Fratii Grimmt

.d[,'Ibf,-cil-Ztpada

Editura EPIGRAF .2005

Iluskatii: Vadim Rusu

dati, in miez de iam6, pe cind ningea foarte tare qi fulgi mari, pufoqi cddeau

din inaltul cerului, lingd o fereastrd din lemn negru de abanos, gedea o imp6rdteasd

qi cosea. $i cum cosea ea de zor, s-a uitat pe geam wdjitd de fulguirea deas6,

nemaiputindu-gi lua ochii. Tocmai in acel moment s-a in{epat cu acul la deget qi trei

picdturi de singe s-au prelins in zdpadaimaculati. Roqul singelui era atit de fiumos pe

albul omltului, incit impdrdteasa s-a gindit: ,,De-aq avea un copilag cu feligoaraalbd

ca neaua, cu obrdj orii roqii ca picdtura de singe qi cu periqorul negru ca abanosul!"

Nu trece mult timp gi impdrdteasa aduce pe lume o copilild fbrb seamdn de

frumoasd: albd ca zdpada, cu obrijorii roqii ca picitura de singe qi cu perigorul

negru ca abanosul. $i i-au pus numele Alb6-ca-Zdpada. Dar dupb ce-a ndscut-o pe

fetifd, impdrdteasa s-a trecut din via{6.

Cind s-a implinit un an de la moartea ei, impdratul gi-a adus in casd o alti so1ie.

Femeia aceasta era frumoasi de parcd ruptd din soare, dar fudu16, ingimfatd gi tare

pizmaqd, incit nu permitea altcuiva s-o intreacl in frumusefe. Avea o oglinjoard

fermecatd qi, ori de cite ori se privea in ea, intreba:

- Oglindd, oglinjoard,

cine e cea mai frumoasd din {ard?

Oglinjoara ii rdspundea de flecare dat[:

- Tu eqti cea mai fiumoasd din !ard, Mdria ta!

Impdrdtesei ii inflorea inima de bucurie gi fericire, deoarece qtia cd oglinda

spunea doar adevdrul.

Albd-ca-Zdpada creqtea qi se fEcea tot mai frumoasd. Era o mindrele de fatd,

de o fiumusele sclipitoare, cd la soare te puteai uita, iar la dinsa ba.

intr-o zi, impdrdteasa a intrebat, ca de obicei, oglinjoara:

- Oglindd, oglinjoard,

cine e cea mai fiumoasd din !ard?

Oglinjoara i-a rhspuns:

- Mdria ta, eqti nespus de ftumoasd,

dar AlbL-ca-Zdpada e mult mai frumoas[!

Auzind una ca asta, impdrdteasa s-a miniat foc Ai s-a fEcut galbend ca ceara,

iar apoi verde de ciudd.

in ziua aceea a prins atita urd pe fatd, incit nici nu vroia s-o mai vadd.

Ciuda qi invidia creqteau in inima impdrdtesei ca buruienile, de nu-qi mai afla tihnd

nici ziua, nici noaptea. Turbind de necaz, impbrdteasa l-a chemat pe un vindtor

credincios qi i-a poruncit:

- Du fata asta in codrul des, sd n-o mai vdd in ochi. Omoar-o qi adu-mi pldminii

qi flcatul ei, sd md conving cd e moarld.

Vindtorul n-a alut incotro qi a dus fata in codrul des, dar cind a dat s6-i strdpungd

inimioara nevinovatd, .\lb6-ca-Zdpada a prins a plinge qi a se ruga:

- Crufd-mi viafa, cd m-oi duce in strdfundul codrului intunecat, pe unde picior

de om n-a cdlcat, qi nu mi-a da nimeni de urmd, iar acasd nu mb voi mai intoarce

niciodatd.

Vindtorului i s-a inmuiat inima, vdzindu-i frumuse{ea:

- Fie, copili!6 dragd, insd ia-o iute la picior.

Dar in sinea lui qi-a zis: ,,Sdrmana de tine, o sd te sfiqie flarele". Parc[ i s-a luat o

piatrl de pe inimd, cdci l-a ferit Domnul sd-qi ia pe suflet pdcatul de a o fi omoft.

Tocmai atunci a trecut pe acolo un pui de mistre!. Vindtorul l-a injunghiat, i-a

scos pldminii gi flcatul qi le-a dus impdrdtesei drept dovadd cd i-a indeplinit porunca.

Aceasta a dat ordin bucdtarului sA gateascb bucate din ele gi, hainS la suflet cum

era,le-a mincat, incredin{atd cd erau pldminii qi flcatul fetei.

Iar sdrmana copild a rdmas singurb in acel codru des qi intunecat. Cuprinsd de

fricd, se tot uita la frunzulilele copacilor, ca qi cum aqtepta ca ele s6-i vind in ajutor.

in cele din urmd a luat-o la fugd incotro o duceau ochii. Alerga peste bolovani

colfuroqi 9i printre mdricini ghimpoqi, mai-mai sd-i iasd sufletul, iar fiarele sdlbatice

ii apdreau in cale, fbrd sd-i facd insd vreun rAu.

Aqa a Jinut-o tot o fugd pind a amurgit, cind i-au sleit puterile. Tocmai atunci

s-a pomenit in fala unei cdsufe qi a intrat induntru, gindindu-se cA poate rdmine

peste noapte acolo.