Embed Size (px)
Citation preview
1. „Fiecare oraș-stat își avea divinitatea sa supremă, protectoare. Dar zeul
orașului-stat era în realitate regele său. Regele nu se considera zeu el însuși,
ci locțiitorul divinității supreme. Statul sumerian era un stat esențialmente
teocratic. Funcțiile religioase și cele civile nu se distingeau clar unele de
altele. Îndatoririle principale ale regelui erau de ordin religios. El era prin
definiție marele preot; el era reprezentantul zeului pe pământ și delegatul
oamenilor zeu: intermediar între pământ și cer. A doua îndatorire a regelui
era de a-și de a-și administra statul – pe care el îl considea proprietatea sa
personală – îngrijându-se îndeosebi de construcția și întreținerea canalurilor
și digurilor. În fine, el avea îndatorirea de a-și proteja supușii; ca atare regele
era și judecătorul suprem, precum și supremul șef militar.”
2. “Ei au inventat scrierea cuneiforma, construiau ziggurate, au construit
primele orașe civilizate, printre care: Ur, Nippur, Kis, Babilon, Ninive si
Assur, au făcut primele încercări de irigații sistematizate în agricultura, au
inițiat primele schimburi comerciale cu alte popoare, au făcut descoperiri în
astrologie și astronomie. Fiecare oraș-stat își avea propriul rege [...].
Familiile regale erau foarte bogate și purtau haine de cea mai buna calitate.
Scrisul a fost inventat, probabil, cu aproximativ 5000 de ani în urma. La
început, ei desenau imagini, dar apoi acestea s-au transformat în simboluri în
forma de cuie, care sunt denumite scriere cuneiforma. Ei locuiau în așezări
construite din lut și caramidă arsă. Hrana era simplă, iar berea era obținută
din orz. Cultivau cereale, legume si fructe, creșteau animalele (capre, oi,
vite). În cultivare foloseau plugul tras de boi, seceri de argilă, piatră, arama
sau bronz.” (Istoria lumii – Imanuel Geiss)
3. Epopeea lui Ghilgameș
Poemul nu-si datoreste însa valoarea universala numai vechimii, ci mai cu
seama deosebitelor sale merite care privesc deopotriva calitatea si caracterul
operei. Amestec de întâmplari minunate, de multe ori dramatice, cu profunde
învataturi morale, el ne înfatiseaza pe cel dintâi erou tragic al tuturor
timpurilor. Este, desigur, aceasta una din explicatiile faptului ca o poveste
ale carei izvoare se pierd în negura celui de-al treilea mileniu înaintea erei
noastre are atât farmec si atâta prospetime, încât sa poata fi citita - cu
sustinut interes - pâna în zilele noastre, adica aproape cinci mii de ani dupa
epoca crearii ei.
Epopeea. s-a cristalizat în jurul unui nucleu central: eterna tragedie umana
provocata de groaza mortii si apriga nazuinta de a o birui, stravechi teme ale
folclorului universal (motivul "tinerete fara batrânete si viata fara de moarte") si ale
atâtor capodopere ale literaturii universale, de tip faustian. Subiectul epopeii
noastre nu se dezvolta din aceasta matca numai dupa moartea lui Enkidu, când
Ghilgames traieste din plin drama neputintei de a învinge moartea, ci e pregatit mai
dinainte de întreaga fire a eroului, care cauta fericirea prin glorie sau prietenie, ca
si prin numeroase actiuni anterioare. Tristul deznodamânt al epopeii, în ciuda
marilor eforturi ale eroilor principali, coboara un val sumbru asupra întregului
poem, ca de altfel asupra tuturor basmelor, romanelor sau lucrarilor dramatice ce
dezvolta aceeasi tema.
Codul lui Hammurabbi
1. Oricine ar lua pe cineva într-o schemă de a-l alunga, dar nu-l poate
dovedi, va fi omorât.
2. Cine acuză un bărbat și acuzatul se duce la râu și sare în râu, dacă va
curge în râu, acuzatorul va intra în posesia casei sale. Dar dacă râul
dovedește că acuzatul nu este vinovat și că acesta scapă fără daune, atunci
cel care a pus sub acuzare va fi dat morții, în timp ce cel care a sărit în râu va
intra în posesia casă care aparținea acuzatorului său.
3. Oricine îi acuză pe bătrâni de o infracțiune și nu dovedește ceea ce
pretinde va fi condamnat la moarte dacă este o infracțiune gravă.
4. Dacă bătrânii vă rugăm să impună o amendă în cereale sau în numerar, el
va primi amenda fixată în caz.
5. Atunci când un judecător emite o hotărâre, își ia decizia și o formulează în
scris; dacă mai târziu apare o eroare în această decizie, din culpa lui, atunci
va plăti de douăsprezece ori amenda de către el fixată în cauză, va fi privat
de scaunul său de judecător și nu va mai putea să o mai ocupe pentru a-l face
să dea. justiție.
6. Oricine fură ceea ce aparține templului sau curții, este pedepsit cu
moartea, precum și celui care îl primește.
7. Cine cumpără de la fiul sau sclavul altui bărbat, fără mărturie sau contract,
bani sau aur, sclav bărbat sau femeie, bou sau oaie, măgar, orice, sau dacă ia
stăpânire pe ea, este considerat hoț și pus la moarte.
8. Oricine fură bovine sau oi, un măgar, un porc, o capră, care aparține unui
zeu sau instanței, în consecință, trebuie să plătească de treizeci de ori, de
zece ori, dacă aparțin unui om liber al regelui. ; Dacă hoțul nu poate plăti, el
este condamnat la moarte.
9. Oricine pierde un obiect și îl găsește în posesia altcuiva: dacă acesta din
urmă spune „un comerciant mi l-a vândut, l-am plătit în prezența
martorilor”, iar proprietarul spune: „Eu va produce martori care îmi vor
dovedi dreptul ”, apoi cumpărătorul va produce comerciantul care i-a
vândut, iar martorii în fața cărora l-a cumpărat, proprietarul produce martorii
care îi pot identifica proprietatea. Judecătorul examinează mărturia lor - cea
a martorilor înaintea cărora a fost plătit obiectul, precum și a celor care au
identificat obiectul pierdut sub jurământ. Este dovedit apoi că negustorul
este hoț și el este dat morții. Proprietarul obiectului pierdut își găsește
proprietatea, cel care l-a cumpărat găsește banii pe care i-a plătit, luați din
proprietatea comerciantului.
10. Dacă proprietarul nu poate produce comerciant sau martori înaintea
cărora ar fi cumpărat obiectul, dar dacă proprietarul său produce martori care
îl identifică, cumpărătorul este hoțul și este condus la moarte, proprietarul
recuperarea obiectului pierdut.
11. Dacă proprietarul nu produce martori pentru identificarea obiectului
pierdut, el este un infractor, el a calomniat și este condamnat la moarte.
12. Dacă martorii nu sunt la îndemână, atunci judecătorul permite șase luni.
Dacă martorii săi nu au apărut până la sfârșitul celor șase luni, el este un
criminal și este condamnat la o amendă corespunzătoare.
14. Cine răpește fiul minor al altuia este dat morții.
15. Cine ia un sclav al instanței, bărbat sau femeie sau sclav al unui om liber,
bărbat sau femeie, în afara porților orașului, este condamnat la moarte.
16. Când cineva găzduiește în casa sa un sclav evadat, bărbat sau femeie, al
instanței sau al unui libertin și nu îl face cunoscut pentru proclamarea
publică la primărie, stăpânul casei este condamnat la moarte.
17. Cine găsește un sclav scăpat, bărbat sau femeie, în țară și îl readuce la
stăpânii săi, va primi de la ei doi sicli de argint.
18. Dacă sclavul nu dă numele stăpânului său, este readus în palat de cel
care îl are; urmează o anchetă suplimentară, iar sclavul este înapoiat
stăpânului său.
19. Dacă ține sclavii acasă și este descoperit acolo, el este condamnat la
moarte.
20. Dacă sclavul pe care l-a prins scapă, depune jurământ proprietarilor
sclavului și este acuzat de toată vina.
21. Cine va străpunge peretele unei case va fi pus la moarte înainte de
această gaură și îngropat.
22. Oricine comite un jaf și este prins, este pedepsit cu moartea.
23. Dacă hoțul nu este prins, tâlharul declară sub jurământ valoarea
pierderilor sale; apoi comunitatea și […] care au reședința pe teren, pe
teritoriu sau domeniu, compensează bunurile furate
24. Atunci când oamenii sunt jefuiți, atunci comunitatea și [...] plătesc un
kilogram de bani * familiilor lor.
* (o mină # 500 grame
un talent = minele 60; o mină = Șecheri 60)
25. Când un incendiu izbucnește într-o casă și unul dintre cei care au venit să
o scoată aruncă o privire asupra proprietății proprietarului casei și o
însușește, este aruncat în același foc.
26. Când un ofițer sau un soldat, care a primit ordinul de a intra în slujba
regelui, nu merge acolo, ci angajează un mercenar și păstrează bonusul, el
este condamnat la moarte și oricine îl reprezintă. din casa lui.
27. Când un ofițer sau un soldat este luat prizonier de nenorocirea regelui,
iar câmpurile și grădina lui sunt date altuia care pune stăpânire pe ei, dacă se
întoarce și se întoarce acasă, câmpurile și grădina lui îi sunt returnate, el
reposedate.
28. Atunci când un ofițer sau soldat a fost luat prizonier de regele răului, și
că fiul său este important, atunci câmpul și grădina va fi dată, el devine
venitul de la tatăl său.
29. Dacă fiul este încă tânăr și nu poate intra în posesia acestuia, o treime din
câmpuri și grădină sunt date mamei sale, care trebuie să-l crească.
30. Când un ofițer sau un soldat își părăsește casa, câmpurile, grădina și le
închiriază, iar altcineva ia stăpânire și le folosește timp de trei ani: dacă
primul proprietar se întoarce și își cere bunurile, ele nu sunt returnate, dar
cine are stăpânire și folosire continuă să le folosească.
31. Dacă s-a închiriat pentru un an și se întoarce, casele, câmpurile și
grădina i se întorc, el ia din nou în posesie.
32. Când un ofițer sau un soldat este luat prizonier în slujba regelui și un
comerciant își cumpără eliberarea și îl aduce acasă; dacă are acasă
mijloacele de a-și răscumpăra libertatea, el se eliberează; dacă nu are nimic
acasă care să-i permită să se elibereze, el va fi cumpărat de templul
comunității sale, dacă templul nu are suficient pentru a-l cumpăra, instanța
își cumpără libertatea. Câmpurile, grădina și casa lui nu sunt date pentru a-i
răscumpăra libertatea.
33. Când un [ofițer] sau [soldat] se retrage din serviciul regelui și trimite un
mercenar în locul său, dar acesta îl retrage, ofițerul sau soldatul este
condamnat la moarte.
34. Când un [ofițer] sau [soldat] dăunează proprietății unui căpitan, îl rănește
sau ia un cadou de la el oferit de rege, ofițerul sau soldatul este condamnat la
moarte.
35. Oricine cumpără vitele sau oile date ofițerilor de către rege, își pierde
banii.
36. Nu pot fi vândute câmpurile, grădinile și casele unui ofițer, ale unui
soldat sau ale unui recensător.
37. Cine cumpără câmpul, grădina și casa unui ofițer, soldat sau recensător,
își vede ruptă tableta contractului de vânzare și își pierde banii. Câmpurile,
grădina și casa se întorc la proprietarul lor.
38. Un ofițer, un soldat sau un agent de recenzie nu poate transfera dreptul
său de ocupație pe un câmp, o grădină sau o casă, soției sau fiicei sale și nici
nu îi oferă drept garanție pentru o datorie.
39. El poate, totuși, să transfere soției sau fiicei sale un câmp, o grădină sau
o casă pe care a cumpărat-o și din care deține o proprietate sau să o poată
readuce ca garanție pentru o datorie.
40. El poate vinde câmpul, grădina sau casa unui comerciant sau oricărui alt
agent public, cumpărătorul păstrând veniturile din acest domeniu, grădină
sau casă.
41. Atunci când cineva închide câmpul, grădina sau casa unui ofițer, soldat
sau recensător, în consecință, furnizează miza; dacă ofițerul, soldatul sau
criminalul se întoarce pe câmpul său, grădina sa, casa lui, miza care îi este
furnizată devine proprietatea sa.
42. Cine se ocupă de un câmp pentru a-l cultiva și nu obține o recoltă, dacă
se dovedește că nu a lucrat pe câmp, datorează proprietarului cantitatea
exactă de cereale pe care o are vecinul cultivate.
43. Dacă nu a cultivat câmpul, dar l-a lăsat pe pământ, îi dă proprietarului
același bob ca vecinul său și trebuie să-l arate și să-l semene și să-l înapoieze
proprietarului său.
44. Cine ia terenuri necultivate pentru a-l face arabil, dar este leneș și nu
face acest lucru, trebuie să arunce câmpul și să-l însămânțeze în patru ani,
să-l harpeze și să-l cultive, să-l înapoieze proprietarului și să plătească 8 litri
de cereale pe metru pătrat.
45. Când un om își închirie câmpul pentru cultivare la un preț fix și
colectează suma, dar vremea rea distruge recolta, pagubele sunt suportate de
cultivatorul solului.
46. Dacă nu există un preț fix pentru închiriere, dar închirierea este pentru
jumătate sau o treime din recoltă, cerealele sunt împărțite proporțional între
cultivator și proprietar.
47. Dacă, deoarece cultivatorul nu a reușit în primul an, el cultivă solul de
alții, proprietarul nu poate obiecta: câmpul a fost cultivat și primește recolta
în conformitate cu acord.
48. Cine datorează un împrumut și o furtună stabilește cerealele, sau recolta
nu reușește, sau cerealele nu cresc din lipsă de apă, nu trebuie să dea niciun
cerere creditorului în acest an - acolo șterge tableta datoriei în apă și nu
plătește niciun interes pentru anul acesta.
49. Cine primește bani de la un comerciant și dă comerciantului un câmp
cultivabil în cereale sau susan și îi poruncește să planteze cereale sau susan
pe câmp și să recolteze recolta; dacă cultivatorul plantează cereale sau susan
în câmp, la recoltare cerealele sau susanul aparțin proprietarului câmpului,
care plătește dobândă sub formă de cereale, în schimbul banilor primiți de la
comerciant, și el dă traiul fermierului negustorului.
50. Dacă dă un câmp cultivat cu cereale sau susan, cultura aparține
proprietarului câmpului, iar acesta îl rambursează pe comerciant pentru
suma împrumutului.
51. Dacă nu are bani să ramburseze, atunci plătește cereale sau susan,
conform scării regale.
52. Dacă cultivatorul nu plantează cereale sau susan pe câmp, contractul
debitorului nu a fost reziliat.
53. Cine este prea lene să-și păstreze barajul în stare bună și nu îl menține,
că barajul se rupe și că apa inundă toate câmpurile, acest proprietar al
barajului unde a avut loc încălcarea va fi vândut cu bani și suma
compensează cerealele din care a rezultat pierderea.
54. Dacă nu poate compensa cerealele, el și proprietățile sale sunt împărțite
între fermierii al căror bob a fost inundat.
55. Cine își deschide porțile pentru a-și udă recoltele, dar, neatenție, lasă apa
să inunde câmpul vecinului său, plătește vecinului în cereale pentru
pierderea sa.
56. Când un bărbat lasă apa să intre și se revărsă pe plantația vecinului,
plătește 8 litri de cereale pe metru pătrat.
57. Când un păstor lasă oile să pască într-un câmp, fără autorizarea
proprietarului câmpului și fără știrea proprietarului oilor, atunci proprietarul
câmpului își culege recolta, iar păstorul, care a pășunat efectivul său, fără
autorizația proprietarului câmpului, îi plătește 16 litri de cereale pe metru
pătrat.
58. Când turma și-a părăsit pășunea și a fost închisă în incinta comună, la
porțile orașului, orice păstor care i-a lăsat să pășune pe un câmp devine
responsabil pentru acest câmp, iar în recoltă trebuie să plătească 48 de litri
de cereale pe metru pătrat
59. Orice om care taie un copac într-o grădină, fără ca proprietarul să știe
acest lucru, trebuie să plătească o jumătate de mină de bani.
60. Cine încredințează un grădinar unui grădinar, îl îndrumă să-l planteze în
grădină și ca acesta din urmă să lucreze acolo și să aibă grijă de el timp de
patru ani, al cincilea an terenul său este împărțit în două, iar proprietarul
preia grija din partea lui.
61. Dacă grădinarul nu a terminat de plantat câmpul, lăsând o porțiune
neutilizată, aceasta face parte din cota sa.
62. Dacă nu a plantat câmpul încredințat ca grădină și este teren arabil,
grădinarul plătește proprietarului producția câmpului pentru anii în care l-a
lăsat în pustiu pe baza producției vecinilor, face câmpul cultivabil și îl
întoarce proprietarului său.
63. Dacă transformă terenurile necultivate în teren arabil și îl returnează
proprietarului, acesta din urmă îl plătește 8 pe metru pătrat pe an.
64. Cine își încredință grădina unui grădinar, grădinarul plătește
proprietarului două treimi din recoltă, atât timp cât cultivă grădina și
păstrează a treia rămasă.
65. Dacă grădinarul nu lucrează grădina și producția cade, el plătește
proporțional cu grădinile învecinate.
[O parte din text lipsește, aparent 34 de paragrafe]
100 ... dobânzile aferente sumei, cât a obținut, trebuie să furnizeze și o
chitanță și, în ziua în care vor încheia, să plătească comerciantului.
101. Dacă locul nu permite afaceri comerciale, el lasă întreaga sumă primită
brokerului, pentru ca acesta să-l dea comerciantului.
102. Când un comerciant încredințează o sumă unui broker de investiții, iar
brokerul suferă pierderi în locurile în care călătorește, acesta trebuie să-și
reînnoiască capitalul comerciantului.
103. Când, în timpul unei călătorii, un inamic ia tot ce are de la el, brokerul
trebuie să depună jurământ înaintea lui Dumnezeu și este eliberat de orice
logodnă.
104. Atunci când un comerciant încredințează unui broker transportul de
cereale, lână, ulei sau orice altă valoare, brokerul furnizează o chitanță
pentru suma respectivă și, prin urmare, plătește banului garantat
comerciantului. Apoi primește o chitanță de la comerciant pentru suma pe
care i-a plătit-o.
105. Dacă brokerul este neglijent și nu primește nicio chitanță pentru suma
plătită comerciantului, el nu poate, din lipsă de primire, să considere această
sumă drept a lui.
106. Dacă brokerul acceptă bani de la comerciant, dar se ceartă cu el
(refuzând primirea), atunci comerciantul depune un jurământ în fața lui
Dumnezeu și este martor că a dat într-adevăr această sumă brokerului, care
trebuie să-i restituie acestuia a tripla.
107. Dacă comerciantul îl fraudă pe broker, prin faptul că acesta din urmă a
returnat tot ceea ce i-a fost dat, dar comerciantul refuză să furnizeze chitanța
corespunzătoare, atunci brokerul îl convoacă pe comerciant în fața lui
Dumnezeu și în fața judecătorilor și dacă comerciantul continuă să nege că a
primit ceea ce a primit de la broker, acesta trebuie să-i plătească de șase ori
suma în cauză.
108. Când un hostel din tavernă refuză să accepte cereale în greutate brută la
plata unei băuturi, dar ia bani, iar prețul băuturii este mai mic decât cel al
cerealelor, este condamnată și aruncată cu apă.
109. Când conspiratorii se întâlnesc într-un han și nu sunt duși și aduși în
justiție, hanistul este condamnat la moarte.
110. Dacă o „soră a unui zeu” deschide un han sau intră într-un han să bea,
ea este arsă în viață.
111. Dacă o femeie oferă șaizeci de litri de bere la ..., ea primește cincizeci
de litri de cereale în timpul recoltei.
112. Când un călător încredințează altor bani, aur, pietre prețioase sau orice
alte valori mobiliare și intenționează să le recupereze; dacă acesta din urmă
nu readuce întregul articol la locul furnizat, ci îl însușește pentru uz
personal, el este condamnat și trebuie să plătească de cinci ori ceea ce i-a
fost încredințat.
113. Dacă cineva care primește cereale sau bani la depozit și ia de la
mansardă sau piept fără știrea proprietarului, atunci cel care a luat mansarda
sau pieptul fără cunoștința proprietarului este judecat și condamnat să
întoarcă bobul pe care l-a luat. În plus, el pierde orice comision pe care l-ar
fi primit sau care i s-ar fi datorat.
114. Dacă un om nu are pretenții în cereale sau bani împotriva altuia și
încearcă să-l obțină cu forța, el trebuie să plătească în toate cazurile o treime
dintr-un kilogram de bani.
115. Dacă un bărbat are o creanță de cereale sau bani împotriva unui altul, îl
încarnează și el moare într-o închisoare cu moartea naturală, procedurile sunt
închise.
116. Dacă prizonierul moare în închisoare ca urmare a bătăilor sau a
maltratărilor, stăpânul prizonierului îl aduce pe negustor în fața
judecătorului. Dacă a fost un om liber, fiul negustorului este dat morții; dacă
era sclav, negustorul plătește o treime dintr-un kilogram de aur și
rambursează tot ceea ce le-a dat stăpânul prizonierului.
117. Dacă cineva care nu reușește să onoreze o creanță și se vinde singur,
soția, fiul și fiica sa pentru bani sau le dă la muncă forțată, vor lucra timp de
trei ani cu cel care le plătește. a cumpărat și va fi lansat în al patrulea an.
118. Dacă trimite un sclav bărbat sau femeie la muncă forțată, iar
comerciantul îl sublatează sau îl vinde în numerar, nu poate exista nicio
obiecție.
119. Cine nu reușește să onoreze o creanță și îl vinde pe slujitorul care i-a
dat copii pentru bani, suma plătită de negustor îi este rambursată de
proprietarul sclavului și este răscumpărată.
120. Oricine care stochează cereale la altcineva pentru a-l păstra în
siguranță, că cerealele sunt deteriorate sau că proprietarul casei deschide
mansarda și îl ia, sau mai ales neagă că a păstrat cerealele acasă, susține că
bobul înaintea lui Dumnezeu, este rambursat de proprietarul casei pentru tot
ce a luat.
121. Cine păstrează cereale cu altcineva, îl plătește în cereale, la o rată de 5
la 300 pe an.
122. Oricine dorește să dea bani, aur sau alți bani unui terț trebuie să
prezinte totul unui martor, să scrie un contract și apoi să pună totul pentru a
fi plasat într-un loc sigur.
123. Dacă îl remite pentru a fi plasat într-un loc sigur, fără martor sau
contract, iar depozitarul neagă că l-a primit, nu are mijloace legitime de a
solicita.
124. Cine încredințează unui terț bani, aur sau altul, pentru plasarea într-un
loc sigur, în fața unui martor și că depozitarul îl refuză, va fi adus în fața
judecătorului și va trebui să dea înapoi în totalitate ceea ce a refuzat.
125. Oricine își plasează proprietatea cu un terț pentru păstrare, iar acolo, fie
de către hoți, cât și prin hoți, proprietatea lui dispare în același timp cu cea a
depozitarului, acesta din urmă, responsabil pentru pierderea faptului pentru
neglijența sa, trebuie să despăgubească proprietarul pentru tot ce i-a fost
încredințat. Depinde de custode să găsească mărfurile furate și să le
recupereze.
126. Dacă persoana care nu și-a pierdut proprietatea declară că a pierdut-o și
face o declarație falsă: dacă își revendică proprietatea și valoarea pierderii
sale în fața lui Dumnezeu, deși nu a pierdut nimic, el trebuie să fie totuși
rambursat până la creanța sa.
127. Cine calomniază o soră a zeului sau soția unui terț și nu aduc dovezi,
este adus în fața judecătorilor și marcat pe frunte.
128. Când un bărbat își ia soția pentru soție, dar nu consumă această unire,
ea nu este considerată soția sa.
129. Dacă soția unui bărbat este prinsă în fapta cu un alt bărbat, cei doi vor fi
legați și aruncați în apă, totuși soțul își poate ierta soția și regele sclavii săi.
130. Dacă un bărbat violează logodnicul altuia, pe când ea este virgină și
încă trăiește cu tatăl său, iar dacă este surprins, el este condamnat la moarte,
iar femeia nu este vinovată.
131. Dacă un bărbat o acuză pe soția altuia, dar nu este surprinsă cu un alt
bărbat, trebuie să depună jurământ și să se poată întoarce acasă.
132. Dacă un bărbat o acuză pe soția altuia și este prins cu un alt bărbat, ea
trebuie să se scufunde în râu pentru soțul ei.
133. Dacă un bărbat este prizonier de război și există subzistență în casa lui,
dar soția sa părăsește casa și credința ei și se duce într-o altă casă: pentru că
această femeie nu a respectat-o credință și s-a dus într-o altă casă, a fost
condamnată la dreptate și aruncată în apă.
134. Dacă un bărbat este prizonier de război și nu există nicio subzistență în
casa lui, atunci dacă soția lui merge într-o altă casă, va fi considerată
vinovată.
135. Dacă un bărbat este prizonier de război și nu există nicio subzistență în
casa lui, iar soția lui merge într-o altă casă și are copii; dacă mai târziu soțul
ei se întoarce acasă: femeia trebuie să se întoarcă la soț, dar copiii rămân cu
tatăl lor.
136. Dacă cineva își abandonează casa, fuge și își lasă soția să meargă într-o
altă casă, dacă se întoarce și dorește să-și ia nevasta înapoi: pentru că și-a
abandonat casa și a fugit, soția acestui fugar nu se va mai întoarce la soțul ei.
137. Dacă un bărbat dorește să se despartă de o femeie care i-a dat copii sau
de o soție care i-a dat copii: atunci el trebuie să-i înapoieze acestei femei
zestrea lui *, precum și o parte a uzufructului câmpuri, grădini și proprietăți,
pentru a-și putea crește copiii. Când și-a crescut copiii, o parte din ea este
dată copiilor și o parte egală cu cea a unui fiu trebuie să i se dea. Se poate
căsători apoi cu bărbatul inimii sale.
* (Există patru tipuri diferite de daruri în Babilon:
a - darul de logodnă: dat de mireasă tatălui mirelui;
b - bunurile aduse tatălui mirelui (pentru familie);
c - zestrea, sumă dată de tată fiicei sale;
d - donație către soție: bunuri date de soț soției sale, câmp, grădină, casă, cu
act scris de donație.)
138. Dacă un bărbat dorește să se despartă de o soție care nu i-a dat niciun
copil, el trebuie să îi ofere o sumă egală cu darul de logodnă, pe lângă
zestrea pe care a adus-o de la tatăl său. și las-o să plece.
139. Dacă nu a existat un cadou de logodnă, el trebuie să îi ofere o carte de
oaspeți și un dar de repudiere.
140. Dacă el însuși este un om eliberat, trebuie să-i ofere o treime dintr-o
carte de aur.
141. Dacă soția unui bărbat, care locuiește în casa lui, vrea să o părăsească,
se scufundă în datorii, încearcă să-i strice casa, își neglijează soțul și este
urmărită penal: dacă soțul ei îi oferă libertatea, poate merge pe drumul ei, iar
el nu îi oferă nimic ca un dar de repudiere. Dacă soțul ei îi refuză libertatea
și dacă ia o altă soție, va trebui să rămână ca slujitor în casa soțului ei.
142. Dacă o femeie se ceartă cu soțul ei și îi spune: „Nu vă arătați să fiți un
bun iubit cu mine”, trebuie să prezinte motivele prejudecăților sale. Dacă nu
este vinovată și nu există nicio vină din partea ei, dar dacă îl abandonează și
îl neglijează, atunci nu este legată de această femeie vinovăția, ea poate să-și
ia înapoi zestrea și să se întoarcă la ea tată.
143. Dacă nu este nevinovată, dar își părăsește soțul și își distruge casa,
neglijându-și soțul, atunci această femeie trebuie aruncată în apă.
144. Dacă un bărbat ia o soție și acea soție îi dă soțului un slujitor și că îi dă
copii, dar omul dorește să-și ia o altă soție, nu i se va permite; el nu va trebui
să ia oa doua soție.
145. Dacă un bărbat ia o soție și ea nu îi dă copii, și el intenționează să ia o
altă soție: dacă el introduce această a doua soție în casa sa, această a doua
soție nu poate pretinde „egalitate cu primul.
146. Dacă un bărbat ia o soție și ea îi dă acestui bărbat un servitor, iar acesta
din urmă îi dă copii, dacă acel servitor vrea să pretindă egalitatea cu soția:
pentru că ea i-a dat dintre copii, stăpâna ei nu o poate vinde cu bani, dar o
poate ține ca sclavă, numărând-o printre slujitorii ei.
147. Dacă nu i-a dat copii, amanta lui o poate vinde cu bani.
148. Dacă un bărbat ia o soție, iar ea se îmbolnăvește, dacă dorește să ia o a
doua soție, el nu trebuie să-și trimită soția, care a fost atacată de această
boală, ci trebuie să o țină în casă. el a construit-o și a menținut-o atât timp
cât trăiește.
149. Dacă această femeie nu dorește să stea în casa soțului ei, atunci el
trebuie să o compenseze pentru zestrea pe care a adus-o de la tatăl ei și ea
poate pleca.
150. Dacă un bărbat îi dă soției sale un câmp, o grădină, o casă și, prin
urmare, o faptă de donație, dacă după moartea soțului ei, fiii ei nu pretind
nimic, atunci mama poate fi legată de fiul ei preferat. și nu este obligat să
lase nimic fraților săi.
151. Dacă o femeie care a locuit în casa unui bărbat încheie o înțelegere cu
soțul ei, potrivit căreia niciun creditor nu-l poate aresta și, în consecință, i-a
dat o faptă: dacă acest bărbat, înainte să o facă soția acestei femei, avea o
datorie, creditorul nu poate răspunde femeia pentru aceasta. Dar dacă o
femeie, înainte de a intra în casa acestui bărbat, a contractat o datorie,
creditorul ei nu poate, prin urmare, să-și aresteze soțul.
152. Dacă, atunci când o femeie a intrat în casa unui bărbat, contractează
împreună o datorie, cele două trebuie să plătească comerciantului.
153. Dacă soția unui bărbat, în favoarea altui bărbat, își asasinează
partenerii, ei vor fi amândoi împăcați.
154. Dacă un bărbat este vinovat de incest cu fiica sa, el va fi exilat.
155. Dacă un bărbat îi promite unei fiice să se căsătorească cu fiul său, iar
fiul său consumă unirea cu ea, iar tatăl doarme apoi cu fiica și este
descoperit, el va fi legat și aruncat în apă.
156. Dacă un bărbat îi promite unei fiice că se va căsători cu fiul său, dar fiul
său nu consumă, dacă el doarme apoi cu ea, el îi va plăti jumătate de
kilogram de aur, o va compensa pentru ceea ce a adus casa paternă. Ea va fi
liberă să se căsătorească cu bărbatul inimii sale.
157. Dacă cineva, fiul tatălui său, este vinovat de incestul cu mama sa, cei
doi vor fi arsi vii.
158. Dacă cineva, fiul tatălui său, este surprins de prima sa soție, care a
născut copii, el va fi expulzat din casa tatălui său.
159. Dacă cineva, după ce a făcut bunuri în casa tatălui său vitreg, și a plătit
darul de angajament, căutare o altă femeie, și a spus tatălui său: „Nu vreau
fiica ta,“ tatăl fată poate păstra tot ceea ce ia fost dat.
160. Dacă cineva a adus bunuri în casa socrului său și a plătit darul logodnei;
dacă după aceea tatăl fetei spune: „Nu vă voi da fiica mea”, el trebuie să îi
dea tot ce a adus cu el.
161. Dacă cineva a adus bunuri în casa socrului său și a plătit darul logodnei;
și dacă atunci prietenul său îl calomniază, iar socrul îi spune tânărului soț:
„Nu te vei căsători cu fiica mea”, atunci el trebuie să-i dea înapoi fără să-și
amintească nimic din ce a adus cu el; dar logodnicul său nu ar trebui să se
căsătorească cu prietenul.
162. Dacă un bărbat se căsătorește cu o femeie și ea îi dă fii; dacă această
femeie moare atunci, tatăl ei nu are dreptul la zestrea ei, ceea ce merge la
copiii ei.
163. Dacă un bărbat se căsătorește cu o femeie, iar ea nu-i dă un fiu; dacă
această femeie moare, dacă „cadoul de logodnă” pe care l-a plătit în casa
socrului ei îi este rambursată, soțul ei nu poate pretinde zestrea acestei
femei; aparține casei paterne.
164. Dacă socrul nu rambursează suma cadoului de angajament, el îl poate
retrage din zestre și poate plăti soldul casei paterne.
165. Dacă un bărbat îi dă fiului său preferat un câmp, o grădină, o casă și,
prin urmare, o faptă de donație, dacă atunci tatăl moare, iar frații împart
proprietatea, trebuie să-i ofere mai întâi darul patern și el trebuie să o
accepte; atunci restul proprietății paterne va fi împărțit.
166. Dacă un bărbat își procură soții pentru fiii săi, dar nici o soție pentru
fiul său minor și el moare: dacă fiii împart proprietatea, ei trebuie să-și
rezerve un cadou de logodnă pentru copilul minor care nu a încă luată soție,
pentru a-l asigura o soție.
167. Dacă un bărbat se căsătorește cu o femeie și îi dă copii: dacă această
soție moare și se căsătorește cu o altă femeie și îi dă copii: dacă tatăl moare
atunci, fiii nu trebuie să distribuie proprietățile în funcție de mame, acestea
ar trebui să împartă zestrea mamei lor în acest fel; ei vor împărți în mod egal
proprietatea paternă între ei.
168. Dacă un bărbat dorește să-și alunge fiul din casa sa și declară în fața
judecătorului: „Vreau să-l vânez pe fiul meu”, atunci judecătorul trebuie să-
și examineze motivele. În cazul în care fiul nu este vinovat de nicio vină
gravă, pentru care ar putea fi urmărit în mod valabil, tatăl nu trebuie să-l
alunge.
169. Dacă este vinovat de o culpă gravă, care l-ar priva în mod valabil de
relația subsidiară, tatăl trebuie să-l ierte prima dată; dar dacă este vinovat de
o greșeală gravă a doua oară, tatăl îl poate priva de orice filiație.
170. Dacă o soție dă fii unui bărbat, iar slujitorul ei a născut și fii, iar tatăl în
timpul vieții le spune copiilor născuți slujitorului său: „fiii mei” și că îi
numără cu acei sotia lui; dacă acest tată moare atunci, fiii soției și ai
slujitorului vor împărți în comun proprietatea paternă. Fiul soției trebuie să
împărtășească și să aleagă.
171. Dacă totuși, tatăl în timpul vieții nu le-a spus copiilor născuți
slujitorului său: „fiii mei” și dacă acest tată moare atunci, fiii slujitorului nu
vor trebui să se împartă cu fiii sotie, dar libertatea slujitorului si a fiilor ei
vor fi garantate. Fiii soției nu vor avea dreptul să ia fiii slujitorului pentru
sclavi; soția își va lua zestrea și donația pe care soțul ei i-ar fi făcut-o și va
locui în casa soțului ei: atâta timp cât va trăi, o va folosi, această casă nu va
fi vândută cu bani. Tot ceea ce lasă va aparține copiilor ei.
172. Dacă soțul nu i-a făcut o donație, va primi compensație ca dar, și va
primi o parte din proprietatea soțului său, egală cu cea a unui copil. Dacă fiii
ei o obligă, să o alunge din casă; judecătorul trebuie să examineze meritele,
iar dacă fiii au vină, soția nu trebuie să părăsească casa soțului. Dacă femeia
dorește să părăsească casa, trebuie să lase donația făcută de soț fiilor ei, dar
va păstra zestrea casei paterne. Se poate căsători apoi cu bărbatul inimii sale.
173. Dacă această femeie dă copii celui de-al doilea soț în casa în care s-a
dus și apoi moare, primul și al doilea copil își vor împărtăși zestrea cu ei.
174. Dacă nu dă copii celui de-al doilea soț, fiii primului ei soț vor avea
zestrea.
175. Dacă un sclav public sau sclavul unui om liber se căsătorește cu fiica
unui om liber și se nasc copii, stăpânul sclavului nu va avea dreptul să ia
copiii omului ca sclavi gratuit.
176. Dacă, totuși, un sclav public sau sclavul unui om liber se căsătorește cu
fiica unui bărbat, iar după căsătoria ei aduce o zestre din casa tatălui, dacă
amândoi îi plac și găsesc o gospodărie, și să acumuleze bunuri, dacă sclavul
moare atunci, cel care s-a născut liber își va relua zestrea; și tot ce a câștigat
ea și soțul ei, va face două părți din aceasta, o jumătate pentru stăpânul
sclavului, cealaltă jumătate din femeia născută liberă o va păstra pentru
copiii ei. Dacă femeia născută liberă nu a primit o zestre, va lua tot ce a
câștigat și soțul ei; ea va face două părți din ea, stăpânul sclavului va lua
una, ea va lua cealaltă pentru copiii ei.
177. Dacă o văduvă, ai cărei copii nu sunt încă crescuți, dorește să intre într-
o altă casă, ea nu trebuie să facă acest lucru fără știrea judecătorului. Dacă
intră într-o altă casă, judecătorul va examina mai întâi starea casei primului
ei soț. Această casă va fi încredințată conducerii celui de-al doilea soț și al
femeii însăși. Prin urmare, va fi întocmit un act. Ar trebui să țină casa în
stare bună, să crească copiii și să nu vândă obiecte de uz casnic. Oricine
cumpără obiecte pentru copii văduvi își pierde banii și va trebui să le
restituie proprietarilor.
178. Dacă o femeie consacrată sau o prostituată căreia tatăl ei i-a dat o zestre
și, prin urmare, un act de donație, dar dacă în această donație nu este
specificat în mod explicit că o poate lega așa cum dorește, nici explicit a
hotărât că are dreptul de a dispune de aceasta; dacă tatăl său moare atunci,
atunci frații săi vor deține câmpul și grădina sa, îi vor oferi în același timp
cereale, ulei și lapte, în funcție de nevoile sale. Dacă frații ei nu-i dau
cereale, ulei și lapte în funcție de cota ei, este la dispoziția câmpului și a
grădinii sale să o mențină în viață. Ea va primi uzufructul de pe câmpul și
grădina ei și tot ceea ce i-a dat tatăl ei atât timp cât trăiește, dar nu poate nici
să vândă, nici să le aloce altora. Ponderea sa din moștenire aparține fraților
săi.
179. Dacă o soră a unui zeu sau a unei prostituate primește o zestre de la
tatăl ei și, prin urmare, o faptă de donație în care se stabilește în mod explicit
că poate dispune de ea după bunul plac și, în consecință, îi dă eliberarea
gratuită: dacă tatăl moare atunci, ea își poate lăsa proprietatea oricui dorește.
Frații săi nu pot pretinde nimic în această privință.
180. Dacă un tată îi oferă fiicei sale o zestre, fie că este bine să se
căsătorească, fie că o prostituată necăsătorită și el moare, atunci trebuie să
primească ca un copil o parte din proprietatea paternă și să se bucure de
uzufruct pentru durata vieții sale. Proprietatea lui aparține fraților săi.
181. Dacă un tată a consacrat lui Dumnezeu un slujitor al templului sau o
fecioară a templului și nu i-a dat o zestre: dacă tatăl moare atunci, trebuie să
primească o treime din partea unui copil în moștenirea lui casa paternă și
bucurați-vă de uzufruct pe toată durata vieții sale. Proprietatea lui aparține
fraților săi.
182. Dacă un tată și-a consacrat fiica, soția lui Mardouk din Babilon și nu i-a
dat nici zestre, nici act de donare; dacă tatăl moare atunci, ea trebuie să
primească o treime din cotă de la un copil din moștenirea casei paterne de la
frații ei, dar soția lui Mardouk își poate lăsa proprietatea pentru oricine
dorește.
183. Dacă un bărbat dă o zestre fiicei pe care a avut-o de la o concubină, un
soț și un act de donație; dacă tatăl moare atunci, ea nu va primi nicio parte
din proprietatea paternă.
184. Dacă un bărbat nu dă o zestre fiicei pe care a avut-o de la o concubină
sau de la un soț; dacă tatăl moare atunci, fratele său trebuie să-i ofere o
zestre compatibilă cu averea paternă și astfel să-i asigure un soț.
185. Dacă un bărbat adoptă un copil în numele său ca fiu și îl crește, fiul
adult nu poate fi revendicat ulterior.
186. Dacă un bărbat adoptă un fiu, iar acesta din urmă vătămă tatăl și mama
sa adoptatoare, atunci fiul adoptat trebuie să se întoarcă în casa din care a
venit.
187. Fiul unui curtezan al serviciului de palat sau al unei prostituate nu poate
fi apoi revendicat.
188. Dacă un artizan se angajează să crească un copil și să-l învețe arta lui,
nu poate fi revendicat ulterior.
189. Dacă nu i-a învățat arta, acest fiu adoptat se poate întoarce la casa
paternă.
190. Dacă un bărbat nu susține un copil, el a adoptat ca fiu și a crescut cu
ceilalți copii, atunci acel fiu adoptat poate reveni în casa tatălui.
191. Dacă un bărbat care a adoptat și a crescut un fiu, începe o gospodărie și
are copii și vrea să respingă acest fiu adoptat, fiul respectiv nu trebuie să
plece pur și simplu. Tatăl său adoptiv trebuie să-i dea o treime din cota unui
copil și apoi să-l lase să plece. Nu îi datorează niciun câmp, nici o grădină,
nici o casă.
192. Dacă fiul unei curtezane sau al unei prostituate îi spune tatălui sau
mamei sale adoptive: „Nu ești tatăl sau mama mea”, limba lui va fi tăiată.
193. Dacă fiul unei curtezane sau al unei prostituate își dorește casa tatălui
său și își părăsește tatăl adoptiv și mama adoptivă să se întoarcă la casa
paternă, va fi luat cu ochii de la el.
194. Dacă un bărbat își încredință copilul într-o bonă și copilul moare în
mâinile sale, dar bonă, necunoscută tatălui și mamei, hrănește un alt copil,
atunci o vor încerca pentru hrănire un alt copil necunoscut tatălui și mamei
sale, iar sânii îi vor fi tăiați.
195. Dacă un fiu îl lovește pe tatăl său, mâinile lui vor fi tăiate cu un topor.
196. Dacă un om sfâșie ochiul altuia, ochiul îi va fi smuls.
197. Dacă un om rupe osul altui om, osul lui va fi rupt.
198. Dacă va smulge ochiul unui om eliberat sau va rupe un os al unui om
eliberat, îi va plăti un kilogram de aur.
199. Dacă va rupe ochiul unui sclav al altui om sau va rupe un os al
sclavului altuia, va trebui să plătească jumătate din valoarea sa.
200. Dacă un om își rupe un dinte egal, trebuie să fie rupt și un dinte.
201. Dacă sparge un dinte de om eliberat, îi va plăti o treime dintr-un
kilogram de aur.
202. Dacă un om lovește un om mai înalt în ierarhie, va primi șase lovituri
de nerv în public.
203. Dacă un om născut liber lovește un om liber născut de rang egal, va
plăti un kilogram de aur.
204. Dacă un freedman lovește un alt eliberat, el va plăti zece sicli.
205. Dacă un sclav al liberului lovește un liber, urechea îi va fi tăiată.
206. Dacă în cursul unei dispute, un bărbat lovește și rănește un alt bărbat, el
trebuie să înjure: „Nu l-am rănit cu voință” și el îl va plăti pe doctor.
207. Dacă omul moare din rănile sale, trebuie să înjure în aceiași termeni, iar
dacă bărbatul s-a născut liber, trebuie să plătească jumătate de kilogram de
aur.
208. Dacă a fost un om eliberat, el trebuie să plătească o treime dintr-un
kilogram de aur.
209. Dacă un bărbat lovește o femeie născută liber și ea pierde copilul
nenăscut, el trebuie să plătească zece sicli de bani pentru pierderea ei.
210. Dacă moare femeia, fiica ei trebuie omorâtă.
211. Dacă este o femeie de clasă liberă și ea pierde copilul nenăscut în urma
unei lovituri de stat, va trebui să plătească cinci sicli de bani.
212. Dacă moare această femeie, va trebui să plătească o jumătate de
kilogram.
213. Dacă îl lovește pe slujitorul unui bărbat și ea pierde copilul, va trebui să
plătească doi sicli de bani.
214. Dacă moare moare, va trebui să plătească o treime din lire.
215. Dacă medicul face o incizie mare cu un bisturiu și se vindecă, sau dacă
deschide o pernă cu un bisturiu și salvează ochiul, trebuie să primească zece
sicli de bani.
216. Dacă pacientul este un om eliberat, primește cinci sicli de bani.
217. Dacă este sclavul cuiva, proprietarul îi va da medicului doi sicli de
bani.
218. Dacă un medic face o incizie mare cu un bisturiu și își omoară pacientul
sau dacă deschide o pernă cu un bisturiu și își pierde ochiul, mâinile îi vor fi
tăiate.
219. Dacă medicul face o incizie mare în sclavul unui om eliberat și îl
omoară, el trebuie să înlocuiască sclavul cu altul.
220. Dacă a deschis o pernă cu bisturiu și și-a pierdut ochiul, va trebui să
plătească jumătate din valoarea sclavului.
221. Dacă medicul consolidează un os rupt sau o parte bolnavă a unui
bărbat, pacientul va trebui să plătească medicului cinci sicli de bani.
222. Dacă ar fi un om eliberat, ar trebui să plătească trei sicli de bani.
223. Dacă era sclav, proprietarul său ar trebui să plătească medicului doi
sicli de bani.
224. Dacă un chirurg veterinar efectuează o operație majoră pe un măgar sau
pe un bou și îl vindecă, proprietarul trebuie să plătească chirurgului salariul
unei șesimi de șel.
225. Dacă practică o operație mare pe un măgar sau pe un bou și îl omoară,
va trebui să plătească proprietarului un sfert din valoarea sa.
226. Dacă un frizer, fără cunoștința stăpânului, taie semnul distinctiv al unui
sclav de la un sclav care nu este de vânzare, mâinile acelui frizer vor fi
tăiate.
227. Dacă cineva înșală un frizer, pentru a-l face să marcheze un sclav care
nu este de vânzare cu semnul distinctiv al unui sclav, el va fi dat morții și
îngropat în casa sa. Frizerul va trebui să jure: „Nu l-am marcat de bună voie”
și nu va fi vinovat.
228. Dacă un antreprenor își construiește o casă pentru cineva și o
completează, acesta va primi salariul a doi sicli la 40 de metri pătrați *
suprafață acoperită.
* (un sar = 376 metri patrati # 40 metri patrati)
229 Dacă un antreprenor construiește o casă pentru cineva, dar nu o
finalizează în mod corespunzător, iar dacă acea casă se prăbușește și își
omoară proprietarul, atunci contractantul va fi dat morții.
230. Dacă îl omoară pe fiul proprietarului, fiul antreprenorului va fi deces.
231. Dacă ea ucide sclavul proprietarului, atunci va trebui să plătească
sclavul pentru sclav proprietarului casei.
232. Dacă distruge proprietatea, el trebuie să compenseze tot ceea ce a fost
distrus și, în măsura în care nu a construit corect casa pe care a construit-o și
că aceasta s-a prăbușit, trebuie să reconstruiți pe cheltuiala lui.
233. Dacă un antreprenor construiește o casă pentru cineva, chiar dacă nu a
finalizat-o; dacă pereții ulterior par să se înclină, antreprenorul trebuie să-i
consolideze pe cheltuiala sa.
234. Dacă un constructor de bărci construiește o barcă de 18 metri cubi *
pentru un bărbat, trebuie să i se plătească un salariu de doi sicli de bani.
* (un gur = 300 litri; 60 gur = 18.000 litri)
235. Dacă un constructor de bărci construiește o barcă pentru cineva și nu o
face impermeabilă, dacă în același an această barcă este expediată departe și
suferă daune, constructorul trebuie să ia înapoi această barcă și face-l
impermeabil pe cheltuiala proprie. Barca etanșă va fi returnată proprietarului
său.
236. Dacă un bărbat își închiriează barca pe un marinar și acest marinar este
neglijent, iar barca este naufragiat sau pierdut, marinarul trebuie să dea
proprietarului bărcii o altă barcă în despăgubire.
237. În cazul în care un bărbat face navigație într-un marinar și pe barca sa și
furnizează cerealele, hainele, uleiul și curmele și alte lucruri de acest fel
necesare pentru a-l înarma: dacă marinarul este neglijent, barca de
scufundare și conținutul acesteia pierdut, marinarul trebuie să compenseze
valoarea bărcii și tot conținutul pe care l-a stricat.
238. Dacă un marinar scufundă barca cuiva, dar o recuperează, va trebui să
plătească jumătate din valoarea sa. 239. Dacă cineva angajează un marinar,
va trebui să-i plătească 1800 de litri * de cereale pe an.
* (6 gurs)
240. Dacă o navă comercială întâlnește un feribot și o scufundă, stăpânul
navei scufundate trebuie să caute dreptate înaintea lui Dumnezeu;
comandantul navei comerciale, care a scufundat feribotul, trebuie să
compenseze proprietarul feribotului pentru tot ceea ce a fost pierdut.
241. Dacă cineva ține un bou în muncă forțată, el trebuie să plătească suma
unei treimi dintr-un kilogram de aur.
242. Dacă cineva închiriază un bou pentru un an, el trebuie să plătească 1200
litri * de cereale pe fiecare bou de lucru.
* (4 gurs)
243. Ca anualitate pentru o turmă de vite, acesta va trebui să plătească
proprietarului 900 litri * de cereale.
* (3 gurs)
244. Dacă cineva închiriază un bou sau un măgar și un leu îl ucide pe câmp,
pierderea este suferită de proprietar.
245. Dacă cineva închiriază boi și îi omoară prin maltratare sau bătăi, va
trebui să-i despăgubească proprietarului, carnea de vită.
246. Dacă un om angajează un bou și își rupe un membre sau îi taie
ligamentul gâtului, va trebui să-i despăgubească proprietarului, carnea de
vită.
247. Dacă cineva închiriază un bou și îl taie, trebuie să plătească
proprietarului jumătate din valoarea sa.
248. Dacă cineva care închiriază un bou, îl decorează, îi taie coada sau îi
rănește botul, va trebui să plătească un sfert din valoarea sa.
249. Dacă cineva care închiriază un bou, lăsați-l pe Dumnezeu să-l lovească
cu moartea, omul care l-a angajat trebuie să-l înjure de Dumnezeu și este
considerat că nu este vinovat.
250. Dacă, în timp ce un bou trece prin stradă, cineva îl împinge și îl
omoară, proprietarul nu poate da în judecată.
251. Dacă boul se rănește, sau dacă se știe că se poate răni și că coarnele nu
sunt tăiate sau împiedicate acest bou, iar dacă acest bou sângeros, un om
născut liber și îl ucide , proprietarul trebuie să plătească suma de jumătate de
kilogram de aur.
252. Dacă un om sclav al omului este ucis, el trebuie să plătească o treime de
kilogram.
253. Dacă cineva este de acord să aibă grijă de un câmp, să-l însămânțeze, să
pună acolo o echipă de boi și să pună acest câmp în cultură, dacă fură bobul
sau alte plante și le păstrează singur , îi vom tăia mâinile cu un topor.
254. Dacă păstrează sămânța pentru sine și nu folosește echipa de boi, el
trebuie să ramburseze valoarea semințelor.
255. Dacă înfige echipa de boi sau fură semințele și nu plantează nimic pe
câmp, va fi judecat și pentru fiecare acre * va trebui să plătească 18 metri
cubi ** de cereale.
* (un acru = 100 gans, un gan # patruzeci de m²)
** (ghețuri 60)
256. Dacă comunitatea lui nu poate plăti pentru el, atunci el va fi ținut în
acest domeniu (la locul de muncă) cu vite.
257. Dacă cineva angajează un lucrător agricol, trebuie să-i plătească 2.400
de litri * de cereale pe an.
* (8 gurs)
258. Dacă cineva închiriază un păstor, trebuie să-i plătească 1.800 de litri *
de cereale pe an.
* (6 gurs)
259. Dacă cineva fură o roată de palet într-un câmp, el trebuie să plătească
proprietarului său cinci sicli * de bani.
* (un kilogram de argint = 60 sicli; cu un siclu de argint puteți cumpăra 12
perechi de sandale din piele)
(un siclu de aur = 12 sicli de argint; un siclu de argint = 60 sicli de cupru; o
pereche de sandale din piele valorează 5 sicli de cupru)
260. Dacă cineva fură un tuns sau un plug, el trebuie să plătească trei sicli de
bani.
261. Dacă cineva angajează un păstor pentru boi sau oi, trebuie să-i
plătească 2.400 de litri * de cereale pe an.
* (8 gurs)
262. Dacă cineva, o vacă sau o oaie [...]
263. Dacă ucide boii sau oile care i-au fost date, el trebuie să ramburseze
proprietarului pentru carnea de vită și oile pentru oi.
264. Dacă un cioban, care au fost încredințate boi sau oi pentru a menține și
a primit salariul lui așa cum sa stabilit, și este mulțumit, reducerea numărului
de bovine sau ovine sau reduce la minimum numărul de nașteri, el trebuie să
se întoarcă produsele și profit în conformitate cu termenii contractului.
265. Dacă un cioban, care au fost încredințate boi sau oi, se face vinovat de
fraudă sau eroare pe creșterea naturală a cireadă, sau vinde, acesta trebuie să
fie judecat și să plătească de zece ori mai mare pierdere.
266. Dacă animalul moare în grajd de mâna lui Dumnezeu sau dacă un leu îl
ucide, păstorul trebuie să-și declare nevinovăția în fața lui Dumnezeu, iar
proprietarul trebuie să suporte pierderea în grajd.
267. Dacă ciobanul neglijează ceva și un accident are loc în grajd, atunci
ciobanul are vina pentru accidentul pe care l-a provocat în grajd și el trebuie
să-l compenseze pe proprietar pentru boi sau oi.
268. Dacă cineva închiriază un boul pentru treierat, chiria este de douăzeci
de litri de boabe.
* (20 qa)
269. Dacă închiriază un măgar pentru treierat, suma chiriei este de douăzeci
de litri * de cereale.
* (20 qa)
270. Dacă închiriază un animal tânăr pentru treierat, suma chiriei este de
zece litri * de cereale.
* (10 qa)
271. Dacă cineva închiriază un bilet, un cărucior și un șofer, el va plăti o
sută și optzeci de litri de cereale pe zi. * (180 qa)
272. Dacă cineva închiria carul, el va plăti patruzeci de litri de cereale pe zi.
* (40 qa)
273. Dacă cineva angajează un muncitor din fermă, va trebui să-i plătească
din Anul Nou până la a cincea lună (aprilie până în august) șase gerahuri de
bani * pe zi; din luna a șasea până la sfârșitul anului (din septembrie până în
martie) va trebui să-i dea cinci gerabe pe zi.
* (un gerah = 1 / 20 siclu)
274. Dacă cineva angajează un meșter priceput, îi va plăti salariul de ... cinci
gerah, salariul unui olar cinci gerah, al unui croitor cinci gerah, al unui ...
gerah, al unui producător de funii de patru gerah, de ... gerah, de zidar ...
gerah pe zi.
275. Dacă cineva angajează un feribot, va plăti trei gerah de bani pe zi.
276. Dacă închiriază o barcă de marfă, va plăti două bani și jumătate de bani
pe zi.
277. Dacă cineva închiriază o barcă de 18 metri cubi, va trebui să plătească o
șesime dintr-un șecel de bani pe zi de închiriere.
278. Dacă cineva cumpără un sclav bărbat sau femeie și dacă înainte de a
trece o lună are loc o infirmitate, acesta va returna sclavul către vânzător și
va fi rambursat pentru banii plătiți.
279. Dacă cineva cumpără un sclav bărbat sau femeie și un terț îl revendică,
vânzătorul trebuie să răspundă pentru cerere.
280. Dacă în timpul unei șederi în străinătate cineva cumpără un sclav bărbat
sau femeie care aparține altcuiva din propria țară; dacă proprietarul sclavului
masculin sau feminin recunoaște acest lucru la întoarcerea în țară: dacă
sclavul bărbat sau femeie este originar din țară, el trebuie să le returneze fără
plată.
281. Dacă sunt dintr-o altă țară, cumpărătorul trebuie să declare suma plătită
comerciantului și să păstreze sclavul bărbat sau femeie.
282. Dacă acest sclav îi spune stăpânului său: „Nu ești stăpânul meu”, dacă
îl condamnă, stăpânul său îi va tăia urechea.
