A învăţa pentru profesia ta și nu pentru a promova un examen!

- interviu cu doamna Prof. univ. Dr. Roxana Vidican, Decan al Facultății de Agricultură din Cluj-Napoca -

Stimată Doamnă Profesor, la începutul interviului

nostru, vă rugăm să ne oferiți câteva detalii despre activitatea

profesioanală, despre care știm că este una foarte bogată.

La 30 de ani de la absolvirea facultăţii ca șef de

promoţie, pot afirma că întregul parcurs profesional dar și

personal, este legat de Facultatea de Agricultură din Cluj.

Așa cum este firesc, acesta a presupus o perioadă de

stagiatură în

producţie într-o

unitate etalon a

agriculturii judeţului

Sălaj și apoi de

cercetător știinţific la

Staţiunea de

Cercetare Pomicolă

din Cluj. Începând

cu anul 1994 am

parcurs toate etapele

carierei didactice

ajungand la poziţia

actuală de profesor

universitar în 2007 la

Facultatea de

Agricultură,

disciplina

Microbiologie,

conducător de

doctorat în domeniul Agronomie, specializarea Microbiologie.

Dezvoltarea și acumulările profesionale au fost

completate de o serie de activităţi administrative pe care le-am

desfășurat ca director de departament Montanologie – Facultatea

de Agricultură și coordonator al specializărilor de licenţă:

Biologie, Montanologie și al Masterului: Biologia

agroecosistemelor; membru în Consiliul profesoral și al

Senatului USAMV Cluj, coordonator instituţional ERASMUS al

USAMV Cluj, iar din anul 2012 – Decan al Facultăţii de

Agricultură din USAMV Cluj.

Aceste dezvoltări în plan profesional și managerial au

condus la atragerea de fonduri de cercetare, de dezvoltarea unor

parteneriate strategice în domeniu și dezvoltarea unor abilităţi

transversale personale cum ar fi: responsabilitate, spirit de

echipă, apartenenţa instituţională și atitudine academică. Sunt

autor/coautor la 15 cărţi și 170 publicaţii știinţifice și am

finalizat 7 doctorate în calitate de conducător de doctorat.

Cu ce gânduri ați început Noul An în ceea ce privește

instituția pe care o conduceți ?

Ca principiu, anul 2017 este un an al continuării

dezvoltării Facultăţii de Agricultură și al activităţilor iniţiate în

anul anterior, iar acestea vor viza consolidarea poziţiei facultății

noastre ca pol de excelenţă în domeniul agricol atât la nivel

regional cat și naţional.

Această abordare o definim prin direcţiile de acţiune în

domeniul activităţii academice, de cercetare, a relaţiilor cu

studenţii, resursa umană, comunicare și management al calităţii,

pornind de la priorităţile majore identificate și anume:

promovarea unui învăţământ riguros, capabil să ofere

competenţele necesare integrării facile a absolvenţilor pe piaţa

muncii, recunoașterea facultăţii în mediul regional, implicarea

în dezvoltarea regională prin creșterea ofertei de servicii de

consultanţă și dezvoltarea unor parteneriate reale cu instituţiile

agricole ale regiunii și, nu în ultimul rând, realizarea unor

parteneriate academice și de cercetare cu facultăţi de profil din

Europa și facilitarea de schimburi de studenţi și cadre didactice,

cercetători.

Întrucât suntem în perioadă de sesiune, care

considerați că este cea mai eficientă modalitate de a învăța

pentru a reuși la examene ?

În mediul universitar se încearcă, tot mai mult în ultimii

ani, modernizarea procesului didactic sub aspectul metodelor de

transmitere, asimilare și transfer de cunoștinţe, precum și

verificarea acumulării acestora.

Este vorba despre „învăţământul centrat pe student” un

reper al reformei învăţământului superior european la realizarea

căruia trebuie să contribuie cadrele didactice, studenţii și, nu în

ultimul rând, instituţia de învăţământ superior.

Aceasta din urmă oferă studenţilor condiţii optime de

studiu, materiale și metode moderne de predare. Cadrele

didactice, la rândul lor, oferă cunoștinţe de actualitate și adaptate

continuu la schimbările rapide științifice și tehnice, iar

studenților le revine, probabil, partea cea mai importantă:

găsirea motivaţiei pentru a se pregăti profesional și valorificarea

oportunităţilor.

Revenind la întrebarea dumneavoastră, cea mai

importantă metodă de a învăţa pentru a promova este: a învăţa

pentru profesia ta și nu pentru a promova un examen!

(continuare în pagina a doua)

A consemnat Prof. univ. Dr. Teodor ROBU, Prorector cu dez-

voltarea instituţională, patrimoniu şi relaţii cu mediul de afaceri

Publicație lunară a Facultății de Agricultură - USAMV Iași

Agricultura și Viața

Nr. 25

25 ianuarie – 25 februarie 2017

2

A învăţa pentru profesia ta și nu pentru a promova un examen!

- interviu cu doamna Prof. univ. Dr. Roxana Vidican, Decan al Facultății de Agricultură din Cluj-Napoca -

(continuarea din prima pagină)

Cât de important considerați că este rolul profesorului și

cel al studentului în procesul de învățare ?

În procesul de învăţare, în lumina aceluiași reper al

reformei denumit „învăţămant centrat pe student”, studentul nu

este un subiect pasiv în procesul de educare ci se implică activ,

fiind considerat partener activ al cadrului didactic atat în

realizarea activităţilor didactice, cat și în evaluarea calitativă a

cadrelor didactice și al conţinutului disciplinelor.

Cu alte cuvinte, în acest parteneriat real, profesorul se

axează pe un model de predare de tip „cunoașterea ca proces”, se

pune accent pe implicarea studenţilor în realizarea de referate și

proiecte, pe dezvoltarea unor noi metode de cercetare care să

valorifice originalitatea și imaginaţia studenţilor. Profesorul are,

în Facultatea de Agricultură, disponibilitatea de a oferi consiliere

în afara orelor de curs, în vederea definirii parcursului academic

ales, pentru valorificarea la maximum a potenţialului fiecărui

student.

Instituţia, contribuie, de asemenea, printr-o ofertă de

programe de studii flexibile, dând astfel studenţilor posibilitatea

de a alege diferite alternative de pregătire profesională prin

intermediul disciplinelor opţionale. În plus, am încercat corelarea

planurilor de învăţământ și a fișelor disciplinelor cu ale altor

facultăţi de profil din ţară și străinătate, pentru a permite

mobilităţile de studiu interne și internaţionale.

Dat fiind faptul că domeniul dumneavoastră general de

activitate este microbiologia, vă rugăm să ne specificați o noutate

de moment al acestui domeniu care i-ar impulsiona pe studenți să

aleagă pe viitor acest domeniu de cercetare.

Microbiologia este un domeniu extrem de dinamic și

vine, tot mai mult, în sprijinul specialiștilor din domeniu prin

valorificarea unor aptitudini ale microorganismelor, în creșterea

producției agricole.

Unul dintre aceste avantaje manifestate atât față de

producția agricola cât și față de prezervarea mediului înconjurător

îl constituie simbiozele micoriziene. Acestea sunt definite ca

interacțiuni mutuale între ciuperci și rădăcinile unor specii de

plante ierboase, lemnoase, benefice ambelor categorii de parteneri

implicați. Micorizele au un rol foarte activ în preluarea

nutrienților, secretă metaboliți care cresc sensibilitatea ionilor

minerali legați în sol și cresc sensibilitatea acestora. Ionii

anorganici sunt preluați eficient și translocați direct în rădăcină

astfel prevenindu-se frecventele pierderi prin levigare.

În plus, fungii de micorize au și funcții antimicotice,

limitând dezvoltarea microorganismelor și permițand un echilibru

între fungii patogeni și simbiotici din sol.

Date fiind multiplele avantaje pe care micorizele le au

pentru nutriția plantelor la ora actuală se produc biopreparate

inoculante în agricultură și silvicultură – alternativă valoroasă

pentru creșterea eficienței de valorificare a nutrienților, precum și

pentru introducerea de specii în noi habitate cu fertilitate naturală

scăzută, dar și avantaje productive: producție mai ridicată și

uniformă, rezistență crescută la salinitate, la agenții patogeni din

sol.

Kogălniceanu spunea că „Agricultura este singurul izvor

de bogăție pe care îl posedăm”.

Dar în învățămantul superior agronomic cifrele de

școlarizare au avut o fluctuație cel puțin interesantă în ultimii 25

de ani, deși profesia noastră este nobilă în esența ei.

În România sunt la ora actuală 1 milion de fermieri care

asigură, în medie, hrana pentru 10 milioane de oameni. Dar, în

sistem sunt încă puțini agronomi. Se publică rezultate ale unor

sondaje și previziuni legate de topul celor mai căutate meserii la

ora actuală și conform acestora, domenii precum agricultura și IT

-ul sunt cele care vor fi cele mai căutate. În contextul economic

actual, nu se poate spune cu precizie care este rețeta succesului în

carieră, dar capacitatea de adaptare rapidă la schimbările

tehnologice și flexibilitatea sunt calități de viitor. În plus, garanția

succesului profesional este asigurată de însăși școala care

legitimează absolvenții, o școală în care respectul față de profesie

se învață alături de celelalte valori umane: onestitate,

responsabilitate, demnitate.

Oportunitățile de angajare sunt variate și au legătură cu

toate meseriile care se practică în spatiul rural, cu instituțiile

naționale și regionale de profil agricol, agroalimentar și de

protecția mediului, cu autorități locale și regionale dar, mai ales,

cu fermele agricole și producătorii de inputuri pentru agricultură.

Peste tot în societate, în natură, inginerul agronom,

montanolog, biologul ori inginerul în protecția mediului își găsesc

locul și lor le revine misiunea de a armoniza interesele imediate și

de perspectivă ale societății în ansamblu.

A consemnat Prof. univ. Dr. Teodor ROBU, Prorector cu

dezvoltarea instituţională, patrimoniu şi relaţii cu mediul de

afaceri

Agricultura și Viața

Nr. 25

3

Sărbătoriții perioadei

24 ianuarie-25 februarie:

Zile de naștere: 24 ianuarie – Asist. Univ. Dr. Eduard BOGHIŢĂ, Facultatea de Agricultură 24 ianuarie – Lect. Univ. Dr. Carmen-Mariana MIHALACHE, Facultatea de Agricultură 24 ianuarie – Asist. Univ. Dr. Raluca-Elena DONOSĂ, Facultatea de Zootehnie 24 ianuarie – Lect. Univ. Dr. Razvan-Mihail Radu-RUSU, Facultatea de Zootehnie 24 ianuarie – Asist. Univ. Dr. Alexandru-Dragoş ROBU, Facultatea de Zootehnie 24 ianuarie – Asist. Univ. Dr. Maria Larisa IVANESCU, Facultatea de Medicină Veterinară 24 ianuarie – Lect. Univ. Dr. Vasile BOGHIAN, Facultatea de Medicină Veterinară 24 ianuarie - Prof. extern Manuela MIRON 24 ianuarie - Prof. extern Maria Larisa PARASCA 25 ianuarie – Prof. Univ. Dr. Liviu-Dan MIRON, Facultatea de Medicină Veterinară 25 ianuarie - Tehn. Elena MATASARU, Facultatea de Medicină Veterinară 26 ianuarie –Lect. Univ. Dr. Tatiana SANDU, Facultatea de Horticultură 26 ianuarie - Adm.fin.I S Teodora POSTOLACHE 26 ianuarie - Adm.fin.I S Claudia-Ioana IANOVICI 27 ianuarie - Adm.p.III. Petronela PUJINA 30 ianuarie - Prof. Univ. Dr. Costel SAMUIL, Facultatea de Agricultură 30 ianuarie - Lect. Univ. Dr. Mihaela IVANCIA, Facultatea de Zootehnie 31 ianuarie - Conf. Univ. Dr. Mihai MARES, Facultatea de Medicină Veterinară 01 februarie - ref SSD Roxana IFTIME, Achiziții 01 februarie - Ing. Ovidiu-Petrișor PANAINTE, Informatică aplicată 03 februarie - Asit. univ. Dr. Ilinca DINU, Facultatea de Horticultură 04 februarie - Prof. univ. Dr. Viorica-Elena-Smaranda IACOB 05 februarie – Prof. univ. Dr. Constantin VASILICĂ, Prof. consultant 05 februarie –Prof. extern, Mirela GOANTA 06 februarie – Lect. univ. Dr. Sorina-Livia MĂRGINEANU, Facultatea de Horticultură 07 februarie – Asist. univ. Dr. Ștefan-Gregore CIORNEI, Facultatea de Medicină Veterinară 07 februarie – Secretar, Daniela-Margareta CIOCOIU 08 februarie – Conf. univ. Dr. Elena-Liliana CHELARIU, Facultatea de Horticultură 10 februarie – Prof. univ. Dr. Gheorghe PLESU, Prof. consultant 11 februarie – Prof. univ. Dr. Adrian IONEL Prof. consultant 11 februarie – Secretar, Elena BEJENARU 11 februarie - Adm.fin. I S Gabriela-Luminiţa DOMINTE, Promovare și imagine 13 februarie – Prof. extern Lorica AXINTE 15 februarie - Adm.fin .I S Carmen MASLIN 16 februarie – Lect. Univ. Dr. Marinela BADEANU, Facultatea de Horticultură 18 februarie – Prof. extern Ion CRĂCIUN 21 februarie - Adm. fin. I M Maria ZAPALII 23 februarie – Prof. univ. Dr. Eugen ULEA, Facultatea de Agricultură 23 februarie – Prof. univ. Dr. Neculai MUNTEANU, Facultatea de Horticultură 24 februarie – Chimist, Aida ALBU, Facultatea de Zootehnie 25 februarie – Prof. univ. Dr. Elena VELESCU, Facultatea de Medicină Veterinară Tuturor sărbătoriților acestei perioade, vă adresăm sincere felicitări,

cele mai frumoase gânduri și urări, dorindu-vă să aveți sănătate, multe bucurii și împliniri pe toate planurile.

La mulți ani !

MESAJ DE FELICITARE din partea Colectivului redacţional al Revistei “Agricultura şi Viaţa” şi al Facultaţii de Agricultură Domnule Decan,

La frumosul moment aniversar din data de 30 ianuarie, cu deosebit respect şi aleasă prețuire, Vă adresăm urări de sănătate, bucurie, pace și viață îndelungată. Rugăm pe Bunul Dumnezeu să Vă dăruiască bucurii și împliniri frumoase în plan profesional și familial.

Totodată, rugăciunile celor trei mari Sfinți Ierarhi, prăznuiți în ziua aniversară, să vă ocrotească în toată lucrarea cea bună.

La mulţi, buni şi frumoşi ani!

LIMBA NOASTRĂ-I ÎNCURCATĂ

Lect.dr. Simona-Catrinel AVARVAREI

Lect.dr. Elena PETREA

(continuare din numărul trecut)

În ceea ce privește substantivele nume de profesii terminate la

masculin în -log, acestea formează femininul prin adăugarea

desinenței -ă: biolog-biologă, stomatolog-stomatologă etc.,

iar flexiunea se face pe modelul psihologă-psihologei-

psihologe. Noul DOOM ne atrage atenţia, între paranteze, că

forma feminină este rar utilizată, deci putem folosi liniștiți

forma de masculin.

Noul DOOM înregistrează formele de feminin: notăriță

(intrare nouă), doctoriță, factoriță. Oare câţi dintre noi

folosesc adresări de genul: doamna notăriţă sau doamna

doctoriţă?

Să ne oprim puțin la substantivul doctor și la formele sale de

feminin: doctoreasă (pop.) și doctoriță înseamnă 1. soţie de

doctor şi 2. femeie care practică medicina. Cuvântul doctor

înseamnă și un titlu ştiinţific acordat de o instituţie academică

sau de învăţământ superior; persoană care deţine acest titlu.

Prin urmare, după cum ne lămurește DOOM2, un doctorand

care susține doctoratul devine doctor, iar o doctorandă care

susține doctoratul devine...doctor. La fel, un masterand care

susține lucrarea de disertație la finalul studiilor de master (sau

masterat) devine master (absolvent de masterat), iar

domnișoara/doamna masterandă devine, bineînțeles, dacă a

studiat bine...master.

În concluzia – cum, altfel, decât parțială și provizorie a –

temei de astăzi, ne raliem punctului de vedere exprimat de

Rodica Zafiu, lingvistă și profesoară (formă susținută de

autoarea citată) universitară la Facultatea de Litere,

Universitatea din București: „În cultura românească de azi,

folosirea formei masculine pentru profesii şi funcţii e

percepută ca o caracteristică (tradiţională, conservatoare) a

stilului oficial, ceremonios sau pur şi simplu politicos: ca şi

cum, într-un plan simbolic, chiar dacă neconştientizat,

integritatea morfologică a cuvântului ar reflecta respectul

pentru integritatea funcţiei. Construcţiile artificiale se

diferenţiază, astfel, de registrul popular şi familiar, în care

femininul se poate forma foarte uşor, dar apare ca lipsit de

respect şi chiar conotat negativ: doctoriţă, ministră

(ministreasă) etc.” (Dilema veche, „Prefecta şi domnişoara

student”, nr. 507, 31 octombrie - 6 noiembrie 2013)

4

Aspecte ale risipei alimentare în România

Risipa alimentară este o problemă serioasă, date fiind

dimensiunile îngrijorătoare ale acesteia. Astfel, conform

Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor

Unite, peste 30% din alimentele produse la nivel mondial

(aproximativ 1,3 miliarde de tone, circa 750 de miliarde de

dolari) se aruncă în fiecare an. Problematica risipei alimentare a

devenit unul dintre subiectele importante nu doar în cadrul

societăților prospere, cu un indice al dezvoltării umane ridicat,

acolo unde acest fenomen se înregistrează de mai multă vreme,

ci și la nivelul țărilor care au cunoscut recent tranziția către o

economie de tip capitalist. Fără îndoială, acest fenomen a fost

observat și în România, iar primele măsuri pentru limitarea

efectelor sale negative au fost luate în acest an, prin

implementarea unei legi împotriva risipei alimentare.

Necesitatea adoptării respectivului act normativ a venit în urma

unor studii și analize cu privire la dimensiunile risipei

alimentare din țara noastră. Astfel, un raport Eurostat din 2015

relevă faptul că deși este unul dintre statele relativ sărace ale

Uniunii Europene, cu aproximativ 40% din locuitori în pragul

sărăciei, România se află în privința risipei alimentare pe locul

10 din 27 de ţări analizate. Alte statistici susțin că anual,

cantitatea de alimente pe care o risipesc românii se ridică la

aproape 2 miliarde de kilograme, adică aproximativ 100 kg de

mâncare pe cap de locuitor. Așadar, în anumite medii s-a

conștientizat problematica risipei alimentare, au fost luate

anumite măsuri legislative, însă este necesar un amplu proces de

informare și educare a populației în vederea prevenirii acestui

fenomen.

În România, restricțiile și lipsurile alimentare din ultimii ani

ai regimului totalitar au determinat o modificare a atitudinii

publicului față consum în anii care au urmat Revoluției din

1989. Elemente precum diversificarea ofertei, apariția marilor

spații comerciale, campaniile agresive de marketing, coroborate

cu aspecte precum asimilarea unui stil de viață occidental,

creșterea veniturilor și a nivelului de trai în general, au

determinat în anumite medii sociale o abordare de tip

consumerist. Astfel, românii au fost încurajați să achiziționeze,

adeseori în exces, diferite bunuri, servicii, alimente. Risipa

alimentară pare a fi în primul rând o consecință negativă a

consumerismului și se manifestă preponderent în cadrul acelor

societăți care au adoptat acest model. Nu întâmplător,

Parlamentul European a adoptat în 2012 o rezoluţie care își

propune reducerea la jumătate a pierderilor alimentare din

Uniunea Europeană până în 2025, prin distribuirea surplusului

de alimente către persoanele care aparțin categoriilor sociale

defavorizate.

Datorită faptului că în mediul rural există un stil de viață

diferit față de urban, dimensiunile risipei alimentare sunt de

asemenea diferite. Satul tradițional, astăzi pe cale de dispariție,

presupunea un mod specific de organizare socială, un circuit

economic închis, relativ autarhic. Dacă societățile moderne sunt

axate preponderent pe consum, gospodăria rurală tradițională

producea doar bunurile de care avea nevoie pentru consumul

propriu. În general, afectată de anumite limite economice, lumea

rurală consuma ceea ce producea, iar eventualele reziduuri nu

erau destinate risipei, ci animalelor din gospodărie. Astfel,

noțiunea de risipă alimentară nu este prea familiară celor de la

țară. Agricultorul care cultivă pământul cunoaște valoarea

roadelor sale, dificultatea cu care se obțin, și este conștient că

posibilitățile economice reduse nu îi permit să nu valorifice la

maxim toate resursele de care dispune.

O excelentă modalitate de rezolvare a problemelor

specifice risipei alimentare o reprezintă educația. Măsurile

legislative luate până acum, de responsabilizare pentru

diminuarea risipei pe lanţul agroalimentar sau cele privind

vânzarea cu preţ redus a produselor aflate aproape de expirarea

termenului de valabilitate sunt insuficiente în condițiile în care

consumatorii nu sunt încurajați să își modifice comportamentul

în acest sens. Studiile arată că principalii responsabili de risipa

alimentelor sunt consumatorii (aproximativ 45%), industria

alimentară (37%), sectorul de catering (13%) și distribuitorii

(5%). În principiu, ar trebui să fie găsită o cale de mijloc între

necesitățile alimentare reale ale populației și interesele

producătorilor și distribuitorilor, care adeseori își propun o

creștere a consumului, ceea ce determină inevitabil și o creștere

a risipei. Din păcate, alături de fenomenul risipei alimentare,

aici se regăsesc și alte probleme precum consumul excesiv

(regăsit mai ales cu ocazia sărbătorilor), respectiv stilul de

alimentație defectuos, care a determinat o continuă creștere a

afecțiunilor a căror cauză este alimentația nesănătoasă. Oamenii

trebuie să fie încurajați să adopte un comportament alimentar

moderat, mai rațional, și să limiteze efectele risipei alimentare.

Lector dr. Mihai Cucerzan, USAMV Cluj-Napoca

Agricultura și Viața

Nr. 25

5

Ştiaţi că:

Portocalele au fost cultivate pentru prima dată

în China, istoria cultivării lor începand încă din

jurul anilor 2500 î.Hr.?

Cel mai ploios loc de pe Pămant este în India,

acesta fiind în localitatea Cherrapunji ?

Prima tabletă de ciocolată a fost fabricată în

Marea Britanie în anul 1795 ?

Preparatele obţinute din frunzele şi fructul

arborelui de Ginko Biloba intră în compoziţia a

cel puţin 25 de produse medicamentoase ?

Prima transformare a strugurilor în vin a avut

loc în Mesopotamia antică ?

Cel mai lung canal de irigaţii este Canalul

Karakum lung de 1445 km, din Asia Centrală ?

Marc Antoniu a fost cucerit de către Cleopatra

datorită unui parfum cu esenţă de lavandă,

aceasta având și un efect calmant și relaxant ?

Pielea devine portocalie dacă se consumă prea

mulţi morcovi deodată, acesta fiind iniţial

cultivat ca medicament, apoi descoperindu-se

că gustul bun îl face potrivit şi ca aliment ?

Grăsimile sintetice, tip margarină, nu pot fi arse

de către organismul uman ?

Pliculeţele pentru ceai au fost produse pentru

prima oară în New York în anul 1904 ?

Rădăcina de brusture este eficace în

detoxifierea organismului ?

Prima romancă intrată în Guinness Book este

din Bacău, aceasta fiind Aurora Gruescu, prima

femeie inginer silvicultor din lume ?

Orezul este singura plantă din familia cerealelor

care poate creşte în apă ?

Uneori zăpada poate fi verde, roşie, portocalie

sau galbenă, datorită contaminării acesteia cu

praf, nisip sau alte reziduuri ?

Cel mai greu dovleac din lume cantăreşte peste

820 kg ?

Agricultura înapoiată este bună contra

schimbărilor climatice ?

Ghinda este otrăvitoare pentru cai și provoacă

dependenţă ?

A consemnat Bianca-Mihaela Petrea, III,

Inginerie economică în agricultură

Sfaturi duhovniceşti la început de an ale Sfântului Serafim

de Sarov

Sufletul trebuie alimentat şi hrănit cu Cuvântul lui Dumnezeu. Cel mai mult noi ar trebui să practicăm lectura Noului Testment şi a Psaltirii. Aceasta ar trebui făcută în picioare. Din această lectura vine iluminarea minţii care este schimbată printr-o dumnezeiască schimbare.

Cel ce citeşte Sfânta Scriptură primeşte o căldură care în singurătate dă nastere la lacrimi, prin care omul este încălzit iar şi iar, umplut de daruri duhovniceşti, care dau o încântare minţii şi inimii dincolo de orice închipuire.

Mai presus de toate, aceasta trebuie făcută pentru a dobândi pacea sufletului: „Pace multă au cei ce iubesc legea Ta și nu se smintesc.” (Ps.118,165). Este foarte util să citești întreaga Biblie într-un mod inteligent. Căci numai prin acest exercițiu singur, pe lângă alte bune lucrări, Domnul nu-l va lipsi pe om de mila Sa, ci va înmulți darul sau de înțelegere.

Cei ce cu adevărat s-au hotărât să slujească Domnului Dumnezeu trebuie să se străduiasca a-și aminti mereu de Dumnezeu și să rostească rugăciunea către Iisus Hristos.

În biserică, atunci când te rogi, e de folos să stai cu ochii închiși, cu o atenție concentrată și să deschizi ochii doar când te moleșești sau când somnul îți dă târcoale și te face să moțăi. Atunci ochii trebuie ațintiți către o icoană și către lumina candelei ce arde dinaintea ei.

Nu trebuie să ne asumăm nevoințe ascetice dincolo de puterile noastre, ci să încercăm să ne facem trupul prieten credincios și vrednic de practicarea virtuților. Trebuie să mergem pe calea de mijloc. Trebuie să fim înțelegători față de neputințele și imperfecțiunile noastre sufletești și să avem răbdare față de defectele noastre, așa cum avem față de defectele altora. Dar nu trebuie să trândăvim, ci trebuie să ne silim spre îmbunătățirea firii noastre.

Nu oricine își poate impune sieși o regulă severă de asceză în toate, sau să se priveze pe sine de tot ceea ce n-ar face decât să-i dezvăluie slăbiciunile. Altminteri, prin epuizarea trupească, sufletul slăbește și el. În special, vinerea și miercurea, și mai ales în timpul celor patru posturi, trebuie luată o masă o dată pe zi, iar îngerul Domnului se va apropia de tine. La prânz manâncă suficient, la cină fii moderat.

Dar un trup care este epuizat de penitență și de boală trebuie întărit printr-un somn moderat, hrană și băutură moderate indiferent de perioadă.

Cu orice preț, noi trebuie să încercăm a păstra pacea sufletului și să nu ne tulburăm la jignirile venite de la alții. Nimic nu este mai prețios decât pacea întru Hristos Domnul. Sfinții Părinți aveau mereu un duh de pace și, fiind binecuvântați cu harul lui Dumnezeu trăiau mult.

Dobândește pacea, și mii de oameni din jurul tău se vor mântui. Atunci când un om se află într-o stare de pace a minții, el poate de la sine să le ofere celorlalți lumina necesară luminării rațiunii. Această pace, ca pe o comoară neprețuită, Domnul nostru Iisus Hristos a lăsat-o drept mostenire ucenicilor Săi înainte de moarte. (In. 14,27) Apostolul mai spunea despre ea: „și pacea lui Dumnezeu, care covârșește orice minte, să vă păzească inimile și cugetele voastre întru Hristos Iisus” (Filip. 4,7) Introdu mintea înlăuntrul inimii și dai de lucru acolo cu rugăciunea; atunci pacea lui Dumnezeu o umbrește și ea se află într-o stare de pace. Trebuie să

ne obișnuim să tratăm jignirile venite de la alții cu calm, ca și cum insultele lor nu ne privesc pe noi, ci pe altcineva. O astfel de practică ne poate aduce pacea inimii și o poate face lăcaș al lui Dumnezeu Însuși.

Dacă nu se poate să nu te tulburi, atunci, cel puțin, e necesar să încerci să îți înfrânezi limba, după cuvântul psalmistului: „tulburatu-m-am și n-am grăit” (Ps. 76, 4) Pentru a ne păstra pacea sufletului, este nevoie să evităm cu orice preț a-i critica pe alții. În mod aparte, pentru a păstra pacea sufletească „trebuie evitată acedia” și să te străduiești a avea un duh vesel și nu trist. Trebuie să încerci să ieși din această stare cât mai iute cu putință. Atenție la duhul întristării, căci aceasta dă naștere la toate relele. O mie de ispite apar din pricina lui: agitație, furie, învinuire, nemulțumirea de propria soartă, gânduri de desfrânare, schimbare permanentă a locului.

Uneori duhul cel rău al întristării pune stăpânire pe suflet și îl lipsește de umilință și bunătate față de frați și dă naștere la repulsie față de orice conversație. Atunci sufletul evită oamenii, crezând că aceștia se află la originea tulburării sale și nu înțelege că pricina tulburării sale se află într-însul. Sufletul plin de întristare și parcă scos din minți este incapabil să accepte în pace sfaturile bune ce i se aduc sau să răspundă cu umilință la întrebările ce i se pun.

Primul medicament cu ajutorul căruia omul își află în curând mângâiere sufletească este smerenia inimii, așa cum ne învață Sfântul Isaac Sirul. Această boala este tratată cu rugăciune, abținere de la grăire în deșert, lucru de mână, după puterile fiecăruia, citirea Cuvântului lui Dumnezeu și răbdare; căci el se naște din lașitate, trândăvie și grăire în deșert.

Oricine a învins patimile a învins și deprimarea. Veselia nu e păcat. Ea alungă plictiseala; și din plictiseală vine întristarea (acedia) și nimic nu e mai rea ca aceasta. Ea aduce cu sine totul. A spune sau a face răul este păcat. Dar a spune un cuvânt bun, prietenos sau plin de veselie, asa încât toată lumea să se simtă în bună dispoziție în prezența lui Dumnezeu și nu într-o stare de întristare, nu este deloc un păcat.

Dacă nu suntem de acord cu gândurile rele sugerate de diavol, facem un lucru bun. În timpul acestor atacuri, trebuie să te îndrepți cu rugăciunea către Domnul Dumnezeu, așa încât scânteia patimilor celor rele să fie alungată de la bun început. Atunci flacăra patimilor nu va mai crește.

Trupul este robul, sufletul este stăpânul. Și de aceea, mila lui Dumnezeu este cu noi atunci când trupul este slăbit și extenuat de boli; căci în acest fel patimile slăbesc și omul devine normal. Dar boala trupească în sine este ceva născut din pricina patimilor. Înlătură păcatul și boala va pleca.

6

CONFERINȚĂ:

“LANȚUL ALIMENTAR SCURT“

Bunele practici în agricultura românească aduse

de certificarea GLOBALG.A.P.

Ce este GLOBALG.A.P. ?

GLOBALG.A.P. este un standard recunoscut la nivel

internaţional pentru producţia agricolă, fiind rezultatul mai multor

ani de cercetare intensivă şi de colaborare cu experţi din industrie,

producători şi comercianţi din întreaga lume. Scopul urmărit este

acela ca producţia agricolă sigură şi durabilă să fie în avantajul

fermierilor, comercianţilor şi consumatorilor de pretutindeni.

GLOBALG.A.P. este mai mult decât un certificat. Este o viziune a

producţiei globale agricole realizată în condiţii de siguranţă şi

durabilitate prin intermediul instrumentelor, programelor şi

partenerilor aleşi. Îmbunătăţirea siguranţei şi durabilităţii

înseamnă acces mai mare la pieţe pentru producători, produse

sigure pentru comercianţi şi consumatori, sisteme de producţie

mai durabile pentru guverne şi posibilităţi mai mari de afaceri

pentru furnizorii de servicii. Standardul GLOBALG.A.P. solicită,

printre altele, o mai mare eficiență în producție. Aceasta

îmbunătățește performanțele de afaceri și reduce risipa de resurse

vitale.

Certificarea GLOBALG.A.P. acoperă:

• Siguranţa alimentelor şi trasabilitatea

• Mediul (inclusiv biodiversitatea)

• Sănătatea, securitatea şi bunăstarea muncitorilor

• Bunăstarea animalelor

• Include Managementul Integrat al Culturilor (ICM), Controlul

Integrat al Organismelor Dăunatoare (IPC), Sistemul de

Management al Calităţii (SMC) şi Analiza Riscurilor şi Punctelor

Critice de Control (HACCP).

Standardul GLOBALG.A.P. solicită o abordare generală în

producţia agricolă, fapt ce conduce la dezvoltarea celor mai bune

practici pentru generaţiile viitoare.

De ce să participi la acest eveniment?

Vor fi prezentate standardele GLOBALG.A.P. şi noile sale

produse şi sisteme de certificare având scopul de a spori

transparenţa şi implicarea părţilor interesate, fermieri şi retaileri,

pentru obţinerea şi comercializarea produselor sigure pentru

consum în agricultură. GLOBALG.A.P. reprezintă un

corespondent al HACCP din industria alimentară.

Dacă eşti fermier poţi afla cum să faci parte din „lanţul

alimentar scurt”:

- Produsele de la ferma ta pot fi listate de marile lanţuri de

magazine de retaileri, de exportatori sau de rețelele de

distribuție, îndeplinind un set de condiţii obligatorii;

- Afli care sunt cerinţele comercianţilor pentru producătorii

locali, care sunt cerinţele de vânzare cu amănuntul si despre

elementele de siguranţa alimentelor;

- Poti afla mai multe despre aceste certificari, costuri,

metode de implementare;

- Se vor discuta dezavantajele şi riscurile pe care şi le vor

asuma producatorii care nu deţin cerificarea GLOBALG.A.P.;

- Vei afla povesti de succes despre cum a ajutat certificarea

GLOBALG.A.P. ca fermierii polonezi sa devină unii dintre

cei mai mari exportatori de fructe si legume din Europa;

INAQ Consulting oferă servicii integrate pentru

dezvoltarea, creșterea performanțelor și competitivității la

nivel individual și organizațional prin programe de instruire “in

house”, organizate și personalizate în funcție de specificul

cerințelor clientilor.

În prezent, programele de consultanță, pe care compania

le pune la dispoziție, cuprind servicii de audit diagnostic

Globalgap, servicii de instruire privind cerințele Globalgap,

servicii de consultanță Globalgap și servicii de audit

precertificare Globalgap. Informații suplimentare privind

organizarea, structura și durata cursurilor, precum și orice alte

detalii referitoare la serviciile puse la dispoziție, puteți obține la

adresa de mail ionut.nache@inaq.ro sau la numărul de telefon

0722517971.

Agricultura și Viața

Nr. 25

7

Interacțiuni și distanțe personale

Teritorialitatea

Conceptul de teritorialitate s-a dezvoltat în studiile asupra

comportamentului animal. De aceea, nu-l putem utiliza în psihologia

umană fără anumite precauţii, căci proprietățile fizice ale spaţiului nu

determină comportamentul animal în aceeaşi manieră ca şi

comportamentul uman. Omul atribuie sensuri spaţiilor fizice, de aceea

teritoriul uman este prin excelenţă social. Teritoriul nu există în sine; el

nu are realitate decât prin cel ce-l foloseşte şi face din el obiect de

cunoaştere, devenind un loc socializat în măsura în care caracteristicile

sale fizice şi aspectele culturale ce-i sunt atribuite se combină într-un

singur sistem. Termenul de proxemică al lui Hall (1966) desemnează

tocmai felul în care utilizările spaţiului depind de calitatea lui de

teritoriu şi de componentele lui culturale.

Conceptul de teritoriu desemnează astfel maniera în care folosim

locurile sau spaţiile potrivit semnificaţiilor psihologice şi culturale pe

care le-o conferă cadrele sociale. Un teritoriu corespunde, în general,

unui spaţiu fizic precis delimitat; adesea, el este amenajat pentru o

activitate definită şi pentru a primi o persoană sau un grup. În plus,

ideea de teritoriu desemnează în mod obişnuit personalizarea locului cu

ajutorul unor marcatori şi a unor elemente care indică cine îl ocupă la

un moment dat.

Spaţiul personal

Conceptul de teritorialitate presupune comportamente centrate pe

un teritoriu fix. Există însă şi un alt tip de comportament teritorial, legat

de un teritoriu mobil.

Existenţa acestui teritoriu mobil a fost mai întâi semnalată în

studiile asupra comportamentului animal. Heine Hediger (1950) a arătat

că animalele au tendinţa de a păstra o anume distanţă între ele atunci

când interacţionează. Aceste distanţe rămân constante înăuntrul

speciilor; ele nu variază foarte mult în funcţie de context. Animalele se

retrag sau reacţionează agresiv de îndată ce spaţiul invizibil din jurul

lor este invadat. Hediger a numit această distanţă distanţă personală.

Edward Twitchell Hall (1959), un antropolog, a fost fascinat de

felul în care animalele utilizează spaţiul şi s-a întrebat în ce măsură

aceste patternuri de comportament se regăsesc la om. El a propus

termenul de proxemică pentru a desemna studiul folosirii spaţiului de

către om. De asemenea, el a folosit termenul de spaţiu personal pentru

spaţiul din imediata apropiere a persoanei. Potrivit lui Hall, spaţiul

personal ia forma unei sfere, iar individul nutreşte sentimente de

proprietate pentru această sferă mobilă în care se include. Antropologul

american a realizat cercetări interculturale şi a constatat că în orice

cultură există norme privind distanţa pe care indivizii trebuie să o

păstreze între ei atunci când interacţionează. Mărimea acestor distanţe

de interacţiune este determinată de cultură şi de natura interacţiunii.

Pentru el, individul uman este o fiinţă înconjurată de câmpuri care se

contractă şi se dilată, iar fluctuaţia acestor câmpuri oferă informaţii

preţioase despre persoană şi despre interacţiune.

Hall (1966) a identificat patru tipuri de distanţă ce caracterizează

interacţiunile indivizilor din societăţile vestice:

1. Distanţa intimă – caracterizează interacţiunile dintre

îndrăgostiţi, soţi, mamă şi copil etc. Ea presupune contactul fizic sau

interacţiuni de felul comunicării în şoaptă.

2. Distanţa personală – apare în interacţiunile dintre prieteni, soţ şi

soţie etc. Distanţa personală înseamnă în general o lungime de braţ şi

constituie distanţa obişnuită în interacţiunile cotidiene dintre prieteni şi

cunoştinţe care discută chestiuni de interes personal, dar care nu se

angajează în contacte fizice.

3. Distanţa socială – aceasta este utilizată atât în interacţiunile cu

cei pe care-i cunoaştem superficial, cât şi în interacţiunile formale – de

pildă, atunci când ne adresăm unui funcţionar sau unui vânzător.

4. Distanţa publică – caracterizează interacţiunile deosebit de

formale. Ea presupune o distanţă fizică de 3-8 metri. Este distanţa pe

care o păstrăm faţă de personajele foarte importante, înzestrate cu

putere sau devenite celebre.

Little (1965) a căutat să testeze în laborator observaţiile lui Hall.

El a cerut subiecţilor să joace rolul unui prieten, al unei cunoştinţe sau

al unui străin şi să interacţioneze de pe aceste poziţii cu un complice al

experimentatorului într-un birou, pe un hol sau în stradă. Astfel, Little a

constatat că subiecţii se plasau la diferite distanţe în raport cu

complicele, în funcţie de presupusa lor relaţie cu el. Aceste distanţe au

corespuns destul de exact cu cele descrise de Hall. Studiul lui Little a

demonstrat că oamenii au norme precise pentru reglarea distanţelor de

interacţiune.

Alte două descoperiri au completat cunoştinţele noastre despre

spaţiul personal. Potrivit lui Horwitz, Duff şi Stratton (1964), spaţiul

personal nu are o formă perfect circulară: el este mai mare în faţa

individului, şi mai redus în spate şi pe părţi. Pe de altă parte, un studiu

al lui Knowles (1973) a evidenţiat faptul că grupurile, ca şi indivizii, au

spaţii personale. Knowles a plasat grupuri de două sau patru persoane

în centrul sălii de aşteptare a unui aeroport şi a constatat că rareori

existau „invadatori” care treceau prin grup; cei mai mulţi trecători

ocoleau grupul. Cu cât grupul era mai mare, cu atât era mai puţin

probabil ca spaţiul său să fie invadat.

Dezvoltarea spaţiului personal

Comportamentele spaţiale pe care le-am descris nu sunt înnăscute,

ci învăţate. Există cercetări care atestă că numai la vârsta de patru sau

cinci ani copii încep să arate comportamente spaţiale consistente. La 12

-13 ani normele spaţiale ale preadolescentului sunt foarte asemănătoare

cu cele ale adultului.

Un aspect interesant al comportamentului spaţial îl constituie

relaţia dintre copii şi adulţi. În mod firesc, indivizii respectă drepturile

spaţiale ale celorlalţi, ferindu-se să le invadeze spaţiul personal. Totuşi,

Fry şi Willis (1971) au arătat că adulţii acţionează ca şi cum copiii n-ar

avea dreptul la spaţiu personal; pe de altă parte, ei nu reacţionează

atunci când copiii le invadează spaţiul personal. Cei doi autori au

instruit nişte copii de 5, 8 şi 10 ani să se aşeze cât de aproape pot de

adulţii care aşteptau în holul unui cinematograf, fără însă să-i atingă.

Adulţii au reacţionat cu zâmbete şi mângâieri pe creştet la invadarea

spaţiului lor personal de către copiii de cinci ani. Apropierea copiilor de

opt ani nu provoca nicio reacţie deosebită, dar faţă de cei de zece ani

adulţii se comportau de parcă le-ar fi stat prea aproape un alt adult:

dădeau semne că se simt deranjaţi şi făceau un pas înapoi. Ca atare,

adulţii tolerează sau chiar agreează invadarea spaţiului lor personal de

către copiii mici, dar resimt ca pe o violare a spaţiului personal

apropierea copiilor mai mari.

Reacţii la invadarea spaţiului personal

Există foarte multe studii care atestă că oamenii au spaţii

personale clar definite, deşi mărimea acestor spaţii depinde de un

număr de variabile. Persoanele evită, pe cât posibil, să invadeze spaţiul

personal al altora. Totuşi, în viaţa cotidiană apar multe împrejurări în

care se produc astfel de violări. Cum reacţionează indivizii în aceste

situaţii şi ce efecte au astfel de intruziuni?

Una din reacţiile obişnuite la violarea spaţiului personal este

stresul. Subiecţii raportează că nu se simt în largul lor şi că au o

senzaţie de inconfort. McBride, King şi James (1965) au pus în

evidenţă creşterea conductibilităţii electrice a pielii în cazul subiecţilor

care resimt invadarea spaţiului personal. Acest răspuns fiziologic al

subiecţilor este mai accentuat când invadarea spaţiului personal se

produce frontal.

De asemenea, persoanele reacţionează la violarea spaţiului lor

personal retrăgându-se, mișcându-se pentru a restabili distanţa pe care o

consideră potrivită sau părăsind situaţia. Sunt celebre experimentele lui

Sommer în care se observă astfel de gesturi ale subiecţilor. Sommer a

instruit complici de sex feminin să se aşeze, în bibliotecă, la masa

ocupată de o studentă. Complicele se aşeza 1. pe scaunul de lângă

studentă şi îl trăgea mai aproape de aceasta; 2. pe acelaşi scaun fără să-l

mişte; 3. faţă în faţă cu studenta; 4. pe un scaun în spatele acesteia.

Autorul a constatat că în prima condiţie 70% din subiecţi părăseau

masa după 30 de minute – în grupul de control, numai 10% din subiecţi

făceau lucrul acesta. Sommer a remarcat că subiecţii încercau să-şi

apere teritoriul înainte de a pleca – îşi mutau scaunul, îşi schimbau

poziţia, ridicau bariere între ei şi invadatori.

Psiholog Ana Maria Calancea

http://www.uaiasi.ro/agricultura/

EVENIMENTE

USAMV Iaşi, Departamentul de Cercetare, Inovare şi

Transfer Tehnologic şi Liga Studenţilor organizează Simpozionul

ştiinţific studenţesc vineri, 7 aprilie 2017.

Studenţii care doresc să participe trebuie să trimită lucrările până

pe 27 martie 2017.

Sponsor

principal:

Pentru susţinerea acestei publicaţii, vă rugăm să ne

contactați la datele de mai sus în vederea inițierii unei

frumoase colaborări.

Facultatea de Agricultură USAMV Iași Aleea Mihail Sadoveanu nr.3, Iaşi, 700490 tel./fax: 0232 407 347, tel. mobil: 0741 706 602 e-mail: redactor_sef@yahoo.com Coordonator: Prof. Dr. Teodor ROBU Redactor-șef: Drd. Vasilica ONOFREI Colectiv redacțional: Prof. Dr. Mihai STANCIU, Lect. Dr. Simona-Catrinel AVARVAREI, Lect. Dr. Elena PETREA, Prof. Dr. Mihai AXINTE, Conf. Dr. Aglaia MOGÂRZAN, Drd. Roxana-Alexandrina CLINCIU-RADU, Studenți: Elena PATROLEA, Costinela PATROLEA, Ramona-Petronela TOMA, Petru PRICOP-HARABAGIU, Bianca-Mihaela PETREA, Drd. Marian BURDUCEA

Puteţi direcţiona 2% din impozitul pe venitul dvs. pentru proiectele şi activităţile

pe care le susţine FUSPA

Persoană Juridică ?

Redirecționează până la 20% din impozitul pe profit.

Întoarce o parte din beneficiile companiei tale comunității din care poți și tu să faci parte.

Persoană Fizică ?

Redirecționează 2% din impozitul pe venit (formularul 230 și/sau formular 200 daca ai și alte surse de venit în afara salariului).

Datele noastre necesare pentru Completarea Formularelor sunt:

• Numele Asociaţiei: FUSPA

• CIF (Codul de Identificare Fiscală): 11609468

• Contul Organizaţiei în format IBAN: RO03BRDE240SV15023262400

•ATENŢIE:

La formularul 230 trebuie anexat, în copie, formularul 210 — “Fişa fiscală”, care se obţine de la angajator.

DETALII şi INFORMAŢII:

Prof. Univ. Dr. Teodor ROBU, tel./fax: 0232 407 347

Agricultura și Viața

9 Sfaturi pentru o sesiune mai bună

1. Nu mai pierde nopţile.

2. Dormi.

3. Evită amânarea.

4. Gestionează-ţi eficient timpul.

5. Alimentează-te corect.

6. Deconectează-te.

7. Informează-te.

8. Fă sport.

9. Fii optimist.

E un fapt demonstrat: cerul nu-ţi pică niciodată-n cap.

Foloseşte-ţi constructiv frica: să te motiveze să te ţii de

programul de învăţat. Mai fă o pauză o dată la două săptămâni şi

chefuieşte. Sărbătoreşte orice “victorie”.

Baftă în sesiune!