LIMB SI STILy

Destinul limbii latine in Rsrit*

I ALF LOMBARD ]

(Lund, Suedin)

Noi, lingvitii, cutm s urmrim destinul limbii

Intinc din diferitele regiuni ale imperiului roman: din Italia, Grecia, Iberia idin Peninsula Balcanic.

în acele teritorii în care textele, inscripiile i descoperirile sînt cîl de cît

bogate i cu caracter informativ, putem vedea cum se dezvolt, se difereniaz,

se dilueaz cu elemente strine latina popular din timpul imperiului i din

evul mediu timpuriu. Invazia germanilor în Galia i a arabilor în Iberia nu

a reuit s delatinizeze aceste regiuni. Acolo limba latin prinsese rdcini i

n rezistat atacurilor din partea limbilor popoarelor învingtoare. Incepînd din

secolul al IX-lea în Galia, din secolul al X-lca în Italia, din secolul al Xl-lca

în Iberia apare limba popular în scris, aa cum era ea vorbit în acele zone.

Diferenierea era atunci încheiat: ceea ce ne întîmpin în aceste texte vechi

se deosebete atît de mult, pe de o parte, de ceea ce obinuim s înelegem

prin limba latin în sens propriu, iar, pe de alt parte, din punct de vedere

infern, astfel c merit noi denumiri: din latin au provenit franceza, italiana,

spaniola i portugheza — Jimbi-surori între ele, limbi romanice, totui clar

diferite.

în Rsrit, în Peninsula Balcanic, imaginea este, parial, alta. inutul de

pîn la Dunre a fost cucerit în etape, de la circa 200 înainte de Christos pîn

la 46 dup Christos; în aceeai perioad a czut i Asia Mic în mîinile

romanilor Ei s-au extins si peste Dunre, iar Dacia, la nord de fluviu, a fost

cucerit de Traian la anul 106 dup Christos. Destul de curînd îns a început

retragerea ca urmare a primelor invazii barbare îngrozitoare, care în Suedia i

Germania sînt cunoscute sub denumirea idilic de „migtaia popoarelor germanice**.

Sub împratul Aurelian, în jurul anului 270, romanii din Dacia au fost împini

înapoi spre sud peste Dunre. Dacia a aparinut aadar imperiului roman un timp

relativ scurt, de la 106 pîn la circa 270, adic aproximativ 165 de ani.

Despre starea limbii latine în zonele aflate sub stpînirea roman din

Peninsula Balcanic st mrturie în zilele noastre o populaie de aproape 20

Discurs de recepie la Academia Regal dc Litere, Istorie i Antichiti, 4 octombrie. 1960,

publicat în FUologiskt arkiv (Arhiva filologici), nr. 12, Lund, Cari Blom, 1967. (Un rezumat tn limba

francezi, redactat de autor, a aprut, în traducerea lui Gh. Bulgr, m Curierul românesc (1994), apoi in

Ramuri. Cronica i coala Ardelean — Tg.-Mure.)

alf lombard

de milioane de persoane vorbitoare de limba româna, 20 de milioane de oameni

a cror limb matern este clar romanic, adic o limb-sor :i limbilor italian,

francez i spaniol.

Dar remarcabil esie faptul c majoritatea acestor 20 de milioane locuiete

înlr-o regiune limitat, care corespunde aproximativ vechii Dacii, adic într-una

din acele ri pe care imperiul roman Ie-a cucerit cel mai tîrziu i din care a

fost nevoit s se retrag cel mai devreme, prin urmare una din rile pe care

Roma le-a stpînit în intervalul cel mai scurt. La aceast zon limitat se

adaug unele aezri româneti rspîndite la sud de Dunre, în primul rînd în

nordul Greciei. Restul Balcanilor — pe de o parte în sud, unde limba greac

a rezistat cu mreie atacului limbii latine, iar pe de alt parte mai sus, unde

germanii au fost nevoii destul de timpuriu s cedeze locul slavilor i maghiarilor

a devenit aproape total delatinizat, iar acolo stpînesc astzi limba greac,

limbile slave i limba maghiar (în afar de limba turc, care a ptruns prin

Bosfor, i misterioasa limb albanez, îmbogit cu multe elemente latine).

Remarcabil este faptul c întreaga Peninsul Balcanic de est, actuala Iugoslavie,

a fost pierdut pentru latin (din secolul al Vl-lea); teritoriul limbii române a

devenit în acest mod o insul lingvistic, separat de uriaa zon roman

neîntrerupt din vest printr-o ,,strîmtoare“ lat de 60 de mile. Vorbitoare a unei

limbi romanice este aadar în zilele noastre exact acea parte a zonei esl-europenc

aflate sub stpînirea Romei la care ne-am fi putut atepta cel mai puin, anume

vechea Dacie. Ce s credem despre aceasta?

Dac am încerca s urcm din zilele noastre pe scara secolelor, nu am

ajunge nicieri. Limba român este cunoscut în scris doar de ceva mai mult

de 400 de ani: cel mai vechi text în aceast limb dateaz numai din 1521.

Dac ne mulumim cu surse nu în aceast limb, ci despre aceast limb, mai

putem ajunge cu cîteva secole înapoi în timp. Dincolo de aceasta, ne lovim

pur i simplu dc neant. Nu este uor deci ca, în aceste condiii, s ne crem

o imagine despre evoluia evenimentelor.

în jurul anului 270 dup Christos limba latin a încetat s fie limba naional

în Dacia. O mie de ani mai tîrziu, în aceleai inuturi, triete o populaie

compact, vorbitoare a unei limbi romanice, ceea ce se constat i astazi. Ce

s-a petrecut între antichitate i bilele noastre? Ce s-a întîmplat în timpul celoi

o mie de ani? .

tim c inuturile aflate la nord de Dunrea de Jos au devem, in timp»

antichitii lîrzii i al evului mediu, arena multor feluri de neamurt: am num

deja pe goi; apoi au -„i, hunii, neamurile germanice; gepizi, i longobaizn,

bulgarii (care ulterior au fost Avizai), slavii, maghiarii, .-amur, le ur

peceneg,, s, cumanii. Cei mai importani au fostslav,.; couvicuirealatino^^.

(româno-slav) a dura, diu secolul al Vl-lea pin. m seccdul al ^latina din Dacia s supravieuiasc acestor v

^eJ“" n en

Ji

u![erior

tara a fost total deromanizat la retragerea trupelo, ‘“' Aurel. ^

^romanizat prin vreo nou colonizare? Se poate rspunde po^J*

„e?

la întrebarea referitoare la asa-zisa continuitate sau persistena a limbla întrebarea rcter^ ^ ^ fi R6s]er j Tiktin> au fos[ total împotriva idell

Cercettori din

destinul limbii latine In râsârit

de continuitate. Mai aproape de timorn-ile „ ... . ..

fi istoricul român Iorga (membru corespondent al Acdem iciToa re‘

d in “l” 2

"asasinat in 1940), sml total in favoarea acesteia. Ali cercettori, contemporani'cm ar f, roman,, Densusjanu Pucrie i Rose,ti, danezul Sandfeld, englezuiSeton-Watson elve iem. Wartburg , Jaberg, adopt o solu,ie de compromis„locul de batina al romanilor se afl la nord i la sud de Dunre".

Argumente pentru i împotriva ideii de continuitate au fost cutate la vechiiistorici: cronicarul roman Vopiscus, contemporan cu Aurelian, care a descrisviaa acestui împrat; cronica ruseasc a lui Nestor din jurul anului 1100;Ge.*/aHungarorurn, ceva mai nou; Descriptio Europae orientalis, scris de un clugrfrancez la 1308, dar reprezentînd o tradiie din secolul al XH-lea etc. Informaiile

din surse ca acestea sint puine, sumare, deseori greu de interpretat.

S-a cutat de asemenea un rspuns în inscripiile latine tîrzii. H. Mihescu,într-o masiv lucrare {Limba latin în provinciile dunrene ale Imperiului roman,

Bucureti, 1960) a parcurs cele 20.300 de inscripii latine ce s-au gsit pînacum, din primele ase secole ale erei noastre, în vechile provincii romane din

nordul Peninsulei Balcanice. Acestea ne spun relativ puine lucruri despre soarta

timpurie a latinei de rsrit.

Descoperirile arheologice, cum ar fi impuntorul Tropaeum Trajani din

Dobrogea i bogatele descoperiri de morminte din Transilvania, spun doar ceva

mai mult, în ciuda strdaniilor lui Pârvan i Daicoviciu de a le face s vorbeasc.

Problema continuitii se afl în legtur cu anumite aspecte importante de

limb, pe care aici pot doar s le enumr în grab:

1. Problema referitoare la legtura istoric dintre limba român literar sau

daco-român, adic limba din România i dialectele româneti, destul de mult

deosebite de aceasta, care constituie insule lingvistice de cealalt parte a Dunrii,

dintre care una, macedo-româna din Grecia de nord i în jurul ei, este vorbit

astzi de 300 000 de persoane. Sînt oare aceste dialecte transdanubiene o mrturie

a faptului c latina de rsrit i-a avut, în evul mediu timpuriu, teritoriul

principal de rspîndire mult mai la sud decît în perioada istoric?

2 Problema privind prezenta unor cuvinte germane vechi de împrumut în limba

român Dac acestea exist, raionm noi, latina de rsrit trebuia s-i fi avut

în vremea invaziilor germanice, locul la nord de Dunre, deoarece m primul

rînd acolo s-au aezat popoarele germanice: goii, gepizii i longobarzu. Daca

asemenea cuvinte împrumutate nu exist, continuam noi raionamentul, latina

de rsrit trebuie s se fi dezvoltat, în „perioada migraiei popoarelor", în alt

narte deoarece româna, ca de altfel i franceza, nu ar fi putut evita s prezinte

vechi’ cuvinte împrumutate din limbile germanice. E. Gamillscheg (Romania

,

Germanica, II, Berlin — Leipzig, 1935, p. 249 — 263) a numrat 33 de cuvinte

româneti, pe ’carc le considera a fi vechi cuvinte germanice împrumutate. Dar

trebuie s dm dreptate acelora care susin c nici una dintre aceste 33 de

etimologii nu este pe deplin satisfctoare.

3. Limba român posed, în mod necontestat din vechime, un numr decuvinte, poate vreo 80

,care sînt în acelai timp caracteristice pentru aceast

limb i pentru limba albanez, dar care nu pot fi explicate prin latin. Exemplu:

alf lombard

crui. , rom5neoC bucura a crui rdcin intr probabil în numele capitalei

7uwe™ si care nu poate fi desprit de verbul albanez bukuronj „a înfrumusea»

?;T^tivul buhur „frumos-. A împrumutat limba romana asemenea cuvmte

L uX lbtmezi sau' s-a întîmpla. eventual invers? In acest caz trebuie ca

ambele limbi s f. fost vorbite, dup toate aparenele m .mutata aprop.we

geografic una de alta, iar atunci ajungem uor i imediat la ideea ca romana® r . ..... i a ^ n., n rp aHîr ainneem sa rspundem m modveche s-a dezvoltat la sud de Dunre, adic ajungem

negativ la problema continuitii, Sau româna i albaneza au împrumutat

independent una de alta aceste cuvinte dintr-o limb veche comuna m ambele

lor teritorii, cea mai apropiat fiind atunci extrem de puin cunoscuta limb*

trac, incluzînd si limba dac, socotit un dialect (conform geografului grep

Strabo, în jurul naterii lui Christos)? In acest din urm caz, cuvintele m cauz

reprezint un element de substrat în român, exact cum smt cuvintele

împrumutate din galic în francez sau cele iberice din spaniol. Dac aceast

din urm idee este r*.or«r.f atunci vocabularul comun albanezo-roman nu

pentru

românitilor le-a fost la fel de greu s obin etimologii dacice plauzibile, ca

i celor care s-au strduit a dovedi originea german veche a unor cuvinte.

Adaug aici c G. Reichenkron tocmai a publicat o lucrare: Das Dakische

(rekonstruiert aus dem Rumnischen), Heidelberg, 1966, care va trezi probabil

senzaie... i scepticism. Nu mai puin de 130 de cuvinte româneti vrea el sderive din limba dac.

4. Problema privind nenumratele, evidentele i tulburtoarele potriviri dintre

cele patru limbi apropiate geografic, dar puin înrudite, româna, bulgara, neogreac

i albaneza, din punctul de vedere al sintaxei i frazeologiei: infinitivul se înlocuiete

de preferin cu „s“, astfel c, în loc de „vreau a cînta“ se spune în român:

vreau s cînt, în bulgar: iskam da peja, în neogreac: 0eX.co va xpayouSricw,

în albanez: dua te kendoj; viitorul se exprim de preferin cu verbul auxiliar

„a voi“ (într-o alt accepie decît înelesul pur de voin de mai sus), astfel

c se spune în român: voi cînta, în bulgar: Ste peja, în neogreac. Oct

xpayooSrjao), în albanez: do te kendoj)-, articolul definit este de obicei pospus,

astfel c în limba român se spune prieten, prietenul, în bulgar: prijatel,

prijatelit, în albanez: mik, miku; un mare numr de tipuri de exprimare

corespunde unul cu cellalt, astfel c, de exemplu: „se ceart cu nevasta" se

exprim prin „se mnînc cu nevasta" (în român: se mnînc cu nevasta, ut

bulgar: jadesesu zenata, în neogreac: xptbyexat pe ttjv yuvaî%a, în albanez.

hahetS me shoqene etc.). O parte din aceste corespondene caracterizeaz numai

dou sau trei din cele patru limbi; articolul hotrît, de exemplu, lipsete iu

neogreac. O parte din ele exist i în dou din limbile rmase în Peninsu a

Balcanic, anume în sîrbo-croat i turc sau în ambele; construcia viitorului cu

„a voi“, de exemplu, apare i în sîrbo-croat: cu pjevati „eu voi cînta .O parte iu

aceste corespondene sînt întîlnite chiar,pe ici, pe colo, în afara Balcanilor; postpunerea

articolului hotrît, de exemplu, exist i în limbile nordice: în suedez: van, vnnen

(prieten, prietenul), în anumite dialecte ruseti i în limba armean; iar construcia

viitorului cu „a voi“ exist i în danez: jeg vil synge, i în englez: he wul

sing. La fel de întemeiat se poate vorbi, mai ales dup publicarea amplei cri

s

am

î

E

n

DESTINUL LIMBII LATINE IN RSRIT

F? 2»obiceiurUor i tradiiilor populare. Popoarele Peninsulei Balcanic^ care aupstraitradiiile bizantine i care timp de peste o mie de ani s-au aflat sub suzeranitateabisericii greceti, au ajuns ca, peste graniele lingvistice i politice, s alctuiasco lume în sine, cum a fost cazul în antichitate cu aria cultural clasic greco-roman.

Problemele lingvistice pe care le-am ridicat, referitoare la legtura istoricdintre româna literar i dialectele româneti aflate de cealalt parte a Dunrii,la vechile cuvinte germanice împrumutate în român, la modul cum se poateexplica faptul c româna are din vechime o serie întreag de cuvinte comunecu albaneza, precum i problema referitoare la elementele de sintax ifrazeologie balcanice, comune, fiecare dintre aceste probleme are, luat separat,

mare importan. Dar, în afar de aceasta, clarificarea lor ar trebui sda, cu timpul, rspunsul la marea întrebare pe care o reprezint problema

continuitii. Acelai serviciu ar trebui s ni-1 poat face i alte dou discipline

poat

anume

Toponimele ridic dificulti, deoarece oraele Daciei au disprut, în cea

mai mare parte, în epoca migraiilor popoarelor, iar vechile nume de rîuri, care

formIX XIV Român,

Studii i cercetri, XXI, Bucureti, 1933) a reuit îns, cu ajutorul unui

cuprinztor material toponimic, s dovedeasc existena unor aezri romane,

dac nu din timpul imperiului, cel puin din secolul IX, în actuala Transilvanie

i Ungarie, pîn adînc în vechea Panonie.

Chiar dialectologia ne-a fost de un anumit ajutor pentru teoria continuitii.

Se tie destul de bine unde anume in Dacia erau cele mai dese centre din

vechile colonii romane; erau în cîteva pri din actuala mic Valahie, în vestul

Transilvaniei i în Banat. Geografia dialectal a artat acum c tocmai aceste

regiuni sînt identice cu zonele unde, în anumite cazuri, s-a pstrat cel mai bine

vechiul vocabular latin originar, unde a rezistat cel mai bine invaziei de cuvinte

strine, de împrumut. Aceast coresponden geografic dintre antichitate icontemporaneitate nu poate, conchide S. Pucariu (Les enseignements de l'Atlas

linguistique de Roumanie, în Revue de Transylvanie, III, 1936, no. 1, în special

p 5 10; cf. Dacoromania, IX, 1936 — 1938, p. 372 — 378), s fie

întîmpltoare; cuvintele trebuie s se fi aflat, în aceeste regiuni, pe buzele

poporului înc din timpul romanilor; altfel spus, aceste regiuni trebuie s fi

pstrat înc din antichitate anumite grupe de populaie latinofon.

Iar concluzia? în stadiul pe care l-a atins deocamdat tiina, trebuie probabil

s rspundem la problema continuitii cu „atît..., cît i“. Corespondenele dintreantichitate i contemporaneitate sînt mult prea izbitoare pentru a putea respingeideea unei existene continue a limbii latine la nord de Dunre în vecheaDacie. Pe de alt parte, asemnrile limbii romane cu limba albanez si cu

balcanice ne duc cu gîndul la faptul c latina de rsrit trebuie

10alf lombard

s se fi dezvoltai parial în regiuni mai de sud. Cea mai_ stînjcnitoare pentru

teoria continuitii este lipsa unor urme neîndoielnice in romana a limbi,

gTrman ce d n poca migrailor popoarelor. Pare plauzibil eâ se vor putea aduce

dovezi de existent a unor vechi cuvinte german,ce împrumutate. Daca „„ v,

fi asa, doresc s introduc aici o reflecie proprie: hmba basca al caret teritoriu

a fost invadai din secolul al V-lea de vizigoi, iar acolo tiina nu a reuit cu

siguran s dovedeasc existena unor vechi cuvinte germanice de împrumut.& i

.• - .. cp natrunda mtr.ngermanica

tar muntoas i«ua a msa uum- f~““ --. v c„ nj0fio

regiuni (A. Lombard, Le verbe roumain, Anale publicate deJC.

Fun < Regala

de tiine Umaniste din Lund, LII, I, Lund, 1954, p.

urmeîn limba acestei

Deci, dac este adevrat — i se pare c este

39).

c latina s-a meninut înUCU, Udta caii/ aui/Tcuui V I

. „ . .

Dacia neîntrerupt, înc din secolul I înainte de Chnstos, a ica imp e pes e

1800 de ani, atunci trebuie s spunem c acest caz este unul excepional

Rareori o colonizare lung de numai cinci ase generaii a fost atît de plinIVit L CUI 1 U 1uu6u *

.

w'

I I- ••

de evenimente. Dac ne gîndim c zece din ultimele 18 secole, din anii 200. • _ Ha i n vq viineîntrerupta

germanicepîn în anii 1200, au

. . ...strine, dintre care neamuri barbare, de cele mai diferite origini

slave sau asiatice, care au venit ca tvlugul, distrugînd orice organizare socia a;

dac ne mai gîndim i la faptul c una dintre aceste invazii, cea slava, a izolat

total latina de rsrit de latina din apus prin slavizarea întregului mare inut

aflat între ele; i dac, în fine, ne gîndim c limba, în ciuda acestor lacton

violent distructivi, s-a pstrat pîn în timpurile moderne .i nu ca o bucat de

epav, ci ca o limb mare, avînd întreaga vivacitate i posibiliti de evoluie

care caracterizeaz limbile naionale i de cultur contemporan; dac ne gîndim

la toate acestea, constatm cît de mult dreptate avea istoricul francez Ferdinand

Lot, cînd vorbea despre „miracolul românesc": un miracle historique: le peuple

roumain (F. Lot, Les invasions barbares, I, Paris, 1937, p. 278).

Pe msur ce investigaiile filologice avanseaz, vom vedea cu tot mai multa

claritate soarta latinei de rsrit sau (ceea ce este de asemenea aproximativ

acelai lucru) istoria anterioar a poporului român, deoarece soarta limbii este

soarta poporului. Puine istoriografii ale naiunilor europene ridic asemenea

probleme tulburtoare ca aceea a naiunii române. Trebuie s ne întindem peste

o prpastie de timp de aproape o mie de ani, corespunzînd aproximativ perioadei

invaziilor barbare. Metodele obinuite ale cercetrii istorice, bazate pe

descoperirile arheologice, pe inscripii, pe datele din vechii cronicari, ne sm

în acest caz de puin ajutor. Cea mai eficient în acest caz s-a dovedi lingvistica

într-adevr, un exemplu strlucit al posibilitilor i importanei filologiei, eniar

în marele context al istoriei culturii.,

„

Acum douzeci de ani mi-am fcut intrarea într-un alt for de înalt cu

:u un discurs cu acelai titlu ca ace

Ceea ce am de spus astzi nu este(Fundaiade astzi; nu publicat

o repetare; nu are multe în comun cU cele spuse în 1940. Aceasta se exp ica

nu numai prin faptul c înc 20 de ani de preocupri pentru aceast chestiune

mi-au dat poate o perspectiv ceva mai larg, ci i prin aceea c datele cercetrii

de atunci nu erau aceleai ca acelea de acum. Atunci teoria continuitii era

destinul limbii latine !n râsârit

^4ieC“

dr ™^ti

C

:s"p

riTr^e“‘

-

P?IWc - ca “ de

preteniilor ungureti asupra Transilvaniei de nort-vm ccTfc '940 rT"™a fost silita sa cedeze vecinilor si aeecio • ••C 1940 R°mania

cu români (aceasta din urm a fost relrocedat?°duD" în°h”^ “ m

/'JOrila,c

Dialectologia a avut în acest timp o perioad fevorabil. maTaLVprtXmi

i*VtUs.

d“lef«»1 .

1‘ngyisUc român, publicat... sub conducerea tî1940.

S. Pucariu, I: I, Cluj, 1938; I: II, Sibiucu Suplimentul, ibidem, 1942). în zilele noastre, chestiunea continuitii,obiect de cercetare, a ajuns intr-un impas, ~

ca

spusin primul rînd

pentru c ne lipsesc specialiti pricepui, care, pe baza

dup cum amunor noi

constatri, cu noi puncte de vedere, cu noi materiale, s poat arunca o luminmai puternic în numeroasele coluri întunecoase. Cu toate acestea, în zilelenoastre, romanistica lucreaz cu febrilitate, chiar dac mai puin cu alte date.In mare msur interesul s-a mutat în direcia unor epoci mai noi.

Dintre aspectele lingvistice mai importante care se afl acum pe ordinea deRomâna este o limb „ospitalier

* 4

fa de cuvintele strine împrumutate, cam ca engleza. înc din evul mediu, a

preluat o cantitate de cuvinte din limbile vecine, în primul rînd din limba slav.

vocabularului

în msur mai mic din limitat

a împrumutat cuvinte din dou limbi balcanice, cu care a avut legturi mai

mult culturale decît geografice, anume din limbile turc i greac. Principatele

Române au fost, dup cum se tie, sub stpînirea Imperiului Otoman, din

secolele al XV-lea — al XVI-lea pîn în secolul al XlX-lea, iar sultanii turci

au vîndut, între 1711 i 1821, titlul de domnitor magnailor greci (epoca

fanariot); limba greac i-a exercitat influena i pe cale bisericeasc. Lexicul

împrumutat din aceste limbi vecine est-europene, complet deosebite de limba

român, a devenit cu timpul atît de numeros i atît de general folosit, îneît

caracterul specific al limbii române era s se piard cu totul, iar cuvintele

indigene s cad complet în desuetudine. Se uita originea latin a limbii române,

se credea chiar c este o limb slav — pîn cînd, în jurul celei de a doua

jumti a secolului al XVIII-lea, o serie de români instruii, care tiau latin,

francez si istorie, au descoperit adevrata stare de lucruri. Vestea s-a rspîndit

cu repeziciune. Un vl s-a ridicat de pe ochii poporului. Adevratele noastre

rude, se spunea acum dintr-o dat, nu sînt slavii, aa cum am crezut pîn

acum; slavii, care locuiesc de jur-împrejurul nostru la nord, est, sud i sud-vest;

slavii', a cror limb veche se rostete la slujbele din bisericile noastre; slavii,

pe care-i înelegem atît de uor, datorit numeroaselor similitudini de cuvinte.

i nici ungurii nu sînt rude cu noi, ungurii, care locuiesc la graniele noastre

de apus; ungurii, care au trimis atît de muli negustori iscusii în oraele noastre.

i nici grecii, coreligionarii notri; grecii, a cror cultur ne-a druit atît demulte. Nu, adevratele noastre rude sînt francezii si italienii; ei locuiesc desigurdeparte de aici, dar limba lor se frage, ca i a noastr, din latin, iar 'înrudireade limba inseamna înrudirea

' “

care le folosim zilnic sînt

Toate

numai din cele care au intrat ulterior sî

ungureti

pur si

alf lombard

simplu articole de import. i faptul c sîntein atît de izolai este vina slavil0r

care în timpuri strvechi au ridicat o barier între Roma i noi. Noi aparineQJ

de Roma, nu de Bizan. Noi sîntem occidentali Ce drept au slavii, turciij

fanarioii s se intituleze stpînii notri? Noi sîntem mult superiori lor. Noi

sîntem descendeni ai otenilor împratului Traian. tiina vorbise, se petrecuse

o revelaie, o greeal multisecular fusese eliminat, se crease o contiina

naional.

Cultura Franei, care sub Ludovic al XlV-lea i în timpul iluminismului

fusese privit cu ochi pe jumtate invidioi, aprea dintr-o dat ca o cultur-sor.

Tot ce era francez deveni la mod.

Aceast dezvluire a avut imediat urmri lingvistice. Limba român a beneficiat

de o ocazie excelent pentru a-i arta din nou „ospitalitatea**. O mulime de

cuvinte de împrumut au început s fie introduse, dar de aceast dat din vest,

în primul rînd din francez. In msur mai mic, din latina clasic i din

italian. împrumuturile din Occident continu i azi.

Vocabularul limbii române se poate împri m trei grupe principale, clar

deosebite:

(1) cuvintele indigene, adic din vechiul strat latin;

(2) cuvinte din limbile vecine, din Europa rsritean (în primul rînd, cele

slave), intrate din evul mediu pîn în zilele noastre, dar mai puin acum decît

în trecut;

(3) cuvinte împrumutate din limbile occidentale (în primul rînd, francez),

intrate din secolul al XVIII-lea i ulterior. (Pe teren românesc, toate cele trei

feluri de cuvinte au dat natere la derivaii.)

Grupa (2) a aprut în special prin contact geografic, grupa (3) numai prin

contact cultural.

Grupa (3), dei mai tînr, a devenit cea mai numeroas: s-a calculat c,

din vocabularul limbii contemporane, inclusiv derivaiile, 20% sînt cuvinte

motenite, 24% au fost împrumutate din limbile vecine, iar 45% împrumutate

din Occident. (Statistica este preluat din articolul lui D. Macrea din Boletim

defilologia, XVIII, 1959, p. 323 — 324). Acum, dac acestui procent de 45%

de împrumuturi din Occident, îndeosebi de origipe latin, îi adugm cele 20%

de cuvinte indigene, constatm c, în limba român contemporan, aproape 2/3

din cuvinte provin din latin, fie c sînt motenite direct, fie c sînt preluate

dintr-o limb-sor sau sînt derivate din vreun cuvînt aparinînd ambelor tipuri.

Aceasta explic ce se înelege atunci cînd spunem c, acum dou sute de ani.

a început s se relatinizeze: înainte de aceast perioad, caracterul roman a

limbii abia mai putea fi detectat, dup aceast epoc a cptat o amprenta

latino-romanic foarte evident. Iar aceast amprent a devenit în secole e

XlX-lea i al XX-lea tot mai marcat. Tradiia latin, mult vreme ascunsa pn^

invazia de cuvinte slave, i-a luat complet revana. Limba român a ev®

v » -

Caesar s-ar scula din mori, ar

pentru

putea înelege mult mai multe, umblîhd pe

decît ar fi facut-o acum dou sute de am

V ,

.

• f

v

S ..

• 1 .

r:

s

. (

t’4

p -

destinul umbii latine In rsrit

Cazuri care sînt comparabile. într-o narprarP - ..../inte franceze de împrumut exist

ra exista desigur în lume.

• w • T*' • •w ^ i#W i.uAiâ iu lllllUUv L

care au daru.t Europe, cuvmte ca: tutun (tabac), ciocolat, cartofi; cuvîntulaKi ontn 1 in r*o I nfAn o a „ a » • ^

Cuvinte u«iu;«c ae împrumut exist. duD cum se «tie 7—

,imb i moderne de cultur. ,ar

mprumutur, de ovule Tar contact geograf,c constatm la limbde coloniale,

obiectul în cltoria acestuia peste mri. Dar, dac' ^^îndimTa «2»“ 5Sromane, o sene de factori apar în asociaie: marea distan geograficîmprejurarea c aceast distan a putut fi depit fr mijlocirea vreunei limbiintermediare, numrul enorm de împrumuturi din Occident, terenul favorabil pecare l-au gsit în Rsrit, datorit înrudirii lingvistice, i capacitatea lor ca,din acest motiv, s se adapteze rapid i uor acolo, precum i faptul c valulde relatinizare a devenit din ce în ce mai puternic i nu a putut fi împiedicat

în msur apreciabil nici mcar de cortina politic de fier din zilele noastre.

Dac inem seama de toate acestea, constatm c limba român reprezint idin acest punct de vedere un fenomen unic. Latina de rsrit, care din

secolul al Vl-lea a fost complet izolat de Occident, i care din secolul

al XVIII-lea a realizat acest proces stupefiant de relatinizare, ne oferdeci imaginea unic a unei limbi mari, care de 14 secole triete separat

geografic de surorile sale, dar care de dou secole încearc s contracareze

iremediabila izolare geografic printr-o mrea ofensiv cultural pe

frontul cel mai larg.

O alt particularitate este urmtoarea. Atunci cînd limba român împrumut

un cuvînt din afar, pstreaz foarte des i cuvîntul mai vechi, care a fost

folosit pîn atunci pentru noiunea în cauz. Noiunea „timp“ se exprim

bineîneles, în vechea latin de rsrit, prin tempus. Cînd au venit slavii, în evul

mediu, latina din Dacia a preluat cuvîntul lor pentru aceeai noiune, vreme.

Dar tempus a fost pstrat pîn astzi; în românete se spune i timp i vreme.

.,Greu“ se chema mult vreme în latina de rsrit grevis {grevis în loc de

gravis din latina clasic). în timpurile moderne a fost împrumutat cuvîntul

francez difficile, cu acelai îneles. i pîn astzi se spune i greu, i dificil.

Rapid“ se spunea în vechime rapidus. Apoi a intrat Ijutu (adic ,,iute“) cu

acelai îneles. Si, în sfîrit, în vremea din urm s-a importat rapide din

francez Iar în zilele noastre româna folosete toate trei cuvintele: repede, iute

si rapid Limba las s ptrund o mulime de cuvinte noi, dar nu prea las

s-i scape vreunul din cele vechi. Astfel, numrul su de cuvinte devine tot

mai mare Toate limbile posibile au fost numite „bogate". Dar puine sînt acele

mailimbi pentru care aceast expresie tocita ar putea avea un coninut

din punct de vedere matematic, decît pentru român. Aceasta este mai mult

Grupe

greu dificiliute

vreme sau

termeni care

grup

exemple amintite, fiecare din cele trei straturi principale pe care le-am menionat

(cuvinte motenite, împrumuturi din limbile vecine, noi împrumuturi din limbile

occidentale). între asemenea cuvinte au aprut uneori anumite nuane de înelessau de stil, cîteodat atît de subtile, îneît sînt greu de îneles pentru unstrin. Apar chiar diferene geografice: se poate ca o regiune a rii s

14 ALF LOMBARD

prefere unul din cele dou sinonime, o alt regiune pe cellalt. împrumuturile

aproape neîngrdite de cuvinte, cadrul extensibil la infinit al vocabularului,

convieuirea cuvintelor în interiorul acestui cadru, concurena dintre cuvintele

aparinînd diferitelor straturi istorice, concurena dintre cuvinte aparinînd

aceluiai grup de sinonime, toate acestea reprezint probleme pe care poate nici

o alt limb nu le ofer studiului.

Destinul limbii latine în Rsrit, adic preistoria i istoria limbii române,

ridic parial cu totul alte întrebri decît destinul limbii romani or in ta ia, in

romanisticii s se lupte cu aceste întrebri, l aGalia si în lberia. Este sarcina

fel ca si cu cele pe care le constatm m Occident. Studiul este îngreunat de

lipsa de manuale corespunztoare. Limba român trebuie fcut la fel de

„studiabil“ ca i limbile occidentale mai rsfate. Ca un element auxiliar in

aceast strdanie, pregtim acum la Lund dou manuale de un tip nou^ estinate

romanitilor vest-europeni: pe de o parte, o introducere genera a m stu iu

limbii române, pe de alt parte, un dicionar mai mare roman- francez, cu

transcriere fonetic la fiecare cuvînt, i formele cuvîntului, cu informaiile despre

întreaga flexiune a fiecrui cuvînt declinabil sau conjugabil.

în cursul scurtei mele expuneri de astzi am avut ocazia s menionez trei

cercettorulnfigu

a vocabularului i convieuirea cuvintelor ce decurge de aici. Aceti trei factori

sînt suficieni pentru a arta cum colegul finlandez nu s-a fcut vinovat de

vreo exagerare, îndrznind s numeasc, într-una din publicaiile noastre, limba

*- fiind cea mai interesant limb din Europa, din punct de vedereromana ca

lingvistic (V. Kiparsky,/S

in Mitteilungen, XLV, 1944, p. 42).

sumat sarcina de a cerceta ce „s-a

întîmplat“ cu latina în ultimele dou mii de ani, singura reprezentant a latinei

de Rsrit este un obiect de studiu la fel de important ca i marile sale

Iimbi-surori din Occident.

Traducere din limba suedez: GEORGETA GHIGA

f

*

Nous avons tenu â mettre en lumidre ici trois caracteres propres au roumain ct d une

importance mcthodique toute particuliere: (1) la continuite, (2) la rclatinisation, (3) <l

composition tres speciale du vocabulaire et la «vie des mots» qui en resulte. Ces trois caracteres

suffisent pour montrer que M. V. Kiparsky ne peut pas avoir commis une exageration bien

considârable lorsqu’il a appel6 le roumain la langue «qui au point de vue linguistique est la plus

interessante dc l’Europe». Quoi qu’il en soit, pour nous autres romanisants, qui avons entrepris

d’examiner ce qu’est devenu le latin depuis deux miile ans, l’unique representant actuel du latin

de 1 Est constitue un champ d’etndes tout aussi important que ses grandes langues sceurs de

rOuest.