Click here to load reader

Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat Web view ţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în timp

  • View
    9

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat Web view ţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin...

Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat

Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat

Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în timp ce nutriţia înseamnă consumul şi absorbţia nutrienţilor.Alimentaţia şi nutriţia influenţează dinţii în 3 moduri: structura dinţilor, cariile dentare şi eroziunea dentară.Primul este un efect pur pre-eruptiv,care are loc în timpul formării dinţilor; eroziunea este un efect pur local, intraoral asupra dinţilor erupţi;apariţia cariilor depinde atât de influenţele pre- cât şi post-eruptive,deşi ultimele sunt mai importante.Ţesuturile parodontale sunt şi ele influenţate de alimentaţie.

Structura dinţilor

Există numeroase cauze ale defectelor din structura dinţilor iar nutriţia este doar una dintre ele.Pot fi afectate atât dentiţia temporară cât şi cea permanentă,iar momentul când a acţionat cauza poate fi adesea stabilit în funcţie de localizarea defectului la nivelul coroanei dinţilor, astăzi fiind bine cunoscută cronologia formării dinţilor.Un defect uşor de recunoscut este hipoplazia liniară a smalţului ,care poate fi observată în treimea mijlocie a incisivului central superior temporar şi în treimea incizală a incisivilor laterali temporari la copiii din ţările în curs de dezvoltare, unde malnutriţia este prezentă în multe zone.

Astăzi este recunoscut rolul hipocalcemiei în etiologia hipoplaziei smalţului, constatându-se o frecvenţă crescută la copiii cu hipoparatiroidism, tetanie neonatală şi naştere prematură.S-a observat, deasemenea, o strânsă asociaţie ântre prevalenţa bolilor diareice acute şi hipoplazia smalţului, fiind emisă ipoteza că diareea cronică determină malnutriţie, rezultând hipocalcemia care duce la hipoplazia liniară a smalţului.

Dinţii sunt formaţi în mare parte din calciu şi fosfat,astfel încât nu e surprinzător faptul că deficienţa alimentară de calciu şi/sau vitamina D este copnsiderată ca deţinând rolul principal în etiologia hipoplaziei smalţului.

Aşadar,deficienţele sau excesele alimentare sunt responsabile de defectele structurii dinţilor, dar ele constituie, totuşi, doar o parte din multiplele cauze.

Cariile dentare

Efectul post-eruptiv al alimentaţiei are o influenţă mult mai mare asupra apariţiei cariilor decât orice efect pre-eruptiv.Efectul pre-eruptiv nu trebuie totuşi uitat, deoarece fluorul poate avea un efect semnificativ cario-preventiv dacă este administrat în doze corespunzătoare în timpul formării dinţilor.

Teoria acidogenă privind etiologia cariei dentare susţine că hidrocarbonatele sunt degradate de bacteriile plăcii dentare, iar acizii rezultaţi produc demineralizarea la interfaţa placă-smalţ.Hidrocarbonatele alimentare sunt reprezentate în cea mai mare parte de amidonuri şi zaharuri, existând foarte multe dovezi asupra legăturii dintre acestea şi apariţia cariilor.Este dovedit ştiinţific că:

-zaharurile reprezintă cel mai cariogen aliment;

-amidonul poate produce carii, mai ales dacă este sub formă de pulbere fină şi peparat la cald, dar rata cariilor produse este mai mică decât cea dată de zaharuri.

Zaharurile alimentare obişnuite sunt zaharoza,glucoza,maltoza,fructoza şi lactoza.Zaharoza este zaharul cu cel mai înalt potenţial cariogen,în timp ce lactoza este zaharul alimentar cel mai puţin cariogen.

Ultimul aspect de studiat în privinţa alimentaţiei şi a cariilor este lipsa de cariogenitate a îndulcitorilor fără zahăr.există un număr mare de compuşi ca posibili substituienţi ai zahărului ;unii dintre aceştia au fost aprobaţi pentru folosire în Anglia (tab.1)Aceşti compuşi pot fi:

-îndulcitori cantitativi-sunt aproape la fel de dulci ca şi zaharoza, gram la gram,şi furnizează aproape tot atâtea calorii ca şi zahărul ; sunt mai frecvent utilizaţi acolo unde este importantă cantitatea,cum sunt produsele de cofetărie ;

-îndulcitori intenşi-sunt de multe ori mai dulci decât zaharoza şi furnizează foarte puţine calorii ;sunt folosiţi în principal pentru băuturile răcoritoare sau în combinaţie cu îndulcitorii cantitativi.

ZAHARURI

ÎDULCITORI

CANTITATIVI

ÎNDULCITORI

INTENŞI

Glucoză

Sorbitol

Zaharină

Fructoză

Manitol

Acesulfam K*

Zaharoza

Sirop de glucoză hidrogenată*

Aspartam *

Lactoză

Izomalt*

Tomatină*

Maltoză

Xilitol*

Lactitol**

Maltitol***

* -admis în 1982

** -admis în 1988

***-admis în 1995

Tabel 1. Îndulcitorii admişi în alimente în Anglia.

Îndulcitorii prezentaţi în tabel sunt necariogeni şi există unele dovezi că unii din ei pot avea un efect minor anticariogen.Xilitolul este necariogen ; nu este metabolizat de marea majoritate a organismelor plăcii,iar studiile făcute asupra sa au dovedit o reducere importantă a cariilor la subiecţii a căror alimentaţie conţinea xilitol în locul zaharurilor alimentare.Au fost efectuate ,deasemenea, o serie de studii privind efectul anticariogen al gumei de mestecat cu conţinut de xilitol sau sorbitol în loc de zahăr.Cei mai mulţi autori consideră însă că acest efect se datorează stimulării fluxului salivei care,fiind alcalină,creşte rapid ph-ul plăcii bacteriene,stimulând remineralizarea.

Eroziunea dentară

Alimentaţia este o cauză importantă şi frecventă a eroziunii dentare.Mai există şi alte cauze cum ar fi :regurgitarea fluidului gastric şi expunerea la unii acizi industriali.

Dinţii cei mai afectaţi sunt incisivii superiori,în special suprafeţele palatinale,deşi suprafaţa vestibulară şi marginea incizală pot fi ,de asemenea, afectate.

Factorul de risc alimentar în eroziunea dinţilor variază de la o populaţie la alta şi în funcţie de vârstă în cadrul aceleiaşi populaţii.În copilărie şi adolescenţă, băuturile răcoritoare acide sunt cel mai mare factor de risc alimentar.La populaţia mai în vârstă, citricele şi alimentele cu conţinut de oţet pot fi factori de risc importanţi pentru eroziune.

Alimentaţia şi boala parodontală

Parodontita este o boală inflamatorie a aparatului de susţinere a dintelui care provoacă distrucţii rapide, inegale şi profunde( resorbţii osoase) antrenând pierderea ireversibilă a ancorajului şi conducând la pierderea dinţilor în lipsa unei terapii adecvate.

Nutriţia poate interveni în boala parodontală la trei nivele, prin :

-contribuţia la creşterea şi dezvoltarea microbiană în sulcusul crevicular

-afectarea răspunsului imun la antigenele bacteriene

-contribuţia la procesul de reparare a ţesutului conjunctiv post injurie indusă de placă, tartru, etc.

Mecanismele de reparaţie şi apărare ale pacientului pot fi prejudiciate prin deficienţe nutriţionale în :-proteine

-vitamine (ac. ascorbic, ac. folic, vit. A)

-minerale( Fe, Zn, Ca)

Deficienţele nutriţionale pot contribui la boala parodontală prin interferenţa lor cu:

-integritatea epiteliului joncţional

-mecanismele de reparaţie tisulară

-mecanismele de apărare ale organismului.

Pentru a întări sănătatea parodontală a pacienţilor cu boală parodontală se impun:

-dietă variată,adecvată şi echilibrată;

-alimente bogate în proteine animale( carne, peşte, brânzeturi) şi vegetale( alune, fasole, soia);

-alimente bogate în vitamina A( morcovi, dovleci, cantalup şi verdeţuri) şi C (citrice, spanac, broccoli), ac. folic( ficat, broccoli, asparagus)

-aport corespunzător de minerale :Ca( lapte, brânză, verdeţuri, soia), Fe( ficat, carne roşie, linte, fasole, mazăre), Zn( carne roşie şi fructe de mare)

-aport de substanţe antioxidante cu rol de încetinire a proceselor de îmbătrânire

Efectele consistenţei alimentelor asupra sănătăţii parodontale:

-alimentele dure, fibroase au un efect benefic asupra sănătăţii parodontale în contrast cu alimentele moi şi lipicioase care induc efecte adverse.

Masticaţia alimentelor de consistenţă dură şi fibroasă intervine la nivel parodontal prin:

-stimularea fluxului salivar-contribuie la indepărtarea detritusurilor alimentare

-activează circulaţia la nivelul gingiei marginale

-poate stimula şi întări ligamentul parodontal

-poate induce creşterea densităţii osului alveolar adiacent rădăcinilor.

Cariogenitatea alimentelor

Cariogenitatea alimentelor depinde de compoziţia chimică şi de forma fizică a acestora.Compoziţia chimică a alimentelor include diferite tipuri de carbohidraţi, acizi alimentari, Ca, P, F.De asemenea, capacitatea alimentelor de a stimula secretia salivară este importantă.Forma fizică a alimentelor afectează retenţia acestora în cavitatea orală.

Carbohidraţii conţinuţi în alimente reprezintă sursa de hrană pentru bacteriile cariogene.Carbohidraţi ca zaharoza, maltoza, fructoza, lactoza şi glucoza au un puternic potenţial cariogen,deoarece se descompun în acizi.

Retenţia alimentelor în cavitatea orală este, de asemenea, critică.Alimentele ce staţionează mai mult timp în gură eliberează acizi pentru