2
10 Jurnalul såptåmînii • 5.03.2020 jurnal reporter Adrian Grauenfels Despre literaturå, jazz ßi Israel cu... Adrian Grauenfels: Drag ă Liviu Antonesei, să începem cu elucidarea unui paradox al axei spa]iu-timp dintre noi. Deși ne cunoaș tem de mul]i ani, deș i avionul face între Tel Aviv și Iași fix 2 ore, totuși nu ne-am întâlnit în aceast ă via] ă . Cum s ă începem acest interviu? Ce oare ne leagă, de ce comunicăm atât de des și de hedonist? Pe ce teritorii ne întâlnim și ce subiecte evităm? Liviu Antonesei: Tu nu-]i aminteș]i sau poate n-ai observat, dar odat ă am fost împreun ă , la umbra unui tei din Parcul Copou din Iași, era un festival de poezie și tu ai recitat una, în cadrul unui recital colectiv. Mi-a plăcut poezia. Este adevărat că nimeni n-a avut inspira]ia să ne prezinte unul altuia și nici eu nu m-am repezit să mă prezint! Rămâne faptul că sunt deja mul]i ani de când ne cunoaștem de la depărtare, de când ne citim, de când citesc și răspân- desc Nautilus, iar de o bucată de vreme și c ă r]ile pe care le editezi. Cum ș i tu mă publici cu regularitate, în revistă. Cred că ne leagă în primul rând poezia, literatura în general, și chiar artele în sensul cel mai larg, cu tot cu cele recente. Cred că ne apropie și o similitudine de structură, amândoi, am impresia, suntem niște singuratici cordiali. Probabil c ă exist ă ș i subiecte pe care le evit ăm, dar nu reuș esc s ă-mi dau seama care… Poate nu discutăm politică? Dar eu, după ce am făcut politică în ilegalitate, în opozi]ie și la putere, sunt atât de sătul încât mă limitez acum s-o observ și uneori s-o comentez ironic sau sarcastic. Cum citesc câteva piublica]ii de la voi, Haaretz și The Times of Israel, am senza]ia că nu ești într-o pozi]ie mult mai bună decât a mea… AG: Hai s ă plonj ă m direct, la starea lucrurilor. Literatura care ne pune pe foc, apoi muzica, jazzul, artele, care este motorul t ău, cum stabilești priorit ă]i? Eu unul, sunt inhibat de capacitatea ta uluitoare, de a prelucra și digera materiale pe care apuci întâi să le consumi, apoi să le analizezi, ca la urmă să le recomanzi și să le oferi amicilor t ăi. Apoi lans ări, întâlniri, conferin]e... cum orchestrezi fenomenul Liviu Antonesei? LA: Bănuiesc că am suferit mereu de o energie în exces, care trebuie să se consume, ca s ă nu intre mintea într-o tensiune periculoasă. Pe de altă parte, nu sunt egoist, nu ]in bucuriile provocate de anumite descoperiri sau reg ă siri, numai pentru mine. Când îmi place cu adevărat ceva, o carte, o forma]ie, o bucat ă muzical ă , aproape orice, îmi place să împărtășesc și altora. Care, după cum îmi arată statisticile blogului, devin tot mai mul]i. O ini]iativă recent ă este, cum ș tii, Cercul Poe]ilor Ap ă ru]i, care mi-a relevat dou ă lucruri extraordinare. Primul este acela că există un public poten]ial de poezie imens, pe care nici nu-l bănuiam, eu fiind mult ă vreme sceptic în aceast ă privin] ă, crezând că ne îndreptăm spre epoca în care poe]ii se vor citi exclusiv între ei. Pe de altă parte, am constatat c ă sunt foarte mul]i tineri care scriu poezie, ceea ce înseamnă că poezia nu se va termina cu cele două genera]ii de după noi. Ambele constatări mi-au dat un fel de optimism de care nu mă mai credeam în stare, în plus s-a agitat benefic excesul de energie despre care vorbeam. Habar nu am cum gestionez toate lucrurile pe care le fac, cred mai degrabă că nu le gestionez, ci că r ăspund solicit ărilor, provocărilor. Vorba unui amic plecat, sunt un „reac]ionar”, adică reac]ionez! AG: Anul trecut, am vizitat capitala României, într-o încercare de a mă pune la punct cu situa]ia de carte în limba mea maternă. Am invidiat librăriile abundente, magnitudinea tiparului în cantitate, dar și calitatea și prezentarea grafică, mun]ii de căr]i în traducere sau în reluare, re-editări, dar și multe nume noi, necunoscute mie... Care e misterul cornucopiei de carte românească, al grafomaniei în sens pozitiv, în raport cu starea pie]ei, aflată în multe ]ări europene într-un monoton declin? LA: Fenomenul produc]iei de carte e copleșitor. Dacă nu ar exista autori, edituri și prieteni care să mă ]ină la curent, adesea să-mi și trimită noi apari]ii, oricât sunt eu de activ și curios, n-aș putea ]ine pasul. Și eu sunt cumva un cititor profesionist. Marele public trebuie s ă fie mai derutat decât mine. Se recupereaz ă din autorii neglija]i sau interzi ș i sub comunism, se traduce enorm, ș i ca fenomen de recu - perare, dar și pentru a ne ]ine la curent cu nout ă ]ile, în sfâr ș it, apar o mul]ime de autori români noi. Chiar eu, uneori aflu prima oară despre un poet foarte bun, când acesta a publicat deja a treia sau a cincea carte! Știu că cifrele privind vânzarea de carte par descurajante, dar numărul de căr]i vândute nu este egal cu cel al cititorilor. Bibliotecile publice, universitare, jude]ene și chiar ș colare, sunt bine aprovizionate în ultima vreme, apoi, foarte rar o carte vândută are un singur cititor. Pe deasupra, nimeni n-ar putea calcula câte căr]i sunt citite în formatele electronice pirate! Nu cred că numărul de cititori era propor]ional mai mare înainte de 1989, fa] ă de zilele noastre. Atunci, cu pu]ine excep]ii, tirajele erau mici, iar numărul de titluri ce apăreau anual se numărau în mii, nu în zeci, de fapt cred că sute de mii… Niciodată și nicăieri nu citește toată lumea, cred că există un fel de constantă în ce privește publicul cultivat. Pe mine, mă îngrijorează mai mult cei care cumpără căr]i dar nu le citesc, decât cei care nu cumpără, dar citesc în draci! AG: Amicul ș i criticul literar R ă zvan Voncu, în cartea sa “Arhitectura Memoriei"- tipărit ă în 2016, dedică un capitol întreg scrisului românesc în Israelul modern. Care este în ochii t ă i imaginea literaturii ș i a ziaristicii care se produce la noi, în Israel? Există vreun ecou pozitiv, în România, sau suntem un fenomen efemer, pe cale de dispari]ie? Traducerile din autori ebraici au vreo căutare? LA: Cred c ă literatura ș i jurnalistica în limba română din Israel sunt un fenomen viu și departe de mine gândul de a-l socoti efemer! Vorbeam despre Nautilus, revista pe care o editezi, constat că fiecare număr postat se bucură de sute, uneori peste o mie de accesări, că este apreciată și comentată. La fel, căr]ile pe care le editezi la Saga, iar prietenul nostru Dorel Schor este mereu așteptat cu povestirile sale umoristice, pe care le distribui s ă pt ă mânal, un umor evreiesc de cea mai bună calitate, nu de pu]ine ori cu rădăcini talmudice, dar scris în limba român ă . Dar tu mai publici ș i în Expres Magazin/Revista mea, unde mi s-a publicat un eseu despre Amos Oz, și în alte publica]ii de limb ă român ă , ca ș i Dorel Schor de altfel, și al]i prieteni de-ai noștri. Am mai întâlnit numele Biancăi Marcovici, pe al Madeleinei Davidson și ale altora. De la unii, am primit și căr]i. Și iată, Oz îmi permite să mă refer la prezen]a literaturii israeliene la noi. Acum dou ă zile, am cumpărat Din ce este făcut un măr?, cartea- interviu realizată de Shira Hadad, editoarea sa, cu marele scriitor prematur dispărut. Amos este deja tradus aproape integral în românește, mai rămâne să apară volumul de eseuri realizat dup ă cartea-interviu amintit ă . Este ș i normal, vorbim despre unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii, din ultima jumătate de veac. Dar este tradus aproape integral și Aharon Appelfeld, este tradusă Zeruya Shalev, sunt traduși cam to]i

Adrian Grauenfels Despre literaturå, jazz ßi Israel cu...2020/03/05  · 10Jurnalul såptåmînii• 5.03.2020 jurnal reporter Adrian Grauenfels Despre literaturå, jazz ßi Israel

  • Upload
    others

  • View
    0

  • Download
    0

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Adrian Grauenfels Despre literaturå, jazz ßi Israel cu...2020/03/05  · 10Jurnalul såptåmînii• 5.03.2020 jurnal reporter Adrian Grauenfels Despre literaturå, jazz ßi Israel

10 Jurnalul såptåmînii • 5.03.2020

jurnal reporterAdrian Grauenfels

Despre literaturå, jazz ßi Israel cu...Adrian Grauenfels: Drag� Liviu

Antonesei, s� începem cu elucidarea unuiparadox al axei spa]iu-timp dintre noi. De�ine cunoa�tem de mul]i ani, de�i avionulface între Tel Aviv �i Ia�i fix 2 ore, totu�i nune-am întâlnit în aceast� via]�. Cum s�începem acest interviu? Ce oare ne leag�, dece comunic�m atât de des �i de hedonist? Pece teritorii ne întâlnim �i ce subiecte evit�m?

Liviu Antonesei: Tu nu-]i aminte�]i saupoate n-ai observat, dar odat� am fostîmpreun�, la umbra unui tei din ParculCopou din Ia�i, era un festival de poezie �itu ai recitat una, în cadrul unui recitalcolectiv. Mi-a pl�cut poezia. Este adev�ratc� nimeni n-a avut inspira]ia s� ne prezinteunul altuia �i nici eu nu m-am repezit s� m�prezint! R�mâne faptul c� sunt deja mul]iani de când ne cunoa�tem de la dep�rtare,de când ne citim, de când citesc �i r�spân -desc Nautilus, iar de o bucat� de vreme �ic�r]ile pe care le editezi. Cum �i tu m�publici cu regularitate, în revist�. Cred c� neleag� în primul rând poezia, literatura îngeneral, �i chiar artele în sensul cel mai larg,cu tot cu cele recente. Cred c� ne apropie �io similitudine de structur�, amândoi, amimpresia, suntem ni�te singuratici cordiali.Probabil c� exist� �i subiecte pe care leevit�m, dar nu reu�esc s�-mi dau seamacare… Poate nu discut�m politic�? Dar eu,dup� ce am f�cut politic� în ilegalitate, înopozi]ie �i la putere, sunt atât de s�tul încâtm� limitez acum s-o observ �i uneori s-ocomentez ironic sau sarcastic. Cum citesccâteva piublica]ii de la voi, Haaretz �i TheTimes of Israel, am senza]ia c� nu e�ti într-opozi]ie mult mai bun� decât a mea…

AG: Hai s� plonj�m direct, la starealucrurilor. Literatura care ne pune pe foc,apoi muzica, jazzul, artele, care estemotorul t�u, cum stabile�ti priorit�]i? Euunul, sunt inhibat de capacitatea tauluitoare, de a prelucra �i digera materialepe care apuci întâi s� le consumi, apoi s� leanalizezi, ca la urm� s� le recomanzi �i s� leoferi amicilor t�i. Apoi lans�ri, întâlniri,conferin]e... cum orchestrezi fenomenulLiviu Antonesei?

LA: B�nuiesc c� am suferit mereu de oenergie în exces, care trebuie s� se consume,ca s� nu intre mintea într-o tensiunepericuloas�. Pe de alt� parte, nu sunt egoist,nu ]in bucuriile provocate de anumitedescoperiri sau reg�siri, numai pentrumine. Când îmi place cu adev�rat ceva, ocarte, o forma]ie, o bucat� muzical�,aproape orice, îmi place s� împ�rt��esc �ialtora. Care, dup� cum îmi arat� statisticileblogului, devin tot mai mul]i. O ini]iativ�recent� este, cum �tii, Cercul Poe]ilorAp�ru]i, care mi-a relevat dou� lucruriextraordinare. Primul este acela c� exist� unpublic poten]ial de poezie imens, pe carenici nu-l b�nuiam, eu fiind mult� vremesceptic în aceast� privin]�, crezând c� neîndrept�m spre epoca în care poe]ii se vorciti exclusiv între ei. Pe de alt� parte, amconstatat c� sunt foarte mul]i tineri carescriu poezie, ceea ce înseamn� c� poezia nuse va termina cu cele dou� genera]ii dedup� noi. Ambele constat�ri mi-au dat unfel de optimism de care nu m� mai credeam

în stare, în plus s-a agitat benefic excesul deenergie despre care vorbeam. Habar nu amcum gestionez toate lucrurile pe care le fac,cred mai degrab� c� nu le gestionez, ci c�r�spund solicit�rilor, provoc�rilor. Vorbaunui amic plecat, sunt un „reac]ionar”,adic� reac]ionez!

AG: Anul trecut, am vizitat capitalaRomâniei, într-o încercare de a m� pune lapunct cu situa]ia de carte în limba meamatern�. Am invidiat libr�riile abundente,magnitudinea tiparului în cantitate, dar �icalitatea �i prezentarea grafic�, mun]ii dec�r]i în traducere sau în reluare, re-edit�ri,dar �i multe nume noi, necunoscute mie...Care e misterul cornucopiei de carteromâneasc�, al grafomaniei în sens pozitiv,în raport cu starea pie]ei, aflat� în multe ]�rieuropene într-un monoton declin?

LA: Fenomenul produc]iei de carte ecople�itor. Dac� nu ar exista autori, edituri�i prieteni care s� m� ]in� la curent, adeseas�-mi �i trimit� noi apari]ii, oricât sunt eude activ �i curios, n-a� putea ]ine pasul. �ieu sunt cumva un cititor profesionist.

Marele public trebuie s� fie mai derutatdecât mine. Se recupereaz� din autoriineglija]i sau interzi�i sub comunism, setraduce enorm, �i ca fenomen de recu -perare, dar �i pentru a ne ]ine la curent cunout�]ile, în sfâr�it, apar o mul]ime deautori români noi. Chiar eu, uneori afluprima oar� despre un poet foarte bun, cândacesta a publicat deja a treia sau a cinceacarte! �tiu c� cifrele privind vânzarea decarte par descurajante, dar num�rul de c�r]ivândute nu este egal cu cel al cititorilor.Bibliotecile publice, universitare, jude]ene �ichiar �colare, sunt bine aprovizionate înultima vreme, apoi, foarte rar o cartevândut� are un singur cititor. Pe deasupra,nimeni n-ar putea calcula câte c�r]i suntcitite în formatele electronice pirate! Nucred c� num�rul de cititori era propor]ionalmai mare înainte de 1989, fa]� de zilelenoastre. Atunci, cu pu]ine excep]ii, tirajeleerau mici, iar num�rul de titluri ce ap�reauanual se num�rau în mii, nu în zeci, de faptcred c� sute de mii… Niciodat� �i nic�ierinu cite�te toat� lumea, cred c� exist� un felde constant� în ce prive�te publicul cultivat.Pe mine, m� îngrijoreaz� mai mult cei carecump�r� c�r]i dar nu le citesc, decât cei carenu cump�r�, dar citesc în draci!

AG: Amicul �i criticul literar R�zvanVoncu, în cartea sa “Arhitectura Memoriei"-tip�rit� în 2016, dedic� un capitol întregscrisului românesc în Israelul modern. Careeste în ochii t�i imaginea literaturii �i aziaristicii care se produce la noi, în Israel?Exist� vreun ecou pozitiv, în România, sausuntem un fenomen efemer, pe cale dedispari]ie? Traducerile din autori ebraici auvreo c�utare?

LA: Cred c� literatura �i jurnalistica înlimba român� din Israel sunt un fenomenviu �i departe de mine gândul de a-l socotiefemer! Vorbeam despre Nautilus, revistape care o editezi, constat c� fiecare num�rpostat se bucur� de sute, uneori peste o miede acces�ri, c� este apreciat� �i comentat�.La fel, c�r]ile pe care le editezi la Saga, iarprietenul nostru Dorel Schor este mereua�teptat cu povestirile sale umoristice, pecare le distribui s�pt�mânal, un umorevreiesc de cea mai bun� calitate, nu depu]ine ori cu r�d�cini talmudice, dar scris înlimba român�. Dar tu mai publici �i înExpres Magazin/Revista mea, unde mi s-apublicat un eseu despre Amos Oz, �i în altepublica]ii de limb� român�, ca �i DorelSchor de altfel, �i al]i prieteni de-ai no�tri.Am mai întâlnit numele Bianc�i Marcovici,pe al Madeleinei Davidson �i ale altora. Dela unii, am primit �i c�r]i. �i iat�, Oz îmipermite s� m� refer la prezen]a literaturiiisraeliene la noi. Acum dou� zile, amcump�rat Din ce este f�cut un m�r?, cartea-interviu realizat� de Shira Hadad, editoareasa, cu marele scriitor prematur disp�rut.Amos este deja tradus aproape integral înromâne�te, mai r�mâne s� apar� volumulde eseuri realizat dup� cartea-interviuamintit�. Este �i normal, vorbim despreunul dintre cei mai mari scriitori ai lumii,din ultima jum�tate de veac. Dar este tradusaproape integral �i Aharon Appelfeld, estetradus� Zeruya Shalev, sunt tradu�i cam to]i

Page 2: Adrian Grauenfels Despre literaturå, jazz ßi Israel cu...2020/03/05  · 10Jurnalul såptåmînii• 5.03.2020 jurnal reporter Adrian Grauenfels Despre literaturå, jazz ßi Israel

5.03.2020 • Jurnalul såptåmînii 11

jurnal reporter

scriitorii israelieni importan]i. Mai mult,când au venit în România, le-au fostsolicitate interviurui de c�tre cele maiimportante televiziuni, reviste de cultur�,ziare… Literatura israelian� în Româniaeste o prezen]� important�, iar în jurul luiAmos Oz a ap�rut un numeros cerc deadmiratori, ca s� nu spun fani!

AG: Ce preocup� azi scriitorul român? Ceproblematic� major� au adus anii delibertate de expresie absolut� �i cum seadapteaz� autorii la noile cerin]e �i tendin]emediatice? Ce subiecte caut� consumatorulde la voi? Ce criterii de promovare func -]ioneaz� în inunda]ia informa]ional� care nesupune la un permanent discern�mânt?

LA: Ceea ce mi s-a p�rut clar, înc� dinjurul anului 2000, când am ]inut prima oar�,la Tîrgu Mure�, conferin]a Un popor de�eherezade. Explozia genurilor narativedup� 1990, conferin]� repetat� apoi la Ia�i,Bruxelles, Londra, Bucure�ti etc, este ceea cesemnaleaz� a doua parte a titlului, exploziagenurilor narative, prin care nu în]elegnumai proz�, ci �i teatrul �i filmul. Dup�1990, scriitorul român �i-a dat seama c�poate, are voie, s� povesteasc�, c� are ce s�povesteasc�, c� este liber s�-�i aleag� modulde a povesti, stilul. Proza, dar �i filmul, auexplorat trecutul comunist �i tranzi]ia cupasiune �i, nu de pu]ine ori, cu foarte multtalent. Cred c� au r�mas mai multe zeci dec�r]i �i filme memorabile, din mai multesute, în cazul c�r]ilor, poate mii, ap�rute.Este o „recolt�” foarte bogat� �i timpul vacerne mai bine decât o putem face acum.Dar au fost explorate �i zone temporal maivechi, unele obscure, imposibil de abordatonest, în vremea comunismului. În sfâr�it,literatura român� a parcurs �i un fel de„revolu]ie sexual�”, s-a eliberat de tabuulsexului, care func]ionase de altfel �i înaintede instalarea regimului comunist, c�ci aexistat �i o pudibonderie burghez�, nu doaruna comunist�. Uneori, s-a s�rit calul, sexulfiind evocat de dragul epat�rii, dar scriitoriibuni au �tiut c� „toat� lumea are sex”,important este cum îl folose�ti, inclusiv înplan literar. Cei buni au �tiut c� acestatrebuie s� intervin� dac� are motiva]iecompozi]ional�, nu de dragul epat�rii. Cumziarele �i televiziunile mai au redac]iiculturale doar prin excep]ie, iar revisteleculturale, de�i multe, au o audien]� redus�,cele mai eficiente mijloace de promovarecumuleaz� câteva instrumente clasice, cumar fi lans�rile de carte �i lecturile publice, �ialtele foarte noi, internetul �i re]elelesociale. Am constatat, de�i eu am disp�rutde acolo de vreo �ase ani, c� un evenimentcreat pe Facebook poate aduce zeci departicipan]i. Eu am noroc de audien]ablogului meu, dar �i de faptul c� mul]i fo�ticolegi de pe Fb îmi preiau post�rile…

AG: Hai s� vorbim de munca ta. �tiu c� teretragi anual în insula Creta, pentru odihn��i inspira]ie. Te imaginez cu p�l�ria �i pipata, pe o teras� vopsit� în albastrul acela elec -trizant, contrastând cu verdele vege ta]iei. Înfa]�, ai o cafea sau un strop de uzo. Suntclipe de reverie sau de planificare a celor cevor urma? Ce muze bântuie insula astaveche, de unde a pornit toat� mitologia?

LA: De aproape cincisprezece ani, merg înCreta. În primul an, am stat numai os�pt�mân� �i nu am scris poezii, dar m-amîndr�gostit atât de mult de insul� încât mi-am dat seama c� o s�pt�mân� e pu]in, a�ac� am dublat, iar în dou� ceasuri fericite,am triplat sejurul. M� simt acolo mai acas�decât oriunde în alt� parte, mai acas� decâtaici. Poate �i pentru c� m� inspir�, de amajuns s� scriu în dou� s�ptamâni aproape lafel de numeros pe cât scriu în restul anului,aici. Cred c� acum doi ani, cu 62 de poeziidefinitivate, am scris mai mult decât în Ia�i,a fost un fel de criz� de grafomanie! Nuplanific nimic, eu scriu poezie când „m�apuc�”, a� spune c� ea m� scrie pe mine. Înfapt, poezia este peste tot, poetul trebuiedoar s� fie atent s� nu rateze momentul încare aceasta îl viziteaz�. Poate c�, cel pu]inpentru mine, Creta este un loc bântuit depoezie sau poate acolo reu�esc eu s� fiu maiatent…

AG: Ce proiecte de viitor ai? O vizit� înIsrael este în plan? Poate o plachet� depoezii editat� �i tip�rit� la Editura Saga?

LA: Planul imediat este s� finalizezvolumul scris anul trecut, pentru c� edituraJunimea, la care mi-am publicat în ultimiicinci ani poeziile, începe s� fie neråb -d�toare. Ar trebui s� fie gata înainte deLibrexul ie�ean �i s� se prezinte apoi laBookfest. Am de mult� vreme în minte oc�l�torie în Israel �i, poate, dac� sc�p�m deCoronavirus, o voi �i face! Cu volumuleditat de tine la Saga e chiar mai simplu, nutrebuie s� se deplaseze fizic niciunul dintrenoi. Cred c� putem vobi despre asta…

AG: �tiu c� ai renun]at la Facebook. Oalegere în]eleapt�, în fa]a unei platformetriviale �i insensibile la adev�rata valoare aartei. Totu�i, din lips� de mijloace depromovare mai adecvate, este larg folosit�de mul]i amatori de art� �i literatur�. Ocapodoper� este prezentat� �i inserat� întrereclame de pantofi, etc. Ce alte mijloace decomunicare recomanzi autorilor îndevenire?

LA: Cum �tii, nu doar c� am p�r�sitFacebook, dar detest re]eaua aceast� desocializare mai mult decât pe celelalte! Înacela�i timp, cum spuneam, foarte multedintre post�rile mele pe blog sunt preluatede mul]i dintre cei care sunt pe re]ea. Darm�car nu m� simt vinovat direct! Cred c�blogurile personale sunt o solu]ie bun�. Dealtfel, cele reu�ite, cum este �i al lui VasileGogea de pild�, nu sunt exclusiv personale,ci reflect� mai amplu �i mai divers realitatealiterar� �i cultural�, în general. Sunt apoisite-urile culturale specializate, precumRe]eaua literar�, Hyperliteratura sauAgen]ia de carte, care tind s� devin� tot maiutilizate �i consultate.

AG: Admir pasiunea ta pentru muzic�clasic� �i jazz. De multe ori, oferi generosclipuri deosebite, care ne sunt benefice încursul zilei de munc� de rutin�. Po]i elaborapu]in acest subiect?

LA: Pasiunea mea pentru muzic� aînceput de timpuriu, pe la 11 – 12 ani, �i aînceput bine �i din dou� direc]ii foartediferite, preclasicii italieni, datorit� uneiveri�oare, �i rockul anilor '60, din pricinaunui v�r. R�mân zone în continuareapropiate inimii mele, e adev�rat c� extinse,de la italieni am trecut la toat� muzicapreclasic�, cu marele Bach în frunte, dar �ila cea clasic�, la romantici �i la moderni, iarde la rockul anilor '60, am ajuns la blues, lajazz, la progresiv, la rockul �i jazzul sim -fonic etc. Cu muzica se întâmpl� ce seîntâmpl� cu tot ce îmi place, simt nevoia s�distribui, s� împ�rt��esc �i celorla]i. Marelemeu avantaj este c�, de la bun început, amputut s� scriu �i s� citesc „cu muzic�”. Astanu înseamn� c�, adesea, nu ascult muzic�pur �i simplu. Un alt avantaj este acela c�, întimp, s-a format în jurul meu un cerc deiubitori de muzic�, fiecare cu genurile sale,care sunt �i ni�te furnizori extraordinari, m�refer la Radu Lupa�cu �i Ioan Big, careadminis treaz� Artasunetelor.ro, probabilcel mai bun site de informa]ii �i comentariimuzicale de la noi, la Dorel Schor, carereu�e�te mereu s� g�seasc� piese sauinterpret�ri despre care nu aveam habar,despre Emil R�ducanu, excep]ionalul criticde muzic� rock �i jazz �i toate combina]iile�i deriva]iile dintre ele.

AG: Ne apropiem de final �i vreau s� î]imul]umesc pentru timpul acordat. Ai vreunmesaj pentru amicii t�i de aici, din †araSfânt�?

LA: Eu î]i mul]umesc, Adrian, mi-ai datprilejul s� m� adresez unui public care m�intereseaz�, dar care nu �tia multe lucruridespre mine. Le doresc tuturor, cu urareamea clasicizat�, s�n�tate, inspira]ie �ivoio�ie. Le doresc �i îmi doresc s� ne afl�mcândva fa]� în fa]�! Pe cei care scriu, îiasigur de aten]ia mea constant�.

poetul Liviu AntoneseiLiviu Antonesei

LiviuAntonesei îninsula Creta