editura rao

AGATHA CHRISTIE

CRIMA DIN ORIENT EXPRESS

Traducere din limba englezăJUSTINA BANDOL

Într-o scrisoare din 1972 către un admirator din Japonia, Agatha Christie mărturiseşte care sunt romanele ei preferate, oferind şi câte o scurtă explicaţie.

1. Zece negri mititeiMi-a plăcut tehnica aceasta complicată care mi-a pus

mintea la lucru şi cred că m-am descurcat mulţumitor.2. Cine l-a ucis pe Roger AckroydUn (roman) preferat, în general, şi, de asemenea, prima oară

când naratorul reuşeşte să fie un ticălos. 3. O moarte anunţatăMi-am închipuit personaje interesante despre care să merite

să scriu, iar la sfârşitul cărţii mi se părea că le cunosc.4. Crima din Orient ExpresPăi, fiindcă a fost o idee nouă despre o conspiraţie.5. 13 problemeO culegere bună de povestiri.6. Către zeroMi s-a părut interesantă ideea ca nişte oameni din locuri

diferite să se apropie de crimă, în loc să încep cu crima şi să dezvolt de aici.

7. Noapte nesfârşităPreferatul meu în momentul de faţă.8. Casa StrâmbăAm găsit interesant de explorat cazul acestei familii.9. Vinovat fără vinăO idee care mi-a venit cu ceva vreme înainte de a începe

să lucrez la carte.10. Mâna ascunsăPe care am recitit-o mai târziu şi mi-a plăcut la fel de mult.

Lui M.E.L.M. Arpachiya, 19331

1 Sir Max Edgar Lucien Mallowan (1903–1978), al doilea soţ al scriitoarei; a fost arheolog specializat în istoria antică a Orientului Mijlociu. În 1933 a lucrat în situl preistoric Arpachiya din Irak. (n.tr.)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României CHRISTIE, AGATHA

Crima din Orient Express / Agatha Christie; trad.: Justina Bandol. - Bucureşti: Editura RAO, 2014

ISBN 978-606-609-620-1

821.111-312.4=135.1

Editura RAOStr. Bârgăului nr. 9-11, Bucureşti, Româniawww.raobooks.comwww.rao.ro

AGATHA CHRISTIEMurder on the Orient ExpressCopyright © 1934 Agatha Christie LimitedAGATHA CHRISTIE şi POIROT sunt mărci înregistrate ale Agatha Christie Limitedîn Marea Britanie şi/sau în restul lumiiToate drepturile rezervate

Traducere din limba englezăJUSTINA BANDOL

© Editura RAO, 2014Pentru versiunea în limba română

2014

ISBN 978-606-609-620-1

CUPRINS

Par tea I FAP TELE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

Un pa sa ger im por tant în Ta u rus Ex press . . . . . . . . . . . . . . . .13Ho te lul Tokatlian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .22Poirot re fuză să preia un caz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .30Un stri găt în noapte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .38Crima . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .42O fe meie? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .54Cor pul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .62Ră pi rea mi cu ţei Da isy Ar mstrong . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .72

Par tea a II‑a MĂR TU RI ILE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77

Măr tu ria în so ţi to ru lui de va gon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .79Măr tu ria se cre ta ru lui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .86Măr tu ria va le tu lui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .91Măr tu ria doam nei Hubbard . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .97Măr tu ria dom ni şoa rei su e deze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .105Măr tu ria prin ţe sei ru soaice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .110Măr tu ria con te lui şi a con te sei Andrenyi . . . . . . . . . . . . . . .117Măr tu ria co lo ne lu lui Arbuthnot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .122Măr tu ria dom nu lui Hardman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .130Măr tu ria ita li a nu lui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .137Măr tu ria dom ni şoa rei Debenham . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .141Măr tu ria ca me ris tei nem ţoaice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .146Un su mar al măr tu ri i lor pa sa ge ri lor . . . . . . . . . . . . . . . . . . .152

10

Par tea I

Fap tele

Ce spune arma cri mei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .160Ce spun ba ga jele că lă to ri lor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .168

Par tea a III‑a HER CULE POIROT SE AŞAZĂ CO MOD ŞI SE GÂN DEŞTE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183

Care din tre ei? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .185Zece în tre bări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .193Câ teva de ta lii sem ni fi ca tive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .198Pata de gră sime de pe pa şa por tul ma ghiar . . . . . . . . . . . . . .207Nu mele de bo tez al prin ţe sei Dragomiroff . . . . . . . . . . . . . .214O a doua dis cu ţie cu co lo ne lul Arbuthnot . . . . . . . . . . . . . .219Ade vă rata iden ti tate a dom ni şoa rei Debenham . . . . . . . . .223Alte re ve la ţii sur prin ză toare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .227Poirot pro pune două so lu ţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .233

Ca pi to lul 1

Un pa sa ger im por tant în Ta u rus Ex press

La ora cinci, într‑o di mi neaţă de iarnă, la pe ro nul gă rii din ora şul si rian Alep fu sese tras tre nul nu mit cu em fază în ghi du‑rile fe ro vi are Ta u rus Ex press. Era for mat dintr‑un va gon‑re‑sta u rant cu bu că tă rie, un va gon de dor mit şi două va goane cu des ti na ţie lo cală.

Lângă scara va go nu lui de dor mit, un tâ năr lo co te nent fran‑cez, stră lu ci tor în uni forma sa, stă tea de vorbă cu un om mă‑run ţel şi sub ţire, în fo fo lit până la urechi, din care nu se ză reau de cât vâr ful roşu al na su lui şi ca pe tele ră su cite ale mus tă ţi lor.

Era o vreme ge roasă, şi mi si u nea aceasta de a con duce la tren pe un vi zi ta tor străin nu pă rea toc mai de in vi diat, dar lo‑co te nen tul Dubosc şi‑o în de pli nea cu bra vură. Îşi ros tea pro‑po zi ţi ile într‑o fran ceză ele gantă, cul ti vată. Nu că ar fi ştiut des pre ce era vorba. Cir cu la seră zvo nuri, de si gur, ca în tot‑deauna în ase me nea ca zuri. Ge ne ra lul – ge ne ra lul său – de ve‑nise de la un timp tot mai iri ta bil. Apoi so sise acest bel gian – toc mai din An glia, se zvo nea. Tre cuse o săp tă mână – o săp tă mână ten sionată, ciu dată. După care se pe tre cu seră brusc anu mite lu cruri. Un foarte dis tins ofi ţer se sin u ci sese, un al tul de mi‑sionase, feţe până atunci cris pate se re la xa seră, anu mite pre ca‑u ţii de na tură mi li tară fu se seră anu late. Iar ge ne ra lul – ge ne ra lul pro priu şi per so nal al lo co te nen tu lui Dubosc – pă ruse să în ti‑ne rească de o dată cu zece ani.

14 Crima din Orient Express 15

– Sfânta So fia e foarte fru moasă, spuse lo co te nen tul Dubosc, care n‑o vă zuse nici o dată.

O pală de vânt rece şu ieră de‑a lun gul pe ro nu lui. Cei doi băr baţi se în fi o rară. Lo co te nen tul Dubosc re uşi să arunce pe fu riş o pri vire la ca dra nul cea su lui său de mână. Cinci fără cinci – mai erau doar cinci mi nute!

Părându‑i‑se că in ter lo cu to rul îi ob ser vase pri vi rea fu rişă, lo co te nen tul se grăbi să con ti nue:

– Sunt pu ţini oa meni care că lă to resc în ano tim pul acesta, spuse el, uitându‑se în sus la gea mu rile va go nu lui de dor mit.

– Aşa este, se în voi Poirot.– Să spe răm că nu vă veţi în ză pezi în Mun ţii Ta u rus!– Se în tâm plă aşa ceva?– S‑a mai în tâm plat, da. Nu anul acesta, încă.– Să spe răm atunci că nu vom avea parte de aşa ceva, spu‑

se Poirot. Bu le ti nele me teo din Eu ropa anunţă vreme rea.– Chiar foarte rea. În Bal cani e multă ză padă.– Şi în Ger ma nia, am au zit.– Eh bien, făcu lo co te nen tul Dubosc gră bit, an ti ci pând

o nouă pa uză. Mâine‑seară la opt fără do uă zeci o să fiţi în Is tan bul.

– Da, spuse Poirot, şi con ti nuă cu dis pe rare: Am au zit că Sfânta So fia e foarte fru moasă.

– Mi nu nată, mi se pare.Dea su pra ca pe te lor lor, oblo nul unuia din tre com par ti‑

men tele din va go nul de dor mit fu tras la o parte şi o tâ nără fe meie privi afară.

Mary Debenham dor mise pu ţin de când ple case din Bag‑dad, în joia di na inte. Nici în tre nul spre Kir kuk, nici în mo te lul din Mosul, nici noap tea din urmă, în tren, nu se odih nise bine. Acum, să tulă să stea cu ochii în ta van în căl dura su fo cantă din com par ti men tul su pra în căl zit, se ri di case şi pri vea afară.

Tre buie să fie gara din Alep. Ni mic in te re sant, bi ne în ţe les. Nu mai pe ro nul lung şi prost lu mi nat, pe care nişte gla suri

Dubosc au zise din în tâm plare frag mente dintr‑o con ver‑sa ţie în tre el şi străin.

– Ne‑ai sal vat, mon cher, spu nea ge ne ra lul emo ţionat, şi ma rea mus taţă sură îi tre mura în timp ce vor bea. Ai sal vat onoa rea ar ma tei fran ceze şi ai evi tat o mare văr sare de sânge! Cum aş pu tea să‑ţi mul ţu mesc că ai răs puns che mă rii mele? Ai ve nit atât de de parte...

La care străi nul (pe nu mele său Her cule Poirot) răs pun‑sese la fel de ce re mo nios, men ţi o nând:

– Şi oare crezi că nu‑mi amin tesc că mi‑ai sal vat cândva via ţa?

Aici ge ne ra lul re pli case, din nou pe mă sură, că nu avea niciun me rit pen tru acea faptă de de mult, şi, după ce amin ti‑seră din nou de Franţa, de Bel gia, de glo rie, de onoare şi alte ase me nea lu cruri, cei doi se îm bră ţi şa seră căl du ros şi con ver‑sa ţia lu ase sfâr şit.

Cât des pre ce se în tâm plase de fapt, lo co te nen tul Dubosc n‑avea nici cea mai vagă idee, dar îi fu sese în cre din ţată mi si u‑nea de a‑l con duce pe monsieur Poirot şi el şi‑o în de pli nea cu tot ze lul şi cu toată ar doa rea care stau bine unui tâ năr ofi ţer având o ca ri eră pro mi ţă toare în faţa sa.

– As tăzi e du mi nică, spuse lo co te nen tul. Mâine, luni sea‑ră, veţi fi în Is tan bul.

Nu era prima oară când fă cea această ob ser va ţie. Con ver‑sa ţi ile pe pe ron îna inte de ple ca rea tre nu lui tind să aibă un ca rac ter în tru câtva re pe ti tiv.

– Într‑ade văr, fu de acord Poirot.– Şi in ten ţionaţi să ră mâ neţi acolo pen tru câ teva zile, cred?– Mais oui.1 N‑am vi zi tat nici o dată Is tan bu lul. Ar fi pă cat

să trec fără să mă opresc – comme ça2. Poirot pocni din de gete de mon stra tiv. Nu mă gră beşte ni meni; am să fac pe tu ris tul câ teva zile.

1 O, da. (în lb. fr. în orig.)2 Aşa, pur şi simplu (în lb. fr. în orig.)

16 Crima din Orient Express 17

Poirot în cu vi inţă.– Nu sunt mulţi că lă tori, îmi ima gi nez, nu? în trebă el.– Nu, monsieur. Mai sunt doar doi pa sa geri – amân doi

en glezi. Un co lo nel din In dia şi o tâ nără doamnă ve nită din Bag dad. Monsieur do reşte ceva?

Monsieur ceru o sti clă mică de Perrier.Cinci di mi neaţa nu e o oră po tri vită pen tru a te îm barca

într‑un tren. Mai erau două cea suri până la ră să rit. Ştiindu‑se ne dor mit şi con şti ent că în de pli nise cu suc ces o mi si une de li‑cată, Poirot se ghe mui într‑un colţ şi adormi.

Când se trezi, era nouă şi ju mă tate. Poirot se re pezi ne în târ‑ziat spre va go nul‑re sta u rant, în că u ta rea unei ca fele fier binţi.

Aici găsi de o cam dată o sin gură per soană – evi dent, tâ năra en gle zoaică des pre care îi vor bise con duc to rul. Era înaltă, sub‑ţire şi bru netă – să fi avut poate do uă zeci şi opt de ani. Fe lul ei de a mânca mi cul de jun şi de a‑l ruga pe os pă tar să‑i mai adu‑că pu ţină ca fea avea un soi de efi ci enţă rece, tră dând cu noaş te‑rea lu mii şi ex pe ri enţa dru mu ri lor. Purta o ro chie de că lă to rie în chisă la cu loare, dintr‑un ma te rial sub ţire, cât se poate de po tri vit pen tru at mo sfera în cinsă din tren.

Ne a vând ceva mai bun de fă cut, Her cule Poirot se amuză să o stu di eze pe fu riş.

Era, apre cie el, ge nul de tâ nără fe meie care îşi pu tea purta de grijă cu uşu rinţă ori unde ar fi mers. Pă rea echi li brată şi re‑a listă. Lui Poirot îi plăcură re gu la ri ta tea se veră a tră să tu ri lor ei şi pa loa rea de li cată a pi e lii. Îi plăcură pă rul ne gru, lu cios, on du lat cu grijă, şi ochii ce nu şii, reci şi im per so nali. Dar fata era, de cise el, un pic prea aus teră pen tru a fi ceea ce Her cule Poirot nu mea une jolie femme1.

La scurt timp după aceasta, în va go nul‑re sta u rant mai in tră ci neva. Era un băr bat înalt, de pa tru zeci, cinci zeci de ani, cu o si lu etă zveltă şi cu pi e lea oa cheşă, uşor gri zo nant la tâm ple.

1 O femeie drăguţă (în lb. fr. în orig.)

furi oase se cer tau un deva în arabă. Doi băr baţi sub fe reas tra ei vor beau în fran ceză. Unul era un ofi ţer fran cez, ce lă lalt – un omu leţ cu nişte mus tăţi uri aşe. Mary Debenham su râse slab. Nu mai vă zuse pe ni meni atât de în fo fo lit. Pro ba bil era foarte frig afară. De asta în căl zeau tre nul atât de groaz nic. În‑cercă să îm pingă gea mul mai jos, dar acesta nu mai co borî.

În so ţi to rul va go nu lui de dor mit se apro pi ase de cei doi băr‑baţi. Tre nul era gata de ple care, spuse el. Monsieur ar face bine să urce. Omu le ţul îşi scoase pă lă ria. Ce cap avea, ca un ou! În ciuda ne li niş ti lor sale, Mary Debenham zâmbi. Un omu leţ ri di‑col. Ge nul pe care nu‑l poţi lua nici o dată în se rios.

Lo co te nen tul Dubosc îşi ros tea discursul de adio. Îl pre‑gă tise di na inte şi‑l păs trase pen tru ul ti mul mo ment – câ teva pro po zi ţii fru moase, bine şle fu ite.

Fără să se lase mai pre jos, Poirot îi răs punse ase me nea.– En voiture1, monsieur, spuse con duc to rul.Cu o ex pre sie de in fi nită şo vă ială, Poirot se urcă în tren.

În so ţi to rul se sui după el. Poirot flu tură cu mâna în semn de adio. Lo co te nen tul Dubosc duse palma la chi piu. Cu o smu ci‑tură nă pras nică, tre nul se puse uşor în miş care.

– Enfin! mur mură Her cule Poirot.– Brrr, făcu lo co te nen tul Dubosc, dându‑şi seama abia

acum cât de frig îi fu sese...

– Voilà, monsieur. Cu un gest dra ma tic al mâi nii, con duc‑to rul îi sem nală lui Poirot fru mu se ţea com par ti men tu lui şi or di nea per fectă în care îi fu se seră aran jate ba ga jele. Mica va‑li joară v‑am pus‑o aici.

Mâna în tinsă era gră i toare. Her cule Poirot de puse în ea o banc notă în do ită.

– Merci, monsieur. În so ţi to rul de veni prompt şi efi ci ent. Am bi le tul dum nea voas tră. Vă rog să‑mi daţi şi pa şa por tul. În ţe leg că vă opriţi în Is tan bul pen tru câ teva zile, nu?

1 În vagon (în lb. fr. în orig.)

18 Crima din Orient Express 19

– Ah, aşa. Ei bine, pot să vă spun că sunt foarte bucuros că mer geţi fără oprire, pen tru că şi eu fac ace laşi lu cru.

Co lo ne lul se în clină stân gaci, ro şind uşor.„E sus cep ti bil co lo ne lul, se gândi Her cule Poirot oa re cum

amu zat. Că lă to ria cu tre nul e la fel de pe ri cu loasă ca o ex pe di‑ţie pe mare!“

Cu o voce egală, dom ni şoara Debenham spuse că era o veste bună. Afişa o ati tu dine uşor re ţi nută.

Poirot ob servă că, de data aceasta, co lo ne lul o în soţi pâ‑nă la uşa com par ti men tu lui. Ceva mai târ ziu, pe când tra‑ver sau pei sa jul ma ies tuos al Mun ţi lor Ta u rus, co lo ne lul şi dom ni şoara Debenham stă teau unul lângă al tul pe co ri dor. În timp ce pri veau de sus spre tre că toa rea Por ţile Ciliciene, fata scoase de o dată un sus pin. Poirot, care se afla aproape, o auzi mur mu rând:

– E atât de fru mos! Aş vrea... Aş vrea...– Ce anume?– Aş vrea să mă pot bucura de fru mu se ţea aceasta!Arbuthnot nu răs punse. Doar li nia pă tră ţoasă a ma xi la ru‑

lui îi de veni mai as pră şi parcă mai în tu ne cată.– Aş da orice să nu fii im pli cată în toate as tea, spuse el.– Mai în cet, te rog. Mai în cet.– Nu‑i ni mic. Co lo ne lul aruncă o pri vire uşor ener vată în

di rec ţia lui Poirot. Apoi con ti nuă: Dar nu‑mi place fap tul că eşti gu ver nantă – la che re mul unor mame ti ra nice şi al ţân ci‑lor ne as cul tă tori.

Ea râse, cu abia o um bră de des tin dere în glas.– O, să nu crezi asta! Mi tul gu ver nan tei opri mate e deja de‑

pă şit. Te asi gur că as tăzi pă rin ţii sunt cei care se tem să nu fie agre saţi de mine.

Con ver sa ţia se opri aici. Arbuthnot era, poate, ru şi nat de iz buc ni rea sa.

„O co me die des tul de bi zară“, mur mură Poirot pen tru si‑ne, gân di tor.

„Co lo ne lul din In dia“, îşi spuse Poirot.Nou‑ve ni tul se în clină uşor di na in tea fe tei.– Bună di mi neaţa, dom ni şoară Debenham.– Bună di mi neaţa, dom nule co lo nel.Co lo ne lul se oprise cu o mână pe sca u nul din faţa ei.– Aveţi ceva îm po trivă? în trebă el.– Nu, bi ne în ţe les. Lu aţi loc.– Mi cul de jun nu e în tot deauna po tri vit pen tru dis cu ţii.– Oh, sper că nu. Dar nu muşc.Co lo ne lul se aşeză.– Chel ner! chemă el pe un ton im pe rios.Co mandă ouă şi ca fea.Ochii îi ză bo viră o clipă asu pra lui Her cule Poirot, dar

trecură apoi in di fe renţi mai de parte. Poirot, care cu noş tea bi‑ne men ta li ta tea en gle zească, ştiu că îşi spu sese: „Vreun afu ri‑sit de străin“.

Ade vă raţi en glezi, cei doi nu fură prea vor bă reţi în tim pul me sei. Schim bară câ teva re plici scurte, apoi fata se ri dică şi o porni spre ca bina sa.

La prânz, cei doi îm păr ţiră din nou masa şi din nou îl ig no rară com plet pe cel de‑al tre i lea pa sa ger. Con ver sa ţia fu de data aceasta mai ani mată de cât di mi neaţă. Co lo ne lul Arbuthnot vorbi des pre Punjab şi din când în când îi puse fe tei în tre bări des pre Bag dad, unde de veni clar că ea de ţi nuse un post de gu ver nantă. Pe parcursul con ver sa ţiei, cei doi îşi des co pe riră nişte pri e teni co muni, ceea ce‑i făcu ime diat mai pri e te noşi şi mai pu ţin ri gizi. Dis cu tară des pre bă trâ nul Tommy Nu‑ştiu‑cum şi des pre Jerry Nu‑ştiu‑care. Co lo ne lul o în trebă dacă mer gea până în An glia sau dacă avea de gând să se oprească în Is tan bul.

– Nu, nu mă opresc.– Şi nu vă pare rău?– Am ve nit pe ace laşi drum cu doi ani în urmă şi am stat

atunci trei zile în Is tan bul.

20 Crima din Orient Express 21

Ea făcu un gest brusc cu mâna, ca şi cum ar fi în lă tu rat ideea pe ri co lu lui ca to tal ne sem ni fi ca tivă.

– Da, am în ţe les. Dar ora!– Ora?– O să în târ ziem.– Da, e po si bil, fu de acord Poirot.– Dar nu ne pu tem per mite să în târ ziem! Tre nul tre buie să

so sească la 6.55, şi apoi avem de tra ver sat Bos fo rul ca să prin‑dem Sim plon Ori ent Expressul de pe ţăr mul ce lă lalt la ora no‑uă. Dacă în târ ziem o oră, două, vom pierde le gă tura.

– Da, se poate, con simţi Poirot.O privi cu in te res. Mâna cu care fata se ţi nea de bara de la

geam era în cor dată, bu zele îi tre mu rau.– Vă de ran jează atât de tare, mademoiselle? în trebă el.– Da. Da, mă de ran jează. Tre buie... tre buie să prind tre‑

nul acela.Fata se ră suci şi o luă în jo sul co ri do ru lui, pen tru a se ală‑

tura co lo ne lu lui Arbuthnot.Ne li niş tea îi fu sese însă za dar nică. Zece mi nute mai târ‑

ziu, tre nul porni din nou. Ajunse la Haydapaşa cu nu mai cinci mi nute în târ zi ere, căci re cu pe rase din timp pe drum.

Apele Bos fo ru lui erau bă tute de vânt, aşa că Poirot nu agree tra ver sa rea. Pe va por fu des păr ţit de to va ră şii săi de că‑lă to rie şi nu‑i mai văzu.

Ajun gând la po dul Ga lata, luă o tră sură di rect spre ho te‑lul Tokatlian.

Mai târ ziu avea să‑şi aducă aminte de acest gând al său.În acea noapte, la un spre zece ju mă tate, ajun seră la Ko nya.

Cei doi en glezi ie şiră să‑şi dez mor ţească pi cioa rele şi o por‑niră în sus şi în jos pe pe ro nul în ză pe zit.

Poirot se mul ţumi să pri vească de la geam for fota din gară. După vreo zece mi nute însă, de cise că o gură de aer n‑ar fi rea, până la urmă. Se pre găti cu grijă, înfăşurându‑se în câ teva ha ine şi fu lare şi în căl ţând pe dea su pra ghe te lor lus tru ite o pe re che de ga loşi. Ast fel în veş mân tat, co borî atent pe pe ron şi în cepu să se plimbe de‑a lun gul lui, până din colo de lo co mo tivă.

Re cu noscu cele două si lu ete vagi care dis cu tau în um bra unui va gon de măr furi după voce. Vor bea Arbuthnot.

– Mary...Fata îl în tre rupse:– Nu acum. Nu acum. Când to tul se va sfârşi. Când va ră‑

mâne în urmă... atunci...Poirot se în toarse fără zgo mot în a poi. Era mi rat.Nu‑i ve nea să creadă că aceea fu sese vo cea de obi cei rece

şi cal cu lată a dom ni şoa rei Debenham...„Ciu dat“, îşi spuse.A doua zi se în trebă dacă nu cumva cei doi se cer ta seră.

Îşi vor biră pu ţin. Fata, i se păru, arăta ne li niş tită şi sub ochi avea cear căne în tu ne cate.

Pe la două şi ju mă tate după‑ami ază tre nul se opri. La gea‑muri se iţiră ca pete. Câ ţiva băr baţi se adu na seră la mar gi nea căii fe rate, pri vind şi ară tând cu de ge tul sub va go nul‑re sta u rant.

Poirot se plecă afară şi spuse ceva con duc to ru lui care tre‑cea în grabă. Omul îi răs punse, Poirot îşi trase ca pul în a poi şi, răsucindu‑se, aproape se ciocni de Mary Debenham, care stă‑tea chiar în spa tele lui.

– Ce s‑a în tâm plat? în trebă ea în fran ceză, abia re spi rând. De ce ne‑am oprit?

– O, nu este ni mic, mademoiselle. Ceva a luat foc sub va‑go nul‑re sta u rant. Ni mic grav. L‑au stins. Acum re pară va go‑nul. Nu e niciun pe ri col, vă asi gur.