multitudini de indicatori, capacitatea de asimilare a acestora şi de

realizare a unei conexiuni a informaţiilor desprinse din analiza acestor indicatori;

Înţelegerea importanţei fluxurilor de trezorerie la nivelul unei entităţi;

Capacitatea de a realiza un proiect de analiză economicofinanciară la nivelul oricărei entităţi din

economie;

3

Datorită dinamicii informaţionale din domeniul legislativ contabil, în fiecare an sursele de

informare se vor modifica în conformitate cu ultimele noutăţi în domeniu şi vor fi comunicate în

timp util pe platforma https://portal.portalid.ubbcluj.ro. De asemenea, sursele de informare vor fi

disponibile şi pe CDul care va conţine materialele aferente acestui curs. O detaliere a temelor se

găseşte în calendarul cursului.

Formatul şi tipul activităţilor implicate

Disciplina Analiză economicofinanciară are la bază trei abordări discincte privind procesul

de predareînvăţareasimilare a cunoştinţelor de către studenţii participanţi. Prima dintre aceste

abordări este cea aferentă procesului de transmitere, comunicare a informaţiilor de

specialitate, pe axa cadru didactic – student, şi are în vedere realizarea unor expuneri sub

formă de prelegeri, atât teoretice, cât şi aplicativexemplificative, pe o tematică specifică, clar

delimitată de către titularul de curs.

Cea dea doua abordare are la bază participarea activă şi directă a studenţilor la expunerea şi

soluţionarea studiilor de caz selectate în prealabil de către titularul de curs, ori propuse de

către studenţi, conform tematicii anunţate pentru fiecare curs în parte.

Ultima abordare aferentă procesului de predareînvăţareasimilare a cunoştinţelor are în vedere

implicarea participativă şi directă a studenţilor în realitatea unor proiecte de cercetare

ştiinţifică, pornind de la o serie de tematici anunţate de către titularul de curs, la începutul

procesului didactic, aferent acestei discipline. Proiectele vizate presupun activităţi cu caracter

preponderent aplicativ, cât şi pentru dezoltarea unor proiecte ce vizează rezultate complexe şi

relevante în raport cu tematica abordată.

Materiale bibliografice obligatorii

1 B trâncea M.,ǎ

B trâncea L.M.,ǎ

Maşca E.

Analiza entit ţii economice armonizat cu Standardele Internaţionaleǎ ǎ

de Raportare Financiar , Ed. Risoprint, ClujNapoca, 2008.ǎ

2 Robu V., Vâlveanu

Gh., Georgescu N.

Analiza economicofinanciară, Ed.Economică, Bucureşti, 2005.

3 Crecană C. Analiza economicofinanciară în industrie şi agricultură, Ed.

Economică, 2006.

4

https://portal.portalid.ubbcluj.ro/

Sursele bibliografice au fost stabilite astfel încât să atingă obiectivele cursului, iar aceste

surse indicate pot fi găsite fie la Biblioteca Centrală Universitară, fie la Biblioteca Facultăţii de

Business, fie la Biblioteca Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor.

Materialele şi instrumentele necesare pentru curs

Pe lângă materialele puse la dispoziţie pe CD şi/ sau în formă tipărită, studenţii vor lucra cu

informaţiile disponibile (în mod gratuit) pe Internet, precum şi cu studiile de caz şi articolele puse

la dispoziţie de cadrul didactic. În vederea atingerii unui nivel optim de prezentare a cursului, este

necesară utilizarea unui computer şi a unui proiector multimedia.

Astfel, derularea în condiţii optime a cursului de Analiză economicofinanciară presupune

utilizarea următoarelor echipamente:

Laptop şi videoproiector (asigurat de facultate);

Suport de curs şi seminar (format electronic şi/sau tipărit, asigurate de facultate);

Referinţe bibliografice indicate (asigurate prin intermediul bibliotecilor).

Calendarul cursului

În derularea acestei discipline sunt programate 4 întâlniri (faţă în faţă) cu studenţii. Pentru ca

aceste întâlniri să devină cu adevărat interactive şi pentru a se putea focaliza pe aspectele

importante, obligaţia studenţilor este de a citi suportul de curs şi bibliografia indicată şi de a

participa activ la activităţile desfăşurate în cadrul întâlnirilor.

Ulterior fiecărei întâlniri, studenţilor li se recomandă rezolvarea sarcinilor şi exerciţiilor aferente.

Tematica cursurilor predate în cadrul acestei discipline cuprinde:

Tema 1: Abordări teoretice ale analizei economicofinanciare

Sfera de cuprindere a analizei economice

Obiectivele analizei economice

Opinii cu privire la conţinutul analizei economice

Factorii de intercondiţionare a fenomenelor economice

Obiective:

5

Perceperea analizei economice din perspectivă mondoeconomică, macroeconomică,

mezoeconomică, microeconomică

Înţelegerea importanţei pe care o are analiza microeconomică pentru viabilitatea unei entităţi

Importanţa faptului că analiza financiară trebuie să asigure necesarul informaţional pentru o

gamă largă de utilizatori

Bibliografie obligatorie:

1)B trâncea M., B trâncea L.M., Maşca E., Analiza entit ţii economice armonizat cuǎ ǎ ǎ ǎ

Standardele Internaţionale de Raportare Financiar , Ed. Risoprint, ClujNapoca, 2008;ǎ

2) Robu V., Vâlveanu Gh., Georgescu N., Analiza economico financiară, Ed.Economică,

Bucureşti, 2005.

Tema 2: Metodologia de analiză calitativă a firmelor

Diferenţierea între analiza calitativă şi cea cantitativă

Prezentarea procedeele specifice analizei calitative şi cantitative

Obiective:

Aplicarea unor procedeelor de analiză competiţională, realizarea diferenţelor dintre acestea şi

clasificarea entităţilor în funcţie de specificul fiecărui procedeu





Bucureşti, 2005.

Tema 3: Procedeele de analiză a stării economice şi financiare (prima parte)

Metodologia de analiză a stării interne a entităţilor

Procedeele de evaluare a influenţei factorilor în mărimi absolute:

Procedeul determinării izolate

Procedeul substituţiilor înlăţuite

Procedeul coeficienţilor de repartiţie

Procedeul matriceal

Procedeul balanţier

6

Obiective:

Prezentarea unor procedee de evaluare a influenţei factorilor în mărimi absolute din punct de

vedere teoretic;

Aplicarea acestor procedee asupra unor relaţii de calcul adecvate, în funcţie de specificul

fiecăruia;

Realizarea unei comparaţii între utilitatea informaţiilor furnizate de fiecare procedeu




2) Robu V., Vâlveanu Gh., Georgescu N., Analiza economicofinanciară, Ed.Economică,

Bucureşti, 2005.

Tema 4: Procedeele de analiză a stării economice şi financiare (a doua parte)

Procedeele de evaluare a influenţei factorilor în mărimi relative

Procedeul substituţiilor înlănţuite relative

Procedeul indicilor

Procedeul balanţier relativ

Obiective:

Prezentarea unor procedee de evaluare a influenţei factorilor în mărimi relative din punct de

vedere teoretic;

Aplicarea acestor procedee asupra unor relaţii de calcul adecvate, în funcţie de specificul

fiecăruia;

Realizarea unei comparaţii între utilitatea informaţiilor furnizate de fiecare procedeu relativ, dar

şi a celor absolute.





Bucureşti, 2005.

Tema 5: Trăsăturile şi tipurile analizei economice şi financiare

7

Sarcinile analizei economicofinanciare

Tipologia analizei economicofinanciare

Etapele procesului de analiză economicofinanciară

Obiective:

Înţelegerea şi însuşirea sarcinilor analizei economicofinanciare;

Prezentarea tipologiilor şi a etapelor de parcurs în cadrul unei analize economicofinanciare;





Bucureşti, 2005.

Tema 6: Analiza poziţiei financiare (prima parte)

Prezentarea analizei statice şi dinamice pentru elementele de activ

Prezentarea unor indicatori reprezentativi pentru structura elementelor de activ

Obiective:

Însuşirea unor indicatori sugestivi care se pretează pentru a evidenţia structura elementelor de

activ;

Calcularea şi interpretarea acestor indicatori pentru elementele de activ atât din punct de vedere

static, cât şi din punct de vedere dinamic.





Bucureşti, 2005.

Tema 7: Analiza poziţiei financiare (a doua parte)

Prezentarea analizei statice şi dinamice pentru elementele de pasiv

Prezentarea unor indicatori reprezentativi pentru structura elementelor de pasiv

Obiective:

8

Însuşirea unor indicatori sugestivi care se pretează pentru a evidenţia structura elementelor de

pasiv;

Calcularea şi interpretarea acestor indicatori pentru elementele de pasiv atât din punct de vedere

static, cât şi din punct de vedere dinamic.





Bucureşti, 2005.

Tema 8: Analiza poziţiei financiare

Obiective:

Prezentarea semnificaţiei generale a unor indicatori reprezentativi pentru poziţia financiară a

unei entităţi

Prezentarea modului de calcul şi determinarea acestor indicatori, înţelegerea semnificaţiei

fiecăruia şi compararea informaţiilor furnizate de fiecare indicator.





Bucureşti, 2005.

Tema 9: Analiza rentabilităţii pe baza ratelor de rentabilitate

Obiective:

Prezentarea semnificaţiei generale a ratelor pentru analiza economicofinanciară

Prezentarea modului de calcul şi determinarea ratelor de rentabilitate;

9

Înţelegerea semnificaţiei ratelor de rentabilitate şi compararea informaţiilor furnizate de fiecare

indicator.





Bucureşti, 2005.

Tema 10: Analiza fluxurilor de trezorerie (prima parte)

Obiective:

Prezentarea obiectului, a ariei de aplicabilitate;

Înţelegerea importanţei fluxurilor de trezorerie şi conţinutului acestora





Bucureşti, 2005.

Tema 11: Analiza fluxurilor de trezorerie (a doua parte)

Obiective:

Înţelegerea conţinutului fluxurilor prin aplicaţii practice de calculare a fluxurilor de numerar;

Interpretarea rezultatului obţinut;

Calcularea şi interpretarea unor indicatori specifici fluxurilor de numerar




10


Bucureşti, 2005.

Tema 12: Analiza riscurilor unei entităţi economice

Obiective:

Înţelegerea coordonatelor riscului în afaceri;

Prezentarea tipologiei riscului;

Prezentarea sistemului ratingului riscului de creditare





Bucureşti, 2005.

Politica de evaluare şi notare

Modalitatea de notare a studenţilor pentru disciplina Analiză economicofinanciară are în vederea

următoarele aspecte:

• Proiect – 50% din nota finală,

• Examen scris – 50% din nota finală.

Pentru fiecare formă de examinare se vor anunţa criteriile şi baremul detaliat de notare. O serie de

exemple – care să ajute studenţii în realizarea temelor şi proiectelor – vor fi prezentare în cadrul

cursului. Termenele limită şi modul de examinare/prezentare sunt prezentate în calendarul

detaliat al disciplinei. Depăşirea termenului limită anunţat conduce la neluarea în considerare a

lucrării respective. Prin temele de control şi proiectele pe care trebuie să le întocmească, studenţii

vor dobândi competenţele necesare de a aplica cunoştinţele dobândite la nivel practic.

Rezultatele obţinute la această disciplină se vor comunica pe parcurs, prin anunţarea notelor

parţiale pentru proiect şi la final prin anunţarea notei finale. Această comunicare se poate realiza

atât faţă în faţă la întâlnirile stabilite conform CALENDARULUI DISCIPLINEI, cât şi prin

afişarea notelor pe platforma aflată la dispoziţia studenţilor la această formă de învăţământ.

11

Fiecare student poate solicita un feedback suplimentar prin contactarea titularului de curs şi/ sau a

tutorilor prin intermediul adresei de email.

Elemente de deotologie academică

Plagiatul este o problemă serioasă şi este pedepsită cu asprime. Orice student care este prins că

plagiază se poate aştepta să îi fie anulată munca şi să se întreprindă măsuri disciplinare din partea

organismelor de conducere ale facultăţii.

Pentru clarificarea noţiunii de plagiat, propunem următoarele exemple: realizarea proiectului de

cercetare de către o altă persoană; copierea parţială sau totală a unui proiect de cercetare; copierea

unui proiect de cercetare de pe internet şi răspândirea acestuia şi în rândul altor masteranzi;

conspectarea unor surse bibliografice fără citirea prealabilă a acestora.

Masteranzii pot să utilizeze surse bibliografice aferente tematicii abordate, cu condiţia ca

respectivele surse să fie identificate şi prezentate în cadrul proiectului de cercetare. Un proiect

care se constituie în mare parte din compilarea unor idei ale unor autori, neavând o contribuţie

proprie din partea studentului va fi notat cu un calificativ inferior.

Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică:

1. prezenţa la cursuri şi seminarii este facultativă;

2. eseurile şi proiectele vor avea un caracter de originalitate;

3. plagiatul la oricare dintre etapele/cerinţele ce compun nota finală se sancţionează prin

pierderea punctajului aferent;

4. rezultatele finale vor fi puse la dispoziţia studenţilor şi prin mijloace online;

5. contestaţiile se vor depune în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor şi se vor

soluţiona în maximum 24 de ore de la depunerea acestora.

Studenţii cu dizabilităţi

Titularul cursului este disponibil, în limita posibilităţilor, la adaptarea conţinutului şi metodelor

de transmitere a informaţiilor disciplinei în funcţie de tipul de dizabilităţi întâlnite în rândul

cursanţilor. Se vor lua toate măsurile necesare în vederea facilitării accesului egal al tuturor

cursanţilor la informaţie şi la activităţile didactice.

Strategii de studiu recomandate

Pentru a obţine performanţa maximă, studenţii trebuie să ţină cont de următoarele recomandări în

ceea ce priveşte studiul individual, precum şi activităţile în echipă realizate în cadrul cursului:

• Este recomandat ca studiul acestor probleme să se facă în ordinea numerotării unităţilor de

curs;

12

• Este recomandat ca studiul să se bazeze pe o bibliografie minimală, indicată în silabus şi pe

alte surse bibliografice indicate de tutori şi/sau titularii de curs;

• Se recomandă participarea activă la discuţii şi analize împreună cu titularii de curs şi/sau

tutorii, pe marginea temelor indicate spre studiu;

• Se recomandă formularea de întrebări şi dezvoltarea de problematici cu scop de fundamentare

a tematicilor abordate, din partea studenţilor, pe tot parcursul semestrului.

13

MODULUL I

ABORDĂRI TEORETICE

ALE ANALIZEI ECONOMICOFINANCIARE

Scop şi obiective: însuşirea tipologiilor analizei financiare;

înţelegerea importanţei analizei economicofinanciare pentru utilizatori şi a

obiectivelor acesteia;

diferenţierea analizei economice în analiz de gestiune şi financiar ;ǎ ǎ

delimitarea factorilor de influenţ a nivelului informaţiei furnizate de analizaǎ

financiar .ǎ

Concepte de baz : ǎ analiz economic , analiz de gestiune, analiz financiar ,ǎ ǎ ǎ ǎ ǎ

vulnerabilitate, risc

Analiza economică este o metodă generală de studiere a fenomenelor şi proceselor

din natură şi societate.

Analiza economică privită ca un sistem se poate descompune în funcţie de aria de

cuprindere în:

analiza mondoeonomică;

analiza economică regională;

analiză macroeconomică;

analiza mezoeconomică sau sectorială;

analiza microeconomică.

Analiza mondoeconomică, vizează ansamblul economiilor şi politicilor care

coordonează legăturile dintre acestea în procesul de alocare eficientă a resurselor în

scopul menţinerii economiei mondiale întrun echilibru permanent.

Analiza economică regională are ca şi scop evidenţierea efortului economic,

comun al unor state dintro anumită regiune a globului, care să asigure prosperitatea

economică a regiunii respective.

14

Analiza macroeconomică are ca obiect de cercetare fenomenele şi procesele, care

determină şi condiţionează dezvoltarea şi creşterea economică a unei ţări.

Analiza mezoeconomică vizează fenomenele care au loc şi mecanismele care

funcţionează la nivel sectorial sau instituţional, în procesul de asigurare şi alocare

eficientă a resurselor în funcţie de necesarul sectorial.

Analiza microeconomică cercetează cu ajutorul unui sistem ed indicatori,

fenomenele şi mecanismele specifice, care acţionează la nivelul agenţilor economici.

Complexitatea analizei financiare reiese cel puţin din următoarele considerente:

în economie acelaşi efect poate fi generat de cauze diferite;

efecte diferite se pot combina dând o rezultantă a complexului de acţiuni sau forţe;

complexitatea şi intensitatea cauzei pot determina nu numai intensitatea fenomenului

dat, ci şi calitatea lui;

în fenomenul analizat pot apărea însuşiri pe care anterior nu le avusese, nici unul dintre

elementele fenomenului;

în realitatea obiectivă, însuşirile esenţiale se combină cu cele neesenţiale, secundare sau

întâmplătoare

Obiectivele analizei microeconomice sunt:

1)Maximizarea valorii de piaţă a acţiunilor firmei (averii acţionarilor).

În economia concurenţială întreprinderea în sine constituie un activ supus legilor

pieţei, valoarea acestui activ variind în timp în funcţie de locul întreprinderii în sistemul

economiei naţionale sau regionale, de performanţele obţinute în competiţia de pe piaţă.

2)Asigurarea echilibrelor financiare

Desfăşurarea activitătilor firmei în condiţii de dezechilibru financiar major nu

poate conduce pe termen lung decât la pierderea controlului financiar al firmei. La nivelul

compartimentului de analiză economicofinanciară este necesară monitorizarea

permanentă a echilibrului financiar al firmei.

3)Scăderea vulnerabilităţii firmei

15

Gradul de vulnerabilitate indică rezistenţa firmei la condiţiile vitrege ale mediului

economicosocial, capacitatea de echilibrare prin forţe proprii a acesteia în urma unor

dezechilibre apărute în viaţa ei economică.

4)Evitarea riscului de faliment

Riscul de faliment reprezintă o ameninţare permanentă asupra oricărei afaceri, iar

monitorizarea constantă a acestui risc este singura şansă pentru evitarea unei tragedii

economice. Neluarea în considerare a acestui risc mai ales în faza de maturizare a

afacerii, este o greşeală fundamentală a managementului financiar cu consecinţe nefaste

asupra viitorului afacerii.

Sistemul analizei microeconomice

Analiza economică se structurează în două componente şi anume:

analiza de gestiune;

analiza financiară

Atât analiza de gestiune cât şi analiza financiară sunt componente ale

sistemului managerial, între acestea stabilinduse o serie de fluxuri informaţional

decizionale, după cum urmează:

16

SISTEMUL MANAGERIAL

ANALIZA FINANCIARĂ

ANALIZA DE GESTIUNE

SISTEMUL ANALIZEI MICROECONOMICE

ANALIZA DE GESTIUNE

ANALIZA FINANCIARĂ

a)Între sistemul managerial şi analiza de gestiune întâlnim:

informaţii ascendente economice referitoare la gestionarea eficientă a resurselor

în producţie;

decizii economice descendente cu privire la conducerea operativă a proceselor de

producţie.

b)Între sistemul managerial şi analiza financiară se evidenţiază:

informaţii ascendente financiare cu privire la starea financiară a sistemului

condus;

decizii financiare descendente cu privire la recuperarea creanţelor, administrarea

serviciului datoriei, asocierea în afaceri.

c)Între cele două subsisteme ale analizei microeconomice are loc un permanent schimb

de informaţii economico financiare:

analiza financiară prin intermediul bugetului de venituri şi cheltuieli pune la

dispoziţia analizei economice repere de urmărit în vederea alocării eficiente a

resurselor (consumurile specifice, randamentul utilajelor);

analiza de gestiune transmite subsistemului analizei financiare informaţii

economice care îi permit să evalueze starea generală a agentului economic (bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de trezorerie,

notele explicative).

Sistemul analizei de gestiune

Analiza de gestiune vizează:

asigurarea şi eficienţa utilizării extensive şi intensive a resurselor:

17

materiale: stocuri şi imobilizări;

de muncă.

combinarea şi substituirea acestora.

18

Opinii cu privire la conţinutul analizei financiare

În literatura economică există numeroase abordări ale conţinutului analizei

financiare, grupate în patru categorii:

viziunea analiştilor financiari;

viziunea economiştilor finanţişti;

viziunea experţilor contabili;

viziunea evaluatorilor.

VIZIUNEA ANALIŞTILOT FINANCIARI

Analiza situaţiei financiare la nivelul întreprinderii vizează:

studierea modalităţilor de realizare a autofinanţării în condiţiile autonomiei

decizionale;

asigurarea unui echilibru financiar dinamic între diferite resurse şi întrebuinţările

acestora;

a unei corelaţii optime între realitatea şi structura A şi P utilizate de agentul

economic pentru desfăşurarea activităţii sale.

VIZIUNEA ECONOMIŞTILOR FINANŢIŞTI

19

SISTEMUL ANALIZEI DE GESTIUNE

Analiza asigurării şi

eficienţa folosirii

resurselor materiale


eficienţa folosirii imobiliz.


eficienţa folosirii

resurselor de muncă

Analiza combinării

şi substituţiei resurselor

Analiza situaţiei financiare la nivelul întreprinderii vizează:

Stabilirea punctelor tari şi punctelor slabe ale gestiunii financiare în vederea

fundamentării strategiei de menţinere şi dezvoltare întrun mediu concurenţial;

Determinarea rentabilităţii, a riscului şi a valorii întreprinderii

Stabilirea performanţei cu care sa încheiat exerciţiul anterior şi cu care va începe

altul.

VIZIUNEA EXPERŢILOR CONTABILI

Conform opiniei acestora analiza financiară valorifică datele din situaţiile

financiare sub forma a trei abordări specifice: analiza pe baza bilanţului propriu zis,

analiza pe baza contului de profit şi pierdere şi analiza combinată;

VIZIUNEA EVALUATORILOR

Evaluatorii consideră că analiza financiară a situaţiilor financiare serveşte la

reflectarea echilibrului financiar pe termen scurt şi lung sub două aspecte: modul cum sa

realizat şi consecinţele în planul solvabilităţii, lichidităţii şi a riscului de faliment al

întreprinderii.

Obiectivele analizei financiare sunt în principal următoarele:

ameliorarea managementului întreprinderii pornind de la un diagnostic precis;

realizarea unei pârghii de decizie când se doreşte contractarea unui împrumut;

asigurarea unei baze informaţionale pentru tranzacţionarea acţiunilor la bursă;

asigurarea de comparaţii cu anumiţi concurenţi, clienţi, furnizori cu privire la

solvabilitate, rentabilitate, etc.

Tipologia factorilor de intercondiţionare a fenomenelor economice

Modificarea fenomenelor şi proceselor economice este influenţată de o serie

de factori care se pot grupa după diferite criterii:

a)După natura lor, distingem factori: tehnici, tehnologici, manageriali,

economici, sociopolitici, demografici, psihologici, biologici, naturali, etc.

20

b)După caracterul lor în cadrul relaţiilor cauzale:

factori cantitativi, purtători materiali ai factorilor calitativi;

factori calitativi, care au aceeaşi natură cu fenomenul analizat

factori de structură care se referă la mărimea agregată a fenomenului.

Exemplu: productivitatea muncii (W)

W=tz x th x wh

Unde:

tz factorul cantitativ număr de zile lucrate în medie de o persoană întrun an;

th factorul cantitativ număr de ore lucrate în medie de o persoană întro zi;

wh – factorul calitativ productivitatea orară.

c)După modul în care acţionează asupra fenomenului:

factori de gradul I sau direcţi (primari);

factori de gradul II,…n sau indirecţi derivaţi

d)În funcţie de efortul propriu al firmei există:

factori dependenţi de efortul firmei (calitatea produselor);

factori independenţi de efortul firmei (costul de achiziţie al materiilor prime,

costul energiei)

e)După modul de agregare:

factori simpli care nu pot fi descompuşi;

factori complecşi care pot fi supuşi procesului de dezagregare;

g)După provenienţa factorii pot fi grupaţi în:

factori interni (endogeni) (costul de producţie);

factori externi (exogeni) (evoluţia cursului de schimb al monedei naţionale,

cotaţia la bursă);

h)După intensitatea acţiunii:

factori dominanţi sau factori cheie, cu o influenţa asupra fenomenului economic

de peste 80%;

factori secundari cu o influenţă de până la 205 asupra fenomenului.

21

i)După sensul influenţei asupra fenomenului:

factori pozitivi;

factori negativi;

factori indiferenţi.

Verificarea cunoştinţelor:

1.Precizaţi conţinutul analizei economice în funcţie de aria de cuprindere.

2.Care sunt elementele care pun în evidenţ complexitatea unui raport de analizǎ ǎ

financiar ?ǎ

Teme de control:1.Menţionaţi obiectivele analizei microeconomice.

2.Care sunt priorit ţile informaţionale ale analizei financiare conforme cu opiniileǎ

specialiştilor?

3.Menţionaţi tipologia factorilor de influenţ a fenomenelor economice.ǎ

Bibliografie:

1 B trâncea M.,ǎ

B trâncea L.M.,ǎ

Maşca E.

Analiza entit ţii economice armonizat cu Standardeleǎ ǎ

Internaţionale de Raportare Finaniciarǎ


Gh., Georgescu N.

Analiza economico financiară, Ed.Economică, Bucureşti,

2005.3 Crecană C. Analiza economicofinanciară în industrie şi agricultură, Ed.

Economică, 2006.

22

MODULUL II

METODOLOGIA

ANALIZEI ECONOMICE ŞI FINANCIARE A ENTITĂŢII

Obiective: diferenţierea între procedee de analiză competiţională a firmelor;

procedee de analiză a stării economice şi financiare a firmelor;

intelegerea semnificaţiei factorilor cantitativi şi calitativi, a diferenţierii între

aceştia şi a modului în care fiecare factor poate influenţa individual nivelul

fenomenului supus analizei economice

înţelegerea procedeelor de analiz financiar adecvate pentru diversitateaǎ ǎ

fenomenelor economice, a procedeului aplicabil fiec ruia şi a diferenţei dintreǎ

procedee.

Concepte de baz :ǎ fenomen, factor, analiz cantitativ , analizǎ ǎ ǎ

calitativ , procedeu, factor cantitativ, factor calitativǎ

Metodologia analizei cuprinde două grupe de metode: metoda analizei calitative şi

metoda analizei cantitative.

2.1 Metodologia de analiză calitativă a stării firmelor

Metoda analizei calitative:

stabileşte elementele componente şi factorii care alcătuiesc şi influenţează un

fenomen economic;

evidenţiază relaţiile de cauzalitate, funcţionalitate şi conexiune dintre fiecare

factor şi fenomenul studiat.

23

Procedeul descompunerii fenomenelor economice – presupune structurarea

indicatorilor de evaluare a fenomenelor pe factori de gradul I, II, etc., întrun timp şi

spaţiu bine determinat.

Se clasifică în:

descompunere temporală – evidenţiază abaterile faţă de valorile fenomenului din

perioadele precedente;

descompunere spaţială – reflectă locurile unde sau semnalat abateri faţă de perioadele

anterioare sau faţă de previziunile firmei;

descompunerea în părţi componente şi factori de influenţă – permite aprofundarea

analizei fenomenului pănă la identificarea cauzelor finale care contribuie la variaţia

acestuia.

Procedeul grupării corelative a factorilor şi componentelor fenomenului are

în vedere abordarea multicriterială a fenomenului, prin care sunt evidenţiate toate

fenomenele implicate în evoluţia acestuia.

Procedeul comparaţiei evidenţiază evoluţia stării firmelor prin compararea

postfactum, curentă şi previzională a rezultatelor acesteia cu cele ale altor firme din

acelaşi sector de activitate.

Comparaţia poate fi în timp, în spaţiu, mixtă.

2.2 Metodologia de analiză cantitativă a stării firmelor

Cercetarea fenomenelor şi proceselor economice se poate efectua cu ajutorul a

două tipuri de procedee:

procedee de analiză competiţională a firmelor;

procedee de analiză a stării economice şi financiare a firmelor, care, în funcţie

de tipul relaţiilor care se pot stabili între fenomenul cercetat şi factorii de influenţă

se pot grupa astfel:

o procedee de evaluare deterministe;

o procedee de evaluare nedeterministe.

Metodologia de analiză competiţională

24

În vederea alcătuirii topului companiilor care îşi derulează afacerile pe o

anumită piaţă se pot utiliza în practica economică în principal următoarele categorii de

procedee de ierarhizare:

procedeul indicatorului sintetic;

procedeul distanţei sau a firmei etalon;

procedeul scorului final al firmelor.

Procedeul indicatorului sintetic

Este o modalitate de ierarhizare a firmelor în care mărimea indicatorului se

determină:

a) ca o sumă ponderată a indicilor criteriilor de performanţă (indicatorilor) a

firmelor;

Sej = ∑=

n

i 1

pi*Iij ∑=

m

k 1

pk*Ikj şi ∑=

n

i 1

pi +∑=

m

k 1

pk =1

În care:

Sej – reprezintă valoarea indicatorului complex al firmei j;

Iij – reprezintă valoarea criteriului de performanţă (indicatorului) direct ,,i’’ pentru

firma ,,j’’;

Ikj – reprezintă valoarea criteriului indirect de performanţă (indicatorului) ,,k” al

firmei „j”;

pi, pk – reprezintă punctaje acordate criteriilor de performanţă (indicatorilor)

directe ,,i” şi criteriilor de performanţă indirectă ,,k”;

b) ca o sumă a valorii criteriilor de performanţă financiară (indicatorilor);

Sj = ∑=

n

i 1

Iij ∑=

m

k 1

Ikj

Unde Sj – nivelul indicatorului sintetic pentru firma ,,j”

c) ca o medie aritmetică simplă

25

Sj = mn

n

i

m

kIkjIij

+∑=

∑=

−1 1

În care:

,,n” – numărul de factori direcţi;

,,m” – numărul de factori indirecţi.

Ierarhizarea firmelor se face în ordine descrescătoare a valorii indicatorului

sintetic.

Procedeul distanţei sau al firmei etalon

Se consideră că societatea etalon este o firmă ipotetică, care reuneşte:

nivelurile maxime (pentru indicatorii cu eficienţă directă);

nivelurile minime (pentru indicatorii de eficienţă directă);

Aplicarea acestui procedeu se poate face în două modalităţi:

a) Cazul în care criteriile de performanţă (indicatorii) sunt echidistante (de

importanţă egală)

Dk = ∑=

−

n

i IeIik

1

2

1

Unde:

Iik – reprezintă valoarea criteriului de performanţă ,,i” a firmei ,,k”;

Ic – reprezintă valoarea criteriului de referinţă (maxim sau minim).

b) Cazul în care criteriile de performanţă (indicatorii) sunt diferenţiate ca importanţă

din punct de vedere economic.

Dk = ∑=

−

n

i IeIik

pi1

2

1 , ∑pi =1

În care pi – punctajul acordat fiecărui indicator luat în calcul.

26

Ierarhizarea firmelor se face în ordine crescătoare a valorii indicatorului astfel

calculat.

Procedeul ierarhizării finale a firmelor

Presupune atribuirea de puncte în ordine descrescătoare pentru locurile

stabilite prin cele două procedee prezentate anterior.

Locul final al fiecărei firme se determină prin însumarea acestor puncte, iar

ierarhizarea se face în ordine descrescătoare a scorului obţinut.

Metodologia de analiză a stării interne a entităţii

Un loc important revine în cadrul acestui proces stabilirii modalităţii de

intercondiţionare a factorilor de influenţă a fenomenelor care determină ordinea de

analiză cantitativă şi calitativă a acestora:

Factorii cantitativi se exprima în mărimi fizice, iar din punct de vedere al

măsurării eficienţei consumului de resurse aceştia sunt practic limitaţi în efortul firmelor

de maximizare/minimizare a variaţiei fenomenelor.

Factorii calitativi sunt de aceeaşi natură cu fenomenul economic analizat şi

se exprimă în aceleaşi unităţi de măsură cu acesta.

Metodologia de analiză a stării interne a firmelor are în vedere două categorii

de procedee:

I)procedee aplicabile în cadrul relaţiilor deterministe;

II)procedee aplicabile în cazul relaţiilor nedeterministe.

În cadrul procedeelor de analiză aplicabile în cadrul relaţiilor deterministe

evidenţiem:

a)Procedee de evaluare a influenţei factorilor în mărimi absolute:

procedeul determinării izolate a influenţei factorilor;

procedeul substituţiilor înlănţuite;

procedeul coeficienţilor de repartiţie;

27

procedeul matriceal;

procedeul balanţier.

b)procedee de evaluare a influenţei factorilor în mărimi relative:

procedeul substituţiilor înlanţuite relative;

procedeul indicilor;

procedeul balanţier relativ;

PROCEDEE DE EVALUARE A INFLUENŢEI FACTORILOR ÎN MĂRIMI

ABSOLUTE

Procedeul determinării izolate a influenţei factorilor

Premise de aplicare:

Se aplică în cadrul relaţiilor de produs, raport sau complexe (de produs şi raport);

Determinarea relaţiei certe între fenomen şi factorii săi de influenţă;

Modificarea absolută a fenomenului de descompune în influenţele izolate ale

fiecărui factor şi în influenţele comune a câte doi, trei, ,,n” factori;

Stabilirea influenţei parţiale a fiecărui factor presupune determinarea mărimii

acestuia faţă de norma de bază, restul factorilor rămânând la forma iniţială.

Etape de aplicare:

1) Determinarea abaterii absolute a fenomenului faţă de baz de comparaţie

2) Stabilirea succesivă a influenţei izolate (parţiale) a fiecărui factor;

3) Stabilirea influenţelor comune pentru câte 2,3 ,…n factori;

4) Stabilirea relaţiei de adevăr

Dezavantaje:

nerespectarea ordinii de analiză pune în imposibilitate analistul să stabilească

cauzele finale care contribuie la modificarea fenomenului;

28

determinarea unui mare număr de influenţe comune, care sunt tratate ca factori

agregaţi, al căror conţinut nu poate fi precizat cu exactitate;

obţinerea unor mărimi fără conţinut economic;

calcul analitic foarte laborios în cazul unui număr mare de factori.

Aplicarea procedeului în cazul relaţiei de produs

Fie F fenomenul analizat şi x, y factorii săi de influenţă aflaţi în relaţie de

produs, situaţie în care putem scrie:yxF ×=

Urmând etapele precizate anterior rezultă:

1)Modificarea absolută a fenomenului

001101 yxyxFFF −=−=∆

unde indicele ,,0” reprezintă nivelul de bază, iar indicele ,,1” reprezintă nivelul efectiv.

2)Stabilirea influenţelor parţiale:

1.Pentru factorul x:

0)( yxF x ×∆=∆

2.Pentru factorul y:

00)( yxF y ∆×=∆

3)Stabilirea influenţelor comune pentru doi factori

yxI yx ∆×∆=),(

4)Relaţia de adevăr este următoarea

),()()( yxyx IFFF +∆+∆=∆

Exemplificăm aplicarea procedeului pe baza datelor din tabelul următor prin

analizare ratei rentabilităţii financiare:

Nr.

crtIndicatori UM

Simb

ol

Exerciţiul financiarAbateri

Indici

%Precedent

(0)

Încheiat

(1)1 Cifra de afaceri netă ML CAN 40 45 +5 112,5

29

D2 Capital social ML

D

CS 10 10 100

3 Rezultatul net al

exerciţiului

MI

L

RNE 150 100 50 66,66

4 Eficacitatea

capitalului social

GA 4 4,5 +0,5 112,5

5 Rata rentabilităţii % RR 0,375 0,222 0,153 59,26 Rata rentabilitătii

financiare

% RRF 1,5 0,999 0,501 66,60

Modelul de analiză este :

,RRGARRF ×= ,CS

CANGA = 100×=

CANRNE

RR

1)Modificarea absolută a RRF:

%501,05,1999,001 −=−=−=∆ RRFRRFRRF

2)Influenţa parţială a factorilor:

pentru GA

%1875,0375,0)45,4(0)( =×−=×∆=∆ RRGARRF GA

pentru RR

%612,04)375,0222,0(0)( −=×−=×∆=∆ GARRRRF RR

3)Influenţa comună

%0765,0)153,0(5,0)375,0222,0()45,4(),( −=−×=−×−=∆×∆=∆ RRGAI RRGA

4)Relaţia de adevăr

%501,00765,0612,01875,0),()()( −=−−=+∆+∆=∆ RRGARRGA IRRFRRFRRF

Exemplificăm aplicarea procedeului în cazul relaţiei de raport

Pe baza datelor din tabelul anterior se consideră modelul de analiză următoarea formulă

de calcul pentru rata rentabilităţii financiare:

30

100×=CS

RNERRF

1.Modificarea absolută a fenomenului

%5,05,1101 −=−=−=∆ RRFRRFRRF

2.Stabilirea influenţelor parţiale

pentru capitalul social:

%010010

0)( =×

×∆×

−=∆CSCS

CSRNERRF CS

pentru rezultatul net al exerciţiului:

%5,010010000

50100

0)( −=×−=×∆=∆

CSRNE

RRF RNE

3.Stabilirea influenţei comune

%010010

),( =××

∆×∆−=CSCS

CSRNEI RNECs

4.Relaţia de adevăr va fi:

),()()( RNECSRNECS IRRFRRFRRF +∆+∆=∆

Procedeul substituţiei înlănţuite


Aplicarea procedeului are loc în cadrul relaţiilor de produs, raport sau a celor

complexe;

În procesul de separare a influenţei factorilor, un factor substituit rămâne în

aceeaşi stare până la sfârşitul procesului de substituţie

Etape de realizare:

1) Stabilirea modelului de analiză a fenomenului analizat şi a factorilor cantitativi şi

calitativi;

2) Determinarea modificării absolute a fenomenului;

31

3) Determinarea succesivă a influenţei factorilor;

4) Stabilirea relaţiilor de adevăr prin compunerea valorii influenţelor simple în

influenţe agregate.

Aplicarea procedeului în cadrul relaţiei de produs

1.Stabilirea modelului de analiză

Fie relaţia yxF ×=

Presupunem că factorii de influenţă se află în această ordine: x reprezintă

factorul cantitativ, iar y reprezintă factorul calitativ.

2.Determinarea modificării absolute a fenomenului:

001101 yxyxFFF −=−=∆

3.Determinarea influenţei factorilor

pentru factorul x:

0)( yxF x ×∆=∆

pentru factorul y:

yxF y ∆×=∆ 1)(

4.Stabilirea relaţiei de adevăr

)()( yx FFF ∆+∆=∆

Exemplificarea aplicării acestui procedeu în cadrul relaţiei de produs se face pe baza

datelor din tabelul anterior.

1.Modificarea absolută a RRF:

%501,05,1999,001 −=−=−=∆ RRFRRFRRF

2.Influenţele factorilor

pentru GA cantitativ:

%1875,00 =×∆=∆ RRGARRF

32

pentru RR calitativ:

%6885,0)153,0(5,4)375,0222,0(5,41)( −=−×=−×=∆×=∆ RRGARRF RR

3.Relaţia de adevăr

%501,0)()( −=∆+∆=∆ RRGA RRFRRFRRF

Aplicarea procedeului în cazul relaţiilor de raport

În continuare se va prezenta la modul general situaţia a doi factori, dintre care

factorul cantitativ este cel de la numărător (x).

1.Se consideră modelul yx

F =


01 FFF −=∆

3.Influenţele succesive se determină astfel:

influenţa factorului cantitativ x:

00

0

0

1)( y

xyx

yx

F x

∆=−=∆

influenţa factorului calitativ y:

10

1

0

1

1

1)( yy

yxyx

yx

F y ×∆×−

=−=∆

4.Verificarea relaţiei de adevăr

)()( yx FFF ∆+∆=∆

Procedeul balanţier


33

Procedeul permite separarea influenţei factorilor în cazul relaţiilor deterministe de

sumă şi diferenţă;

Factorul a cărui influenţă a fost măsurată anterior, rămâne în această stare până la

sfârşitul procedurii de separare a influenţei factorilor.

Etape de aplicare:

1) Stabilirea modelului de analiză a fenomenului;

2) Stabilirea ordinei de analiză;

3) Măsurarea modificării absolute a fenomenului cercetat;

4) Măsurarea influenţei fiecărui factor;

5) Stabilirea relaţiei de adevăr.

Aplicarea generală a procedeului balanţier

1. Fie F fenomenul economic şi x, y,z factorii săi de influenţă aflaţi în relaţia:zyxF −+=

2.Presupunem că factorii x, y, z se află în această ordine de analiză


( ) ( )00011101 zyxzyxFFF −+−−+=−=∆

4.Influenţa factorilor

pentru factorul x:

( ) ( ) xzyxzyxF x ∆=−+−−+=∆ 000001)(

pentru factorul y:

( ) ( ) yzyxzyxF y ∆=−+−−+=∆ 001011)(

pentru factorul z:

( ) ( ) zzyxzyxF z ∆−=−+−−+=∆ 011111)(

5.Relaţia de adevăr va fi:

)()()( zyx FFFF ∆+∆+∆=∆

34

Exemplificăm aplicarea procedeului în cazul desfacerilor de mărfuri de la o întreprindere.

Balanţa comercială a întreprinderii

Indicatori SimbolExerciţiul financiar

Indici

%Precedent

(o)

Încheiat

(1)Stoc iniţial SI 40.000 44.000 110Aprovizionări cu mărfuri I 600.000 580.000 96,66Stoc final SF 150.000 120.000 80Vânzări de mărfuri VM 490.000 504.000 102,85

1.Modelul de analiză a desfacerilor de mărfuri:

SFISIVM −+=

2.Stabilirea ordinii de analiză

Ordinea de analiză va fi următoarea: Si, I, Sf

3.Abaterea absolută a VM

000.14000.490000.50401 =−=−=∆ VMVMVm

4.Măsurarea influenţei fiecărui factor

influenţa SI

000.4000.40000.44)( =−=∆=∆ SiVM SI

influenţa I

000.20000.600000.580)( −=−=∆=∆ IVM I

influenţa SF

000.30)000.150000.120()( =−−=∆−=∆ SFVM SF

5.Relaţia de adevăr

000.14000.30000.20000.4 =+−=∆VM

35

PROCEDEE DE EVALUARE A INFLUENŢEI FACTORILOR ÎN MĂRIMI

RELATIVE

Procedeul substituţiilor înlănţuite relative

Observaţii:

1) procedeul se bazează pe aceleaşi premise şi parcurge aceleaşi etape ca şi

procedeul substituţiilor înlănţuite absolute, cu menţiunea că mărimile obţinute se

exprimă în procente

2) influenţa factorilor în mărimi relative se determină ca un raport între influenţa

absolută a acestora şi valoarea standard a fenomenului

Aplicarea procedeului în cazul relaţiei de produs

1.Consider m relaţia ǎ yxF ×= cu factorii de influenţ în aceast ordine.ǎ ǎ

Not m cu ǎ FI indicele fenomenului cercetat:

1000

1 ×=FF

I F

2.Modificarea relativ a fenomenuluiǎ

100−=∆ FF II

3.Determinarea influenţei factorilor

pentru factorul x:

100100100)(0

0

00

00

00

01 ××∆

=×××

−×××

=∆F

yxyxyx

yxyx

xI F

pentru factorul y:

100100100)(0

1

00

01

00

11 ×∆×

=×××

−×××

=∆F

yxyxyx

yxyx

yI F

4.Stabilirea relaţiei de adev rǎ

36

)()( yIxII FFF ∆+∆=∆

Exemplific m aplicarea procedeului pe baza datelor de analiz prezentate în tabelulǎ ǎ

anterior:

1.Modificarea relativ a RRF:ǎ

%4,33−=∆ RRFI

2.Influenţele relative ale factorilor:

influenţa pentru GA cantitativ:

%5,121005,1

1875,0)( =×=∆ GAI RRF

influenţa pentru RR calitativ

%9,451005,1

6885,0)( −=×−=∆ RRI RRF

3.Relaţia de adev rǎ

%4,33)()( −=∆+∆=∆ RRIGAII RRFRRFRRF

Aplicarea procedeului în cazul relaţiei de raport în situaţia în care factorul cantitativ

este la num r torǎ ǎ

1.Stabilirea relaţiei de verificat

yx

F =

Atunci 100100

0

0

1

1

0

1 ×=×=

yxyx

FF

I F


Procedând analog ca în cazul relaţiei de produs obţinem:

37

100100100

0

0

1

1

−×=−=∆

yxyx

II FF

3.Influenţa parţial a fiec rui factorǎ ǎ


100100100)(0

0

0

0

0

0

0

0

0

1

×

∆

=×−×=∆Fyx

yxyx

yxyx

xI F

influenţa factorului calitativ y:

100100100)(0

10

1

0

0

0

1

0

0

1

1

××

∆−

=×−×=∆F

yyyx

yxyx

yxyx

yI F

4.Relaţia de adev r va fi:ǎ

)()( yIxII FFF ∆+∆=∆

În situaţia în care factorul cantitativ se afl la numitor se procedeaz în modǎ ǎ

analog, cu menţiunea c substituirea începe cu factorul cantitativ de la numitor, adic y.ǎ ǎ

Procedeul indicilor

Observaţie: rezultatele obţinute prin acest procedeu şi cele determinate prin procedeul

substituţiilor relative sunt identice.


procedeul se aplică în cazul relaţiilor deterministe de produs, raport sau complexe;

38

în procesul de separare a influenţei factorilor indicele factorului substituit rămâne

în continuare în această stare;

în vederea obţinerii unor influenţe relative (procentuale) se va face în permanenţǎ

raportarea la baza standard a fenomenului (starea iniţial ).ǎ

Aplicarea procedeului în cadrul relaţiei de produs

1.Consider m relaţia: ǎ 1000

1 ×=FF

I F , iar yxF ×=

Se noteaz :ǎ

indicele factorului x: 1000

1 ×=xx

ix

indicele factorului y: 1000

1 ×=yy

i y

Dac înlocuim pe ǎ xi şi pe yi în relaţia anterioar rezult :ǎ ǎ

100100100

00

11

0

1 yxF

ii

yxyx

FF

I×

=×××

=×=

Consider m c ordinea de analiz este: x – factorul cantitativ şi y – factorul calitativ.ǎ ǎ ǎ

2.Modificarea relativ a fenomenului va fi:ǎ

100100

100 −×

=−=∆ yxFF

iiII

3.Determinarea influenţei parţiale a fiec rui factorǎ


100100100)(0

0

0

1 −=−××=∆ xxF ixy

xx

iI

influenţa factorului cantitativ y:

−=−

×=××−××=∆ 1

100100100100)(

0

0

0

1

0

1

0

1 yxx

yxyF

iii

ii

yy

xx

yy

xx

iI

39


)()( yFxFF iIiII ∆+∆=∆

Aplicarea procedeului în cadrul relaţiei de raport (situaţia în care factorul cantitativ se

afl la num r tor)ǎ ǎ ǎ

1.Se consider relaţia ǎyx

F = , cu 1000

1 ×=FF

I F

2.Modificarea relativ a fenomenului se determin astfel:ǎ ǎ

100−=∆ FF II

3.Determinarea influenţei parţiale a fiec rui factorǎ

influenţa factorului x:

100100100)(

0

0

0

1

−=−×=∆ xxF i

yyxx

iI

influenţa factorului y:

−=−×=×

×

×−×

×

×=∆ 1

100100100

100

100100

100

100)(

0

0

0

1

0

1

0

1

yxx

y

xyF i

iiii

yyxx

yyxx

iI .


)()( yFxFF iIiII ∆+∆=∆

În situaţia în care factorul cantitativ se afl la numitor se procedeaz în modǎ ǎ

analog, cu menţiunea c substituirea începe cu indicele factorului cantitativ de laǎ

numitor, adic ǎ yi .

Procedeul balanţier relativ

40

cu ajutorul acestui procedeu se evaluează influenţa relativă a factorilor în cazul

relaţiilor de sumă şi diferenţă;

influenţa relativă a unui factor se determină ca raport între influenţa absolută a

factorului şi nivelul de bază al fenomenului.

1.Avem în vedere modelul balanţier F=x+yz şi 1000

1 ×=FF

I F


10010010000

1 ×∆=−×=∆FF

FF

I F

3.Influenţele parţiale ale fiec rui factorǎ

influenţa relativ a factorului x:ǎ

100)(0

×∆=∆F

xxF

influenţa relativ a factorului y:ǎ

100)(0

×∆=∆F

yyF

influenţa relativ a factorului z:ǎ

100)(0

×∆−=∆F

zzF

4.Verificarea relaţiei de adev rǎ)()()( zFyFxFF ∆−∆+∆=∆

Exemplific m aplicarea procedeului balanţier relativ utilizând datele din tabelulǎ

utilizat pentru exemplificarea procedeului balanţier absolut.

1.Modelul balanţier

VM=Si+ISF

2.Abaterea relativ a vânz rilor de m rfuri (VM)ǎ ǎ ǎ

41

%85,210085,102 =−=∆ VMI

3.Stabilirea influenţei relative a fiec rui factorǎ

influenţa relativ a stocului iniţial (SI)ǎ

%81,0100000.490

000.4)( =×=∆ SIIVM

influenţa relativ a intr rilor (I)ǎ ǎ

%08,4100000.490000.20

)( −=×−=∆ IIVM

influenţa relativ a stocului final (SF)ǎ

%12,6100000.490

000.30)( =×=∆ SFIVM


%85,212,608,481,0 =+−=∆ VMI

Verificarea cunoştinţelor:

1.Precizaţi care este deosebirea dintre procedele deterministe absolute şi relative.

2.Menţionaţi impactul factorilor cantitativi şi calitativi în m surarea influenţei parţiale aǎ

fiec rui factor şi procedeele în care se ţine cont de ordinea de substituire.ǎ

3.Exemplificaţi pe un model de analiz aplicarea în varianta absolut a procedeuluiǎ ǎ

balanţier.

4.Exemplificaţi utilizând un model de analiz , aplicarea procedeului indicilor.ǎ

4.Exemplificaţi utilizând un model de analiz la alegere, aplicarea procedeului balanţierǎ

relativ.

Teme de control:

42

1.S se realizeze analiza cheltuielilor cu materiile prime la nivel de sortiment (Cm)ǎ

utilizând informaţiile din tabelul urm tor, prin aplicarea procedeului substituţiilorǎ

înl nţuite absolut.ǎ

Indicatorul U.M. Nivelul prevazut

(t0)

Nivelul realizat

(t1)Cantitatea

(Q)

Buc 400 420

Consum specific

(Cs)

Kg/buc 2.7 2.6

Costul unitar de

achizitie a mp (CA)

Lei/kg 22 26

Relaţia de calcul este: Cm=QxCsxCa

2.Realizaţi analiza cheltuielilor cu materiile prime la nivel de sortiment (Cm) utilizând

informaţiile din tabelul anterior prin aplicarea procedeului substituţiilor înl nţuite relativ.ǎ

3. Realizaţi analiza cheltuielilor cu materiile prime la nivel de sortiment (Cm) utilizând

informaţiile din tabelul anterior prin aplicarea procedeului determin rii izolate.ǎ

Bibliografie:1 B trâncea M.,ǎ

B trâncea L.M., Maşcaǎ

E.




Gh., Georgescu N.


2005.3 Crecană C. Analiza economicofinanciară în industri şi agricultură,

Ed. Economică, 2006.

43

MODULUL III

TRĂSĂTURILE ŞI TIPURILE ANALIZEI ECONOMICE ŞI

FINANCIARE

Obiective: Delimitarea sarcinilor analizei financiare;

Prezentarea tipologiilor analizelor financiare;

Însuşirea etapelor procesului de analiz economic şi financiar .ǎ ǎ ǎ

Concepte de baz : ǎ sarcini, tipologie, proces analiz economic , plan de analiz ,ǎ ǎ ǎ

referat de analiz .ǎ

Analiza economică şi financiară are anumite sarcini:

1) Furnizarea unor informaţii utile şi operative în vederea evaluării

deciziei de a investi şi de a apela la credite bancare.

2) Sintetizarea stării entităţii pentru actualii investitori şi creditori, pentru

noii clienţi care doresc să intre în afaceri cu entitatea respectivă;

3) Prezentarea unor informaţii utile legate de perspectivele funcţionării

fluxurilor financiare;

4) Cu ajutorul sistemului criteriilor de performanţă analiza va pune la

dispoziţia investitorilor şi creditorilor entităţii informaţii relevante

privind:

a. Mărimea, momentul şi riscul încasării dividendelor;

b. Câştigurile rezultate din vânzări şi răscumpărări;

c. Maturitatea stocului de acţiuni de la bursă;

d. Oportunitatea împrumuturilor bancare.

Tipurile de analize economice şi financiare pot fi grupate după mai multe criterii:

a) După sfera cercetată întrun anumit segment al cunoaşterii:

Analize totale ale segmentului (analiza totală a resurselor);

Analize parţiale ale segmentelor (analiza productivităţii muncii);

44

b) după perioada de raportare:

analize permanente, curente;

analize ocazionale, speciale solicitate de manageri şi acţionari;

c) după modalităţile de desfăşurare a analizelor:

analize care se desfăşoară pe niveluri organizatorice (pe firme, pe

regiuni, pe state);

analize pe tematici (analiza stării economice, analiza stării financiare).

d) după modelul de urmărire în timp a fenomenelor:

analize statice (pe verticală) care cercetează fenomenele economice şi

financiare la un moment dat;

analize dinamice (pe orizontală) care cercetează fenomenele

economice şi financiare în continuă mişcare, transformare.

e) după orizontul de timp la care se referă analiza:

analize pe termen scurt, efectuate în interiorul exerciţiului financiar;

analize pe termen lung, efectuate pe mai multe exerciţii financiare.

ETAPELE PROCESULUI DE ANALIZĂ ECONOMICĂ ŞI FINANCIARĂ

Etapele desfăşurării activităţii practice de analiză economică şi financiară sunt:

a) întocmirea planului de sinteză;

b) culegerea şi selectarea informaţiilor necesare analizei;

c) verificarea informaţiilor culese;

d) analiza propriuzisă a informaţiilor economice;

e) întocmirea referatului de analiză.

a) Întocmirea planului de analiză presupune:

Precizarea scopului analizei microeconomice, a obiectivelor principale

care trebuie atinse, a problemelor cheie care trebuie cercetate, ordinea

45

executării operaţiilor, precizarea perioadei de timp analizată,baza

informaţională a analizei, stabilirea echipei de analişti;

Informarea asupra situaţiei economicofinanciare a întreprinderii, asupra

obiectului activităţii

b) Culegerea şi selectarea informaţiilor:

Asigură baza de date necesară desfăşurării analizei;

Potenţialele surse de informaţii pot fi constatările directe, sesizările

clienţilor materialele de profil economic din presă, procesele verbale ale

organelor de control, actele normative.

c) Verificarea informaţiilor culese presupune:

Verificarea formei de prezentare a purtătorile de informaţii ( a planului

economic, raportările statistice, contabile);

Raportările financiare trebuie să fie prezentate în conformitate cu normele

de întocmire a lor (termen de depunere, conţinut economic, semnături

autorizate, corecturi certificate);

Verificarea calculelor indicatorilor economici comparativ cu normele

legale;

Verificarea de fond a informaţiilor economice (veridicitatea acestora,

evaluarea corectă a unor indicatori din situaţiile financiare, asigurarea

comparabilităţii acestora);

d) Analiza propriu zisă a informaţiilor economice presupune:

Constatarea rezultatelor economicofinanciare ale întreprinderii la un

moment dat sau pe o perioadă dată , compararea şi stabilirea abaterilor faţă

de plan sau faţă de o perioadă luată ca bază de comparaţie;

Descompunerea rezultatelor economicofinanciare în elementele

componente ale acestora , în factori de influenţă;

Prezentarea formei legăturii dintre fenomenul sau rezultatul economic

realizat şi factorii de influenţă şi stabilirea ordinii de analiză a factorilor

de influenţă. În funcţie de tipul legăturii dintre fenomenul economic şi

factorii de influenţă se alege procedeul adecvat de stabilire a mărimii

influenţei factorilor.

e) Sinteza prezentată în referatul de analiză oferă:

46

Posibilitatea stabilirii concluziilor de ansamblu privind laturile pozitive şi

negative ale rezultatelor economicofinanciare;

Posibilitatea elaborării măsurilor care trebuie întreprinse pentru a redresa

sau îmbunătăţi situaţia. Se oferă conducerii variante multiple de strategii,

şi previziunea situaţiei economicofinanciare a întreprinderii.

Verificarea cunoştintelor:

1.Prezentaţi sarcinile analizei financiare.

2.Menţionaţi varietatea analizelor financiare în funcţie de anumite criterii de clasificare.

3.Prezentaţi cu exemplific ri etapele procesului de analiz economic şi financiar .ǎ ǎ ǎ ǎ

Teme de control:Obţineţi un referat de analiz fianciar şi identificaţi etapele procesului de analizǎ ǎ ǎ

financiar cu exeplific ri concrete preluate din conţinutul dosarului de analizǎ ǎ ǎ

financiar .ǎ

Bibliografie:

1 B trâncea M.,ǎ

B trâncea L.M.,ǎ

Maşca E.




Gh., Georgescu N.


2005.3 Crecană C. Analiza economicofinanciară în industri şi agricultură, Ed.

Economică, 2006.

47

MODULUL IV

ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE, PERFORMANŢEI

FINANCIARE, FLUXURILOR DE NUMERAR ŞI A RISCURILOR

UNEI ENTIT ŢI ECONOMICEǍ

Obiective:evidenţierea deosebirii dintre analiza dinamic şi analiza static ;ǎ ǎ

înţelegerea ratelor de structur ale activului şi pasivului, înţelegerea semnificaţieiǎ

acestora şi interpretarea lor din punct de vedere static şi dinamic;

însuşirea ratelor de rentabilitate şi interpretarea lor la nivelul unei entit ţiǎ

economice;

menţionarea importanţei fluxurilor de trezorerie în analiza financiar a uneiǎ

instituţii, a structurii fluxurilor de trezorerie pe cele trei componente: exploatare, investiţii

şi finanţare;

înţelegerea modului de calcul a fluxurilor de trezorerie şi a necesit ţii obţineriiǎ

unor valori favorabile a acestora;

prezentarea tipologiei riscurilor pentru entit ţile economice şi analizareaǎ

riscurilor entit ţilor economice.ǎ

Concepte de baz :ǎ analiz dinamic , analiz static , rate, lichiditate,ǎ ǎ ǎ ǎ

solvabilitate, fluxuri de numerar

ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE, PERFORMANŢEI FINANCIARE

Analiza poziţiei financiare pe baza situaţiilor financiare se realizează atât în

dinamică cât şi static:

analiza în dinamică sau analiza pe orizontală se bazează pe indici. Posturile

bilanţiere sunt exprimate sub formă de modificări procentuale faţă de valoarea

aceleiaşi poziţii a unui an de bază considerat egal cu 100% (indici cu bază fixă)

sau succesiv faţă de perioada precedentă (indici cu bază în lanţ);

48

analiza statică sau analiza pe verticală se bazează pe ponderi în care fiecare

post de bilanţ se exprimă ca o mărime procentuală din totalul activelor, datoriilor,

capitalurilor proprii.

Analiza statică a activului bilanţier se realizează pe baza ratelor de structură:

rata generală a imobilizărilor;

rata generală a activelor circulante;

rata cheltuielilor în avans

1. Rata generală a imobilizărilor (RI):

Se determină ca raport procentual între activul imobilizat şi activul

bilanţier;

Evidenţiază ponderea pe care imobilizările o deţin în totalul patrimoniului

entităţii.

100xABAI

RI =

Rata generală a imobilizărilor se descompune în:

Rata imobilizărilor necorporale (RIN) care evidenţiază ponderea pe

care această categorie de active o deţine în totalul activelor

imobilizate

100xAI

ANCRIN =

Rata imobilizărilor corporale (RIC) evidenţiază ponderea pe care

activele corporale o deţin în totalul activului imobilizat

100xAI

ACPRIC =

Rata imobilizărilor financiare (RIF) evidenţiază ponderea pe care

relaţiile financiar patrimoniale o au în totalul activului imobilizat:

49

100xAIAF

RIF =

2. Rata generală a activului circulant (RAC) reprezintă ponderea activelor

circulante în totalul activului bilanţier

100XABAC

RAC =

Acest indicator se poate extinde pe trei nivele:

Rata stocurilor;

Rata creanţelor;

Rata trezoreriei

Rata stocurilor (RS) exprimă ponderea procentuală a stocurilor în totalul

activului circulant

100xACS

RS =

Acest indicator se poate detalia şi analiza pe componentele sale şi anume:

rata stocurilor de materii prime şi materiale, rata stocurilor aflate la terţi, rata

stocurilor de producţie în curs de execuţie, rata stocurilor de produse finite şi

semifabricate, rata stocurilor de mărfuri.

Rata creanţelor (RCR)

100XACCR

RCR =

Pentru evidenţierea unor aspecte analitice dar cu implicaţii asupra

echilibrului unei firme, este utilă aprofundarea analizei creanţelor, respectiv determinarea

unor rate analitice cu privire la:

natura creanţelor;

creanţele legate de ciclul de exploatare (clienţii);

creanţele diverse (asupra personalului, statului, acţionarilor);

certitudinea realizării creanţelor;

50

creanţele certe;

creanţele incerte (nerealizate la termen a căror încasare devine nesigură);

termenul de realizare a creanţelor;

creanţele pe termen scurt, mediu şi lung.

Rata trezoreriei (RTR)

100XACTR

RTR =

Se interpretează în funcţie de:

dimensiunea disponibilului existent;

variaţiile de amplitudine datorate unor factori diverşi;

se recomandă analiza pe un interval mai îndelungat de timp;

structura activelor circulante influenţată de natura activităţii.

3. Rata cheltuielilor în avans (RCAV)

100XAB

CAVRCAV =

Analiza statică a pasivului bilanţier presupune analiza ratelor de structură ale

pasivului care evidenţiază două aspecte:

1) ponderea pe care fiecare grupă de posturi o deţine în totalul pasivului;

2) raportul în care se află două subgrupe de pasiv.

1)Rate bazate pe ponderea pe care fiecare subgrupă de posturi o are în totalul

pasivului

Rata autonomiei financiare totale (RAFT) sau solvabilitatea patrimonială

100XPB

CPRRAFT =

Se poate calcula ce componente sub forma: ratei capitalului social, ratei

rezervelor din reevaluare, ratei rezervelor, ratei rezultatului exerciţiului, ratei profitului

repartizat.

51

Rata provizioanelor (RPV) pune în evidenţă rezervele create de societate în

vederea acoperirii unor pierderi posibil a se înregistra în viitor.

100XPBPV

RPV =

Rata generală a serviciului datoriei (Rata îndatorării globale)(RSD)

100XPBDT

RSD =

Mărimea acestei rate este influenţată de următoarele rate parţiale: rata

datoriilor bancare (evoluţia CAF, creditarea activitate), rata datoriilor comerciale

(creşterea investiţiilor, volumului de activitate), rata datoriilor faţă de stat, rata altor

datorii (personal, acţionari, creditori diverşi).

Rata veniturilor în avans (RVA)

100xPBVA

RVA =

2) Rate bazate pe raportul în care se află două subgrupe de pasiv

Rata stabilităţii financiare (RSF) reflectă capacitatea investiţionala a unei

firme:

100xPB

CPMRSF =

Rata autonomiei financiare (RATF) sau rata solvabilităţii generale reflectă

proporţia dintre capitaluri împrumutate şi cele proprii:

100xCPR

CIMPRATF =

Rata îndatorării la termen (RDTL) indică evoluţia dependenţei financiare

la termen:

100xCPRCTL

RDTL =

52

Rata secutităţii financiare (RSFIN) reflectă capacitatea entităţii de aşi

onora datoriile pe termen lung pe seama capitalurilor proprii:

100xCTLCPR

RSFIN =

Gradul de dependenţă financiară (RDF) reflectă ponderea datoriilor totale

în capitalul propriu (nivel optim sub 200%):

100xCPRDT

RDF =

Analiza lichidităţii entităţii

Lichiditatea este influenţată de următorii factori:

raportul dintre viteza de rotaţie a creanţelor şi viteza de rotaţie a obligaţiilor;

o trezorerie netă pozitivă consolidează starea de lichiditate;

amortizarea accelerată, consolidează rezervele monetare necesare plăţilor

scadente;

sporirea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli poate reprezenta o sursă reală

de lichiditate;

profitabilitatea reală este o sursă de lichiditate;

un cashflow pozitiv din activitatea de exploatare, de investiţii şi din activitatea de

finanţare consolidează starea de lichiditate.

Analiza solvabilităţii entităţii

solvabilitatea vizează disponibilităţile de numerar pe o perioadă mai mare de un

an;

solvabilitatea exprimă gradul de acoperire al creditelor;

solvabilitatea se măsoară prin ratele de solvabilitate;

reprezintă capacitatea firmei de a face faţă scadenţelor pe termen mediu şi lung.

aleDatoriitotActivtotal

Rs =

Analiza rentabilităţii pe baza ratelor de rentabilitate

53

ratele reprezintă instrumente utile de analiză care sintetizează un volum mare de

date întro formă mai uşor de înţeles, de interpretat şi comparat;

ratele nu constituie punctul final al analizei şi nu prezintă prin ele însele

elementele pozitive (punctele forte) sau negative (punctele slabe) ale activităţii

unei firme;

ratele indică doar domeniile care necesită o investigare suplimentară.

1. Rata rentabilităţii economice – evidenţiază contribuţia elementelor patrimoniale

la obţinerea rezultatelor finale ale entităţii

100XAB

RBERRE =

2. Rata rentabilităţii exploatării – indică contribuţia activelor la obţinerea

rezultatelor din activitatea de exploatare

100XAB

REXPRREXP =

3. Rata rentabilităţii capitalului propriu evidenţiază eficienţa capitalului investit

întro afacere:

100XCPRRBE

RRCPR =

4. Rata rentabilităţii semnifică contribuţia veniturilor la întărirea capacităţii de

autofinanţare a entităţilor

100XCA

RNERR =

5. Rata rentabilităţii generale evidenţiază eficienţa consumului de resurse

100XCTERNE

RRG =

6. Rata de acoperire a dobânzilor reflectă capacitatea profitului rezultat din

activitatea entităţii e a acoperi dobânzile bancare

100XCHD

RBDIERADOB =

54

7. Rata rentabilitătii financiare reflectă gradul de eficienţă al capitalului investit

de asociaţi sau acţionari în societate

100XCS

RNERRF =

ANALIZA FLUXURILOR DE TREZORERIE

Obiectul, aria de aplicabilitate

evaluare optimă a succesului unei afaceri se realizează atunci când întreprinderea

generează intrări de numerar (cash inflow) mai mari decât ieşiri de numerar (cash

outflow);

obiectivul principal al fluxurilor de trezorerie este de a evidenţia istoricul

fluxurilor de numerar şi echivalentelor de numerar al unei firme prin intermediul

cashflowului;

aria de aplicabilitate a acestui standard vizează atât firmele productive cât şi

instituţiile financiare;

Importanţa fluxurilor de trezorerie

cashflowul permite utilizatorilor să evalueze modificarea activului net al

entităţii;

permite utilizatorilor să evalueze structura financiară, lichiditatea şi solvabilitatea

entităţii;

permite evaluarea capacităţii unei firme de a influenţa valoara de piaţă a acesteia

şi momentul de apariţie a fluxurilor de numerar în vederea adaptării entităţii la

noile oportunităţi;

permite entităţii să evalueze capacitatea sa de a genera numerar şi echivalente de

numerar;

permite construirea de modele performante de analiză a valorii prezente pentru

simularea cashflowului viitor;

permite comparabilitatea între firme a rezultatelor din exploatare întrucât elimină

efectele utilizării unor tratamente contabile alternative pentru aceleaşi tranzacţii şi

evenimente;

55

este un indicator al valorii, momentului, apariţiei şi siguranţei viitoarelor cash

flowuri;

cashflowul istoric este utilizat în analiza corelaţiilor dintre profitabilitate, cash

flowul actual şi variaţia curentă a preţurilor.

Structura fluxurilor de numerar

structura cashflowurilor trebuie să pună în evidenţă existenţa, mişcarea şi

transformarea numerarului pe trei tipuri de activităţi:

o activităţi de exploatare;

o activităţi de investiţii;

o activităţi de finanţare.

a) Cashflowul din activităţile de exploatare este principala resursă de finanţare a

producţiei, a investiţiilor şi de achitare a dividendelor către acţionari.

Există următoarele intrări şi ieşiri de numerar determinate de activităţile operaţionale:

încasări din vânzarea bunurilor şi prestarea de servicii;

încasări din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri;

plăţi către furnizorii de bunuri şi servicii;

plăţi către şi în numele angajaţilor;

încasări şi plăţi ale unei societăţi de asigurare pentru prime şi despăgubiri, anuităţi

şi alte beneficii din poliţe de asigurare;

plăţi sau restituiri de impozite pe profit care nu pot fi identificate pe activităţile de

investiţii sau finanţare;

încasările şi plăţile provenite din contracte încheiate în scopuri de plasament sau

de tranzacţionare.

b) Cashflowul specific activităţilor de investiţii pune în evidenţă:

măsura în care aceste activităţi sau autofinanţat;

faptul că sumele cheltuite pentru investiţii pot genera fluxuri pozitive de numerar

în viitor.

Încasările şi plăţile specifice cashflowului investiţional pot fi:

plăţile efectuate pentru achiziţionarea de active corporale şi necorporale pe termen

lung, precum şi cele executate în regie proprie;

56

încasările din vânzarea de terenuri, clădiri, instalaţii, echipamente şî active

necorporale achiziţionate anterior pe termen lung;

încasările şi plăţile pentru achiziţia sau vânzarea de instrumente de capital propriu

şi de creanţă ale altor firme şi interesele în asocierile în participaţie;

avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi;

încasările din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi;

plăţile sau încasările în numerar din contracte futures în afară de cazul în care sunt

deţinute în scop de plasament sau de tranzacţionare sau când plăţile sunt

clasificate drept activităţi de finanţare.

c) Cashflowul din activităţile de finanţare pune în evidenţă evoluţia viitoare a

numerarului provenit din partea finanţatorilor externi.

Componentele sale se referă la:

încasări de numerar provenite din emisiunea de acţiuni sau alte instrumente de

capital propriu;

încasări în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanţă, a

împrumuturilor, datoriilor neasigurate, obligaţiunilor, ipotecilor şi a altor împrumuturi pe

termen lung sau scurt;

plăţi în numerar efectuate către proprietari pentru a răscumpăra acţiunile

întreprinderii;

plăţi în numerar ale dividendelor către acţionari;

rambursări în numerar ale unor sume împrumutate;

plăţile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea obligaţiilor aferente unui

contract de leasing financiar

Rezultanta finală a celor trei categorii de fluxuri de numerar este trezoreria netă.

Metodele de determinare sunt:

a) Metoda directă – conform căreia se operează cu încasări şi

plăţi brute în numerar;

b) Metoda indirectă – prin care profitul net sau pierderea netă

este ajustată cu efectele tranzacţiilor ce nu au natură monetară, amânările sau

angajamentele de plăţi sau încasări în numerar din exploatare trecute sau viitoare

şi elementele de venituri şi cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din

investiţii sau finanţări.

57

a) Metoda directă de evaluare a fluxurilor de numerar

A) Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare+ Încasări de la clienţi

Plăţi către furnizori= Numerar generat de exploatare Dobânzi plătite Impozit pe profit plătit= Flux de numerar înainte de elementele extraordinare+ Câştiguri din asigurarea împotriva cutremurelor= Numerar net din activităţi de exploatare

B) Fluxuri de numerar provenite din activităţile de investiţie Achiziţia unei filiale fără numerarul deţinut de aceasta Achiziţionarea de terenuri, clădiri, instalaţii şi echipamente+ Încasări din vânzări de echipamente+ Dobânzi încasate+ Dividende încasate= Numerar net folosit în activităţi de investiţii

C) Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare+ Încasări din emisiunea de capital social+ Încasări din împrumuturi pe termen lung Plăţi pentru operaţiunile de leasing financiar Dividende plătite= Numerar net utilizat în activităţi de finanţare

+ Creşterea netă a numerarului şi echivalentelor de numerar (A+B+C)+ Numerar şi echivalente de numerar la începutul perioadei= Numerar şi echivalente de numerar la finele perioadei

b) Metoda indirectă de evaluare a fluxurilor de numerar

A) Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare+ Profitul net înainte de impozitare şi elemente extraordinare+ Cheltuieli cu amortismentele şi provizioanele Venituri din provizioane+ Pierderi din diferenţe de curs valutar Venituri din investiţii financiare+ Cheltuieli cu dobânzile bancare= Profit din exploatare înainte de modificările capitalului circulant+ Creşteri ale creanţelor comerciale şi de altă natură Scăderea stocurilor Scăderea datoriilor către furnizori= Numerar generat din exploatare

58

Dobânzi plătite Impozit pe profit vărsat= Fluxuri de numerar înaintea elementelor extraordinare+ Încasarea asigurărilor provenite din despăgubiri= Numerarul net provenit din activităţi de exploatare

B) Fluxuri de numerar provenite din activităţile de investiţie Achiziţia unei filiale fără numerarul deţinut de aceasta Achiziţionarea de terenuri, clădiri, instalaţii şi echipamente+ Încasări din vânzări de echipamente+ Dobânzi încasate+ Dividende încasate= Numerar net folosit în activităţi de investiţii

C) Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare+ Încasări din emisiunea de capital social+ Încasări din împrumuturi pe termen lung Plăţi pentru operaţiunile de leasing financiar Dividende plătite= Numerar net utilizat în activităţi de finanţare

+ Creşterea netă a numerarului şi echivalentelor de numerar (A+B+C)+ Numerar şi echivalente de numerar la începutul perioadei= Numerar şi echivalente de numerar la finele perioadei

Situaţia fluxurilor de trezorerie este utilă unui număr relativ extins de utilizatori.

Managerii utilizează situaţia fluxurilor de numerar pentru:

determinarea gradului de lichiditate al firmei;

pentru a stabili politica de dividende;

pentru a evalua efectele unor decizii strategice majore privind investiţiile şi finanţarea.

Pentru investitori şi creditori situaţia fluxurilor de numerar prezintă importanţă

pentru determinarea capacităţii firmei:

de a gestiona fluxurile de trezorerie, de a genera în viitor fluxuri pozitive de lichidităţi;

de aşi achita datoriile, de a plăti dividende şi dobânzi, de aşi previziona nevoile

suplimentare de finanţare;

de a justifica diferenţa dintre profitul net reflectat în contul de rezultate şi fluxurile nete

de lichidităţi generate de activitatea de exploatare.

ANALIZA RISCURILOR ENTITĂŢII ECONOMICE

59

Standardele Internaţionale de Contabilitate apreciază că riscul descrie varietatea

rezultatelor obţinute. Ajustarea în funcţie de risc poate implica creşterea valorii la care

este estimată o datorie. În evaluarea rezultatelor şi cheltuielilor afectate de condiţii de

incertitudine, trebuie aplicat principiul prudenţei, pentru a nu supraevalua activele şi a

subevalua datoriile.

Există o convergenţă în ceea ce priveşte opiniile specialiştilor cu privire la

caracteristicile riscului, acestea putând fi sintetizate astfel:

riscul reprezintă o gamă de incertitudini;

riscul constituie o remunerare a capitalului investit;

riscul exprimă o incapacitate de adaptare a entităţii la condiţiile de mediu;

riscul înseamnă probabilitatea apariţiei unui eveniment nedorit;

riscul este o măsură a vulnerabilităţii entităţii;

riscul exprimă variabilitatea rezultatului sub presiunea mediului;

riscul este o măsură a probabilităţii de apariţie a succesului sau a eşecului;

riscul nu are semnificaţie decât atunci când se încearcă estimarea fluctuaţiilor posibile

ale ratei rentabilităţii în cadrul analizelor previzionale;

Analiza riscului în afaceri vizează patru coordonate:

strategia de adoptat;

starea economiei;

rezultatul acţiunii;

matricea încasărilor.

Strategia de adoptat se referă la selectarea unei alternative dintro mulţime dată şi

care poate fi implementată întrun mediu de afaceri, în vederea atingerii unei ţinte

prestabilite.

Starea economiei cuprinde condiţiile minime de care depinde adoptarea unei

strategii. În acest sens pot fi fi identificate ca stări posibile recesiunea economică sau

boomul economic, condiţiile normale pentru afaceri.

Rezultatul acţiunii indică câştigul sau pierderea, evaluată în unităţi valorice,

asociată cu o combinare specifică între strategie şi starea economică. În acest sens

rezultatul unei acţiuni poate fi considerat profitul net realizabil pe termen mediu sau lung.

Matricea încasărilor indică rezultatul acţiunii asociat cu fiecare combinare între

strategia de adoptat şi starea economiei.

60

Tipologia riscului vizează mai multe criterii de grupare.

În funcţie de modul de anticipare, riscul poate îmbrăca două forme şi anume:

risc potenţial, prin care se înţelege anticiparea unui eveniment care sar produce în viitor

sau anticiparea efectului unui eveniment în derulare;

risc efectiv, prin care se înţelege transformarea riscului potenţial întrun eveniment

nedorit.

După sfera cercetată riscul poate fi:

risc politic şi vizează în special instabilitatea politică, lipsa de siguranţă a unei investiţii

datorită regimului politic dintro ţară;

risc social, caracterizat în special de revendicările sociale;

risc economic, datorat stării generale a structurilor economice

În funcţie de gradul de agregare riscul poate fi:

risc regional, care vizează o arie geografică;

risc de ţară (macroeconomic) – caracterizează starea generală a unei ţări;

risc microeconomic care se identifică la nivelul agenţilor economici.

Riscul microeconomic, în funcţie de natura activităţii, poate îmbrăca două forme

şi anume:

riscul investiţiei, vizează atingerea performanţelor unei investiţii în conformitate cu

programul stabilit iniţial;

riscul operaţional al activităţii curente.

Riscul investirii se referă la investiţiile noi şi cuprinde riscul sistematic şi riscul

nesistematic.

Prin risc sistematic se înţelege acea porţiune din variabilitatea câştigurilor unui

proiect de investiţii, care este determinată de factorii care afectează piaţa în ansamblu,

cum ar fi:

evoluţia ratelor dobânzii;

modificarea puterii de cumpărare (inflaţie);

schimbarea percepţiei investitorilor despre performanţa de ansamblu a

unei economii.

Riscul nesistematic denumit şi risc de entitate sau individual, se referă la acea

parte din variabilitatea câştigurilor unui proiect atribuită factorilor specifici:

capacitatea managerială a conducătorilor firmei;

conflictele de muncă;

61

disponibilitatea materiilor prime;

efectul legilor de protecţie a mediului;

efectele concurenţei străine;

nivelurile pârghiilor economice şi financiare utilizate de firmă.

Sistemul ratingului riscului de creditare

În scopul prevenirii intrării companiilor în faliment şi pentru prevenirea

nerecuperării creditelor, băncile străine utilizează un sistem complex de analiză a riscului

de creditare, având în vedere următorii factori:

gradul de stabilitate financiară;

accesul pe pieţele financiare;

abilitatea administrării serviciului datoriei;

restricţiile impuse de bilanţ;

Ratingurile riscului de creditare se bazează pe o combinaţie de factori care

acoperă atât zona riscului afacerilor cât şi zona riscului financiar.

În practică nu este stabilită o modalitate clară de combinare a celor două categorii

de factori de risc, deoarece uneori factorii specifici riscului afacerilor sunt dominanţi,

alteori factorii specifici riscului financiar determină ratingul de risc.

În categoria factorilor de risc ai afacerilor sunt incluşi:

caracteristicile industriale;

poziţia competiţională;

marketing;

tehnologie;

eficienţă.

mărimea companiei şi diversificarea ofertei;

management.

Factorii specifici riscului financiar se structurează în şase grupe şi anume:

caracteristicile financiare ale entităţii;

politica financiară a entităţii;

profitabilitatea;

structura capitalului;

protecţia fluxurilor de numerar;

flexibilitatea financiară.

62

Caracteristicile industriale care se iau în calculul ratingului vizează:

perspectivele creşterii, stabilităţii sau declinul sectorului respectiv;

vulnerabilitatea entităţii la schimbările tehnologice, la timpul de lucru al personalului.

Poziţia competiţională este diferită pe ramuri şi subramuri şi se bazează pe o serie de

factori precum calitatea, preţul, serviciile, distribuţia.

Mărimea companiei şi diversificarea ofertei pune în evidenţă faptul că:

entitatea care produce un singur sortiment este mult mai vulnerabilă în comparaţie cu

firmele care produc o gamă mult mai variată de produse;

analiza financiară trebuie să se concentreze asupra fiecărui produs în parte pentru a se

evalua perspectivele ofertei respective în funcţie de ciclul de viaţă al produselor

respective.

Managementul are un rol major în succesul operaţional al companiei, iar analiza se va

concentra pe următoarele aspecte:

dacă rezultatele companiei au fost sau nu datorate unui management performant;

dacă există o legătură strânsă între managementul strategic şi structura organizaţională;

dacă este recunoscută importanţa funcţiunii financiare în cadrul entităţii şi dacă

semnalele financiare au fost luate în considerare de către manageri.

Caracteristicile financiare ale entităţii vizează creşterea, gradul de îndatorare,

capacitatea de rambursare a creditului, lichiditatea şi solvabilitatea entităţii.

Politica financiară este diferită de la firmă la firmă, putând fi considerate priorităţi de la

caz la caz:

gradul de îndatorare;

rata recuperării investiţiei de portofoliu;

starea fluxurilor de numerar şi legătura dintre riscul afacerilor şi riscul financiar.

Profitabilitatea Profitul potenţial este un factor critic pentru asigurarea protecţiei

creditului, deoarece o companie care obţine un profit operaţional ridicat şi o rată de

recuperare a capitalului mare, va avea o mare abilitate de:

63

a genera creşteri ale capitalului;

de a atrage capital străin;

de a fi un concurent puternic pe piaţă.

Structura capitalului este regăsită în bilanţ. Firmele cotate la bursă, care generează un

flux de numerar stabil sau care au o cotaţie bursieră constantă, justifică întro mai mare

măsură finanţarea prin credite externe, decât firmele necotate la bursă.

Analiza fluxurilor de numerar este importantă în toate deciziile de evaluare a ratingului

de risc. Nu se poate stabili o simplă corelaţie între modul de creditare şi cashflowul

entităţii. Un flux de numerar solid nu este neapărat garanţia unei societăţi viabile. O

entitate aflată în regres conomic sau întro reducere a segmentului de piaţă poate avea un

flux de numerar puternic, generat de un capital de lucru minim. Prin urmare analiza

fluxurilor de numerar trebuie corelată cu perspectiva susţinerii în viitor a evoluţiei

pozitive a fluxurilor de numerar.

Flexibilitatea financiară constituie punctul final al analizei şi ia în considerare aspecte

legate de:

legislaţia financiară;

restricţiile existente pe piaţa financiară;

modul de lucru al entităţii în condiţii nefavorabile, restrictive din punct de vedere

financiar.

Riscul de creditare al entităţilor poate fi apreciat cu ajutorul a zece categorii de rating, pe

care le prezentăm în continuare.

Ratingul 1 ,,Excelent” este specific:

firmelor care cu un profit minim realizat pot preveni falimentul în cursul anului

următor;

firmelor care au un grad mare de stabilitate, o cotaţie ridicată a acţiunilor şi o mare

diversitate a afacerilor.

Ratingul 2 ,,Puternic” este specific:

firmelor cu o mică probabilitate a falimentului în cursul anului următor;

64

firmele au o stabilitate financiară şi cotaţii ale acţiunilor ridicate, afaceri diverse dar pot

apărea factori exogeni, neprevăzuţi care pot deteriora stabilitatea financiară.

Ratingul 3 ,,Bun” este specific:

firmelor mici şi mijlocii, cu acces limitat la pieţele financiare de capital;

probabilitate mică a falimentului, stabilitate medie şi o valoare medie a activelor.

firmele sunt vulnerabile la schimbările ciclice care intervin în economia concurenţială;

în ultimii trei ani trebuie să prezinte o evoluţie pozitivă a contului de rezultate, iar în

anul fiscal viitor se aşteaptă ca acestea să înregistreze profit.

Ratingul 4 ,,Satisfăcător” este specific:

firmelor la care riscul este evident, iar riscul de faliment este considerat normal;

profiturile sunt volatile;

firmele nu au acces pe pieţele financiare;

au înregistrat profit în anul precedent şi se aşteaptă acelaşi lucru şi în anul următor;

capitalizarea profitului este mai redusă în comparaţie cu media care se înregistrează în

ramura respectivă.

Ratingul 5 ,,Acceptabil” este specific:

firmelor la care elementele de risc sunt suficient de pronunţate , riscul de faliment fiind

acceptabil;

sunt capabile să deruleze ciclul afacerilor în condiţii normale;

orice prelungire a unei situaţii nefavorabile (externe, economice, financiare) produce o

cădere a entităţii dincolo de nivelul de risc considerat acceptabil.

Ratingul 6 ,,Marginal” este specific:

firmelor care factorii de risc ai afacerilor sunt evidenţi;

firmele au înregistrat pierderi în ultimii doi ani, iar situaţia este de aşteptat să se

deterioreze;

performanţele financiare sunt la limita inferioară a intervalului de încredere;

este puţin probabil să atragă în plus alte surse alternative de finanţare.

Ratingul 7 – În observaţie” este specific firmelor cu probabilitate ridicată a falimentului

caracterizată prin:

65

înrăutăţirea evidentă a condiţiilor financiare de creditare;

riscul este considerat inacceptabil;

potenţialul activelor de a genera numerar este foarte redus;

se prevăd dificultăţi financiare imediate.

Ratingul 8 ,,Substandard” sunt specifice firmelor care:

performanţele nesatisfăcătoare de la ultima evaluare nu sau schimbat;

probabilitatea de faliment este mai mare de 50%;

încasarea creanţelor şi plata dobânzilor se face în afara datelor prevăzute în contracte;

Ratingul 9 ,,Neperformant” este specific firmelor care:

înregistrează pierderi semnificative;

serviciul datoriei este în creştere în comparaţie cu exerciţiul precedent;

orice plată a dobânzii sau orice rambursare a creditului nu se face în mai puţin de 90 de

zile.

Ratingul 10 ,,Pierdere” este specific entităţilor care:

nu se mai pot redresa financiar;

băncile sunt obligate să execute gajul constituit asupra activelor entităţii.

Verificarea cunoştinţelor:1.Menţionaţi cu exemplific ri deosebirea dintra analiza static şi analiza dinamicǎ ǎ ǎ

structurii activului bilanţier.

2.Enumeraţi indicatorii ratelor de rentabilitate şi menţionând formula de calcul şi

prezentaţi semnificaţia fiec ruia.ǎ

3.Prezentaţi conţinutul fluxurilor de numerar pe fiecare dintre cele trei componente de

calcul.

4.Prezentaţi clasificarea riscurilor la care se expune o entitate economic .ǎ

5.Menţionaţi aspectele vizate de băncile străine în analizarea riscului de creditare.

Teme de control:1.Obţineţi un bilant de la o entitate economic şi realizaţi analiza ratelor de structura aleǎ

activului şi pasivului. Realizaţi în urma calcul rii indicatorilor o analiz economic aǎ ǎ ǎ

activlul şi pasivului bilanţier pe baza lor.

66

2.Realizaţi o analiz a rentabilit ţii entit ţii menţionate la punctul anterior cu ajutorulǎ ǎ ǎ

ratelor de rentabilitate calculate. Realizaţi interpretarea acestora.

3.Calculaţi şi interpretaţi pentru entitatea anterioar situaţia fluxurilor de trezorerie.ǎ

Prezentaţi şi interpretaţi evoluţia acestora pe parcursul a dou exerciţii financiareǎ

consecutive.

Bibliografie:1 B trâncea M.,ǎ

B trâncea L.M., Maşcaǎ

E.




Gh., Georgescu N.


2005.3 Crecană C. Analiza economicofinanciară în industri şi agricultură,

Ed. Economică, 2006.

67

Documents

Analiza financiara