Suine

Particularităţi Suinele sunt animale monogastrice, omnivore.Dacă furajele sun puţin mărunţite masticaţia este activă şi salivaţia abundentă, mai

ales în hrănirea cu furaje uscate (10-15 l salivă/zi).Stomacul are capacitate mică şi intervine activ în mărunţirea hranei. În colonul

helicoidal are loc fermentaţia metanică a celulozei, dar are valori mult mai reduse decât la ecvine şi rumegătoare. Cerinţele de proteină ale organismului sunt mai ridicate decât la erbivore şi, în mod particular faţă de proteina cu valoare biologică ridicată. Sunt uşor carenţabile în vitamine şi elemente minerale.

Au gustul şi mirosul dezvoltate şi consumă mai bine hrana preparată. Valorifică cu 15% mai bine furajele concentrate, iar suculentele şi masa verde sunt valorificate dependent de conţinutul acestora în celuloză (celuloza = factor limitativ).

În alimentaţia diferitelor categorii de producţie de la suine intră o mare varietate de furaje. Ponderea cea mai mare (70-80% din valoarea nutritivă a raţiilor, până la 90 sau chiar peste 90%) o au concentratele de origine vegetală.

Hrana se administrează sub formă de amestecuri, grăunţele fiind măcinate, transformate în uruieli mijlocii, iar rădăcinoasele şi suculentele este bine să se taie felii sau tăiţei (obstrucţiile esofagiene sunt greu de remediat la suine).

Se utilizează diferite metode de tratare a furajelor care au drept scop creşterea consumului voluntar prin ameliorarea calităţilor gustative şi creşterea valorii nutritive: prăjirea grăunţelor, zaharificarea, dospirea, fermentarea.

Raţia trebuie să aibă un volum mic şi poate fi distribuită la discreţie (la unele categorii) sau în 3-4 tainuri, sub formă uscată sau umedă.

Sfecla furajeră se recomandă a fi administrată în stare crudă. Cartofii sunt valorificaţi mai bine dacă sunt fierţi în prealabil.

Celuloza din raţie este un factor limitativ, nivelul ei netrebuind să depăşească 5% la tineret şi 7-10% la animalele adulte.

Asigurarea nivelului proteic se va face atât prin proteina de origine vegetală – şroturi, mazăre – , dar şi prin nutreţuri de origine animală care asigură aportul de a.a. esenţiali. Furajele proteice vegetale se utilizează în proporţie de 10-25%, iar cele de origine animală în proporţie de 2-7%.

Nivelul proteic trebuie corelat cu nivelul energetic. În hrana suinelor, grăunţele de porumb, orz mei, sorg reprezintă 75-80% din hrană.

Ovăzul este un furaj extrem de important care nu trebuie să lipsească din hrana vierilor (50-60%) şi a tineretului pentru reproducţie (30% - limitarea la tineret se datorează celulozei).

În sistemele de creştere intensivă se pot utiliza suculentele de iarnă – sfecla, napii – în % de 15-45% din raţie. Morcovii furajeri, la animalele de reproducţie – 3-5%, masa verde 10-25% (lucernă).

În perioada de iarnă se poate utiliza făina de fân de lucernă sau lucerna deshidratată 10%.

Suplimentele minerale: sarea 0,5-0,7%, carbonatul de calciu 1%.

1

Tipuri de alimentaţie la suine (tipul concentrat, semiconcentrat, voluminos)1. Tipul concentrat – utilizează nutreţuri combinate destinate fiecărei categorii de

producţie (în creşterea intensivă).2. Tipul semiconcentrat – nutreţul combinat asigură 50-60% din raţie, iar restul este

acoperit cu suculente sau alte categorii de nutreţuri cu importanţă locală.3. Tipul voluminos – utilizează într-o proporţie mai mare nutreţurile suculente

(cartofi, sfeclă) care acoperă 50-60% din cerinţe, iar diferenţa este acoperită de concentrate.

Cerinţele de hrană sunt stabilite în funcţie de vârstă, sex, stare fiziologică, masă corporală, sporul de m.c., compoziţia chimică a furajelor şi alţi factori. Aceste cerinţe sunt cuprinse în tabele. De regulă, reţetele furajere cuprind două părţi: partea superioară care redă cerinţele nutritive ale animalelor şi partea inferioară care cuprinde proporţiile furajelor înscrise în raţie.

Cerinţele de apă sunt de 2-4,5 l/kg SU. Raportat la 100 kg m.c., aceste cerinţe sunt de 7 l la adulte şi 2 l la tineret. Acestea oscilează, fiind mai mari la scroafele în lactaţie, dar depind şi de temperatura ambiantă. Este foarte important ca la toate categoriile de vârstă şi producţie ca apa să se asigure la discreţie.

Activitatea enzimatică a tubului digestiv se dezvoltă de la vârsta de 10 zile. Hrănirea suplimentară a purceilor începe de la vârsta de 6 zile, cu nutreţ de bună calitate (01, care are şi zahăr). Aceste amestecuri de concentrate sunt valorificate mai bine decât celelalte specii (cu până la 40% mai mult decât erbivorele).

În raţie sunt importante: asigurarea echilibrului energo-proteic, asigurarea valorii biologice a proteinei, asigurarea vitaminelor şi elementelor minerale.

Calciul se va asigura în limitele cerinţelor, fiind important raportul Ca:P. Necesar: Fe 7 mg/zi, Cu 10 mg/zi.

Ritmul de creştere al suinelor este influenţat de ingesta voluntară de hrană care, la rândul său este influenţată de apetit (este determinat de calităţile gustative ale hranei, de nivelul de preparare, de modul de administrare).

Apetitul este redus la purcei, dar este mai mare la tineret şi la animalele adulte. Până la greutatea de 40 kg ingesta de hrană nu satisface potenţialul de creştere, deci este important să se stimuleze consumul. La o greutate mai mare de 50 kg se depăşeşte prin apetit capacitatea de creştere şi asimilaţie a hranei, deci este necesară restricţionarea furajării.

Toate categoriile de suine sunt pretenţioase la gust şi miros: preferă nutreţurile dulci-sărate, aromate şi refuză furajele amare, acre sau prost conservate, cu modificări organoleptice. Sunt refuzate şi amestecurile în care participă grâul cu neghină, lupinul. Prepararea prin prăjire, zaharificare, fermentare, drojduire stimulează consumul, la fel şi nutreţurile aromatizate (cu vanilie).

Grăunţele se macină la un diametru de 1,5 mm, dimensiunile mai mari influenţează negativ digestia, iar cele mai mici favorizează ulcerul gastric.

Fierberea se practică pentru uruieli, dar şi pentru alte nutreţuri. De obicei se fierb în amestec. Prin fierbere creşte consumul voluntar, purceii se obişnuiesc mai uşor cu furajele şi, de asemenea, se pot obţine preparate dietetice.

Sistemul de hrănire poate fi la discreţie (se aplică până la vârsta de 4 luni, la porcii între 25-50 kg) sau restricţionat (3-4 tainuri fixe în funcţie de vârstă, categoria de

2

producţie, starea fiziologică; se aplică mai ales pentru vieri şi scroafe, categorii la care riscul de îngrăşare este mai mare).

Ca şi performanţe productive, nu sunt diferenţe deosebite între furajarea uscată cu granule şi furajarea cu făinuri (acestea cresc cantitatea de pulberi din aer).

Alimentaţia vierilor

Are scopuri diferite: La vierii tineri se urmăreşte creşterea moderată până la maturitatea fiziologică La vierii maturi se urmăreşte menţinerea constantă a greutăţii vii şi obţinerea unui

material seminal de calitate, cu o capacitate fecundantă bunăSunt importante: valoarea biologică a proteinei, conţinutul în triptofan (a.a. limitant

pentru această categorie), conţinutul în vitamine (A, B, C) şi elemente minerale (K, Na, P, Ca, Cl) al raţiei.

În creşterea intensivă, nutreţul combinat destinat vierilor trebuie să asigure:– 2900 kcal EM/kg– 14,5 g PB– 0,55% lizină– 0,45% metionină şi cisteină

Consumul zilnic de nutreţ combinat este de:– 2 – 2,5 kg/animal în perioada de repaus– 2,5 – 3 kg/animal în perioada de montă moderată– 4,5 kg/animal în perioada de utilizare intensă, cu condiţia ca fermierul să

urmărească cu atenţie evoluţia animaluluiNutreţurile de bază în amestecuri sunt ovăzul şi orzul care trebuie să reprezinte

50%, apoi porumbul, tărâţele, suplimentele minerale, vitaminele.

În creşterea în sistemul gospodăresc se administrează (în 2-3 tainuri):– 3-4 kg de suculente de iarnă/zi sau masă verde vara, 0,4-0,6 kg/100 kg– 1-2 kg de concentrate– 1 ou, 1-2 l de lapte smântânit/100 kg m.c.

Adăparea se face la adăpători automate.Temperatura ambiantă este foarte importantă (optim 15-17oC). În sistemul

gospodăresc este recomandată existenţa bazinelor cu apă pentru răcire, iar în sistemul intensiv sisteme de pulverizare a apei pentru scăderea temperaturii.

Alimentaţia scroafelor

Alimentaţia scroafelor în repaus şi a celor gestante

Scopul este obţinerea unui număr mai mare de purcei, cu un randament maxim de creştere, cu imunitate corespunzătoare.

Creşterea în greutate în perioada de gestaţie se datorează mai multor factori:– creşterii moderate în greutate mai ales la primipare şi secundipare

3

– dezvoltării fetuşilor şi anexelor fetale– refacerii rezervelor folosite în lactaţia anterioară– sporului de m.c. datorat gestaţiei

Durata gestaţiei este de 115 zile, iar numărul de produşi este de 7-12.În faza de repaus nivelul energetic trebuie să depăşească cu puţin nivelul energetic

pentru întreţinere. În faza de pregătire pentru montă sau însămânţare, cerinţele se majorează cu 15-20%.

În primele 3 luni de gestaţie cerinţele de energie vor fi egale cu cele de întreţinere, iar în ultima lună se vor majora cu 20-25% faţă de cele de întreţinere.

Alimentaţia scroafelor în lactaţie

Lactaţia la scroafă se declanşează cu 2-3 ore înainte de parturiţie, durata acesteia fiind de 2 luni.

Producţia de lapte este dependentă de rasă şi numărul de purcei fătaţi. Se apreciază că:

– în săptămâna 1 de lactaţie producţia de lapte este de 3-4 l/zi– în săptămânile 3-4 de până la 8 l/zi– în săptămânile 5-8 de 3-4 l/zi

Producţia totală este de 340 l, iar comparativ cu laptele de vacă, laptele de scroafă conţine 15-20% SU; o scroafă elimină zilnic prin lapte 7000-8000 kcal. Acesta este motivul pentru care scroafele slăbesc în primele săptămâni de lactaţie, indiferent de nivelul raţiilor.

Eficienţa de utilizare a energiei în producţia de lapte este de 71%, la care se adaugă faptul că în primele zile după parturiţie scade drastic consumul de furaje. Deci stimularea consumului voluntar de furaje se va face prin administrarea de produse de bună calitate.

În primele zile după parturiţie se va administra terci de tărâţe cu adaos de NaCl şi sulfat de sodiu pentru accelerarea tranzitului intestinal.

În continuare se vor administra cereale de bună calitate, asigurându-se în cazul energiei:

– 0,9 UN/100 kg m.c. – pentru funcţiile vitale– 0,5 UN pentru un purcel alăptat (cerinţele pentru lactaţie)

În sistemul gospodăresc:– vara: 10 kg de masă verde (leguminoase) şi 1,5-3 kg concentrate– iarna: 0,5-1,0 kg făină de lucernă, 5-10 kg suculente de iarnă, 1,5-3 kg de

concentrate.Printr-o alimentaţie bine organizată, greutatea scroafei se va reduce mai puţin în

primele 4 săptămâni de lactaţie, iar purceii se dezvoltă normal şi sunt sănătoşi. Cu câteva zile înainte de înţărcare se va reduce cantitatea de concentrate din raţie.

Alimentaţia purceilor sugari

Ritmul de creştere al acestora este mare, deci raţiile trebuie să conţină substanţe uşor digestibile şi proteină cu valoare biologică mare.

În primele 8 săptămâni de viaţă, un purcel consumă 40 l de lapte.

4

Laptele asigură dublarea în greutate la o săptămână, determină creşterea în greutate de 5 ori la o lună. Un kg spor în greutate se asigură prin 4 l de lapte.

Frecvenţa suptului este mare în primele zile de viaţă (20-25 ori/zi), dar cantitatea de lapte consumată la un supt este mică (20-30 g/supt)

Capacitatea de digestie a SU creşte odată cu dezvoltarea echipamentului enzimatic care se poate considera complet la vârsta de 7 săptămâni (în condiţiile unei alimentaţii complete).

În primele 3 săptămâni purceii au în echipamentul enzimatic lactaza, dar lipseşte amilaza, maltaza, sucraza. De asemenea, dintre enzimele proteolitice este prezentă doar tripsina, dar în C% mică, care creşte constant până la 3 săptămâni. Pepsina lipseşte, dar creşte până la 7 săptămâni (în primele săptămâni este inactivă deoarece nu se secretă acid clorhidric). Lipazele sunt în cantitate redusă, astfel purceii în primele săptămâni de viaţă pot digera doar proteinele, glucidele şi lipidele din laptele matern.

După vârsta de 3 săptămâni se reduce lactaza şi creşte producţia celorlalte enzime – amilaza pancreatică, enzimele proteolitice, lipazele; deci, de la această vârstă, purceii pot să valorifice şi alte surse de hrană decât laptele matern. La 5 săptămâni echipamentul enzimatic este bine dezvoltat, iar la 7 săptămâni poate fi considerat complet.

Este bine ca alimentaţia suplimentară să se introducă de la vârsta de 5-6 zile pentru stimularea acţiunii secretorii şi dezvoltării echipamentului enzimatic. Suplimentarea se va face cu furaje de bună calitate, de obicei nutreţul combinat 01. Dacă nu se pot amenaja locuri suplimentare pentru furajarea purceilor, se va avea în vedere ca furajul pentru scroafă să fie de foarte bună calitate pentru a putea fi consumat şi de purcei.

Prima criză – apare la vârsta de 14-15 zile, moment în care laptele scroafei nu mai acoperă cerinţele nutritive ale purceilor. De aceea este foarte importantă suplimentarea timpurie a alimentaţiei, pentru ca purceii să dispună totuşi de un echipament enzimatic care să le permită, la 14-15 zile, să digere suplimentele.

Suplimentarea se va face:– în sistemul gospodăresc – cu grăunţe prăjite– în sistemul intensiv – cu furaj combinat 01 (conţine şi zahăr furajer)

În primele 24 h trebuie tăiaţi colţii purceilor (pentru a nu fi respinşi de scroafă); la 2 săptămâni este bine ca masculii să fie castraţi.

Pentru prevenirea anemiei feriprive se administrează fier în primele 2-3 zile de viaţă – ex. fier dextran i.m. profund 2 ml.

A doua criză – survine la vârsta de cca. 21 de zile – este o criză imunologică – datorată epuizării imunităţii pasive. În această perioadă creşte sensibilitatea şi receptivitatea purceilor faţă de infecţiile banale.

A treia criză – este înţărcarea.– În sistemul gospodăresc la 7-8 săptămâni– În sistemul intensiv se poate şi la 5-6 săptămâni

Greutatea cea mai convenabilă la înţărcare este de 10 kg, dar să nu fie mai mică de 7 kg, iar purceii trebuie să consume zilnic 500 g de nutreţ combinat.

Nutreţul PRESTARTER trebuie să aibă 20% PB şi 2950 kcal EM/kg furaj. Se pot include, alături de cerealele obişnuite, şroturi, făinuri de origine animală (4-5%), lapte praf (4%), grăsimi (2-3%), premixuri vitamino-minerale, substanţe corectoare de gust, zahăr furajer.

5

Este important ca înţărcarea să se facă treptat şi, de regulă, se realizează prin scoaterea scroafei din boxă intervale din ce în ce mai mari de timp.

În perioada de înţărcare sau imediat după înţărcare, purceii vor fi hrăniţi restricţionat pentru a preveni boala edemelor (produsă de E. coli) favorizată de consumul exagerat care dezechilibrează flora intestinală.

În sistemul gospodăresc de utilizează concentratele, făina de fân, suculentele de iarnă sau masa verde (vara). Când se folosesc subprodusele din lapte sau se face furajarea umedă, hrănitorile se vor curăţa după fiecare administrare.

După vârsta de 90 de zile se va face furajarea în funcţie de destinaţie – pentru reproducţie sau pentru îngrăşare.

Tineretul destinat reproducţiei – scrofiţeHrănirea se va face în două faze:

– Faza I – greutatea de 25-50 kg – nutreţ combinat cu 15-16% PB şi 2800 kcal EM/kg furaj în cantitate de 1,8 kg/animal/zi

– Faza II – greutate 50-100 kg – nutreţ combinat cu 14% PB şi 3000 kcal EM/kg furaj, în cantitate de 2 kg/animal/zi

Până la 8 luni, când scrofiţele sunt dirijate spre montă, cantitatea de concentrate consumată trebuie să fie de 320 kg/animal.

În sistemul gospodăresc, raţiile vor cuprinde iarna:– 1-1,2 kg concentrate– 0,5-0,6 kg făină de fân de lucernă– 4-8 kg de suculente de iarnă

Iar vara:– 1-2 kg de concentrate– 6-8 kg de masă verde

Alimentaţia restrictivă se va face până la pubertate, apoi, până la montă sau IA se va face o furajare abundentă pentru a stimula ovulaţia. După montă se revine la furajarea restricţionată pentru a preveni îngrăşarea

Tineretul destinat reproducţiei – vieruşiSe va face în trei faze:

– faza I – 25-50 kg – 2 kg nutreţ combinat/zi– faza II – 51-80 kg – 2,5 kg nutreţ combinat/zi– faza III – 81-120 kg – 2,8 kg nutreţ combinat/zi

Consumul total pe cele trei faze va fi de 300 kg/animal. Se va supraveghea conţinutul în a.a. esenţiali – lizină, metionină – vitamina A şi SM.

În sistemul gospodăresc, iarna:– 1-1,5 kg concentrate– 4-5 kg suculente de iarnă, din care 2-3 kg trebuie să fie morcovi furajeri– 0,4-0,5 făină de fân de lucernă

Iar vara:– 1-2 kg de concentrate– 5-8 kg de masă verde

La vârsta de 8 luni pot fi dirijaţi pentru montă sau recoltare de material seminal, conform unui program care să nu epuizeze animalul.

6

Porcii la îngrăşat

Se diferenţiază trei categorii:– creşterea pentru carne– creşterea pentru carne-grăsime– creşterea pentru grăsime

A. Creşterea pentru carne

1. Creşterea timpurieDepunerea de proteină are loc până la greutatea vie de 100-110 kg. Depunerea de

grăsime începe la GV de 50 kg şi accentuează cu cât greutatea corporală este mai mare.Îngrăşarea se face în două faze:

– faza I – 25-50 kg– faza II – 51-110 kg

Dirijarea calităţii sporului se va realiza prin calitatea nutreţurilor, prin raportul dintre diferite substanţe nutritive din furaje.

Cel mai important raport care trebuie respectat este raportul energo-proteic. La un nivel redus de proteină se depozitează o cantitate mare de grăsime în organism, iar la un nivel ridicat al proteinei este favorizată depunerea acesteia în muşchi şi creşterea ochiului muşchiului. Proporţia maximă de carne în carcasă se obţine prin creşterea conţinutului de proteină cu 1-2% faţă de cel care asigură sporul maxim în greutate. Acelaşi efect se obţine şi prin creşterea proporţiei de lizină din raţie, dar cu dezavantajul costurilor.

Creşterea conţinutului de Cu din raţie măreşte activitatea tripsinei (deci îmbunătăţeşte digestia proteinelor) şi creşte ingestia de furaje.

Structura amestecurilor furajere este specifică pentru cele două faze sau, în unele sisteme, pentru cele trei faze (25-50 kg, 51-80 kg, 81-110 kg).

În amestec, ponderea cea mai mare o au cerealele (porumb, orz), apoi proteicele vegetale, animale, premixurile.

Tărâţele, făina de fân, nutreţurile verzi reduc nivelul energetic al raţiilor şi conduc la scăderea proporţiei de grăsime din carcasă.

Furajarea uscată şi la discreţie influenţează negativ utilizarea hranei şi calitatea carcasei. Administrarea de tainuri mai frecvente, fără a se reduce cantitatea de furaje, conduce la îmbunătăţirea calităţii carcasei.

Hrănirea la discreţie se poate practica:– sub formă uscată, până la G de 50 kg– sub formă umedă, de la 51 la 110 kg

Totuşi, alimentaţia restricţionată duce la o mai bună valorificarea a furajelor, reduce risipa şi conduce la obţinerea unor carcase superioare calitativ.

Conversia mai bună a hranei are loc la masculii castraţi; scroafele, deşi au ingesta zilnică mai mică, valorifică hrana cu 5% mai bine decât masculii castraţi.

Faza I – nutreţ combinat cu 15-16% PB şi 3150 kcal EM/kg furaj Faza II – nutreţ combinat cu 13-14% PB şi 3300 kcal EM/kg furajConsumul specific este de 3,6-3,9 kg/animal/zi.

7

În sistemul gospodăresc se utilizează nutreţurile verzi, suculentele de iarnă, concentratele, subprodusele lactate, resturi menajere (trebuie sterilizate prin fierbere).

În cazul în care se utilizează trifoiul şi lucerna raţia este echilibrată în proteine şi se economisesc concentratele; se administrează:

– 4-8 kg suculente de iarnă sau 4-12 kg de resturi de la cantină şi 1-2 kg concentrate

– sau 1,5-2,5 kg concentrate şi subproduse lactateSMZ este de 500-550 g, cu un consum specific de 4,5-5,5 UN/kg SMZ

2. Îngrăşare pentru baconPentru acest sistem de îngrăşare se foloseşte o anumită tehnologie de creştere,

animalele se sacrifică la 80-90 kg şi stratul de slănină este mai subţire se 2,5 cm.Se obţine carnea care este cea mai solicitată, iar reuşita creşterii depinde de rasă (se

preferă Landrace), vârstă şi alimentaţia animalelor pe perioada de creştere.Principalele nutreţuri care intră în raţie sunt:

– orzul, secara, grâul– rădăcinoasele– făina de fân, făinurile de origine animală – nutreţurile verzi– laptele smântânit

Nu se administrează porumbul şi şroturile. Doar în mod excepţional se administrează în faza I porumb maxim 20% şi şroturi 10-15% din amestec.

În sistemul intensiv:– în faza I – nutreţ combinat cu 2900 kcal EM/kg furaj, 16% PB şi 0,8% lizină– în faza II – nutreţ combinat cu 2900 kcal EM/kg furaj, 15% PB şi 0,7% lizină

Consumul specific este de 3,3 kg nutreţ pentru 1 kg spor.

În sistemul gospodăresc:– iarna: 2-5 kg suculente de iarnă, 1,5-2,5 kg concentrate– vara: 4-5 kg masă verde şi 1,5-3,5 concentrate

Se administrează în 4 tainuri, de preferat a se da sub formă de terciuri preparate cu subproduse de lapte. Consumul specific este de 3,5-4 UN/kg spor.

B. Creşterea pentru carne-grăsimeSe continuă îngrăşarea de la 110 kg la 150 kg folosindu-se aceeaşi raţie din faza a

II-a.Se administrează concentrate, suculente: 5-8 kg de suculente sau nutreţuri verzi şi

1-2 kg de cereale. Proporţia de cereale creşte treptat până la 3-4 kg/animal/zi în faza finală. Nivelul proteic al raţiilor este mai redus pentru că sporul în greutate este mai ales pe seama grăsimii.

C. Creşterea pentru grăsime (recondiţionarea animalelor)Se adresează animalelor adulte, după încheierea ciclului de producţie.

8

Durata recondiţionării depinde de starea animalelor, scoaterea lor din circuitul reproducător pe motiv de supraîngrăşare reclamând o perioadă mai scurtă de recondiţionare.

Durata este de 2-5 luni şi se desfăşoară în două faze:– de pregătire (1-2 luni) – 6 kg suculente de iarnă sau 12 kg masă verde şi 2-

2,5 kg concentrate– de finisare (2-3 luni) – 3-4 kg nutreţ de volum (suculente sau masă verde) şi

3-4 kg concentrate.În amestecul de concentrate este bine să predomine orzul (influenţează pozitiv

calitatea slăninii).Se pot administra 3-4 tainuri pe zi sub formă de terciuri dense. Adăpare la discreţie.Consumul specific este de 8-10 UN/kg spor de masă corporală.

Păsări

Specificul valorificării hranei la păsăriParticularităţile tubului digestiv la păsări determină deosebiri în alimentaţia

acestora comparativ cu a mamiferelor. De asemenea, în cadrul clasei, există deosebiri între specii – granivorele au anumite particularităţi care se deosebesc de cele ale palmipedelor, struţii altele.

Tubul digestiv este mai scurt, are capacitate mai mică şi este adaptat pentru furaje concentrate (excepţie palmipedele).

Proporţia de utilizare a nutrienţilor din hrană este diferită:– amidon 57-60%– grăsimi 80-82%– proteine 43-45%

Lungimea mai redusă a tubului digestiv este compensată printr-o concentraţie mai mare a echipamentului enzimatic. Componentele din furaje sunt digerate şi absorbite până la jumătatea tubului digestiv. Un rol important pentru utilizarea hranei îl are mărunţirea prealabilă a acesteia.

Tranzitul intestinal este variabil în funcţie de specie şi vârstă, fiind mai accentuat la granivore şi la tineret.

Toate substanţele nutritive din furajele concentrate sunt bine utilizate de păsări, excepţie făcând celuloza (utilizată în procent de 0-25%). Celuloza este un factor limitant al alimentaţiei păsărilor.

Proteina este bine valorificată de păsări, în funcţie de tipul de rasă:– păsările pentru producţia de carne – 65%– păsările pentru producţia de ouă – 55%

Energia din furaje este bine valorificată de păsări, în mod special cea din grăunţe.Vârsta este un al factor care intervine în utilizarea substanţelor nutritive: în primele

7 zile de viaţă randamentul de valorificare este mai redus, iar cel mai bun randament se remarcă în jurul vârstei de 45 de zile.

9

Modul şi randamentul de utilizare a substanţelor nutritive este apropiat la unele specii (ex. curcile, găinile, bibilicile au normele de hrană oarecum apropiate; raţele şi gâştele au aceleaşi particularităţi).

Cerinţele de energieSe exprimă în kcal EM/kg m.c..Rezultă prin însumarea cerinţelor pentru funcţiile vitale cu cele pentru producţia de

ouă şi cele pentru sporul în greutate.Cerinţele pentru funcţiile vitale sunt dependente mai ales de specie:

– găini – 63-98 kcal EM/kg m.c.– raţe şi gâşte – 98-100 kcal EM/kg m.c.– curci – 118 kcal EM/kg m.c.

Pentru 1 kg spor de m.c. sunt necesare 3000 kcal EM.Pentru 100 g masă ouă sunt necesare 437 kcal EM.

Cerinţele de proteinăSunt dependente de evoluţia masei corporale la tineret şi de producţia de ouă la

adulte.Nivelul de proteină din hrană este de 24% în primele zile de viaţă şi 15-17% la

adulte. Aceste cerinţe sunt variabile în funcţie de specie şi valoarea energetică a hranei.Raţiile cu valoare energetică ridicată reclamă un nivel proteic mai mare,

corespunzător raportului energo-proteic specific fiecărei categorii de vârstă.În perioada de vară sau în cazul adăposturilor cu temperatură ambiantă crescută,

consumul voluntar de hrană este redus, trebuind compensat prin creşterea concentraţiei energetice concomitent cu un nivel proteic ridicat.

În funcţie de producţie şi microclimat se va organiza alimentaţia pe faze.Se va avea în vedere şi valoarea biologică a proteinei – conţinutul în lizină,

metionină şi cisteină.Cerinţele de proteină vor fi acoperite de proteina de origine animală:

– în proporţie de 25-30% la tineret– în proporţie de 10-15% la tineret

Pentru asigurarea necesarului de a.a. esenţiali se vor introduce în raţie şi a.a. de sinteză: lizină, metionină, arginină, triptofan.

Cerinţele de săruri mineraleSunt determinate de ritmul de creştere la tineret şi de intensitatea şi perioada de

ouat la păsările adulte.Calciul trebuie să fie de:

– 1,8% din SU a raţiei la tineret– 2,25% din SU a raţiei la adulte

Fosforul trebuie să fie cuprins între 0,25 şi 0,75 din valoarea calciului şi 20% din fosfor trebuie să fie de origine anorganică.

Raportul Ca:P = 2,3-3,6/1Clorura de sodiu: tineret 0,2-0,3% din SU; adulte 0,3-0,5% din SU a raţiei.

10

Se mai supraveghează Mg, Cu, Se care se introduc în premixurile minerale destinate fiecărei categorii de vârstă.

pH-ul cenuşei din furaje trebuie să fie alcalin.

Cerinţele de vitaminePăsările sunt extrem de sensibile la carenţa în multe vitamine, iar provitaminele din

raţie sunt utilizate în proporţie foarte mică (ex. carotenul este utilizat în proporţie de 15-25%). Pentru acest motiv premixurile vitamino-minerale sunt foarte importante).

Necesarul de apă– 7 l/kg SU în cazul granivorelor– 9 l/kg SU în cazul palmipedelor

În nutreţurile combinate destinate păsărilor se utilizează şroturi, grăunţe care sunt măcinate la dimensiuni fine sau mijlocii. La unele categorii de păsări se utilizează nutreţuri granulate.

– porumbul – 50-70% la adulte; în nutreţul tineretului este de 25-40%– orzul măcinat şi cernut – poate fi utilizat în aceleaşi proporţii ca şi porumbul– orzul măcinat şi necernut – 10-20% (se poate folosi o concentraţie mai mare dacă în

raţie sunt incluse enzime care ajută la degradarea celulozei).– ovăzul, de preferat cernut – 10-20% în nutreţul destinat mai ales tineretului de

înlocuire– grâul furaje – aceleaşi proporţii ca şi porumbul– seminţele de leguminoase (mazăre, măzăriche, soia, linte, lupin) – 10-15% din

amestecul de concentrate– nutreţuri de provenienţă industrială (tărâţe de grâu, şroturi de oleaginoase) – 5-10-

20%; în cazul şroturilor proporţia lor în amestec este legată de conţinutul în celuloză (şrotul de soia în proporţie de până la 30%, iar cel de floarea soarelui 5-10-15%).

Găini ouătoare

Producţia de ouă este determinată de nivelul ingestiei zilnice, de conţinutul în proteină şi de a.a. esenţiali, de conţinutul în SM şi vitamine.

Greutatea ouălor este influenţată de conţinutul raţiei în acid linoleic, conţinutul în proteină şi a.a. (lizină, metionină) şi de modul în care se asigură apa.

Conţinutul de acid linoleic este foarte important pentru fecunditatea ouălor şi se va asigura în proporţie de 1-1,1%. Dacă furajul predominant din raţie este porumbul, această cerinţă este acoperită, iar dacă nu, se va suplimenta raţia cu grăsimi (fără însă a depăşi nivelul energetic care poate conduce la sindromul de ficat gras – acesta influenţează starea de sănătate a păsărilor şi procentul de fecunditate). În situaţiile în care nutreţul concentrat are un conţinut energetic mare, se va suplimenta raţia prin introducerea de furaje celulozice

11

– tărâţe, făină de fân, care să reducă consumul; se mai adaugă colină, vitamina B1, vitamina E etc.

Deficitul proteic din raţie are ca efect imediat scăderea intensităţii ouatului şi reducerea dimensiunilor ouălor.

Deficitul de lizină şi metionină conduce la scăderea G ouălor (lizina influenţează greutatea gălbenuşului, iar metionina a albuşului). În plus, deficitul de metionină duce la scăderea producţiei de ouă în timp ce creşte consumul voluntar de hrană. Deficitul sau excesul de lizină conduce la reducerea consumului voluntar de hrană.

Pentru intensitatea colorării gălbenuşului trebuie ca nutreţul combinat să conţină caroten în C% de 10-15 mg/kg furaj. Carotenul este prezent în porumb, lucernă, morcovi, gluten, masa verde.

Calciul, împreună cu vitamina D asigură grosimea şi rezistenţa cojii oului, caracteristică care este influenţată şi de vitamina C.

Nivelul de hrană trebuie să asigure funcţiile vitale şi producţia de ouă.Normele de energie se exprimă în kcal/kg m.c. şi sunt dependente de rasă, hibrid,

producţia de ouă, temperatura mediului ambiant.Consumul de nutreţ este legat şi de valoarea energetică a furajului, în sensul că dacă

aceasta este ridicată scade consumul voluntar de hrană, iar dacă concentraţia energetică scade va creşte consumul. Se apreciază că la o concentraţie de sub 110 kcal/kg m.c. consumul de nutreţ combina creşte cu 4%. La modificările concentraţiei energetice trebuie să se adauge şi cele ale nivelului proteic, nivelului a.a. şi a conţinutului vitaminic din raţie. Dacă va creşte nivelul energetic, nivelul acestor componente va creşte şi el şi invers.

Utilizarea de nutreţuri combinate granulate creşte consumul specific cu 6-8% şi, în timp, conduce la îngrăşarea excesivă a păsărilor. În astfel de situaţii se impune reducerea nivelului energetic, concomitent cu reducerea C% de proteină şi a.a.

Conţinutul proteic al raţiei trebuie diferenţiat pe faze de creştere:– faza I (vârsta de 22-24 – 42 săptămâni) – cerinţele de proteină pentru întreţinere

şi creştere sunt egale cu cele pentru producţia de ouă la rasele uşoare cu GV de 1450-1900 g; procentul de ouat este de 0-67%

– faza II (vârsta de 42-72 săptămâni) – greutatea vie este maximă; procentul de ouat este de 95%

– faza III (72-77 săptămâni) – producţia de ouă scade la sub 65%.

La un consum zilnic de 114 g de nutreţ combinat, pentru rasele uşoare trebuie să se asigure următoarele procente de PB:

Faze Creştere la sol Creştere în bateriiFaza I 17% 18%Faza II 16% 17%Faza III 15% 16%

Procentul mai mare pentru creşterea în baterii se explică prin scăderea consumului voluntar de hrană cu 8%.

12

Proteina trebuie să conţină toţi a.a. esenţiali, care să fie în corelaţie cu calitatea proteinei din ou (proteina standard).

Conţinutul mai redus în proteină sau dezechilibrele a.a. esenţiali conduc la creşterea consumului voluntar de hrană şi, implicit, la creşterea consumului de apă (cu implicaţii asupra microclimatului – creşte umiditatea relativă şi cantitatea de amoniac din aşternut).

Dintre substanţele minerale, Ca şi P influenţează decisiv producţia de ouă. Nivelul optim este de 3-3,5% Ca şi 0,45-0,5% P. Se mai supraveghează Mg, Mn, Zn, vitamina D, vitamina C.

Nivelul energetic este de 2600-2800 kcal/kg nutreţ combinat şi trebuie ajustat în funcţie de rasă, temperatura ambiantă etc.

Hrănirea găinilor producătoare de ouă pentru incubaţieLa această categorie sunt mai importanţi a.a. esenţiali şi vitaminele.Consumul de hrană se realizează dependent de:

– programul de lumină – are un maxim dimineaţa şi după-amiaza– greutatea păsărilor– intensitatea ouatului

Dacă furajarea este la discreţie creşte consumul voluntar de hrană chiar cu până la 10% în cazul nutreţurilor granulate, ceea ce duce la îngrăşarea păsărilor (mai ales la rasele grele) cu influenţă negativă asupra producţiei şi calităţii ouălor.

Este necesară hrănirea restricţionată, restricţie care poate fi de ordin – cantitativ – administrarea furajului 2 ore dimineaţa şi 2 ore seara (prin limitarea

accesului păsărilor la sursa de furajare), condiţii în care se vor stabili normele zilnice în funcţie de rasă şi intensitatea ouatului;

– calitativ – administrarea la discreţie a unui nutreţ cu nivel energetic mai redus sau includerea în nutreţul combinat a unor furaje cu conţinut celulozic mai ridicat, cu condiţia ca raţia să fie echilibrată proteic.Deoarece cerinţele de substanţe nutritive se modifică în funcţie de temperatură, este

foarte greu de aplicat sistemul restricţionat.La rasele uşoare, consumul mediu zilnic este de 114 g nutreţ combinat, cu variaţii

între 90-128 g.La rasele mixte consumul este mai mare cu 6-10%.La rasele grele consumul este de 145 g, cu variaţii între 115-165 g.Este important ca pe parcursul creşterii păsărilor să se verifice prin sondaj evoluţia

greutăţii acestora pentru a vedea dacă se produce îngrăşarea.

Tineretul de înlocuire

Cea mai importantă perioadă pentru ca păsările să atingă greutatea optimă (la 24 săptămâni rasele uşoare şi 26 săptămâni rasele grele) şi maturitatea sexuală este intervalul 0-8 săptămâni. Maturitatea fiziologică se dobândeşte la 40 săptămâni.

Nutreţurile combinate pentru puicuţe trebuie să conţină 20% PB şi se administrează la discreţie, avându-se în vedere conţinutul în vitamine (A, D3, E, complexul B).

Intervalul 0-8 săptămâni – nutreţul combinat trebuie să aibă 2100 kcal EM/kg şi 20-21% PB.

13

Intervalul 9-13 săptămâni – nutreţ cu 2700 kcal, 16% PB cu un conţinut de lizină de 1-0,8-0,7%.

Se poate practica şi hrănirea restricţionatăLimitarea nivelului energetic se face prin introducerea în raţie a furajelor celulozice

(maxim 10% din raţie) – tărâţe, făina de fân. Restricţionarea calitativă vizează niveluri proteice mai reduse: 18% în intervalul 0-8 săptămâni şi 14% după 8 săptămâni.

Alte metode de restricţie – administrarea zilnică a furajului în proporţie de 80% din consumul la discreţie; administrarea la discreţie a furajului din două în două zile (se reduce consumul cu 14%); administrarea apei din două în două zile (se reduce consumul cu 30% şi scade conţinutul de grăsime din muşchi şi întârzie maturitatea sexuală cu până la 4 săptămâni).

Furajarea restricţionată duce la scăderea G corporale a puicuţelor cu 200 g, întârzie ouatul cu 3-4 săptămâni şi reduce consumul de nutreţ combinat pe întreaga perioadă cu 3-4 kg.

De la vârsta de 8 săptămâni, suplimentar, se pot introduce grăunţe de cereale şi nisip sau pietriş pentru a favoriza digestia.

În sistemul gospodăresc se administrează şi verdeţuri, situaţie în care se vor scoate din amestec făina de lucernă şi suplimentele minerale.

Pui de carne

Ritmul de creştere este foarte rapid şi este dependent de hibrid, cantitatea şi calitatea furajului, condiţiile de microclimat. Nivelul energetic şi proteic trebuie să fie corect pentru o creştere rapidă, cu consum minim de hrană.

În creşterea obişnuită, la 7 săptămâni G minimă este de 1,8 kg cu un consum de 3-3,5 kg nutreţ concentrat. Consumul specific este de cca 2 kg nutreţ combinat/ 1 kg spor în greutate.

Creşterea se face pe categorii de vârstă:– faza I (de demaraj) – 0 – 3-4 săptămâni– faza II – faza III (de finisare)

A.a. limitant pentru puii de carne este lizina. Importanţi sunt şi metionina, triptofanul, arginina, glicocolul. Se va asigura o proteină cu valoare biologică crescută prin proteina de origine animală. Frecvent se utilizează lizina şi metionina de sinteză.

Concentraţia în a.a. necesară în fazele de creştere

Faza Lizină MetioninăFaza I 1,2% 0,5 Faza II 0,95% 0,45Faza III 0,90% 0,4

În prima şi a doua perioadă este necesară supravegherea şi administrarea glicocolului (glicinei) – se sintetizează din serină şi aceasta din hidraţi de carbon.

Puii nu pot sintetiza nici arginina – a.a. foarte important pentru o creştere normală, formarea penajului şi limitarea excesului altor a.a.

14

De asemenea este importantă acoperirea cerinţelor se SM şi vitamine.

Nivelul energetic şi proteic din nutreţul combinat:– faza I – nutreţ combinat cu 3000 kcal EM/kg şi 22-23% PB– faza II – nutreţ cu 3100 kcal EM şi 19-20% PB– faza III – nutreţ cu 3100-3200 kcal EM şi 18% PB

În faza de finisare (a III-a) se va scoate din raţie făina de peşte şi toate furajele care influenţează nefavorabil calitatea cărnii. Se pot introduce în raţie pigmenţi care să confere un aspect frumos cărnii.

Nivelul energetic poate fi asigurat prin furajarea cu porumb, iar dacă este cazul se va face suplimentarea cu grăsimi vegetale sau animale (65-70% porumb şi 2-5% grăsimi). Se mai pot utiliza şi alte cereale – grâu, orz, ovăz. În cazul suplimentării raţiilor cu grăsimi se vor adăuga şi antioxidanţi (vitamina E) şi se va ridica nivelul de vitamine: A, B 2, B6, B8, B12.

Nivelul proteic al raţiei se asigură cu şroturi de soia şi floarea soarelui până la 30% din amestec şi prin făinuri de origine animală (4-10%).

Nivelul proteic al raţiei şi tipul grăsimii influenţează calitatea carcasei, conţinutul acesteia în grăsime, cantitatea de carne şi gradul de frăgezime.

Se practică furajarea la discreţie în hrănitoare automate. Dacă furajul este granulat ingesta este mai mare. Consumul de furaje este corelat cu programul de lumină – teoretic, lumina 24 de ore din 24 conferă randamentul cel mai mare. Practic, se asigură 2 ore de întuneric pentru evitarea stresului extrem în cazul penelor de curent.

S-a încercat creşterea pe sexe şi s-a observat că:– masculii utilizează mai bine nutreţurile bogate în E, iar greutatea lor la livrare este

cu 300 g mai mare decât a femelelor– femelele au cerinţe mai reduse de proteină (se face o economie de proteină)

Atenţie mare la cantitatea de NaCl (0,2-0,3% din SU raţie) şi la supradozarea acesteia prin neomogenizarea furajului.

Alimentarea cu apă trebuie să se facă prin adăpători automate.

Curcile

ParticularităţiGuşa are capacitate mai mare comparativ cu cea a găinilor, putând să înmagazineze

o cantitate de furaje care reprezintă 5-8% din greutatea lor.Stagnarea furajelor în guşă: grăunţele 16 ore, furajele măcinate 2 ore.La nivelul cecumurilor se produce fermentarea celulozei, prelucrarea acesteia şi

sinteza unor vitamine (B şi C).

Furajarea pentru producţia de ouăOuatul este sezonier, producţia de ouă fiind de 50-90; 90% din acestea sunt produse

în lunile ianuarie-iunie, iar diferenţa până în septembrie. Oul de curcă, ca dimensiune şi greutate, este aproape dublu faţă de cel de găină.

– în prima perioadă a ouatului nutreţul combinat trebuie să aibă 2800-2900 kcal EM/kg şi 18% PB

15

– în perioadele următoare – 2700-2800 EM şi 15-16% PBÎn perioada ouatului conţinutul de Ca din nutreţul combinat trebuie să fie de 2,2%.Curcile ouătoare necesită un nivel mai ridicat decât al celorlalte specii al

vitaminelor A, E, B12, acid pantotenic, acid folic.Pentru curcile tinere trebuie să se aibă în vedere şi creşterea în greutate corporală,

respectiv atingerea greutăţii optime sau standard. Este foarte important raportul energo-proteic care nu trebuie să ducă la îngrăşarea lor (este afectată starea de sănătate şi producţia de ouă).

În compoziţia raţiei intră aceleaşi nutreţuri ca la găinile ouătoare, diferind doar proporţia în care participă:

– porumbul 60-70%– şroturile 10-20%– proteina de origine animală 5-10%

În sistemul gospodăresc, în perioada de vară, se practică şi păşunatul, fapt care reduce consumul de concentrate cu 30% sau chiar mai mult.

Îngrăşarea păsărilor se evită prin creşterea conţinutului în tărâţe şi făină de lucernă din nutreţul concentrat.

Consumul zilnic de nutreţ concentrat este de 300 g.Apa se asigură la discreţie, consumul fiind de 6 l/kg SU.

Hrănirea puilor de curcăPuii de curcă reprezintă cea mai sensibilă categorie dintre toate categoriile şi

speciile de păsări.În primele zile de viaţă au un apetit foarte redus, deci trebuie stimulaţi pentru a se

obişnui cu consumul de furaje şi apă.Până la vârsta de 10 săptămâni cerinţele pentru valoare biologică a proteinei sunt

foarte mari:– lizină 1,5% din SU a raţiei– cisteină şi metionină câte 1% din SU a raţiei

Insuficienţa lizinei influenţează nefavorabil creşterea puilor şi pigmentarea acestora; insuficienţa metioninei determină încetinirea creşterii şi apariţia de pododermatite.

35% din proteina din raţie trebuie să fie de origine animală – se asigură prin făina de peşte (sistemul intensiv) şi brânză dulce de vaci şi ouă fierte (sistemul gospodăresc).

Afecţiuni:– rahitismul – datorită conţinutului redus de Ca al raţiei– perozisul – datorită carenţelor minerale (P, Mn, Zn) şi carenţei în unele vitamine

(colină, riboflavină, biotină)– dermatitele – datorită carenţei în vitaminele: A, biotină, riboflavină, acid pantotenic

Pentru puii de înlocuire, cerinţele nutritive sunt pe categorii de vârstă:– 0-5 săptămâni – nutreţ combinat cu 2850 kcal EM/kg şi 28-24% PB– 6-10 săptămâni – nutreţ combinat cu 2800 kcal EM/kg şi 24-22% PB– 11-15 săptămâni – nutreţ combinat cu 2700 kcal EM/kg şi 16% PB– 16-32 săptămâni – nutreţ combinat cu 2600 kcal EM/kg şi 16% PB

16

După vârsta de 10 săptămâni se va face hrănirea restricţionată cu 205 g nutreţ concentrat/zi.

Creşterea pentru carneComparativ cu găina, curca are carnea superioară calitativ (conţinut mai mic de

grăsime şi carnea mai gustoasă).Preţul de cost al cărnii este mai mare pentru că consumul specific este mai mare şi

proporţia de transformare a proteinei din furaje în proteină din carne are un randament mai mic.

Îngrăşarea intensivă durează până la 14 săptămâni:– 0-10 săptămâni – acelaşi nutreţ ca la tineretul pentru înlocuire– de la 11săptămâni – nivelul proteic al raţiei este de 19%

Hrănirea se face la discreţie; consumul specific este de 3,2 kg nutreţ combinat/1 kg spor în greutate. Femelele se pot sacrifica la 14 săptămâni (G = 4,5 kg) iar masculii la 18 săptămâni (G = 9 kg).

În sistemul gospodăresc, din primele zile, concentratele vegetale se suplimentează cu lapte acidulat, brânză dulce, ouă fierte, nutreţuri verzi tocate mărunt, lucernă, urzici crude sau fierte. Furajele se administrează în tainuri dese, care se reduc treptat la 4 la vârsta de o lună. Tot la această vârstă se scot la păşune.

Raţele

ParticularităţiRaţele folosesc mai bine nutreţurile celulozice (tărâţe, făina de lucernă), nutreţurile

verzi, flora şi fauna lacurilor.

Cerinţe pentru producţia de ouăOuatul la raţe este sezonier (sezonul durează 7-8 luni); producţia de ouă este de

150-160, din care 35-80% sunt produse primăvara.Cerinţele de hrană se corelează cu producţia de ouă, cu fazele ouatului şi perioada

de repaus.Cerinţele de energie pentru producţia de ouă la raţe sunt mai reduse decât în cazul

curcilor şi găinilor, dar cerinţele pentru creştere sunt mai mari.În creşterea în sistem gospodăresc consumul de nutreţ combinat este redus la

jumătate faţă de creşterea intensivă în spaţii închise.Raţia este de 150-180 g concentrate şi 280 g nutreţuri suculente sau verzi. Se

distribuie în 3-4 tainuri. Apa trebuie asigurată la discreţie. Trebuie asigurat accesul la spaţii cu pietriş sau nisip.

Tineretul de înlocuireLa boboci cerinţele energetice sunt mai reduse decât în cazul puilor de găină;

cerinţele de proteină de asemenea sunt mai reduse, cu excepţia primelor 2 săptămâni de viaţă.

În primele 2 săptămâni bobocii au o viteză de creştere forte mare şi sunt foarte sensibili la micotoxicoze.

17

Nutreţul combinat pentru boboci:– 0-2 săptămâni – 2400-2600 kcal EM/kg şi 22% PB– 3 săptămâni-2 luni – 18% PB– 2-5 luni – 14% PB

Procentul de Ca trebuie să fie de 1% din SU a raţiei şi cel de P = 0,7%.Nu se vor administra bobocilor de raţă nutreţuri destinate puilor de carne pentru că

acestea conţin coccidiostatice care sunt toxice pentru ei.Hrana se distribuie în 5-6 tainuri, după care se reduce numărul la 3-4. hrănirea la

discreţie este mai bună pentru că evită supraîncărcarea tubului digestiv.De la vârsta de 1 lună bobocii pot fi scoşi pe lacuri, iar de la vârsta de 2 luni, în

raţia acestora se pot introduce grăunţe ca atare.În sistemul gospodăresc se administrează amestecuri de uruieli şi nutreţuri verzi sau

suculente – consumul specific este de 9 UN/1 kg spor. Dacă se amenajează padocuri în preajma lacurilor, consumul specific va fi redus la 7,8 UN/ 1 kg spor.

Bobocii şi raţele adulte supuse îngrăşăriiCarnea de raţă are valoare calorică mare, este fragedă şi conţine multă grăsime.

Pentru a se reduce % de grăsime din carne, în nutreţ se va introduce cazeina (100 g/1 tonă de furaj).

Boboci. Îngrăşarea se face până la vârsta de 8 săptămâni, vârstă la care greutatea ajunge la 2-2,5 kg, iar consumul specific este de 2-2,5 kg nutreţ combinat/1 kg spor de greutate.

Nutreţul combinat trebuie să conţină:– în intervalul 0-2 săptămâni – 2800-2900 kcal EM/kg şi 22% PB– în intervalul 3-4 săptămâni – 18-17% PB– după o lună – 16-15% PB

Hrănirea se face la discreţie şi se poate folosi şi nutreţul granulat.

În sistemul gospodăresc:– în prima parte – uruieli în amestec cu nutreţuri verzi tocate– în perioada de finisare – doar nutreţ concentrat

Raţe adulte. Se supun îngrăşării toamna. Se foloseşte grăunţele de cereale. În sistemul gospodăresc hrănirea este mixtă în prima fază (grăunţe de cereale şi nutreţuri verzi sau suculente), iar în faza de finisare (2-3 săptămâni) se administrează concentrate la discreţie. Se poate încerca îndoparea.

Apa se asigură la discreţie, precum şi accesul la nisip şi pietriş.

Gâştele

ParticularităţiValorifică mai bine celuloza decât celelalte specii (8-12% din raţie şi chiar mai

mult). De asemenea valorifică bine plantele de pe păşuni, mirişti. Este bine ca în apropiere să dispună de un luciu de apă.

18

Nivelul alimentaţiei diferă pe cele trei perioade: perioada de repaus sexual (iunie-octombrie), perioada de pregătire (noiembrie-ianuarie) şi perioada de ouat (februarie-mai).

Perioada de repaus (iunie-octombrie)Cerinţele nutritive se acoperă în mare parte prin consumul de masă verde – cca 2

kg/zi, care se completează seara cu 50-100 g grăunţe.Toamna, în cazul în care a fost o vară secetoasă, se suplimentează raţia cu nutreţuri

suculente – cartofi fierţi, bostănoase.

Perioada de pregătire (noiembrie-ianuarie) şi perioada ouatului (februarie-mai)Pentru acoperirea cerinţelor nutritive se va suplimenta raţia cu concentrate.Suplimentarea se face cu: 200-250 g nutreţuri concentrate, cu făină de fân de

lucernă, furaje care conţin caroten. Hrănirea se va face în 3-4 tainuri/zi; apa la discreţie; trebuie asigurat accesul la pietriş şi nisip.

În creşterea intensivă se poate prepara un nutreţ combinat cu 2700-2800 kcal EM/kg şi 15% PB; consumul va fi de 270-300 g/zi.

Hrănirea bobocilor şi a tineretuluiCerinţele sunt mai mari în primele 6-8 săptămâni de viaţă.În creşterea gospodărească – amestecuri de uruieli şi suculente sau nutreţuri verzi

tocate. Începând din a doua lună întreţinerea se face pe păşuni, consumul zilnic de masă verde fiind de 200-300 g, ca apoi să crească până la 2 kg la vârsta de 4 luni.

În sistemul intensiv – nutreţ combinat cu 2800-2900 kcal EM/kg şi 22% PB în primele 4 săptămâni. Conţinutul în PB va scădea treptat, ajungând la 15% în jurul vârstei de 5 luni.

Bobocii şi gâştele supuse îngrăşării

Bobocii. La 10-12 săptămâni pot avea greutatea de 4 kg; consumul specific este de 2,8-3 kg nutreţ combinat/1 kg spor.

În creşterea intensivă nutreţul combinat trebuie să aibă 2900-3000 kcal EM/kg şi 22% PB în primele 4 săptămâni, după care PB scade în săptămâna 5 la 20% şi se va tot reduce treptat până la 15 săptămâni.

Trebuie asigurată şi valoare biologică a proteinei prin introducerea proteinei de origine animală. Pentru a asigura conţinutul mare de energie al furajului trebuie introdusă grăsimea în proporţie de 2-4%.

Conţinutul în vitamine trebuie de asemenea controlat.În sistemul gospodăresc – îngrăşarea durează 20-22 săptămâni.

– în primele 16 săptămâni – amestecuri de uruieli cu nutreţuri verzi sau suculente tocate administrate în 5-6 tainuri

– în ultimele 4-5 săptămâni – concentrate la discreţieGreutatea vie la sacrificare este de % kg; consumul specific de 5 UN/1 kg spor.

19

Gâştele adulte. Se supun îngrăşării toamna fie în întreţinere liberă (pe mirişti, păşuni), fie în întreţinere în ţarcuri special amenajate. Perioada de îngrăşare durează 5-6 săptămâni.

Se administrează amestecuri de concentrate, sfeclă, cartofi fierţi şi lapte smântânit. În perioada de finisare se introduc grăunţele de porumb (conferă suculenţă şi un gust plăcut cărnii).

Îngrăşarea forţată – durează 3-4 săptămâniSe poate realiza manual sau cu maşina de îndopat.Se folosesc grăunţe de porumb înmuiate sau boluri din aluat produs din furaje

mărunţite şi umectate. Raţia creşte treptat, iar în ultimele zile se va reduce.Consumul specific este mare 9-14 UN.Pentru obţinerea de ficat gras îndoparea se face cu grăunţe de porumb fierte în apă

sărată şi amestecate cu grăsime animală. Se administrează zilnic, în 3 tainuri, la început 350 g, ca să se ajungă la 1 kg la sfârşitul perioadei. Se va obţine un ficat de 400-800 g cu un conţinut de 46% grăsime. Consumul specific este de 25 kg porumb pentru 1 kg ficat gras.

Bibilici

Greutatea ouălor este de 40-45 g, acestea având coaja netedă, cu porozitate fină. Gălbenuşul este bogat în vitamina A şi se conservă bine. Producţia de ouă este mare.

Carnea este considerată o delicatese, având un gust deosebit.Pentru bibilicile adulte nutreţul combinat trebuie să aibă 2800 kcal EM/kg şi 16%

PB. Este comparabil cu nutreţul combinat pentru găinile adulte.

Puii şi tineretul de bibilică au cerinţe similare cu cele ale puilor şi tineretului de înlocuire galinaceu. Viteza de creştere este deosebită.

Îngrăşarea tineretului se face în mai multe faze:– 0-5 săptămâni – nutreţ cu 2900-3000 kcal EM/kg şi 26-24% PB– 6-12 săptămâni – nutreţ cu 2900-300 kcal EM/kg şi 20-18% PB

La vârsta de 6 săptămâni tineretul atinge G de 600 g, iar la 15 săptămâni de 100-1200 g.

Consumul specific este de 3,5-4 kg nutreţ combinat/1 kg spor de greutate, ceva mai ridicat la femele. Randamentul la sacrificare este bun, fiind superior faţă de cel de la alte specii de păsări.

Prepeliţe

Creşterea pentru ouă pentru incubaţieLa vârsta de 40 de zile începe ouatul. Dimensiunea crescătoriei variază în funcţie de

scop.Raportul dintre sexe trebuie să fie de 1:1, 1:2 sau 1:3. La o cuşcă cu 20 de femele,

este bine să fie 10 masculi.

20

Procentul de ecloziune este cu atât mai mic cu cât colonia este mai mare, iar greutatea oului reprezintă 10% din greutatea prepeliţei. Densitatea optimă este de 80-100 prepeliţe/m2.

Nutreţul concentrat trebuie să aibă 2750 kcal EM/kg, 17% PB, cu un conţinut de 0,77% lizină, 0,58% metionină şi cisteină şi 1,3% acid linoleic.

Se poate utiliza nutreţul combinat de la găinile ouătoare, dar se va completa cu 5-10% făină de peşte şi 0,2% PVM. Se mai poate suplimenta raţia cu lucernă tocată mărunt.

Hrănirea se va face în 4 tainuri/zi din 6 în 6 ore. În cazul în care se administrează amestec umed, este necesară curăţarea jgheabului după fiecare tain.

Deşi ouatul începe la 40 zile, primele ouă sunt infecunde. De abia în ziua 60 de viaţă ouăle pot fi utilizate pentru incubaţie.

Masculii ajung la maturitatea sexuală la 53 zile, iar ouăle sunt fecundate la 5-7 zile de la împerechere. Masculii trebuie să aibă vârsta cu 3 săptămâni mai mare decât a femelelor.

Ouăle pentru incubaţie sunt recoltate doar începând cu ziua 70 de viaţă a femelei, pe o perioadă de 4-5 luni. După acest interval se pot scoate masculii din lot şi ouăle recoltate în continuare se vor folosi pentru consum. Ciclul de ouat este de 1 an, dar se poate prelungi la 2 ani, după o perioadă de pauză.

GV a femelei este de cca 130-150 g, iar la masculi de 115-130 g.Ouăle pentru incubaţie trebuie să fie curate şi cu coaja integră, caracteristici care

asigură un procent de ecloziune de 90%.

Creşterea pentru ouă de consumTehnologia este asemănătoare cu cea din creşterea pentru ouă de incubaţieBateriile sunt de capacitate mică – pentru 30 de păsări.Crescătoria are dimensiuni variabile – de la 10-15 prepeliţe pentru asigurarea

consumului familial de ouă, la 100-500 de prepeliţe pentru activitatea “anexă” şi chiar 3000-10000 de prepeliţe ouătoare-

Creşterea pentru carnePuii de cresc în cinci faze distincte: 0-3 zile, 3-7, 7-14, 14-21, 21-28 de zile.După ecloziune se introduc în cuşti cu pereţi de sticlă la o densitate de 250 pui/m2;

temperatura ambiantă în prima perioadă trebuie să fie de 40oC.La 7 zile sunt transferaţi la etajul superior, cu T = 28oC, atribuindu-se 48 cm/pui.La 21 de zile se atribuie 60-65 cm/pui. După 28 de zile, puii sunt îmbrăcaţi complet în pene, iar vara pot fi transferaţi în

baterii fără încălzire. Este important ca temperatura să nu coboare sun 20oC. Bateriile sunt cuşti metalice speciale, cu suprafaţa de 0,5 m2, în care se pot introduce 50-55 prepeliţe pentru carne. Iluminatul se va face continuu.

Greutatea este de:– 70 g la 28 de zile– 110 g la 30 de zile– 130 g la 42 de zile

Sacrificarea se face la 5-6 săptămâni, la GV de 120-140 g.

Furajarea se va face în trei faze:

21

– 0-3 săptămâni – nutreţ combinat cu 2900 kcal EM/kg, 25% PB şi 1,3% lizină– 3-7 săptămâni – n.c. cu 2600 kcal EM/kg, 20% PB şi 1,1% lizină– peste 7 săptămâni – n.c. cu 2600 kcal EM/kg, 18% PB şi 1% lizină.

22