Afectiuni Bronsice Final

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Licenta Asistent Medicina Generala

Text of Afectiuni Bronsice Final

Scoala Postliceala Vasile Alecsandri BuzauDomeniul: Sanatate si Asistenta Pedagogica Specializarea: Asistent Medical Generalist Forma de Invatamant : Zi

Proiect de certificare:

Ingrijirea pacientului cu afectiuni bronsice

Profesor coordonator:

ABSOLVENT:

2012 PLANUL LUCRARII

Motto Motivatia alegerii temei 1. Anatomia si fiziologia aparatului respirator 2. Bolile aparatului respirator a. Generalitati si notiuni de semiologie b. Bronsita c. Definitie - Clasificare - Etiologie - Simptomatologie - Evolutie si tratament - Educatia pentru sanatate 3. Ingrijirea bolnavilor cu afectiuni bronsice - Cazul 1 - Cazul 2 - Cazul 3 4. Evaluarea globala si concluzii 5. Tehnici aplicate

2

6. Tehnica recoltarii sputei si exudatului naso-faringian Bibliografie

MOTTO : ,, Actul medical nu este altceva decit o intalnirea dintre o incredere si o constiinta

Gh. Scripcaru

3

MOTIVATIA ALEGERII TEMEI Ingrijirea sanatatii, preocupare a tuturor timpurilor, a fost mereu imbogatita cu experienta generatiilor anterioare in acest domeniu, devenind o preocupare prioritara a sistemului sanitar. In acest context nursingul s-a dezvoltat si impus ca un nou concept de abordare a pacientului si individului sanatos. Individual, indiferent de starea de sanatate, este abordat holistic, luand in considerare aspectele bio-fiziologice, psihologice, culturale, sociale si spirituale. Aceasta abordare presupune studii multidisciplinare si o pregatire continua a asistentilor. In prezenta lucrare mi-am propus sa ofer principiile care stau la baza procesului de ingrijire a pacientilor cu afectiuni bronsice si sa constientizez rolul asistentei medicale, care nu se reduce doar la acela de executant al recomandarilor medicului. Rolul delegat al asistentei medicale este intr-adevar important si nu trebuie sa se renunte la acesta, insa nu este unicul. In timp ce diagnosticul medical si prescrierea tratamentului sunt responsabilitatile medicului, in stabilirea diagnosticului de ingrijire, asistenta medicala este specialistul, exercitandu-si in acest domeniu rolul independent, autonom, rol care este tot atat de important ca si rolul delegat.

4

Modalitatile de abordare a practicii nursing sunt in continua diversificare. Importanta practicii nursing este determinata in mare masura de nevoile pacientului, de profesionalismul asistentei medicale si de standardele organizatiei profesionale.

CAPITOLUL I Anatomia si fiziologia aparatului respirator Pentru intretinerea functiilor vitale si pentru desfasurarea diferitelor activitati fizice sau intelectuale se cheltuieste energie. Aceasta energie rezulta in urma oxidarii substantelor organice la nivelul mitocondriilor din celule. Este deci nevoie permanent de oxigen pentru a se asigura aceste oxidari. Introducerea in organism a oxigenului si eliminarea dioxidului de carbon rezultat ca produs secundar al acestor oxidari (arderi), se asigura prin organe specializate numite organe de respiratie. Totalitatea acestor organe formeaza sistemul respirator. Sistemul respirator este format din doua componente principale: - caile respiratorii; - plamanii. Caile respiratorii sunt reprezentate printr-un sistem de conducte prin care aerul patrunde in plamani. Acest sistem este compus din: cavitatile nazale, faringe, laringe, trahee, bronhii.

5

Cavitatile

nazale

sunt

reprezentate

prin doua

canale

orientate

anteroposterior, delimitate de oasele fetei si ale bazei craniului. Sunt asezate de o parte si de alta a liniei mediane. Ele comunica: - anterior, cu exteriorul prin nari (narine); - posterior, cu rinofaringele prin orificii nazale numite coane. Sunt despartite printr-un sept nazal, alcatuit dintr-o portiune osoasa superior si o portiune cartilaginoasa anterior. Superior, cavitatile nazale vin in raport cu lama ciuruita a osului etmoid, prin orificiile careia ies fibrele nervului olfactiv. Faringele este un organ musculomembranos, are forma de palnie cu deschiderea mare in sus. La nivelul lui se incruciseaza calea respiratorie cu cea digestiva. Laringele-segment al conductelor aeriene care are rolul de a conduce aerul spre plamani. La adult se proiecteaza in dreptul vertebrei C5-C6. Este relativ mobil. Prezinta un schelet format din cartilagii. Imediat deasupra traheii se afla un cartilaj inelar cartilajul cricoid. Superior acestuia se afla cartilajul tiroid vizibil mai ales la barbat si palpabil. Traheea este un organ elastic, putandu-se alungi sau scurta ca un resort. De asemenea poate fi mobilizat lateral datorita tesutului conjunctiv lax care o inconjoara, astfel incat poate fi deplasata de tumorile dezvoltate in vecinatatea ei. Are o lungime de 12 cm. si un diametru de 2 cm. Este asezata in fata esofagului si peretii sai sunt formati din suprapunerea a 15 20 inele cartilaginoase, incomplete posterior, care o tin mereu deschisa.

6

Partea lipsa a inelelor cartilaginoase indreptata spre esofag este completata de o membrana fibroelastica ce permite dilatarea esofagului la trecerea bolului alimentar. In interior este captusita cu o mucoasa care retine firele de praf ce ajung pana aici odata cu aerul inspirat. In partea inferioara traheea se ramifica in doua bronhii principale, cate una pentru fiecare plaman. Bronhiile principale patrund in plaman respectiv prin hilul acestuia. Proiectate la peretele anterior al toracelui, bronhia principala dreapta corespunde coastei a VI-a si spatiului intercostal VII iar bronhia stanga corespunde spatiului intercostal VI. Bronhia dreapta are un traiect mai vertical, este mai groasa si mai scurta 2,5 cm iar cea stanga are un traiect mai orizontal, este mai subtire si mai lunga 5 cm . Structura bronhiilor principale este asemanatoare cu a traheii. Prezinta fiecare cate 9 12 inele incomplete posterior, zona fiind completata de o membrana. Bronhiile principale reprezinta ultimele segmente ale cailor respiratorii extrapulmonare. Odata patrunse in plamani, ele se ramifica formand segmentul intrapulmonar al arborelui bronsic. Primele ramificatii sunt bronhiile lobare (3 pentru plamanul drept si 2 pentru plamanul stang). La randul lor, acestea se ramifica in branhii segmentare (10/plaman). Bronhiile segmentare se ramifica in bronhii interlobulare. Ramificatiile bronhiilor interlobulare isi pierd scheletul cartilaginos si se transforma in bronhiole: bronhiole terminale si apoi bronhiole respiratorii care patrund in lobulul pulmonar (unitatea structurala si functionala a plamanului la nivelul caruia se realizeaza schimbul de gaze).7

Ramificatiile arborelui bronsic au forma cilindrica regulata. Peretele lor este format dintr-o tunica: - fibrocartilaginoasa, sub forma de inel incomplet; - musculara (muschi netezi bronsici); - mucoasa, formata dintr-un epiteliu pluristratificat, ciliat si numeroase glande. Pe masura ce bronhiile se ramifica, fibrele musculare netede devin din ce in ce mai numeroase, astfel incat bronhiolele respiratorii si terminale sunt lipsite de inelul cartilaginos, dar prezinta un strat muscular foarte dezvoltat care intervine activ in modificarea lumenului bronhiolelor si astfel in reglarea circulatiei aerului in caile pulmonare. Arborele bronsic poate prezenta dilatatii patologice sub forma de saci in care se strang secretii, puroi, dand afectiuni numite bronsectazii. Patrunse in lobul pulmonar, bronhiolele respiratorii formeaza canale alveolare (4 5/bronhiola), ai caror pereti sunt reprezentati de alveolele pulmonare. O bronhiola respiratorie alcatuieste impreuna cu toate canalele alveolare care deriva din ea si cu alveolele pulmonare care formeaza peretii acestor canale, un acin pulmonar. Acesta apare ca un mic sac plin cu aer, suspendat de bronhiola respiratorie. Distrugerea peretilor alveolari determina emfizemul pulmonar.

8

9

Rolurile cailor aeriene 1. Conduc aerul din atmosfera pana in alveole si invers. Aceste cai sunt deschise de scheletul viscerocraniului la nivelul foselor nazale si catre armatura cartilaginoasa de la nivelul laringelui, traheii si bronhiilor mari. Bronhiolele nu au pereti cartilaginosi, dar se mentin deschise prin faptul ca plamanii elastici se gasesc intr-o oarecare stare de distensie in cutia toracica. La nivelul peretelui bronhiolelor exista un strat muscular neted dispus circular. Gradul de contractie al acestuia poate modifica diametrul bronhiolelor si este supus unui complex control nervos vegetativ si endocrin, din care mentionez efectul bronhodilatator al stimularii simpatice si efectul bronhoconstrictor al stimularii parasimpatice. 2. Purifica aerul de numeroasele particule de praf inhalate, de microbi. Aceasta purificare se desfasoara in mai multe etape, pana cand aerul ajuns in alveole este curatat de peste 99% din impuritati. La nivelul foselor nazale curgerea aerului este turbulenta datorita reliefului foarte accidentat al peretilor. Astfel, particulele cele mai mari de praf sunt proiectate pe pereti, unde adera la stratul mucos secretat de mucoasa nazala. Prin miscarea cililor epiteliului respirator sau prin stranut, mucusul si impuritatile sunt eliminate la exterior. La nivelul traheii si a bronhiilor mari, epiteliul respirator este ciliat si acoperit cu o pelicula de mucus. Particulele de praf aderate pe stratul de mucus sunt deplasate spre exterior de miscarea cililor. Acest sistem de purificare este foarte eficient si paralizarea miscarilor cililor prin actiunea diversilor factori (frig, aer prea uscat, gaze iritante, virusuri) se10

soldeaza

cu

ineficienta

purificarii,

favorizarea

dezvoltarii

microbilor

(traheobronsite). Foarte putine particule mici ajunse totusi in alveole sunt fagocitate de macrofagele de la acest nivel, asa numitele celule cu praf. 3. Incalzesc sau racesc aerul inspirat, aducandu-l la temperatura de 37 0 C pana la alveole.