of 46 /46
A a A începe cu mirare Şi stă bine pe picioare. A! deci litera ne spune Despre ac, arici, alune.

Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

Embed Size (px)

Text of Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

Page 1: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

A aA

începe cu mirare Şi stă bine pe picioare.A! deci litera ne spuneDespre ac, arici, alune.Nu ştim noi care-i secretul? A deschide alfabetul.

Page 2: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

B b

B, ca nişte ochelari,Cu lentile mici sau mari,Prinse pe o ramă dreaptăPe bunicul îl aşteaptă.B e blând şi eu vă zicB vine de la bunic.

Page 3: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

C cC

este un mic cercelSau covrig muşcat din el. Ce vă spun? Se vede clarCă el vine de la car,De la casă sau copac;Carul invers este rac.

Page 4: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

D dD

– un cerc tăiat în douăSau umbrelă dacă plouă.De zic „doi”, „dar” sau „dulap”Ştiu că d este în cap.Eu uşor pot spune „dacă”Fără mamă sau dădacă.

E e

Page 5: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

E

o greblă cu dinţi rari,Unul mic şi doi mai mari.E e literă lejeră,Din erou sau etajeră.Ene, din câte observScrie bucuros „elev”.

F fF

Page 6: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

, se-ntreabă un pitic,Ar fi coasă, ar fi cric?Da, oricine când îl scrieE cuprins de fantezie, De parfumuri şi culori,Zbor de „fluturi” peste „flori”.

G gG

Page 7: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

e gât de pelican,Lebădă, stârc sau gâscan.Cel din urmă, mai posac, Lângă gâşte e… gânsacŞi gângav, lumea o ştie, Că-i sătul de gălăgie.

H hH

e început de horă

Page 8: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

Cu părinţi, nepoţi, sau soră. Eu în pace şi frăţieÎţi dau mâna şi tu mie. Aşa litera aratăScrisă în „holdă” sau „hartă”.

I iI

– un stâlp înalt se pare

Page 9: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

Se ridică drept, în zare.Punctul lui din vârf să fieVrabie sau ciocârlie?Şi cuvântul scris sau spusSe zideşte în Iisus.

Î îÎ

e sunet tremuratDe sfios ori de îngheţat.Şi vă zic, nu mai amân,Cu „â” scriem azi român.

Page 10: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

Într-o zi cu vânt şi ploiA rămas şi „î” la noi.

J jJ

– cârlig de la cuierSau baston cu vârf spre cer.Toţi la vaca din poianăÎi spunem cu J: Joiană.Nu e munca în zadar

Page 11: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

Când scriem cuvântul „jar”.

K kK

e fentă sau figurăDe gimnast în săritură.Sare ager într-o parteJucătorul de karate.De la margine spre centruŢopăie un kilometru.

Page 12: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

L lL

e stâlpul ce în soareUmbră face pe cărare.Şi de teamă să nu cadăÎl scriem cu acoladă.Lunecând pe coala linăDans de lebede-n lumină.

Page 13: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

M mM

e gând de simetrie:Doi de unu pe hârtie, Sau e unu în oglindăCe mâna vrea să întindă. Toţi cu m pronunţăm „mama”,„Macara”, „măr” sau „maramă”.

Page 14: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

N nN

îl spunem cu un glasÎnfundat şi cam pe nas.Două ziduri paralele, Cu o scară între ele,Este litera cu careSe începe „nai” sau „n-are”.

Page 15: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

O oO

! se miră Onişor,O vine de la obor!Cu „o” mic sau cu „O” mareCitesc „om”, „oră”, „orare”.Scris de mână parcă-i melcChiar aşa, ia să încerc!

Page 16: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

P pP

e litera din carteCu o buclă într-o parte.În caiet micuţul omScrie un „p” de la „pom”.„P” e fir de păpădieSau ciupercă pe câmpie.

Page 17: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

Q qQ

apare la paradăCa un cavaler cu spadă.Îl găsim, se ştie bine,În hrisoavele latine!Sună diferit şi elCând spun „Quintus” sau „Raquel”.

Page 18: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

R rR

o buclă pe picioare,Unul mic altul mai mare,Este litera cu trac,Vine de la „roi” sau „rac”.Nu se poate nici un pic Să o spună un peltic!

Page 19: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

S sS

e şarpe prin livadăUnduit din cap la coadă.Prin nisip şi colb de tină,Lunecă în serpentină.Nu mi-e greu să-l scriu delocCând spun „soare”, „sat” sau „soc”.

Page 20: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

Ş şŞ

chiar vine de la şarpeDe prin iarbă sau din ape.Îl privesc şi nu se poateSă nu văd că „s” i-e frate,Cu o virgulă sub elDe scriu „şoim” sau „şoricel”.

Page 21: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

T tT

e un cântar micuţÎn barca lui Mihuţ.Macara pe şantier – Un cântar până la cer.Uite cum îl desenezCând scriu „tată” sau „trapez”.

Page 22: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

Ţ ţŢ

şi T, gemeni pe lumeDiferiţi doar după numeŞi un semn, o virguliţăCe se scurge din peniţă.Hai să scriem bunăoară„Ţarină”, „ţinut” şi „ţară”.

Page 23: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

U uU – furcă din două coarnePoate fânul să-l răstoarne?Este lesne să se vadăCă nu poate – n-are coadă.Unde e o aşa furcă? În „urare”, „urs”, „ulucă”.

Page 24: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

V vV

e un vârf de săgeată, Sau A invers fără treaptă. Cârdul gâştelor când zboarăTot în V măreţ coboară.Într-o parte-i fac un ciucurCând îl scriu pe „v” din „vultur”.

Page 25: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

W wW

e când îl veziDoi gemeni siamezi,Din străini împrumutatÎn nume ca „Will” sau „Watt”.El e V curat, sonor,În „Wagner – compozitor”!

Page 26: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

X xX

e semnul, dacă vrei,Crucii sfântului Andrei.Un exces de simetriePrecum fluturii pe ie.Trebuie învăţat cu tactSă citim „fix” sau „exact”.

Page 27: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

Y yY

l-am primit în carteDin ţinuturi depărtate.E un fel de furculiţăCu doi dinţi şi o codiţă.Ce-i cu el mă mir şi eu:Ba e „lord” ba e „yankeu”.

Page 28: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

Z zZ

e un N perfectAşezat pe stâlpul drept. Cineva îmi sugereazăCă e Zorro când semnează.Zvonul spulberă secretul – Z încheie alfabetul.

Page 29: Alfabetul Limbii Romane, In Versuri

Ă ă

 â