CUPRINS

Istoric

Capitolul I –Medicamente analgezice antipiretice

Capitolul II –Prezentare generala

Medicatia analgezica si antipiretica

Indicatii

Capitolul III – Clasificarea medicamentelor analgezice-antipiretice

Capitolul IV –Reactii adverse ale medicamentelor analgezice-

antipiretice

Capitolul V –Prezentarea medicamentelor

Concluzii

Bibliografie

1

ISTORIC

Din cele mai vechi timpuri, grija fata de aproape a generat metode si mijloace de alinare.

Mentionam ca in acest sens primele leacuri constituite sunt din plante, radacini, frunze

sau flori asociate sau nu cu o gestica tamaduitoare.

Dupa ingerarea hranei formate din anumite parti ale plantelor si animalelor, omul

primitiv a inceput sa capete si cunostinte despre efectul acestora.

Prin acumularea cunostintelor care au fost dobandite intamplator si transmise oral

generatiilor urmatoare ei au cunoscut plante cu actiune halucinogena, euforizanta,

analgetica.

Mai tarziu hindusii si chinezii au folosit in scop terapeutic opiul, reventul, si cornul

secarei substante folosite si astazi.

Medicina si farmaceutica din India au un bogat continut empiric, imbinat cu elemente

mistice. In conceptia medicala indiana bolile se datoreaza atat unor factori materiali

interni si externi, cat si cauzele supranaturale, mistice.

Divinitatile vindecatoare sau cu atributii in sfera medicinei si farmaceuticii in

mitologia indiana sunt: Agni, Indra si Soma alaturi de Siva, care este in acelasi timp

binefacator si datator de boli.

Efectele tamaduitoare ale plantelor de leac se datoreaza demonilor si divinitatilor care

salajluiesc in ele, inbinandu-si puterile lor cu proprietatile materiale, tamaduitoare ale

acestora.

Remediile vegetale au jucat un rol foarte important in terapia si farmaceutica din

India.

Material medica (farmacologia) populara si aceia a medicinei culte au fost extrem de

bogate. Operele medicale sanscrite, lucrarile atribuite lui Vagbhota si manuscrisul Bower

indica numeroase remedii din cele trei regnuri ale naturii. Susruta, care a trait cu cateva

secole inainte de era noastra aminteste peste 700 de medicamente, printre care :

tamarindul( laxativ), cardamomul (calmant in dureri de splina), canepa (cannabis indica),

2

ca analgezic –usturoiul, smirna, mustarul(revulsiv),aconitul (in dureri de ficat, ameteala

si dureri generale).

Progresele investigate de stiinta au creat produse pe cale chimica, initial avand la baza

principii active din plante. Ulterior calea de sinteza a amplificat infinit posibilitatea de

lupta cu boala.

Iata spre exemplu cum a fost descoperita aspirina:

- ca in fiecare luna, in ultima joi, la ora ceaiului la intrarea in cladirea ce gazduia celebra

Royal Society din Londra, era mare animatie. Obisnuitii prestigioasei institutii se salutau

protocolar, sau amical, dupa natura relatiilor,arborand acel aer blazat sau preocupat al

unor oameni de stiinta prea constienti de valoarea pe care o reprezentau in societate.

Acestia pareau sic mai bine imbracati lasand sa se descopere suficient de usor o

prosperitate ostentativa.

Altii , dimpotriva , mai mult distrati decat neatenti isi etalau cu nonsalanta o neglijenta

deloc cautata. Acestia erau adevaratii savanti!

Era in vara anului 1763. pentru acea seara doctorul Stone anuntase ca va prezenta un

raport in legatura cu succesele pe care le obtinuse, in practica sa medicala, privind

combaterea febrei cu ajutorul unor preparate obtinute din scoarta de salcie.

Pornise in cercetarea sa de la o ipoteza bazata pe credinta forte bine inradacinata la

tara, in randul tamaduitorilor locali, ca fiecare planta medicinala poseda o ,,semnatura’’

miraculoasa,menita sa o predestineze unei anumite boli, strict legata de ,,semnul’’

plantei. Astfel , plamanarica, cu frunza sa de forma si coloratie asemanatoare plamanului

este ,,destinata’’ sa vindece bolile de plamani; rostopasca avand latexul de culoare

portocalie, atat de cunoscut, era folosita pentru tratarea icterului (galbenarea), pe cand

salcia, care creste in locuri umede, mlastinoase, pe malul apelor, era si ea buna de ceva .

Stand cu radacinile intr-un teren atat de umed, nu putea sa nu aiba nici un efect asupra

celor ce se imbolnaveau dupa ce au fost nevoiti sa stea cu picioarele in apa , sau sa se ude

3

la picioare. Toti faceau febra dupa ce se imbolnaveau, iar ,,frigurile’’ reprezentau forma

cea mai grava a bolii.

Mai mult , doctorul Stone observase ca scoarta de pe ramurile salciei are un gust amar.

Ori el stia ca din Peru ,se poate obtine,prin corabiile care indrazneau sa strabata

pustietatile de apa ale Oceanului Atlantic, bantuit de brigantinele piratilor, o scoarta de

culoare rosie.

Si aceasta era foarte amara la gust. Se numea scoarta de China, nu pentru ca ar fi fost

de origine chineza.

Stabilind o apropiere intre cele doua scoarte, Stone a cules scoarta de pe ramurile

salciei, a uscat-o, a pulverizat-o si cu ajutorul sau a preparat macerate in apa , la cald.

A indepartat apa prin evaporare si ce a ramas , in retorta, a administrat bolnavilor sai

de ,,friguri’’ sau care, din diverse pricini, faceau temperatura.

Asa cum se asteptase, de astfel, febra scadea de fiecare data. Scoarta de salcie dovedise

un bun febrifug, desi in treacat fie spus aceasta nu avea nimic deaface cu

malaria(frigurile de balta). In epoca la care ne referim , cand doctorul Stone isi trata

bolnavii sai cu extracte de salcie, germenul malariei nu era cunoscut.

In orice caz comunicarea sa a fost ascultata cu mult interes si dupa terminarea lecturii,

intrebarile au inceput sa curga. Ce fel de salcie era cea pe care a folosit-o, de unde

provenea, cum a recoltat scoarta, cand, la ce ora din zi, cum a uscat-o, cum a pregatit

maceratele si decocturile, iar bolnavii cum au primit medicamentul, cum s-au comportat

si multe altele. Stone a avut succes, rezultatele sale au fost consemnate in analele

societatii, raportul depus la arhiva acestuia si viata si-a vazut mai departe de treburile

sale. Revolutia franceza batea la usa!

Peste aproape 70 de ani insa, cam prin 1829, aveau sa se declanseze o serie de

intamplari, aparent fara nici o legatura intre ele.

4

Farmacistul francez H. Leroux,jucandu-se cu scoarta de salcie, preparase si el extracte

in laboratorul farmaciei sale. In urma unui sir de experiente, el reusise sa obtina, in

paharele de sticla o substanta de culoare alba, frumos cristalizata in ace subtiri sau in

rozete.

Cam tot atunci , un alt farmacist, de data aceasta elvetian, pe nume Pagenstecher, distila

florile de sanziene, atat de frumos mirositoare. Din lichidul de distilare, dupa racire, se

ridicau la suprafata picaturi uleioase de aldehida salicilica, lichid care amintea de

mirosul sanzienelor.

Apoi germanul Karl Jacob Lowig a luat aldehida salicilica, a tratat-o cu permanganat

de potasiu, a adaugat ceva acid sulfuric si a pus totul la fiert. Dupa racire, in balonul de

reactie s-au depus cristale aciculare, stralucitoare, de aceeasi culoare alba ca si cristalele

de salcie, ale lui Leroux. Erau de acid salicilic.

Dupa un sfert de veac de incercari, H. Guerland reusise sa reproduca prin sinteza, in

retorta, si pornind de la fenol, acidul salicilic, pentru care Lowig folosise insa o substanta

naturala. Fenolul se obtinea , prin distilarea uscata a carbunilor de pamant pentru

producerea gazului de iluminat.

Pe de alta parte , farmacistul alsacian, din Strassbourg, Charles-Frederic Gerhardt, s-a

apucat sa acetilizeze acidul salicilic. Folosind anhidrida acetica si iarasi acidul sulfuric a

obtinut ceea ce la analiza chimica s-a dovedit a fi acidul acetilo-salicilic. Aceasta, acidul

salicilic, aldehida salicilica din sanziene si substanta lui Leroux,care in timp capatase

denumirea de salicina, toate aveau aceiasi structura chimica de baza.

Calea de obtinere a aspirinei fusese strabatuta. Mai trebuia consacrarea.

Aceasta a avut loc abia in 1876 cand L Rien si S. Stricker au demonstrat ca acidul

acetilo- salicilic, administrat bolnavilor reumatici care febricitau, facea sa scada

temperatura intocmai ca si salicina, dar de mai mare intensitate.

Substanta , care pana atunci satisfacuse numai fantezia unor cercetatori de laborator ,

devine, peste noapte un medicament.Si inca un medicament bun!

5

Era ceruta din ce in ce mai mult. Bolnavii o cereau, medicii o prescriau, dar, vai numai

cativa farmacisti puteau sa acetilizeze acidul salicilic.

Atunci , in anul 1893, Felix Hofmann chimist la firma Bayer din Leverkusen, a reusit

sa elaboreze un proces tehnologic pentru obtinerea acidului salicilic acetilat, astfel ca

acesta sa fie preparat in cantitati indestulatoare, la scara industriala.

Si deoarece , pe aceasta cale, devenea un articol comercial i s-a dat si o denumire

adecvata. Pentru ca era obtinut prin acetilarea acidului salicilic si, initial acesta fusese

preparat prin oxidarea aldehidei salicilice din Spirea, a fost botezata Aspirina.

Celebra aspirina , de atunci in 1893, a fost fabricata si utilizata in cantitati care,

probabil, acum nu mai pot fi socotite. Numai S.U.A. au sintetizat, in anul 1963, 13.000

tone. Dar in toata Europa? Dar in China si Japonia? Dar in toata lumea?

Scoasa din taina milioanelor de celule infime din care este alcatuita salcia si de unde la

inceput nu se lasa furata naturii decat cristal cu cristal, acum, pentru alinarea durerii, ea

se incarca in vagoane.

Mai intai vagoanele vin in fabrica si aduc in cisternele lor pantecoase, fenol. Acesta se

intalneste, in cuptoarele duduind sub presiunea arzatoare a focului, cu dioxidul de carbon,

acidul cel mai raspandit de lume. In foc si presiune, dioxidul de carbon se lipeste de fenol

si din contopirea unui gaz si a unui lichid, se nasc, in procesul termic, cristalele

matasoase de acid salicilic.

Am pornit de la natura si acum, noi oamenii, copiindu-i modelele, fabricam in retortele

noastre, mii si mii de tone de substante naturale. Dar ce deosebire. Tremurand in adierea

vantului racoros de primavara, palida frunza de salcie, care abia s-a desfacut din bobocul

sau prepara sarguincios salicina in celulele sale minuscule, din cateva molecule de dioxid

de carbon si apa. Si ce rezulta? Tot cateva molecule de salicina.

O activitate intensa care se desfasoara in conditii ce nici pe departe nu e de impresia

jocului unor energii enorme. Aceasta o simtim numai in fabrica de aspirina.

6

Bubuitul cuptoarelor in care moleculele de fenol si dioxidul de carbon sunt inghesuite la

125 °C si 6 atmosfere, se aude de departe. Ca sa nu mai vorbim de huruitul motoarelor,

de suieratul aburilor ce scapa sub presiune, de atmosfera care ustura la ochi, sau de

fierbinteala recipientelor in care se naste acidul.

Dus in alte parti ale fabricii, el este fiert in alambicuri uriase, cu anhidrida acetica, in

prezenta unor catalizatori, adevarati carausi de grupari active oxidul acidului salicilic,

catalizatorul coase o molecula de acid acetic si aspirina e gata. Mai ramane sa fie

separata, purificata ca sa indepartam tot ,, gunoiul’’ de reziduri de reactie, recristalizata

si ambalata. In saci mari de plastic ia drumul fabricilor de medicamente unde substanta

aspirina va intampina o alta serie de aventuri, pentru a deveni aspirina medicament.

Este dusa , mai intai, la o moara spre a fi macinata fin. Este apoi amestecata in niste

tobe, ce se invartesc caraghios, parca in doua directii concomitent, cu lianti, cu gonflanti

si cu dezagreganti. Pulberea omogena, ca o faina alba, este umectata, framantata, trecuta

apoi prin site subtiri spre a fi transformata in granule de marime si consistenta, ca un gris.

Granulele uscate trec apoi prin masina de comprimat, unde cazand cu putere, ponsoanele,

cu o dunga proieminenta pe diametru, arunca din matrita o pastila de aspirina cu o linie

ce o imparte in doua jumatati. In lacasul matritei, ponsonul a adunat particulele fine de

aspirina pe care cele de liant le-au lipit, dar impreuna cu alte particule de gonflat si

dezagregant.

Apoi milioane de comprimate de aspirina sunt ambalate cate 10, in fasii de hartie scrisa

cu culoare verde si trimise catre toate farmaciile din tara. De aici le vom cumpara noi. Le

vom lua pentru a ne trata de diverse maladii. In cazul unor dureri reumatice, nevralgii,

mialgii, in stari inflamatorii, mai ales de origine reumatica, sau si in alte stari febrile, ca

antipiretice.

Inghitita, pastila de aspirina, ajunsa in stomac, va fi umectata de lichidul gastric.

7

Acesta va patrunde in grosimea pastilei prin difuziune si se va umfla particulele de

material gonflant. In felul acesta pastila isi mareste volumul, se umfla,apoi crapa si se

desface in fragmente din ce in ce mai mici. In acest moment intervine dezagregantul care

le desface si pe ele pana la particulele initiale de aspirina din care a fost confectionat

comprimatul. Intre timp lichidul si materialul din stomac trece in intestine unde

particulele fine de aspirina se dizolva pana la nivelul molecular. Abia in stare moleculara,

la dimensiuni de sub a milioana parte dintr-un milimetru se vor strecura, o data cu

lichidul intestinal, in vilozitati si de aici in vasele sanguine. Sangele va transporta

aventuroasele molecule pana la locul de actiune. Dar sa fim atenti. Uneori, inainte de a se

dizolva, particulele sau microcristalele de aspirina se lipesc de mucoasa stomacala, o

irita, provoaca o inflamatie unde sangele navaleste in apararea locului afectat si atunci se

produce o mica hemoragie,se poate forma chiar un ulcer. Din aceste cauze, nu se va lua

niciodata aspirina cand suferim de gastrite, ulcer sau o insuficienta hepatica.

Multe medicamente bine-facatoare, utilizate cu success de ani si ani , in loc de

insanatosire isi arata si cea de-a doua fata, al doilea tais al cutitului si atunci ele devin

daunatoare. Din astfel de motive, cand luam un medicament trebuie sa-l cunoastem foarte

bine, sa cunoastem perfect toate riscurile la care ne putem astepta in urma automedicatiei.

De aceea, bine este sa nu ne luam dupa sfaturi si retete aflate in diferite ocazii, ci sa

urmam , pe cat posibil, numai indicatiile medicului.

Aspirina este un medicament foarte larg folosit, poate cel mai folosit, dar asta nu

inseamna ca poate fi intrebuintat oricum. Aspirina produce si accidente. Deci, mai intai

medicul si apoi medicatia!

De aici si stiinta care studiaza totalitatea medicamentelor, farmacologia a luat amploare

prin studiile si cunoasterea tuturor efectelor benefice sau toxice pe care acestea le pot

avea asupra organismului uman.

8

Capitolul I

Medicamente analgezice - antipiretice

Substantele din aceasta grupa au larga utilizare terapeutica.

Actiunea analgetica se datoreaza deprimarii selective a procesului de transmitere si

integrare a senzatie dureroase; este mai putin intensa dar spre deosebire de actiunea

analgezicelor morfinice, nu este insotita de deprimarea respiratiei si de toxicomanie.

Actiunea antipiretica este consecinta deprimarii centrilor termoreglarii din hipotalamus.

Actiunea se menifesta doar in prezenta febrei, antipireticul neinfluientand temperatura

normala a corpului.

Toate medicamentele din aceasta clasa au efecte terapeutice si reactii adverse

asemanatoare, ceea ce se explica prin mecanismului lor comun de actiune.

Acidul acetil-salicilic se absoarbe relativ repede din tubul digestiv, disponibilitatea

medie dupa administrarea orala fiind de 68%. Cresterea PH-ului sucului gastric mareste

solubilitatea medicamentului si ii usureaza absorbia

( desi mareste in acelasi timp proportia formei ionizate, fenomen care tinde sa micsoreze

absorbia). Viteza de absorbie si concentratia plasmatica maxima variaza in functie de

preparat.

Acetilsalicilatul de sodiu , acidul acetilsalicilic tamponat in comprimate efervescente si

comprimate obisnuite, desfacute in apa calda, permit o absorbie mai rapida realizand o

concentratie plasmatica superioara cu maxim la ½ h de la ingestie. Comprimatele

obisnuite, nedesfacute in apa , realizeaza concentratii plasmatice mai mici cu un maxim

1-11/2 h de la administrare; viteza absortiei creste cu cat particulele de substanta active

sunt mai mici.

9

Comprimatele enterosolubile realizeaza o absorbie lenta (si un efect prelungit)

concentratia este maxima la 6h de la administrare.

Acidul acetilsalicilic este in mica parte hidrolizat in mucosa intestinala si la primul

pasaj hepatic, ajungand in sange, in majoritate, sub forma nemodificata.

Hidroliza continua in plasma si in ficat, astfel incat proportia salicilatului creste repede.

Aceasta face ca nivelul plasmatic de acid acetilsalicilic sa nu depaseasca 60 µg/ml

pentru dozele analgezice si antipiretice si 150-300 µg/ml pentru dozele antiinflamatorii.

Fenomene toxice minore apar la concentratiile ce depasesc 200µg/ml, toxicitatea este

manifestata la peste 300µg/ml, iar la concentratii mai mari 450µg/ml survin tulburari

metabolice grave.

Acidul acetilsalicilic se leaga de proteinele plasmatice, indeosebi de albumina, in

proportie medie de 50%.

In cazul salicilatului, legarea este in functie de concentratia plasmatica – la concentratie

obisnuita pentru dozele antiinflamatorii (100-200 mg/ml) proportia de legare este de 80-

95%, la concentratiile toxice(400mg/ml) ea scade la 50%(restul reprezinta forma libera,

difuzabila). Distributia se face in toate tesuturile, dar inegal. Volumul aparent de

distributie corespunde aproximativ apei extracelulare, fiind de circa 0.51/kg atat pentru

acidul acetilsalicilic, cat si pentru salicilat. Difuzeaza partial in lichidul sinovial – dupa o

doza de 0.6gr. Acidul acetilsalicilic concentratia in lichidul sinovial al articulatiei

inflamate este de aproape 25% acid acetilsalicilic si peste 50% salicilat, fata de

concentratia plasmatica; substanta activa se mentine aici timp mai indelungat decat in

plasma. Salicilatii trec lent prin bariera hematoencefalica si repede prin bariera

placentara. Acidoza favorizeaza difuziunea in creier si in alte tesuturi, respectiv riscul

toxic, deoarece mareste proportia formei ionizate, neliposolubile, favorizeaza retinerea in

lichidul extracelular si eliminarea.

Acidul acetilsalicilic este repede hidrolizat , avand un clearance de 9.3ml/minut si kg

si un timp mediu de injumatatire de 15 minute. Salicilatul este metabolizat in ficat, in

10

principal prin conjugare cu glicina, reprezentand acid saliciluric; se formeaza, de

asemenea, derivati glucoromici(fenolglucuromida, acilglucuromida) si mici cantitati de

acid gentezic(acid 2.5 – dihidroxibenzoic), un metabolizat activ. Expirarea salicilatului se

face dupa o cinetica dependenta de doza deoarece enzimele care catalizeaza formarea

acidului saliciluric si fenolglucuromidei sunt saturabile – capacitatea maxima de

metabolizare corespunde concentratiei plasmatice de 50mg/ml.

Clearance-ul salicilatului diminueaza cu cresterea dozei, respectiv a concentratiei

plasmatice; pentru dozele antiinflamatorii valoarea clearance-lui este de

0.18-0,20ml/minut si kg. Timpul de injumatatire variaza de la 2-4h pentru 0,3 – 0,6 gr la

15-30 h putere 3-4gr de acid acetilsalicilic.

Excretia renala a salicilatului se face prin filtrare glomerurala si prin secretie tubulara

(secretia poate fi inhibata competitiv de catre probenicid). In urina se elimina acid

salicilic,glucuronizi si salicilat. Proportia salicilatului nemodificat, in urina creste cu

doza( deoarece la dozele mari enzimele metabolizante sunt saturate).

De asemenea, ea depinde de PH-ul urinei(care modifica ionizarea)la PH-ul alcalin

proportia formei ionizate, care ramanea in urina, este mai mare. In cazul administrarii a

1gr. acid acetilsalicilic, 70%din doza se elimina urinar ca acid saliciluric, 20%ca

glucuronizi si 3%ca salicilat, atunci cand, PH-ul urinei este 5, proportia salicilatului

sporeste la 25% la PH 7. Daca se administreaza 3gr. pe zi proportia de salicilat

nemodificat este de 50% la PH5 si 80% la PH 8 al urinei.

Acidul acetilsalicilic provoaca deseori epigastrologii, insotite uneori de greata si voma.

Aceste fenomene afecteaza 2-6% din bolnavi, procentul crescand la 10-30% pentru

reumatici. Medicamentul micsoreaza rezistenta mucoasei la agresiunea clorhidropeptica.

Secretia de mucus este diminuata si compozitia sa este modificata, probabil datorita

inhibarii formarii unor prostaglandine cu actiune citroprotectoare.

11

Consecutiv, ionii de hidrogen retrodifuzeaza in mucoasa. Leziunile mucoasei –

gastrice difuza si mici eroziuni superficiale alaturi de inhibarea functiilor plachetare

determina mici sangerari digestive la circa 70% din bolnavi.

Fenacitina – actioneaza predominant la nivelul sistemului nervos central, unde este

capabila sa inhibe ciclooxigenaza, fiind putin eficace asupra enzimei din tesuturile

periferice.

Absortia din tubul digestiv variaza in functie de preparat( respectiv de dimensiunile

particulelor de substanta activa). Se metabolizeaza in oarecare masura, inca de la primul

pasaj hepatic. Se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 30-35%. Se distribuie in

majoritatea lichidelor organismului. Principalul produs de biotransformare este

paracetamolul, metabolit activ farmacologic.

Concentratia plasmatica este maxima la 1h de la administrare pentru fenacetina si la 2h

pentru paracetamol. Alti metaboliti mai putin importanti cantitativ sunt probabil

responsabili de reactii toxice. Astfel se formeaza cantitati mici de p-fenetidina (derivat N-

dezacetilat) care are actiune methemoglobinizanta. Timpul de injumatatire al fenacetinei

este de circa 11/2 h , cel al paracetamolului de 2h.

Paracetamol – se absoarbe repede, dar variabil din tubul digestiv cu o biodisponibilitate

medie de 88%. Realizeaza concentratia plasmatica maxima la ½- 1 h de la administrarea

orala. Se leaga in proportie mica de proteinele plasmatice- 25% sau mai putin, pentru

dozele terapeutice.

Se metabolizeaza aproape in totalitate in ficat, in principal prin sulfo si

glucuronoconjugare.

Timpul de injumatatire plasmatic este in medie de 2h.

Fenazona – se absoarbe bine dupa administrarea orala, se leaga putin de proteinele

plasmatice, se distribuie uniform in lichidele organismului (datorita ultimei proprietati

poate fi utilizata pentru determinarea apei totale).

12

Este metabolizata in majoritate, fiind transformata in proportie de 30-40% in

hidroxiaminofenazona inactiva. Se elimina urinar, in mare parte sub forma conjugata.

Timpul de injumatatire este de 11-19h (cifrele mai mari pentru batrani).

Aminofenazona – se absoarbe repede si complet din tractul gastrointestinal, realizand

concentratia plasmatica maxima la 1-2h de la administrare. Se leaga putin de proteinele

plasmatice, difuzeaza repede in tesuturi.

Este in majoritate metabolizata, 40% prin N- demetilare apoi acetilare.

Timpul de injumatatire este de circa 3h.

Fenilbutazona – administrata oral se absoarbe in proportie de 80-100% si realizeaza

concentratia plasmatica maxima dupa 1-2h. In cazul injectarii intramusculare absortia

este lenta, din cauza legarii locale de proteine- concentratia plasmatica maxima se

realizeaza dupa 6-10h. Fenilbutazona si metabolistii activi se leaga de proteinele

plasmatice in proportii mari 90-98%.

Azapropazona – se absoarbe bine din tubul digestiv, se leaga in proportie mare de

proteinele plasmatice. Este metabolizata numai in parte, circa 65% eliminandu-se prin

urina in forma neschimbata.

Timpul de injumatatire este de 9-16h, mai mult la varstnici.

13

Capitolul II

Prezentare generala

Medicatia analgezica – antipiretica

Indicatii si efecte

a) Aspecte generale:

In aceasta grupa de medicamente de prima alegere sunt aspirina si paracetamolul.

Celelalte sunt de alternativa.

Substantele pot fi administrate singure, in suferintele usoare sau medii si asociate, in

tulburari mai intense.

Asocierile pot realiza:

- un efect aditiv, folosind analgezice – antipiretice din grupe chimice diferite (de

exemplu aspirina + paracetamol)

- un efect de potentare asociind doua substanţe din alte grupe farmacodinamice

(codeina, barbiturice, cofeina).

b) Indicatiile terapeutice au la baza tipurile de actiuni mentionate:

- actiunea analgezica – antipiretica – antiinflamatoare este utila in infectii virale acute ale

aparatului respirator:

- actiunea analgezica, uneori cu o componenta antiinflamatoare, este la baza prescrierii in

nevralgii, mialgii, afectiuni ortopedice (entorse, luxatii, fracturi) dureri postoperatorii,

cefalee;

- actiunea analgezica – antispastica permite utilizarea in colici (renale, biliare)

14

c) Aspirina este analgezic la doza de 300 – 500mg de 2-3 ori pe zi. Efectul iritant gastric

este diminuat daca comprimatele se desfac in apa si se admionistreaza dupa mancare. La

nevoie se asociaza cu antiacide.

d) Metamizol se administreaza 0,50gr. de 2-3 ori pe zi.

e) Propifenazona se administreaza 0,15gr. de 3-4 ori pe zi.

f) Paracetamolul are doza uzuala de 0,50gr. de 3 ori pe zi. Nu se va depasi doza de 3 gr.

in 24 de ore. Varstnicii care nu au avut suferinte hepatice in antecedente suporta adesea

paracetamolul decat aspirina.

g) Nefopam este utilizat in doze de 30mg de 3 ori pe zi, in dureri acute si cronice.

O serie de medicamente sumeaza proprietati analgezice, antipiretice si antiinflamatorii,

cu caracter simptomatic.

Prototipul este acidul acetilsalicilic, care are toate aceste efecte de intensitate moderata.

Fenacetina , paracetamolul, aminofenazona au efecte analgezice si antipiretice , dar

sunt putin eficace ca antiinflamatorii. Pentru alte medicamente – de exemplu

fenilbutazona, indometacina, ketoprofenul, naproxenul, diclofenacul, piroxicamul –

predomina proprietatile antiinflamatorii. Ele sunt folosite in diferite boli inflamatorii, mai

ales in afectiunile reumatice, fiind cunoscute sub denumirea de antiinflamatorii

nesteroidiene ( pentru a fi deosebite de antiinflamatoriile steroidiene, reprezentate de

glucocorticoizi).

Toate analgezicele antipiretice si antiinflamatorii au in comun o actiune de ordin

biochimic – inhibarea ciclooxigenazei, cu micsorarea formarii de prostaglandine si alti

compusi de acest tip. Aceasta actiune este probabil responsabila de efectele terapeutice.

Minusul de prostaglandine determina si o parte din reactiile adverse proprii acestei grupe

farmacoterapeutice: iritatia mucoasei gastrice, mergand pana la formarea de ulcer,

accidente hemoragice, afectarea rinichiului si altele.

Efectul analgezic este de intensitate slaba –medie, inferior celor al medicamentelor

opioide. Durerea surda, pulsatila, este mai bine influentata decat cea mai ascutita cu

15

caracter de junghi. In conditii clinice, analgezicele antipiretice si antiinflamatorii sunt

eficace in deosebi fata de durerile de natura inflamatorii, de exemplu in boli reumatice,

ca si in cefalee, dismenoree, dureri postoperatorii. Durerea pornita de la viscerele cavitare

este mai putin sensibila la acest tip de medicamente.

Substantele folosite curent ca analgezice sunt acidul acetilsalicilic si paracetamolul.

Ultimul este considerat ca analgezic pur, deoarece este practic lipsit de efect

antiinflamator. Antiinflamatoriile nesteroidiene foarte active, indicate ca antireumatice,

nu sunt avantajoase in scop analgezic, din cauza riscului disproportionat (cu situatia

clinica )al reactiilor adverse.

Analgezia poate fi dovedita in studii farmacologice clinice, folosind durerea

patologica, reumatica, postoperatorie. Durerea provocata experimental la voluntari este

putin influentata. La animalele de laborator durerea provocata este , de asemenea, relativ

rezistenta la aceste medicamente. Efectul lor poate fi insa bine evidentiat pe fondul de

hiperalgezie produs prin injectarea de carragenina sau kaolin in laba de sobolan

(substante care stimuleaza formarea de prostaglandine provocand inflamatie si edem

local ).

Efectul antipiretic consta in scaderea catre valori normale ale temperaturii crescute din

cadrul sindromului febril.

Febra se defineste datorita modificarii patologice a mecanismului termoregulator.

Hipotalamusul este locul principal pentru controlul termoreglarii. Febra este provocata

de infectii, leziuni tisulare, tulburari imunologice, unele neoplasme. Ea are mecanism

chimic, fiind datorita unor substante ,,pirogene’’ , exogene sau endogene. Pirogenii

bacterieni sau alti pirogeni exogeni elibereaza din tesuturi pirogeni endogeni, care

actioneaza la nivelul hipotalamusului. Febra este considerata ca un epifenomen al altor

procese cu rol adaptiv. Beneficiile febrei sunt controversate, in schimb ea poate fi cu

certitudine daunatoare intr-o serie de studii clinice. Simptomele insotitoare – cefalee,

mialgii, stare de rau sunt adesea cauza de discomfort. Febra trebuie deosebita de

16

hipertermie, care este caracterizata prin cresterea temperaturii ca urmare a expunerii

excesive la caldura, a maririi procedurii de caldura sau a pierderii insuficiente de caldura,

in conditiile unui centru termoregulator nefunctional( epuizat prin suprasolicitare sau

deprimat medicamentos).

Efectul antipiretic se dezvolta in 30-60 minute dupa administrarea dozei active (de

exemplu 500mg de acid acetilsalicilic sau paracetamol) si este maxim dupa circa 3 h,

cand temperatura scade cu 1,5 – 2,25 °C; dupa aproximativ 6h temperatura revine la

valoarea crescuta initial, ceea ce poate face repetarea dozei.

Antipireticele pot fi eficace si in unele cazuri de hipertermie, dar clorpromazina sau

alte hipotermizante sunt de preferat. Dozele terapeutice de antipiretice nu influenteaza

temperatura normala. La animalele de laborator este caracteristica impiedicarea cresterii

temperaturii produsa prin injectarea unei suspensii de drojdie de bere, fata de care

eficacitatea este atat preventiva cat si curativa.

Acidul acetilsalicilic si paracetamolul se folosesc ca antipiretice, ele sunt indicate in

toate cazurile cand febra poate fi daunatoare, cantarind in acelasi timp riscul reactiilor

adverse al medicamentului respectiv.

Febra moderata – in jurul a 38 °C– care apare in timpul unor infectii virotice

necomplicate, in conditii clinice banale, nu solicita obisnuit tratament antipiretic. Totusi

acesta este recomandat deseori de medici si agreat de bolnavi indeosebi pentru ca

impreuna cu micsorarea temperaturii , sunt atenuate simptomele neplacute care insotesc

sindromul febril. In cazul infectiilor bacteriene, administrarea de antipiretice poate fi

inoportuna, deoarece evolutia temperaturii este un indicator important al eficacitatii

tratamentului cauzal, antibiotic sau chimioterapic. In plus, febra poate contribui la

eradicarea unor germeni patogeni. Se considera ca febra este avantajoasa in bruceloza

cronica si la bolnavii cu neurosifilis.

In alte situatii insa febra este daunatoare – de exemplu creste mortalitatea prin

pneumonie pneumococica – administrarea de antipiretice fiind utila.

17

Hiperpirexia produsa prin infectii generale, encefalita,meningita,hemoragii cerebrale

este caracterizata prin cresterea temperaturii la valori ce depasesc 41 °C. Ea trebuie

considerata ca o urgenta si necesita obligatoriu masuri de scadere a temperaturii

organismului pentru a evita suprasolicitarea circulatiei si respiratiei, hipoxia si acidoza

tisulara. Se administreaza repetat antipiretice (evitand dozele mari de acid acetilsalicilic,

care pot agrava acidoza), asociind eventual mijloace de racire exterioara (impachetari sau

bai reci) impreuna cu clorpromazina ( care favorizeaza racirea prin vasodilatatie

periferica si impiedica reactiile de termogeneza).

Febra prelungita de origine necunoscuta beneficiaza uneori de tratamentul antipiretic

care, pe langa atenuarea simptomelor neplacute insotitoare, evita anumite dezechilibre

metabolice ( consumul proteic exagerat, dezechilibrul hidroelectrolitic, hiposideremia cu

anemie, etc.). se administreaza acid acetilsalicilic si paracetamol si daca acestea nu sunt

eficace se incearca ibuprofenul si indometacina.

La nevoie se recurge la glucocorticoizi, care au deasemenea efect antipiretic; medicatia

cortizonica este contra indicata daca este suspectata o infectie si nu se face tratamentul

cauzal.

O alta indicatie a antipireticelor este febra ridicata la bolnavii cu risc crescut. In aceasta

categorie sunt cuprinse , in primul rand, la persoanele cu boala cornoriana sau

miocardica, la care cresterea necesitatii de oxigen a inimii este foarte daunatoare. Starile

febrile in timpul sarcinii pot avea consecinte nedorite: pentru primele 4 – 6 saptamani

sunt suspectate malformatii fetale, pentru perioada dinaintea nasterii sunt posibile

diminuarea maturarii surfactantului pulmonar si favorizarea anoxie fetale. De aceea febra

la gravide trebuie combatuta prin antipiretice. Acestea se administreaza ocazional si

numai in cure scurte, deoarece comporta ele insele risc fetal. Copii susceptibili pot face

convulsii febrile la temperatura peste 38,8 °C, ceea ce face necesara folosirea de

antipiretice; daca convulsiile au aparut, se injecteaza intravenos ( cu multa prudenta),

diazepam, se administreaza paracetamol si acid acetilsalicilic si se fac impachetari reci.

18

Cresterea temperaturii este daunatoare la bolnavii cu traumatisme craniene, deoarece

accentueaza edemul cerebral. Aparitia febrei in prezenta bolilor psihice grave impune de

asemenea administrarea de antipiretice, deoarece cresterea temperaturii poate provoca

halucinatii, chiar decompensarea mintala.

Efectul antiinflamator al medicamentelor analgezice – antipiretice – antiinflamatorii

este de intensitate moderata ( in comparatie cu glucocorticoizii care au efect intens).

Potenta diferitelor antiinflamatorii nesteroidiene difera in functie de substanta si de

modelul de inflamatie. Pe primele locuri se situeaza diclofenacul , indometacina ,

naproxenul , acidul flufenamic , fenilbutazona. Acidul acetilsalicilic are o potenta relativ

mica.

In conditii clinice, dovedirea efectului antiinflamator se face prin studii controlate,

folosind in general bolnavi cu poliartrita reumatoida. Pentru obiectivarea si cuantificarea

eficacitatii sunt utilizati o serie de indici : durerea ( cuantificarea intensitatii ), redoarea

mentala ( intensitatea si durata ), puterea de strangere a mainii, dimensiunea articulatiilor

inflamate, sensibilitatea articulatiilor, numarul articulatiilor intersate de boala, capacitatea

functionala, temperatura pielii ( termografie ), circulatia in sinoviala, modificarile

radiografice, nodulii reumatoizi subcutanati. Se efectueaza de asemenea probe de

laborator corelate cu inflamatia.

Antiinflamatoriile nesteroidiene realizeaza beneficii terapeutice la majoritatea indicilor

clinici ai inflamatiei. Durerea si inflamatia articulara sunt atenuate inca din primele zile

de tratament.

Antiinflamatoriile nesteroidiene sunt larg folosite terapeutic in diferite afectiuni

inflamatorii. Ele sunt indicate in principal in boli reumatice, realizand beneficii fata de

fenomenele inflamatorii congestive-exudative, fara sa influenteze fenomenele

proliferative. In bolile reumatice inflamatorii acute, cum este reumatismul poliarticular

acut ( febra reumatica acuta ), dozele mari de acid acetilsalicilic suprima rapid inflamatia

acuta, durerea si febra si pot micsora riscul afectarii inimii, dar nu influenteaza

19

complicatiile si evolutia generala a bolii. In afectiunile reumatice inflamatorii cronice –

de exemplu poliartrita reumatoida – antiinflamatoriile nesteroidiene reprezinta o

medicatie simptomatica rapid eficace, in atenuarea durerii, a inflamatiei articulatiilor si in

ameliorarea functionalitatii acestora.

Fenomenele extraarticulare, boala sistematica, evolutia generala si articulara nu

sunt impiedicate.

Sunt folosite, de preferinta antiinflamatoriile active de felul : fenilbutazonei,

indometacinei, naproxenului, diclofenacului, piroxicamului. Curele prelungite nu sunt

lipsite de riscuri.

Calmarea durerii, scaderea temperaturii crescute a sindromului febril, impiedicarea

inflamatiei sunt atribuite unei actiuni metabolice comune – diminuarea sintezei

prostaglandinelor.

Prostaglandinele sunt substante tisulare active, care intervin in generarea durerii.

Prostaglandinele, in deosebi PGE2 si postaciclina (PGI1), stimuleaza terminatiile

senzitive si favorizeaza efectul algogen al serotoninei, bradikininei si histaminei.

Situatiile clinice in care pot fi evidentiate efectele analgezice ale acidului acetilsalicilic

si al medicamentelor asemanatoare sunt caracterizate prin interventia prostaglandinelor in

generarea senzatie de durere. Pe langa componenta periferica a efectului analgezic, este

probabila si o interventie centrala, dar aceasta este mai putin importanta.

Febra este atribuita actiunii, la nivelul hipotalamusului, a prostaglandinelor E si F care

se formeaza sub influenta pirogenilor ca si a actiunii interleukinei 1, produsa si eliberata

de macrofage. Efectul antipiretic se datoreste probabil inhibarii formarii de

prostaglandine si impiedicarii raspunsului sistemului nervos central la interleukina 1,

ceea ce permite normalizarea mecanismului de reglare al temperaturii corpului.

Prostaglandinele ( mai ales PGE2) si prostaciclina (PGI2) sunt probabil importante in

patogenia biochimica a procesului inflamator. Ele se formeaza in cantitate crescuta sub

influenta agresiunilor locale de ordin fizic, chimic sau biologic( infectie, reactie imuna),

20

provocand vasodilatatie locala de durata, cu eritem si in masura mai mica, cresterea

permeabilitatii capilare cu edem.

Se considera ca antiinflamatoriile nesteroidiene impiedica fenomenele congestiv –

exudative ale inflamatiei, datorita interferarii procesului da formare a prostaglandinelor.

In general, efectul antiinflamator creste proportional cu capacitatea de inhibitie a

ciclooxigenazei.

Paracetamolul si fenacetina au efect inhibitor slab asupra sintezei prostaglandinelor in

periferie, dar sunt active fata de enzima din creier – aceasta corespunde efectului

antiinflamator slab, dar prezentei efectului analgezic (central) si antipiretic. Sensibilitatea

diferita a preparatelor de ciclooxigenaza din diverse tesuturi explica proportiile deosebite

ale efectelor analgezic, antipiretic si antiinflamator pentru diferiti compusi folositi

terapeutic. Tropismul pentru tesuturile inflamate ar putea fi legat prin capacitatea mare de

legare de proteinele plasmatice a majoritatii antiinflamatoriilor nesteroidiene – capilare

lezate din zone de inflamatie permit extravazarea locala a proteinelor purtatoare de

molecule antiinflamatorii.

Aciditatea zonei inflamate, care favorizeaza forma neionizata, mareste patrunderea

moleculelor active in celulele unde se formeaza prostaglandinele.

O alta actiune importanta pentru efectul antiinflamator consta in inhibarea activarii

neutrofilelor de catre stimuli inflamatori, probabil prin interventie intr-o etapa precoce,

critica , a cuplarii stimul – raspuns ( se produce inhibarea miscarii ionilor de calciu si

cresterea cantitatii de AMPc intracelular ).

Ca urmare a inhibarii ciclooxigenazei antiinflamatoriile nesteroidiene impiedica

formarea de peroxizi intermediari.

De asemenea prin inhibarea activitatii celulelor inflamatorii impiedica formarea de

radicali liberi, indeosebi O2.

Deoarece aceste specii reactive ale O2 sunt implicate in patogenia biochimica a

inflamatiei, diminuarea producerii lor contribuie probabil la efectul antiinflamator.

21

In afara inhibarii sintezei prostaglandinelor si impiedicarea activarii celulelor

inflamatorii, au fost descrise interferarea formarii, eliberarii si actiunilor diferitilor

meditatori chimici ai inflamatiei in deosebi a sistemului Kalicreinei.

In plus, antiinflamatoriile nesteroidiene au actiuni metabolice multiple, dintre care

unele pot fi importante pentru efectul antiinflamator – de exemplu inhibarea sintezei

glicozoaminoglicanului din constitutia colagenului.

Cateva alte efecte ale analgezicelor antipiretice si antiinflamatorii, cu aplicatii

terapeutice sau care apar ca nedorite, sunt considerate de asemenea ca fiind datorite

inhibarii sintezei prostaglandinelor.

Inrudit cu proprietatile antiinflamatorii este efectul protector fata de arsurile solare prin

ultraviolete. Administrarea unei doze unice de acid acetilsalicilic, ibuprofen sau

indometacina, inaintea expunerii excesive a tegumentelor la ultraviolete, impiedica

sinteza locala PGE2, respective aparitia eritemului dureros.

Acidul acetilsalicilic, indometacina, fenilbutazona, fenoprofenul si alte antiinflamatorii

nesteroidiene inhiba functiile plachetare si au proprietati antitrombotice, mai ales la

nivelul arterelor. Efectul se datoreste impiedicarii sintezei de tromboxan A2, compus de

tip prostaglandinic care , prin cresterea relativa a cantitatii de AMPc, initiaza reactia de

eliberare, respectiv declanseaza faza a doua a agregarii. Actiunea antiagreganta

plachetara poate fi utila pentru profilaxia trombozelor arteriale, realizand beneficii la

bolnavii cu risc de infarct miocardic si accidente cerebrovasculare. Prelungirea timpului

de sangerare explica hemoragiile, care pot aparea in timpuil tratamentului cu

antiinflamatorii nesteroidiene, mai ales cu acid acetil salicilic. Folosirea hematiilor

marcate cu crom radioactive a permis decelarea, la multi bolnavi, a unor mici pierderi de

sange in scaun – in jur de 4 ml/zi – chiar pentru tratamentele de scurta durata.

Analgezicele antipiretice si antiinflamatorii provoaca frecvent fenomene de iritatie

gastrica si tulburari dispeptice. Tratamentul prelungit poate produce o gastrita difuza

caracteristica, insotita deseori de sangerari in suprafata, care pot determina o anemie

22

cronica feripriva. Sangerarile masive sunt rare. Uneori se produc eroziuni superficiale ale

mucoasei, vizibil gastroscopic; aceste leziuni apar si se vindeca cu usurinta, primenindu-

se continuu.

Ocazional se pot dezvolta ulcere vizibile radiologic mai ales ulcer gastric. Medicamentul

cu cel mai mare risc in aceasta privinta este fenilbutazona, dar este probabil un potential

ulcerigen mare, in conditii clinice, si pentru unele antiinflamatorii nesteroidiene moderne.

Frecventa efectului ulcerigen este crescuta la bolnavii cu poliartrita reumatoida, in

legatura cu tratamentele indelungate cu medicamente agresive pentru mucoasa.

Potentialul ulcerogen, la om, poate fi apreciat dupa rezultatele obtinute in cercetarile

preclinice. Un studiu comparativ al raportului intre efectul antiinflamator (asupra

edemului carrageninic) si efectul ulcerogen (la sobolanii stresati ), pentru cateva

antiinflamatorii nesteroidiene , a aratat urmatoarea ordine a potentialului ulcerogen

crescand: sulindac, fenbufen (bine suportate), indometacina, naproxen, piroxicam( cu risc

ulcerogen mare).

Desi aparitia de noi medicamente foarte eficace este obisnuit insotita de afirmarea unei

tolerante gastrice superioare, este probabil ca potentialul antiinflamator ridicat

corespunde unui risc ulcerigen crescut.

Cauza iritatie gastrice si a efectului ulcerigen crescut consta, foarte probabil, in

inhibarea formarii unor prostaglandine, in special de tip E. Aceste prostaglandine

micsoreaza secretia clorhidropeptica si maresc secretia de mucus( prin intermediul

AMPc). In lipsa efectului citoprotector al prostaglandinelor apar leziuni caracteristice.

Antiinflamatoriile actioneaza in parte asupra mucoasei gastrice, in parte pe cale

sistematica, dupa absortie. Administrarea in forme farmaceutice enterosolubile,

introducerea in supozitoare sau folosirea de medicamente care devin active numai dupa

absorbie, prin metabolizare, diminueaza, in oarecare masura, fenomenele de iritatie

gastrica.

23

Riscul ulcerigen a facut ca antiinflamatoriile nesteroidiene sa fie contraindicate absolut

la bolnavii cu ulcer activ si contraindicate relativ la cei cu antecedente ulceroase. Aceasta

regula si-a pierdut caracterul de obligativitate in ultimii ani, care au devenit disponibile

antiulceroase, care inhiba marcat secretia gastrica de acid clorhidric. Aparitia ulcerului in

timpul tratamentului antiinflamator impune administrarea de cimetidina (800 mg o data

pe zi) sau ranitidina (300 mg o data pe zi) timp de 2-3luni, daca este posibila intreruperea

medicatiei antiinflamatorii sau timp indelungat, daca aceasta nu este posibila; dupa

cicatrizarea ulcerului doza de hidrogen blocat se reduce la jumatate. La bolnavii cu ulcer

activ in antecedente antiinflamatoriile se pot administra atunci cand sunt indispensabile,

asociind cimetidina sau ranitidina in doze profilactice(400mg,respective 150mg o data pe

zi). O alta posibilitate consta in administrarea de misoprostol, un analog al PGE1(0,4 mg

de 2 ori pe zi, curativ sau 0,2 mg de doua ori pe zi, profilactic)

Acidul acetilsalicilic, indometacina si alti inhibitori ai ciclooxigenazei micsoreaza

motilitatea intestinala si diminueaza miscarea apei si a electrolitilor catre lumenul

intestinal. In conditii clinice au fost semnalate rezultate bune ale unor antiinflamatorii

nesteroidiene, in forma injectabila la bolnavii cu diaree consecutiva iradierii intestinului,

ca si in diareea intensa din holera.

Efectul este atribuit micsorarii cantitatii de prostaglandina Esi F in peretele intestinal,

acestea actionand stimulator asupra miscarilor intestinale si favorazand trecerea apei si

sarurilor din interstitiu in lumen.

Acidul acetisalicilic, ibuprofenul, indometacina, acidul mefenamic, naproxenul inhiba

concentratiile uterine. Datorita efectului tocolitc, aceste medicamente pot linisti

dismenoreea si uneori eficace impotriva nasterii premature. Administrarea in doze mari,

in ultimile saptamani de sarcina, prelungesc gestatia si durata travaliului, ceea ce

reprezinta un dezavantaj. Efectul tocolitic se explica prin micsorarea producerii

prostaglandinelor Esi F, care au prioritati ocitocite, intervenind in spasmele uterine din

24

dismenoree si stimuland direct sau indirect (prin intermediul estrogenilor), activitatea

fizica a miometrului in timpul travaliului.

Analgezicele antipiretice si antiinflamatorii au efecte caracteristice asupra rinichiului.

La inceputul tratamentului apare o scadere a clearance-ului ionilor de sodiu si a

clearance-ului creatininei, cu retinerea sarii in organism; uneori bolnavii castiga in

greutate si se formeaza edeme. Tendinta de retentie hidrosalina este proprie tuturor

medicamentelor din aceasta grupa dar mai marcata pentru fenilbutazona. Dupa 2-3

saptamani intervin mecanisme compensatorii, care corecteaza, in mare masura,

fenomenul. Retentia hidrosalina poate favoriza decompensarea la bolnavii cu

functionalitatea pompei cardiace la limita. La bolnavii cu insuficienta cardiaca, ascita

cirotica,hipovolemie sau afectiuni renale cronice,analgezicele antipiretice si

antiinflamatorii scad fluxul renal si filtrarea glomerulara si pot fi cauza de insuficienta

renala. Acest efect este atribuit unui deficit local de prostaglandine, respectiv lipsei

efectului vasodilatator benefic al acestora. Mult mai putin frecvent este un sindrom

caracterizat prin hiporeninemie (lipsa prostaglandinelor determina diminuarea secretiei

de renina), hipoaldosteronism si hiperkaliemie; diureticele antialdosterinice favorizeaza

aceste fenomene. Actiunea de scadere a secretie de renina explica beneficiile terapeutice,

pe care acidul acetilsalicilic si indometacina le pot realiza in sindromul Bartter, afectiune

intalnita rar, la copii si caracterizata prin hiperplazie juxtaglomerulara, cu hipereninemie

si hiperaldosteronism.

Tratamentul indelungat cu antiinflamatorii nesteroidiene, in doze mari, provoaca

uneori leziuni renale. Fenomenul este cunoscut sub numele, partial impropriu de ,,

nefropatie fenacetinica’’ deoarece a fost descris initial la persoanele care consumau

cronic, abuziv, ,,antinevralgice’’ continand fenacetina. Simptomul de inceput este

eozinofiluria, corespunzatoare prezentei de infiltrare eozinofilice in tesutul renal

interstitial. Daca administrarea medicamentului continua , se dezvolta o nefrita

interstitiala, insotita deseori de un sindrom nefrotic, cu proteinurie masiva; in continuare

25

se produce ischemie si necroza papilara. Afectarea rinichiului a fost atribuita inhibarii

ciclooxigenazei, cunoscut fiind rolul prostaglandinelor in controlul circulatie renale si in

productia de renina si aldosteron. Este posibila si o patogenie idiosincrazica sau alergica.

Acidul acetilsalicilic si indometacina pot diminua nivelul crescut al calcemiei la

bolnavii cu cancer metastazic. Si acest efect este probabil consecutive micsorarii

cantitatii de prostaglandine, acestea avand actiune osteolitica marcata. Inhibarea

ciclooxigenazei ar putea fi utila in parodontopatii, unde prostaglandinele sunt suspectate

ca factori metabolici ce favorizeaza resorbtia osoasa.

Antiinflamatoriile nesteroidiene pot micsora fertilitatea masculina, stiut fiind ca

prostaglandinele sunt importante pentru functionalitatea spermatozoizilor. Tratamentul

cronic cu acid acetilsalicilic sau alte medicamente de acest tip trebuie evitat la barbatii cu

fertilitate la limita.

Folosirea analgezicelor- antipiretice si antiinflamatorii in timpul sarcinii impune

prudenta, deoarece exista un risc dismorfogen ipotetic. Tratamentul trebuie interupt in

preajma nasterii, pentru a evita intarzierea travaliului hemoragiile postpartum si

inchiderea intrauterina a canalului arterial. Folosirea antiinflamatoarelor nesteroidiene la

copii mici , necesita discernamant.

Administrarea de acid acetilsalicilic sau indometacina in cura scurta, la nou-nascutii la

care persista canalul arterial, poate controla fenomenele de insuficienta cardiaca si

favorizeaza inchiderea acestei comunicari intre artera pulmonara si aorta (caracteristica

circulatiei fetale). Se presupune ca persistenta canalului arterial este in legatura cu

formarea locala crescuta de PGE2, diminuarea cantitatii de prostaglandina sub influenta

antiinflamatoriilor nesteroidieni explicand beneficiul terapeutic.

Un alt fenomen comun si incrucisat pentru antiinflamatoriile inhibitoare ale sintezei

prostaglandinelor, sunt reactiile de tip anafilactoid, care pot merge uneori pana la asfixie

acuta prin spasm bronsiolitic si edem laringian sau stare de soc anafilactic cu colaps.

Sindromul este mai frecvent la adulti, in deosebi la bolnavii astmatici si la alergici, in

26

general. Mecanismul acestui efect advers, care imita reactiile alergice dar nu este de

natura imunologica, nu este cunoscut.

Analgezicele antipiretice si antiinflamatorii pot masca unele semne ale bolilor

infectioase, fapt care trebuie cunoscut de catre medic pentru a nu intarzia instituirea

tratamentului antibiotic sau chimioterapic potrivit. Sunt necesare precautii, chiar daca

sindromul infectios este bine controlat , deoarece impiedicarea inflamatiei si – posibil – a

altor fenomene cu rol de aparare, poate fi daunatoare; asemenea aspecte au fost

evidentiate in deosebi pentru indometacina.

Semnalari recente arata o crestere considerabila a riscului sindromului Reye la copiii cu

gripa, afectiuni ale cailor respiratorii sau varicela, care au primit acid acetilsalicilic.

Analgezicele antipiretice si antiinflamatorii disponibile actualmente se pot grupa in

cateva familii chimice:

● salicilati ( acid acetilsalicilic, diflunisal);

● derivati de p-aminofenol(fenacetina, paracetamol);

● pirazolidene(fenazona, aminofenazona, fenilbutazona, oxifenabutazona,

kebuzona, azapropazona);

● acizi indolacetici si analogici (indometacina, sulindac, tolmetina);

● acizi arilalifatici – arilpropionici ( ibuprofen, flurbipiofen, ketoprofen,

fenoprofen, naproxen) si arilacetici (diclofenac, alcofenac);

● fenamati (acid flufenamic, acid mefenamic, acid niflumic);

● oxicami (piroxicam, tenoxicam).

Pentru efectul analgezic si antipiretic se folosesc obisnuit acidul acetilsalicilic sau

paracetamolul, administrate ocazional, la nevoie.

In afectiunile reumatice sunt indicate, dupa situatie, substante cu efect antiinflamator

de intensitate moderata, cum sunt acidul acetilsalicilic si ibuprofenul sau compusi cu

efect mai marcant, cum sunt fenilbutazona, indometacina, ketoprofenul, naproxenul,

diclofenacul, piroxicamul, etc. Reactiile adverse trebuie avute in vedere mai ales cand se

27

fac tratamente prelungite. Intoleranta gastrica este de multe ori o problema, in deosebi in

conditiile folosirii cronice sau cand se utilizeaza antiinflamatorii nesteroidiene cu

activitate marcata. Accidente rare, dar cu consecinte grave sunt fenomenele anafilactoide

acute, posibile pentru toate inhibitoarele de ciclooxigenaza, ca si agranulocitoza alergica,

provocata in deosebi de derivatii pirazolidinici.

Analgezicele – antipiretice actioneaza analgezic doar la nivelul talamusului, ridicand

pragul perceperii durerii, fara a influenta reactia la durere.

Efectul analgezic, pentru unele substante din aceasta grupa se manifesta mai evident in

durerile somatice, cele localizate si superficiale (exemplu nevralgii, atralgii, cefalee) cu

sau fara o componenta inflamatorie si este mai slab in durerile viscerale, profunde si

generalizate. In unele cazuri la mecanismul central talamic, s-ar adauga si unul periferic

antiinflamator.

Analgezicele – antipiretice influenteaza si centrul termoregulator fara a mai avea alte

efecte asupra sistemului nervos central. Nu produc efecte sedative, somnolenta si somn.

Nu influenteaza alte tipuri de sensibilitate si functiile senzoriale. Nu au efecte periferice

asupra aparatului digestiv, respirator, cardiovascular, etc. Unele analgezice – antipiretice

au efect antiinflamator.

Analgezicele – antipiretice scad febra actionand la nivelul centrilor termoreglatori si

anume le scad nivelul functional tinzand sa-l readuca la valori normale.

28

CAPITOLUL III

Medicamente analgezice - antipiretice

CLASIFICARE

Substantele analgezice antipiretice sunt clasificate dupa structura chimica:

1. derivati de acid salicilic;

2. derivati de pirazol;

3. derivati de anilina;

4. alte substante (chinoline, semicarbozide, fenotiozine)

Substantele antiinflamatoare pot fi clasificate dupa fazele asupra carora functioneaza:

1. substante care influenteaza stadiile precoce: antihistaminice, antiserotoninice;

2. substante care influenteaza stadiile tardive: antireumatice (corticoizi, antimalarice),

antimetaboliti;

3. substante care influenteaza ambele stadii: salicilati, pirizoline, antranilati,derivati de

indol, saruri de aur.

Derivati ai acidului salicilic

Acidul salicilic are actiune analgezica, antipiretica si antireumatica, dar nu se

intrebuinteaza ca atare fiind puternic iritant pentru tesuturi. Se folosesc insa, pe scara

larga, derivati ai acidului salicilic si anume:

a) saruri (salicilatul de sodiu);

b) esteri derivati acilati la oxidul fenolic ( acid acetilsalicilic) si derivatii alcoolici

carboxil (salicilatul de metal);

c) amide (salicilamida)

Salicilatul de sodiu

29

Se absoarbe bine dupa administrarea orala. In sange este vehiculat legat de proteinele

plasmatice. Este metabolizat in organism, eliminandu-se prin urina ca atare (10-80%),

sub forma conjugata(5-40%) si ca produsi de oxidare (acid gentizic, acid rezorcilic).

Bicarbonatul de sodiu accelereaza eliminarea renala a salicilatului ( si diminueaza

salicilemia). APAB creste salicilemia prin diminuarea excretiei renala si prin inhibarea

metabolizarii salicilatului. Eliminarea renala a salicilatului incepe dupa 10-15 minute, de

la administrare si este completa in aproximativ 20 de h.

Salicilatul de sodiu are actiune analgezica, antipiretica si antireumatismala.

Mecanismul actiunii analgezice si a celei antipiretice este cel descris anterior. Actiunea

antiinflamatoare ar depinde de formarea unui chelat.

In sprijinul acestui mecanism,pledeaza lipsa actiunii la acid meta si parahidroxibenzoic si

prezenta unei actiuni de 10 ori mai intense la acid – rezorcilic, care formeaza doua inele

chelatice.

Salicilatul de sodiu creste secretia biliara, si fluidifica bila, creste diureza si excretia

acidului uric, prin diminuarea reabsorbtiei tubulare. Substanta are actiune

hipoglicemianta, hipocolesterolemianta, hipoprotronibinizanta.

Doze mari de salicilat de sodiu ( peste 35 mg la 100ml plasma ) produc hiperventilatie

prin stimularea centrului respirator, cu cresterea volumului respirator putandu-se ajunge

la alcaloza respiratorie.

Salicilatul de sodiu produce relativ frecvent tulburari digestive ( greturi, dureri

epigastrice, varsaturi), datoria actiunii locale a acidului salicilic, eliberart in urma reactiei

dintre salicilat si clorhidric. Substanta poate produce tulburari auditive si vizuale datorita

unor modificari vasculare locale, la nivelul urechii interne si retinei. Administrat, in timp

indelungat sau in doze mari, salicilatul poate provoca hemoragii prin

hipoprotrombinemie.

Substanta este dificil suportata de cei cu insuficienta hepatica.

30

Salicilatul de sodiu este indicat in reumatismul poliarticular acut in care are efecte

deosebit de favorabile, cu valoare diagnostica. Substanta produce diminuarea, apoi

disparitia fenomenelor inflamatorii locale, ameliorarea starii generale, scurtarea evolutiei

bolii.

Tratamentul trebuie diminuat minimum 10-15 zile dupa disparitia simptomelor sub

controlul VSH. Doza de salicilat de sodiu este de 6-10g/zi pentru adulti si 0,5gr. Ag/zi la

copii.

Salicilamida

Este putin hidrolizata in organism. Substanta are actiune iritanta gastrica mai slaba

decat acidul acetilsalicilic, fiind mai bine tolerata. Efectul analgezic este egal cu al

acidului acetilsalicilic, cel antipiretic si antireumatismal mai slab. Salicilamida produce

hipoprotrombinemie, ca toti derivatii salicilici. Se administreaza oral, 0,5-1g de 3 ori pe

zi.

Salicilatul de metil

Este singurul derivat de acid salicilic, lichid la temperatura ambianta, utilizat in

terapeutica.

Substanta este puternic iritanta asupra mucoaselor.

Se utilizeaza numai in aplicatii locale, extern, pe tegumente, pentru actiune

revulsiva,avand efect analgezic in mialgii, astralgii, nevralgii. Se foloseste sub forma de

solutie uleioasa sau pomade 10%.

Analgezice – antipiretice derivate de pirozoi

In terapeutica sunt utilizate analgezicele – antipiretice valoroase, derivate de pirazolona,

fenazona, amidopirina, algocalmin) si de pirazolidina ( fenilbutazona,

oxifenbutazona,izopirina).

31

Salipirina

Este salicilatul de fenazona, cu actiune analgezica – antipiretica asemanatoare

fenazonei si actiune antiinflamatoare ca a salicilatului. Este indicata in mialgii, nevralgii,

viroze ale cailor respiratorii, in doza de 0,5 gr. de 2-6 ori pe zi, administrate oral.

Amidoprina ( aminofenazona, aminopirina, novamidon, piramidon) – este 4

dimetilaminofenazona, substanta solubila in apa 1/20.

Algocalmin ( analgin, novalgin)

Este 1 – fenil – 2,3 – dimetil – 5 – pirazolona – 4 – metal – aminometansulfonat de

sodiu.

Substanta este bine solubila in apa (1/1) cu reactie neutral. Actiunea analgezica este de

aproximativ 2 ori mai intensa decat a aminofenazonei, iar toxicitatea mai mica.

Actioneaza intens spasmolitic. Efectele antipiretice si antireumatismale sunt slabe. Se

administreaza oral si parenteral in doza de 0,5 – 1gr., de 2-3 ori pe zi.

Oxifenbutazona (tanderil )

Are actiune antiinflamatoare egala cu a fenilbutazonei, dar este mai bine suportat. Ar

avea efecte favorabile in unele afectiuni virotice (gripa, faringite) daca este administrat in

primele 24-36h. Se administreaza in doza de 50-100mg de 2-3 ori pe zi.

Izopirina

5 –hexo – 1 – fenil – 2,3 – dimetil – 4 izopropil – amino – pirodolizona.

Se absoarbe bine dupa administrarea orala sau rectala in supozitoare. Ca si

fenilbutazona, izopirina are actiune analgezica – antipiretica mai redusa, dar este puternic

antiinflamator. Indicatiile, contraindicatiile si efectele secundare sunt asemanatoare cu

ale fenilbutazonei. Se administreaza pe cale orala, rectala sau intramusculara, in doze de

0,2 – 0,4 gr. de 3 ori pe zi, singur sau asociat cu fenilbutazona, in produsul tomanol.

32

Sulfinpirazona (anturan)

Are nucleul pirazolidinic al fenilbutazonei la care este grefat ( in pozitia 4) in grupul

fenilsulfonetil. Substanta are actiune analgezica slaba, dar efectul antiinflamator este

intens. Actioneaza uricozuric mai puternic decat fenilbutazona, toxicitatea fiind mai slaba

decat a acesteia. Se utilizeaza in guta cronica, 200-800/zi.

Analgezice – antipiretice derivate de anilina

Fenacetina (acetilfenitidina)

Fenacetina are actiune analgezica antipiretica mai slaba decat a amidopirinei. Efectul

antiinflamator este redus.

Paracetamolul

Este N-acetil -p – aminofenol. Are mai ales actiune analgezica ,asemanatoare cu a

fenacetinei, dar toxicitatea este mai mica. Efectul antipiretic este slab.

33

CAPITOLUL IV

Reactii adverse ale medicamentelor analgezice- antipiretice

Analgezicele – antipiretice se deosebesc de opioide prin faptul ca nu produc euforie,

toleranta, dependenta psihica sau fizica.

Toate substantele produc, in masura diferita transpiratii profuze, care sunt in general

greu suportate de varstnici.

Pentru a aprecia importanta acestora se va tine seama ca umezirea unei camasi se

realizeaza cu pierderea a 200-300ml de apa.

Aspirina produce iritarea mucoasei gastrice cu pirozis, gastralgii, greturi, vome,

sangerari oculte sau evidente,hipocoagulare, retentie de sodiu si apa, deprimare cardiaca

( la doze mari), agravarea astmului bronsic, eruptii cutanate, euforie, tulburari de

echilibru, diminuarea activitatii auditive.

Metamizolul poate produce eruptii, leucopenie.

Propifenazona poate produce stari alergice, anemie, leucopenie, fenomene dispeptice.

Paracetamolul produce eruptii, neutropenie, purpura trombopenica,

methemoglobinemie, necroza hepatica ( la doze mari).

Nefopamul poate produce greturi, varsaturi, ameteli, insomnie, cefalee, tulburari de

vedere, hiposalivatie, tahicardie, euforie, convulsii.

Durerea este o senzatie cu caracter de suferinta, provocata de stimuli nocivi; ea

semnaleaza o leziune tisulara potentiala sau existenta. Durerea acuta are o finalitate

Protectoare comandand reactii de evitare a agresiunii cauzale, sau impunand imobilitatea

regiunii lezate pentru a favoriza vindecarea si recuperarea. Acest tip de durere se

incadreaza intr-o reactie generala de aparare, cu predominanta simpato – adrenergica

34

( care se atenueaza treptat), manifestata prin tahicardie, cresteri tensionale, midriaza,

transpiratie palmara, hiperventilatie.

Simptomul psihic caracteristic este anxietatea. Durerea acuta netratata poate determina

tulburari somatice si psihice grave, complicatii diverse sau poate evolua spre cronicizare.

Durerea cronica ( cu o durata depasind 3 luni) – in poliartrita evolutiva, boala cornoriana,

cancer, nevralgii trigeminale sau glosofaringiene, in unele boli mintale etc. – nu are

caracter de aparare si nu aduce alte servicii biologice.

Ea este caracterizata printr-un comportament depresiv, asociat cu fenomene de

ipohondrie, tulburari de somn, reducerea activitatii, polimedicatie, atitudine de

invaliditate cronica.

Sub denumirea generala de peptide opioide, opioide endogene sau opiopeptide sunt

cuprinse in 3 grupe de peptide : enkefaline, endrofine si dinorfine.

Peptidele opioide reprezinta un mecanism fiziologic de protectie, fata de durere.

Durerea cronica pare a fi asociata cu deficienta sistemului peptidelor opioide, in timp ce

analgezia se datoreste actionarii receptorilor acestor peptide. Enkefalinele sunt cuprinse

in terminatiile axonilor neuronilor intercalari mici. Ele deprima transmiterea informatiei

sensitive, asociate durerilor si emotiilor. Actiunea se exercita probabil, atat presinaptic, si

postsinaptic si consta in inhibarea eliberarii si impiedicarii actiunii neurotransmitatorilor

excitatori, implicate in transmiterea senzatiei dureroase.

Opioidele endogene si celelalte endrofine se fixeaza de receptori specifici, a caror

actionare este responsabila de multiple efecte ale acestor peptide fiziologice.

Afinitatea diverselor peptide de tip endrofinic pentru unul sau altul din receptori este

inegala.

Durerea trebuie combatuta atunci cand devine o cauza importanta de discomfort sau

suferinta pentru bolnav si cand genereaza ea insasi tulburari patologice.

Tratamentul durerii acute presupune in primul rand masuri de ordin medical sau

chirurgical pentru inlaturarea cauzei care a provocat-o. Abordarea simptomatic se face

35

prin analgezice adica prin substante administrate pe cale generala, pot atenua sau inlatura

in mod specific durerea, actionand asupra mecanismelor fiziologice implicate in aceasta

senzatie.

In anumite cazuri blocarea nervoasa prin anestezice locale poate realiza beneficii,

uneori de durata. In durerea cronica datorita unor boli organice tratamentul se adreseaza ,

atunci cand este posibil, tulburarii de fond – de exemplu combaterea durerilor anginoase

prin medicamente care corecteaza dezechilibrul intre aportul si necesarul de oxigen la

nivelul miocardului sau administrarea unor medicamente specifice in poliartrita

reumatoida de felul sarurilor de aur.

Durerea provocata de cancer, necesita dupa caz radioterapie, analgezice, alte masuri

medicale sau chirurgicale. In durerile neurologice cronice pot fi eficace carbamazepina

sau alte antidepresive triciclice care actioneaza analgezic printr-un mecanism neprecizat

(posibil prin stimularea serotoninergica). Durerile cronice de cauza psihica nu cedeaza de

regula la analgezice uneori se obtin rezultate bune prin psihoterapie si prin antidepresive.

Analgezicele , analgeticele sau antalgicele disponibile actualmente se incadreaza in

doua categorii principale:

- analgezicele opioide – care actioneaza asupra sistemului nervos central favorizand

procesele care controleaza inhibitor durerea;

- analgezice antipiretice antiinflamatorii – care actioneaza predominant periferic la

nivelul procesului neoreceptiv.

Studiul experimental al analgezicelor urmareste influentarea prin acestea a reactiei

animalelor de laborator la diferiti stimuli durerosi sau nocivi.

Grupa analgezicelor opioide sau morfinice cuprinde morfina si diferiti compusi de

semisinteza sau sinteza ,care in majoritate au actiune analgezica intensa, insotita

de cele mai multe ori de calmarea anxietatii, sedare si euforie. Efectul analgezic creste cu

doza, dar este limitat de fenomene nedorite ca : sedarea excesiva, intunecarea mintii,

deprimarea respiratiei, greata si voma, spasme ale musculaturii netede. O problema

36

majora a acestei grupe de medicamente consta in potentialul de a dezvolta dependenta,cu

consecinte grave.

Analgezicele opioide se comporta agonist la nivelul unor receptori specifici – receptori

opioizi care corespund peptidelor opioide endogene.

Receptorii opioizi, apartinand la diferite subtipuri, sunt influentati deosebit de diferitele

opioide si antagonistii acestora, ceea ce determina anumite particularitati

farmacodinamice.

Analgezia produsa de morfina si alte opioide este caracteristica. Studii clinice efectuate

la voluntari, folosind durerea provocata , au aratat ca opioidele influenteaza slab pragul

de durere, dar cresc evident toleranta la aceasta. Bolnavii cu dureri postoperatorii sau

canceroase afirma ca simt in continuare durerea, sau o suporta fara sau cu un grad mic de

suferinta; teama si anxietatea care insotesc durerea, sunt linistite.

Efectul analgezic al opioidelor este mai relevant pentru durerile continue surde, cu

componenta emotionala marcata, dar la dozele terapeutice mari ele pot fi eficace fata de

orice durere, inclusiv cea brusca, intermitenta.

Eficacitatea fata de durerea de natura inflamatorie – de exemplu in bolile reumatice,

este relativ slaba.

Morfina si celelalte opioide actioneaza la nivelul mecanismelor fiziologice centrale,

care controleaza senzatia si suferinta dureroasa, implicand sistemele peptidelor opioide,

serotoninergic si nonadrenergic. Sunt accentuate influentele inhibitorii asupra

mecanismelor neuronale ale durerii.

Dozele obisnuite provoaca sedare insotita uneori de somnolenta, calmeaza anxietatea,

provoaca o stare de indiferenta la senzatiile si situatiile neplacute. Uneori se produce o

stare de euforie. La anumite persoane senzatia poate fi neplacuta – efectul disforic se

manifesta prin anxietate, teama, intunecarea proceselor mintale si este intarit de anumite

fenomene vegetative,ca : greata, voma, ameteli, tendinta la lipotimie.

37

Modificarile dispozitiei efective produse de opioide sunt atribuite actionarii receptorilor

pentru opioidele endogene si alte formatiuni centrale importante pentru efect.

Morfina si alte opioide deprima respiratia, efect care creste progresiv cu doza. Se

produce o scadere a volumului respirator in deosebi pe seama micsorarii frecventei

respiratiilor. La dozele toxice ritmul poate deveni neregulat si periodic. Starile patologice

insotite de respiratie deficitara, asocierea de alte substante care deprima respiratia,

inhalarea intempensiva de oxigen, cresc riscurile deprimarii respiratiei prin opioide.

Dozele mari de opioide provoaca bronhospasm. Efectul poate fi relevant clinic la

astmatici.

Morfina si alte opioide provoaca vasodilatatie arteriolara si venoasa si deprima

reflexele respiratorii. Efectul vasodilatator este de natura centrala si periferica si se

datoreste unor mecanisme endrofinice si eliberarii de histamine. Uneori se produce

hipotensiune arteriala, cu caracter ortostatic.

Unele opioide, in doze mari pot produce bradicardie si deprimarea conducerii

atrioventriculare. La bolnavii cu infarct acut miocardic efectele hemodinamice pot fi

favorabile prin usurarea muncii inimii, dar efectul hipotensiv poate fi daunator.

Opioidele dilata vasele cerebrale prin intermediul dioxidului de carbon, care se

acumuleaza datorita deprimarii respiratiei. Corespunzator creste presiunea lichidului

cefalorahidian. Vasele cutanate sunt deasemenea dilatate, congestia pielii fiind insotita de

prurit si sudoratie.

Dozele mici de opioide pot fi cauza de greata si voma. Fenomenul este frecvent la

bolnavii in miscare si in conditiile tratamentului ambulatoriu. Dozele mari de opioide

deprima centrul vomei.

La nivelul tractului gastrointestinal predomina activitatea spastica. De asemenea creste

tonusul intestinal, mai ales al duodenului si jejunului.

38

Secretiile digestive – gastrice, biliare, pancreatice sunt diminuate. Toti acesti factori, la

care se adauga inhibarea refluxului de deficatie, determina efectul constipant al

opioidelor, cateodata util terapeutic, de cele mai multe ori nedorit.

Morfina si alte opioide provoaca, relativ frecvent, spasmul sfincterului ODD1 si

maresc presiunea in caile biliare (care pot atinge valori de 10 ori mai mari decat cele

fiziologice). Fenomenul este uneori resimtit sub forma de durere, chiar colica biliara.

Antispasticele parasimpatolitice ( atropina) si cele musculotrope( papaverina,

nitroglicerina) inhiba partial spasmul digestiv si biliar produs de morfinice.

Actiunea spastica se evidentiaza si la nivelul tractului urinar. Tonusul si miscarile

fazice ale uterului sunt crescute, dar acest efect este putin evidentiat atunci cand diureza

este micsorata sub influenta opioidelor. De asemenea creste tonusul muschiului detrusor

si al sfincterului vezical ceea ce reduce volumul global al vezicii urinare si ingreuneaza

eliberarea urinei. Tonusul si contractile fazice ale uterului sunt diminuate de catre unele

opioide, ceea ce poate determina prelungirea travaliului.

Opioidele injectabile intravenos in doze mari ( in conditiile folosirii pentru anestezia

generala), pot provoca o stare de contractura a musculaturii striate care face dificila

respiratia. Acest efect este atribuit stimularii unor receptori opioizi la nivelul sistemului

nigrostriat.

Dozele mari de opioide provoaca determinarea centrului termoregulator, cu tendinta la

hipotermie, actiune datorita influentarii unor receptori opioizi hipotalamici.

Activitatea secretorie a adenohipofizei este modificata, in conditiile tratamentului

prelungit.

Actiunea opioidelor asupra sistemului hipotalamohipofizar este atribuita interferarii

unor mecanisme dopaminergice, regulatare, ca urmare a actionarii receptorilor opioizi

locali.

Dozele mari de morfina cresc glicemia. Pericolul principal in folosirea opioidelor

39

consta in dezvoltarea dependentei. Aceasta este de tip complet, incluzand dependenta

psihica, toleranta si dependenta fizica ( manifesta prin sindromul de

abstinenta),psihotoxicitatea.

Dependenta psihica – este caracterizata printr-un component determinat de necesitatea

constrangatoare, de ordin psihologic de a folosi opioide. La aparitia dependentei psihice

contribuie efectul euforizant, efectul antianxios, impresia de deprimare de mediu,

nepasarea fata de agresiuni si durere, micsorarea impulsurilor sexuale. La aceasta se

adauga factori individuali si influente negative de ordin social.

Dependenta psihica este relativ rara in conditiile folosirii medicale a opioidelor, dar

frecventa atunci cand abuzul este fara legatura cu indicarea lor terapeutica.

Toleranta si dependenta fizica – se dezvolta concomitent, la administrarea repetata de

doze terapeutice de morfina sau alte opioide.

Toleranta face necesara folosirea de doze progresiv mai mari pentru a obtine efectul

dorit. Ea intereseaza efectul analgezic, euforizant, sedativ, deprimant respirator, vomitiv.

In acelasi timp creste doza letala, bolnavii ajungand sa suporte cantitati foarte mari.

Efectul constipant si miotic se mentin in mare parte.

In situatie clinica primul semn de toleranta consta in micsorarea duratei analgeziei,

bolnavii cu dureri cronice solicita medicamentul la intervale mai scurte ( ceea ce creeaza

impresia de dependenta psihica).

In general toleranta apare cu atat mai repede si este cu atat mai semnificativa cu cat se

administreaza doze mai mari la intervale mai scurte, dar fenomenul este initiat inca de la

prima doza.

Sensibilitatea obisnuita revine dupa o pauza de cateva zile in administrarea opioidelor,

respectiv odata cu disparitia simptomelor acute de abstinenta. Bolnavii toleranti la un

opioid prezinta, de regula, toleranta si la altele.

Dependenta fizica – se manifesta prin aparitia sindromului de abstinenta, atunci cand se

opresc brusc tratamentul prelungit cu opioide sau cand se administreaza un antagonist.

40

Sindromul de abstinenta este mai benign pentru opioidele epurate lent, respective cu efect

relativ durabil – cum este metadona.

Oprirea brusca a tratamentului prelungit cu morfina sau alte opioide este urmata dupa

cateva ore de nevoia constrangatoare de a relua administrarea drogului.

In cazul morfinei, fenomenele de abstinenta propriu-zise apar dupa circa 12 ore de la

ultima priza si se dezvolta progresiv, devenind maxime in 2-3 zile. Debutul se manifesta

prin anxietate, cascaturi, hipersecretie nazala si lacrimala, midriaza. In continuare,

bolnavul devine agitat , nu poate dormi, apar dureri musculare , tahicardie, hipertensiune

arteriala, crampe abdominale,voma, diaree, sudoratie excesiva; uneori se produce

deshidratare marcata, acidoza, colaps. Simptomele se atenueaza progresiv dispar dupa 7-

10 zile.

Toleranta la opioide este predominant de tip farmacodinamic, fiind datorita interventiei

unor mecanisme adaptive.

Tratamentul dependentei la opioide este foarte dificil, considerand caracterele

farmacologice, supra adaugarea unor factori de conditionare, terenul psihopatologic si

problemele de ordin special. Pentru a evita sindromul de abstinenta grav, morfina (sau

celelalte opioide asemanatoare) poate fi inlocuita cu metadona.

Dupa dezintoxicare se pot administra timp indelungat, doze mici de antagonist – de

felul nalaxonei – care confera protectie fata de o eventuala reluare a toxicului, evitand

dependenta si sindromul de abstinenta, inclusiv elemente de conditionare a acestora.

Toxicitatea acuta a opioidelor este mare , iar indicele lor terapeutic este mic.

Intoxicatia acuta se poate produce prin supradozare, in conditiile folosirii medicale sau in

scop de sinucidere. Riscul este mare la persoanele cu dependenta si toleranta, care sunt

obisnuite cu doze mari, dar la care sensibilitatea revine dupa cateva zile de intrerupere a

drogului.

Fenomenele toxice apar la putin timp dupa injectare sau indigestie si evolueaza

progresiv.

41

Ele constau in greata, varsaturi, tresariri musculare, chiar convulsii, mioza punctiforma,

apoi coma (fara semne de localizare). Tratamentul consta in reanimarea respiratorie si

circulatorie. De asemenea se injecteaza antidotul specific – nalaxona sau nalorfina – care

combate deprimarea respiratorie si favorizeaza trezirea din coma.

Opioidele se absorb bine in tubul digestiv, dar sunt inactivate, in masa mare sau mai

mica la prima trecere prin ficat.

La dozele echiactive efectul este mai lent de intensitate mai mica si mai durabil pentru

calea orala, in comparatie cu injectiile. In plasma se leaga de proteine de proportie

diferita. Forma libera difuzeaza repede in tesuturi.

Capacitatea de a traversa bariera hematoencefalitica este inegala pentru diferitii

compusi. Toate opioidele trec prin bariera placentara.

Epurarea se face in majoritate, prin metabolizare hepatica, in principal prin

glucoroconjugare.

Derivatii conjugati se elimina prin urina relativ repede. O mica parte sunt secretati

biliar, ajung in intestine, unde sunt hidrolizati si se resorb intrand in ciclul enterohepatic.

Un numar mic de opioide este activat prin biotransformare – de exemplu codeina; alte

cateva formeaza metaboliti toxici – petidina , dextropropoxifenul.

Opioidele sunt indicate ca analgezice, in primul rand pentru calmarea durerii la

bolnavii neoplazici.

Efectul antianxios si cel euforizant, sunt avantajoase in aceasta situatie, iar limitarile

derivate din riscul dependentei sunt mai putin importante.

Tratamentul se incepe cu analgezice neopioide – acid acetilsalicilic, paracetamol –

recurgand la opioide numai intr-o a doua etapa si progresiv astfel incat dezvoltarea

tolerantei sa fie cat mai tarzie.

Utilizarea opioidelor in durerile acute implica, in primul rand, un diagnostic corect. In

colicile biliare si nefretice trebuie incercate, la inceput, antispastice si numai daca acestea

nu sunt eficace, se administreaza un opioid in asociere cu antispastice.

42

O alta indicatie sunt durerile acute ale infarctului de miocard, unde beneficiul se

datoreste efectului analgezic si pentru unele opioide, influentarii favorabile a unor factori

hemodinamici.

Opioidele pot fi utile pentru efectuarea unor manevre diagnostice sau ortopedice. De

asemenea se folosesc in cadrul pregatirii preanestezice, atat in scop analgezic cat si

linistitor dar in aceasta indicatie trebuie avut in vedere efectul nedorit deprimant

respirator.

Utilizarea pentru combaterea durerilor postoperatorii presupune, de asemenea unele

dezavantaje legate de deprimarea respiratiei si a refluxului de tuse, favorizarea vomei,

micsorarea motilitatii intestinale, ingreunarea mictiunii; anumite complicatii

postoperatorii pot fi mascate.

Indicarea pentru analgia obstetricala impune multa judiciozitate si prudenta, deoarece

travaliul poate fi prelungit iar copilul este foarte sensibil la deprimarea respiratorie.

Opioidele au si indicatii in afara celor legate de efectul analgezic. Ele pot fi utile in

edemul pulmonar acut, unde beneficiul terapeutic se datoreste, linistirii anxietatii,

micsorarii dispneie acute, si in oarecare masura, unor modificari hemodinamice

favorabile.

Riscul mare de dependenta face ca opioidele cu actiune analgezica intensa sa nu fie

utilizate obisnuit pentru combaterea tusei, desi ele au efect antitusiv marcant. Se pot

folosi in cazuri de exceptie de exemplu in cancerul pulmonar, fracturi de coasta, atunci

cand exista un pericol mare de hemoptizie masiva etc.

Opioidele , in doze mici sunt utilizate uneori pentru linistirea peristalitismului intestinal

la bolnavii cu ilostomie sau colestomie sau in cazuri selectionate de diaree acuta

excesiva.

Tratamentul trebuie sa fie de scurta durata pentru a micsora riscul dependentei.

Folosirea morfinei si celorlalte opioide impune individualizarea si considerarea atenta a

situatiei chimice. Varsta bolnavilor poate constitui un factor important. Astfel copii nou –

43

nascuti si in general copiii mici sunt foarte sensibili la deprimarea respiratorie datorita

penetrabilitatii barierei hematoencefalitice, imaturitatii sistemului nervos central, ca si

capacitatii slabe de epurare hepatica si renala. La varstele mici riscul de accidente

circulatorii este crescut, voma este mai frecventa, iar convulsiile pot fi periculoase.

Opioidele sunt contraindicate la copii mai mici de trei ani, iar prescrierea lor la varste

sub 15 ani trebuie limitata la situatii de exceptie. Batranii sunt de asemenea mai sensibili.

Ei raspund la doze analgezice de 3-4 ori mai mari decat cele obisnuite la tineri, iar durata

analgeziei este crescuta. In acelasi timp, pericolul deprimarii respiratorii si colapsul este

sporit, iar tulburarile disforice – manifestate prin agitatie, stare confuziva, halucinatii –

sunt mai frecvente.

Aceste particularitati sunt legate de insuficienta proceselor de detoxificare si epurare a

opioidelor, ca si de patologia proprie varstei inaintate – pneumopatii cronice,

ateroscreloza avansata etc.

Toate situatiile caracterizate prin limitarea functiei respiratorie necesita multa prudenta

in folosirea opioidelor, deoarece acestea deprima respiratia si interfera mecanismele

compensatorii declansate de deficitul ventilatiei pulmonare.

La astmatici morfina si alte opioide pot inrautati fenomenele obstructive, deoarece

favorizeaza bronhospasmul; astmul bronsic constituie o contraindicatie.

Hipovolemia, cordul pulmonar cronic, infarctul acut de miocard, starea de soc

favorizeaza accidente hipotensive. Morfina poate fi utila in soc, atunci cand durerea este

un factor agravant, dar trebuie utilizata in doze mici, introduse intravenos (calea

subcutanata este periculoasa din cauza riscului absortiei masive, cu supradozare, atunci

cand circulatia se reface ). Tulburarile de conducere atrioventriculara pot fi agravate de

opioide.

Traumatismele craniene impun multa prudenta sau evitarea medicamentelor din grupa

morfinei, deoarece acestea deprima respiratia, cresc presiunea lichidului cefalorahidian si

pot masca anumite simptome importante pentru diagnostic si aprecierea evolutiei clinice.

44

In prezenta edemului cerebral, convulsiile pot fi favorizate.

Acelasi efect nedorit poate fi suparator la epileptici. Bolnavii cu scleroza in placi sunt

mai sensibili la efectele deprimante centrale.

Actiunea spastica asupra musculaturii netede este dezavantajoasa la bolnavii cu colici,

ceea ce face necesara asocierea de antispastice. Interventiile chirurgicale pe caile biliare

reprezinta o contraindicatie, considerand riscurile legate de cresterea presiunii biliare.

Opioidele sunt contraindicate si la bolnavii cu pancreatita acuta, deoarece prin

cresterea tonusului sfincterului ODDI este favorizata cresterea in sange a enzimelor

proteolitice. In prezenta adenomului de prostata poate fi declansata retentia acuta de

urina.

Opioidele in deosebi cele cu actiune analgezica intensa, trebuie evitate la bolnavii cu

dureri abdominale acute nediagnosticate. Ele pot inlatura simptome esentiale pentru

diagnostic ( de exemplu contractura reflexa a peretelui abdominal la bolnavii cu

peritonita ) si preteaza la amanarea unei eventuale interventii chirurgicale indispensabile.

Insuficienta hepatica severa micsoreaza potentialul de epurare a opioidelor, le

prelungeste efectul si le creste toxicitatea. La cirotici acestea pot declansa coma

hepatica. Hipotiroidismul creste riscul reactiilor toxice, deoarece intarzie epurarea

metabolica in schimb, bolnavii hipertiroidieni apar ca mai putin sensibili.

Diferitele medicamente pot favoriza unele efecte utile ale opioidelor sau pot creste

riscul unor reactii adverse. Hipnoticele, sedativele, tranchilizantele si anestezicele

generale actioneaza aditiv ca deprimante respiratorii, asocierea lor creste de asemenea

riscul accidentelor hipotensive.

Unele neuroleptice fenotiazinice si butirfenozinice potenteaza analgezia morfinica,

altele au efect contrar; deprimarea respiratorie si efectul hipotensiv sunt favorizate.

Hidroxizina , injectata intramuscular (100mg) creste analgezia si da un plus de sedare.

Amfetamina in doze mici favorizeaza analgezia si antagonizeaza sedarea morfinica.

45

Terapeutica dispune actualmente de morfina si o serie de alte opioide analgezice care,

desi asemanatoare, prezinta anumite caracteristici ce permit folosirea lor diferentiata.

Intensitatea de actiune, respectiv eficacitatea ca analgezice, se refera la nivelul de

analgezie, care poate fi obtinut prin cresterea dozei pana la aparitia de reactii adverse

limitative.

Majoritatea opioidelor au intensitate de actiune mare, realizand un efect maximal mult

superior celui al analgezicelor antipiretice si antiinflamatorii.

De aceea, morfina ( ca si alte opioide), injectata intramuscular sau subcutanat, este de

ales pentru combaterea durerilor intense, care nu pot fi linistite prin mijloace terapeutice.

Petidina, pentazocina, dextropropoxifenul, codeina administrate oral au efect analgezic

mai slab, comparabil celui al acidului acetilsalicilc, fiind de ales pentru combaterea

durerilor moderate.

Potenta, adica domeniul dozelor eficace, este de asemenea diferita. In cazul injectiilor

intramusculare sau subcutanate potenta relativa, adica raportul intre dozele echiactive,

variaza de la 1 pentru buprenorfina ( active in doze de 0,4 mg) la 200 pentru petidina

( activa in doze de 75 mg ), o pozitie mijlocie fiind ocupata de morfina ( a carei doza

echianalgezica este de 10mg).

In general potenta mai mare nu confera un plus de avantaj clinic, deoarece riscul

reactiilor adverse la dozele echivalente este asemanator.

Cunoasterea dozelor echiactive pentru diversele opioide este necesara cand se schimba

medicamentul, pentru a evita subdozarea la bolnavii cu afectiuni dureroase.

Cantitatile echianalgezice au fost stabilite prin studii folosind doze unice, dar potenta

relativa poate fi modificata prin administrarea repetata. De aceea la bolnavii cu dureri

cronice, la care se schimba analgezicul, este recomandabil ca opioidul nou introdus sa fie

folosit, la inceput, in ½ din doza echianalgezica, urmand ca doza sa fie modificata, in

continuare, dupa nevoie.

46

Dozarea trebuie facuta si in functie de calea de administrare, dozele echianalgezice

pentru injectiile intramusculare sau subcutanate si pentru administrarea orala variind dupa

opioid ( in functie de proportia inactivat la primul pasaj hepatic).

Raportul intre doza parentala si cea orala este de 1/5 – 1/6 pentru morfina sau

hidomorfina si de circa ½ pentru metadona sau oxicodona. Slaba eficacitate orala,

cunoscuta clasic, de exemplu morfina, se explica prin dozele prea mici utilizate curent pe

aceasta cale. De aceea , atunci cand sunt folosite oral – ceea ce este uneori de preferat

pentru tratamentul cronic – opioidele trebuie administrate in dozele potrivite,

corespunzatoare potentei relative.

Efectul analgezic se desfasoara in timp , aparitia, timpul intensitatii maxime si

disparitia fiind in functie de medicament si calea de administrare. Pentru majoritatea

opioidelor durata efectului este de (4-6h), iar pentru petidina este de 2-4h. Intervalele

dintre doze trebuie sa tina seama de aceste cifre, pentru a putea realiza, de exemplu,

protejarea fata de durere a bolnavilor cancerosi. Influentarea duratei efectului prin factori

farmacocinetici nu este actualmente precizata. Contributia timpului de injumatatire nu

pare importanta in cazul folosirii de doze unice. Opioidele cu timp de injumatatire relativ

lung – metadona, dextropropoxifenul – tind sa se acumuleze cand se administreaza

repetat; de aceea, in conditiile tratamentului cronic dozele trebuie ajustate pentru a evita

sedarea excesiva si deprimarea respiratorie.

Un alt factor important pentru curba timp – efect analgezic, conditiile clinice, este

intensitatea durerii si indeosebi masura in care aceasta are caracter de suferinta, cunoscut

fiind ca opioidele influenteaza indeosebi componenta psihoemotionala a senzatie

dureroase.

Caracteristicile farmacodinamice, referitoare la interactiunile cu receptorii specifici din

sistemul nervos central, sunt de asemenea importante pentru folosirea terapeutica.

47

Morfina si ceilalti agonisti deplini au proprietati farmacologice similare calitativ, desi

se pot deosebi prin potenta, durata efectului la biodisponibilitatea dupa administrarea

orala.

Opioidele din grupa agonisti – antagonisti – de felul pentazocinei au efect analgezic

asemanator celui al morfinei, deprima mai putin respiratia, dezvolta mai lent toleranta,

dar la anumiti bolnavi pot fi cauza de efect psihotomimetice, care limiteaza posibilitatea

cresterii dozelor.

Cateva opioide recent introduse in terapeutica actioneaza ca agonisti partiali si sunt

utilizate in scop analgezic.

Potentialul de a dezvolta dependenta este mare pentru morfina si celelalte opioide

agoniste. Sindromul de abstinenta este in general sever, cu exceptia metadonei pentru

care simptomele de sevraj sunt mai putin intense.

Opioidele din grupa agonistilor – antagonisti sau agonisti partiali au un potential mai

slab de a provoca dependenta, ceea ce prezinta un avantaj terapeutic; administrate la

bolnavii cu dependenta la morfina ele pot declansa sindromul de abstinenta. Riscul de

dependenta la codeina este mic.

Reactiile adverse variaza, in oarecare masura, pentru diferitele opioide. Efectul sedativ

este mai pronuntat in cazul administrarii repetate a compusilor cu timp de injumatatire

lung – de exemplu metadona.

Pentazocina in doze mari provoaca relativ frecvent tulburari psihice, chiar fenomene

psihotice.

Deprimarea respiratorie poate fi daunatoare mai ales in conditiile administrarii acute de

morfina; pericolul este mai mic pentru pentazocina si alti agonisti – antagonisti.

Administrarea repetata permite dezvoltarea tolerantei la acest efect. Frecventa gretii si

vomei variaza cu medicamentul, cu doza si cu bolnavul.

Morfina are efect vomitiv mai intens, probabil datorita stimularii sistemului vestibular,

ceea ce face ca varsaturile sa fie mai frecvente cand bolnavul nu pastreaza repaus la pat.

48

Constipatia este un efect nedorit comun tuturor opioidelor, dar nu la fel de suparator

pentru toate.

Spasmul biliar este mai slab si mai putin frecvent pentru petidina, care este de ales in

colicile biliare.

49

50

51

52

53

54

55

56

57

58

59

60

61

62

63

64

65

66

67

CAPITOLUL IV

PREZENTAREA MEDICAMENTELOR

ANALGEZICE – ANTIPIRETICE

DERIVATI DE ACID SALICILIC

ACID ACETILSALICILIC

Farmacodinamie: analgezic, antipiretic, antiinflamator, antiagregant plachetar. Latenta

actiunii analgezice, 30 minute.

Indicatii: medicatie simptomatic – patogenica in nevralgii, astralgii, mialgii, entorse,

luxatii, dismenoree, cefalee, reumatism poliarticular acut, poliartrita reumatoida,

tromboze arteriale.

R.A.: pirozis, gastralgii, greturi, vome, microhemoragii gastrice ( incepand de la doza de

25 mg. de 2 ori pe zi), retentie hidrosalina, agravarea astmului bronsic, alergii cutanate,

euforie, tulburari de echilibru, favorizarea hemoragiilor. La copii cu varicela sau influenta

poate produce sindromul Reye.

68

C.I. Gastrite, ulcergastroduodenal, insuficienta hepatica, alergii la salicilati, dioteza

hematica.

Administrare: Oral. Ca analgesic – antipiretic 300-900 mg la 4-6h. ca antiinflamator 3-4

gr pe zi , in 3-4 prize. Ca antiagregant plachetar 0,3 – 0,5 gr la 3 zile.

ACESIL – T( Farmacom,Romania,) Comprimate 300mg,500mg, cutii x 20.

ACID ACETILSALICILIC (Sicomed, Romania) Comprimate 300 mg, 500mg, cutii x20.

ACISALIC (Lourmed,Romania) Comprimate 500mg, flacon x 20.

ASALINE (Omega,Pharma,Romania)Comprimate 500mg, flacon x 20.

ASPIRIN(Helcor, Romania)Comprimate 160mg,cutii sau flacoane x20 sau flacoane x30.

ASPIRIN (Bayer,Germania)Comprimate 500mg,cutii x10;20;100. Comprimate

efervescente 500mg.

ASPIRIN DIREKT (Bayer, Germania)Comprimate masticabile 500mg, cutii x 10.

DOLEAN(3M Sante, Franta)Comprimate filmate enterosolubile 500mg,cutii x 20.

EUROPIRIN (Europharm, Romania)Comprimate 500 mg,cutii x 20.

SANTAPIRIN (Santa, Romania)Comprimate 500mg, cutii x20.

TAMPRIM (Elidor, Romania)Comprimate 400mg,cutiix20.

UPSARIN-325 - 500 (Upsa, Franta) Comprimate efervescente325mg,500mg, cutii x 20.

ACID ACETILSALICILIC TAMPONAT (Armedica, Romania)Comprimate 500mg,cutii

x20.

ALKA SELTZER’’ZITRONEN’’ (Bayer, Germania)Comprimate efervescente324mg,

cutii x 10,20.

ASPICALCIC (Lourmed, Romania)

ACID ACETILSALICILIC 500mg, Carbonat de calciu 150mgComprimate, cutii x20.

EUROPIRIN T (Europharm,Romania) Acid acetlisalicilic 500mg,carbonat de calciu 160

mg, comprimate, cutii x 20.

69

ACETILSALICILAT DE DL – LIZINA

Farmacocinetica: Dupa absortie se desface in acid salicilic si lizina, primul fiind

hidrolizat la acid salicilic. Pic plasmatic la 2-4 h. t 1/2 , 3-9 h.

Eliminare urinara.

Indicatii: Oral, tratament smptomatic al durerilor usoare – moderate si / sau stari febrile.

Afectiuni reumatismale.

Administrare: Oral, in dureri si febra. Adulti 1gr. la 4h, maxim 3/zi. Varstnici maxim

2gr/zi. Copii 12-15 ani (40 -50 kg) 500 mg la 4 h, maxim 2gr/zi. Copii 6 -10 ani(20 – 30

kg) 250 mg la 4 h, maxim 1gr/zi. Copii 6 luni – 2 ani 8-12kg) 100mg la 4 h, maxim

500mg/zi.

ASPEGIC – 100 – 250 – 500 – 1000 – ( Sanofi – SYNTELABO, Franta) Pulbere pentru

solutie buvabila. Plic 100mg; 250mg;500mg; 1gr, cutii x 20 plicuri.

DIFLUNISAL

Farmacocinetica: Derivat de acid salicilic bine absorbit oral, legare plasmatica 99 %,

semiviata eliminarii plasmatice 8-12h.

Farmacodinamica: Analgezic, antiinflamator, antipiretic.

Indicatii: Tratamentul de durata al durerilor de intensitate medie, osteoartritei, artritei

reumatoide.

R.A. pirozis, gastralgii, greturi, vome, microhemoragii gastrice,( incepand de la doza de

25 mg de 2 ori/zi) retentie hidrosalina, agravarea astmului bronsic, alergii cutanate,

euforie, tulburari de echilibru, favorizeaza hemoragiile. La copiii cu varicela sau influenta

poate produce sindromul Reye.

C.I. Gastrite, ulcer gastroduodenal, insuficienta hepatica, alergie la salicilati, diateza

hemoragica.

70

Administrare: ca analgezic: 100 mg in doza de atac ( grabirea atingerii steady – state ) si

500mg la 12 h, doza de intretinere. Ca antiinflamator: 500 – 1000 mg/zi in 1-2 prize.

DIFLUNISAL (TEVA, Israel) Comprimate filmate 500mg, cutii x 60.

DOLOBID (Merck – Sharp, Dohme, Olanda) Comprimate 500mg.

71

72

73

ACETILSALICILIC, COMBINATII PSIHOLEPTICE

Acid acetilsalicilic cu gluconat de calciu (Galenus, Romania) Acid acetilsalicilic 400mg;

gluconat de calciu 200mg. Comprimate ,cutii x 20.

ANTIGRIPAL (Remedica, Romania) Acid acetilsalicilic 200mg, paracetamol 200mg,

cafeina anhidra 25 mg, codeina fosfat 10 mg. comprimate, cutii x 20.

ANTINEVRALGIC P (Sicomed, Romania) Acid acetilsalicilic 0,25 gr, paracetamol 0,15

gr, cofeina 0,05 gr, comprimate , cutii x 20.

ASKINE (Alexandria Co, Egipt) Acid acetilsalicilic 300mg, cafeina 10mg, comprimate,

cutii x 20.

74

ASPIRIN PLUS C (Bayer, Germania) Acid acetilsalicilic 400mg, acid ascorbic 240mg,

comprimate efervescente, cutii x 20.

COPIRIN (LaborMed Pharma, Romania)Acid acetilsalicilic 400mg, cafeina 32 mg,

comprimate , cutii x 20.

COSPRIN (Elidor, Romania) Acid acetilsalicilic 400mg, cafeina 42 mg, comprimate

EPHIMIGRIN (Europharm, Romania)Acid acetilsalicilic 350mg, paracetamol 230mg,

cafeina anhidra 20 mg, comprimate, cutii x 20.

FASCONAL M (Sicomed, Romania)Acid acetilsalicilic 200mg, paracetamol 200mg,

cafeina 25mg, codeina 10mg, fenobarbital 25mg, comprimate, cutii x 20.

FASCONAL P (Armedica, Romaniaomprim) c ate cu aceeasi formula ca si FASCONAL

M.cutii x 20.

FASCONORD (Norfarm, Romania) Acid acetilsalicilic 20mg, paracetamol 200mg,

codeina 10mg, cafeina 50mg, comprimate, cutii x 20.

FASCOREM (Remedica, Romania) Acid acetlsalicilic 200mg, paracetamol 200mg,

cafeina anhidra 25mg.

GRIPECALM (Aersilap, Romania) Acid acetilsalicilic 0, 25gr, paracetamol

0,10gr,cafeina 0,02 gr, codeina fosfat 0,010 gr. Comprimate , cutii x 40.

IL VICO (Merck, Germania) Acid acetilsalicilic 500mg, acid ascorbic 500mg,

comprimate efervescente, cutii x 10.

REMNEVRAL (Remedica, Romania) Acid acetilsalicilic 200mg, paracetamol 200mg,

cafeina anhidra 25mg. Comprimate , cutii x 20.

RUMPIRIN PLUS ( Antibiotice, Romania)Acid acetilsalicilic 250mg, paracetamol 200

mg,cafeina 50mg. Comprimate, cutii x 20.

SICALGIN (Sicomed, Romania) Acid acetilsalicilic 400mg, cofeina anhidra 40mg.

Comprimate, cutii x 20.

SEDERGINE (Upsa, Franta) Acid acetilsalicilic 330mg, acid ascorbic 200mg.

Comprimate efervescente, cutii x 20.

75

THOMPYRIN (Boehringer Ing, Germania) Acid acetilsalicilic 250mg, paracetamol

200mg,cofeina 50mg. Comprimate, cutii x 10.

THOMPYRIN C VITAMINE (Boehringer Ing, Germania)Acid acetilsalicilic 300mg,

paracetamol 200 mg, acid ascorbic 300 mg. Comprimate efervescente, cutii x 10.

UPSARIN VITAMINE C (Upsa, Franta) Acid acetilsalicilic 330mg, acid ascorbic

200mg. Comprimate efervescente, cutii x 10;20.

PIRAZOLONE

METAMIZOL

Farmacodinamie: - analgezic mai activ decat aminofenazona, antipiretic mai ales pe cale

i.v., antispastic miotop intens.

INDICATII: Toate tipurile de dureri, inclusiv postoperatorii, colici renale si biliare.

R.A.: Efecte alergice cutanate, leucopenie, noduli locali.

C.I.: Leucopenie, alergie la pirazoli.

Administrare: adulti – 0,5 gr 2-3 ori /zi, intramuscular, 1 gr de 1-2 ori /zi, supozitoare 1

gr de 2 ori /zi. Copii 3 – 15 ani , oral 0,125 – 0,375 mg de 2-3 ori/zi, supozitoare, 0,3 gr

de 1-3 ori/zi.

ALGOCALMIN (Sicomed, Romania) Comprimate 500mg, cutii x20.

Solutie injectabila 500mg/ml. fiole 2ml.

ANALGIN (Europharm, Romania) Comprimate 500mg, cutii x 20.

METAMIZOL EEL (Bioeel, Romania) Comprimate 500mg, cutii x 20.

METAMIZOL (Helcor, Romania) Supozitoare 300mg, cutii x 6.

METAMIZOL SODIC (Biogalenica, Romania) Supozitoare, cutii x 6.

NEVRALGIN (Pharmaplant, Biogalenica, Romania) Solutie interna 45%. Flacon 10ml.

NOVALGIN (Hoechst, Germania) Comprimate filmate 500 mg, cutii x 20.

Solutie interna 500mg./ml, flacon 10ml.

76

Supozitoare 1 gr.

Fiole 500mg/ml – 2 ml;5ml.

NOVALGIN (Turk,Hoechst, Turcia) Sirop 50mg/ml

Comprimate filmate 500mg.

NOVALMIN (Farmacon, Romania) Comprimate 500mg.

NOVOCALMIN (Antibiotice, Romania) Comprimate 500mg, cutii x 20.

REMALGIN (Remedia, Romania) Comprimate 500mg, cutii x 20.

PROPIFENAZONA

Farmacodinamie: Efecte asemanatoare aminofenazonei, fara a avea riscul ei cancerigen.

INDICATII: Toate tipurile de dureri, tratament simptomatic al febrei.

C.I: porfirie

Administrare: Oral, 150 – 300 mg de 3 ori/zi. Rectal, doze asemanatoare.

PROPIFENAZONA (Antibiotice, Romania) Supozitoare 100mg,200mg,300mg, cutii x 6.

PROPIFENAZONA (Arena, Romania) Comprimate 300mg, cutii x 20.

PROPIFENAZONA (Sicomed, Romania)Capsule 100mg,300mg, cutii x20.

METAMIZOL, COMBINATII

QUARELIN (Chinoin, Ungaria) Metamizol 400mg, cafeina 60mg,drotaverina 40mg.

Comprimate, cutii x 10.

AMINOFENAZONA, COMBINATII

Farmacodinamie: Analgezic, antipiretic, antiinflamator, antispastic miotrop.

INDICATII: Toate tipurile de durere, tratamentul simptomatic al febrei.

R.A.:Eruptii cutanate, leucopenie, anemie hemolitica, risc cancerigen.

C.I: Leucopenie, alergie la derivati pirozolinici.

Administrare: Adulti 300mg de 2-6 ori/zi. Copii 0,5gr/mp/zi sau 50-80 mg/kg/zi.

77

AMINOFENAZONA L (Antibiotice, Romania) aminofenazona 0,1gr.

ANILIDE

PARACETAMOL

Farmacodinamie: Analgezic, antipiretic. In doza unica are efect analgezic similar cu

aspirina, cu aceeasi durata.

R.A.: Toxic, hepatic ( mai accentuat pe stomacul gol ), methemoglobinizant, eruptii

cutanate, neutropenie, purpura trombopenica.

C.I.:Insuficienta hepatica, renala.

Interactiuni: La acoolici sau la asocierea cu izoniazide, zidonudina, barbiturice,

toxicitatea hepatica poate aparea la supradozare moderata sau doze terapeutice de

paracetamol.

Administrare: Oral si rectal. Adulti 0,5 gr de 3-4 ori/zi. Copii 7 -12 ani, 0,25 gr de 2-4

ori/zi; 3-7 ani, supozitoare 0,25 gr. de 1-2 ori/zi; 1-3 ani, 0,125 gr de 1-3 ori/zi; 6-12 ani

0,6 gr. de 2-3 ori/zi.

ADOL (Juphor, Emiratele Arabe) Sirop 120mg/5ml. Flacon 60ml.

ALDOLOR (Cts Chemical, Israel) Sirop 120mg/5ml. Flacon 180ml. Solutie interna

100mg/ml. Flacon 20ml.

CHILDRENS’ TYLENOL (Mc Neil, U.S.A.) Comprimate masticabile 80mg. Suspensie

interna 160mg/5ml.

DOLIPRANE (Rhone Poulanc Rorer, Franta) Comprimate efervescente 500mg, tub x 16.

Pulbere suspendabila 50mg; 125mg; 250mg; 500mg, cutii x 12 plicuri.

EFERALGAN (Upsa, Franta) Comprimate efervescente 500mg (tub x 16).

Pulbere efervescenta 80 mg; 150mg, cutii x 12 plicuri.

Sirop 60mg. Flacon 100ml.

EFERALGAN – ADULTE – GRAND ENFANT – JEUNE

78

ENFANT (Nourissons) – (Upsa Franta) Supozitoare 80mg, 150mg, 300mg, 600mg, cutii

x 10.

EXTRA STRENGHT NON ASPIRIN (Leiner Health Prod, U.S.A.) Solutie interna,

suspensie interna 80mg/0,8ml. Flacon 15ml.

N – PARACETAMOL (Nordfarm, Romania) Comprimate 500mg.

PANADOL (Smith Kline, Anglia) Comprimate 500mg., cutii x 12.

PANADOL BABY – INFANT (Smith Kline, Anglia) Suspensie interna 120mg/5ml.

Flacon 100ml.

PARACETAMOL (Antibiotice, Romania) Supozitoare 125 mg; 250mg, cutii x 6.

Comprimate 500mg.

PARACETAMOL (Arena Group, Romania) Comprimate 500 mg, flacoane x 20.

PARACETAMOL (Argesfoarm, Romania) Supozitoare 125 mg; 250mg, cutii x 6.

PARACETAMOL (Lourmed, Romania) Comprimate , cutii x 12.

PARACETAMOL (Bellona, Romania) Supozitoare 125 mg, 250mg, cutii x 10.

PARACETAMOL – 200bc (Berlin Chemie, Germania) Suspensie 120mg/5ml – 60ml

Solutie interna 200mg/5ml – 60ml.

PARACETAMOL( Biogdenica, Romania ) Solutie interna 2,4%. Flacon 100ml.

Supozitoare 125mg, 250mg, cutii x6.

PARACETAMOL ( Europharm, Romania) Comprimate 500mg. Flacon x 20. supozitoare

125 mg (sugari); 250 mg (copii) cutii x 10.

PARACETAMOL ( Farmadef, Romania) Comprimate 500mg, cutii x10.

PARACETAMOL (Floriflex, Pharmamit, Romania) Comprimate 500mg, cutii x 2.

PARACETAMOL ( Helcor, Romania) Supozitoare 125mg, 250mg, cutii x 6.

79

PARACETAMOL ( Labormed Pharma , Romania ) Comprimate 500mg, cutii x 20.

PARACETAMOL ( Nicofarm, Romania) Comprimate 500mg, cutii x 20.

PARACETAMOL ( Nordfarm, Romania) Supozitoare 125mg; 250mg.

PARACETAMOL ( Oldfarm, Romania) Comprimate 500mg, cutii x 20.

PARACETAMOL ( Farma Labor, Romania) Supozitoare 125mg, 250 mg.

PARACETAMOL ( Farma Rom, Romania) Supozitoare 125mg, 250mg, cutii x 5.

PARACETAMOL ( Remedia, Romania) Supozitoare 125mg, 250mg.

PARACETAMOL ( Sanisfarm, Romania) Comprimate 500 mg. Flacon x 20.

PARACETAMOL ( Santa, Romania) Comprimate 500mg, cutii x 20. Supozitoare

125mg, 250mg.

PARACETAMOL ( Sicomed, Romania) Comprimate 500mg, cutii x 20.

PARACETAMOL ( Sintofarm, Romania) Comprimate 500mg, Flacon x 30. Supozitoare

500 mg.

PARACETAMOL EXTRA FORT (Pharmex Rom, Ind, Romania) Comprimate 500mg,

Flacon x 30.

PARACETAMOL (Tis Farm, Romania) Solutie interna 2.4%. Flacon 100ml.

PIRAMIDOL (Pharmex Rom Ind, Romania) Comprimate masticabile 80mg. Cutii x 20.

PARAMOL (Farmacom, Romania) Comprimate 500mg, cutii x 20.

TYLENOL EXTRA STRENGHT (McNeil, U.S.A.) Comprimate filmate 500mg, cutii x

24.

PARACEATMOL, COMBINATII

CALMAFORTE (Pharmex Rom Ind, Romania) Paracetamol 300mg, codeina 8mg,

cofeina 15mg, cutii x 20.

CALMANT FORTE (Remedia, Romania) Paracetamol 400mg; fenobarbital50mg

cofeina anhidra 25mg; fosfat de codeina

20mg, comprimate, cutii x 20.

DALERON – JUNIOR (Krka, Slovenia) Pulbere granulata continand:

80

Paracetamol 500mg 120mg

Acid ascorbic 20mg 10mg.

Plic 5 gr, cutii x 10 pliculete.

CODAMIN P (Terapia, Romania) Paracetamol 400mg, codeina fosfat 20mg, cafeina

Anhidra 23mg, comprimate, cutii x 20.

COLDREX (Sterlind, Anglia) Paracetamol 500mg, cofeina 25mg, fenilefrina 5mg,

terpin hidrat 20mg, acid ascorbic 30mg, comprimate, cutii x 12.

CORTAMOL (Elidor, Romania)Paracetamol 468mg, cofeina 32mg,comprimate,cutiix20

EFERALGAN CODEINE (Upsa, Franta) Paracetamol 500mg, codeina fosfat hemihidrat

30mg – comprimate efervescente, cutii x 16.

EFERALGAN VITAMINE C (Upsa, Franta) Paracetamol 330mg, acid ascorbic 200mg-

comprimate efervescente, cutii x 10, 20.

EFERALGAN PEDIATRIC (Upsa, Franta) Paracetamol 3 gr, acid ascorbic

135mg/100ml – solutie interna. Flacon 90ml.

FERVEX – SANS SUCRE (Oberlin Upsa, Franta) Granule pentru solutie orala, in plic

Continand : Paracetamol 500mg, acid ascorbic 200mg, feneramin maleat 25mg (zahar

11,5) cutii x 8

N – ANTIGRIPAL (Nordfarm, Romania) Paracetamol 500mg, cofeina 50mg,

Comprimate.

N – CALMANT (Nordfarm, Romania) Paracetamol 400mg, cofeina 25 mg, codeina 5

mg, fenobarbital 50mg, comprimate.

PANADOL EXTRA (Sterling, Anglia) Paracetamol 500mg, cofeina 65mg, comprimate,

Cutii x 12.

PANALGINE (Atabay, Turcia) Paracetamol 300mg, izopropilfenazona 150mg, cofeina

30mg, comprimate.

PARACETAMOL PLUS (Europharm, Romania) Paracetamol 500mg, clorfeniramin

3mg, comprimate, cutii x 20.

81

PARACOF (Sintofarm, Romania) Paracetamol 300mg, cofeina 30mg, comprimate, cutii

x 20.

PARAGRIP C (Galenic, Romania) Paracetamol 500mg, acid ascorbic 100mg, codeina

fosfat 10mg, comprimate, cutii x 12.

PAXIN (Sintofarm, Romania) Acid acetilsalicilic 250mg, paracetamol 150 mg, codeina

anhidra 50mg, comprimate.

PRODEINE 8 (Sanofi-Synthelabo, Franta) Paracetamol 500mg, codeina fosfat 8mg,

comprimate, cutii x 100.

PROPASAN (Laurmed, Romania) Paracetamol 250mg, propifenazona 150mg, cafeina

anhidra 50mg, comprimate.

SARIDON (Hoffmann La Roche, Elvetia) Paracetamol 250mg, propifenazona 150mg,

cafeina 250mg, comprimate, cutii x 10.

SARIDON (Terapia Hoffmann La Roche, Romania – Elvetia) Paracetamol 250mg,

Propifenazona 150mg, cafeina 50mg, comprimate, cutii x10.

SOLPADEINE (Smith Kline, Beecham, Anglia, Irlanda) Paracetamol 500mg, codeina

fosfat 8 mg, cafeina 30mg, comprimate si comprimate efervescente, cutii x 20.

THEIDOL (Bailly – Speab, Franta) Paracetamol 2,7%, cafeina anhidra 0,243g%. Solutie

orala – flacon 125ml.O lingura =406 mg paracetamol.

ALTE ANALGEZICE SI ANTIPIRETICE

82

ANALGEZICE SI ANTIPIRETIC

83

NEFOPAM

Farmacodinamie: analgezic, fara efect antipiretic si antiinflamator. Nu influenteaza

coagularea. Nu este sedativ.

Indicatii: dureri acute si cronice, de cauze diverse.

Administrare: oral, intramuscular 30 – 60mg x 3/zi.

OXADOL (Smith Kline Beecham) Comprimate 30mg, cutii x 20; fiole 20mg/ml, cutii x5

PREPARATE HOMEOPATE:

84

Belladonna 4 CH 0,4 mg, Iris versicolor 4 CH0,4 mg.

Nux vomica 4 CH 0,4 mg; Spiglia 4 CH 0,4 mg.

Gelsemium 4 CH 0,4 mg; Etenzomida 200mg, Guaranina 40mg; Acid acetilsalicilic

100mg, Excipienti q. s ad 400mg. Comprimate, cutii x 20.

INDICATII – cefalee, migrena, nevralgie, dureri dentare, dureri reumatismale, sciatica,

stari febrile, dismenoree.

CONTRAINDICATII – cele ale aspirinei: ulcer gastro-duodenal, hipersensibilizate la

salicilati, maladii hemoragice, constitutionale sau dobandite, risc hemoragic al

etenzomidei (etilsalicilamida): sunt inexistente la dozele terapeutice, chiar mari, cu

exceptia celor comune salicilatilor – ulcer gastro- duodenal sau hipersensibilitate la

salicilati.

PRECAUTII:Sportivi (posibila pozitivare a testelor anti – doping)

ADMINISTRARE: Adulti 1-2 comprimate de 2-3 ori pe zi. Copii: de la 3 la 7 ani ½

comprimat de 2-3 ori/zi; de la 8-15 ani 1 comprimat de 2-3 ori/zi.

CONCLUZII

Destul de des, bolnavul nu poate beneficia cu promptitudine de o consultatie, din

variate motive.

85

Sunt rasfoite in astfel de imprejurari nenumarate carti medicale de diverse specialitati,

in cautarea procedurilor terapeutice adecvate.

De aici s-a ivit idea de a realiza aceasta lucrare, cu orientare spre analgezice si

antipiretice.

Ca plan general, in cadrul capitolelor lucrarii consacrate analgezicelor antipiretice s-au

avut in vedere farmacodinamia, farmacocinetica, farmacotoxicologia, farmacografia etc.

Dupa o expunere strict necesara a notiunilor, accentul deosebit a fost pus pe

prezentarea medicamentelor.

S –a urmarit cu aceasta ocazie o selectare a medicatiei care s –a dovedit a fi intr-

adevar folositoare bolnavilor.

Lucrarea care are un caracter sintetic ofera o trecere in revista succinta, dar esentiala, a

principalelor medicamente analgezice antipiretice.

86

87

88

89

90

91

92

BIBLIOGRAFIE

1. Dobrescu Dumitru, Gerontofarmacologie, Editura Mondan, Bucuresti, 1995

2. Constandini Michaela, Panoiu Laurentia, Marinescu Zoe, Farmacologie, Editura

Universul, Bucuresti.

3. Stroescu Valentin, Bazele farmacologice ale practicii medicale, Editura Medicala.

4. Dobrescu D., Farmacodinamie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970.

5. Dobrescu Dumitru, Subtirica Victoria, Dobrescu Liliana, Dragan Anca, Negres

Simona, memorator de medicamente, Ghid Farmacoterapic, Editura Minesan, Bucuresti

2003.

6. Panaitescu Gheorghe, professor doctor, Mincu Iulian, profesor doctor docent,

Vademecum Terapeutic, Editura Medicala, Bucuresti, 1973.

7. Dragomir, N. Feszt, Gh. Gheorghiu, P. Marcu, C. Popovici, Gh. Teitel, A. Veluda,

C.C. Farmacologie, Bucuresti, Editura didactica si pedagogica, 1964.

93

8. Profesor doctor docent, Longinus Enescu, Farmacologie, Editura Dimitrie Cantemir,

Targu Mures 1998.

9. Ionescu Dunarea, G. Diaconescu, Victor Mungiu, Ostin C., Algeziologie

experimentala, Iasi, Editura Polirom, 2001.

10. Manolescu E., Farmacologie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975.

11. Stroescu Valentin, Corciovei Iosefina, Constantinescu Michaela, Editura All,

Bucuresti 1995.

12. Samuel Izsak, Farmacia de-a lungul secolelor, Editura stiintifica si enciclopedica,

Bucuresti, 1979.

13. Gheorghiu Emil, Pagini din trecutul farmaciei romanesti, Editura medicala , Bucuresti

1967.

14. Leucuta, Sorin E si Pop, Radu D., Farmacocinetica, Cluj Napoca, 1981.

15. Dobrescu Dumitru Farmacoterapie, Bucuresti, Editura Medicala, 1981.

94

95