ACUMA PATRUZECI DE ANI · 2018. 1. 16. · Cararea alba stralucia: De-asupra ei, nicio cintare ; 0 floare nu inveselia ... Adesea cind ai ingropat Pe cel ce sufere lupta In biata

...ACUMAPATRUZECI DE ANI

VERSURI LIITATE IN SALTAR(CU CITEVA ALTELE)

DE

N. IORGA

ab

BUCURE TI1932

-

a

PREFAT A

La vrista mea, omul incepe cciuta in saltare.Agazci, distruge, pcistreazci.

une ori, se intreabd : oare am dreptul sa jertfescceia ce pcinci acum am rinut pentru mine? Fiindcdsingurul cetitor de pcinci acum vede aproape margenilezdrii.

cum un tindr prieten a gcisit la un Ministeriuo mica sumo uitatci, iata dau prerenriei de azi ceputea face smerenia de acum patruzeci de ani.

Funded, afarci de un mic adaus, acestea sint hir-tiurele, amestecate cu note de istorie, ale cercetcitorului-ucenic, ale unui bciiat de doudzeci de ani, pe careatunci e drept ca nu-1 tia nimeni, dar, pentru binelecare sci-1 fi fcicut, uria, ca azi pe omul indlbitde muncci, nimeni.

acum, fluierari IN. IORGA.

a-si

$i,

$i,

$i,

nu-1

Sa te razboiu,Invins, perit,Ru§ine indraznit :Ce-ascunde soarta, nu §tim noi.

Dar ve§nic te-or pindi in caleLegiunile de desertori,Privindu-te triumfatori,Rizind de 'nfringerile tale.

2.

Pentr' un prieten ce-ai pierdutVeni-va altul sa te 'nsele,$i vei lua de la 'nceputPovestea plina de-amagele.

Dar cine nu se 'ntoarce, dus,E cel ce viata indreaptaCu-a lui povata inteleapta,Mingiietorul cel nespus,

Acel ce 'n traiesteCu care qti de o fiintaIn fericiri §i suferinta :El moare, cind te paraseste.

nu-i : i

cnirna-ti.

-A'

>>X)1KA-v/...

f

a'h' ^-'""

6 N. IORGA

3.

Din vremile indepartateRisar icoane mii de mii,Si toate-au fost odata viiSi toate 'n timp sint ingropate.

Cu nesfirsita pietate,Ca intr'o cript' un stranepot,Robit acelor timpuri tot,A mea gindire le strabate.

$i la pioasele-mi cuvinte$i mortii simt al vietii dorPare ca trece un fiorDe taina 'n vechile morminte.

Cum undeva intro padureStau arborii batrini si desiCu crengile de uriesiBoltind cararile obscure.

4.

Daca vei crede in ceva,Ce nu oricui i se arata,Profeti cu inima castrataVor ride fin in urma ta.

Taind al patimilor val,Urmeaza calea ta de munca,$i piatra ce ti se arunci,Priveste-o ca un piedestal.

_

A

1

.

...ACUM PATRUZECI DE ANI 7

5.

Un elefant cu gusturi fine,Caci astazi si 'ntre elefanti,

Gasesti de arta diletanti,Vorbia, astfel, modest, in sine :

Natura fara de masura$i fara gust o stiu ca este,Dar ca pe cimpurile-acesteN'am mai vazut caricature.

Era 'nceput de primavaraimbracase tot pamintul

Ca pentru serbatori vesmintulDe flori ca piatra scumpa, rare.

Adevarat sint flori frumoase,Care raspund cerintii noastre,Dar aste fleacuri rosi-albastre,Ce de-a nimicuri pretentioase !"

Si, cu sublimele-i picioareVoind o ordine a face,Strivi ce-i place $i nu-i place,Lasind tot locul gol de floare.

Dar in curind abia departe-iEsteticul reformatoriu$i cimpu-i plin de alte floriStraine regulelor artei.

Si-$i

8 N, IORGA,

6.

Luptind cu unda 'nfuriataTot focul 1-a cheltuit :O de-am ajunge in sfirsit,0 de-am ajunge 'n port odata ! ".

Atit de mult de pace dorDe vechea lupta desgustat ?Ili stringe pinzele-ai intratIn portul nemiscat al mortii".

7.

Glorie !Celor ce-au cazut in lupta,Aparind bandiera rupta,Nevrind soarta prinsilor.

Daca in istoriePentru ei nu sint cuvinte,Jertfelor iubirii sfintePentru visuri, glorie !

8.

Cu once clipa mai departe,Pe cimp odata necuprinsPrin munca noastra am invins,Dind valul firii intr'o parte.

De pe -a inaltimeCu ochii mintii am privitIn micul fara de sfirsitIn maretiile sublime

[

si -

4.-

invinsilori

7

stiintii T-.

L

...ACUMA PATRUZECI DE ANI

Ostasi puternici ai vointii,Privim, sumeti, spre timpul cindVom stapini, intelegind,Domnia 'ntreaga a fiintii".

Acestea se vorbiau odataDe-atunci eternitati s'au dus

Intr'un sistem solar apus,Pe o planets spulberata.

9.

Lasa visul tau de vialsFara pats, in uitare,De la altii to invata:Cinstea e o provocare.

Nu lucra, cind munca nu eCatre virfuri o aripa,Cind mai sus, usor, se suieIntelepti in orice clips.

Nu strica prin doruri goaleIdealul tau cel falnic:Lasa visurile tale,Fii modern si fii localnic.

Intre ostile fugareDe ursita de esti pus,Tine steagul vietii sus :Apara-1 de profanare.

9A

1.,

.4

-

s

10 N. TONGA

In spre culmea cautataNu rivni : linga oltariuAi virtutii preuti- raniAfla muncii for rasplata.

Va veni odinioaraVremea celor ce muncesc:Apele se limpezesc,$i-atunci milul se coboara.

10.

Da, este-un zeu, de vrei, zi-i[Musa,

Ceva mai tare decit tineAprinde singele-ti in vineSki pune versul cald pe buza.

Nu stii adesea ce-ar' sa fie,Dar simti in inima cum cresteCeva care to chinuiwePan' se preface 'n armonie.

$i la chemarea minunataUn biet om de pacate plinSe face vepic divin :De cite ori, numai odata !

11.

Acel ce 'ntiiu a insemnatCuvintul sau in piatra dura,A 'nvins salbateca natura$i nemurirea ni-a creat.

...

sa

.

si


Tu vei muri : din terna taVor creste ierburile 'nalte,Dar veacurile celelalteGindirea vor repeta.

Cintarile-ti mingiietoare,Poete, vor insenina ;Cugetator, vei luminaDin fund, pe cei ce trec supt soare.

In minti sfioase de fecioare,In minti severe de adult,Veti aparea, o morti de mult,In luminoasa intrupare.

12.

Cand traiul e mai trist si greu, .De prinzi puteri mergi la lupta,De-ti bate iar inima rupta$i simti rivnirile de zeu,

E ca privirile-i stapineTi le-a intors, chemind la viata,Cea vesnic sfinta mareata,Mingiietoarea zi de mine.

Nesatios, te-arunci peDureri de veacuri le-ai uita,De ti-ar atinge fruntea ta0 clips. Vina, jalea curma-i !

11

ti-o

.

si

$i

urrna-i,

12 N. IORGA

Dar ochii blinzi revarsa ura :Parca-i cunosti ; ce ris amarIi strimba fata, $i rasarAceleasi blastame din gura.

Supt chipul diafan te minteZiva de ieri : te ingrozesti,Dar cea de mini e innainte :Iii iei toiagul si pornesti.

13.

Si, cind la vatra mea intaiuVazuiu ce vesela lumina !Jucind a' flacarii vapai,Cind de pe inima mea plina

Icoana moartelor dureriIsi departa sinistra umbra,Ceva pleca, zburind spre ceriu,Ceva trecu in noaptea sumbra.

Un val pe fericirea mea,Un gol in vesela odaie :Parca lucirea si-o stingeaIn vatra rosia vapaie.

Ca de-un prieten ce s'a dusSimtiam un dor: un dor, de cine ?Caci nimeni nu zburase susDin oaspetii casei senine.

1

.

.

'

...ACUMA PATRUZECI DE ANI 13

Priviiu spre cerul luminos :Era maret, se intelege,Dar it vazusem mai frumosIn frigul noptilor pribege.

Cararea alba stralucia:De-asupra ei, nicio cintare ;0 floare nu inveseliaImense esuri solitare.

Un om trecu atunci, sfiosDe boala si de saracie.In ochii mari n'avea un plins :Trecea, nebun de bucurie.

La urma lui am priceputMergea, vrajind o mingiiere,Prietenul necunoscut,Al mieu tovar4 de durere :

Mingiietorul tainic visul.

14.

()data, pus la plug, PegazSe revolts si, luindu-si zborul,Se dovedi nemuritorul.Dar alte-s vremile de azi.

Pierdut printre semenii sai,El trage brazda ordinara,Revolta nu-1 mai infioara,Caci i-au taiat aripa 'ntaiu,

ti--"

r

r

h

14 N. IORGA

15.

Cit e vulcanul inca viu,Nu-1 copar brazdele, nici floareaCu pinza for stralucitoarea.Maret, sever e pustiu!

Apoi, cind focul s'a sfirsit$i doarme inima 'nghetata,E coasta 'ntreaga 'nvemintataIn giulgiu bogat inflorit.

Adesea cind ai ingropatPe cel ce sufere luptaIn biata inima to rupta,

vesel inseninat.

16.

Poetul cel adevaratLa lingusire nu coboara$i dumania nu-1 omoara,Caci pentru dinsul a cintat.

In tara Nilului cea vecheInnalta lotusul curat0 floare lard de pareche :Cind a 'nflorit, nu i-a pasat

De va luci pe diafanulSin de Araba al copilii,De or murdari-o crocodilii5i-o vor strivi ipopotamii.

si

. si

. si

Esti si

S.


17.

Oricit de sfint era Isus$i cit de lamurit prin lutVedeai pe cel venit de sus,$i ai sai nu 1-au cunoscut.

A trebuit ca trupul sauDe mucenic bats 'n cuieCa sa se-arate Dumnezeu$i ca la ceruri sa se suie.

18.

Nu fii cuminte, ci, mai bine,Nebun du inim' arzatoare,Imbraca-ti armele ware$i pleaca 'n alte lumi, senine.

Cei ce privesc jos, n'au saCa tine, visatoru 'n groapa,Dar ochiul rece supt pleoapaCe vezi to sus, n'are sa vada.

$i, once stea de ti-ai alege,Urmeaz' o, iar la prevestireDe 'nfringeri nenorocireNu crede : Lumea nu 'ntelege!

19.

De-gtepti un dar in once zi$i-un zimbet pe oricare fats,Un cint in orice'i auzi,$i 'n once sfat povata,

- .

, -

sa-1

cada,

C.

$i

16 N. IORGA

$i, de ti-i ciuda pe vrijmaqcade in poveste,

Tu crezi viata un salad,Dar ea un drum iti este.

Iti iea ceva din ce$i-1 tine strins in mina,Iar, daca poti, saCe poate sa-ti ramina I

De scop prea mult nu to 'ntreba:Atita sa-ti ajungaCa ti -a fost dat de undeva0 cafe -ass de lunga.

$i, daca vrei: multamitorCa eqti, sa ti se spuna,0 fa cu bratu-ti jertfitorLa alti drumeti mai buna!

Ca doar acelea ce-am facutNorocul ni le curma$i din tot ceia ce-a trecutAcelasi praf in urma!

20.

Ai parasit in urma toate$i glas de om nu te-a oprit:Ti -ai luat toiagul pornitSpre departarile visate.

Ca-ti

'ntilnesti,

daruiesti.

'

ti -ai


Trecut-au ani ani in urmaDin clipa cind voios te-ai dus,$i n'ai ajuns la tints sus,$i pribegia-ti nu se currna.

Trecind prin gloata muncitoareCe n'a fugit din loculNu ;i -a parut vre-odata rauDe viata to neroditoare ?

$i gindul greu nu te framintaCa 'n calea-ti lunga n'ai aflatHagii de la cetatea sfintaViind cu dorul alinat ?

21.

Traind in secol de reclama,Poete, trebuie ceiObraznic slava, daca vreiSi Stie lumea cum te chiama.

De cind batrinul DumnezeuPrin vre-o reclama de minuniNu chiama pe crestinii buni,Spre a mini numele sau,

La Dinsul cine se inching?

22.

Si nu dai, Soare, clara-ti coloare muntelui,De pasul Aurorei nimic sa nu-ti mai pese,Si nu dai Marii luciu, nici our cimpului.S'ar pierde-orice lumina in umbra noptii dese.

8

. .

ri

sau,

sa-ti

$i

18 N. IORGA

23.

De-astepti prin cintecele taleSa-ti faca locul intre zei,Te inseli : in mijloc de pigmeiNu 'nalta gindul piedestale.

Macar sa-ti stimpere amarulCuvintul care-a strabatut,Caci, vinul daca 1-au baut,Atitia sfarima paharul !

24.

Nedreapta-i tinguirea durerii ce-a cazutPe inima, ca ploaia din bolti intunecoasePe Carina 'nsetata, si spice mai frumoase,Innalte si risara din brazda ce-a baut.

Senin si blind e cerul pe-al Africei pustiu :Sticleasca nesfirsirea supt razele de soare,Reverse luna larga luciri fermecatoare :In vesnica lumina nimic nu-i cald si viu.

25.

Te plingi ca glasu-ti nu tresareIn alte inimi calduros :Nu e concertul mai frumos,Unde multimea e mai mare.

_

. ,


Tu pune-ti inima 'n cintare$i, cind cald in piept, vorbeste:De lumea to despretuieste,Privighetoarea public n'are.

Aceasta-i soarta poesiei :Cu cit mai dulce vei cinta,Mai sigur to vei desteptaConcertele menajeriei.

Vei amuti, de nu ai viata ;Un fiu de zeu daca vei fi,Vei prinde serpii tai in brate$i 'n leagan innabusi.

26.

Ca sa-ti despici un drum al tauIn contra vremii, cu putere,

Istovitor si lung $i greuAripa de otel se cere.

Urmind al timpului avint,Te'i innalta asa de 'n pripa!Nu zboara si hirtia 'n vint,De si nu are o aripa ?

27.

De veacuri n'a vorbit vulcanul,Dar in adincu-i fierbe lava,$i-odata toate sfarima-vaIn calea ei, ca uraganul.

, ti-i

-

_

Pi

20 N, IORGA

Pe coasta lui se 'nnalta sate,Crezind ca 'nnuntru-i stinsa.viata:In solul dur hirletul bate,Trezind, ironica, verdeata.

El rabda, dar, cu cit mai mareIi e rabdarea, mai grozavaVa fi la urma 'n revarsareFierbintea curgere de lava.

Atit de mult ai indurat,Poporul mieu, popor de truda,Dar rasbunarea-ti va fi cruda,Caci multe ai de risbunat.

28.

Multimea roaba, ce EnuncesteGemind, innalta o lucrareEterna, dar cu fiecareDurere piramida create.

$i, daca 'n flacara te fringi,Ca vechiul Hercule 'n hlamidaDe foc, n'ai dreptul sa te plingi:Mai sus se 'nnalta piramida.

29.

Fiindca pacatele-omenestiAduna robii for in caste,1.4or e 'n lume sa gasqtiColaborari iconoclaste.

-

-


Zvirlind cu pietrele in zei,Minjind cazute,Multimea celor mititeiCe zor va da sa to ajute!

Atit de lesne-i a saltaPeste sublimele ruine,Atit de greu a respectaPe un mai mare decit tine!

30.

Generatii viitoare,Tot mai sus si mai departe,'Cauta-vor zimbitoareSpre ingusta noastra carte.

Si, gasind o deslegareTainelor nebanuite,Vor cosi cu nepasareAdevaruri ofilite.

Dar legs -ne-vor de elePeste veacuri luminoaseLupte mari trude grelePe cararile spinoase.

31.

SA cinti ? Atunci e vrednic mindru a cinta,Cind glasu-ti ca lumina de lulie strabate,Cind inimile calde asteapta vorba toCa tarinile verii, de ploaie insetate.

rriAririle

. --

si

si

,..

22 N. IORGA

Minunea de -alts data zadarnic o rivnesti:Cintarea to pe piatra batrinei epoci cade,Simtirile eterne ni par copilaresti$i musica se pierde in zgomotul de strade.

32.

Am fost chemat sa taiu o brazdaPe cimpul vietii cel intins$i am catat cu dor nestinsPamintul ce mi se cuvine.

In dureroasa-mi ratacireS'au rupt opincile de fier:De as vedea un semn pe cer,$i azi n'as mai avea putere.

Cei intelepti imi spun zimbindCa suferinta-mi vine toadFiindca m'am despartit de gloata;Dar eu nu cred: Am fost chemat!

33.

Sarmane vieti care, in lupta,In urma tintei v'ati opritIn clipa cind v'ati poticnit$i-a stat pe loc inima rupt5.!

Calcind povata 'ntelepciunii,Voi ati lasat un semn in drum,Si stie oamenii de-acumCe-au cutezat, in vremi, strabunii.


$i astfel sigur ne indreaptaLetopisetul ce 1-au scris,Caci, daca viata s'a inchis,Ramin morminte ce ne-a§teapta.

34.

In laturi toti magulitorii !Aceia ce te-or prigoni$i ti-or umplea viata de jale,

Aceia ce te-or rastigni,Glumind cu visurile tale,Aceia-ti sint invatatorii.

35.

Te plingi ca, daca ai Si mori,Ti se va stinge amintirea.De ce to -ai prapadi cu firesCind vezi morminte fin flori ?

Caci, daca soarele din cerS'ar intimpla sa se desprinda,Socoti ca nesfirsiri se cerCa lumile sa se deprinda ?

Ar fi grozav in ziva 'ntai$i trist in luna urmatoare,Apoi multimile ware$i-ar cauta alte vapai.

$i doara numai un batrinPoet cu buzele frumoaseAr mai cinta cu dor paginDe vremurile luminoase.

.

24 N. IORGA

36.

Ceruri albastr,e,Tremur de astre.

Scinteie bunsPalida lung :Nimic nu suns.

IntunecateNegre palate :Unda le bate.

Sus in ruingUite-o lumina:Tremura ling,

Blinds apare,Creste mai mare,Tainic dispare.

Aparitiune-i ?Supt raza luniiRevin strabunii ?

Rasuna glasuri ;Pe apa vasuri;Pe scars pasuri?

S'aude 'n stradeCiocnit de spade$i serenade ?

--

io


Revine oareScinteietoareMindra splendoare ?

San-Marco suns :Scinteie bunsPalida

Dorm pe canaleNegre, domoale,Luntrile goale,

$i de palateUnda se bate:Pustietate.

37.

Pe cararile uitateMelancolic vintul bate,Suna 'n frunzele uscate,

Vine ramura s'o plece :Despicind vazduhul rece,Stolul pasarilor trece.

Dintr'a mintii inchisoare,Zboara 'ncet stralucitoareVisurile calatoare.

_'

lung.

26 N. IORGA

$i cu vremile mai buneRaza patimii apune,Negura pe traiu se pune.

Ramin numai rataciteAmintiri ingalbenite,De durerea-ti rascolite,

Cum de vintul care batePe cararile uitateSuns frunzele uscate.

38.

Apar stralucitoareA' stelelor popoare.

Rasar, scinteie, pierIn limpede eter,

$i 'n aierul seninCu alts noapte yin.

Ca astri 'n innaltimeA vietilor multime

Iubesc, viseaza, pling0 clips si se sting.

Se pierd fara de urma ?Rasar mai viu pe urma ?

;.-

...ACUMA PATRUZECI DF. ANI 27

39.

Intre brazi pe virf de munteTese harnicul paianjenPinze lungi, stinci carunteSe zaresc abia supt ele.

Asezat pe stralucireaPodului fara pareche,

innalta mindru firea:Ca stapin priveste culmea.

Ca stapin priveste-oCe-i sint veacuri innainte?Pe o pans din aripaVulturul ii iea minunea.

40.

Strabata alpi o intreagaNemargenire, vesniciaCa schimbatoare-o inteleaga !Tu iti mindresti statornicia.

Statornic, biet burete careTe tii de-acelasi virf de stinci,Pe cind imensa qi adincaIii fierbe imprejur o mare !

41.

In muntii robului ArdealPare ca spumega izvorulDe ura, fagii de pe dealSibilici stau ca viitorul.

. ,

si

.

clips.

.

Iii

28 N. IORGA

Ce zice vintul printre brazi,Suflarea-i cind o napusteste ?Zice rusinile de azi$i suferinta care creste.

Ce spune buciumul ce sunaMaret in noaptea 'nnaltatoare ?Ca e misel acel ce moareZdrobit, i 'ntaiu nu se rasbuna.

De ce se mica in morminteVoinicii ce-au cazut luptind,De ce s'aud arme sunind,Pe groapa for zburind cuvinte?

Ce zice oastea singerata,Ce zice Iancu 'nnebunit$i Horia sfarmat pe roata ?:E ceasul mare ce-a venit.

$i, daca vor incepe iar4iAcele lupte sfinte, mari,Luptind cu astfel de tovar4i,Va vor fi bratele mai taxi.

Tovaras are sa va fie$i-acel pamint nenorocit,Strain acum de ani o mie,Pe care 1-ati destelenit.

Ostasi, cu singe 1 -au udat$i de aceia-i veti fi dragi

Atitea holde-a ridicatSudoarea voastra de iobagi.

:

.. ACUMA PATRUZECI DE ANT

42.

Ostasi ai Artei, cind semnalulDe lupta singuri voi vi-1 dati,Ca tinta este, nu uitati,Nu gloria, ci idealul.

Adesea, un profet cind esteAjuns alaturea de zeu,El pare de pe virful sauMai mic in lumile aceste.

43.

Te-au rasplatit amar, Isuse,Cind ratacitul tau popor,Cuprins de setea de omor,Pe crucea hotilor to puse.

Dar ai invins, murind : in lumeCei doisprezece ucenici,Cei umiliti si slabi si mici,Sublim facura al tau nume.

Sint prooroci ca tine mari,Cari rivnesc pans si uraCe ti s'a dat, pan' si torturaCe-ai indurat intre barbari,

Caci glasul for rasunet n'are,$i munca for piere 'n nimic :Niciun netrebnic ucenicSa-i mosteneasca nu apare.

29

7

-

.

30 N. IORGA

$i sint martini intre martini,Dar suferint' asa de-adincaN'aduce vulturul pe stinca,Nici palmele, nici rastigniri.

44.

Linga drum un cimitir,Cimitir uitat de lume,Gropi zacind fara de nume,Cruci triritite lath sir.

Rasaria dintre morminte0 biserica sfarmataCa o straja. $i, de-odata,Cind trecuiu pe d'inainte,

'N noaptea trista fara lungAuziiu era parere ?In salbateca tacereClopotul din turn ca sung.

Pe cararile pierdutePrintre culmile in rind,In vazduhuri tremurind,Umbre susuiau tacute.

Era noaptea de 'nviere :S'auziau acuma pasuriRasunind, si ris, si glasuri.Numai clopotu 'n durere

' _

_

.,.ACUMA PATRUZECI DE ANI 31

Sus plingea, -a lui cintare,Glasu-i jalnic de arama,Pe cei vii parea ca-i chiarnaLa a mortilor serbare.

45.

Sarmana carte parasita,De-atitea veacuri neclintiti,Pe vechile ei pagini poarta0 'ntreaga nemurire moarta.

Tu fii pios! Lath de-o parteVre-o mindra des-cetita carte,$i 'nvie milostiv in locUn suflet lira de noroc !

46.

Ai plins abia, i-acum pe fataNici urma norilor, copile,Dar vei avea, cu alte zile,$i Altfel de dureri in viata.

Barbat, to -or zgudui furtune,Dar ca barbat be vei infringe,$i buza to nimic n'a spune :Vei suferi, dar nu vei plinge.

$i iarna s'a lasa pe tineCu vepici nouri de durere :SA lupti, nu vei avea putereSA plingi, nu vei avea cu cine.

_

32 N. IORGA

47.

Sarac bOlnav flamind,Mergeam pe drumuri inghetate,Supt vintul iernii strabatindSalbateca imensitate.

Vre-un sat in cale-mi rasariaSimtiam crescind durerea 'n mineCind innainte-mi se iviaLumina vetrelor straine.

$i totui singur nu eram,Un altul trupu-mi sprijinea :Ca pe o umbra it simtiamMergind tacut in urma mea.

Mergea incet un t vrajitorPuternic far' asamanare :Parea un cer aprins de noriDe astre blinda tremurare,

In ramuri cintece de Maiu,In aier mirosuri de floare,Peste cararile din plaiuUsoare de argint covoare.

Si noaptea trista dispareaEram un craiu bogat minune.Pindind cu degetul pe struneS'apara sus iubita sa.

2

qi

- -

.

:

$i

:

--


$i, de m'ar fi cuprins abisulDurerilor fara sfirsit,C'un zimbet m'ar fi linistitMingiietorul tainic, visul.

48.

Pustiu tacut, cu fata la vinturi schimbatoare,$i-atit de neschimbata, ce farmec porti in tine,De ma tot poarta gindul la boltile senine,La gloria to rosa, la aprigul tau soare?

Imens esti ca un suflet, de patime pustiu$i framintat de ginduri ce nu-i dau fericirea :Mirajul tau zadarnica-i este nalucirea,Iar taina ce-i in tine, aceia eu o stiu,

49.

0, nu despretui pe nime$i mlastina a fost odata,Cind a cazut din innaltime,0 parte 'n ploaia cea curata.

$i vesnic astfel n'o sa steie :Sorbita 'n cer, va fi tesaur,Se va incinge 'n curcubeie,Se va 'mbraca 'n apus cu aur.

50.

Cind pasarea si-a inceputCintarea ei nerusinata,Aprinsi se aruncara 'ndataAsupra-i musicalii asini.

.

I

I

.-

34 N. IORGA

In fundul zarii albastriiPeri sfioasa ei aripaSe stinse farmecul de-o clips,$i pacea iarasi predomni.

Apoi, cind lumea a gustatDe-ajuns productii urechiate,Pornira pasarea s'o cate.Se zice ca era tirziu.

51.

Ca pe-o algebrica problema,Corect si rece-ai deslegatMisterul cel nemasuratPrin silogism si prin dilema,

$i 'ntelegind fiinta 'ntreaga,In veci nu te-a nelinistitUn neglijabil infinit:Cu vremea toate se desleaga.

Netulburata fericireSpre cerul gol, neindurat,Invingator incununat,Privesti cu mindra multamire.

Gindind la lunga 'ntunecareFiorii nu to -au strabdtut,Caci omu bine cunoscutE nestatornic' agregare.

,

'i


Si 'n meditarile-ti acute,Nu to -ai gindit fara folosCa viata-i lucru misterios,Pierduta 'n lumi necunoscute.

52.

Cind cuget cit iti este sfirsitul de aproapeSi vad ce frumuseta cu tine-o sa se 'ngroape,La vechile credinte ce le-am uitat revin :Simtesc ca 'n alte vremuri si sint din nou crestin.

0, nu e cu putinta mormintul sa to 'nghita :Parere este moartea. Iesi-vei linistita,Indepartind sicriul, si haina-ti de mireasaVa filfii in urma-ti ca la o 'mparateasa.

Vedenie frumoasa, si alba, si usOara,Strains de durerea ce-a fost odinioari,Spre cerurile 'nalte luind fireste zborul,Uita-vei ca in lume ai pus cindva piciorul.

Si numai cind mai mare va fi dorul de tineAcasi cobori-vei din lumile senine,Ca inger in solie, si peste-a' for dureriDin albele-ti aripe cadea-vor mingiieri.

53.

Secatura mintuit-a un supeu cu niste fete :In micutu-i cap cu bucle lucitoare de pomadiTrec idei de vinitoare, alergari si biciclete:Obosit, isi Iasi fruntea palida pe mini sa cads.

. .

N. IPRGA

Si, in sala unde doarme somnul lui de epuisare,Raza lunii lumineaza peste zidurile groaseCavaleri cu trupu 'n zale si cu crucea pe pieptare,Chipuri de viteji, cu ochii plini de visuri singeroase.

Jos, in cripta unde mortii dorm supt lespezi seculareS'aud zgomote de arme si strigari care rasunaIn batrine coridoare unde razele de lungZugravesc straji ce veghiaza, razimate in topoare.

Succesorul se framinta. Visurile nu-i dau pace.S'a trezit. Corpul cel subred tremura de frig si friaDe la masa medievala cu sculpturi vechi se ridica$i grabit chiama sa vie servitorii sa-1 desbrace.

54.

Ras= luna e Diana,Neobosita vinatoare :Inmoaie albele-i picioareIn ape : scinteie poiana.

Sageata ei luminatoareaTacut strabate printre frunza,In fund de codri sa patrunza,Cerbii cei blinzi, ce sorb racoarea.

Pe iarba cea ,inrourataIn drum usor se odihneste.Cit de sfios it invalesteLumina clara si curata!

.


Pluteste ca o desmierdare,Ce nu cuteaza, peste frunte,Pe ochi, pe buzele marunte,Iar el, prin somn zimbind, tresare.

55.

Stringi in inima to mareLumea toata impreuna:Riul apele-si aduna,Mlastina-i Lira hotare.

De nu faci deosebire,Raza-ti nu va fi fierbinte :Sint si uri care-s mai sfinteDecit astfel de iubire.

56.

Acel ce 'n mijloc de vrajmasiNu stie calea sa taie,Acel a caruia vapaie0 stinge vintul patinas,

Acela nu e legiuitStapin in lumea 'nchipuiriiCu mirul sfint al nemuririiN'a fost din leagan miruit.

Cu groapa care, it ascundeFiinta i se nimiceste,Caci a fugit din locul undeSe moare, dar se biruieste.

37

^ --

.

nor

si-o

:

38 N. IORGA

57.

Zboara iutele izvorPrintre paj4tile 'n floare :Clare ape 'n fuga forDuc scintei rupte din soare.

$i i-au pus in drum zagaz:Spumegind, apele saleAu luptat fara ragazPana deschis o cale.

Azi e riu adinc lat,Da vial' unde strabate,Dar etern s'a turburatClara lui seninatate.

58.

Si, daca ma gindesc l'aceleBatrine vremi de aka data,Atit de limpezi mi s'arataCa pare c'am trait in ele.

Imi spune-a vintului bataieDe alergari pe cal nebune :Turbarea valului imi spuneDe raticiri pe maxi, razboaie.

Copacii framintati de vintVorbesc cuvinte cunoscuteSi 'n toate cele pe pamintGasesc tovaraF pierdute.

S. si-au

.

gi


Oriunde-a fost lacasul mieu,Am fost tot ceia ce se poate,$i 'n pacea noptii instelateImi sint rivniri de Dumnezeu.

59.

Poet esti, data multamireNu-ti poate viata 'ntreaga,$i nici om sa to inteleagaNu-ti afli 'n vasta omenire.

Daca astepti ce n'o sa vie,De ce n'a fost, ti-aduci aminte,Ai ginduri fara de cuvinte,$i visuri ce nu pot sa fie ;

Dad glumesti in cimp cu floarea$i 'nveti cu steaua 'ntelepciune,Dad durerea ei ti-o spuneApa ce trece, plingatoarea ;

Daca, sarac, esti in palate,$i, bolnav, misti din loc un munte,Daca porti lumi intregi supt frunte,$i 'n strasnica-ti singuratate

Vrajesti mingiietoare zine,Icoane albe fara nume,Creatii pentru tine-anume$i care vor peri cu tine,

/.

40 N. IORGA

Da, eqti poet. Ce e mai marePe-acest meschin pamint de tins.E bucuria to lumina,Din lacrimi, faci margaritare.

60.

De cind pe cer a rasaritCe calda raza-i §i fierbinte !Niciun pios nu s'a gasitSi arda smirna innainte-i.

De-atunci pina ce-a apus,Au ris de umbra-i de nimic :Ei ii vedeau atit de mic,Caci lumina atit de sus!

61.

Un cimp fara locuitori,Pe care plugul nu-1 atinge ;Invaluit de vineti nori,Un soare 'nsingerat se stinge.

$i ploaia cade masuratIn picaturi rare grele ;Pe cimpul cel intunecatInnaltii pini vuiesc a jele.

Imi spun de-ora.se ce-au petit,De lupte marl. aici luptate,De oameni falnici ce-au murit,De nimicita maiestate.

-.

-

,

.

gi

si

...ACUMA PATRUZECL DE AN1 41

62.

Pe ramurile infloriteSe cearta vrabiile-aprins,Pamintul fraged parca-i ninsDe flori de zarzar risipite.

$i vintul racoros aduceMirosuri dulci amestecate :Simtesti ca inima-ti strabateRaza cea clara, calda, dulce.

$i pare c'au mai fost °data.Aceste lucruri, ca prin vis :Ca amintiri de paradisIti tree prin mintea 'nnegurata.

63.

A imbricat pamintu 'n floare,In iarba ca de catifeaVioaia primavara, ceaMai mare din fermecatoare.

$i muntii verzi, cu virfuri ninse,Apar ca niste imparatiCu parul alb, invesmintatiIn bogatii ne mai atinse.

Tacute-s toate in amiazaSupt blindul soare de April,Ce ca un zimbet de copilImpaca si insenineaza,

n

,a

42 N. IORGA

Vintul in valeMica arareAieru 'n careZboara petale.

64.

Ce tacere! rasarireaSoarelui s'weapta inca. ?,Ori in liniste adinciZivaii face ,amurgirea?

Doar vazduhul it strabateCu cintarea-i de aramaAsinul care reclamaPartea-i de celebritate.

65.

De veacuri n'a vorbit vulcanul ,Dar in adincu-i fierbe lavaSi-odata iarasi sfarima-vaIn cale-i tot, ca uraganul.

Pe coastele-i se 'nnalta sate,Crezind ca 'ntr'insu-i stinsa viata;Trezind, ironica, verdeata,Hirletu 'n trupul sau strabate.

El rabda, dar, pe cit de mareI -a fost rabdarea, mai grozavaCu-atita curgerea de lavaVa fi, tirzia-i rasbunare.

;

,


Socot rabdarea-ti nesfirsitaPoporul mieu, popor de truda,Dar vine rasbunarea crudaCaci ura sfinta te agita.

66.

Cinta cum se topeste in foc superba Troie$i rasa priamida se stinge 'n suferinta,$i vorbele-i din gura-i iesiau fara silintaCa falnica Minerva din creierul lui Joie.

$i ochiu-i orb priveste in lumea cea apusa,$i mina lui batrina nu tremura pe lira,Caci glasu-i cald ajunge in minti care admiraIn cintecu-i solia de pe Olimp adusa.

67.

Calcind peste infringeri, strain de-amara jaleA sufletului care nu crede 'n scrisa lui,Spre culmile innalte a' gindului te sui,Minat de stralucirea vedeniilor tale.

Multimea zgomotoasa in urma-ti cleveteasca$i nimeni sa n'asculte aprinsul tau cuvintCe-ti pass cind in minte-ti acelasi cintec sfintDin buze nestiute mai vine sa-ti vorbeasca!

Increderea intr'insul sporeste-a to mindrie.Strain de 'ntreaga lume, in visurile-ti dus,Ramii cu ochiul vesel, cu fruntea ve§nic sus,...Dar cind dispare zeul qi pustie ?

.

-

inima-i

44 N. ICiFttA

68.

Cu munca fara de sfirsitUrsoaica puiul gatise,$i ciutei, mindra, istfel zise :Cit este de desavirsit !

Ma prinde mila cind privescLa cerbul tau nepreficut,Lasat asa cum s'a nascut,Cu bietul sau lustru firesc".

Ursoaica, fiara meliorista,Vorbia ca un poet fudulCa trudit versu 'n destul.M'as fi jurat ca-i manierista !

69.

MIMOSA.

...Cu o atingere brutala.Inchise frageda-i petals$i, indignat, striga : Ce floareFara de miros si coloare !

70.

S'alunga oarele nebune:Acum sau mini on mai tirziuDin fuga for to vor rapune.

In alte mini sta viitorul :Ursita Parcele ti-o stiu,Al tau 'e ceasul, trecatorul,

r

si-a

,

4 4

si-1


Traiti cit zilele va iarta :Sint vinuri bune femei.Cu Chloris cupele desarta!

Pe urma Orcul to inghita!Nu pot nemuritorii zeiSa-ti ieie clipa daruita.

71.

Cind Milostivu-a adormit,Zimbind, pe crucea lui innalta,Far' de ragaz s'a rastignit,Mai greu, in lumea ceialalta.

Zimbeste iar cu ochi senini :La fiecare nedreptateObrazu-i singers supt spini,Otelu 'n carnea lui strabate

$i, cind de chin e insetat,Ii dau puternicii si sfintiiBurete lacrime muiat,In lacrimile suferin0i.

72.

Vine anus sa-I deschidaVremea visurilor toate :Voiu serba o panahidaPentru visurile-mi moarte.

si

.

'n

46 N. IORGA

Pomeni-voiu intre numeCit de vii erau odata!Recunoasterea de lume,Amicitia curata.

Voiu aprinde-o luminare$i ma voiu ruga incetPentru visul mieu cel mare,Pentru visu-mi de poet.

$i apoi mi-oiu lua toiagul$i, cintind voios, indataVoiu incepe drumu-mi, dragul,Munca fara de rasplata.

Iar, de m'a pindi durerea,Imi va spune dulci cuvinteAntigona-mi: mingiiereaDatoriei implinite.

73.

S'a stinge-a vietii tale nemernica faclie,Vei fi cu ochiul rece si fara de cuvint:Podoaba to de ginduri si singura-ti mindrieS'a risipi in haos, cind to vei fi pamint.

$i lumea innainte va merge drumul ei,S'or duce 'n urma-ti veacuri si alte veacuri iar,Cersind a for iertare de moarte in zadar,Rugind in ceruri goale de-o clips dumnezei.

.

...ACUMA PATRUZECI DE AN! 47

In mijlocul tacerii salbatece de sus,Cu fruntea 'ngalbenita, cu jalnice priviri.Vor trece-ale durerii fara sfirsit ostiri,Popoarele menite la vemicul apus.

Se duc Lira de urma, perind in nepatruns.Zadarnic pui in toate a mintii tale lege:Cu slaba-i licarire in veci nu'i intelege

Ce tie ti-i ascuns.

Masura-ti este alta $i alta este-a lui :biata intimplare, strain de-al soartei mers,

Nu'i talmaci, cu mintea gindind, un universCe pentru tine nu-i.

74.

Ai fi putut sa capeti numirea de poet,In vremile de astazi un pret data mai are,SA pui pe a to frunte podoabele de laur,SA 'nvingi in trainicie usoara mea cintare.

Tu ai ales mai bine, in liniste $i pace,0 viata ce se duce incet spre scopu-iPrin cete de prieteni ce. nu uita trecind,In care fapta zice, de cuvintul tace.

$i ai scapat de-osinda profana qi amaraA celor cari poarta cununa de poet,

meritului ciocli cu pasul indiscretNu vor juca 'n orgie pe groapa-ti solitara

' Traducere. (De unde ?)

Tu,

$i

blind.

$i-ai

48 N. IORGA

75.

In cer maret de noapte, rasar tremuratoare$i 'n vesnica for tale molatec lunecind,Spre termuri adormite revarsa zimbet blind,In roiuri luminoase, a' stelelor popoare.

Din fundul nesfirsirii aprinse miriadeSe 'nnalta, fiecare spre scopu-i neclintit,Urmind a ei carare: de-o parte-i hotarit$i drumul ce-1 apuca lumina care cade,

$i poate lumi de ginduri, dureri ca $i -ale noastreDomnesc peste luceferi ce par un punct pierdut$i alte minti se 'nnalta in spre necunoscut,De taine insetate, in pulberea de astre.

Tu vezi in ceruri stele plutind nepasatoare :Zimbirea for de our ascunde suferinti,$i, cind gindesti la marea imensa de fiintiStraine, te cutremuri si inima te doare.

0, dac'ai sti cind mina ursitei te doboaraCa, data nu-i in ceruri un tata 'ndurator,Sint inimi dureroase avind acelasi dor,Osinda 'mpart4ita s'ar face mai usoara!

De ce sa 'nnalti in noun visarea-ti nebuneste,Catindu-ti mingiierea 'n albastrele tarii,Cind ochiul tau nu poate patrunde 'n vesnicii ?Coboara-te din stele si 'n terna to priveste,

.

** *


Atitia imprejuru-ti se poarta 'n asta lume,Atitia trec o clips alaturi pe pamint :0 rapede privire in mersu-ti, un cuvint,$i vremea se strecoara, si li-ai uitat de nume.

Si poate ca acela ce ti-a venit in taleEra al tau tovaras, catat cu-atita plins,A caruia privire durerea ti-ar fi stins$i-ar fi patruns cu gindul in taina mintii tale,

Ca siruri lungi de umbre, cu ochii reci, tacute,Supt ceruri nendurate, dorind ceia ce nu-i,Ne ducem fiecare purtind durerea lui,De si etern alaturi, spre lumi necunoscute.

76.

MORTI DE RAZBOIU.

Zacem in gropi fara de cruciUnde nu-i nimeni sa ne plinga,Vii, primavara, si to dud:Aid nu-i nime sa ne stringa,

In umbra muntilor eterni,In pacea vailor sihastra,Zapezile de doua ierniS'au asternut de-asupra noastra.

Am asteptat, am asteptatUn steag din lupta de-alta. data:Voi v'ati intors de-ati implintatIn loc o sabie sfarmata.

.

.

50 N. IORGA

$i, data soartei aka -i place,Cu blastam va lasam la totiCa, prin nepoti stranepoti,Durerea noastra sa se 'mpace.1918.

77.

Atit, Musa, atita, cit lira nu-i acumCu totul descordata voacea raguita ;Ce sa mai tint eu oare cind vad ca am vorbitLa neamul surd, cu mintea ap de impietrita ?

Priinta cea cu care te-aprinzi to inginiNu mi-ai dat-o tu, tara, o nu, caci cuprinsaIn poftele murdare in asprimea ceaAustera potolita in tristeta hida '1918.

78.

Glorie omului singur!

Orice mindrie-i a lui,Ca oricare durere:Nimica la nimeni nu cere,Sama nu da nimanui.

Soarta lovqte inteinsul ?El 4i innabua plinsul,Tare sta 'n purpuraCe bucurie, o zei!

I Traducere ?

qi

'

-

eqti

qi

qi

ei:

si

ii

si


Glasu-i cersind nu rasuna,Sufere si-i fericit,Moare de nimeni bocit,Doarme cu sine 'mpreuna.

Glorie omului singur !

79.

Supt cer adinc, albastru, in razele de saraMultimea trece vesel. Si glasuri si cintariRasuna zgomotoase, perind in departari,In aierul ce duce miros de primavara.

intreaga firea ride prin florae, ,deschise,Prin soarele ce cade zimbind, prin aromiri,Cersind ispititoare, prin blindele soptiriA' fetelor cu ochii privind departe 'n vise.

0 clipa 'n nesfirsirea de vremi. Apoi se lassPerdeaua, cuprinzindu-i pe toti, pe top, pe rind:De-asupra lumii care se strecura cintindVad ingerul peirii plutind cu spada trasa.

80.

[De te-a spit indemnul de-a spune gindul tau,De ai iesit in fata cu ceia ce simti tu,Socoti ca 'ngaduinta ti-o vei gasi o, nu !]0 lume imprejuru-ti te va tinea de rau.

Incepe, vinovate, da-ti crima la lumina:Intreg areopagul cel aspru te privesteC'un ochiu ce nu 'ntelege simtirea ce-o minjeste,Cu buzele crispate de-o ironic fins,

-

:

52 N. IORGA

81.

Ti-i de artist on de poet chemarea ?Lauda stradei farul tau nu fie,Caci lumea vesnic zvirlit favoareaMediocrului, oricind in fata o sa-i vie.

Arat' un chip cu plina intruparePurtind pe el cereasca maretie

altu 'n care gidile coloarea,$i vei vedea cit gustul lumii

Din drumul ce-ai ales nu to abateLa risul prost, nici la insulte grele :Tu rizi de vorbe bune on de rele,Caci ti-a fost dat destula voluptate

Primind de sus ca dar crearea sfinta.De n'o asculta nime decit luna,Privighetoarea viersul tot cinta :In Maiu ea tot se bucura, nebuna !

82.

La capul pruncului dormindVenira doua ursitoare.Cuvinte dulci mingiietoareVorbi cea tinara, zimbind :

Copile 'n leagan afundat,Lumina 'n jurul tau rasare,Caci intr'o zi to vei fi mare,Mai mare ca un imparat.

I X

rsi-a

$istie.

si-1


Si oceanu 'n slava saSi raza cerului cea vieParea-va o nemerniciePe linga 'mparatia ta.

Hotare 'n fats -ti n'or sa fie,$i niciun drum nu ti-i inchisCaci to esti domnitor in vis$i suveran prin poesie".

Atunci batrina ursitoareVorbi astfel : Coroana taPe frunte greu va apasa,Gonind odihna 'ntrernatoare.

De lume-aici nesaturat$i neputind sa-i simti betia,Vei fi un rege exilat,Ce nu-si gaseste 'mparatia.

Cind de durere-ai sa to cleteni$i vei cata un ajutor,Ca orisice stapinitor,Te vei vedea fara prieteni".

Lumina tainica se stinse.0 luara zinele iesind :Copilu 'n somnu-i tresarind,Zimbi ca zeii, §i-apoi plinse.

-

,

.

-

-

.

54 N. IORGA

83.

Fusese mare si cazuse,Iubit, si nu avea pe mine:$i fericire si 'nnaltimeIn amintiri se prefacuse.

De-atitea on poate-ai doriSA-ti lepezi stralucirea toata,SA fii un om pierdut in gloata,Dar soarta-ti to va tintui.

84.

In noaptea lumii noastre plinaDe-atita sete de lumina,Voi scrisul vostru-1 descintati,Subtililor initiati,

Nascuti pentr' un mai larg avint,Sofisticati al vostru cintSi, pentru un popor meniti,Servanti de cluburi deveniti.

$i v'a limas din cerul totDoar intre strasine un cot,Iar din intreaga poesie0 Aripa la palarie !

1927.


86.

In amurg se 'ntoarce 'n barca-i Cleopatra spre palat.Peste apele domoale suns vislele miscateDe copii purtind cununa peste parul for bogat;Flautele siriene suns arii fermecate.

Si regina, in vesmintu-i de matasa transparenta,Obosita de petreceri, lass fruntea ei pe mina,Pe cind zgomote de sears melancolic se ingindCu a robilor din luntre melodie somnolenta.

$i, catind spre riu, privirea se aprinde mingiioasa,Fata alba straluceste de-o lumina sensuala,Iar copilul de la prora simte mina-i ce se Iasi,Pe cind luntrea se opre§te linga scara colosala.

$i, in ultima lucire singerata a luminei,Se indreapta maiestoasa spre al Venerei altariuCu iubitul ei de mina, pe cind doi din lautariSe arunca 'n Nilul galben, dupa ordinul reginei.

87.

Din TENNYSON (?).

Cinta o viata 'ntreaga din zori si pina'n noapte.Cind vintul tineretii trezia ware noapteDe dragoste in pieptu-i, cind flori de vis albastreCresteau supt stralucirea prielnicilor astre

A 'ncrederii in sine §i a setei de viata,Cintarea-i, de-o curata si-angelica dulceata,Lasind realu 'n urma-i, rivnia spre empiree,Catind in terns raiuri §i ingeri in femeie.

-

56 N. TONGA

Apoi sosi o vara senina si bogata :Pe bolta cea adinca, senina si curataPerise stralucirea de neguri schimbatoare :In loc de flori pe brazde, stau spice pe ogoare

Cinta din nou atuncea, dar intro alts limbs.Usoara ciripire cu vremea i se schimba:In imnuri de-o innalta si mindra barbatieMari puterea muncii si-a vietii vrednicie.

La altii trista-i toamna, cind moartea e aproape :0 umbra se coboara pe grelele pleoape.Cu dinsul ea fu blinds si tainica si buns,Din frunze 'ngalbenite facindu-$i o cununa.

$i cintecu-i atunce urma innalt, senin,Nici plin de desnadejde, nici de blastamuri plin$i, fara de minciuna deseart' a fericirii,Supus nestavilitei osinde-a omenirii.

Din inima-i perise si doruri si-asteptari.Pe frunzele uscate, fosnind peste carari,De mult cazuse neaua cea rece-a batrinetiiCadranul fara gresuri suna sfirsitul vietii.

$i cintecu-i din urma, din ce in ce mai susSuna in sfere Clare, tot mai departe dus,Strain de-a' lumii noastre nacazuri si placere :Pan' se pierdu 'n mareata si vesnica tacere.

Cinta o viata 'ntreaga, din zori si pana 'n noapte.

.

_

=

:


87.

SCENETA ITALIANA.Pe tema din le Passant" al lui Coppee.

Scena Mu

Un castel lingci Neapole.

SOLA, ZANNI, GIOVANNA.

SOLA

Ce odihna se coboara peste gindurile meleIn tacerea fara soapta. Miriade le de steleSe ivesc in luminoasa cerului imensitate,Martori zimbitori $i tainici ai iubirilor uitate,Revarsindu-si scinteierea peste arborii in floare :Noaptea-i plina de mirosuri, lenesa, fermecatoare.$i in inima-mi pustie mii de doruri se desteapta,De $i mintea nu le crede, ochiul pare ca le-asteapta.E ciudat, sint nopti in care am dorinte de copila,Ce-si inchipuie viata, si fragmente de idilaSe trezesc in pieptu-mi unde niciun dor nu

[mai traieste.Uite, lung se ridica peste bolti imparatestePrintre miile de stele ce-o incunjura clipind,Luminind cimpii ce'n noapte fara margeni se intind.Cita viata se trezeste intre crengi intunecate,Pe cind greierii in iarba cinta, vesele, rimate,Arii care par suspinul lumilor pierdute 'n somn !Niciun zgomot. In odaia-mi intunerecul e dome$i tacerea, Cit de bine-i, fara nimeni linga tine,Si visezi cuvinte blinde lunecind pe bolti senine$i icoane luminoase surizind, alte multe,Fara ca sA-ti stea in fats vorbirea sa-ti asculte

$i

si

58 N. IORGA

Don Alonso din Grenada, dragalasul mieu iubit.Nu-i un ceas de cind de-aice cavalerul a pornit.Il astept sa vie iara... Doamne 'ndura-te de mine !..Aud pasii pe carare rasunind... Un glas... Nu vine?...Nu se poate. Glasul este prea frumos si prea

[duioasaIndragita lui cintare. Pe cararea luminoasaIata-1, trece cintaretul, o minune de copil,Cu privirile mai blinde decit imnu-i de April,$i ce par bogat de aur, revarsindu-se 'n inele !..L-as chema, s'aud cintarea. Toate gindurile meleSint ciudate 'n asta noapte... Sa-1 aduc ?...

[Giovanna, spuneCintaretului din cale si se suie... Ce nebuneDoruri ma cuprind acuma! $i copilul ce va zice ?0 femeie care-1 chiarna si-1 aduce-apoi aiceCa sit cinte de iubire... Dar se pare prea cuminte.Uite-1... Usa se deschide... Cum se uita de fierbinte!

(Se face a nu-i lua sama, privind pe fereasta inainte.)

ZANNI (uimit).

Ce frumoasa e! Madona, de-a mea inima to 'ndura!muri pentru o vorba lunecind din mindra-i

[gura...(ea urmeaza acelmi joc. Dupci o clips de nedumerire, ZANNI

incet afire GIOVANNA.)Si ma duc ?

GIOVANNA.

Nu, stai... Stapina, e aice cintaretul.

SOLA.Cintaretul, care ?

(prefeicindu-se a nu-li aduce aminte).

_

-

. As

-

'r..4


GI riNtt*;0/oftMO..

t'4POm cintind, drumecul;,-)

Cu duioase serenade, kinteind supt luna plinaPe cind to stateai pe ginduri la fereasta din

[gradina.$tii, mi-ai zis sag chem aice, sopotind : ce

[dulce glas !".

SOLA.

A, da stiu. Eram aiurea. N'auziiu usoru-i pas.(indiferent)

Esti de mult aici, baiete ?

ZANNI (grabit)

0 nu, nu! Cel mult de-o clips.SOLA.

Ori se vede vremea are pentru el alts aripa...Nu-i urit de loc, cu ochii mari si blinzi si gura fins,Inca bruma tinere0i scinteind pe fata plina,$i pierdut asa 'nnainte-mi si asa sfios... $i euParca simt un val ce cade mingiios pe gitul mieu.E curios... (cdtre Zanni.) $i cum to chiama?

ZANNI.

Zanni Luca Venetianul,De la Chioggia, departe, uncle cintece tot anulZboara 'n aier pc lagune. E frumos : peste palateCeru-i blind, de si albastru... Linga ziduri furisate,Suptiratece gondole tree in nopti ca si aceasta,Pe cind sus, fara de zgomot, se deschide 'ncet

fereasta.

0.-- tit./0

_

Z-1

-

-e

. so.

60

Amintiri ?

N. IORGA

SOLA (malitios).

ZANNI.

0 nu, atuncea eram tinar...(curioasci.)

SOLA.

$i acum ?ZANNI.

0, acum... Dar nu-s acolo.

SOLA.

$i de ce-ai venit si cumAi ramas prin aste locuri, care-ti sint, cum

[vad, straine ?

ZANNI.

Mi-a fost viata zbuciumata. Cind intaiu simtiiu in[mine

Dorul cintecelor blinde si visarilor pe luna,Tata m'a chemat la dinsul, trist pe fata lui cea buns,$i, spunindu-ini ca sint mare, ca avere n'am, si

[multe,M'a trimes sa 'nvat aiurea, la Bologna. Si m'asculte,Cind plingeam, la despartire, as! M'am dus. Ce

viata, doamna!Ziva fail de lumina, ziva sarbada de toamna,$i magistrii in decrete, rochii lungi, slabite fete,$i scolari trecind cu zgomot timpul blindei tinerete.Zgomot si betii, si alte mari petreceri de-ale lor!

. -


SOLA.

$i nu-ti plac ?ZANNI.

De-astfel de lucruri, niciodata nu mi-i dor.Strigatele de placere ma jignesc mi se pareCa and plingindu-mi visul la ciocnirea de pahare.

SOLA (cu interes)

Cum, cind vezi supt raza rosa a luminilor aprinseFete le infierbintate linga bratele cuprinse,Cind usoara rasuflare se sfirseste 'ntr'un suspin,Cind pleoapa se inchide grea de dragoste $i yin,Tu nu simti nimica? Pieptul tau nu arde de vapaie?

ZANNI (grabit)

Ba da, simt un dor salbatec si ma strecur din odaie5i, in aierul de noapte, cald, mirositor $i greu,Sa ma duc fara de tints, singur cu gindul mien.

SOLA (nigata)

Cum zimbeste, parca raiul i se face innainte!Cu o astfel de .privire, $i -i atita de cuminte...

ZANNI (pe ginduri)

Cum ziceam, o trista viata. $i 'ntr'o sears ca aceasta,Blinds $i ispititoare, am deschis incet fereasta,M'am uitat la luna plina rasarind $i la cimpieDesfacindu-se din noapte supt lumina argintie :Cintaretii in dumbrava nu erau toti adormiti,S'auzia un cintec dulce din copacii infloriti,Cind aici, cind mai departe, glas de pasare drumeata.Eu pe scan, apoi in curte... $i balaia dimineata

si

si

- .

62 N. IORGA

M'a gasit departe 'n drumul ce ducea catre lagune.Despre lunga-mi pribegie am atita, doamn', a-ti

[spune.SOLA

ZANNI.

Nu, cu zimbirea-i m'a furat noaptea de Maiu.SOLA

Ce naiv ii e cuvintul ce farmec are 'n graiu !

ZANNI,

Ai fugit?

Gondolierul care, seara, ma purta incet pe mare.cinta, vislind, cu ochii inecati, a lui cintare

$i, in fundul barcii negre, eu plingeam ca un copil.Apoi mari palate sure si un antic peristil.Scarf de marmora... Odaia cunoscuta... Cei doriti,Convorbind in noaptea blinds, supt lumina, fericiti...Doua zile, numai doua, plecam in spre Salem.Ce sa-ti spun ! Aceleasi zile monotone se astern.imi era urit de viata si de tot... $i iar m'am dus...Ma prindea un dor de zarea aurita din Apus...

SOLA (zimbind).

Esti usemic... $i acuma to duceai in care parte?Ai lasat Salerno 'n urma si Venetia-i departe...

ZANNI.

Cind chematu-m'ai din tale, ma duceam, cintind,[acasa.

Drumu-i lung, fara tovarasi, stiu, dar visul nu ma lassSingur pe carari pierdute. Si cind mergem amindoi,Ce simt eu din ale lumii ginduri triste si nevoi !

si

si

Iii


Apoi totu-i numai floare Si lumina pe carari,Suna pajistea de greieri §i dumbrava de cintari,Zboara fluturii in aier, ca un nour de petale :Ca un farmec se coboara peste gindurile tale...Si chiar oamenii aice sint mai buni decit aiure,Precum soarele-i mai dulce un batrin cu plete sureM'a purtat fara de plata, in caruta lui fugare,De din vale de Salerno pans la Castellamare...Un batrin frumos vesel... N'am urit mergind cu el.Imi spunea povesti de zine, de voinicul suptirelIntro lume fermecata cautind a lui iubitaPrin multimea de balauri ce asteapta sa-1 inghitaIti parea ca-i vezi aievea, de §i ochiu-ti era treaz...Intre muntii cei salbateci, mai departe un viteaz,Dintre cei ce taie drumul cavalerilor in zale,Desfacind cea mai wadi dintre sabiile sale,Mi-a facut-o dar, zicindu-mi : caile-s periculoase...".AVea ochi adinci si cu privirile frumoase.Oameni buni, frumoasa card... Ce pacat ca nu-i a mea!

SOLA (visatoare)

Cite 'n lume nu se 'ntimpla! SA ramii dac' ai putea...Nu dor de marea sura de anticul palat,De parintii tai, batrinii !

ZANNI.

Ii doriam cind m'ai chemat.

SOLA (aparte)

Parca ochiul i s'aprinde... M'ar iubi ? Ce intimplareDe poveste orientala! Cintaret §i doamna mareAdunati intr'o iubire de un cintec de pe drum.

. .

si

galesi,

-

$i

3

ti-i

64 N. IORGA

Ce gindesc ? Dar nu se poate... Vra sa zica, dupa cumImi spuneai, to duci spre casa singur si cu visul tau:De iubire, se 'ntelege. Ca tovaras, nu e rau.

ZANNI.

De iubire ? Nu, sau visu-mi e un alt fel de iubire.Nu o patima brutala, infocata fericireDin Bologna si Salerno. Cintec fara de cuvinte,Sunete melodioase ca din ariile sfinte,Desmierdind incet auzul ca un cor pierdut de

[ingeri,Ca, supt vint incet de noapte, ale arborilor plingeri,Ca o mina diafana ratacind usor pe frunte,lnviind a' tale ginduri ca si aierul. de munte$i apoi, peste pleoapa ce-o inchid in asteptare,Precum negura de toamna peste-un lac uitat tresare,Se prevede o Madona galena cu ochii maxi.Ma destept zimbind in lacrimi, trist, pe cimpii

[solitari.SOLA.

$i atita-ti este visul ? 0, ce bine-ar fi s'auz'Tot cuvinte ca acestea rasunind, si calauz,Ingrijit ca 'n calea-i lunga toate sigure sa-i fie,Sa-1 urmezi in nesfirsita dragostei imparatie !Si, acum, inchipueste-ti ca icoana to divingTrup s'ar face inainte-ti si ca fata ei seninaTi-ar zimbi intr'o chemare de iubire. Uite-asa!Tu ce-ai face ?

ZANNI.

Far' o vorba as cadea in fata sa.Mi-ar parea si rau si bine. Rau intaiu, ca de o sfinta

-

r


Piatra alba coborindu-si din altarul unde cintaImnuri numai pentru dinsa un ascet aprins de dorSi s'ar duce sa se piarda iIa multimea tuturor,Bineapoi, o cit de bine! A$ muri intr'o privireUltima, legind intr'insa toata lumea-mi de iubire.

SOLA.

E usor a zice astfel, insa caile sint greleDese on spre fericire, si, in clipele aceleCind un om viteaz se cere, to ce-ai face, un copil,Cu dorinte trecatoare ca si floarea din April ?De ti-ar spune, ca 'n poveste, draga ta: Te du, iubiteIn spre capetele lumii, prin pustii nemargenite,Treci prin mijlocul ostirii de vrajmasi lucind in zale,Fura pietre fermecate, rupe stincile in caleUne on astfel de lupte, fericirea ti-o aduc,Tu, copil fara putere..."

ZANNI (aprins).

Zi -mi o vorba : eu ma duc.

SOLA (cu ochii in Lamina).

Dar nu-s zina din poveste care crede in cuvinte...Cine-asteapt' astfel de vorbe e, ca tine, fara minte...

Scena a II-a.

ACEIASI, DON ALONSO. .

GIOVANNA.

Pot primi pe don Alonso, cavalerul din Grenada?

1-

66 N. IORGA

SOLA.

Da, sa vie. Iar pe dinsul, du-1 sa-si cinte serenada,In gradina de spre mare, sa-1 and iar...

(cdtre ZANNI.)

Du-te, draga!ZANNI (singur.)

Dar m'as duce pentru dinsa sa sfarim o lume['ntreaga !

(Intro don Alonso.)

'Scala a

SOLA, DON ALONSO.

SOLA (ccitre don Alonso).

Cavalerul de Grenada? Tot frumos, cum vad, si bine...

DON ALONSO.

Si acum si 'n totdeauna... Farmecul noptii senineM'a gonit din casa aStfel ca mai vin odata az'Sa admir o frumuseta...

SOLA.

Ai o musca pe obraz...

DON ALONSO.

...Fara saman intre cite am iubit in viata mea :Foarte multe. Daca mintea sa le numere-ar putea,Ce usoare-ar fi alaturi socotirile de stele!Am iubit Francese mindre si Spaniole suptirele,Blonde chipuri venetiene si Romane cu ochi maxi :Dupa cum m'arata chipul sint al dracului strengariu!

4

.

Ifra:

.


SOLA.

Dar in Neapole aice cite inimi simtitoareIti vor fi limas in urma, cind sunai, biruitoarc,Peste pietrele de lava a to spada toledana!

DON ALONSO.

Ma rosesc, caci inainte-mi este o Napoletana.Am iubit supt cer de flacari, linga ghetele eterne,Unde soarele to arde $i -unde raza lui se cerne,Trista umbra, printre nouri. Am iubit dus in robie,Pans unde se infunda nesfirsita for pustie,De piratii de pe coasts o splendida Africans,Neagra ca privirea voastra : fats fara de prihana.Imi spunea ades ca vede o usoar' asaminareIntre mine si emirul de Tanger... E cel mai mareDintre sefii for cei negri.

SOLA.

Lucru-i foarte cu _purinta.

DON ALONSO.

Dar eu am trezit in ele o astfel de suferinta!Apoi Maure frumoase, in razboiu cazute ,prac4,Care uita, prinse'n .brate, de feerica GrenadO,Inselind pe calaretii cei cu sulitile fine.Le-am trimes de mutt in lumen care inapoi nu ,vine.Tin pe doua : pe Leila, o maiastra vrajitoare,$i pe Zora, care-mi cinta vre-o balada plingatoare,Pe cind eu ii spun cuvinte de iubire generoasa.

SOLA.

Cintareata cea araba ?

.

.

.

.

--

.

.

68 N. IORGA

DON ALONSO.

A, contesa e geloasa ?Bine, stai. (tare.) E ca un inger : numai cit un ochiu

[nu-1 are,Pe cind umarul din dreapta e putin-putin mai mare.Ii spuneam, stind linga dinsa, ale mele biruinta,Toate cruntele-mi razboaie pentru Cara si credinta:Cum taiat-am la Murcia, c'o voinica lovitura,Un emir calare. Spada, strabatindu-i prin armura,li taie in doua trupul, calul lui arab in doua,Pe cind oastea lui intreaga se 'nchina uimita noua:Ping astazi se cunoaste taietura in pamint...Cum, aiurea, prins de Mauri, ma zvirliiu dintr'un

[avintPeste calu-mi de bataie si, cu sabia in mina,Li strigaiu: Eu sint Alonso!", §i- o§tirea for pagingSe supuse inainte-mi. $i am mers in fruntea forPin' la rege: pe-o armata singur eu biruitor.Da, asa a fost Alonso, cavalerul din Grenada5i, acuma, la picioare iti depun, supusa, spada.

SOLA.

N'o lasa aici, viteze, caci ai face un pacat,Ci pastreaz'o : in Grenada mai sint Mauri de taiat :Si te 'ntorci din departare in maretele-ti castele,Ar simti prea multi jale. $i-apoi visurile mele'S mai modeste pin' acuma...

ALONSO.

Stiu aceasta, insa vreuSi te 'nalt cu-a mea iubire pang la nivelul mieu.

,


SOLA.

Cinstea-i mare, se 'ntelege, faci o jertfa, stiu,Insa lucrul cere ginduri, acuma-i prea tirziuCa sa-mi afli hotarirea.

ALONSO.

Voiu veni atuncea mini,Poimine, de-o fi nevoie: ceasuri, zile, saptamini,Ani intregi va fi aice, ca sa-si afle soarta sa,Cel ce tremura acuma, umilit, in fata to :Cavalerul fart pata, don Alonso din Grenada.$i, acum, plecind, ma lasa sa-ti depun, supusa, spada.

Scena a N -a.

SOLA (singura).

SOLA (pentru sine)

Da..., azi si mini $i poimini sa-1 am vesnic inainteCu privirile-i in flacari cu vorba lui fierbinte:inc' o Luna de suspine ar putea sa ma ucida...$i sa n'am in toad lumea un prieten sa inchidaUsa mea la razboaie cu paginii sa-1

(s'aude .cintind.)

Cit de dulce-i este glasul cintarea de curata!Ma iubeste... De la vorba cea d'intaiu am priceput:Eu, contesa de Molino, el un biet copil pierdut.Nu se poate... Ce ar zice de aceasta lumea mare?..Ar mai fi un loc intr'insa dup'o istfel de purtare ?

frumos, cu ochii negri stralucind supt fruntea[alba,

Pe cind paru-i lung de aur, revarsat, ii face salba

$i ca$i

.

.

$i

$i

$i trimata...

$i

$i-i

70 N. IORGA

Linga gitul fin si fraged. $i, cind glasu-i se ridica,Vorba cinta, desfacuta de pe buza-i suptirica.De as fi o biata fats, ca si dinsul, mi se pareCa la vorba i de iubire fermecat' as fi in stareSi ma duc in lumea 'ntreaga linga el cu visul lui....Ce idei fara de noima! Dar in firea asta nu-iDecit dor de tinereta care scinteie o clips,Lunecind, o stea ce piere!, apoi stringe-a lui aripa$i dispare... $i pe urma el to uita... E pacat!Dar cuvintele-i din urma... Dac' ar fi adevarat!La un semn al mieu, se duce unde vreau... E cu

putinta ?Nu mi-i drag, dar par'ca-mi vine o teribila dorintaSa-1 incerc... $i, daca merge, cum a spus ? Dar nu

[se poate!Ce s'aude ? Pasi pe iarba, un acord de strung 'n

[noapte?

Scena a V-a.

SOLA, DON ALONSO, UN CINTARET.

CINTARETUL.

Miezul noptii e aproape:Obositele-mi pleoapeNu adorm. Iubito, vina:Linistite-s in luminaVis si ginduri si durere,Numai doru-mi, in tacere,

Plinge.

DON ALONSO.

Dar sfirseste !... Crezi ca astfel se cistiga o iubire,


Cu descintece de lung, versuri fara de simtire ?(Cintci el.)

Spada mea muiata 'n singeDe pagini taiati in doua,Floare umeda de roua,La picioare ti-o depun.De si mare, eu sint bun,Si iubirea mea-i in stare,PAn' la tine s coboare

Fata.Vreau sa-ti luminez viata,SA te 'nnalt in aka lume$i supt falnicul mieu numeSi privesti de sus pe toti.Sa zici : nu te stiu, nu poti.Ma iubesti, pricep prea bine,Vina, drags, catre mine

DON ALONSO (catre musicanii).

Stai, opriti-vA o clips sa vedem: un vers nu vine ?Daca nu-i o aka strofa, voi urmati din mandoline!

SOLA.

Nu-i ajunge ca a' sale curteniri ramas-au vane ?Inc'o strofa ?.. Doamne sfinte ! Ajutor ! Giovanna,

[Zanni !Scena a VI-a.

ACEIASI, ZANNI.

ZANNI.

Alergam... In care parte, doamna, ti-au fugit[dusmanii ?

Vina.

,

_

.

72 N. IORGA

Pan' la margenile lumii ma voiu duce dupa ei!

SOLA.

Nu, asculta, si pe urma te vei duce data vrei.DON ALONSO.

°stile nenumarate,De-a mea spada subjugate,Lui Alonso s'au supus.Din marirea mea de susEu te chem sa vii la mine.

Vine ?

ZANNI.

Serenada-i fara voie...

SOLA (catre Zanni ;* aparte)

E Alfonso din Grenada,Un nebun ce vrea iubirea sa mi-o capete cu spada,Fanfaron spaniol... De dinsul dinioarea am scapat.Protestind de-a lui iubire, cavalerul mi-a juratNesfirsit sa nu se 'ntoarca pang ce n'oiu fi a lui,Si acuma serenada-i ma ucide. Nime nu-i,Cind nebunul imi stirneste imprejur o 'ntreaga

piata,Sa-mi goneasca asta umbra ce desgusta si de viataPe aceia ce primeste prinosul...

(Zanni vrea sa piece.)Ci stai, copile !

Nu te du... Alonso este un viteaz... A' tale zile,Fragede cum este floarea sint datoare sa ti-o

spun ,Numarate-s... Stai !

v.

.

.

.

'


ZANNI.

0 arma! Iata una... Ramas bun !

Scena a VII-a.

SOLA (singurci).

SOLA.

Doamne, ce nenorocire ! Cine m'a facut sa-i spunTocmai lui, al carui singe e atita de aprins ?Cum zimbia de vitejeste si ce iute incins,Ca un om deprins in lupte, marea spada de razboaie!Un baiat atit de fraged, a de mijloc se indoaie,Cind paseste, sa atace un astfel de luptator...Ma iubia: in ochii limpezi stralucia atita dor...$i eu care lui Alonso 1-am trimes gatita prada!

(se opreste, ascultind.)

Niciun zgomot nu s'aude. A! ciocnirile de spada !Sfinta mama de iubire, mare inima strapunsaDe cutitele durerii, to indura, nepatrunsa!Apere-1 pe cimp de lupta mina ingerilor tai !

(ascultd iar.)

Inc'odata! ...11 ucide... Alergati ! Alonso, stai !Cruta pieptul lui cel fraged, si viata-mi este-a ta!

(noud ascultare.)

Intunerec si tacere... S'a sfirsit... Nimica... Da...S'a sfirsit... Nelegiuita, ucigasi de copii !$i-1 iubiam I. f,pri ve.ge.) 0 nu! Alonso a cazut... Ce greu

[imi vine

Manuscriptul se opreste aici. Restul din amintire, cu corn-plectari.

--

,si-a

74 N. IORGA

Sa-mi arat recunostinta pentru ceia ce mi-a dat,Prin jertfirea lui Alfonso Mind asupra-si un pacat.Un copil ce varsa singe... Ce grozava 'nchipuire!De isprava ce-a facut-o pe el insusi o si-1 mire...

(Zanni apare.)

Scena a VIII -a.

SOLA, ZANNI.

SOLA (cdtre Zanni ; speriata).

$i acum, nenorocite, de omor nu-ti pare rau ?...

ZANNI.

Ma 'nfior... Dar cavalernl platit pacatul sau.Cind. lovit, 1-am pus pe fuga...

SOLA (bucuroasci).

$i nu-i mort, o spune-mi, nu ?

ZANNI.

$i viata ca si moartea le imparti, o doamna, tu...

SOLA (grcibit).

Tu viata de la mine ti-o astepti, drumet nebun ?

ZANNI.

Sint simtiri, stapina, care niciodata nu se spun.Daca inima de mila mea, un biet copil, e plina,Fa un semn si dintr'atita inteleg...

SOLA.

Da, Zanni. Vina!

1

-

TR ADUCERI

s 4.

DIN ILIADA.Fragment din Cintul I.

Cinta, zeita, minia lui Peleiades Achille,Cea pierzatoare, ce mii de dureri in oaste aduse,Suflete multe Si taxi in lad le trimese cu sila,De eroi, carnea la vulturi cini azvirlind-o.Astfel se implini vointa lui Zeus.Spune de cind mai intaiu pornira la ceartaCraiul Atride, stapinul de oameni, divinul Achille,Cine din zei i-a scos la lupta pe dinsii :Fiul lui Zeus Letonei, caci el, in minia-i pe rege,Ciuma cea rea o trimese in oaste, cu multi peire,Pentru ca el °arise pe preotul Hrise,Care venise cu daruri bogate ieie copilaRoaba, tinind in mina cununa Zeului bun de sageataSi sceptrul de aur, rugind toata Grecimea$i mai ales pe Atrizi, cei doi rinduitori de noroade.Zicea : Voi, Atrizi, voi, Acheieni prinsi in zale,Va dea voila zeii ce au locuinte 'n OlimpSa luati cetatea troiana sa va 'ntoarceti acasa !Dar dati-mi copila, iubita, si darulCaci zeul Apollon cel bun de sageata va vede !".

Atunci se 'nvoira Aheii ceilalti sa respectePe preot in Hrise daruri frumoase sa ieie.

, 1.

si

si-al

salt

primiti-1,

$i

$i

si

si

si

78 N. IORGA

Dar singur Atridul nu voi sa se 'nduplece 'n suflet,Ci-1 facu sa piece cu vorbe aspre de-ocara :Si nu te mai vad aici, batrine, la navile-adinci.Nici astazi, nici mini sa cutezi a te 'ntoarce la ele,Caci nu-ti va fi de folos cununa si cirja.Iar eu pe copila n'o dau pan' va fiLa mine in casa, la Argos, departe, carunta,Tesindu-mi la pinza si stind linga mine culcata.Ci du-te, de vrei sa te 'ntorci sanatos, on ma 'nfuriu".

De vorba-i batrinul, fricos se facu, si se duse.Mergea in tacere pe malul de Mare bogata$i 'n calea lui, el rugaciuni inalta spre Apollon,Spre zeul nascut din Letona cu plete frumoase.Asculta-ma, Doamne cu arcul de-argint, ce aperi

pe Chryse,Sminteu, ce te-asculta Tenedos si Chila diving,Daca vre-o data am pus o cununa frumoasi pe

$i daca ti-am ars pe altar vre-o coapsa mai grassDe taur, de capra, 'mplineste:mi aceasta dorinta :Plateasca Danaii durerea-mi cu-a' tale sageti !".Asa isi facu rugaciunea, si zeul 1-asculta :De sus din Olimp el veni cu inima crunta,Avind arc pe umeri si tolba cea bine inchisa.Sunau pe-ai lui umeri sageti in minia-iLa fiece pas, si ca noaptea de 'nchis se ducea.$i, stind mai presus de corabii, la arc dadu

[drumul.Noui zile 'n ostire mersera sfinte sageti,$i 'n ziva de-a zecea chema Achille poporul

[in piata,Cum ii daduse in gind zeita Hera cu bratele albe :Doar ii pasa de ostasi, vazind cum boala-i ucide.$i, eind se-adunara cu totii de obste,Achille cel ager porni sa vorbeasca acestea :Socot ca acum ne-om intoarce acasa la vetre

^

[timpla-ti

.


Prin noi rataciri, daca boala ne iarta,Caci secera 'n oastea noastra razboiul si ciuma.Dar noi sa 'ntrebam vreun proroc sau vre-un preot,Pe unul ce tilcuie visuri, ce yin si ele din ceruri.Ca el sa ni spuie de ce s'a miniat asa Phoebus

[Apollon :Ori daruri ii trebuie, on vre-o hecatombs,Sau fumul de miei si de capre alese,Ca boala cea rea de la noi tot el s'o goneasca".$i, astfel vorbind, el sezu. $i-atunci se 'naltaCel d'intiiu prooroc al ostirilor, Calchas,Fiul lui Testor, care stia si ce este si ce-a fost

si ce-a fi,$i care pe drum indreptase ostirea spre Troia,Caci stia sa prezica prin darul lui Phoebus Apollon.Deci intelepte cuvinte vorbi catre dinsii asa :Achille, iubite de Zeus, imi cei ca sa -ti spunMinia diving a celui ce-i bun de sageata.Ti-oiu spune-o, dar cats intaiu faci juramint :Cu graiul si bratul ca vrei sa m'ajuti,Caci vezi ca ma tern de minia acelui ce tinePuterea asupra ostirii intregi si toti ii asculta,0, regele-i tare cind are a face c'un biet om

[din multime !$i iata in ziva aceia se poate el ciuda s'ascunda,In suflet si-o tine si pans nacazuli rasbuna,Ci to imi vei spune de poti sa ma aperi."$i-atunci, raspunzind, grai Achille cel ager :Frica nu-ti fie, ci spune tot tilcul ce-1 stii,Caci jur pe Apollon, iubitul lui Zeus, a caruiVoint' o vei spune ostirii, rugindu-te, Calchas,Ca nimeni, atita cit viu sint pe lume,Nu s'o atinge de tine peDin toti Grecii nime, nici chiar Agamemnon,Care se zice ca este acum cel d'intaiu in ostire."$i-atunci se 'ncumeta in sfirsit de zise prorocul :Nu-i vorba nici de daruri, nici de vre-o hecatombs,

-

-

. .

.

.

sa-mi

navile-adinci.

80 N. IORGA

Ci numai de preotul care-a fost necinstit de-[Agamemnon,

Caci n'a vrut sa-i deie copila in schimb pentrudaruri :

De-aceia durere ni-a dat si ni-a da cel bun de sageata$i nu- si va opri miniile grele-ale ciumiiDecit cind copila cu ochii cei negri vom da-oFara a cere nimica in schimb si vom duc'

[ecatombe,La Hrise : atunci ii vom face pe zeu sa ne ierte".Astfel vorbind, el statu si-atunci se ridicaEroul Atrid Agamemnon cel cu puterea intinsa,Infuriat : de multa minie-i era inima neagra$i din ochi ii iesiau flacari puternici.5i, dintru intaiu, privind minios catre Calchas,

ii spuse :Tu, prooroace de rele, in veci nu mi-ai spus ce

[sa-mi piaci :Inima-ti vrea totdeauna tot rau sa prezica ;Vorba mai buns n'ai spus niciodata si nici

[implinit-ai,$i-acum intre Greci profetind to li spuiCa de aceia li di zeul cel bun de sageata durereaPentru ca n'am voit sa primesc pentru fataChrysei multele daruri, caci am poftit sa o tinColo la mine acasa, caci o iubesc mai mult ca

[aceiaCe-mi este nevasta, ca nu-i mai pe jos decit dinsaLa trup si la fire, la suflet, la faptele sale ;Dar si asa sint gata s'o dau innapoi, de-i mai bine.Doar eu voiesc ca ostirea sa fie mai iute scapata

[de boale.insa gatiti pentru mine un alt dar, caci nu vreauSingur din Greci sa ramin despoiat : nu se cade !Doar ati vazut toti ca se duce daru-mi aiurea."

.

.

-

.


2.

COSMOPOLITI.din Schiller

Atitia drept oameni ai lumii se dau$i fac zgomot mare,Dar multe lacasuri a' Domnului n'auUn loc pentru stare.Nu-i vrednic de truda un singur loc, nu,Ci trebuie totul sa-1 aiba, vezi tu!Dar iata ca'n mare voi tot mici ati fost :Mind la intreg si cirpindu-1:In lumea cea mica s'aveti mare rost,Ogorul sa-1 faceti stiindu-1,Aceasta e arta, $i tine o vrea,Nu-i pasa ce este afara de ea.

3.

NAPOLEON SI FIUL.de.... (?)

La Schonbrunn -in gradinaAl Romei rege-i dus :Nu vede zi senina,Nu vede soare sus.

Pe term in departareNapoleon e-astrucat.Rusine celor careAici 1-au aruncat!

La Schonbrunn -in gradinaAl Romei rege-i dus :Tinjind fara de vina,Viata i-a apus.

II

- -

- -

82 N. fORGA

Pe term in departareNapoleon e-astrucat :Nici tara nu mai are,Nici fiu ce lasat.

In juru-i oaste nu-i,$i maresalii unde ?Biruitorii luiUn alt pamint i-ascunde.

Supt grea Carina zaceIn fund de maxi adinci,$i lantul lui it faceUn zeu legat de stinci.

Supt soare nemilosIn pace odihnesteCesarul glorios :Nici bradul nu-1 umbreste

$i nici flori nu se string :'N a noptii adincime,Cind mortii toti se pling,La el nu vine nime.

$i dupa lung sorocVezi cum se potriveste,Cind noaptea-i la mijloc,Ca 'n racla lui loveste.

Lovind it chiama 'n soapte :Maria Ta, asculta :Veni tirziu in noapteUn sol pe cale multi".

- ,si-a

11111,

.


Din nou s'aude glasul :Deschide, Doamne-acum,Ca facut popasulUn sol din lungu-i drum".

Mai sung inc'odata :Deschide-mi in sicriu,Deschide, draga tats :E singurul tau fiu."

Adinc pamintul craps,Vadind acum din nouSupt muceda pleoapaPe-acel maret erou.

Si, brawl intinzindu-1Cu un duios indemn,Copilul lui, plapindul,L-a pus pe pat de lemn.

$i striga glas de tata:O cit to -am dorit euSa to mai vad odata,Napoleon, fiul mieu!

Cit scindura cuprindeUncle ma odihnesc,Atita mi se 'ntindePamintul ce-1 domnesc".

Se 'ncleasta in farinaSi, os de os lipiti,Ei zac mina in mina,De-acuma infratiti.

si-a

.

§3

1

84 N. IORGA

4.

DIN ENOCH ARDEN."de Tennyson

In linia cea lunga a stincii, sta un golSi 'n gol era nisipul cel galben si cu spuma ;Incolo, linga cheiul cel mic, copereminteBoite 'n rosu 'n grupa, apoi o ruinataBiserica strada mai sus se ridicaDeparte catre moara, cu turnurile 'nnalte.$i, sus pe cer, in urma-i, colnicul cenusiuCu tiimuluri danese si cringul de aluni,Plin toamna de multimea copiilor, se 'nnaltaIn cupa cea *scobita a dealului cel verde.

Pe mal aici, o suta de ani vor fi de-atunce,Copii de la trei case, tot trei, Annia Lee,Din portu 'ntreg copila cu mult cea mai draguta,$i Filip Ray, bliatul morarului cel mic,$i Enoch Arden, fiul de aspru marinar,Facut orfan de vintul de iarna, se jucauPrin locuri parasite. Pe term, gramezi de funiiVinjoase si 'nnegrite navoduri de pescari$i ancori ruginite .luntri la term trase.Cladiau aici castele 'n nisipul nestatornic :Privind cum se darima, on iarisi urmarind,

fugind de valul cel alb, lasau o urmaIn orice zi, spalata de apa 'n orice zi.

0 pesters ingusta mergea supt stinci : acoloJucindu-se copiii, faceau gospodarie.Stapin era °data Enoch si 'n alta Filip,Pe cind Annia vesnic era stapina, insaVoia cite-odata Enoch o saptaminaSi-si tie stapinirea Aceasta-mi este casa$i mica mea femeie aceasta". $i a mea",Spunea celalt, caci trebui pe rind la fie-care.

-

si-o

si

$i-apoi

:

...A I MA PATRUZECI DE ANI 85

De se certau atunce, Enoch, find mai tare,Era stapin, si Filip, invins, cu ochi-albastriUmpluti de ciuda slabs a lacrimii, striga :Am ura pentru tine, Enoch". $i-atunci femeiaCea mica impreuna cu el plingea, cerindSi lese pentru dinsa o ceart' asa de mare,Zicind care sa fie sotie l'amindoi.

Dar, cind copilaria cu zori trandafiriiTrecu si fiecare simti caldura nouaA soarelui vietii urcindu-se, amindoiPe-atita fata gindul pusera, si EnochVorbi despre iubirea-i, dar Filip in tacere

pentru dinsul parea mai buns fataDecit pentru acelalt, dar ea iubia pe Enoch,De si fara sa stie, si-ar fi tagaduitDe-ai fi pus intrebarea. Enoch si 'nfipse 'n gindUn stop statornic : toad averea sa strings$i, luntre cumparindu-si, sapi fats locuintaAnniei. $i izbinda ii fu asa, ca 'n urmaPescar mai cu 'ndrazneala sl cu mai mult noroc,Mai ager in primejdii, departe nu traia,Pe coasta cea batuta de valuri, decit dinsul.Un an slujise inca pe-o pinza de nego%Si se facuse astfel deplin corabier.De trei on cite-o viata furase din spalareaGrozava de curente ducind in fundul marii,$i toti priviau la dinsul cu ochii buni, si-abiaEl isi atinse Maiul de douazeci de ani,$i luntre-si cumparase, si casa pregatiseAnniei, curatica, asemenea c'un cuib,La mijlocul de tale, pe strada catre moara.

Odata 'n amurgirea de toamna aurie,Intreaga tinerimea din sat, in serbatoare,Cu sace, buzunare, panere mari si mici,Pornira sa culeaga alune. Filip stete,

,

siIubia,

86 N. IORGA

Caci tatal sau cel belnav avea de el nevoie.C'un teas in urma, insa, cind dealul it suia,Drept unde coltul ultim al sesului incepeSpre vale s'aligneasca, vazu mergind parecheEnoch si cu Annia, cu minile in mini,Cu ochii surf si fata batuta de furtuneAprinsa de o blinds si sfinta 'nflacarareCum arde pe altare. $i Filip se uitaSi isi ceti peirea in ochi si 'n fata lor.Apoi, cind s'apropiara obrajii, el gemuSi se dadu de-o parte, si ca ranita viata-iSe strecura la vale, in cringul adincit.Acolo, pe cind glasuri sunau in bucurie,Trecu clipeala-i neagra, de nimene vazut.Se ridica pe urma si se porni, ducind0 foame cit e viata de lungs pieptul sau.

Ei se luara astfel si clopotele veselSunara ; vesel anii trecura, septe aniIntregi de fericire, bielsug si sanatate,Iubire intre dinsii si munca fara gre§ ;Copii, intiiu o fata. intr'insul se trezi,Cu 'ntaiul plins al celui d'intaiu copil, dorintaInnalta sa adune cistigurile toate,Copila sa si-o creasca mai bine decit cumFusese el on dinsa, dorinta innoita,Cind, doi ani dupa dinsa, veni si un baiat,Trandafiriul idol al traiului ei singur,Pe cind Enoch departe era pe mari turbate.Ori alte on adesea pe-uscat calatorind,Caci drept e al lui Enoch cal alb, si a lui EnochCulegere din apa de iederi parfumateDe mare, si-a lui fata voinica, inrositaDe-o mie de furtune de iarna, cunoscutaEra, nu 'n tirguri numai, ci 'n stradele umbriteDe dupa deal si pins la leul pazitor$i tisa .cea rotunda din curtea razletita

. g-

'n

.


In care 'n orice Vineri mincare aducea.

Apoi veni schimbarea, cum toate-aici se schimba.La Nord cu zece mile de portul cel ingustVedeai un port mai mare ivindu-se : acoloMergea din vreme 'n vreme Enoch, pe term sau mare;°data, cind acolo era se suisePe un catarg, se 'ntimpla de cade 'ntr'un teas rau.$i, cind it ridicara, un membru era rupt.Pe cind zacea departe catindu-se, femeiaFacu : copilul ultim era plapind §i slab.Apoi o alta mina se puse peste munca-i,Luind pacea lui casei. $i-atuncea se lassPe el, serios de altfel tare in credinta-i,Stind ast-fel fara munca, 'ndoiala §i intunerec :Parea ca 'ntr'o fantoma de noapte, revedeaCopiii lui ducinduli o viata injosita,Etern saraci, din ziva de astazi pans mini.$i ea, femeia scumpa, cer§ind : §i se ruga :O mintuie-i pe din$ii, orice ar fi cu mine !".5i-a§a zicind, stapinul corabiei in careEnoch servise-o-data, restri§tea-i auzind,Veni, ca unul care cit face omul,Spunindu-i ca trimete-o corabie in China$i-ar vrea sa -1 iea pe dinsa. Ar merge ? Caci mai sint,Doar pans la plecare mai multe saptamini.Ar vrea sa aiba locul de maiestru ? Si EnochPrimi, vazinduli vesel cuvintul ascultat.

Acuma umbra ceia de jale apareaAbia ca o parere de nour de usoaraCind taie calea mindra a soarelui, trecind,$i face-o clip' un ostrov in marea-i. Dar femeia,Cind el va fi departe, copiii ce vor face ?Apoi statu pe ginduri, la planu-i cugetindSi vinda luntrea totu0 atit Linea la dinsa!Pe cite man furioase cu dinsa s'a fost dus !

si

si

stia

1

si-a

88 N. IORGA

Cum calul calaretul $tie, o stia.S'o vinda insa 'n urma : cu cit ii va aduce,Si ieie marfuri Ana cu ele sa deschidaDughiana pentru toate ce sint de trebuintaLuntrasului si casei. Astfel va fi in stare$i ea sa-si tie casa, cind el va fi departe.Nu trebuie acolo negot sa faca insusi ?Mai mult de-o data drumul sa-1 faca ? Doua, trei,Oricit va fi nevoie, apoi, cu bogatieViind, stapin s'ajunga pe 'ntinse incercari,Cu multele-i cistiguri sa aib' un traiu mai bun,

creasca pruncii astfel cum trebuie, treacaIn pace viata 'ntreaga, cu dinsii impreuna.

Astfel Enoch la toate in inima-i gindi :Apoi, mergind spre casa, veni ingalbenitaAnnia, cu copilul cel bolnav de pe urma.C'un tipat de placere spre el se arunca'Nainte-i, si copilul cel slab i-I dete'n brate,Pe care-1 lua barbatul purtindu-i trupu 'ntreg,Cercindu-i greutatea, ca tats. mingiindu-1,Dar inima sa-i spuie Anniei hotarireaN'avu pans in ziva, si-atuncea el vorbi.

Atunci, intaia oars .de cind Enoch puseseIn degetu-i inelul, se 'mpotrivi Annia ;Ci nu cuvinte aspre, ci vorbe felurite,Cu lacrimi multe, multe, si triste sarutari,$i ziva inoite si noaptea (caci stiaCa raul tot de-acolo era sa se iveasca),Rugindu-1 cald ca, daca de dinsa, de copiiiIubiti avea vre-o grija, sa nu se duca. ElDe dinsul n'avea grija, ci numai cit de dinsa,

(Nu s'a continuat.)

Sa-$i sa-$i

Sr..\\....grif::,N:.illVkt

--; .-...

1

Documents

ACUMA PATRUZECI DE ANI · 2018. 1. 16. · Cararea alba stralucia: De-asupra ei, nicio cintare ; 0 floare nu inveselia ... Adesea cind ai ingropat Pe cel ce sufere lupta In biata