Click here to load reader

Amprenta Genetica in Practica Legala

  • View
    377

  • Download
    9

Embed Size (px)

Text of Amprenta Genetica in Practica Legala

AMPRENTA GENETICA N PRACTICA MEDICO-LEGALA Istoria justitiei este presarata de descoperiri stiintifice care constituie tot attia pasi n sensul unor probe dorite a fi de nerespins, indiferent de obiectivele propuse. Cercetarea stiintifica este strabatuta de dezbateri, marcate rareori de crize privind raporturile dintre stiinta si om, ntre cercetarea constanta si legitima asupra securitatii necesare exercitiului libertatii si riscul permanent de a submina aceste libertati. Ca si amprentele digitale la nceputul secolului si amprenta genetica, apare azi ca aducnd un aport crucial n serviciul politiei, justitiei si adevarului. Dar mai mult dect amprentele digitale, amprentele genetice sunt n centrul conflictelor dintre nevoile noastre fundamentale. n 1944 Oswald Avery a stabilit rolul componentei celulare cunoscute sub denumirea DNA (dezoxiribonucleic acid) - ADN (acidul dezoxiribonucleic) - n romna ca vehicolul transmiterii caracterelor ereditare. n 1953 James Watson si Francis Crick au elucidat structura moleculei de ADN sub forma dublei spirale. n stiinta, ca si n arta, forma urmeaza functiei, ntruct adevarata explicatie a proprietatilor sale unice, presupune capacitatea de a se transmite cu exactitate din generatie n generatie. n 1980 David Botstein si colaboratorii au fost primii care au exploatat micile variatii gasite ntre oameni la nivel genetic, ca repere pentru constructia unei harte a genomului uman. Tipul particular al variatiei, pe care ei au utilizat-o, a fost denumita "Restriction Fragment Lenghth Polymorphism" (RFLP- polimorfismul de talie). n 1984, n timp ce studia markerii bolilor n ADN, Alee Jeffreys a descoperit unica aplicabilitate a tehnologiei RFLP n identificarea persoanei. Metoda sa, denumita amprenta ADN", a fost modificata si adoptata de catre laboratoarele politiei criminale si generalizata astazi n lume. Oamenii de stiinta accepta azi ca fiind mai descriptiv si mai complet termenul de profil ADN sau profilul ADN. n 1986 termenul de "polymerase chain reactin" (PCR - reactia polimerazica inplant) a fost inventat de Kary Mullis care a si primit o parte a premiului Nobel n chimie pentru descoperirea sa. PCR, mai mult dect orice alt progres stiintific, n afara poate de elucidarea structurii ADN a schimbat fata biologiei moleculare. Astfel tehnologia RFLP si PCR mpreuna formeaza piatra de temelie a profilului ADN. Trebuie de notat faptul ca analiza ADN, n general are o mult mai larga arie de utilizare si un mai lung istoric, dect exacta identificare a probelor provenind de la locul faptei. Asa cum s-a mentionat mai sus, o aplicatie initiala si continua este cercetarea genelor implicate n boli. n mare parte, gratie eforturilor depuse n proiectul deslusirii genomului uman, toate informatiile continute n codul genetic uman au nceput si continua a fi descifrate si catalogate. Astfel se ajunge la identificarea genelor implicate n boli ca cea a lui Huntington, a fibrozei chistice, distrofiilor musculare si variatele influente genetice n cancer. O aplicatie specifica consta n monitorizarea transplantului de maduva osoasa la bolnavii de leucemie. Aceste aplicabilitati ale profilului ADN sunt mai rapide si mai putin nclinate spre eroare, ca orice alta metoda de tipare a sngelui. Cnd sngele bolnavului corespunde caracterului de histocompatibilitate ale donorilor, transplantul este posibil. Mai mult pentru stabilirea diagnosticului si a medicatiei se folosesc probe clinice de nlocuire a generior n unele din aceste boli.

Cercetarea filiatiei este printre primele domenii n care profilul ADN a fost folosita. Cercetarea paternitatii, care se rezolva pna acum numai prin expertiza serologica, ncepe a se ndrepta catre testul ADN. Resturile biologice spre exemplu pot, de asemenea, fi identificate prin profilul ADN, si putnd fi uneori folosite si dupa moarte n determinarea probabilitatii sau a unei strnse relatii genetice cu cei n viata. Copiii abandonati ar putea reveni la adevaratii parinti aplicnd testul ADN. Tot prin acest test, laboratoarele de identifeiare ale fortelor armate americane au identificat resturile umane a 15 veterani ai razboiului din Vietnam la cei 20 ani dupa moartea acestora. Afost initiat recent un program de rutina pentru colectarea de probe de la toti membrii fortelor armate americane. Resturi din corpul uman pot folosi la identificare n cazul catastrofelor de tot felul, cum ar fi cazul de la Balotesti. Exemplele de identificare prin testul ADN ncep sa fie din ce n ce mai numeroase n cazuri foarte complicate, ramase fara raspuns pna acum. Unul din cazurile cele mai des citate de aplicare a testului ADN este cel prin care n Marea Britanie a fost identificat Colin Pitchfork ca responsabil pentru moartea a doua fete, dupa ce initial, pe baza aceluiasi test, a fost acuzat un inocent. Noutatea acestui caz consta n faptul ca fiecare barbat ntre 13 si 34 ani (aproape 4000) domiciliati n trei sate apropiate au fost chemati sa dea spre analiza probe de snge, ceea ce a dus la descoperirea adevaratului autor. n Statele Unite att FBI ct si companii private acreditate, utilizeaza testul ADN n medicina judiciara. Astfel, de la introducerea testului n anul 1986 n SUAel a fost folosit n peste 24.000 de cazuri. Este de remarcat ca mai mult de 1/3 din suspectii de viol au fost eliberati, fiind exclusi prin testul ADN. Excluderea unui suspect prin testul ADN este absoluta, nefiind n nici un caz vorba de o probabilitate statistica. n SUA se continua aplicarea testului la cei acuzati pe baza unor probe incerte, iar rezultatele obtinute nu au putut fi contestate din punct de vedere stiintific. Asadar, testul ADN permite astazi de a se gasi semnatura crimei n codul genetic al autorului. Privit ntr-o maniera generala, aplicabilitatea testului ADN se refera la 4 domenii importante: 28

1. Identificarea suspectilor; 2. Descoperirea crimelor sau delictelor; 3. Cercetarea paternitatii; 4. Idenficiarea victimelor catastrofelor. Este important de subliniat ca utilizarea ADN n practica judiciara desi constituie un element probant al anchetei, nu trebuie sa i se substituie ci s-o ntareasca. Introducerea acestei probe, necesita neaparat o modificare a practicii anchetatorilor pe teren, cum ar fi tehnicile de prelevare a probelor, absenta ideilor preconcepute, etc, ceea ce de fapt semnifica o noua organizare a anchetei. Merita subliniat nsa faptul ca n numeroase tari acest mare progres al stiintei nu este nsotit de clarificari pe plan juridic; unul dintre pericole ar fi practicarea testului fara stirea persoanei. Astfel se pune problema consimtamntului n virtutea principiului inviolabilitatii persoanei, aspect nereglementat nca legal. Apoi, o data prelevate, ce devin esantioanele? Cum sa te pui la adapost de o utilizare necontrolata? lata tot attea probleme care-si asteapta nca un raspuns. Aplicatiile stiintei n arena justitiei este fundamental una de reconstructie adica ncercarea de a ajuta n a se stabili ce s-a ntmplat, cnd s-a ntmplat, unde s-a ntmplat si cine este implicat Citndu-I pe Conan Doyle care spunea "cnd niciodata nu ai exclus imposibilul, ramne ceva care desi improbabil, poate fi adevarat", ntelegem de ce atunci cnd stiinta este aplicata n acest domeniu este obligatoriu implicata medicina legala, chemata astfel sa ajute justitia n stabilirea att n penal, ct si n civil a unor elemente concrete biofizice. Legea defineste elementele infractiunii; stiinta contribuie prin informatii n a determina daca un element exista sau nu. n medicina judiciara si criminalistica exista doua principale concepte prin care se fac asocierile dintre probleme: acestea sunt cunoscute sub denumirile de "identificare" si "individualizare". Un subiect este identificat atunci cnd el poate fi distins dintr-un grup de subiecti avnd caracteristici similare. Un subiect nsa poate fi individualizat numai atunci cnd descrierea lui difera de orice alt subiect existent n lume. Individualizarea rezida deci n cunoasterea unor caractere foarte rare si care, binecunoscute si controlate prin studii populationale, permit diferentierea de alti subiecti cu caractere similare. stiinta medico-legala si criminalistica au clasificat un numar de probleme cu care s-au confruntat n mod obisnuit n investigatiile criminale si a dezvoltnd teste bazate pe acele caracteristici care s-au dovedit utile n identificare, precum si probleme care apartin unei anumite categorii de situatii. Spre exemplu, parul este n mod obisnuit gasit n cazul unor crime si acte de violenta. Analistii au gasit ca examinnd anumite caracteristici microscopice, l vom putea identifica fie drept par fie ca o fibra oarecare, caractere care de asemenea pot servi n a-l plasa n categoria parului uman si nu animal.

Un element cheie ce trebuie luat n seama atunci cnd determinam daca o caracteristica apartine unei categorii sau este o caracteristica individuala, este originea acelei caracteristici. Acele caracteristici descrise n cadrul unui proces controlat devin caracteristicile unei categorii. Exemplul include specificitatea ghinturilor unei arme, caracteristicile urmei unui obiect de ncaltaminte, cocaina din planta, sau grupa sanguina a unei persoane. Primele doua exemple rezulta din procesul repetitiv al fabricarii, n timp ce urmatoarele doua exemple sunt produse biologice sub control genetic. Asadar, cnd obiecte sau substante sunt produsul unui proces repetitiv supus controlului, rezulta caracteristicile unei anumite categorii. Caracteristicile uneianumite categorii pot sa cuprinda milioane de subiecte identice sau numai doua. Trasaturile individuale sunt cele create de procese ntmplatoare si prin aceasta neprevizibile si necontrolabile. Amprentele digitale sunt rezultatul unui proces ntmplator ce are loc ntr-un anumit moment al gestatiei. Datorita numarului diferitelor combinatii posibile de trasaturi sau combinatii spatiale ale degetului, se accepta ca nu exista doua amprente digitale identice. Valoarea unei metode de identificare rezida n abilitatea expertului de a