Analiza Diagnostic a Cheltuielilor Materiale - Lucrare de Licenta

UNIVERSITATEA “ SPIRU HARET “ BUCUREŞTIFACULTATEA DE CONTABILITATE ŞI FINANŢE RÂMNICU VÂLCEA

LUCRARE DE LICENŢǍ

COORDONATOR STIINŢIFIC: LECT. UNIV. DR. POPESCU MARIA LOREDANA

STUDENT: CEAUŞESCU ANTONETA

Râmnicu Vâlcea2013

UNIVERSITATEA “SPIRU HARET” BUCUREŞTIFACULTATEA DE CONTABILITATE ŞI FINANŢE RÂMNICU VÂLCEA

ANALIZA DIAGNOSTIC A CHELTUIELILOR MATERIALE

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: LECT. UNIV. DR. POPESCU MARIA LOREDANA

STUDENT CEAUŞESCU ANTONETA

Râmnicu Vâlcea 2013

ANTONETA CEAUȘESCU

CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................................. 5

CAP. I NOŢIUNI GENERALE PRIVIND CHELTUIELILE MATERIALE............. 7

1.1 Conceptele de cheltuieli şi costuri..................................................... 7

1.2 Clasificarea cheltuielilor materiale.................................................... 14

1.3 Informaţia furnizată de cheltuielile materiale şi rolul ei în procesul decizional............................................................................................ 17

1.4 Contabilitatea cheltuielilor materiale - sursă de informati pentru analiza diagnostic a cheltuielilor materiale........................................ 19

CAP.2 ANALIZA STRUCTURALĂ A CHELTUIELILOR MATERIALE............... 22

2.1 Obiectivele analizei structurale a cheltuielolor materiale.................. 22

2.2 Influenţa cheltuielilor materiale asupra performanţelor economico financiare ale unei societăţi comerciale.............................................. 23

2.2.1 Analiza pieţei de aprovizionare cu resurse materiale......................... 24

2.2.2 Balanţa materială a societăţii comerciale. Planul de aprovizionare... 24

2.2.3 Elaborarea bilanţurilor materiale........................................................ 27

2.2.4 Analiza stocurilor de materiale........................................................... 28

2.2.5Indicatori de consum şi valorificare utilizaţi pentru aprecierea folosirii resurselor materiale............................................................... 30

CAP.3 ANALIZA DIAGNOSTIC A CHELTUIELILOR MATERIALE................... 33

3.1Analiza diagnostic a cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri................................................................................................. 33

3.2Sistemul factorial al analizei cheltuielilor cu materiale la 1000 lei cifră de afaceri.................................................................................... 34

3.3Analiza cheltuielilor cu amortizarea................................................... 35

CAP.4 STUDIU DE CAZ - ANALIZA DIAGNOSTIC A CHELTUIELILOR MATERIALE LA SOCIETATEA COMERCIALĂ S.C. PIETE PREST S.A. 40

4.1Informaţii generale privind constituirea, acţionariatul, organizarea şi funcţionarea societăţii comerciale S.C. Pieţe Prest S.A ................ 40

4.2 Principalele domenii de activitate al S.C. Pieţe Prest S.A................. 42

4.3 Finanţarea S.C. Pieţe Prest S.A..........................................................43

ANTONETA CEAUȘESCU

4.4 Evidenţierea cheltuielilor şi veniturilor la S.C. Pieţe Prest S.A......... 45

4.5 Analiza situaţiei economico-financiară a S.C. Pieţe Prest S.A.......... 47

4.5.1 Analiza principalilor indicatori economici......................................... 47

4.5.2Ponderea cheltuielilor materiale în totalul cheltuielilor de exploatare............................................................................................

49

4.6 Analiza structurală a cheltuielilor materiale....................................... 51

4.7 Evoluţia cheltuielilor cu amortizarea şi provizioanele....................... 52

4.8Analiza factorială a cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri................................................................................................. 53

4.9Analiza factorială a cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri................................................................................................. 56

CONCLUZII...................................................................................................................... 59

BIBLIOGRAFIE................................................................................................................ 60

ANTONETA CEAUȘESCU Introducere

INTRODUCERE

Activitatea desfăşurată de agentul economic în scopul acoperirii nevoilor se

desfăşoară strict dependent de mediul natural. Elementele necesare acoperirii nevoilor sunt

furnizate de natură dar nu în mod direct. Toate elemenetele folosite de o societate comercialǎ

în activitatea sa pentru a-şi satisface trebuinţele, constituie resursele. Resursele trebuie

interpretate ca fiind limitate indiferent de gradul de folosire sau refolosire al lor. Nevoile vor

creşte odată cu dezvoltarea generală a agentului economic, solicitând tot mai multe resurse,

iar consumul este o mărime direct proporţională cu gradul de dezvoltare. Creşterea

resurselor nu poate fi însoţită de creşterea similară a nevoilor. Ca şi componentă a

raţionalităţii acţiunii umane este eficienţa economică, care exprimă forma concretă pe care o

impune piaţa pentru relaţia dintre eforturi, în cadrul activităţii fiecărui agent pe ansamblul

economiei.

Un loc important în cadrul acestei problematici îl ocupa asigurarea condiţiilor

materiale, a activităţii economice a întreprinderilor, a resurselor de materii prime şi energie

necesare procesului de dezvoltare, reducerea cheltuielilor cu materiile prime, materiale

consumabile, energie, combustibil, creşterea la cote apreciabile a profitului întreprinderii. În

prezent ponderea cheltuielilor materiale în preţul de cost este foarte mare, ceea ce

diminuează treptat posibilitatea unei valorificări superioare a rezultatelor activităţii, astfel

accentul se pune în prezent pe eficientizarea acestor laturi economice încât profitul să fie cât

mai mare.

Un studiu elaborat de economiştii francezi au demostrat că peste 50% din profitul

realizat într-o întreprindere provine din activităţile desfăşurate cu privire la negocierea,

contractarea şi aprovizionarea resurselor materiale şi energetice necesare, privind preţul

resurselor materiale, depozitarea şi conservarea acestora, costul transportului, condiţiile de

plată şi de garanţie.

Existenţa unui volum limitat de resurse, impune folosirea cât mai eficientă a acestora,

prin valorificarea şi recuperarea resurselor refolosibile, a unor utilaje performante,

reducerea consumului de resurse, prin folosirea unor tehnologii superioare de prelucrare a

resurselor, prin folosirea unor metode moderne de aprovizionare cu resurse materiale de la

furnizori, folosirea unor metode moderne de organizare a producţiei, evitând formarea de

stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă.

De asemenea trebuie să se ţină seama de importanţa resurselor în formularea,

elaborarea, evaluarea şi aplicarea strategiei, care asigură succesul firmei într-o periodă de

schimbări radicale atât la nivel naţional cât şi la nivel global.

5

ANTONETA CEAUȘESCU Introducere

Studiul privind analiza diagnostic a cheltuielilor materiale ce face obiectul prezentei

lucrări de licenţă este structurat în patru capitole urmărindu-se evidenţierea tutoror factorilor

economico-finaciari care stau la baza dinamicii cheltuielilor materiale în cadrul unei societăţi

comerciale.

Asfel, în capitolul unu au fost evidenţiate principalele tipuri de cheltuieli şi venituri

ale unei societăţi comerciale, compunerea acestora în mod unitar cât şi modul în care aceste

cheltuieli influenţează în ansamblu cifra de afaceri a societăţilor comerciale.

Capitolul doi are ca obiect analiza structurală a cheltuielilor materiale necesar pentru

înţelegerea mecanismului de formare a rezultatelor societaţii în funcţie de volumul, structura

şi tendinţa diferitelor categorii de cheltuieli. Prin analiza cheltuielilor rezultate în urma

activităţii tehnico-economice şi comerciale a unei firme pentru o perioadă dată, managerii

firmei obţin informaţii de o mare importanţă în activitatea de gestiune şi control, care

evidenţiază modul în care sunt utilizate resursele materiale şi impactul alocării resurselor

materiale asupra performanţelor societăţilor comerciale.

În cadrul capitolului trei am prezentat în linii mari fundamentele teoretice ce stau la

baza analizei diagnostic a cheltuielilor materiale având ca punct de plecare indicatorul

sintetic cheltuieli cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri. Sunt prezentaţi factorii care

intervin în analiza diagnostic precum şi evoluţia acestora. Deasemenea, este prezentat

fundamentul teoretic ce stă la baza analizei diagnostic a amortizării mijloacelelor fixe,

prezentând influenţa anumitor indicatori supuşi analizei asupra evoluţiei cheltuielilor cu

amortizarea mijloacelor fixe la 1000 lei cifră de afaceri.

Pentru exemplificare practică în ultimul capitol este prezentat un studiu de caz privind

analiza evoluţiei cheltuielilor materiale la societatea comercială Pieţe Prest S.A., in

intervalele anuale 2010, 2011 şi 2012, interpretând evoluţia principalilor indicatori

economico-financiari în intervalele de timp supuse analizei, analiza structurală a cheltuielilor

materiale raportată la totalitatea cheltuielilor societăţii comerciale precum şi a veniturilor

obţinute în urma încheierii fiecărui exerciţiu.

Pentru întocmirea studiului de caz am utilizat principalele documente contabile şi

finaciare, în forma simplificată, utilizând pagina WEB a societăţii comerciale, necesare

analizei economico-financiare respectiv: bilanţul şi contul de profit şi pierdere la sfârşitul

exerciţiului.

6

ANTONETA CEAUȘESCU Noţiuni generale privind cheltuielile materiale

CAPITOLUL I

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND CHELTUIELILE MATERIALE

1.1. Conceptele de cheltuieli şi costuri.

Noţiunea de cheltuieli este o noţiune economică mai generală, fiind utilizată de mai

multe discipline (economie politică, contabilitate financiară, contabilitate de gestiune,

analiză-diagnostic şi evaluare economico-financiară, etc.) şi comportă mai multe accepţiuni.

Într-o primă abordare,1 cheltuielile iau naştere prin consumarea factorilor de producţie

(naturali, capital, forţa de muncă) în procesul de producere a bunurilor şi serviciilor:

„consumul celor trei factori de producţie (munca, banii şi capitalul) în expresie bănească

poartă denumirea de cheltuieli de producţie (de exploatare)”.

Această definiţie ne sugerează faptul că există cheltuieli productive (legate de

producţie, de realizarea produselor şi serviciilor) şi neproductive (fără legătură directă cu

realizarea producţiei). Recunoasterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoaşterea creşterii

datoriilor sau a reducerii activelor (de exemplu, costul resurselor materiale utilizate,

drepturile salariale angajate, amortizarea mijloacelor fixe).

reducerea

axtivelorcheltuială

scăderea

beneficiilor

scăderea

capitalului

propriucreşterea

datoriilor

Fig. 1.1. Influenţa cheltuielilor asupra capitalului propriu.Sursa: realizat de autor în urma consultării surselor bibliografice.

Analiza structurală a costurilor de producţie permite înţelegerea mecanismului de

formare a rezultatelor societăţii în funcţie de volumul, structura şi tendinţa diferitelor

categorii de cheltuieli, identificarea rezervelor si economisirea consumului de resurse şi

totodată conturarea strategiei societăţii pentru perioada următoare de gestiune.

Pentru a produce, societatea producătoare utilizează de resurse economice pe care le

achiziţionează de pe piaţă, efectuând în mod corespunzător cheltuieli. În continuare pe

măsură ce aceste resurse sunt consumate în vederea obţinerii de produse şi servicii, ele devin

costuri. Deci produsele şi serviciile sunt purtătoare de costuri.

Între noţiunile de cheltuieli şi costuri cele mai importante diferenţe sunt de:

1 Oprea Călin, Contabilitate managerială, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2008 pag, 56.

7


sferă de cuprindere: cheltuielile se referă la ansamblul activităţii societăţii, pe când

costurile se referă doar la sfera productivă, fiind recunoscute în substanţă, valoarea

produsului finit (au semnificaţia de cheltuieli productive, încorporabile).

domeniu de aplicare: noţiunea de cheltuieli este folosită de contabilitatea financiară,

iar cea de costuri de contabilitatea de gestiune, toate celelalte deosebiri fiind

neesenţiale, dar prezentate în mod explicit în continuare ori de câte ori este necesar.

Costul, ca mărime, este dat de cantitatea factorilor consumaţi şi preţul acestora.

Între cost şi preţ există o legătură nemijlocită, deoarece unele consumuri sunt stabilite,

nu pe baza unor preţuri sau tarife, ci pe baza unor modele de calcul sau metode statistice

(deprecierea, uzura, preliminări pentru întreţineri suprafeţe, clădiri, reparaţii ş.a.) ce se cer a

fi recuperate prin preţ. La rândul său, preţul de vânzare al unităţii se bazează pe cost, chiar

dacă spunem că preţul este un rezultat dintre ofertă şi cerere.

Deci costul este limita inferioară a preţului fără a se intra în zona pierderilor2.

După natura lor - cheltuielile unei societăţi se clasifică în: cheltuieli de exploatare,

cheltuieli financiare şi cheltuieli extraordinare.

Cheltuielile de exploatare au în componenţă consumurile şi plăţile băneşti produse de

operaţiile care stau la baza obiectului de activitate al societăţii. În această categorie se includ

cheltuielile privind consumurile de materii prime şi materiale, combustibili, cheltuieli cu

salariile ce revin personalului societăţii, asigurările sociale aferente, cheltuieli poştale,

primele de asigurare etc., de fapt toate cheltuielile care privesc activitatea curentă de

exploatare, costurile includ toate aceste cheltuieli..

Cheltuielile financiare sunt rezultatul tranzaţiilor bănesti efectuate de societatea

comercială şi fac referinţă la activitatea de exploatare (diferenţele de curs la creanţele si

obligaţiile în valută, deasemenea şi la disponibilităţile băneşti în devize rezultate din

activitatea curentă ; dobânzile datorate capitalului împrumutat pentru producţie ; sconturi

acordate clienţilor şi debitorilor aparuţi din activitatea de exploatare), sau pot fi colaterale

acesteia (pierderi din creanţe legate de participaţii, contravaloarea titlurilor de plasament

cedate etc.). Prima categorie de cheltuieli financiare fiind aferentă activităţii de exploatare se

va regăsi în costuri, pe când cea rezultată din acţiuni colaterale activităţii de exploatare nu se

va regăsi.

Cheltuielile extraordinare sunt formate din plaţi băneşti rezultate în urma unor

operaţii extraordinare care nu au legătură cu desfăşurarea normală a activităţii productive şi

deci nu le vom regăsi în costuri. Putem include : amenzi, despăgubiri şi penalităţi datorate

2 Băluţă Aurelian Virgil, Contabilitate de gestiune. Noţiuni fundamentale, Editura Fundaţiei “România de mâine”, Bucureşti, 2005, pag. 39

8


sau plătite terţilor, donatiile si subvenţiile acordate, pierderi din calamităti, valoarea

nerecuperată a imobilizărilor financiare.

După continutul lor, cheltuielile privind activitatea societăţii se compune din

cheltuieli simple şi cheltuieli complexe.

Cheltuielile simple sunt caracterizate prin omogenitate formându-se pe seama unui

singur fel de mijloace consumate sau plati efectuate, respectiv : consumul de materii prime,

de materiale, de energie, amortizarea mijloacelor fixe, salariile personalului, precum si

contribuţiile la asigurările şi protecţia socială aferente, dobânda la capitalul împrumutat etc.

Cheltuielile de acest tip nu se mai pot descompune la randul lor deci se mai numesc

cheltuieli monoelementare.

Cheltuielile complexe sunt compuse din doua sau mai multe cheltuieli

monoelementare, în general : cheltuiala cu întretinerea şi funcţionarea echipamentelor ;

cheltuieli pentru cercetări, experienţe, studii în scopul activităţii productive ; cheltuielile cu

protecţia mediului ; cheltuielile de administraţie ; cheltuieli cu transportul de bunuri si

personal ; cheltuieli de deplasare, detaşare şi transfer etc. Compunerea cheltuielilor

monoelementare în cheltuieli complexe se face în raport de destinaţia comună a acestora sau

a scopului pentru care s-au efectuat.

In funcţie de importanta lor în procesul de producţie, cheltuielile cuprinse în costuri se

clasifică în cheltuieli de bază şi cheltuieli de regie.

Cheltuielile de baza, reprezentând cheltuielile tehnologice, sunt rezultatul derulării

operaţiilor tehnologice necesare obţinerii produselor, prestării serviciilor sau execuţia

lucrărilor. Din această categorie fac parte : consumurile de materii prime şi materiale;

consumurile de energie electrică ; salariile muncitorilor direct productivi, precum şi

contribuţiile la asigurările sociale aferente ; amortizarea utilajelor şi alte cheltuieli legate de

funcţionarea lor, dată fiind ponderea acestora în procesul direct productiv.

Cheltuielile de regie, numite şi cheltuieli suplimentare, cuprind consumurile de valori

determinate de organizarea, conducerea şi administrarea producţiei, cum sunt de exemplu :

cheltuielile generale ale sectoarelor de producţie, cheltuielile generale ale societăţii.

Cele doua categorii de cheltuieli se comportă diferit, de aceea se exprimă distinct,

urmărindu-se şi modalităţile de reducere a acestora. Cheltuielile de bază se pot reduce prin

diminuarea consumurilor specifice, fară însă a afecta calitatea produselor obţinute, utilizarea

raţională şi eficientă a factorilor de producţie consumaţi în cadrul procesului productiv. În

acelaşi mod cheltuielile de regie pot fi diminuate printr-o organizare eficientă a producţiei si

muncii cât mai raţionale şi eficiente, proces care vizează reducerea mărimii absolute a

9


acestora, şi implicit a cotei pe unitatea de produs, coroborată cu o eventuală sporire a

volumului producţiei acolo unde condiţiile tehnologice şi piata o permit.

După ponderea în costul produselor, lucrărilor şi serviciilor, cheltuielile de

producţie pot fi clasificate în cheltuieli directe şi cheltuieli indirecte.

Cheltuielile directe reprezintă acele cheltuieli care se identifică pe un anumit obiect

de calculaţie (produs, lucrare, serviciu, comandă, faza, activitate, funcţie, centru etc.) încă

din momentul efectuării lor fiind incluse direct în costul obiectelor respective. Se mai

numesc şi cheltuieli specifice deoarece acestea pot fi identificate pe purtător direct şi sunt

reflectate ca poziţii distincte în structura costului având o destinaţie precisă. De exemplu :

consumul de materii prime, materiale, utilităţi tehnologice, salarii directe precum si

asigurările şi protecţia socială aferentă etc.

Cheltuielile indirecte nu pot fi identificate pe un anumit obiect de calculaţie, acestea

privesc întreaga producţie a secţiei, respectiv a unităţii productive, de unde şi denumirea de

cheltuieli comune. Aceste cheltuieli sunt repartizate, în urma unor procedee aplicate cu

consecvenţa, apoi pe centrele de cheltuieli constituite în funcţie de structură. Cheltuielile

indirecte cuprind :

- regia fixă de producţie, compusă din cheltuielile indirecte de producţie care sunt

constante indiferent de volumul activităţii productive (amortizarea utilajelor, întreţinerea

secţiilor şi utilajelor, cheltuieli de conducere şi administrare a secţiilor) ;

- regia variabilă de producţie, formată din cheltuielile indirecte de producţie ce

variază în funcţie de volumul activităţii productive (cheltuielile indirecte cu consumul de

materiale şi forţa de muncă).

Putem clasifica cheltuielile de producţie pe baza articolelor de calculaţie ce le

compun.

Însumarea cheltuielilor cuprinse în costuri pe articole de calculaţie, pe de o parte

arată cât de judicios se folosesc mijloacele societăţii iar pe de altă parte asigură calculul

costului pe produs printr-o metodologie relativ simplă. Articolele de calculaţie pot fi

structurate astfel3 :

- materii prime şi materiale directe ;

- produse reziduale (deşeuri) recuperabile - se scad ;

- salarii directe ;

- contribuţia privind asigurările şi protecţia socială aferente salariilor directe ;

- cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor ;

3 Călin. O, Cârstea Gh. - Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor, Ed. Genicod,

Bucureşti 2002, pag. 31

10


- cheltuieli generale ale secţiei;

- cheltuieli generale de administraţie;

- cheltuieli de desfacere ;

Prin compunerea articolelor de calculaţie putem determina costul de producţie si

costul complet.

În condiţiile economiei de piaţă, se folosesc mai multe categorii de costuri, în care se

regăsesc, într-o formă sau alta, diferitele cheltuieli de producţie. În acest sens, există o

tipologie a costurilor, care pot fi structurate după o varietate de criterii, fiecare având un rol

bine definit în procesul de analiză şi decizie.

După dimensionarea consumului de resurse ale unei societăţi întâlnim: costuri totale,

costuri medii, costuri marginale.

Costuri totale, care reprezintă ansamblul cheltuielilor ce corespund unui volum dat de

activitate.Costul total este modificat numai de schimbările costului variabil.

Costuri medii (unitare), ocazionate de producerea, respectiv distribuţia unei unităţi de

produs.

Costuri marginale, respectiv sporul de cheltuieli generat de producerea unei unităţi

suplimentare dintr-un produs. Sub aspectul componenţei avem costuri simple şi adiţionale.

Costurile marginale simple sunt formate din cheltuieli variabile aferente producţiei

suplimentare obţinute cu capacităţi de producţie nemodificate. Ele nu conţin cheltuieli fixe.

Costurile marginale adiţionale sunt formate din cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe şi

corespund producţiei obţinute cu o capacitate modificată (extinsă).

După comportamentul lor faţă de volumul de activitate, costurile se pot grupa în:

costuri variabile totale, costuri semivariabile şi costuri fixe.

Costuri variabile totale, adică cele dependente de volumul de activitate, sunt

consecinţa deciziei de exploatare, de utilizare a capacităţilor existente. Ele se modifică

proporţional sau neproporţional fată volumul de activitate. Tendinţa costurilor variabile

unitare este rezultatul raportului dintre dinamica volumului de activitate şi cea a

costurilor variabile totale.

Costuri fixe reprezintă o componentă majoră a existenţei şi funcţionării societăţii.

Ele sunt dependente de capacitatea potenţială de producţie, respectiv de distribuţie a

societăţii, de structura acesteia. Ele constituie, în principiu, consecinţa deciziei de

investiţii. Suma lor nu se modifică pe termen scurt, în timp ce valoarea unitară a acestora

(costul unitar fix) prezintă tendinţa de scădere odată cu creşterea volumului de activitate.

Costurile semivariabile cuprind o parte variabilă şi una fixă.

11


După modul de identificare şi repartizare pe purtătorii de cheltuieli, costurile se

pot grupa în costuri directe şi costuri indirecte.

Costurile directe sunt cele legate de activitatea unui loc de muncă, secţie sau de

realizarea unui anumit produs.

Costurile indirecte sunt generate de funcţionarea societăţii în ansamblul său.

După natura lor costurile se pot grupa în: costuri cu munca vie şi costuri materiale.

Costuri cu munca vie (cheltuieli cu personalul şi alte cheltuieli cu munca vie).

Costuri cu materiale (consumuri de materii prime, materiale, combustibili,

amortizare).

După gradul de autonomie a decidentului, costurile se pot grupa în: controlabile şi

necontrolabile.

Controlabile, când deciziile privind costurile sunt la îndemâna diferitelor centre de

responsabilitate.

Necontrolabile, impuse de puterea publică prin legislaţia fiscală sau socială.

După relaţia de determinare dintre consumul de resurse şi efectele acestuia,

costurile se pot grupa în: costuri determinate şi costuri discreţionare.4

Costuri determinate, aflate în relaţie directă cu efectul obţinut (exemplu: relaţia

dintre costul de cumpărare şi cifra de afaceri).

Costuri discreţionare, se afla în relaţie confuză cu efectul obţinut (exemplu: în

cazul cheltuielilor de publicitate, nu se cunoaşte cu exactitate impactul publicităţii asupra

cifrei de afaceri).

După caracterul lor, costurile se pot grupa în: costuri evidente, costuri ascunse,

costuri de oportunitate.

Costuri evidente, care reflectă resursele consumate ce se găsesc ca atare în

evidenţa contabilă a societăţii.

Costuri ascunse, costuri efectiv suportate de societate dar care nu sunt înregistrate

în niciun sistem de evidenţă al societăţii .

Costuri de oportunitate, care reprezintă valoarea ocaziei pierdute, acestea nu se

exprimă prin cheltuieli ci prin absenţa încasărilor veniturilor.

După modul de participare la crearea de noi valori, costurile se pot grupa în:

costuri eficace şi costuri ineficace.

4 Rotilă A., Analiză economico-financiară: Universitatea din Bacău, 2007, pag. 84

12


Costuri eficace, considerate necesare (se includ în costul antecalculat şi în costul

efectiv).

Costuri ineficace, nu se previzionează considerând că nu sunt necesare (exemplu:

pierderi peste normă).

După momentul calculării lor, costurile pot fi grupate în: costuri antecalculate şi

costuri efective.

Costuri antecalculate (antecalculaţii) se elaborează înainte de a începe producţia

la care se referă, determinându-se în acest fel, indicatorii previzionali.

Costuri efective (postcalculaţii) se întocmesc după terminarea procesului de

producţie a produselor, lucrărilor sau serviciilor la care se referă, cu ajutorul lor

determinându-se indicatorii efectivi privind costurile de producţie.

După incidenţa asupra fluxurilor de trezorerie se pot grupa în: costuri monetare şi

costuri nemonetare.5

Costurile monetare, plătite sau neplătibile.

Costuri nemonetare sau calculate (provizioanele şi amortizările).

După modalitatea de procurare a bunurilor, lucrărilor sau serviciilor se pot grupa

în: costuri de achiziţie şi costuri de producţie.

Costurile de achiziţie, specifice stadiului de aprovizionare, care sunt formate din

preţurile de cumpărare, taxe nerecuperabile, cheltuieli de transport-aprovizionare,

cheltuieli cu accesorii.

Costurile de producţie, care conţine toate cheltuielile efectuate pentru

transformarea stocurilor de materii prime şi materiale în produse finite: costul de achiziţie

al materiilor prime şi consumabilelor, manopera directă şi alte cheltuieli directe, dar şi

cheltuieli indirecte de producţie, precum energia, apa, reparaţii, întreţinere, amortizări.

Costul de producţie se calculează la producţia obţinută.

Costul de producţie, numit şi costul de secţie se obţine prin compunerea

articolelor de calculaţie inclusiv pâna la cheltuielile generale ale secţiei. Dacă la costul de

producţie adaugăm cheltuielile generale de administraţie şi cheltuielile de desfacere

repartizate raţional, obţinem costul complet, numit şi cost comercial. Aceste două

categorii de costuri sunt utilizate atât în antecalcul, cât şi în postcalcul.

Raportul ce se stabileşte între cheltuielile grupate pe articole de calculaţie şi

cheltuielile grupate pe elemente primare este următoarea : suma cheltuielilor determinate

5 Vâlceanu G., Robu V., Georgescu N., Analiză economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 2005, pag. 179

13


pe baza articolelor de calculaţie este egală cu suma cheltuielilor stabilite pe elemente

primare

După natura lor cheltuielile unei societăţi se pot grupa în: costuri explicite şi

costuri implicite.

Costurile explicite constau din acele cheltuieli făcute pentru procurarea factorilor

de producţie din afara societătii şi pe care aceasta le efectuează pentru fiecare ciclu de

producţie.

Costurile implicite sunt acele cheltuieli inerente producţiei care nu presupun plăţi

către terţi, în general făcându-se pe seama resurselor proprii ale unităţii în cauză

(amortizarea, munca proprietarului şi întreprinzătorului).

1.2. Clasificarea cheltuielilor materiale.

Cheltuielile materiale de producţie sunt reprezentate "prin consumurile de mijloace de

producţie, respectiv prin consumul de mijloace de munca şi de obiecte ale muncii". 6

Consumul de mijloace de muncă îmbracă forma de cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor

(necorporale şi corporale), iar consumul de obiecte ale muncii pe aceea de cheltuieli privind

consumul de materii prime, materiale auxiliare, combustibili etc.

Cheltuieli cu materii prime şi materiale de bază. Noţiunea de materie primă si

material are semnificaţii asemănătoare datorită elementelor comune de definire şi utilizare a

acestora în sfera producţiei materiale. Prin „materii prime şi materiale de bază” ca cheltuieli

de producţie se întelege consumul acestora, procurate din afară, evaluat în formă bănească şi

efectuat în conditiile tehnice, organizatorice şi gospodăreşti în care se desfaşoară activitatea

societăţii într-o perioadă dată în vederea obţinerii unei producţii.

Materiile prime reprezintă produsele naturale sau semifabricatele ce formează

materialele de fabricaţie. Conform acestei definiţii materiile prime reprezintă prima etapa de

evoluţie, o faza incipientă iniţiala de realizare a diverselor bunuri materiale. Sunt obţinute, în

general, prin diverse procedee specifice, mai mult sau mai puţin complexe şi mai mult sau

mai puţin costisitoare din punct de vedere al cheltuielilor de producţie. Materiile prime sunt

obtinuţe printr-un proces de producţie semiindustrial sau industrial (cocs, metale, produse

petroliere, produse chimice, cherestea etc.)

Materialele, reprezintă totalitatea materiilor prime şi/sau a semifabricatelor din care se

pot executa produse finite. Din punct de vedere a structurii, compoziţiei, sau a utilizării lor

6 Violeta Filoftea Braga, Contabilitate Manageriala, Editura Fundatiei "Romania de Maine", Bucuresti, 2009, pag.102

14


în sfera proceselor de producţie se pot exemplifica următoarele tipuri de materiale: plastice,

textile, metalice, ceramice, lemnoase, etc. Aceste materiale sunt realizate în diverse sectoare

productive, fiecare tip de material fiind obtinut printr-o tehnologie specifică.

Cheltuieli cu materiale auxiliare. Prin materiale auxiliare ca cheltuieli de producţie,

se înţelege consumul indirect de obiecte ale muncii, procurate din afară, evaluat în formă

bănească şi efectuat în condiţiile în care se desfăşoară activitatea unei societăţi.7 Din această

categorie fac parte materialele care nu participă direct în procesul tehnologic. Ele ajută

procesul tehnologic sau sunt consumate pentru întreţinerea şi funcţionarea utilajelor, a

cladirilor, etc.

Cheltuieli cu combustibilul. În sens larg, prin combustibil se înţelege o materie

primă sau material, în stare solidă lichidă sau gazoasă, purtător de energie primară şi din a

cărui ardere se obţine căldura (motorină, cărbune, gaz metan etc.).

Prin „combustibil”, ca cheltuială primară de producţie, se înţelege consumul de

obiecte ale muncii procurate din exteriorul societăţii productive, care prin natura lor sunt

destinate combustiei, evaluat într-o formă bănească şi efectuat în condiţiile specifice ale

societăţii, într-o anumită perioadă.

Combustibilii fac parte din categoria materialelor care se consumă în producţie, dar

care nu se regăsesc în componenţa produselor fabricate.

Cheltuieli cu materialele pentru ambalat. Materialele pentru ambalat sunt bunuri

destinate protejării materialelor, produselor finite, mărfurilor etc., pe timpul transportului,

manipularii sau vânzarii.

Cheltuielile cu piesele de schimb. Piesele de schimb sunt reprezentate prin acele

bunuri materiale ce servesc pentru înlocuirea unor componente uzate ale imobilizărilor de

natura mijloacelor fixe, ale obiectelor de inventar.

Cheltuieli cu alte materiale consumabile . Este o categorie mai cuprinzătoare de

bunuri materiale ce include acele active circulante din dotarea unităţilor patrimoniale ce deţin

o pondere redusă în totalul materialelor consumabile, cum sunt: materialele de ambalat,ce nu

pot fi gestionate ca atare, imprimatele şi rechizitele de birou, materialele informatice,

materialele pentru întretinere şi curăţenie etc.

Cheltuieli cu energia. Ca cheltuială primară de producţie prin energie se înţelege

totalitatea cheltuielilor exprimate în formă bănească privind consumul direct sau indirect al

tuturor felurilor de energie (electrică, termică, hidraulică, aer comprimat etc.)

7 Violeta Filoftea Braga, Contabilitate Manageriala, Editura Fundatiei "Romania de Maine", Bucuresti, 2009, pag.102pag. 116

15


Cheltuieli cu amortizarea. Capitalul fix folosit în procesele de producţie se uzează

treptat, pirezându-şi în aceeaşi măsură valoarea. Cota parte din uzură care intervine în fiecare

ciclu de producţie reprezintă valoarea pe care capitalul fix o transferă în valoarea produselor

la a căror fabricaţie participă. Această componentă a valorii capitalului fix este inclusă în

cheltuielile de producţie ale unei societăţi la poziţia „amortizări.”

Prin amortizare, ca parte cheltuieli de producţie se înţelege suma inclusă în costul de

producţie, destinată să compenseze cota parte din valoarea capitalului fix transferată pe

durata folosirii acestuia, în valoarea unor produse.

Este important de subliniat faptul că fondul de amortizare constituit pe seama

costului de producţie pentru capitalul fix folosit în producţie, după expirarea duratei de

serviciu nu reprezintă cheltuieli de producţie, ci o sursă de venit. Aceasta, deoarece capitalul

fix în cauză şi-a transferat întreaga valoare în cadrul perioadei de folosire normată. Cum, un

capital fix nu poate transfera mai multă valoare decât valoarea proprie, rezultă că orice sumă

înscrisă în cheltuielile de producţie, peste această valoare, reprezintă de fapt un venit.

Reglementările contabile conforme cu directivele europene8 definesc următoarele

regimuri de amortizare:

- amortizarea liniară este realizată prin includerea uniformă în cheltuielile de

exploatare a unei sume fixe, stabilite proporţional cu numărul de ani ai duratei de

amortizare economică a acestora;

- amortizarea degresivă, rezultat al multiplicărarii cotelor de amortizare liniară cu

un anumit coeficient, caz în care poate fi avută în vedere legislaţia în vigoare;

- amortizarea accelerată, ce include în primul an de funcţionare, o amortizare de

până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării. Amortizările anuale pentru

exerciţiile financiare ulterioare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat,

după regimul liniar, prin raportarea la numărul de ani de utilizare rămaşi. Pentru

ca amortizarea calculată trebuie să fie corelată cu modul de utilizare a activului şi,

întrucât în cazuri mai rare o imobilizare corporală se consumă în primul rănd în

procent de până la 50%, rezultă că metoda de amortizare accelerată este mai puţin

utilizată în scopuri contabile;

- amortizarea calculată pe unitatea de produs sau serviciu, când natura imobilizării

justifică utilizarea unei astfel de metode de amortizare.

În practica contabilă, amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se

înregistrează în contabilitate ca o cheltuială, cu observaţia că terenurile nu se

amortizează.

8 Ordin 3055/2009actualizat în 2011 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

16


Cheltuieli cu obiectele de inventar. Reprezintă bunuri cu o valoare mai mică decât

limita prevazută de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata de

serviciu sau cu o durată mai mică de un an, precum şi bunurile asimilate acestora.Reprezintă

o categorie specială de active situate între imobilizări şi stocuri care sunt încadrate în

categoria activelor circulante, datorită posibilitătii lor de recuperare într-o perioadă mai mică

de un an. Spre exemplu: echipamentul de lucru, echipamentul de protecţie, îmbrăcămintea

specială, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, aparatele de masură şi control, matriţele

folosite la executarea anumitor produse şi alte obiecte similare.

Din punct de vedere contabil, sunt stocuri din achiziţii sau din producţie proprie care

îndeplinesc, de regulă, funcţia de mijloace de muncă.

Având unele însuşiri similare cu mijloacele fixe, dar şi cu activele circulante,

normele contabile prevăd posibilitatea opţiunii fată de contabilizarea consumului acestor

bunuri. În acest mod, valoarea obiectelor de inventar se poate include integral în cheltuieli, la

darea lor în folosintă, sau eşalonat, într-o perioadă de cel mult trei ani, pe baza de scadenţar.

Cheltuieli cu lucrările şi serviciile. Cheltuieli de exploatare ce reprezintă cheltuieli

cu: redevenţe, întreţinerea şi reparaţiile locaţii de gestiune, chirii, studii şi cercetări, inclusiv

sumele plătite pentru contractele de cercetare, cheltuieli cu primele de asigurare, cheltuieli cu

alte servicii executate de terţi (colaboratori, comisioane, inclusiv cele plătite agenţilor

economici cu activitate de comerţ exterior şi onorarii, cheltuieli de protocol, reclamă şi

publicitate, transportul de bunuri şi personal, deplasări, detaşări şi transferări , poşta şi taxe

de telecomunicatii, servicii bancare, etc

1.3. Informaţia furnizată de cheltuielile materiale şi rolul ei în procesul decizional.

Informaţiile referitoare la costurile de producţie şi a cheltuielilor materiale ale unei

societăţi sunt necesare utilizatorilor de situaţii financiare (managerilor, conducătorilor),

punându-le la dispoziţie o bază pentru evaluarea activităţii desfăşurate privind modul în care

sunt utilizate resursele (materiale, umane, financiare ), cât şi de identificare a unor direcţii

strategice de acţiune în activitatea viitoare. Din acest motiv managerul societăţii trebuie să

dispună departamentului finaciar-conatabil întocmirea de rapoarte lunare privind evoluţia chel-

tuielilor materiale pe centre de cost sau de profit.

Costul reprezintă un instrument important în gestiunea societăţii, prin prisma

funcţiilor sale, şi anume:9

9 Dumitru M., Calu D., Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor, Ed. Conta Plus, Ploieşti, 2008, pag. 51

17


funcţia de măsurare a cheltuielilor care sta la baza obţinerii producţiei şi a corelaţiilor

ce apar între eforturi-costuri şi efect-bunuri produse, prin această funcţie costul

reprezintă un important indicator economic calitativ;

funcţia de cercetare-dezvoltare a costului reprezintă o consecinţă a faptului că

tehnologiile şi noile produse sunt rezultat al cheltuielilor de cercetare, cu cât raportul

dintre tehnologiile noi şi costuri este mai mare, cu atât funcţia respectivă se manifestă

mai pregnanat;

funcţia de producţie a costurilor face referire la faptul ca aceasta joacă un rol

important în realizarea conceptelor constructive şi tehnologice pe baza inovărilor şi

investiţiilor;

funcţia comercială evidentiază efectul benefic al cheltuielilor făcute cu livrarea la

timp a bunurilor asigurarea pieţelor de desfacere;

funcţia financiar-contabilă evidenţiază costurile necesare asigurării fondurilor băneşti

în mărimea şi structura corespunzătoare unei acţiuni rentabile;

funcţia de optimizare impune asigurarea şi determinarea costului cel mai mic ce

revine unui nivel maxim al producţiei;

funcţia de control şi reglare evidenţiază modul de fundamentare a deciziilor de

politică economică prin care se dirijează consumul de resurse.

Controlul costurilor constituie un instrument de baza în orientarea procesului

decizional. Indiferent de nivelul la care se află, managerul gestionează de fapt domeniul său

de responsabilitate. Managerul initiaza acţiuni care consumă resurse, dar care trebuie să

conducă la obţinerea unui efect maxim.

În vederea reducerii consumurilor de materii prime şi materiale pe unitate de produs

trebuie să acţioneze în următoarele direcţii:

- eleborarea normelor de consum ştiinţific fundamentate şi urmărirea strictă a

încadrării consumurilor în aceste norme;

- reproiectarea produselor în vederea reducerii consumului de materiale în special

la confecţionarea pieselor, subansamblelor;

- folosirea de înlocuitori pentru metal sau alte materiale scumpe;

- mărirea rezistenţei şi fiabilităţii în funcţionare;

- perfecţionarea tehnologiilor de fabricaţie astfel încât să se reducă la minimum

consumurile de materii prime şi materiale consumabile.

- organizarea mai buna a producţiei şi a muncii în vederea evitării pierderilor din

rebuturi.

18


Sarcina de reducere a consumurilor materiale se pune, în gală măsură pentru toate

tipurile de materii prime şi materiale folosite în producţie, dar, în mod deosebit pentru

resursele cu pondere mare în consum şi de cele mai multe ori deficitare.

O altă cale de reducere a cheltuielilor materiale de producţie este utilizarea intensivă a

capacităţilor de producţie, care duce şi la scăderea părţii din amortizarea ce revine pe produs,

şi deci la reducerea cheltuielilor în ansamblu.

Managementul unei activităţii economice devine performant atunci când se adoptă

numai decizii bine fundamentate, bazate pe concluzii sau constatări ce se formulează ca

urmare a studierii detaliate a fenomenelor şi proceselor tehnice, economice şi organizatorice,

precum şi a efectelor pe care acestea le generează şi, implicit, prin cunoaşterea cauzelor care

le-au determinat.10

Comunicarea datelor prin limbaj contabil porneşte de la ideea alocării resurselor în

vederea atingerii unui scop sau obiectiv, în sfera largă a resurselor incluzând-se atât

mijloacele financiare, tehnice cât şi resursele umane. Resursele sunt administrate de către un

gestionar care decide alocarea şi utilizarea lor şi care are nevoie de informaţii privind

consecinţele alocării resurselor în vederea optimizării raportului resurselor consumate-

resurse obţinute. Informaţiile vizează şi nevoia de comparare a alocării reale cu cea

prevăzută, a consecinţelor reale cu cele previzionate. Sursa unor astfel de informaţii este

contabilitatea în ansamblul ei.

1.4. Contabilitatea cheltuielilor materiale - sursă de informaţii pentru analiza

diagnostic a cheltuielilor materiale.

Într-o accepţie generală, informaţia contabilă asigură cunoaşterea şi controlul situaţiei

patrimoniului şi a rezultatelor obţinute.11

Cheltuieile cu materii prime au o pondere destul de insemnată în unele ramuri de

activitate de productie sau servicii.Alături de materii prime şi materiale consumabile ştim că

se mai consumă şi obiecte de inventar; există cheltuieli aferente unor bunuri şi servicii ce nu

pot fi stocate. În debitul conturilor de cheltuieli cu materiile prime, materiale şi consumabile

se înregistrează valoarea la preţ de înregistrare a bunurilor consumate, diferenţele de preţ

aferente acestora , bunurile constatate lipsă şi neimputabile , uzura obictelor de invetar.

Reflectarea în contabilitate a acestor cheltuieli diferă în funcţie de sistemul de

inventar utilizat pentru organizarea contabilităţii stocurilor.

10 Diaconu E., Şuiu I., Cristiana C., Contabilitate (Baze şi proceduri), Ed. SITECH, Craiova, 2007, pag. 3711 Idem, pag. 38

19


Amortizarea din punct de vedere contabil sau fiscal, este o cheltuială deductibilă din

venituri la calculul beneficiului impozabil. Ratele de amortizare, se determină de către

administraţia fiscală. In mod general, se aplică o rată de amortizare liniară sau constantă . În

cadrul unei politici care să stimuleze investiţiile, se pot autoriza tehnici de amortizare

degresivă, care permit recuperarea , în primii ani de funcţionare , a unei părţi importante din

capitalurile investite. Amortizarea poate fi şi progresivă, caz în care anuitaţile sunt

crescătoare.

Teoria financiară prevede şi posibilitatea unor amortizări funcţionale variabile.

Anuitatea este proportională cu gradul efectiv de utilizare a bunurilor supuse amortizării în

timpul exercitiului de referită.

Pentru inregistrarea cheltuielilor sunt utilizate documente primare corespunzătoare

naturii sau felului cheltuielii. Cu ajutorul lor se consemnează consumul de factori de

producţie sau modalitatea de plată a obligaţiei faţă de terţi.

Contabilitatea furnizează date pentru toate categoriile de utilizatori, externi şi interni,

informaţii pe care aceştia îşi fundamentează deciziile de alocare a resurselor. Existenţa celor

doi beneficiari de informaţii contabile conduce la separarea contabilităţii în două părţi prin

care să se satisfacă nevoia de informare atât generală cât şi de detaliu. În consecinţă se poate

vorbi despre o contabilitate financiară şi una de gestiune.

Contabilitatea financiară (generală) reflectă cheltuielile activităţii de exploatare în

funcţie de natura resurselor consumate, în consens cu structura cheltuielilor din contul de

profit şi pierdere, pentru completarea căruia această secţiune a contabilităţii trebuie să

furnizeze informaţiile necesare.

Conturile care oglindesc cheltuielile privind stocurile au fost incluse într-o grupă

distinctă, ca urmare a diversităţii şi importanţei acestora în determinarea rezultatului

exerciţiului. Contul 601 “Cheltuieli privind materiile prime “ reflectă în debit valoarea la preţ

de înregistrare a materiilor prime consumate, a celor constatate lipsă la inventariere, a

pierderilor din deprecieri ireversibile ( prin creditul contului 301 “ Materii prime” , precum şi

diferenţele de preţ aferente materiilor prime şi materialelor ( prin creditul contului 308). La

sfarşitul perioadei , soldul acestui cont se transferă prin creditare, asupra contului de profit şi

pierdere( 121) după care soldul său este zero. În mod similar funcţionează şi celelalte conturi

din grupa 60 “ Cheltuieli privind stocurile )12. Particularităţile în funcţionarea acestor conturi

se întalnesc la societăţile care, prin evidenţa stocurilor, utilizează metoda inventarului

intermitent, varianta cu acumulare pe cheltuieli.

12 Diaconu E., Popescu L., Şuiu I., Contabilitate (Proceduri), Ed. SITECH, Craiova, 2007, pag.189

20


Complexitatea activităţii economice face ca societăţile să îşi execute lucrări şi să îşi

presteze servicii reciproce. Întotdeauna la unitatea beneficiară acestea sunt recunoscute in

contabilitate la cheltuieli, iar la unitatea prestatoare sunt recunoscute la venituri.Conturile

grupei 61 “Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terti” şi cele ale grupei 62

“Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi” oglindesc cheltuielile cu întreţinerea şi

reparaţiile imobilizărilor, cheltuielile cu redevenţele, cu locaţiile de gestiune şi chiriile, cu

primele de asigurare plătite, cu comisioane şi onorarii platite (datorate) cu transportul de

bunuri şi personal, etc.

Toate conturile grupelor 61 si 62 colectează cheltuielile ocazionate cu lucrările şi

serviciile executate de terţi în mod asemănător. La sfarşitul perioadei, soldul acestor conturi

se transferă prin creditare asupra contului de profit şi pierdere13

Contabilitatea de gestiune, denumită şi contabilitate de gestiune autonomă, se

caracterizează prin folosirea conturilor de decontări interne pentru reflectarea costurilor

preluate din contabilitatea financiară. Procedând astfel, conturile proprii contabilităţii de

gestiune nu intră în corespondenţă cu cele din contabilitatea financiară.

O asemenea modalitate se regăseşte în contabilitatea de gestiune din România. În

acest scop, toate conturile necesare calculaţiei costurilor sunt grupate într-o clasă distinctă,

respectiv clasa 9 “Conturi de gestiune”.

În raport de rolul pe care îl îndeplinesc, conturile de gestiune sunt împărţite în trei

grupe:

90 ”Decontări interne”;

92 ”Conturi de calculaţie”;

93 “Costul producţiei”.

Conturile de cheltuieli sunt conturi cu funcţie contabilă de activ,”. În debitul lor se

înregistreză cheltuielile efectuate. Se pot credita în cursul perioadei, în anumite situaţii

prevăzute expres în normele metodologice, pentru ca la sfârşitul perioadei soldurile acestor

conturi să se transfere în debitul contului 121 “Profit sau pierdere”.

În concluzie, conturile de cheltuieli evidenţiază consumurile de resurse economice

după natura activitaţilor economice.

13 Idem, pag. 192

21

ANTONETA CEAUȘESCU Analiza structurală a cheltuielilor materiale

CAPITOLUL II

ANALIZA STRUCTURALĂ A CHELTUIELILOR MATERIALE

2.1. Obiectivele analizei structurale a cheltuielilor materiale.

Analiza structurală a cheltuielilor materiale permite înţelegerea mecanismului de

formare a rezultatelor societăţii în funcţie de volumul, structura şi tendinţa diferitelor

categorii de cheltuieli, identificarea rezervelor pe linia economisirii consumului de resurse şi

totodată conturarea strategiei societăţii pentru perioada următoare de gestiune.

Analiza cheltuielilor materiale are un rol important în activitatea de gestiune şi

control, deoarece evidenţiază modul în care sunt utilizate resursele materiale şi impactul

alocării acestora asupra performanţelor societăţii.

Este important de urmarit în analiza costurilor firmei evoluţia acestora. În teoria

economică, faţă de acest aspect s-a conturat conceptul de curbă de experienţă a costurilor.

Observaţiile facute de-a lungul timpului asupra volumului şi tendinţei de evoluţie a costurilor

au condus la concluzia că experienţa capătă dimensiuni şi consecinţe importante la nivelul

costurilor. Din acest punct de vedere agentul economic realizează economii pe seama

costurilor variabile odată cu trecerea timpului, respectiv cu apropierea sau chiar atingerea

fazei de maturitate a activităţii, astfel încat angajaţii capătă experienţă în domeniu, reuşind,

prin achiziţionarea celor mai performante mijloace de muncă în domeniu să-şi

îmbunătăţească rezultatul muncii, prin urmare, să crească eficienţa financiară la nivelul

firmei. Creşterea cifrei de afaceri stimulează dorinţa de extindere a capacităţii de producţie.

Extinderea financiară poate genera pierderi sau o creştere exponenţială, de foarte multe ori

mai mare decât economia realizată pe seama creşterii productivităţii muncii. Capacitatea de

producţie, indiferent de gradul de utilizare, generează costuri fixe, care pot atinge dimensiuni

impresionante.Capacităţile de producţie extinse, sunt greu de controlat la nivel ierarhic,

impun structuri de conducere sofisticate, totul însemnând costuri, care de multe ori

evoluează mult prea rapid pentru a putea fi controlate. Pe curba costurilor se pot delimita,

prin urmare zona randamentelor crescătoare, corespunzătoare fazelor de expansiune a

activităţii, zona randamentelor constante, corespunzătoare fazei de maturitate a activităţii, şi

zona randamentelor descrescătoare, corespunzătoare fazei de declin a activităţii.14

Prin urmare, de-a lungul timpului, costurile totale se micşorează lent sau rămân

constante pentru cifre de afaceri foarte mari, iar costul unitar se diminuează rapid în primă

14 Vâlceanu G., Robu V., Georgescu N., Analiză economico-financiară,), Ed. Economică, Bucureşti, 2005, pag. 179

22


fază, după care rămâne relativ constant. Managementul are o preocupare permanentă pentru

reducerea relativă a costurilor, drept pentru care trebuie să abordeze problematica costurilor

utilizând o serie de metode şi instrumente specifice analizei economice.

Structura cheltuielilor materiale inclusiv modificările structurale care au avut loc sunt

analizate în funcţie de elementele iniţiale de cheltuieli care intră în componenţa acestora:

Analiza diagnostic a cheltuielilor materiale evidenţiază, atât pe total, cât şi pe

elementele componente evolutia acestora şi permite intervenţia ori de câte ori se constată

abateri faţă de anumite normative sau prevederi. Cheltuielile materiale se pot reduce prin

introducerea progresului tehnic, a folosirii obiectelor muncii cu parametri superiori şi care

determină micşorarea consumurilor specifice. Cheltuielile materiale pot fi diminuate şi prin

folosirea unor înlocuitori, mai ieftini, dar fără a afecta nivelul tehnic şi calitativ al produselor.

Pentru fiecare element de cheltuială materială i se asociază o mărime relativă de

structură care atestă proporţia respectivei cheltuieli în totalul cheltuielilor materiale.

Compararea proporţiilor aferente fiecărei perioade de timp ne dă posibilitatea obţinerii unor

informaţii concludente pentru a putea identifica acele categorii de cheltuieli care

înregistrează creşteri şi respectiv cele ale căror proporţii s-au diminuat.

2.2. Influenţa cheltuielilor materiale asupra performanţelor economico-finaciare ale

unei societăţi comerciale.

Analiza utilizării resurselor materiale reprezintă o componentă importantă a analizei

financiare urmărind evaluarea consecinţelor utilizării acestora asupra performanţelor

economice – financiare ale firmei. Societăţile comerciale trebuie să urmărească permanent

raţionalizarea consumului de materii prime şi materiale în procesul de productie.

În condiţiile unei economi moderne, reducerea cheltuielilor de producţie şi în special

a cheltuielilor materiale se manifestă ca o tendinţă pe plan mondial, determinată, în primul

rând de faptul că resursele de materii prime materiale şi energie au un caracter limitat.

Printre căile şi modalităţile de reducere a costului de producţie, pe prim plan se

situează reducerea cheltuielilor materiale. Efectul imediat al reducerii acestor cheltuieli îl

constitue creşterea valorii nou create pe unitate de produs.

Poblema gestiunii resurselor materiale implică cunoaşterea unor analize multiple:

- analiza pieţei de aprovizionare cu resurse materiale;

- balanţa materială a societaţii comerciale, planul de aprovizionare;

- elaborarea bilanţurilor materiale;

23


- analiza stocurilor de materiale15

- cunoaşterea indicatorilor de consum şi valorificare utilizaţi pentru aprecierea

folosirii resurselor materiale

2.2.1. Analiza pieţei de aprovizionare cu resurse materiale

În vederea asigurarii necesarului de materii prime şi materiale care se consumă în

cadrul proceselor tehnologice de producţie este obligatoriu întocmirea unui program de

aprovizionare fundamentat pe decizii corecte privind achiziţionarea materialelor, în cantităţi

suficente, la o calitate ridicată şi preţuri avantajoase, în timp util şi de la furnizori fideli.

Procesul de aprovizionare presupune în general parcurgerea unor etape bine conturate

având ca obiective principale:

- asigurarea cu contracte a necesarului de aprovizionat;

- întocmirea programului de aprovizionat pe total şi pe categorii de resurse;

- programarea stocurilor de resurse materiale suficente pentru asigurarea continuităţii

prcesului de producţie.

Programul de aprovizionare este fundamentat pe baza evaluării necesarului de

aprovizionat într-un interval de timp având la bază normele interne de consum, studiile

privind identificarea celor mai buni furnizori, termene de plată, planul de aprovizionare.

În funcţie de necesităţile de producţie se încheie, respectând legislaţia în vigoare,

contracte ferme cu furnizorii, caiete de sarcini şi condiţii de recepţie.

2.2.2. Balanţa materială a societăţii comerciale. Planul de aprovizionare.

Desfăşurarea la parametrii planificaţi a activităţii unităţilor economice impune

asigurarea în timp util, ritmic, a tuturor resurselor materiale şi energetice necesare pentru

toate destinaţiile de consum şi în primul rând pentru producţia de bază. Aceasta se realizează

prin stabilirea înaintea perioadei de gestiune a unei strategii, a unui plan, a unor programe

judiciare. În acest mod se nominalizează cererile de resurse materiale ale întreprinderii pe o

anumită perioadă, pe categorii de resurse, conform nomenclatorului, nivelul acestora şi

surselor de acoperire. Balanţa materială reprezinta instrumentul prin care societatea

comerciala îşi determină nevoile de resurse materiale şi energetice, pe de o parte, şi sursele

de acoperire a acestor nevoi, pe de altă parte, asigurând o situaţie de echilibru în raporturile

dintre acestea. Prin balanţa materială societatea comercială urmăreşte să se asigure o strictă

corelare între necesităţile de consum şi resursele materiale care poate fi asigurate.

15 Moroşan Iosefina Analiza economico-financiară, Ed. Fundaţiei "România de Mâine", Bucureşti 2006, pag. 175

24Clădiri si terenuri

Resurse

materiale


Fig.2.1. Diagrama resuselor unei societăţi comerciale.

Sursa: realizat de autor în urma consultării surselor bibliografice.

Balanţa materială este compusă din două părţi fiecare fiind definite prin mai mulţi

indicatori, care în funcţie de natura lor economică, pot fi grupaţi pe două categorii:

- indicatori care reflectă necesităţile de consum de materii prime, materiale,

combustibili, energie, lubrifianţi, piese de schimb, destinate realizării activităţii de ansamblu

a unităţii, în principal a celei de bază, în vederea îndeplinirii obiectivelor strategice ale

societăţii comerciale.

- indicatori care evidenţiază sursele şi potenţialul de acoperire cantitativă şi

structurală cu resurse materiale a necesitaţilor de consum.

Suma acestor indicatori care privesc nevoile societăţii comerciale pe o anumită

perioadă este exprimată de necesarul total al nevoilor (Nt):

Nt = Npp + Nps + Npi + Nsf + Na

Indicatorii cuprinşi în prima parte a balanţei sunt următorii:

- necesarul de resurse materiale şi energetice pentru îndeplinirea propriului program

de producţie (Npp);

- necesarul de resurse materiale pentru produsele pe care societatea le execută în

calitate de subfurnizor (Nps);

- necesarul de resurse materiale pentru reparaţii curente, reparaţii capitale, revizii

periodice, materiale de întreţinere a maşinilor, instalaţiilor, pentru încălzit şi iluminat pentru

lucrările administrative şi birotică (Npi);

- cantităţi materiale care vor trebui să se găsească în stoc în depozitele întreprinderii

la finele perioadei de gestiune pentru a asigura continuitatea producţiei în intervalul dintre

două aprovizionări succesive şi evident pentru trecere de la un an la altul (Nsf);

- resursele materiale pentru alte nevoi, ca de pildă pentru schimburi cu alte resurse,

pentru situaţii conjuncturale de piaţă de preţuri (Na).

În ce priveşte suma indicatorilor (St) din partea a doua a balanţei de materiale, cea

care se referă la sursele de acoperire a necesarului de consum, putem defini:

St = Srr + Ssf + Ssi

Ssi = Sz + Ic – Cp

Relaţia de bază a balanţei materiale este:

Nt = St

25

Resurse

materiale


-cantităţile de resurse materiale de care dispune societatea şi pe care le poate folosi

din nou, resurse rezultate din producţia proprie anterioară sub formă de resturi, capete,

margini, rebuturi, deşeuri, piese sau subansamble rezultate din demontări, dezmembrări,

casări (Srr);

- cantităţile de resurse materiale pe care societatea le primeşte din afară (Ssf);

- cantităţile de resurse materiale ce vor exista în stoc în depozitele societăţii la

începutul perioadei de gestiune (Ssi);

- stocurile existente la un moment dat, de fapt la data la care se face inventarierea lor

în depozitele şi secţiile societăţii; (Sef);

- cantităţile de resurse materiale ce vor intra în societate (Ic);

- cantităţile de resurse materiale ce se vor consuma de la data inventarierii stocurilor

până la finele perioadei de gestiune (Cp).

2.2.3. Elaborarea bilanţurilor materiale.

În activitatea de fundamentare a necesarului de resurse materiale şi energetice, de

întocmire a programelor de aprovizionare şi de încheiere a contractelor economice cu

furnizorii, precum şi de urmărire a modului cum au fost utilizate resursele materiale ce au

sosit în societate, un rol deosebit îl au bilanţurile materiale. Bilanţurile materiale pun la

îndemâna managerilor tabloul complet privind modul şi gradul în care au fost utilizate

resursele materiale în perioada trecută, pentru a fi utilizat ca un mijloc de intervenţie şi de

corecţie a programelor de utilizare a acestor resurse în perioada următoare.

La baza elaborării bilanţurilor materiale stau consumurile specifice reale sau efective

realizate în perioada anterioară, analizele complexe efectuate cu participarea

compartimentelor tehnice, de producţie, plan, aprovizionare, măsurile stabilite pe secţii,

sectoare, ateliere de fabricaţie care au asigurat înfăptuirea în perioada următoare a unei

riguroase gospodăriri a tuturor resurselor de materii prime şi materiale.

Bilanţul de materiale prezintă trei direcţii ale procesului de utilizare judicioasă şi

gospodărire raţională a resurselor materiale:

- cantitatea de materiale şi materii prime introduse în consumul productiv (Ci)

Ci = Cunitar x Q; Q = volumul producţiei

- cantităţile de materiale şi materii prime regăsite distinct în produsele finite (Cf)

Cf = Cefectiv x Q

- cantităţile materialelor refolosibile care au rezultat din procesul de producţie (Mr)

Mr = Cf – Ci

26


Bilanţurile materiale reflectă în forma concentrată modul de utilizare într-o anumită

perioadă a întregii cantităţi din materia primă şi materiale ce a fost aprovizionat de societate.

2.2.4. Analiza stocurilor de materiale.

Stocurile reprezintă o grupă a activelor circulante cu un rol foarte important în

desfăşurarea activităţii produtive sau comerciale într-o societate comercială. În evidenţă

contabilă ale unei firme, stocurile pot fi identificate ca fiind:

depozitate pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;

în curs de fabricaţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a activităţii;

sub formă de materii prime, material şi alte consumabile care urmează să fie folosite

în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.

În cadrul stocurilor se cuprind:

mărfurile pe care societatea comercială le cumpăra în vederea revânzării sau

produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;

materiile prime şi materialele consumabile;

materiale de natura obiectelor de inventar;

produse finite, şi anume:

- semifabricatele, prin care reprezintă produsele al căror proces

tehnologic a fost terminat într-o secţie (faza de fabricaţie) şi care trec în continuare

în procesul tehnologic al altei secţii de fabricaţie sau se livrează terţilor;

- produsele finite, sunt produsele care au parcurs în întregime fazele

procesului de fabricaţie şi numai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul

societăţii comerciale, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate

direct clenţilor;

rebuturile, materiale recuperabile şi deşeurile;

ambalajele, categorie care include ambalajele refolosite, achiziţionate sau fabricate

destinate produselor vândute şi care pot fi păstrate la terţi cu caracter temporar până la

restituirea lor în condiţiile stipulate prin contracte;

producţia în curs de execuţie, ce reprezintă producţia care nu a trecut prin toate

fazele (stadiile) de prelucrare tehnologică şi control tehnic, În această categorie se

includ şi lucrările şi serviciile, precum şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.

animalele şi păsările, respectiv cele folosite pentru reproducţie, valorificare sau pentru

obţinerea produselor lactate sau textile.

27


În categoria stocurilor se includ şi bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau

în consignaţie la terţi, maşinile folosite în scop demonstrativ, în cadrul procesului de

negociere , cu durata de utilizare mai mică de un an.

Analiza propiu-zisă a stocurilor de materiale se realizează sub diverse aspecte:

- analiza evoluţiei stocurilor comparativ cu dinamica cifrei de afaceri. Are drept scop

stabilirea influenţei mărimii stocurilor asupra volumului producţiei şi vânzărilor.

- analiza evoluţiei stocurilor comparativ cu o bază de raportare (stoc normat, mediu,

maxim). Urmăreşte o dimensionare justificată a stocurilor şi urmărirea respectarea nivelului

de maxim si minim impus.

- analiza gradului de imobilizare a stocurilor. Se urmăreşte gruparerea lor în stocuri

normale, cu miscare lentă, fără mişcare şi stocuri disponibile. Durata de imobilizare a

stocului se exprimă în zile pe conform relaţiei:

Di=SmE

.360

În care: Sm– stocul mediu anual;

E – ieşirile de materiale din magazie pentru consumuri interne.

Stocul mediu reprezinta cantitatea de mărfuri existentă în stoc, într-o anumită

perioadă de timp şi se poate calcula în mai multe moduri, respectiv:

a) determinarea stocului mediu, ca o medie aritmetică a stocurilor de la inceputul şi sfârşitul

perioadei de gestiune luate în calcul (lună, trimestru, semestru, an) respectiv

Sm=Si+S f

2

Si = reprezintă stocul iniţial de la inceputul perioadei de gestiune;

Sf = reprezintă stocul final, adică stocul la sfârşitul perioadei de gestiune16.

b) determinarea stocului mediu ca o medie cronologică, ce se aplică la seriile dinamice de

momente, adică atunci când nu se cunoaşte situaţia stocurilor, pentru perioade de timp care

separă două momente, respectiv:

Sm=S1+S2+S3+…+Sn

n−1

în care S1, S2, S3, ..., stocurile medii dn fiecare lună a anului;

n - numărul de luni luate în calcul.

c) determinarea stocului mediu, când perioadele dintre momentele de gestiune nu sunt egale,

se realizează cu ajutorul mediei cronologice ponderate, respectiv:

16 Chirică Lefter. Comert şi economie comercială , Editura Economică, Bucuresti 2009, pag.150

28


Sm=( S1+S2

2 )× f 1+( S2+S3

2 )× f 2+…+( Sn−1+Sn

2 )× f n

∑ f

în care: f1, f2, ... fn - elemente de frecvenţă.

Analiza stocurilor de materiale se referă şi la determinarea rezervei în zile (Rz),

respectiv a perioadei de timp în care firma dispune de materiale pentru desfăşurarea

procesului de producţie, în condiţiile unui consum zilnic cunoscut:17

Rz=Sef

Cz

Unde: Sef - stocul efectiv la un moment dat;

Cz – consumul mediu zilnic.

2.2.5. Indicatori de consum şi valorificare utilizaţi pentru aprecierea folosirii

resurselor materiale.

. În urma analizei putem aprecia dacă ceea ce s-a prevăzut pe linia utilizării

resurselor materiale s-a şi realizat. În funcţie de rezultat se stabilesc şi măsurile care trebuie

aplicate în viitor pe linia folosirii resurselor.

În analiza utilizării resurselor materiale cel mai important indicator sintetic este:

- gradul de valorificare a resurselor materiale (Gv);

Gv = ∑i=1

n

q i∗pi

∑j=1

n

q j∗p j

unde :

i -numărul tipurilor de produse fabricate;

j -numărul sortimentelor de materii prime consumate în procesul de producţie;

qi -cantitatea fabricată din produsul i;

pi -preţul unitar al produsului i;

qj -cantitatea din sortimentul j de materie primă folosită pentru fabricarea

produselor;

pj -preţul unitar al sortimentului j de materie primă.

Ca indicator analitic se poate utiliza consumul specific ca fiind cantitatea dintr-o

resursă materială sau energetică folosită în procesul tehnologic de fabricare a unei unităţi

fizice de produs finit, semifabricat, subansamblu, reper etc.

17 Moroşan Iosefina Analiza economi financiară.– Bucureşti, Ed. Fundaţiei "România de Mâine", 2006, pag. 179

29


cs=Ctq , unde:

cs - consumul specific,

Ct - consumul fizic total dintr-o resursă materială sau energetică pentru a produce o

categorie de produse.

q - volumul producţiei fizice (volumul fizic al tipului de produs la care s-a folosit

resursa).

Dacă consumul specific are semnificaţia de normă de consum (nc) sau consum

specific programat, mărimea calculată se realizează printr-o fundamentare ştiinţifică

riguroasă, ţinând seama de specificul activităţii economice, de tehnologia de fabricaţie, de

nivelul tehnic al maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor de lucru, de destinaţia produselor, de

nivelul parametrilor tehnici şi calitativi ai produselor, de calitatea resurselor care se consumă

pentru fabricarea produselor.

Principalii indicatori care stau la baza verificării respectării incadrării în normele de

consum planificate sunt:

- gradul de îndeplinire a normei de consum specific pe feluri de resurse şi produse.

ics=cs1

nc⋅100

, astfel Δ (m)=(cs1−nc )q1 , unde:

Δ (m) = Modificarea absolută a consumului total de resurse materiale şi energetice.

- dinamica consumului specific pe feluri de resurse şi produse.

I cs=cs1

cs0

⋅100, astfel Δ (m)=(cs1−cs0 )q1

Gradul de îndeplinire a normei de consum specific se calculează pentru un tip de

resursă utilizat la mai multe feluri de produse, pentru mai multe categorii de resurse utilizate

la fabricarea unui tip de produs, pentru mai multe categorii de resurse utilizate la fabricarea

mai multor tipuri de produse.

Modul de folosire a resurselor materiale are consecinţe asupra întregului sistem de

indicatori influenţând în mod semnificativ profitul unei societăţi comerciale. Principalii

indicatori economico-financiari sunt influentaţi într-o mare măsură de mărimea consumului

specific.

Se apreciază ca “eficientă” folosirea resurselor materiale atunci când consumul

specific este mai mic sau cel mult egal cu norma tehnică de consum. Structura materială a

normei de consum cuprinde:

30


- materii prime, materiale, combustibili, energie termică, piese de schimb “noi”,

aprovizionate din afara unităţii economice consumatoare;

- materii prime, materiale, combustibili, energie termică, piese de schimb “noi”

produse de unitatea care le şi consumă;

- materii prime, materiale, combustibili, energie termică, piese de schimb

“refolosibile” aprovizionate din afara unităţii economice care le consumă;

- materii prime, materiale, combustibili, piese de schimb “refolosibile” rezultate în

cadrul unităţii economice consumatoare.

Unitatea de măsură a normei de consum este prezentată sub forma unui raport între

unitatea de măsură specifică fiecărei resurse materiale şi cea a produsului lucrării sau

prestaţiei la care se prevede folosirea acesteia.

Relaţiile de calcul folosite pentru determinarea normei de consum sunt următoarele:

Nc = Nct + Nrpnt

Nc = Cn + Mrt + Pt + Mrnt + Pnt, unde:

Nc – norma tehnică de consum;

Nct – norma de consum tehnologic;

Nrpnt – norma de recuperare a materialelor refolosibile şi de pierderi în fazele

netehnologice;

Cn – norma de consum net sau util;

Mrpt – norma de recuperare a materialelor refolosibile şi de pierderi în fazele

tehnologice;

Mrt – norma de recuperare a materialelor refolosibile şi fazele tehnologice;

Pr – norma de pierderi tehnologice;

Mrnt – norma de recuperare a materialelor refolosibile în fazele netehnologice;

Pnt – norma de pierderi netehnologice.

Analizarea procesului de utilizare a resurselor materiale poate constata că, în cele

mai multe cazuri, materiile prime nu se pot transforma integral din forma iniţială în

produsele finite pentru care au fost asigurate. Se formează astfel o categorie de “materiale

refolosibile şi pierderi tehnologice şi netehnologice”.

Putem determina pe această bază coeficienţii de recuperare a materialelor refolosibile

şi cantitatea de asemenea resurse ce va rezulta în mod inevitabil din prelucrarea materiilor

prime noi în cadrul proceselor tehnologice sau în afara acestora şi care poate fi recuperată şi

valorificată.

Relaţia de calcul pentru coeficienţii de recuperare este următoarea:

KMR = Mrt + Mrnt / Nc

31


în care:

Mrt – materiale refolosibile tehnologice prevăzute pentru recuperare;

Mrnt – materiale refolosibile netehnologice de recuperat.

Printre procedeele şi modalităţile de reducere a costului de producţie, pe prim plan se

situează reducerea cheltuielilor materiale. Efectul imediat al reducerii acestor cheltuieli îl

constitue creşterea valorii nou create pe unitate de produs.

32

ANTONETA CEAUȘESCU Analiza diagnostic a cheltuielilor materiale

CAPITOLUL III

ANALIZA DIAGNOSTIC A CHELTUIELILOR MATERIALE

3.1. Analiza cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifra de afaceri

Analiza diagnostic a cheltuielilor materiale urmăreşte, atât pe total, cât şi pe

elementele componente, evoluţia acestora şi intervine ori de câte ori se constată abateri faţă

de anumite normative sau prevederi.

Cheltuielile cu materialele se pot determina prin scăderea cheltuielilor cu amortizarea

din totalul cheltuielilor materiale. Analiza cheltuielilor materialele utilizează indicatorul

sintetic cheltuieli cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri sau venituri din exploatare.

Modelul care sta la baza analizei cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de

afaceri, este următorul:18

Cm1000=

∑ qv ×cm

∑ qv× p× 1000 ;cm=∑ csj × pj

în care:

cm – costurile cu materialele pe unitatea de produs;

csj – consumul specific din resursa materială j;

pj – preţul de aprovizionare al resursei materiale j.

Factorii care influenţează nivelul cheltuielilor cu materialele sunt următorii:

∆ gCm

1000 ∆ p ∆ csj

∆ cm∆ pj

unde:

∆ g = influenţa modificării strutcturii producţiei vândute pe produse;

∆ p = influenţa modificării preţurilor medii de vânzare unitare;

∆ cm = modificării costurilor cu materialele pe produse.


33


3.2 Sistemul factorial al analizei cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri.

Δ cm=cm1−cm0

din care, datorită:

1.Influenţei modificării structurii cifrei de afaceri:

Δ (g )=[ Σqv1cm0

Σq v1

pv0

−Σq v

0cm0

Σq v0

pv0]⋅1000

2. Influenţei modificării preţurilor de vanzare:

Δ ( pv )=[ Σqv1cm0

Σqv1

pv1

−Σ v

1cm0

Σqv1pv

0]⋅1000

3. Influenţei modificării cheltuielilor cu materialele pe unitatea de produs:

Δ cm=[ Σqv1cm1

Σq v1

pv1

−Σqv

1cm0

Σq v1 pv1]⋅1000


3.1. Influenţei modicifcării consumurilor specifice:

Δ (cs )=[ Σq v1Σ cs1 p '0

Σqv1

pv1

−Σqv

1Σ cs0 p '0

Σqv1pv

1]⋅1000

3.2. Influenţei modificării preţurilor de aprovizionare:

Δ ( p ' )=[ Σqv1

Σ cs1 p '1

Σqv1

pv1

−Σq v

1Σ cs1 p '0

Σqv1

pv1

]⋅100019

Semnificaţia notaţiilor folosite este următoarea:

cm0 şi cm1 - cheltuielile materiale efectuate pentru a realiza o unitate de produs sau

de serviciu în perioada de bază şi respectiv în perioada de calcul;

Σqv1

cm1 - cheltuielile materiale totale aferente cifrei de afaceri obţinute de un agent

economic în perioada de calcul (curentă);

Σqv0cm0 - cheltuielile materiale totale aferente cifrei de afaceri din perioada bază de

comparaţie;

Σqv1

pv1=CA1 - cifra de afaceri realizată în perioada de calcul;

Σqv0

pv0=CA 0 - cifra de afaceri consemnată în perioada bază de comparaţie;


34


Σqv1

pv0 - cifra de afaceri din perioada analizată recalculată în condiţiile preţurilor şi

tarifelor practicate în perioada bază de comparaţie;

Σqv1

cm0 - cheltuielile materiale totale ce se efectuează în perioada analizată

recalculate , luând în consideraţie cheltuielile materiale folosite pentru a realiza o unitate de

produs sau de serviciu în perioada bază de comparaţie;

Indicatorii Σqv

1pv

0 şi Σq1cm0 pot fi obţinuţi apelând la una din următoarele două

modalităţi de calcul:

- prin calcul analitic , înmulţind volumul fizic obţinut în perioada de calcul pe feluri

de produse şi servicii prestate cu preţurile şi tarifele percepute precum şi cu cheltuielile

materiale efectuate pentru a realiza o unitate de produs sau de serviciu, din perioada faţă de

care se face comparaţia, sau;

- printr-un calcul sintetic , avand in vedere corectarea cifrei de afaceri şi a cheltuielilor

materiale totale, din perioada de calcul, cu indicele de grup al dinamicii preţurilor şi tarifelor

şi respectiv cu indicele de grup al dinamicii cheltuielilor materiale unitare, astfel:

Σqv1

pv1

I ( pv)=

Σq v1

pv1

[Σqv1

pv1

Σqv1

pv0]=Σqv

1p0

Σqv1cm1

I (cm )=

Σqv1

cm1

[Σqv1cm1

Σqv1cm0 ]

=Σqv1cm0

De regulă, se optează pentru procedeul sintetic atunci când gama sortimentală este

foarte largă, iar indicele dinamicii preţurilor şi tarifelor precum şi indicele de grup al

dinamicii cheltuielilor materiale unitare sunt determinaţi prin luarea în consideraţie a

tipurilor de produse şi servicii reprezentative din structura activităţii economice a agentului

economic. În aceste condiţii rezultă un indicator care estimează suficient de sigur mărimea

reală a indicatorului respectiv.

3.3. Analiza diagnostic a cheltuielilor cu amortizarea

Amortizarea este expresia valorică a uzurii fizice a mijloacelor fixe inclusă în costul

produselor. Cheltuielile cu amortizarea, ca parte a cheltuielilor materiale ale societăţii, au

caracter de cheltuieli convenţional constante şi sunt condiţionate de dinamica volumului

producţiei ca efect al creşterii gradului de utilizare a mijloacelor fixe.

35


Amortizarea, ca expresie valorică a uzurii fizice a mijloacelor fixe, influenţează atât

cheltuielile materiale, cât şi costurile de producţie ale societăţii. Creşterea gradului de

utlizare intensivă şi extensivă a mijloacelor fixe se reflectă în realizarea performanţelor

economico-financiare ale societăţii şi în reducerea cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei

cifră de afaceri.

Analiza diagnostic a cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe se realizează pe

baza următorilor indicatori:20

- cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei venituri din eploatare;

- cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri.

a) Cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei venituri din exploatare:

Schema de analiză a cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei venituri din exploatare sau

cifra de afaceri este următoarea:

VeT

wh

Ca1000= Am

Ve× 1000

VI

Vm Vmi

AmVme

cgi

ci

ΔCa1000 Ve=Ca1

1000Ve−Ca0

1000 Ve

din care, datorita:

1.Influenţei modificării veniturilor din exploatare:

ΔVe=

A0

Ve1

⋅1000−A0

Ve0

⋅1000


20 Moroşan Iosefina Analiza economico-financiarăBucureşti, Ed. Fundaţiei "România de Mâine", 2006, pag. 123

36


1.1 . Influenţei modificării fondului total de timp de muncă:

ΔT =

A0

T 1⋅wh0

⋅1000−A0

T 0⋅wh0

⋅1000

1.2. Influenţei modificării productivităţii medii orare:

Δ wh=

A0

T1⋅wh1

⋅1000−A0

T 0⋅wh0

⋅1000

2. Influenţei modificării sumei amortizării:

ΔT =

A1

Ve1

⋅1000−A0

Ve1

⋅1000


2.1. Influenţei modificării valorii anuale a mijloacelor fixe:

ΔVma=

(Vma1−Vma0 )⋅c0

Ve1

⋅1000


2.1.1. Influenţei modificării valorii iniţiale a mijloacelor fixe:

ΔVi=

(Vi1−Vi0 )⋅c0

Ve1

⋅1000

2.1.2. Influenţei modificării valorii medii a intrărilor de mijloace fixe:

ΔVmi=

(Vmi1−Vmi0 )⋅c0

Ve1

⋅1000

2.1.3. Influenţei modificării valorii medii a ieşirilor de mijloace fixe:

ΔVme=

(Vme1−Vme0 )⋅c0

Ve1

⋅1000

2.2. Influenţei modificării cotei medii de amortizare:

Δ c=

Vma1( c1−c0 )Ve1

⋅1000


2.2.1. Influenţei modificării structurii mijloacelor fixe pe categorii de mijloace fixe:

Δgi=

Vma1( c '−c0 )Ve1

⋅1000

2.2.2. Influenţei modificării cotelor de amortizare pe categorii de mijloace fixe:

Δc j=Vma1( c1−c ' )

Ve1

⋅1000

37


b) Cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei cifra de afaceri.

(CA)qv

p

Ca1000= A

(CA)× 1000

VI

Vm Vmi

AmVme

cgi

cj

Prin metoda substituirilor în lanţ, se pot stabili influenţele factorilor analizaţi asupra

modificării cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri astfel:

1. Influenţa modificării cifrei de afaceri:

ΔCA=

A0

CA1

⋅1000−A0

CA0

⋅1000

Din care, datorită:

1.1 . Influenţei modificării volumului fizic al producţiei:

Δq=

A0

∑ q1 p0

⋅1000−A0

∑ q0 p0

⋅1000

1.2. Influenţei modificării preţului de vânzare:

Δp=

A0

∑ q1 p1

⋅1000−A0

∑ q1 p0

⋅1000

2. Influenţei modificării sumei amortizărilor:

ΔA=A1

CA1

⋅1000−A0

CA1

⋅1000


2.1. Influenţei modificării valorii medii anuale a mijloacelor fixe:

ΔVma=(Vma1−Vma0 )⋅C0

CA1

⋅1000


2.1.1. Influenţei modificării valorii iniţiale:

ΔVI=

(VI 1−VI0 )⋅C0

CA1

⋅1000

38


2.1.2. Influenţei modificării valorii medii a intrărilor:

ΔVmi=

(Vmi1−Vmi0 )×C0

CA 1

⋅1000

2.1.3. Influenţei modificării valorii medii a ieşirilor:

ΔVme=

(Vme1−Vme0 )⋅C0

CA1

⋅1000

2.2. Influenţei modificării cotei medii de amortizare:

ΔC=

Vma1⋅(C1−C0 )CA1

⋅1000


2.2.1. Influenţei modificării structurii mijloacelor fixe:

Δ gi=

Vma1⋅(C'−C0 )

CA1

⋅1000

2.2.2. Influenţei modificării cotei de amortizare pe grupe de mijloace fixe:

Δ cj=

Vma1⋅(C1−C' )CA1

⋅1000

Unde:

CA = cifra de afaceri;

A = suma amortizării;

Vma = valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;

Vi = valoarea iniţială;

Vmi = valoarea medie a intrărilor;

Vme = valoarea medie a ieşirilor;

C = cota medie de amortizare;

gi = structura mijloacelor fixe;

cj = cota de amortizare pe grupe de mijloace fixe;

T = timpul total lucrat;

wh = productivitatea medie orară;

AmVe

= eficienţa utilizării mijloacelor fixe la 1000 lei venituri din exploatare;

Ve = venituri din exploatare.

39

ANTONETA CEAUȘESCU Studiu de caz

CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ: ANALIZA DIAGNOSTIC A CHELTUIELILOR

MATERIALE LA S.C. PIEŢE PREST S.A.

4.1. Informaţii generale privind constituirea, acţionariatul, organizarea şi funcţionarea

S. C. Pieţe Prest S.A.

Din necesitatea creării condiţiilor favorabile dezvoltării şi reabilitării infrastructurii

edilitar urbane, ca suport al creşterii nivelului calitativ şi cantitativ al serviciilor şi implicit al

îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă, de muncă şi de locuire ale populaţiei, Consiliul Local al

municipiului Râmnicu Vâlcea a aprobat înfiinţarea unei societăţi comerciale pe acţiuni, cu

denumirea S.C. Pieţe Prest S.A. având ca acţionar unic Consiliul Local al municipiul

Râmnicu Vâlcea, prin reorganizarea Direcţiei Administrării Domeniului Public şi Direcţiei

Administrării Pieţelor şi Târgurilor. Delegarea activităţilor a fost făcută în baza Legii

51/2006 privind seviciile comunitare publice şi a Legii 101/2006 privind regimul serviciilor

de salubrizare a localităţilor.

Prin contractul de delegare aprobat în consiliul local, S.C. Pieţe Prest S.A.

administrează şi exploatează bunuri concesionate direct de Primăria Municipiului în regim de

autofinanţare cu obligaţia plăţii unei redevenţe de 2% din veniturile obţinute din activităţile

ce fac obiectul contractului de delegare. Serviciile prestate fac obiectul unor regulamente

speciale aprobate de Consiliul Local. Prin statutul de societate comercială cu personalitate

juridică S.C. Pieţe Prest S.A. este înregistrată la Registrul Comerţului şi se supune

prevederilor Legii 31/1991 - privind societăţile comerciale, cu următoarele date:

CUI : RO 27289734;

Numar registrul comertului: J38/298/17.08.2010;

Domiciliul fiscal: jud. Valcea , loc. Rm Valcea , str. Emil Avramescu nr. 3;

Obiect principal de activitate : 6820- închirierea şi subînchirierea bunurilor

imobiliare proprii sau subînchiriate;

Capital social 550.000 lei;

Valoare unitară / acţiune: 10 lei ;

Forma de proprietate: Proprietate cu capital integral al Consiliului Local Rm. Valcea;

Forma juridică : societate comercială pe acţiuni;

Sedii secundare / puncte de lucru 18;

40


Acţionari: Consiliul Local al Municipiului Rm. Valcea, 55.000 acţiuni;

CONSILIUL LOCAL PRIMAR

AGA

5 membri aleşi din rândul

consilierilor locali

APARAT PROPRIU

S.C. PIEŢE PREST S.A

Consiliul de Administraţie

Director General

Director Economic Aparat propriu Director Tehnic

Informatică

Managementul Calităţii

Protecţia Muncii

Resurse Umane

Financiar contabil

Achiziţii

Casieri magazineri

Proiectare

Aprovizionare

Sectoare productive

Fig.4.1 Acţionariatul şi relaţiile funcţionale la S.C. Pieţe Prest S.A.

Sursa: realizat de autor pe baza informaţiilor furnizate de pagina www.primariavalcea.ro,

Hotarâri ale Consililui Local privind aprobarea organigramelor S.C. Pieţe Prest S.A.

Consiliul de Administraţie, format din 5 membri, şi Directorul General sunt aleşi în

baza prevederilor OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă a societăţilor publice.

Organigrama şi statul de funcţii sunt aprobate de Adunarea Generală a Acţionarilor la

propunerea Consiliului de Administraţie. Directorul General îşi exercită mandatul prin

41


contract de mandat aprobat de AGA şi Consiliul de Administraţie pe o perioadă determinată

în baza unor criterii de performanţă şi a unui Plan de Management aprobat.

4.2. Principalele domenii de activitate ale S.C. Pieţe Prest S.A.

Principalele domenii de activitate desfăşurate de S.C. Piete Prest S.A. sunt delegate

prin concesiune directă în baza hotărilor Consililului Local şi detaliate în contractele de

delegare directă a activităţilor întocmite între Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea şi S.C.

Pieţe Prest S.A, astfel:

- Administrarea şi exploatarea pieţelor agroalimentare şi târgurilor de pe raza

municipiului proprietate publică:

- Piaţa Centrală – str. Emil Avramescu , nr. 9 A, Rm. Vâlcea;

- Piaţa Nord – str. Matei Basarab, nr.1 A, Rm. Vâlcea;

- Piaţa Ostroveni – b-dul Tineretului, nr. 3 B, Rm. Vâlcea;

- Târg Goranu - str. Goranu, Rm. Vâlcea;

- Târg Raureni - str. Targului, nr.7, Rm. Vâlcea;

- Moara Goranu – str. Lespezi, nr.167, Rm. Vâlcea;

- Bazar Piaţa Centrală – str.Emil Avramescu, nr. 3, Rm. Vâlcea;

- Bazar Piaţa Nord – str. Matei Basarab, nr. 1 A;

Activitatea constă în închirierea spaţiilor comerciale (mese, padocuri, standuri,

camere depozitare, chioşcuri, etc) în baza taxelor şi tarifelor aprobate de Consiliul Local.

În municipiul Rm. Valcea pieţele agroalimentare, târgurile şi oboarele pot funcţiona numai

după obţinerea autorizaţiilor şi avizelor specifice de funcţionare. Toţi producatorii şi

comercianţii care desfăşoară acte de comerţ în pieţele municipiului trebuie să deţină

certificatul de producător sau documentele legale de provenienţă a mărfii.

- Servicii de măturat, spălat, stropit şi întreţinere a căilor publice, curăţarea şi

transportul zăpezii de pe căile publice şi menţinerea în funcţiune a acestora pe timp de polei

sau de îngheţ. Desfăşurarea tuturor categoriilor de activităţi se face prin aplicarea tarifelor

aprobate de Consiliul Local şi Agenţia Naţională de Reglemantare a Serviciilor Comunitare

Bucureşti (A.N.R.S.C.) Lucrările de curăţenie stradală presupun măturarea manuală şi

mecanizată a 27,9 Ha trotuare şi 106,8 Ha străzi.

- Amenajarea şi întreţinerea zonelor verzi, a parcurilor, a grădinilor publice şi a

locurilor de agrement. Serviciul Sere şi Spaţii Verzi se ocupă de amenajarea şi întreţinerea

parcurilor şi grădinilor publice de pe raza Municipiului Râmnicu Vâlcea, zonelor de

agrement, scuarurile dintre ansamblurile de clădiri, precum şi spaţiile aferente altor imobile

care aparţin instituţiilor şi agenţilor economici. O a doua componentă a acestei activităţi o

42


reprezintă producerea materialului săditor dendrologic şi floricol, activitate ce se desfăşoară

la punctul de lucru Sere Stolniceni. Tarifele practicate sunt aprobate prin hotărâri ale

consiliului local. S.C. Pieţe Prest poate să desfăşoare activităţi de întreţinere peisagistică şi

pentru persoane fizice la cerere.

- Administrarea cimitirelor. Cimitirele care fac parte din domeniul public al

municipiului Rm. Vâlcea sunt: Cimitirul Sf. Ioan şi Cimitirul Cetăţuia. Prestarea serviciilor

funerare asigură întreaga gamă de lucrări şi servicii, precum lucrări de amenajare şi

întreţinere a locurilor de înhumare astfel încât cerinţele populaţiei în cazul decesului unei

persoane să poată fi satisfacută cu operativitate şi în condiţiile corespunzătoare.

Prestarea serviciilor funebre se face în baza solicitărilor scrise ale celor interesaţi, cu

plata taxelor şi a tarifelor stabilite prin hotarârea Consiliului Local.

- Amenajarea , organizarea şi exploatarea parcărilor publice cu plată. Regulamentul

de orgnizare şi funcţionare a parcărilor auto cu plata reprezintă cadrul juridic care defineşte

raporturile dintre Consiliul Local, S.C. Pieţe Prest S.A. şi.deţinătorul legal al autovehiculului

care ocupă temporar domeniul public. Sistemul de parcare cu plata în municipiul Rm. Vâlcea

se aplică în parcările amenajate pe domeniul public al municipiului şi pe spaţiile amenajate

pe trama stradală .

- Montat şi întreţinere mobilier stradal. Activitatea acestui sector presupune

amplasarea de elemente funcţionale sau decorative în spaţiile publice. Realizarea lucrărilor

de montare a mobilierului stradal este condiţionată de existenţa la punctele de lucru, la

începerea lucrărilor , a următoarelor documente:

- nota de comandă emisă de serviciile specializate ale primăriei;

- lansarea în fabricaţie;

- documentaţia tehnică de execuţie;

- certificatele de calitate, declaraţiile de conformitate pentru materiale.

- documente de receptie.

- Administrare Grădina Zoologică. Grădina Zoologică Rm. Vâlcea, situată în

cartierul Ostroveni, la marginea de sud-est a Municipiului, este unul dintre puţinele parcuri

zoo din Oltenia care au beneficiat de un program de modernizare şi reamenajare în valoare

totală de 3,4 milioane de lei. Grădina zoologică este admininistrată în regim de autofinanţare,

toate veniturile fiind obţinute în urma aplicării tarifelor aprobate în Consiliul Local.

- Amenajarea, întreţinerea şi exploatarea lacurilor, a ştrandurilor şi a bazelor de

odihnă şi tratament. Una dintre principalele atracţii ale municipiului Rm. Vâlcea pe perioada

verii este Baza de Agrement Ostroveni. Prin contractul de delegare încheiat cu Primăria

Râmnicu Vâlcea, societatea comercială se obligă să asigure condiţii deosebite de relaxare şi

43


servicii de cea mai bună calitate. Bazinele cu apă sărată de la ştrandul Ostroveni sunt

cunoscute în toată ţara pentru calităţile lor curative, iar în vecinătatea acestora se pot practica

sporturi nautice.

- Activităţi comerciale. S.C. Piete Prest S.A. este o societate comercială ce poate să

presteze orice activitate menţionată în actul constitutiv, în conformitate cu Legea 31/1991

privind societaţile comerciale. Societatea poate participa la licitaţii publice respectând

prevederile legale, poate obţine venituri din activităţi productive, distribuţie, vânzări cu

amănuntul, consultanţă , activităţi de construcţii, sau alte activităţi generatoare de profit.

Toate aceste activităţi nu intră în sfera contractului de delegare încheiat cu Primăria

Municipiului Râmnicu Vâlcea.

4.3. Finanţarea S.C. Pieţe Prest S.A.

S.C. Pieţe Prest S.A. este o societate comercială care se autofinananţează, finanţarea

fiind asigurată din prestările de servicii către primărie, încasări din chirii, încasări din taxe

forfetare, prestări servicii pentru terţi. Taxele şi tarifele practicate sunt aprobate de Consiliul

Local, la propunerea Consiliului de Administraţie, în urma unor studii de fundamentare

tehnico - economice elaborate de compartimentele specializate ale societăţii. Primăria, prin

bugetul local, aprobă anual anumite sume pentru activităţile de întreţinere spaţii verzi,

curăţenie stradală şi întreţinere mobilier stradal dar care nu sunt considerate subvenţii. În

baza unor programe de activităţi aprobate de primar şi de serviciile specializate ale primăriei,

Pieţe Prest execută lucrări pe cheltuială proprie urmând ca acestea să fie decontate de direcţia

financiară a primăriei, în baza unor proceduri specifice, după ce situaţiile de lucrări au fost

verificate de Corpul de Control al primarului şi aprobate de direcţia Patrimoniu.

Fiind societate pe acţiuni, din raţionamente ce sunt legate de principii concurenţiale şi

legislative, S.C. Pieţe Prest S.A. contribuie cu sume la bugetul local şi de stat la fel ca oricare

altă societate comercială de pe teritoriul României ex.: impozit pe terenurile şi clădirile

concesionate, taxa pe valoarea adăugată, contribuţii pentru asigurări sociale, etc.

Deasemenea prin contractul de delegare societatea este obligată să returneze primăriei o

redevenţă anuală de 2% din veniturile obţinute prin explotarea bunurilor concesionate.

În conformitate cu legislaţia în vigoare, taxele şi tarifele se modifică la cererea S.C

Pieţe Prest S.A., de regulă o dată la 2 ani, ţinând cont exclusiv de creşterea preţurilor la

materiile prime şi materiale şi de rata inflaţiei. În aceste situaţii A.N.R.S.C. Bucureşti,

agenţia care reglementează activitatea de salubrizare pe teritoriul României, poate să

intervină în sprijinul societăţii, însă decizia aparţine autorităţilor locale. Altfel spus, voinţa

44


autorităţilor publice locale reprezintă un factor decisiv în evoluţia economico - financiară a

societăţii atât asupra componentei eficienţă economică căt şi asupra componentei eficienţă

socială existând riscul unor dezechilibre financiare majore ce pot prejudicia decisiv

activitatea societăţii.

4.4. Evidenţierea cheltuielilor şi veniturilor la S.C. Pieţe Prest S.A.

Cheltuielile. Sunt reprezentate din totalitatea operaţiunilor economice care afectează

patrimoniul societăţii prin diminuarea activului sau prin mărirea pasivului. S.C. Pieţe Prest

S.A. Rm. Vâlcea, realizeaza următoarele categorii de cheltuieli prezentate în figura 4.2.

TOTA

L CH

ELTU

IELI

LA

S.C.

PIE

ŢE P

REST

S.A

.

Cheltuieli privind obiectele de inventar

Cheltuieli cu materiile prime şi materialele

Cheltuieli cu lucrări şi servicii executate de terţi

Cheltuieli cu impozite, taxe, vărsăminte asimilate

Cheltuieli cu personalul

Cheltuieli cu amortizări şi provizioane

Cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate

Fig. 4.2. Compunerea totalului cheltuielilor la S.C. Pieţe Prest S.A.Sursa: realizat de autor pe baza informaţiilor extrase din pagina www.pieteprest.ro,Balanţele analitice ale societăţii la 2010, 2011, 2012.

Veniturile. Sunt reprezentate prin însumarea operaţilor economice care afectează

patrimoniul societăţii prin mărirea activului, dacă se fac încasări în numerar ori dacă se

înregitrează în prealabil creanţele asupra clienţilor, sau prin micşorarea unor elemente de

pasiv reprezentate de diminuarea provizioanelor. Veniturile care provin din prestări servicii

şi din alte venituri de exploatare , formează cifra de afaceri. (fig. 4.3.)

45


Venituri obţinute din

prestări servicii către

populaţie


exploatarea bazelor de

agrement

Cifra de Afaceri

Pieţe Prest S.A.


închirierea bunurilor

proprii


aplicarea taxelor

forfetare

Fig.4.3. Componenţa cifrei de afaceri a S.C. Pieţe Prest S.A.Sursa: realizat de autor în baza informaţiilor extrase din siteul www.pieteprest.ro, Bugetele de venituri şi cheltuieli 2010, 2011, 2012

Sistemul de documente privind cheltuielile şi veniturile care stau la baza analizei

economico- financiare. Una dintre cerinţele contabilităţii este fundamentarea şi justificarea

tuturor datelor sale pe bază de documente. Informaţiile consemnate privind fenomenele şi

procesele tehnologice au inportanţă deosebită pentru conducerea entităţii. Pentru a fi utilizate

în procesul de analiză economico - financiară informaţiile generate de obiectul contabilităţii

trebuie consemnate în documente, primind forma care să le permită vehicularea, prelucrarea,

prezentarea, valorificarea şi păstrarea lor ulterioară.21

Pentru înregistrarea cheltuielilor sunt utilizate documente primare corespunzătoare

naturii sau felului cheltuielilor. Cu ajutorul lor se consemnează consumul de factori de

producţie sau modalitatea de plată a obligaţiei faţă de terţi.

Întocmirea situaţiilor financiare necesare analizei economice financiare se efectuează

la sfârşitului exerciţiului financiar, pe baza indicatorilor determinaţi din situaţiile financiare

ale exercitiului financiar precedent celui de raportare şi a indicatorilor determinaţi pe baza

datelor din contabilitate. Documentele care reflectă situaţia financiară a societaţii Pieţe Prest

S.A. sunt cele prevăzute în Legea Contabilităţii nr. 82/1991 actualizată şi republicată,

respectiv:

bilanţul contabil, reprezintă elementele de activ, datoriile şi capitalul propriu

al societăţii la un anumit moment;

contul de profit şi pierdere, ce clasifică după anumite criterii cheltuielile si

veniturile societăţii:

21 C. Burtescu, D. Luţă, Contbilitate generală, Ed. Independenţa Economică 2008, pag 53-54

46


note explicative ataşate la situaţiile financiare înregistrate.

4.5. Analiza situaţiei economico-financiară a S.C. Pieţe Prest S.A.

4.5.1 Analiza principalilor indicatori economici.

Referitor la S.C. PIEŢE PREST S.A dinamica situaţiei economico-financiare

înregistrată în perioada 2010-2012 este reflectată prin intermediul indicatorilor economici

prezentaţi în tabelul 4.1, şi figurile. 4.3. şi 4.4, date extrase din rapoartele Consiliului de

Administratie şi al Comisiei de Cenzori prezentate Adunării Generale a Acţionarilor spre

aprobare.

Tab.4.1. Principalii indicatori la SC Pieţe Prest S.A.în perioada 2010 - 2011.Sursa: Realizat de autor în baza datelor extrase din pagina www.pieteprest.ro,Contul de profit şi pierdere în 2010, 2011, 2012.

Nr.

Crt.INDICATORI U.M 2010 2011 2012

0 1 2 3 4 5

1. Capital propriu lei 652265 697357 590000

2. Venituri totale lei 7147356 9575204 9748003

3. Cheltuieli totale lei 7050104 9427847 9713003

4. Cifra de afaceri lei 7147356 9575204 10748003

5. Profit brut lei 97256 147357 35000

6. Pierdere lei - - -

7. Active totale lei 1713683 2240290 2014586

8. Active fixe lei 200400 325900 273405

9. Stocuri lei 440936 463631 562996

10. Active circulante lei 1513283 1914390 1741181

11. Creanţe lei 167267 671397 516819

12. Datorii lei 945626 912260 1099282

13. Nr. Salariaţi pers. 234 292 318

14. Fond de salarii lei 3210398 4135193 4808000

15. Productivitatea

muncii

lei 30544 32791 30654

16. Salariul mediu lei/sal 13720 14147 15100

17. Rotaţia stocurilor % 16.2 20.6 19

18. Rata rentabilităţii

economice

% 0.4 0.2 0.06

47


Fig.4.3 Evoluţia cifrei de afaceri la SC Pieţe Prest S.A.Sursa: realizat de autor în baza informaţiilor furnizate de paginawww.pieteprest.ro: Contul de profit şi pierdere în 2010, 2011, 2012.

Fig. 4.4. Evoluţia profitului la S.C. Pieţe Prest S.A.

Sursa: realizat de autor în baza informaţiilor furnizate de pagina www.pieteprest.ro, Contul de profit şi pierdere în 2010, 2011, 2012.

Indicatorii din tabelul 4.1 sunt calculaţi prin următoarele metode:22

productivitatea muncii (WL) :

W L=CANS

,unde CA = cifra de afaceri; NS = numărul mediu de salariaţi;

salariul mediu (S) :

S= CsNs , unde Cs = cheltuieli cu remunerarea personalului;

rotaţia stocurilor (Rs):

Rs=CAS , unde S = valoarea stocurilor

rata rentabilităţii economice (Rec):

Re c=Profit brutCapital propriu

×100

22 www.pieteprest.ro, Rapoarte ale Comisiei de Cenzori 2010, 2011, 2012

48

2010 2011 2012

71473569575204 9748003

Evolutia CA

ani

mii

lei

2010 2011 2012

97256

147357

35000

Evoluţia profitului

ani

mii

lei


Din analiza principalilor indicatori economico-financiari se reţin următoarele:

1) În anul 2012 firma înregistrează o diminuare a profitului cu 76% faţă de 2011.

Diminuarea este determinată în primul rând de cheltuielile cu materialele efectuate de firmă

pentru activitati de deszăpezire şi datorită unei creşteri mici a veniturilor cu numai 12%;

2) Stocurile înregistrează o creştere semnificativă în 2010/2011 faţă de 2011/2012,

datorită preluării în administrare a mai multor activităţi în 2011 faţă de 2010, activităţi

generatoare de cheltuieli materiale, curăţenie stradală, montaj mobilier stradal, etc;

3) În ceea ce priveşte datoriile se constată o creştere a acestora în perioada

20011/2012 faţă de perioada 2010/2011;

4) Creanţele cresc în perioada 2010/2011, dar scad în anul 2012 faţă de anul 2011;

5) Evoluţia numărului de personal este în creştere datorită activităţilor preluate prin

delegare directă şi necesitatea angajării unui număr însemnat de salariaţi pe perioadă

determinată;

6) Productivitatea muncii scade în 2011 faţă de 2010 datorită creşterii salariului

mediu, iar în 2012 faţă de 2010 productivitatea muncii creşte aproximativ în acelaşi ritm faţă

de creşterea salariului mediu.

4.5.2. Ponderea cheltuielilor materiale în totalul cheltuielilor de exploatare.

Analizând dinamica cheltuielilor materiale în preţuri comparabile prezentată în figura

4.5. se observă o creştere a cheltuielilor materiale cu 23% în anul 2011 faţă de anul 2010, şi

cu 11,8 % în anul 2012 faţă de anul 2011, creştere explicabilă luând în consideraţie evoluţia

situaţiei în ansamblu a societăţii şi evoluţia constantă a veniturilor cu 12% pentru fiecare

exerciţiu bugetar.

fig.4.5. Evoluţia cheltuielilor materiale S.C. Pieţe Prest S.A.

Sursa: realizat de autor în baza informaţiilor furnizate de pagina www.pieteprest.ro, Bilanţul anual: 2010, 2011, 2012.

49

2010 2011 2012

6509065

8682926 8926246

Evolutia in dianamica a cheltuielilor ma-teriale

ani

mii

lei


Fig.4.6. Ponderea cheltuielilor materiale în totalul cheltuielilor de exploatare

Sursa: realizat de autor în baza informaţiilor furnizate de pagina www.pieteprest.ro, Bilanţul anual: 2010.

Fig.4.7. Ponderea cheltuielilor materiale în totalul cheltuielilor de exploatare.


Fig.4.8. Ponderea cheltuielilor materiale în totalul cheltuielilor de exploatare.


Comparând indicele cheltuielilor totale de exploatare (1,23 în 2011 faţă de 2010 şi

1,12 în 2022 faţă de 2011) cu ponderea cheltuielilor materiale se constată că deşi a înregistrat

50

2.06%

32.48%

11.68%

3.03%

49.50%

1.25%

2012 Cheltuieli cu obiectele deinventar

Cheltuieli materii prime si materiale

Cheltuieli cu lucrari si servicii ex-ecutate de terti

Cheltuieli cu impozite, taxe, varsaminte asimilate


Cheltuieli cu amortizari si provizioane

1.76%

36.35%

9.80%2.79%

47.62%

1.67%

2011 Cheltuieli cu obiectele deinventar


Cheltuieli cu lucrari si servicii ex-ecutate de terti

Cheltuieli cu impozite, taxe, varsam-inte asimilate



4.26%

31.56%

13.14%3.51%

45.54%

1.99%

2010Cheltuieli cu obiectele deinventar


Cheltuieli cu lucrari si servicii execu-tate de terti

Cheltuieli cu impozite, taxe, varsam-inte asimilate




o scădere semnificativă (cu 12 % în anul 2012 faţă de anul 2011), această scădere nu poate fi

interpretată ca un aspect pozitiv deoarece cheltuielile cu munca vie au crescut cu 10%

4.6. Analiza structurală a cheltuielilor materiale.

Structura cheltuielilor materiale, prezentată în tabelul 4.2., se face pe elemente

primare de cheltuieli, elemente cărora în contabilitate le corespund conturi distincte.

.Tab. 4.2. Componentele cheltuielilor materiale la S.C. Pieţe Prest S.A.

Sursa: realizat de autor în baza informaţiilor furnizate de pagina www.pieteprest.ro, Bilanţul anual: 2010, 2011, 2012.

Fig. 4.10. Ponderea tipurilor de cheltuieli în total cheltuielicu materialele.Sursa: realizat de autor în baza informaţiilor furnizate de pagina www.pieteprest.ro, Bilanţul anual şi Balanţa analitică la 2010.

Fig. 4.11. Ponderea tipurilor de cheltuieli în total cheltuieli cu materialele.Sursa: realizat de autor în baza informaţiilor furnizate de pagina www.pieteprest.ro, Bilanţul anual şi Balanţa analitică la 2011.

Se observă că în structura cheltuielilor materiale, ponderea cea mai mare o au două

componente: cheltuielile cu materii prime şi materiale şi cheltuielile cu energia şi apa. Chiar

dacă a scăzut ponderea cheltuielilor cu materiile prime a crescut ponderea cheltuielilor cu

51

38.00%

15.00%

40.00%

7.00%

Ponderea tipurilor de cheltuieli in totalcheltuieli cu materialele

2011Cheltuieli cu materii prime

Cheltuieli cu materiale consumabile

Cheltuieli cu energia si apa

Alte cheltuieli materiale

40.00%

17.00%

32.00%

11.00%

Ponderea tipurilor de cheltuieli in total cheltuieli cu materialele

2010Cheltuieli cu materii prime



Alte cheltuieli mate-riale


energia şi apa, consecinţă a modificării preţurilor de achiziţie, celelalte cheltuieli păstrându-

se aproximativ în limite constante. Scăderea cheltuielilor cu materiile prime şi materiale nu

se face cu acelaşi indice de creştere al cheltuielilor cu energia şi apa, observându-se la

nivelul anului 2011 faţă de 2010 o scădere cu un indice de 1,05 al cheltuielilor materiale faţă

de o creştere cu un indice de 1,25 al cheltuielilor cu energia, ceea ce nu poate împiedica o

creştere cu un indice de 1,23 al cheltuielilor de exploatare.

Fig. 4.1. Ponderea tipurilor de cheltuieli în total cheltuieli cu materialele.Sursa: realizat de autor în baza informaţiilor furnizate de pagina www.pieteprest.ro, Bilanţul anual şi Balanţa analitică la 2012.

În acelaşi mod se poate aborda si evoluţia cheltuielilor în 2012 faţă de 2011, eforturile

depuse pentru scăderea cheltuielilor cu materiile prime şi materialele pe fondul creşterii

preţului la utilităţi şi a unei creşteri doar cu 1,01% a veniturilor nu au fost suficente pentru a

împiedica o diminuare semnificativă a profitului.

4.7. Evoluţia cheltuielilor cu amortizarea şi provizioanele.

Cheltuielile cu amortizarea si provizioanele, prezentată în tabelul 4.3., necesită o

analiză riguroasă deoarece aplicarea unei politici greşite de investiţii poate avea pe termen

lung un efect nefavorabil asupra rezultatelor activităţii întrucât mijloacele fixe preluate de la

Direcţia Adminstraţiei Domeniului public prezintă un avansant grad de uzură, existând

oricând riscul întreruperii anumitor activităţi. Un rol important în politica de achiziţii este

deţinut şi de necesitatea modernizării şi eficientizării activităţilor compartimentelor de

proiectare, dezvoltare, financiar-contabile, achiziţii publice, etc., având în vedere faptul că

S.C. Pieţe Prest este o societate comercială relativ nou înfiinţată. Tab. 4.3. Cheltuieli cu amortizarea la S.C. Pieţe Prest S.A.

Sursa: realizat de autor în baza informaţiilor furnizate de pagina www.pieteprest.ro, Bilanţul anual şi Balanţa analitică raportată la anul 2010, 2011, 2012

INDICATOR 2010 2011 2012

Cheltuieli cu amortizarea si

provizioanele

140502 145403 121408

52

32.00%

15.00%

43.00%

10.00%

Ponderea tipului de cheltuieli in total cheltuieli cu materialele

2012

Cheltuieli cu materii prime



Alte cheltuieli mate-riale


lei lei lei

Din datele prezentate mai sus se constată o creştere nesemnificativă a cheltuielilor cu

amortizarea şi provizioanele în anul 2011 faţă de 2010 şi o scadere cu 12% a acestora in

2012 faţă de 2011. Acest fenomen nu reprezintă un aspect pozitiv întrucât semnifică o lipsă

de procupare pentru creşterea fondului de investiţii, respectiv o politică de investire

rezervată fată de conditiile impuse în caietele de sarcin şi contractul de delegare încheiat

între primărie şi S.C. Pieţe Prest S.A.

4.8. Analiza factorială a cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri.

Cheltuielile materiale au o evoluţie variabilă legată de volumul cifrei de afaceri fiind

puternic influenţată de indicele mediu al preţurilor materialelor şi indicele mediu al

consumurilor specifice. Pentru a menţine indicatorii economici ai societăţii Pieţe Prest la un

nivel constant este foarte important de urmărit evoluţia cheltuielilor materiale, mai ales că

această societate nu beneficiază decât parţial de posibilitatea negocierii directe a preţurilor,

Consiliul Local al municipiului Râmnicu Vâlcea este autoritatea care controlează şi decide

asupra tarifelor practicate de Pieţe Prest S.A.

Modelul de analiză al cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri, este

următorul:23

Cm1000=

∑ qv ×cm

∑ qv× p× 1000 ;cm=∑ csj × pj

unde:∑ q v1 ×c m1 = cheltuieli cu materialele unitare în perioada de calcul;

∑ q v0 ×c m0 = cheltuieli cu materialele unitare în perioada de comparare;

∑ q v1 × p1 = volumul fizic al serviciilor prestate în perioada de calcul, exprimată în

preţuri medii de facturare;

∑ q v0 × p0 = volumul fizic al serviciilor prestate în perioada de comparaţie,

exprimată în preţuri medii de facturare;

∑ q v1 × p0 = volumul fizic recalculat al serviciilor prestate în perioada de comparaţie,

exprimată în preţuri medii de facturare;

∑ q v1 ×c m0 = cheltuielile cu materialele specifice pentru perioada analizată;

∑ q v1∑ c s j 1 × p j 0 = suma cheltuielilor cu materialele recalculate în funcţie de

volumul efectiv al serviciilor facturate, consumurile specifice şi preţurile de aprovizionare

estimate.

23 Moroşan Iosefina Analiza economico financiară, Bucureşti, Ed. Fundaţiei "România de Mâine", 2008, pag. 122

53


În baza datelor statistice furnizate de S.C. Pieţe Prest S.A. coroborate cu informaţiile

preluate din devizele de calcul ce stau la baza fundamentării tarifelor şi taxelor aprobate am

realizat o analiză factorială a cheltuielilor materiale în două perioadele anuale 2010-2011,

respectiv 2011-2012, prezentată în tabelele 4.4 şi 4.5.Tab. 4.4. Indicatorii ce fac obiectul analizei factoriale a cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră

de afaceri (CA) în perioada anuală de calcul 2010, 2011.Sursa: realizat de autor în baza informaţiilor furnizate de S.C. Piete Prest S.A.Devize de calcul, programele de activităţi, raportări statistice lunare în 2010, 2011.

Nr.Crt.

Indicatori 2010 2011

1. Volumul fizic al serviciilor prestate, exprimate în:

- preţuri medii de facturare unitare;

- cheltuielile cu materialele unitare pe tip de activitate;

7147356

85,150

9575204

98,143

2. Volumul fizic efectiv al serviciilor prestate, exprimate în:

- preţuri medii de facturare unitare programate;

- cheltuielile cu materialele specifice programate.

7285068

6600508

9480400

8700934

3. Suma cheltuielilor cu materialele recalculate în funcţie de

volumul efectiv al serviciilior prestate, consumurile

specific efective şi preturile de aprovizionare programate.

6509097 8682926

4 Cheltuielile cu materialele la 1000 lei cifra de afaceri. 910,7 906,8

Cm1000 = 906,8 - 910,7 = - 3,9 lei


∆ g=∑ qv1 ×c m0

∑ q v1× p0

×1000−∑ q v0 × cm0

∑ q v0 × p0

×1000 = 87009349480400

×1000−910,7 =

= 917,78 - 910,7 = +7,08 lei

∆ p=∑ q v1 ×c m0

∑ qv1 × p1

×1000−∑ qv1 ×c m0

∑ q v1× p0

×1000 = 87009349575204

×1000−917,78 =

= 908,69 - 917,78 = -9,09 lei

∆ cm=∑ q v1 ×c m1

∑ q v1× p1

×1000−∑ q v1× c m0

∑ q v1× p1

×1000 = 906,8 - 908,69 = -1,89 lei


∆ c s j=∑ q v1∑ c s j 1 × p j 0

∑ q v1 p1

× 1000−∑ q v1∑ c s j 0 × p j 0

∑ q v1 p1

× 1000=

86829269575204

×1000−¿ 87009349575204

×1000 = 906,81 - 908,69 = -1,88 lei.

∆ p j=∑ q v1∑ c s j 1 × p j 1

∑ q v1 p1

×1000−∑ q v1∑ c s j 1× p j 0

∑ qv1 p1

×1000=

54


Cm1

1000 ×1000−¿ 524,346 = 910,7 - 908,69 = +2,01 lei.

În urma analizei efectuate, am constatat că la nivel de societate s-a înregistrat o

reducere cu 3,9 lei a cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri. Rezultatul se

apreciază ca fiind pozitiv, deoarece contribuie la creşterea ratei medii de eficienţă a

cheltuielilor totale, dar în acelaşi timp creează şi premisele îmbunătăţirii rezultatului brut al

activităţii.

Din analiza influenţei factorilor care acţionează asupra nivelului cheltuielilor cu

materialele la 1000 lei cifră de afaceri putem concluziona că:

- modificarea structurii serviciilor prestate, prin introducerea în domeniul de

activitate a unor activităţi noi preluate de la Administraţia Domeniului Public, a influenţat

nefavorabil evoluţia cheltuielilor materiale, deoarece a determinat depăşirea cu 7,08 lei a

cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri, ca urmare a creşterii ponderii acelor

activităţi neprevăzute şi generatoare de cheltuieli cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri

pe tip de activitate mai mari decât media programată la nivel de societate comercială;

- preţurile de facturare ( exclusiv TVA) au fost mai mari decât cele prevăzute

pe principalele categorii de servicii datorită unor maodificări a tarifelor practicate în

activitatea de amenajare şi întreţinere spaţii verzi, ceea ce a contribuit la reducerea cu 9,09 lei

a nivelului cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri pe total societate;

- costurile cu materialele pe tipuri de activităţi nu au influenţat creşterea

nivelului cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri, ca urmare a unei utilizări

mai eficiente a resurselor se constată o scădere cu 1,89 a cheltuielilor materiale la 1000 lei

cifră de afaceri .

- consumurile specifice s-au redus pe principalele tipuri de activităţi în special

datorită implementării unui sistem riguros de urmărire a activităţilor productive şi au

contribuit la reducerea cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifra de afaceri cu 1,88 lei.

Tab. 4.5. Indicatorii ce fac obiectul analizei factoriale a cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri (CA) în perioada anuală de calcul 2010-2012.Sursa: realizat de autor în baza informaţiilor furnizate de S.C. Piete Prest S.A.Devize de calcul, programele de activităţi, raportări statistice lunare in 2011, 2012

Nr.crt

Indicatori 2011 2012

1. Volumul fizic al serviciilor prestate, exprimate în:

- preţuri medii de facturare unitare;

- cheltuielile cu materialele unitare pe unitatea de produs;

9575204

98,143

9748003

104,5

55


2. Volumul fizic efectiv al serviciilor prestate, exprimate în:

- preţuri medii de facturare unitare programate

- cheltuielile cu materialele specifice programate

9480400

8700934

9800450

8848800

3. Suma cheltuielilor cu materialele recalculate în funcţie de

volumul efectiv al activităţii prestate, consumurile

specifice efective şi preturile de aprovizionare

programate.

8682926 8926246

4 Cheltuielile cu materialele la 1000 lei cifra de afaceri. 906,8 915.7

Cm1000 = 915,7 - 909,8 = 5,9 lei


∆ g=∑ qv1 ×c m0

∑ q v1× p0

×1000−∑ q v0 × cm0

∑ q v0 × p0

×1000 = 88488009800450

× 1000−906,7 =

= 902,89 - 910,7 = -7,81 lei

∆ p=∑ q v1 ×c m0

∑ qv1 × p1

×1000−∑ qv1 ×c m0

∑ q v1× p0

×1000 = 88488009748003

× 1000−902,89 =

= 907,7 - 902,89 = 4,81 lei

∆ cm=∑ q v1 ×c m1

∑ q v1× p1

×1000−∑ q v1× c m0

∑ q v1× p1

×1000 = 915,7 - 907,7 = 8 lei


∆ c s j=∑ q v1∑ c s j 1 × p j 0

∑ q v1 p1

× 1000−∑ q v1∑ c s j 0 × p j 0

∑ q v1 p1

× 1000=

89262469748003

× 1000−¿ 88488009748003

× 1000 = 915,56 - 907,7 = 7.86 lei.

∆ p j=∑ q v1∑ c s j 1 × p j 1

∑ q v1 p1

×1000−∑ q v1∑ c s j 1× p j 0

∑ qv1 p1

×1000=

Cm1

1000 ×1000−¿ 524,346 = 906,8 - 907,7 = -0,9 lei.

Spre deosebire de perioada precedentă, în perioada 2011 - 2012 s-a înregistrat o

crestere cu 5,9 lei a cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri. Situaţia rezultată

se apreciază ca fiind nefavorabilă, deoarece contribuie la reducerea ratei medii de eficienţă a

cheltuielilor totale, şi creează premisele înrăutăţirii rezultatului brut al exploatării.

Din analiza influenţei factorilor care acţionează asupra nivelului cheltuielilor cu

materialele la 1000 lei cifra de afaceri putem concluziona că:

- modificarea structurii serviciilor prestate a influenţat pozitiv, deoarece a

determinat o reducere cu 7,81 lei a cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri, ca

56


urmare a scăderii ponderii acelor activitaţi care au cheltuieli cu materialele la 1000 lei cifră

de afaceri pe tip de activităţi mai mari decât media programată la nivel de firmă;

- preţurile de facturare ( exclusiv TVA) au fost mai mici decât cele prevăzute

pe principalele categorii de activităţi, ceea ce a contribuit la creşterea cu 4,81 lei a nivelului

cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri pe total firmă;

- costurile cu materialele pe tipuri de activităţi au influenţat creşterea nivelului

cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri ducând la o creştere cu 8,6 a

cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri.

Consumurile specifice au crescut pe principalele tipuri de activităţi şi au contribuit la

creşterea cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri cu 7,86 lei. Această situaţie

poate fi interpretată ca fiind negativă numai în condiţiile în care nu a fost afectată calitatea

serviciilor .

Reducerea consumurilor specifice se poate obţine, în cea mai mare parte, în faza de

proiectare a devizelor, şi nu în faza de execuţie a acestora.

Preţurile de aprovizionare pe categorii de materii prime şi materiale sunt influenţate

de: preţul de achiziţie; cheltuielile de transport , aprovizionare şi stocare.

Preţurile de achiziţie, la rândul lor, sunt rezultatul negocierilor dintre firmă şi

furnizorii de materii prime şi materiale, în funcţie de calitatea acestora, iar cheltuielile de

transport şi aprovizionare depind de mijloacele de transport folosite, de gradul de încărcare

şu uzura mijloacelor de transport şi de distanţa faţă de furnizori.

4.9. Analiza factorială a cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifră de afceri.

Amortizarea este expresia valorică a uzurii fizice a mijloacelor fixe achiziţionate într-

o perioadă de timp fiind inclusă în costul produselor. Amortizarea reprezintă un element al

cheltuielilor materiale. În general prin amortizare se inţelege o recuperare sub formă

bănească a uzurii la care este supus obiectul achiziţionat considerat in limita legii mijloc fix.

Pentru a determina amortizarea sunt importante trei elemente:

valoarea supusă amortizării, respectiv valoarea de intrare sau de inventar (VI),

respetiv valoarea rămasă de amortizat (Vr);

cota medie de amortizare;

sistemul de amortizare

57


Datorită incertidudinii evoluţiei monedei naţionale, valoarea rămasă de amortizat se

poate calcula luând in calcul valoarea de intrare sau inventar actualizată (VIa), duratei de

exploatare consumată (Dc) şi a duratei de exploatare rămase (Dr).

Vr=Via+DrDc+Dr

Cota medie cu amortizarea se calculează in baza reglementărilor Legii nr. 15/1994

privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale utizând metoda

amortizării liniare ce se determina prin includerea în mod uniform în cheltuielile de

exploatare a unor sume constante, stabilite în mod proporţional cu numărul de ani şi cu

duratele normate de exploatare a mijloacelor fixe.

Cheltuielile cu amortizarea fac parte din categoria cheltuielilor fixe, au un caracter

convenţional constant, iar analiza acestora se justifică a fi efectuată ca nivel la 1000 lei

venituri din exploatare sau cifra de afaceri.

Pentru schema de analiză a cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei venituri din

exploatare sau cifra de afaceri la S.C. Pieţe Prest S.A s-au folosit datele din bilanţul contabil

al exerciţiilor financiare pe perioada 2010-2011:

Pentru exemplificarea modului de analiză a cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei

cifra de afaceri, vom utiliza datele din tabelul nr .4.6

Tab. 4.6 Indictorii ce fac obiectul analizei cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri (CA) în perioada anuală 2010-2011 şi 2011-2012Sursa: realizat de autor în baza informaţiilor extrase din pagina www.pieteprest.ro,Bugetul de venituri şi cheltuieli, Bilanţul anual.

Nr.

crt.Indicatori

Valoare indicatori

2010 2011 2012Valoarea iniţială a mijloacelor fixe. VI 893585 1003585 1286691

Valoarea medie a intrărilor de mijloace fixe

în cursul anului.Vmi 135400 335106

60511

Valoarea medie a ieşirilor de mijloace fixe

în cursul anului.Vme 25400 52000

12100

Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe. Vma 1003585 1286691 1214080

Cota medie de amortizare. c 14% 12% 10%

Suma cheltuielilor cu amortizarea. Am 140502 154403 121408

Valoarea cifrei de afaceri. CA 7147356 9575204 9748003

Cheltuieli cu amortizarea la 1000 cifră de

afaceri (lei).Ca

1000 19,65 16,1 12,45

58


a)Analiza factorială a cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri în

perioada 2010-2011.

∆ Ca1000=Ca1

1000−Ca0

1000=¿ 16,1 - 19,65 = -3,55 lei


1) influenţei modificării cifrei de afaceri:

∆ CA=Am0

CA1

×1000−Am0

CA 0

×1000= 1405027147356

×1000− 1544039575204

× 1000 =

= 19,65 - 16,13 = 3,52 lei

2) influenţa modificării sumei amortizării:

∆ Am=Am1

CA 1

× 1000−Am0

CA0

× 1000= 1544039575204

×1000− 1405029575204

× 1000 =

16,12 - 14,64 = 1,96 lei


2.1) influenţei modificării valorii medii anuale a mijloacelor fixe:

∆ Vma=(Vma1−Vma0 ) × c0

CA1

×1000=(154403−140502 ) 0,14

1819989575204× 1000=0,2 lei


2.1.1) influenţei modificării valorii iniţiale a mijloacelor fixe:

∆ Vma=(VI 1−VI0 ) × c0

CA1

×1000=(1003585−893585 ) 0,14

9575204×1000=−1,6 lei

2.1.2) influenţei modificării valorii medii a intrărilor de mijloacelor fixe:

∆ Vmi=( Vmi1−Vmi0 ) ×c0

CA1

× 1000=(335106−135400 ) 0,14

9575204× 1000=2,9 lei

2.1.3) inluenţei modificării valorii medii a ieşirilor de mijloace fixe:

∆ Vme=(Vme1−Vme0 ) × c0

CA 1

×1000=(52000−25400 ) 0,14

9575204×1000=0,38 lei

2.2) influenţei modificării cotei medii de amortizare:

∆ c=Vma1 ( c1−c0 )

CA1

×1000=154403 (0,12−0,14 )

9575204×1000=−0,32 lei

Cheltuielile cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri s-au modificat în sens favorabil

din punct de vedere economic, respectiv au scăzut cu 3,55 lei. La această evoluţie au

contribuit toţi factorii de influenţă în sensuri şi cu intensităţi diferite.

Creşterea cifrei de afaceri de la 7147356 lei la 9575204 lei realizate în anul curent nu

a determinat o reducere a cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri, ba

59


dimpotrivă o creştere a acestora cu 3,52 lei. Acest lucru nu depinde exclusiv de activitatea

economică a societăţii, întrucăt în primul an de funcţionare au fost preluate toate cheltuielile

cu amortizarea de la D.A.D.P - Primăria Râmnicu Vâlcea.

b) Analiza factorială a cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri în perioada

2011-2012.

∆ Ca1000=Ca1

1000−Ca0

1000=¿ 12,45 - 16,1 = -3,65 lei


1) influenţei modificării cifrei de afaceri:

∆ CA=Am0

CA1

×1000−Am0

CA 0

×1000= 1544039748003

×1000− 1214089748003

×1000 =

= 15,83 - 12,45 = 3,38 lei

2) influenţa modificării sumei amortizării:

∆ Am=Am1

CA 1

× 1000−Am0

CA0

× 1000= 1214089748003

× 1000− 1544039748003

×1000 =

12,45 - 15,83 = -3,38 lei

Și în perioada 2011-2012 supuse analizei factoriale a cheltuielilor cu amortizarea la

1000 lei cifră de afaceri se constată menţinerea aceloraşi evoluţii ale indicatorilor. Chiar dacă

prin politica de investiţii se observă o preocupare majoră pentru reducerea cheltuielilor de

amortizare, evoluţia neconvingătoare a cifrei de afaceri în anul 2012 face ca indicatorul

cheltuieli de amortizare să evolueze pozitiv.

CONCLUZII

În urma anlizei diagnostic a cheltuielior materiale la S.C. Pieţe Prest S.A am

constatat că datorită unui nomenclator diversificat de servicii prestate, întreţinere spaţii verzi,

curăţenie stradală, montaj mobilier stradal, activităţi destinate agrementului etc., nu este

implementat încă un mod de urmărire a cheltuielilor pe centre de cost, evidenţierea în

contabilitate a cheltuielilor cu materiile prime şi materialele consumabile se face la nivel de

ansamblu fapt ce nu permite un control riguros al costurilor.

În vederea identificării măsurilor ce se impun pentru reducerea ponderii cheltuielilor

materiale în toata cifră de afaceri am intocmit o analiză de tip SWOT a factorilor prin care

cheltuielile materiale influenţează negativ sau pozitiv veniturile societăţii Pieţe Prest S.A.

Acest tip de analiză face o evaluare a punctelor vulnerabile (WEAK) şi a celor forte

(STRONG) la un moment dat, dar şi condiţiile externe pe care firma urmează să le

întreprindă : oportunităţi (OPPORTUNITIES) şi dificultăţi (THREAS).

60


FACTORI INTERNI

A. Puncte forte (STRONG).

1. Societate comercială subordonată Consiliului Local. Presupune delegarea directă a

activităţilor în baza legii 51/2006 privind serviciile publice comunitare, fapt ce

elimină, în parte, însuşirea de activităţi comerciale în urma unor licitaţii publice.

2. Exploatarea bunurilor concesionate de Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea, fapt

ce diminuează necesitatea unor investiţii în terenuri şi utilaje.

3. Personal calificat preluat de la direcţia Administraţia Domeniului Public şi de la

Administraţia Pieţelor, subordonate primăriei municipiului, fapt ce diminuează

necesitatea investiţiilor în specializarea angajaţilor.

4. Aplicarea taxelor forfetare, aprobate prin Hotărâri ale Consiliul Local, pentru

activităţi de administrare a domeniului public, pieţe, tărguri, parcări publice cu plată,

cimitire etc. Asigură un venit constant al societăţii raportat la cifra de afaceri a

fiecărui exerciţiu bugetar, cu plata unei redvenţe de 2% catre Consiliul Local.

5. Exploatarea în regim de autofinanţare a bazelor de agrement Ostroveni, fapt ce duce

la o creştere considerabilă a veniturilor în sezonul estival.

6. Posibilitatea desfăşurării activităţilor comerciale către terţi, cu mijloace proprii sau

concesionate, fără plata redevenţei de 2% către Consiliul Local.

B. Puncte slabe (WEAK)

1. Baza tehnică materială depăşită moral şi cu un grad avansat de uzură, fapt ce

generează cheltuieli neprogramate cu piesele de schimb şi reparaţiile utilajelor.

2. Exploatarea în regim de autofinanţare a Grădinii Zoologice. Comparativ cu

majoritatea activităţilor prestate necesită cheltuieli materiale considerabile raportate

la un nivel al încasărilor mic.

3. Societatea S.C. Pieţe Prest S.A. nu beneficiază de subvenţii de la bugetul local. Nu se

pot susţine pierderile cu cheltuieli materiale generate de aplicarea unor taxe şi tarife

subdimensionate.

4. Activitaţile sezoniere prestate pe raza municipiului sunt influenţate de evoluţia

improbabilă a stării meteorologice, (ninsori abundente şi îngheţ, ploi torenţiale,

căldură excesivă, furtună, viituri necontrolabile ale cursurilor de apă ce traversează

cartierele periferice ale oraşului, etc.), fapt ce poate provoaca un dezechilibru major în

evoluţia cheltuielilor materiale ale societăţii.

5. Procedurile Sistemului Integrat de Management aprobat prin Manualul de asigurare al

calităţii nu sunt implementate în totalitate, fapt ce împiedică urmărirea eficientă a

61


evoluţiei cheltuielilor materiale pe domenii de activitate, (lansări în producţie,

raportări, întocmirea bonurilor de consum, evidenţa contabilă pe secţii de producţie).

6. Evidenţa contabilă aplicată nu respectă în totalitate recomandările organismelor de

control privind adaptarea acesteia la societăţile comerciale existând încă tendinţa de a

aplica metodele contabilităţii bugetare a instituţiilor publice. Acest aspect nu permite

evidenţierea de îndată a depăşirilor normelor de consum sau a abaterilor în evoluţia

cheltuielilor materiale prognozate.

După cum se observă, pe lângă unele avantaje ce rezidă din administrarea prin

delegare a unor bunuri ce aparţin domeniului public regăsim şi un număr egal de puncte

vulnerabile, fapt ce nu permite societăţii analizate să desfăşoare o activitate susţinută de un

trend pozitiv al profitului, de multe ori creşterea veniturilor este însoţită de cheltuieli

materiale substanţiale. Acest fapt este explicat prin necesitea menţinerii la un nivel constant

pozitiv al celei de-a doua componente a eficenţei activitaţii societăţii Pieţe Prest S.A.,

eficienţa socială.

FACTORI EXTERNI

A. Oportunităţi (OPPORTUNITIES)

1. Exclusivitate pe raza municipiului Râmnicu Vâlcea în prestarea serviciilor de

curăţenie stradală, deszăpezire şi prevenirea poleiului pe căile publice. Societatea

deţine licenţă acordată de ANRSC Bucureşti pentru prestarea acestor activităţi pe o

perioadă de 5 ani.

2. Posibilitatea concesionării unor utilaje noi, moderne şi productive, fără alocarea de

resurse proprii, prin programul de investiţii propriu al primăriei municipiului

Râmnicu Vâlcea.

3. Sprijinul gratuit oferit de departamentele şi serviciile primăriei municipiului, statutat

prin diagrama funcţională a S.C. Pieţe Prest S.A, fapt ce facilitează accesul

specialiştilor societăţii la documente şi proceduri necesare întocmirii unor programe

de investiţii sau politici manageriale.

4. Participarea gratuită la cursuri de perfecţionare prin programele specifice organizate

de primăria municipiului Râmnicu Vâlcea.

5. Obligativitatea respectării reglmentărilor legale privind achiziţiile publice, fapt ce

împiedică angrenarea de costuri suplimentare nejustificate la momentul achiziţionării

de bunuri proprii şi servicii.

B. Dificultăţi (THREATS)

62


1. Acţionariatul unic al Consiliului Local. Acest fapt impune dependenţa exclusivă de

prevederile bugetului local, provocând constângeri în ceea ce priveşte evoluţia

pozitivă a veniturilor. Aceste constăngeri se expică pe fondul alocării unor cheltuieli

materiale substanţiale în vederea menţinerii constante a componentei eficienţă socială

manifestată prin gradul de satisfacere a nevoilor cetăţenilor: menţinerea unui un oraş

curat, întreţinerea permanentă a spaţiilor verzi, servicii de înaltă calitate oferite prin

bazele de agrement, etc.

2. Posibilitatea atingerii gradului de insolvenţă pe fondul unei crize bugetare a

Consiliului Local, prin considerentul că fondurile rezervate prin bugetul local pentru

activităţile delegate către S.C. Pieţe Prest S.A. reprezintă peste 60% din totalul cifrei

de afaceri a societăţii.

3. Prezenţa pe raza municipiului Râmnicu Vâlcea a unor societăţi comerciale cu acelaşi

profil de activitate. În acest moment societatea comercială Urban S.A. dispune de o

bază tehnico-materială mult mai bine dotată putând presta în viitor, după expirarea

licenţei, activităţile delegate de Consiliul Local societăţii Pieţe Prest S.A.

După cum se observă oportunităţile generate de factorii externi depăşesc dificultăţile,

dar pentru a beneficia cu maximă eficienţă de acest avantaj este necesară aplicarea

următoarelor măsuri:

Fundamentarea unui program de achiziţii pe termen mediu care să permită înlocuirea

utilajelor şi a echipamentelor cu durată de viaţă depăşită astfel încât să se obţină o

reducere semnificativă a cheltuielilor cu carburanţi şi piese de schimb.

Tarifele practicate trebuie să cupindă integral costurile de producţie şi să includă o

marjă de profit care să acopere cheltuielile de producţie, promovare şi cele

administrative ale societăţii.

În măsura în care tarifele practicate nu se pot negocia prea mult, se recomandă

reproiectarea devizelor ce stau la baza proceselor interne în scopul de a obţine

reduceri la cheltuielile neesenţiale fără a scădea calitatea serviciilor prestate. Este

recomandat ca în cazul cheltuielilor administrative şi ale compartimentelor

funcţionale, să se facă raţionalizări ale consumurilor materiale şi renegocieri de

preţuri cu principalii furnizori.

Se va urmări creşterea productivităţii muncii pe salariat direct productiv în scopul de

a mării eficienţa muncii, a monitoriza performanţele şi a găsi soluţii în cazul

depistării blocajelor în procesul de producţie.

63


Se va acorda o atenţie sporită controlului calităţii, pentru a nu periclita calitatea în

favoarea unui volum crescut al activitaţilor prestate.

Managerii societăţii ar trebui să intensifice eforturile pentru a găsi şi alţi beneficiari

interesati de serviciile prestate de S.C. Pieţe Prest S.A., cu cât veniturile obţinute sunt

mai mari cu atât costurile fixe sunt mai repede acoperite şi mai eficient repartizate

asupra unei cantităţi mai mari de produse.

Aplicarea corectă a acestor măsuri va duce la creşterea eficienţei economice şi în

general la creşterea profitului menţinând S.C. Pieţe Prest S.A în topul societăţilor comerciale

cu acelaşi profil de activitate, atât pe raza municipiului Râmnicu Vâlcea cât şi la nivel

naţional.

64


BIBLIOGRAFIE

Tratate şi publicaţii de specialitate

1. Balu M.E., Analiză economică-fiananciară teorie şi aplicaţii practice, Ed. Fundaţiei

"România de Mâine", Bucureşti, 2005;

2. Băluţă Aurelian Virgil, Contabilitate de gestiune. Noţiuni fundamentale, Editura Fundaţiei

“România de Mâine”, Bucureşti, 2005;

3. Bardaş P., Mareş O.I., Diaconescu A., Analiză financiară, Ed. Fundaţiei România de

Mâine, Bucureşti, 2003.

4. Braga V. F., Contabilitate Managerială, Editura Fundaţiei "Romania de Mâine"",

Bucuresti, 2009;

5. Burtescu C., Contabilitate generală, Ed. Independenţa Economică 2008;

6. Buşe L., Siminică M., Marcu M., Analiză economico-financiară, Ed. Scrisul Românesc,

Craiova, 2003;

7. Chirică Lefter. Comerţ şi economie comercială , Ed. Economică - Bucuresti 2009;

8. Diaconu E., Popescu L., Şuiu I., Contabilitate -Proceduri, Ed. SITECH, Craiova, 2007;

9. Diaconu E., Șuiu I, Călin C., Contabilitate - Baze şi proceduri, Ed. SITECH, Craiova,

2007;

10. Dumitru M., Calu D., Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor, Ed. Conta Plus,

Ploieşti, 2008;

11. Ilie V., Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Meteor Press, Bucuresti, 2005;

12. Jianu I., Evaluarea, prezentarea şi anliza performanţelor întreprinderii, Ed. CECAR,

Bucureşti 2007;

13. Moroşan I. Analiza economico-financiară - probleme rezolvate., Ed. Fundaţiei

"România de Mâine", Bucureşti, 2006;

14. Moroşan I. Analiza economico-financiară, Ed. Fundaţiei "România de Mâine",

Bucureşti 2006,

65


15. Oprea C., Cârstea Gh. - Contabilitatea de gestiune şi calculaţia

costurilor, Ed. Genicod, Bucureşti 2002;

16. Oprea Călin, Contabilitate managerială, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti,

2008;

17. Petrescu S. Analiză şi diagnostic financiar - contabil, Ed. CECAR, Bucureşti, 2008;

18. Rotilă A., Analiză economico-financiară, Universitatea din Bacău, Bacău, 2007;

19. Toma M, Alexandru F., Finanţe şi gestiune financiară, Ed. Economică, 2003;

20. Vâlceanu G., Analiză economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 2005;

Acte normative - cu rol de referinţă care stau la baza prezentei lucrări.

1. Legea 571 2003 actualizată privind Codul fiscal, (M. O. nr. 927 din 23. 12. 2003);

2. Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată. (M. O. nr. 454 din 18.06.2008);

3. Legea 31/1990 actualizată a societăţilor comerciale (M. O. nr. 1066 din 17.11.2004);

4. Legea 51/ 2006 actualizată. a serviciilor comunitare de utilităţi publice,( M. O. nr. 254

din 21.3.2006);

5. Ordin 3055/2009 actualizat în 2011 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme

cu directivele europene, (M. O. nr. 766 din 10.11.2009);

6. Ordonanţa de urgenţă nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor

publice (M.O., Partea I nr. 883 din 14.12.2011);

7. Hotărârea Consililului Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea nr.188 din 20.06.2010 -

privind înfiinţarea societăţii pe acţiuni S.C. Pieţe Prest S.A.;

8. Hotărârea Consililului Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea nr. 244 privind delegarea

gestiunii unor servicii publice de administrare a domeniului public şi privat de interes local

către S.C. Pieţe Prest S.A.din 31.08.2010.

Alte surse

www.primariavalcea.ro - Hotărâri ale Consiliului Local

www.pieţeprest.ro - Informaţii publice - informaţii privind raportările financiare anuale,

Bilanţul contabil, Contul de profit şi pierdere, hotărâri AGA, perioada

anuală: 2010, 2011 şi 2012.

66

http://lege5.ro/MonitorOficial/mongeztcmzsgu/monitorul-oficial-partea-i-nr-883-14-12-2011

Documents

Analiza Diagnostic a Cheltuielilor Materiale - Lucrare de Licenta