Upload
stela-dumitru
View
185
Download
21
Embed Size (px)
A aA
începe cu mirare Şi stă bine pe picioare.A! deci litera ne spuneDespre ac, arici, alune.Nu ştim noi care-i secretul? A deschide alfabetul.
B b
B, ca nişte ochelari,Cu lentile mici sau mari,Prinse pe o ramă dreaptăPe bunicul îl aşteaptă.B e blând şi eu vă zicB vine de la bunic.
C cC
este un mic cercelSau covrig muşcat din el. Ce vă spun? Se vede clarCă el vine de la car,De la casă sau copac;Carul invers este rac.
D dD
– un cerc tăiat în douăSau umbrelă dacă plouă.De zic „doi”, „dar” sau „dulap”Ştiu că d este în cap.Eu uşor pot spune „dacă”Fără mamă sau dădacă.
E e
E
o greblă cu dinţi rari,Unul mic şi doi mai mari.E e literă lejeră,Din erou sau etajeră.Ene, din câte observScrie bucuros „elev”.
F fF
, se-ntreabă un pitic,Ar fi coasă, ar fi cric?Da, oricine când îl scrieE cuprins de fantezie, De parfumuri şi culori,Zbor de „fluturi” peste „flori”.
G gG
e gât de pelican,Lebădă, stârc sau gâscan.Cel din urmă, mai posac, Lângă gâşte e… gânsacŞi gângav, lumea o ştie, Că-i sătul de gălăgie.
H hH
e început de horă
Cu părinţi, nepoţi, sau soră. Eu în pace şi frăţieÎţi dau mâna şi tu mie. Aşa litera aratăScrisă în „holdă” sau „hartă”.
I iI
– un stâlp înalt se pare
Se ridică drept, în zare.Punctul lui din vârf să fieVrabie sau ciocârlie?Şi cuvântul scris sau spusSe zideşte în Iisus.
Î îÎ
e sunet tremuratDe sfios ori de îngheţat.Şi vă zic, nu mai amân,Cu „â” scriem azi român.
Într-o zi cu vânt şi ploiA rămas şi „î” la noi.
J jJ
– cârlig de la cuierSau baston cu vârf spre cer.Toţi la vaca din poianăÎi spunem cu J: Joiană.Nu e munca în zadar
Când scriem cuvântul „jar”.
K kK
e fentă sau figurăDe gimnast în săritură.Sare ager într-o parteJucătorul de karate.De la margine spre centruŢopăie un kilometru.
L lL
e stâlpul ce în soareUmbră face pe cărare.Şi de teamă să nu cadăÎl scriem cu acoladă.Lunecând pe coala linăDans de lebede-n lumină.
M mM
e gând de simetrie:Doi de unu pe hârtie, Sau e unu în oglindăCe mâna vrea să întindă. Toţi cu m pronunţăm „mama”,„Macara”, „măr” sau „maramă”.
N nN
îl spunem cu un glasÎnfundat şi cam pe nas.Două ziduri paralele, Cu o scară între ele,Este litera cu careSe începe „nai” sau „n-are”.
O oO
! se miră Onişor,O vine de la obor!Cu „o” mic sau cu „O” mareCitesc „om”, „oră”, „orare”.Scris de mână parcă-i melcChiar aşa, ia să încerc!
P pP
e litera din carteCu o buclă într-o parte.În caiet micuţul omScrie un „p” de la „pom”.„P” e fir de păpădieSau ciupercă pe câmpie.
Q qQ
apare la paradăCa un cavaler cu spadă.Îl găsim, se ştie bine,În hrisoavele latine!Sună diferit şi elCând spun „Quintus” sau „Raquel”.
R rR
o buclă pe picioare,Unul mic altul mai mare,Este litera cu trac,Vine de la „roi” sau „rac”.Nu se poate nici un pic Să o spună un peltic!
S sS
e şarpe prin livadăUnduit din cap la coadă.Prin nisip şi colb de tină,Lunecă în serpentină.Nu mi-e greu să-l scriu delocCând spun „soare”, „sat” sau „soc”.
Ş şŞ
chiar vine de la şarpeDe prin iarbă sau din ape.Îl privesc şi nu se poateSă nu văd că „s” i-e frate,Cu o virgulă sub elDe scriu „şoim” sau „şoricel”.
T tT
e un cântar micuţÎn barca lui Mihuţ.Macara pe şantier – Un cântar până la cer.Uite cum îl desenezCând scriu „tată” sau „trapez”.
Ţ ţŢ
şi T, gemeni pe lumeDiferiţi doar după numeŞi un semn, o virguliţăCe se scurge din peniţă.Hai să scriem bunăoară„Ţarină”, „ţinut” şi „ţară”.
U uU – furcă din două coarnePoate fânul să-l răstoarne?Este lesne să se vadăCă nu poate – n-are coadă.Unde e o aşa furcă? În „urare”, „urs”, „ulucă”.
V vV
e un vârf de săgeată, Sau A invers fără treaptă. Cârdul gâştelor când zboarăTot în V măreţ coboară.Într-o parte-i fac un ciucurCând îl scriu pe „v” din „vultur”.
W wW
e când îl veziDoi gemeni siamezi,Din străini împrumutatÎn nume ca „Will” sau „Watt”.El e V curat, sonor,În „Wagner – compozitor”!
X xX
e semnul, dacă vrei,Crucii sfântului Andrei.Un exces de simetriePrecum fluturii pe ie.Trebuie învăţat cu tactSă citim „fix” sau „exact”.
Y yY
l-am primit în carteDin ţinuturi depărtate.E un fel de furculiţăCu doi dinţi şi o codiţă.Ce-i cu el mă mir şi eu:Ba e „lord” ba e „yankeu”.
Z zZ
e un N perfectAşezat pe stâlpul drept. Cineva îmi sugereazăCă e Zorro când semnează.Zvonul spulberă secretul – Z încheie alfabetul.
Ă ă
 â