Cuprins:

- Introducere; - Cancerul de vezică urinară; - Cancerul renal; - Cancerul de prostată. - Despre prostată

Introducere:

Rinichii sunt organe pereche care filtrează sângele pentru a îndepărta deşeurile metabolice şi excesul de lichid, excretate sub formă de urină. Urina coboară de-a lungul ureterelor înguste şi ajunge în vezica urinară, care o depozitează temporar înainte de a o elimina prin uretră.

■ Rinichii

Rinichii au o formă asemănătoare unui bob de fasole şi se găsesc în cavitatea abdominală, pe peretele posterior al acesteia, în spatele intestinelor.

■ Ureterele Ureterul drept şi respectiv stângIau naştere din hilul fiecărui rinichi (porţiunea prin care pătrund vasele şi nervii). Ele sunt nişte tuburi înguste prin care se scurge urina produsă în mod continuu de către rinichi.

■ Vezica urinară

Urina este colectată temporar în vezica urinară, o structură compresibilă, asemănătoare unui balon, situată în interiorul pelvisului (bazinului).

■ Uretra

În momentul dorit, vezica urinară se contractă pentru a-şi evacua conţinutul prin uretră, un tub muscular cu pereţi subţiri.

Tractul urinar este alcătuit din structurile implicate in producerea, depozitarea şi evacuarea urinii. El se întinde din abdomen până în pelvis.

Rinichii sunt situaţi pe peretele posterior (din spate) al abdomenului, polii lor superiori ajungând sub coastele a 11-a şi a 12-a. Din cauza poziţiei lor, abordul chirurgical al rinichilor se practică de obicei prin spate.

1. Cancerul de vezică urinară

1.1 Aspecte generale:

  Vezica urinară este un organ cavitar ce stochează urina. Ea este situată in abdomenul inferior, are aproximativ dimensiunea unui grapefruit si este extensibilă (elastică) ceea ce permite marirea sau micşorarea peretelui său muscular.

Cancerul de vezică urinară este o afecţiune în care celulele canceroase se formează in ţesuturile vezicii.

În fiecare an in S.U.A. sunt diagnosticate peste 67.000 de noi cazuri. Este a patra afectiune oncologică ca frecvenţă la barbat şi a noua ca frecvenţă la femeie în S.U.A. Din fericire, majoritatea celor suferinzi de cancer de vezică urinară nu decedează din cauza acestei afecţiuni, dar totuşi, în fiecare an mor 13.000 de oameni cu aceasta afecţiune.

1.2 Opţiuni terapeutice

Opţiunile terapeutice depind de stadiul cancerului vezical (stadiul 0 la stadiul 4). Există patru opţiuni terapeutice standard în cancerul de vezică.

Chirurgicală Radioterapie Chimioterapie Terapie biologică

În funcţie de tipul şi de stadiul cancerului, pot fi folosite combinat mai multe opţiuni terapeutice pentru a creşte şansele de vindecare. Chirurgia este tratamentul de primă intenţie in cancerul vezical şi se aplică în peste 90% din cazurile de cancer de vezică (ca terapie unică sau asociată). Când cancerul a invadat musculara peretelui vezical, cistectomia radicală este opţiunea de elecţie.

1.3 Tratamentul chirurgical: cistectomia

Cistectomia reprezintă indepartarea intregului perete vezical sau doar a unei parti din el şi posibil îndepărtarea ganglionilor limfatici invecinaţi şi a organelor ce pot conţine celule canceroase. Dacă vezica este îndepărtată, chirurgul realizează un nou mod in care urina sa se acumuleze şi să părăsească corpul 5.

Clasic, cistectomia se realizează prin abord deschis, chirurgul realizând o incizie abdominală largă pentru a ajunge la vezică. O altă abordare o reprezintă laparoscopia convenţională, ce este mai puţin invazivă, dar limitează dexteritatea medicului, câmpul vizual şi controlul raportat la chirurgia deschisă.

Cistectomia da Vinci ®

Dacă medicul vă recomandă un tratament chirurgical pentru cancerul de vezică, puteţi beneficia de o nouă metodă minim invazivă - cistectomia da Vinci.

Sistemul da Vinci foloseşte tehnologia de ultimă oră pentru a-i ajuta pe medici să realizeze operaţii mai precise decât le permite chirurgia convenţională. El vă oferă mai multe avantaje potentiale fata de chirurgia clasică deschisă:

mult mai puţină durere pierdere de sânge mai redusă scade necesitatea transfuziilor risc mai redus de infecţie cicatrici mai mici durata de spitalizare mai redusa recuperare mai rapidă prognostic clinic mai bun în multe cazuri

Precizia şi dexteritatea instrumentelor sistemului da Vinci permit un abord minim invaziv pentru tratarea cancerului vezical.

Ca şi în cazul oricărui tip de intervenţie chirurgicală, aceste beneficii nu pot fi garantate, intervenţia chirurgicală fiind unică pentru fiecare caz în parte. Sistemul da Vinci este considerat sigur şi eficient, dar nu este adecvat oricărui caz. Discutaţi cu medicul dumneavoastră despre opţiunile terapeutice, cât şi despre beneficii şi riscuri.

Dacă sunteţi un candidat pentru cistectomie, discutaţi cu un urolog ce realizează intervenţii da Vinci pentru cancerul de vezică urinară.

2. Cancerul renal

2.1 Aspecte generale

Cancerul renal se poate forma în tubuleţele din rinichi ce colectează urina şi filtrează sângele. În fiecare an în Statele Unite sunt diagnosticate 54000 de noi cazuri de cancer renal din care 13000 nu vor supravieţui. 1 Cancerul renal are o incidenţă uşor mai crescută la bărbaţi şi este diagnosticat între 50 şi 70 de ani. Cel mai frecvent tip de cancer renal este carcinomul cu celule renale. Este important de notat ca diagnosticat şi tratat precoce cancerul renal poate fi tratat. Daca este descoperit din timp rata de supravieţuire este între 79 şi 100%.

2.2 Opţiuni terapeutice

Cancerul renal este destul de rezistent la radio şi chimioterapie. Prin urmare, standardul de aur îndepărtarea rinichiului sau tumorilor renale.

Chirurgia renală tradiţională realizată prin abord deschis, ceea ce implica o incizie abdominală mare. O altă abordare este laparoscopia convenţională. Este mai puţin invazivă, dar mimitează dexteritatea, imaginea şi controlul medicului comparat cu chirurgia deschisă.

Chirurgia da Vinci ® in afectiunile renale

Dacă medicul dumneavoastră vă recomandă chirurgia pentru o afecţiune renală, puteţi bebeficia de o abordare minim invazivă - chirurgia da Vinci. Chirurgia da Vinci foloseşte tehnologie de ultimă oră ce îi permite medicului să realizeze operaţii mult mai precise decât chirurgia convenţională. Ea ofera mai multe avantaje faţă de chirurgia convenţională precum:

durere mult redusă pierdere de sânge mai redusă scade necesitatea transfuziilor risc mai scăzut de infecţie cicatrici mai mici durată de spitalizare mai redusă recuperare mai rapidă sanse mai mari de păstrare a rinichiului în anumite intervenţii pentru tratarea

cancerului rezultate clinice mai bune în multe cazuri

Chirurgia renală da Vinci preia cele mai bune tehnici ale chirurgiei deschise şi le aplică unui abord minim invaziv asistat robotic. Precizia şi dexteritatea sistemului da Vinci permite o abordare minim invaziva a tratamentului afecţiunilor chirurgicale şi a cancerului renal. Ca în orice tip de chirurgie, aceste beneficii nu pot fi garantate, chirurgia depinzând de fiecare pacient si de procedură.

2.3 Cauzele cancerului renal

Cauzele cancerului renal nu sunt clare, dar cercetătorii consideră că există anumiţi factori ce cresc riscul de apariţie a cancerului renal.

fumatul prezenţa cancerului renal în antecedentele heredocolaterale boala renală polichistică insuficienţa renală cronică şi/ sau dializa dieta cu aport caloric ridicat sau carne friptă/ sauté aportul redus de vitamină E scleroza tuberoasă expunerea la azbest, zgura de furnal şi cuptoarele folosite în siderurgie

Cancerul renal este mai frecvent la bărbaţi decât la femei. Bărbaţii din rasa neagră au un risc mai mare decât cei din rasa albă.

2.4 Simptome

Din nefericire, cancerul renal nu are simptome incipiente, dar este bine să vă adresaţi medicului dumneavoastră dacă observaţi următoarele:

sânge în urină umflătură în abdomen pierdere în greutate inexplicabilă durere în flanc inapetenţă

In cazul metastazarii cancerului , simptomele vor depinde de organul afectat. Respiraţia dificilă sau hemoptizia (tuse cu expectorarea de sânge) pot sa apara în cancerul pulmonar. Durerea osoasă sau fractura pot sa apara în cancerul osos. În cazul afectării creierului vor predomina simptomele neurologice.

În anumite cazuri cancerul renal poate determina aşa numitele sindroame paraneoplazice. Aceste sindroame apar la 20% din pacienţii cu cancer renal şi pot apare în oricare stadiu, inclusiv în cancerele limitate la rinichi. Simptomele sindroamelor paraneoplazice includ pierderea în greutate, pierderea poftei de mâncare, febra, transpiraţie, hipertensiune arterială. În multe cazuri sindromul paraneoplazic dispare la îndepărtarea cancerului.

3 . Cancerul de prostată

3.1 Despre cancerul de prostată

Cancerul de prostată este o afecţiune caracterizată de apariţia de celule maligne (canceroase) în prostată. Prostata este o glandă a sistemului reproducător masculin situată sub vezica urinară şi în faţa rectului. Este de dimensiunea unei castane şi înconjoară uretra (tubul prin care este evacuată urina din vezică). Prostata produce un lichid ce face parte din spermă.

Cancerul de prostată este unul dintre cele mai frecvente cancere diagnosticate la bărbat. În Statele Unite, unul din şase bărbaţi va fi diagnosticat cu cancer de prostată în cursul vieţii sale. 2 Deşi nimeni nu spune despre cancerul de prostată ca ar fi o boala uşoara, vestea bună este că datorită creşterii gradului de conştientizare si screening-urilor, din ce în ce mai mulţi bărbaţi sunt diagnosticaţi precoce. Aceasta înseamnă că cele mai multe cancere sunt depistate când sunt încă localizate în prostată şi nu s-au extins.

3.2 Statistici

Cancerul de prostată este cea mai frecventă afecţiune neoplazică necutanată la bărbaţi 3 si este responsabil de mai multe decesse decît orice alt cancer cu excepţia cancerului pulmonar. Oricum prezenţa cancerului de prostată este demonstată microscopic la autopsii la majoritatea bărbaţilor. Asociaţia Oncologică Americană (The American Cancer Society ) a estimat că în 2008 în Statele Unite au fost diagnosticate aproximativ 186320 de cazuri noi. Aproximativ un bărbat din 6 va fi diagnosticat cu cancer de prostată în timpul vieţii sale, dar doar un bărbat din 34 va muri din această cauză. În Statele Unite există peste 1,8 milioane de bărbaţi ce au supravieţuit cancerului de prostată.

Opţiunile terapeutice şi de tratament depind de stadiul cancerului, scorul Gleason 5 şi de vârsta şi starea generală de sănătate a pacientului. Prin conştientizarea pacienţilor, depistarea precoce creşte şi rata mortalităţii scade. De asemenea noile progrese în tehnologia medicală le permit pacienţilor să se întoarcă mai repede la activităţile curente. 3.3 Opţiunile terapeutice

Când cancerul de prostată se consideră a fi localizat, există cinci opţiuni terapeutice:

1. îndepărtarea prostatei afectate de cancer (prostatectomia radicală)

2. iradierea prostatei afectate prin iradiere externe sau prin implantarea de seminţe radioactive (brahiterapie)

3. îngheţarea prostatei afectate (crioterapie)

4. tratament hormonal, ce nu are efect curativ şi este făcut în asociere cu radioterapia sau crioterapia.

5. monitorizarea (aşteptarea cu supraveghere).

1.4 Indepărtarea chirurgicala a cancerului de prostată

În cancerul de prostată localizat, prostatectomia radicală (îndepărtarea prostatei şi a unei părţi din ţesutul înconjurător) este considerată ca metoda definitivă de tratare a cancerului prin îndepărtarea lui. Aproximativ 91% din cancerele de prostată diagnosticate în Statele Unite sunt localizate, ceea ce înseamnă că mulţi bărbaţi sunt potenţiali cadidaţi pentru îndepărtarea cancerului. Dar, pacienţii ar trebui să discute cu medicul avantajele şi dezvantajele fiecărui tip de tratament.

Îndepărtarea chirurgicală a prostatei îi permite doctorului să aprecieze cât de agresivă este tumora şi cât de mult s-a extins. Acest pas poate fi critic deoarece 35% din tumori sunt diagnosticate cu un grad mai mic de diferentiere. Aceasta înseamnă că afectiunea neoplazică este mai agresivă decât au indicat evaluarea prechirurgicală şi biopsia. 8

Alegerea chirurgiei în defavoarea iradierii poate uşura depistarea recidivelor prin monitorizarea PSA după prostatectomia radicală decât după radioterapie. 9 De asemenea poate fi o opţiune de rezervă dacă cancerul recidivează. După radioterapie ţesuturile adiacente prostatei pot fi afectate. Dacă există afectare tisulară , chirurgia cu conservarea filetelor nu mai este o opţiune în caz de recidivă. Dar, iradierea rămîne o opţiune pentru pacienţii care deja au fost trataţi chirurgical pentru cancerul de prostată. 10

Indiferent de tratamentul ales, principala prioritate este supravieţuirea. Mai multe studii mari sugerează că şansa de supravieţuire pe termen lung este mai mare în cazul pacienţilor ce au urmat tratamentul chirurgical decât în cazul celorlalte tratamente. Pacienţii ce au fost trataţi prin prostatectomie radicală au un risc de deces prin cancer de prostată la 15 ani după tratament cu 40% mai mic decât în cazurile tratate prin radioterapie. 11 (conform unui studiu realizat pe 3159 de pacienţi corectat pentru diagnostic, rasă, vârstă, statut socioeconomic, scor Gleason, grad biopsie şi anul de diagnostic).

Prostatectomia da Vinci

Prostatectomia da Vinci este alegerea numărul 1 în tratamentul cancerului de prostată localizat în Statele Unite. Datorită progresului tehnologiei chirurgicale, chirurgii pot oferi multor pacienţi o opţiune minim invazivă pentru prostatectomie, prostatectomia da Vinci.

Imaginaţi-vă intervenţii chirurgicale majore realizate prin incizii mici. Imaginaţi-vă beneficiile unui tratament definitiv dar cu potenţial mult mai puţină durere, cu o durată mai scurtă de spitalizare, cu o întoarcere mai rapidă la activităţile curente - cât şi cu rezultate clinice mai bune.

În tratamentul cancerului de prostată contează fiecare milimetru. De prostata sunt atasate filete nervoase şi vase de sânge. Pentru a proteja filetele nervoase, acestea trebuie separate precis şi delicat de prostată înainte de îndepărtarea acesteia. Chirurgul utilizează precizia, imaginea şi controlul oferite de sistemul da Vinci pentru a îndepărta prostata păstrând integritatea nervilor importanţi şi a vaselor de sânge.

Sub aspectul controlului cancerului, conform mai multor studii mari, prostatectomia da Vinci prezintă rate ale marginilor pozitive egale sau chiar mai mici (margini ce conţin celule canceroase) decât au aratat studii mari pentru alte tipuri de chirurgie.

Continenţa urinară şi funcţia sexuală după tratament sunt de asemenea o problemă pentru pacienţii cu cancer de prostată. Studiile au arătat că pacienţii ce au fost trataţi prin prostatectomia da Vinci pot prezenta o revenire mai rapidă a continenţei urinare şi o incidenţă mai mică a incontinentei decât cei ce au fost supuşi iradierii (brahiterapiei). Mai multe studii au arătat că pacienţii cu funcţie erectilă normală înainte de intervenţie îşi recapătă funcţia sexuală (definită ca erecţie pentru contact sexual) intr-un an de la intervenţie.

Discutaţi cu chirurgul despre aşteptările rezonabile pe cere le puteţi avea faţă de recuperarea funcţiei sexuale şi programul de reabilitare ce include exerciţii şi tratament medicamentos.

Este important să stiţi ca sistemul da Vinci nu predă controlul unui robot, chirurgul va controla fiecare aspect al intervenţiei prin intermediul platformei da Vinci.

3.4 Radioterapia

Radioterapia utilizează raze X de înaltă energie emise de un dispozitiv sau emise de seminţe radioactive implantate în prostată, pentru a distruge celulele canceroase. Când cancerul de prostată este localizat, radioterapia poate fi o alternativă pentru chirurgie. Radioterapia externă este folosită în general pentru tratarea cazurilor cu afectare regională ce s-au extins prea mult în bazin pentru a putea fi îndepărtat chirurgical, dar nu a prins încă gaglionii limfatici. În cazurile avansate, radioterapia poate micşora tumora şi reduce durerea.

Este bine sa ştiţi că radioterapia poate determina afectarea pe termen lung a nervilor şi a altor structuri importante implicate în funcţia sexuală. Mulţi pacienţi trataţi prin brahiterapie sau radioterapie externă vor avea disfuncţie erectilă (aproximativ 50% conform studiilor) 12, 13 Mulţi pacienţi trataţi prin radioterapie sunt puşi sub tratament hormonal ce are un impact negativ imediat asupra fucţiei sexuale.

3.5 Îngheţarea cancerului de prostată (crioterapia)

Criochirurgia foloseşte azotul lichid pentru a îngheţa şi distruge celulele canceroase. Medicul introduce ace în anumite zone din prostată.Traiectele acelor sunt lărgite pentru a se introduce prin perineu sonde criogenice în prostată. Azotul lichid din sonde formează un glob de gheaţă ce îngheaţă celulele canceroase, care se vor distruge pe măsură ce se dezgheaţă. Intervenţia durează aproape 2 ore şi se face sub anestezie totală sau peridurală şi necesită 1 sau 2 zile de spitalizare.14

3.6. Terapia hormonală

Tratamentul hormonal combate cancerul de prostată prin suprimarea hormonilor masculini (androgeni) precum testosteronul ce favorizează creşterea cancerului de prostată. Controlul hormonal se poate obţine prin îndepărtarea chirurgicală a testiculelor (sursa pricipală de testosteron) sau medicamentos.

Tratamentul hormonal se adresează cancerului de prostată ce s-a extins în afara acesteia neputând fi tratat prin tratamente locale precum chirurgia sau radioterapia.

Tratamentul hormonal poate de asemenea ameliora durerea şi alte simptome neplăcute ce apar în cazurile avansate. Mai mult, se caută un mod de a stopa cancerul înainte de a metastaza. Deşi tratamentul hormonal nu vindecă, el reduce de obicei dimensiunile sau opreşte avansarea bolii, adesea pentru mai mulţi ani.

3.7 Monitorizarea (aşteptarea cu supraveghere)

Aşteptarea cu supraveghere se referă la monitorizarea atentă a stării pacientului fără a se urma un tratament până ce nu apar simptomele sau acestea se modifică. Se foloseşte de obicei în cazul pacienţilor batrâni cu patologie asociată şi cancer în stadiu incipient. Montorizarea se bazează pe premiza că în cazurile localizate cancerul de prostată evoluează lent şi este improbabil să determine probleme în cursul vieţii mai ales în cazul bărbaţilor bătrâni. 17 Unii pacienţi ce optează pentru aşteptarea sub supraveghere nu urmează activ nici un tratament până la apariţia simptomelor. Aceştia sunt rugaţi să-şi programeze examene edicale periodice şi să se prezinte la medic când apar noi simptome.

3.8 Tratamente experimentale

În faţa unei afecţiuni grave, mulţi încearcă tratamente alternative pentru a-şi ameliora simptomatologia şi a controla sau elimina boala.

O alternativă este tratamentul cu ultrasunete de înalta intensitate focalizate (HIFU). Tratamentul HIFU utilizează energia fasciculului de ultrasunete pentru a distruge celulele canceroase. Pentru tratarea cancerul de prostată se foloseşte o sondă transrectală. Tratamentul se face sub anestezie generală. Studiile recente au arătat că terapia HIFU are o frecvenţă crescuta a complicaţiilor şi o rata crescută a eşecurlor de a trata cancerul de prostată atât primar cât şi recidivele acestuia. Prin urmare, urologi importanţi au renunţat la această metodă de tratament , aşteptând mai multe dovezi legate de eficienţa şi siguranţa sa.

4. Despre prostată

Prostata este un element cheie al sistemului reproducător masculin şi este strâns legată de sistemul urinar. Este o glandă mică ce secretă o mare parte din fractiunea lichidă a spermei, fluidul lăptos ce transportă spermatozoizii prin penis în momentul ejaculării. 1

Prostata se află sub vezica urinară, unde se colectează urina, şi în faţa rectului. Ea inconjoară precum un inel o porţiune din uretră. Uretra este un tub ce duce urina afară din vezică prin penis. În timpul ejaculării sperma este secretată prin mici orificii din peretele uretrei.

Prostata este formată din trei lobi înconjuraţi de o capsulă. De o partte şi de alta este flancată de veziculele seminale, o pereche de glande cu aspect de pungă ce contribuie la secreţia spermei. Alături de veziculele seminale trec vasele deferente ce transportă spermatozoizii de la testicule. Testiculele pe langă rolul de a produce spermatozoizi , produc testosteron, un hormon sexual masculin, ce controlează creşterea şi funcţionarea prostatei. 3

Hormonii masculini determină dezvoltarea prostatei la făt. Prostata continuă să se dezvolte pe măsură ce copilul devine adult. Dacă nivelul hormonilor masculuni este scăzut, prostata nu va mai creşte. La bătrâni, partea de prostată din jurul uretrei continuă să crească. Aceasta determină hipertrofia benignă de prostată (HBP), ce determină probleme la urinare. 4

4.1 Cancerul de prostată cauze şi factori de risc

Cauzele cancerului de prostată sunt variate şi complexe. Nu există un punct de vedere unic asupra a ceea ce determină cancerul de prostată. Există oricum anumiţi factori asociaţi cu un risc crescut de a face cancer de prostată

Vârsta şi factorii genetici

Ceea ce se ştie despre cancerul de prostată este că apare relativ rar la persoanele sub 50 de ani, riscul de a face cancer de prostată crescând după această vârstă. Până la 80 de ani, mai mult de jumătate din bărbaţi vor avea un grad de proliferare canceroasă ce poate necesita sau nu tratament.

Cancerul de prostată pare a avea agregare familială, ceea ce sugerează prezenţa unui factor moştenit sau genetic. Prezenţa unui tată sau frate cu cancer de prostată dublează riscul pentru un bărbat să facă aceată boală. Riscul este şi mai mare în cazul bărbaţilor cu mai multe rude afectate, în special dacă rudele erau tinere în momentul diagnosticării. Oamenii de ştiinţă au identificat o serie de gene ce par să crească riscul pentru cancerul de prostată.

Anumite gene cresc riscul pentru mai multe tipuri de cancer. De exemplu mutaţiile dobîndite ale genelor BRCA1 şi BRCA2 ce determină cancer ovarian şi de sân sunt mult mai comune în unele familii. Prezenţa acestor mutaţii genice creşte riscul şi pentru cancerul de prostată, dar ele sunt responsabile doar pentru un număr mic de cancere de prostată.

Originea etnică pare a avea un rol important: bărbaţii de origine africană par a avea cel mai ridicat risc, în timp ce asiaticii au cel mai scazut risc.

Dieta şi modul de viaţă

Modul de viaţă, dieta şi expunerea la factori toxici se consideră a avea un rol în apariţia şi diseminarea cancerului de prostată.

Dieta bogată în carne roşie, calciu (produse lactate) şi colesterol rău (LDL) se consideră că ar creşte riscul pentru cancerul de prostată. Dieta bogată în carbohidraţi poate afecta de asemenea nivelul de insulină ceea ce poate determina obezitate. Combinat cu o dietă ce predispune la obezitate, un mod de viaţă sedentar poate de asemenea duce la apariţia cancerului de prostată. Barbaţii cu IMC de 32,5 sau mai mare au un risc de 30% de deces prin cancer de prostată, în timp ce bărbaţii cu IMC de 35 au un risc de 60% de recidivă a cancerului de prostată în 3 ani.

Dieta bogata in legume si hrana cruda previne aparitia cancerului de prostata. Antioxidantii previn acumlarea radicalilor liberi in organism, acestia din urma afectand structura celulelor si putand duce la aparitia cancerului. Există de asemenea studii ce sugerează că o dietă cu un supliment de acizi graşi omega 3 şi omega 6, ce se află mai mult în peşte, poate preveni cancerul şi are efecte pozitive asupra creierului şi inimii. Suplimentele de seleniu, vitamină D şi vitamină E sunt considerate a fi benefice în prevenirea cancerului de prostată, scăzând nivelul PSA şi inhibând creşterea tumorii.

4.2 Screening şi teste pentru cancerul de prostata

Nu există un test screening de rutină pentru cancerul de prostată. Unele teste de screening sunt folosite deoarece s-au dovedit a fi utile atât pentru depistarea precoce a cancerului cât şi pentru a scăderea riscului de deces prin această afectiune. Alte teste sunt eficiente in depistarea cancerului deşi nu s-a dovedit eficacitatea lor în reducerea riscului de deces prin cancer.

Oamenii de ştiinţă studiază testele de screening pentru a le găsi pe cele cu cele mai puţine riscuri şi cele mai multe beneficii. Studiile de screening pentru cancer sunt de asemenea realizate pentru a arăta dacă depistarea precoce scade riscul acestei persoane de a muri de acea afecţiune. Pentru anumite tipuri de cancer, descoperirea şi tratarea incipientă poate însemna o şansă mai mare de recuperare.

4.3 Testele pentru depistarea cancerului de prostată includ:

1. Tuşeul rectal

Prin tuşeul rectal medicul sau asistenta introduc un deget în manuşă, lubrifiat în partea inferioară a rectului pentru palpa neregulatitatile prostatei sau orice altceva pare anormal.

2. Testul PSA (antigenul prostatic specific)

Acest test măsoară nivelul PSA din sânge. PSA este o substanţă produsă în special de prostată ce poate fi în cantităţi crescute în sângele celor cu cancer de prostată. Nivelul PSA poate fi de asemenea crescut după o infecţie sau inflamaţie a prostatei sau în cazul hiperplaziei benigne de prostată (mărirea prostatei).

Oamenii de ştiinţă studiaza combinarea testului PSA cu tuşeul rectal ca metodă de a obţine rezultate precise din testele screening. Unele cancere nu sunt niciodată simptomatice sau ameninţătoare pentru viaţă, dar dacă este depistat la un test screening, cancerul trebuie tratat. Nu se ştie dacă tratarea acestor cancere prelungeşte durata de viaţă mai mult decît absenţa tratamentului, iar tratamentele pentru cancer pot avea numeroase efecte secundare. Testele de urmărire precum biopsia, pot fi de asemenea efectuate pentru diagnosticarea cancerului.

3. Ecografia transrectală

Ecografia transrectală foloseşte fascicule de ultrasunete pentru a realiza o imagine a prostatei pe ecran. Pentru acest test se introduce în rect o sondă ce produce unde ce pătrund în prostată realizând ecouri ce sunt captate de sondă. Un computer transformă ecourile într-o imagine alb negru a prostatei. Examenul durează câteva minute şi se face în cabinetul medicului sau în policlinică. Veţi simţi o oarecare presiune la introducerea sondei în rect, dar în general nu este dureroasă.

4. Biopsia

Biopsia este o intervenţie prin care o mostră de ţesut este prelevată şi apoi este examinată la microscop. Medicul va utiliza ecografia transrectală pentru a ghida şi introduce un ac prin peretele rectului în mai multe zone din prostată. Acul va scoate apoi un cilindru de ţesut lung de 12 mm cu secţiunea de 1,2 mm ce este trimis la laborator pentru a se vedea daca există cancer.

5. Grade

Celulele prostatice sănătoase sunt uniforme ca dimensiuni, formă şi corect aranjate în forma unei glande normale. Pe măsură ce cancerul se extinde, celulele îşi pierd aspectul uniform. Ele se transformă dintr-un ţesut normal, bine diferenţiat intr-unul mai dezorganizat şi prost diferenţiat. Eventual se formează o tumoră. Dacă biopsia arată prezenţa cancerului de prostată, anatomopatologul îi dă un grad fiecărei mostre de ţesut grad ce indică cât de mult diferă celulele de aspectul normal.

6. Stadializarea

Stadializarea este procesul folosit pentru a determina dacă există extinderea cancerului în afara prostatei sau în alte părţi ale corpului. Informaţiile adunate prin procesul de stadializare determinaă stadiul afecţiunii. Este important să se cunoască stadiul pentru a planifica tratamentul.

4.4 Stadiile cancerului de prostată

Un sistem de stadializare este un sistem standardizat pentru indicarea gradului deextindere a cancerului. Stadializarea descrie măsura sau severitatea cancerului la un pacient pe baza dimensiunii tumorii primare şi măsura în care cancerul s-a extins în corp. Deşi exista mai multe sisteme de stadializare, cel mai utilizat este sistemul TNM.

Informaţii generale despre stadializare

Stadializarea se bazează pe modul de dezvoltare al cancerului. Celulele canceroase se divid şi cresc formând o masă tisulară numită tumoră. Pe măsură ce tumora creşte, ea poate invada organele şi ţesuturile învecinate. Celulele canceroase se pot desprinde din tumoră şi pot pătrunde în sânge sau limfă, răspândindu-se de la locul tumorii primare pentru a forma tumori în alte organe. Răspândirea cancerului se numeşte metastazare. 2

Scopul stadializării

Stadializarea ajută la diagnosticarea şi tratarea cancerului în mai multe moduri: Stadializarea îi ajută pe medici să planifice eficient tratamentul pacientului. Stadializarea poate folosită pentru a estima prognosticul pacientului. Cunoaşterea stadiului ajută la identificarea studiilor clinice potrivite pacientului. 3

Stadializarea îi ajută pe cercetători şi pe furnizorii de servicii medicale să schimbe informaţii despre pacieţi, folosind un limbaj comun pentru diagnostic, tratament şi studii clinice.

Bibliografie:

1. “General Information about Bladder Cancer”, National Cancer Institute, http://www.cancer.gov/, URL:

http://www.cancer.gov/cancertopics/pdq/treatment/bladder/patient

2. “Bladder Cancer”, American Urological Association, www.urologyhealth.org, URL: http://www.urologyhealth.org/content/moreinfo/bladdercancer.pdf

3. Wang GJ, Barocas DA, Raman JD, Scherr DS. Robotic vs open radical cystectomy: prospective comparison of perioperative outcomes and pathological measures of early oncological efficacy. Department of Urology, New York-Presbyterian Hospital, Weill Medical College of Cornell University . Jun 2007;17:1-5

4. “Cancer Facts and Figures 2007, American Cancer Society, http://www.cancer.org/, URL: http://www.cancer.org/downloads/STT/2008CAFFfinalsecured.pdf%20

5. “Bladder Cancer Treatment”, National Cancer Institute, http://www.cancer.gov/, URL

http://www.cancer.gov/cancertopics/pdq/treatment/bladder/Patient/page4

6. Gleason score: A system of grading prostate cancer tissue based on how it looks under a microscope. Gleason scores range from 2 to 10 and indicate how likely it is that a tumor will spread.. National Cancer Institute, http://www.cancer.gov/common/popUps/popDefinition.aspx?id=CDR0000045696&version=Patient&language=English

7. Prostate Cancer Clinical Guideline Update Panel. Guideline for the management of clinically localized prostate cancer: 2007 update. Linthicum (MD): American Urological Association Education and Research, Inc.; 2007. 82 p.

8. King CR, Patterns of Prostate Cancer Biopsy Grading: Trends and Clinical Implications. Int J. Cancer (Radiat. Oncol. Invest): 90,305-311(2000).

9. Di Blasio, C. J., A. C. Rhee, et al. Predicting clinical end points: treatment nomograms in prostate cancer. Semin Oncol. 2005; 30(5):567-86.

10. Carlucci JR, Nabizada-Pace F, Samadi DB. Organ-confined prostate cancer and the emergence of robotic prostatectomy: What primary care physicians and geriatricians need to know. Geriatrics. 2009; 64(2):8-14.