CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I NOTIUNEA ACTULUI ADMINISTRATIV

1.1.Terminologia folosita pentru determinarea actelor administrative

1.2.Sfera actelor administrative

1.3.Definitia actelor administrative

1.3.1 Opinii doctrinaire

1.3.2 Definitia legala data de legea 554/2004

CAPITOLUL II CONDITIILE DE VALABILITATE A ACTELOR ADMINISTRATIVE

2.1 Conditiile de fond

2.2 Conditiile de forma

2.3 Legalitate si oportunitate

CAPITOLUL III TRASATURILE CARACTERISTICE ALE ACTELOR ADMINISTRATIVE

3.1 Opinii doctrine

3.2 Trasaturi

CAPITOLUL IV CLASIFICAREA ACTELOR ADMINISTRATIVE

4.1 In functie de intinderea efectelor juridice pe care le produc

4.1.1.Acte administrative normative

4.1.2. Acte administrative

4.1.3.Acte administrative cu caracter intern4.2 In functie de natura sau valoarea lor juridica acte administrative de autoritate si acte administrative de gestiune

4.3 Dupa competenta notariala administrative publice care le adopta/emite

4.3.1.Acte administrative cu character general

4.3.2.Acte administrative de specialitate

4.4 dupa competenta teritoriala a organizatiei de administratiei publice care le adopta emite

4.4.1.Acte administrative cu efecte pe intreg teritoriul tari

4.4.2.Acte administrative cu efecte in unitatea administrative teritoriala in care are competenta organele administrative care lea emis/adoptat

4.5 Dupa forma organului care le adopta /emite

CAPITOLUL V STUDIU DE CAZ

CONLUZII

BIBLIOGRAFIE

ARGUMENT

Actele administrative constituie forma principala de realizare a activitatii executive. Actul administrativ constituie o categorie de acte juridice adoptate sau emise, in principal de autoritatile administratiei publice, precum si de institutiile publice si celelalte structuri organizatorice constituite in coalitiile legii, prin care se asigura realizarea sarcinilor care revin administratiei publice.

Intr-o formulare generala, actul administrativ poate fi definit ca: forma juridica principala de activitate a organelor si autoritatilor administratiei publice, care consta in manifestarea unilaterala si expresa de vointa de a naste, modifica sau stinge drepturi si obligatii, in realizarea puterii publice, sub controlul principal de legalitate al instantelor judecatoresti.

Actul administrativ are urmatoarele trasaturi caracteristice:

Reprezinta forma principala a activitatii autoritatii administratiei publice, celelalte forme fiind faptele si operatiunile administrative.

Este o manifestare unilaterala de vointa, prin care autoritatile administratiei publice se comporta ca subiecte de drept speciale investite cu atributii de putere publica. Aceasta caracteristica distinge actele administrative de alte acte juridice, care sunt rezultatul acordului de vointa a doua parti, dintre care una este reprezentata de un organ al administratiei publice.Caracterul unilateral al actelor administrative determina, in principiu, revocabilitatea acestor acte.In literatura juridica s-a aratat ca au caracter unilateral si urmatoarele acte administrative:

-actele emise in comun de catre mai multe autoritati publice, intrucat manifestarile de vointa ale subiectelor participante converg spre producerea aceluiasi efect juridic, realizandu-se, astfel, o singura vointa juridica;

-actele administrative emise la cererea unei persoane fizice sau juridice au caracter unilateral, intrucat vointa solicitantului constituie doar o conditie pentru emiterea actului administrativ, si nu pentru realizarea unui acord de vointa intre solicitant si organul emitent al actului.Prin urmare, renuntarea beneficiarului la exercitiul dreptului continua sa produca efecte juridice pana la revocarea sa de catre organul emitent;

-actele administrative emise cu participarea mai multor persoane fizice, membri ai unui organ administrativ colegial sunt acte unilaterale, intrucat aceste acte apartin organului administrativ, fiind fara relevanta numarul de persoane care participa la adoptarea lor.

Actul administrativ este emis in temeiul si pentru realizarea puterii publice, organul emitent avand calitatea de subiect special investit cu atributii de putere publica. Manifestarea de vointa unilaterala a acestui organ trebuie sa se exprime in raporturi juridice ce presupun vointa de a naste, modifica sau stinge drepturi si obligatii in regim de putere publica.

Actul administrativ este obligatoriu atat pentru persoanele fizice sau juridice a caror activitate intra sub incidenta unui asemenea act, cat si pentru organul emitent insusi.Aceasta trasatura a actelor administrative izvoraste atat din prezumtia de legalitate de care se bucura aceste acte pana la proba contrarie.

Actul administrativ este executoriu (executio ex officio), prin el insusi, adica se executa din oficiu, fara a mai fi necesara vreo investire cu formula executorie, ca in cazul hotararilor judecatoresti.Caracterul sau executoriu decurge din calitatea de putere publica a organului emitent.

Actul administrativ este emis in baza legii si pentru organizarea executarii si executarea in concret a legilor si a celorlalte acte normative.Aceasta trasatura este consecinta ierarhiei actelor normative in functie de forta lor juridica, legile fiind in varful acestei ierarhii.Prin urmare, prin actele administrative nu pot fi modificate sau abrogate legi, dupa cum nu pot fi anulate, revocate sau suspendate acte administrative cu forta superioara.

Actul administrativ este supus unui regim juridic special, de drept administrativ,compus dintr-un ansamblu de reguli speciale privind forma, procedura de emitere, conditiile de valabilitate si controlul actelor administrative.

CAPITOLUL I NOTIUNEA ACTULUI ADMINISTRATIV

1.1.Terminologia folosita pentru determinarea actelor administrative

n activitatea practic se folosesc diferii termeni pentru desemnarea acestui tip de aciune juridic pe care l denumim act administrativ.

Astfel, se folosete termenul de decizie, ordin, instruciune, hotrre, regulament, dispoziie, autorizaie, permis, not de relaii i alte asemenea termene.

n literatura juridic, pe lng termenul de act administrativ, se folosete i termenul de act de drept administrativ. Acest termen n mod judicios scoate n eviden caracteristica acestui tip de act juridic, regimul juridic care este aplicabil, regimul juridic administrativ. ntr-adevr, este un act juridic, cruia i sunt aplicabile regulile dreptului administrativ.

Socotind ns c termenul de act administrativ este cel care trebuie folosit i n sprijinul acestei afirmaii vom enumera mai jos cteva argumente.

Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 definete contenciosul administrativ ca activitatea de soluionare, de ctre instanele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor n care cel puin una dintre pri este o autoritate public, iar conflictul s-a nscut fie din emiterea sau ncheierea, dup caz, a unui act administrativ, n sensul prezentei legi, fie din nesoluionarea n termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim (art.2 alin.1 lit.f).1.2.Sfera actelor administrative

1. Actul atacat sa fie un act administrativ in forma tipica sau un fapt material asimilat actului administrativ. Cu privire la actul administrativ, acesta reprezinta o manifestare unilaterala de vointa ce apartine unei autoritati publice in vederea executarii ori organizarii executarii legii, dadnd nastere, modificand sau stingand raporturi juridice. In acest sens, actul administrativ poate fi atat individual, cat si normativ. Aceasta prevedere are rolul de a clarifica disputele intre partizanii si adversarii ideii ca numai actul administrativ individual, fiind producator de efecte juridice concrete, poate vatama drepturi subiective, iar nu si actul administrativ normativ, intrucat contine reguli juridice abstracte, nesusceptibile de a fi cenzurate in contenciosul administrativ, practica judiciara, de altfel, osciland in aceasta materie.Legea nr. 554/2004 asimileaza actelor administrative unilaterale refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim ori, dupa caz, faptul de a nu raspunde solicitantului in termenul legal (tacerea administrativa si tardivitatea). Comparand cuprinsul alin.2 al art.2 din Legea nr. 554/2004 cu dispozitiile art.52 din Constitutia revizuita, observam ca faptul refuzului nejustificat de a satisface o cerere nu are consacrare constitutionala, acest demers procesual fiind lipsit de protectia suprema conferita de Constitutie.

De asemenea, actuala legea a contenciosului asimileaza actelor administrative si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect: punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea unor lucrari de interes public, prestarea unor servicii publice sau achizitiile publice.

In al treilea rand, fac parte din categoria actelor administrative supuse controlului instantelor de contencios administrativ si actele administrative jurisdictionale, acestea fiind emise de catre autoritatile administrative cu atributii jurisdictionale in solutionarea unui conflict, dupa o procedura bazata pe contradictorialitate si cu asigurarea dreptului la aparare.

In ultimul rand, ca o noutate a prezentei legi a contenciosului administrativ, in consonanta cu dispozitiile art. 126 alin.6 din Constitutie, pot face obiectul controlului in contenciosul administrativ ordonantele sau dispozitii din ordonante ale Guvernului neconstitutionale. In acest caz, persoana vatamata va introduce actiunea sa impotriva ordonantelor Guvernului insotita de exceptia de neconstitutionalitate.

In concluzie, se constata ca nu pot fi atacate in contencios administrativ simplele adrese, circulare sau unele masuri luate in vederea emiterii, adoptarii sau aplicarii unui act administrativ, intrucat toate acestea reprezinta acte preparatorii, ele nefiind deci acte administrative sau asimilate lor. La fel, simplele fapte materiale sau operatiuni administrative, care nu produc prin ele insele efecte juridice, nu pot fi atacate in contenciosul administrativ. Totusi, instantele de contencios administrativ vor fi competente sa se pronunte si asupra legalitatii actelor preparatorii, a faptelor materiale si a operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii doar odata cu solutia asupra actului administrativ propriu-zis.

2. Actul administrativ atacat trebuie sa provina de la o autoritate publica.

Spre deosebire de Legea nr. 29/1990, care mentiona ca pot fi atacate in contencios administrativ numai actele care provin de la autoritati administrative, actuala lege foloseste formularea de "autoritate publica", facand astfel posibila introducerea unei actiuni in contencios administrativ impotriva oricarei autoritati publice care emite acte administrative.

Potrivit intelesului legii, autoritatea publica reprezinta orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public. De asemenea, sunt asimilate autoritatilor publice persoanele juridice de drept privat care, conform legii, au obtinut statutul de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public (de ex. universitati, colegii, spitale private etc.).

3. Actul atacat trebuie sa produca o vatamare unui drept subiectiv sau a unui interes legitim.

Fata de Legea nr. 29/1990, care prevedea posibilitatea introducerii unei actiuni in justitie numai in cazul in care se producea o vatamare unui drept subiectiv, Legea nr. 554/2004, respectand dispozitiile constitutionale din art. 21 (potrivit carora pot fi atacate in justitie actele prin care se aduce atingere drepturilor, intereselor legitime si libertatilor acordate prin Constitutie si prin legi speciale), permite introducerea unei actiuni in contencios administrativ nu numai in situatiile in care este incalcat un drept subiectiv, ci si in situatiile in care se aduce atingere unui interes legitim.

Cu privire la notiunea de interes legitim, pentru prima data in legislatia romanesca se face distinctie intre interesul legitim public si privat.

1 Interesul legitim privat consta in posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat.

2 Interesul legitim public reprezinta interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice.

Drept urmare, nu sunt admisibile actiunile in justitie prin care s-ar solicita apararea unor simple interese.

4. Conditia indeplinirii procedurii (plangerii) administrative prealabile (introducerea recursului gratios si a recursului ierarhic).

Indeplinirea procedurii prealabile presupune ca, inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ, persoana vatamata sa se adreseze cu o cerere autoritatii emitente (recurs gratios). Refuzul de a indeplini procedura prealabila va duce la respingerea actiunii in contencios administrativ.

Conditia procedurii prealabile constituie un beneficiu acordat autoritatii administrative emitente, in virtutea caruia aceasta isi poate repara greseala prin revocarea sau modificarea unui act administrativ.

Plangerea prealabila poate fi exercitata, potrivit legii, si direct la autoritatea administrativa ierarhic superioara autoritatii emitente, daca aceasta exista (recurs ierarhic).

Atat recursul gratios, cat si cel ierarhic trebuie exercitat in termen de 30 de zile de la data la care s-a comunicat actul administrativ ilegal. In anumite situatii, temeinic justificate, recursul gratios poate fi exercitat si intr-un termen mai mare de 30 de zile, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului.

O alta modificare vizeaza si posibilitata exercitarii recursului administrativ (gratios si ierarhic) de catre o persoana care a fost vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, prin emiterea sau adoptarea unui act administrativ individual adresat unui alt subiect de drept. In aceasta ipoteza, persoana vatamata poate introduce plangerea prelabila din momentul in care a luat la cunostinta, pe orice cale, de existenta actului, in limitele termenului de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescriptie.

Exista si situatii in care plangerea prelabila nu este obligatorie, anume in cazul actiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, ANFP, de cei vatamati prin ordonante sau dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale, in cazul exceptiei de nelegalitate si a actului administrativ asimilat sub forma refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dupa caz, faptul de a nu raspunde solicitantului in termen legal.

5. Actul administrativ sa nu faca parte din categoria finelor de neprimire

Finele de neprimire reprezinta acele cauze sau conditii care sustrag o categorie de acte administrative de la controlul in fata instantelor de contencios administrativ. Absenta finelor de neprimire constituie una dintre conditiile de admisibilitate a actiunii directe in contenciosul administrativ.

Finele de neprimire sunt de 3 categorii:

1 Fine de neprimire rezultate din natura actului

2 Fine de neprimire rezultate din natura organului emitent

3 Fine de neprimire rezultate din existenta unui recurs paralel

Datorita prezentei finelor de neprimire, nu pot fi atacate in contencios administrativ urmatoarele acte administrative:

- actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul;

- actele de comandament cu caracter militar;

- actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede prin lege organica speciala, o alta procedura judiciara;

Actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de urgenta, al starii de asediu, precum si cele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor pot fi atacate numai in cazul depasirii limitelor puterii de apreciere a autoritatii administrative, adica pentru exces de putere.

6. Conditia termenului de introducere a actiuniiPotrivit art.11 alin.1 din Legea nr. 554/2004, modificata prin Legea nr. 262/2007, cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate, se pot introduce in termen de 6 luni de la:- data comunicarii raspunsului la plangerea prealabila- data comunicarii refuzului nejustificat de solutionare a cererii- data expirarii termenului de solutionare a plangerii prealabile, fara a se putea depasi termenul maxim de 1 an, respectiv data expirarii termenului legal de solutionare a cererii- data expirarii termenului prevazut la art.2 alin.1 lit.h, calculat de la comunicarea actului administrativ emis in solutionarea favorabila a cererii sau, dupa caz, a plangerii prealabile- data incheierii procesului verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul contractelor administrative.In cazul ordonantelor sau dispozitiilor din ordonante considerate neconstitutionale. Acestea pot fi atacate oricand.Termenul de 6 luni constituie regula; se admite ca, pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusa si peste termenul prevazut la alin.1, dar nu mai tarziu de 1 an de la data comunicarii actului, data luarii la cunostinta, data introducerii cererii sau data incheierii procesului verbal de conciliere, dupa caz.4. Critica reglementarilor actuale privind contenciosul administrativA. Unele aspecte cu caracter novator ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, in forma initiala, precum si cea modificata prin Legea nr. 262/20071. Art.1 stabileste calitatea de reclamant in contenciosul administrativ pentru orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, care poate atat privat, cat si public.Discutabila este prevederea in temeiul careia actiunea in contenciosul administrativ prin care se solicita anularea unui act administrativ, individual sau normativ, poate fi promovata de orice persoana sub pretextul vatamarii unui interes public. Aceasta dispozitie este criticabila sub aspect constitutional. O actiune in justitie tinzand la anularea unui act administrativ normativ, bazata pe vatamarea unui interes public, ar fi neconstitutionala si in lumina dispozitiilor art.52 alin.1 din Constitutia republicata, corelat cu art.21 alin.1. Astfel, art.21 alin.1 prevede ca "orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime", dispozitii din care rezulta indiscutabil ca este vorba despre interesul privat si nu despre interesul public.2. Reclamant poate fi inclusiv autoritatea publica ce a emis actul administrativ unilateral nelegal, aceasta putand cere anularea sa in cazul in care actul nu mai poate fi revocat, intrucat a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice.

Legea nr. 554/2004 creeaza o competenta speciala Avocatului Poporului, Ministerului Public, Agentiei Nationale a Functionarilor Publici si prefectilor, in temeiul careia pot initia actiuni in contencios administrativ atunci cand apreciaza ca a fost incalcat un interes public sau privat.

3. Art.1 alin.1 garanteaza persoanei nu doar drepturile subiective, ci si interesele legitime care ar putea fi lezate prin eventualele abuzuri ale administratiei publice.

4. Art.2 stabileste semnificatia unor termeni si expresii in intelesul Legii contenciosului administrativ, prevederi care nu le regasim in legislatia anterioara. Unele definitii sunt criticabile fie prin faptul ca nu reflecta realitatea, fie nu corespund sensului general acceptat in literatura juridica si in practica CEDO.

Potrivit art.2 lit.c, prin acte administrative sunt asimilate si contractele administrative.

5. Pentru prima data, in legislatia post revolutionara, este consacrata expres tutela administrativa, in art.3.

6. S-a reglementat cu mai multa claritate cercetarea legalitatii actelor administrative pe calea exceptiei de nelegalitate (art.4).

7. Sfera actelor administrative exceptate de la controlul judecatoresc exercitat prin instantele de contencios administrativ a fost mult restransa (art.5 alin.1).

8. Art.7 clarifica chestiunea procedurii prealabile (obligatorie), problema constituind subiect de controverse doctrinare mai ales dupa revizuirea Constitutiei.

9. In ceea ce priveste termenele inauntrul carora se poate introduce plangerea prelabila, noua reglementare stabileste:

- un termen de 30 de zile de la data comunicarii actului (regula);

- un termen de 6 luni de la data emiterii actului, pentru motive temeinice (exceptia).

10. Cererile de chemare in judecata prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce, conform art. 11 alin.1, intr-un termen de 6 luni (vezi cuprinsul art.11 din Legea nr. 554/2004, cu modificari !!).

11. Actuala lege a contenciosului administrativ clarifica si natura juridica a unor termene procedurale (vezi art. 7 alin.7 si art.11 alin.5). Din pacate, legiuitorul nu a stabilit natura juridica a termenului de 30 de zile inauntrul caruia trebuie introdusa plangerea prealabila.

12. Legea a instituit termene mai scurte, care sa asigure celeritatea in solutionarea cauzelor si redacterea hotararilor (vezi art. 14 alin.5, art.17 alin.3). 1.3.Definitia actelor administrative

1.3.1 Opinii doctrinare

n ceea ce privete actele administrative, exist diferite definiii date de autorii romni.

ntr-o prim definiie, prin act administrativ nelegem acea form juridic principal a activitii organelor administraiei publice, care const ntr-o manifestare unilateral i expres de voin de a da natere, a modifica sau a stinge drepturi i obligaii, n realizarea puterii publice, sub controlul principal de legalitate al instanelor judectoreti.Dac ar fi s dm o definiie "general" n accepiunea structural organizaional, vom reine c actul administrativ este acea form juridic de realizare, ca activitate principal ori secundar, a faptului administrativ, de ctre organe de stat sau, n baza legii, de organe nestatale, ce concretizeaz manifestarea unilateral de voin a acestora, ntr-un regim juridic administrativ, tipic sau atipic, dup caz.

Din literatura juridic elaborat dup intrarea n vigoare a Constituiei din 1991, mai reinem urmtoarele dou definiii:

Actele administrative pot fi definite ca manifestri unilaterale i expresii de voin ale autoritilor administraiei publice n scopul de a produce efecte juridice, n temeiul puterii publice .

Actul administrativ constituie o categorie de acte juridice emise, n principal, de autoritile i persoanele care i desfoar activitatea in administraia public, precum i n instituiile publice i regiile autonome, fiind o modalitate de lucru a acestora, prin care se asigur realizarea puterii executive n nfptuirea sarcinilor care revin administraiei publice.

Ne raliem opiniei potrivit creia actele administrative pot fi definite ca acte juridice unilaterale de putere public, obligatorii i executorii, prin care se organizeaz executarea sau se execut n concret legile i celelalte i celelalte acte ale organelor statului sau ale colectivitilor locale.

1.3.2 Definitia legala data de legea 554/2004

Contenciosul administrativ reprezint, sintetic, ansamblul de reguli juridice privind soluionarea pe cale jurisdicional a litigiilor administrative. Etimologic, noiunea deriv din latinescul contendo, contendere, care evoc ideea unei nfruntri prin lupt, n sens metaforic ns, adic ntre interese contrarii.

Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 definete contenciosul administrativ ca activitatea de soluionare, de ctre instanele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor n care cel puin una dintre pri este o autoritate public, iar conflictul s-a nscut fie din emiterea sau ncheierea, dup caz, a unui act administrativ, n sensul prezentei legi, fie din nesoluionarea n termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim (art.2 alin.1 lit.f).Putem aadar observa c definiia legal a contenciosului administrativ, formulat n concordan cu opiniile exprimate de doctrina de drept administrativ6, este structurat pe mai multe paliere:

a) este o activitate de soluionare a unui litigiu dintre o autoritate public i alte entiti publice sau private;b) activitatea este realizat de instane de contencios administrativ;

c) conflictul juridic soluionat de instanele de contencios administrativ se poate nate fie din emiterea sau ncheierea unui act administrativ (1), fie din nesoluionarea n termenul legal a unei cereri (2), fie, n fine, din refuzul nejustificat de a rezolva cererea (3).Astfel, n art.21, Constituia recunoate accesul liber al persoanelor la justiie, statund c: Orice persoan se poate adresa justiiei pentru aprarea drepturilor, a libertilor i a intereselor sale legitime.32 Art.48 din Constituie prevede c : Persoana vtmat ntr-un drept al su de o autoritate public printr-un act administrativ sau prin nesoluionarea n termenul legal a unei cereri este ndreptit s obin recunoaterra dreptului pretins, anularea actuluii i repararea pagubei.

Condiiile i limitele exercitrii acestui drept se stabilesc prin lege organic.33Art.1 din Legea nr.554/2004 prevede c orice persoan fizic sau juridic, dac se consider vtmat n drepturile sale, recunoscute prin lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autoriti administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adrasa instanei judectoreti competente, pentru anularea actului, recunoaterea dreptuluii precum i repararea pagubei ce i-a fost cauzat.34Deci, aceste trei articole reprezint substana contenciosulu administrativ.

Fa de cele menionate, contenciosul administrativ reglementat de Legea nr.554/2004 se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi:

-Este un contencios de plin jurisdicie (trstur ce reiese din art.11 din Legea nr. nr.554/2004-termenul de introducere a actiunii)deoarece instana de judecat, soluionnd aciunea, poate nu doar s anuleze total sa paria actul administrativ ilegal ori s oblige autoritatea admkinistrativ s emit un act administrativ, ci s i hotrasc n legtur cu daunele materiale i morale cauzate.

n temeiul acestei legi, pot fi atacate n faa instanelor de contencios administrativ doar cazurile n care actele administrative de autoritate au fost adoptate sau emise i refuzul autoritii administrative de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege a intervenit dup trecerea unui termen de 30 de zile de la data publicrii n Monitorul Oficial, al Legii contenciosului administrativ nr.554/2004.

n acest sens, sunt i prevederile art.19, potrivit caror prezenta lege nu se aplic actelor administrative emise anterior intrrii sale n vigoare.35O a doua trstur are n vedere reglementarea unei proceduri prealabile .

Astfel, reclamantul, nainte de a introduce aciunea la instana de contencios administrativ, trbuie s se adreseze autoritii administrative care a emis actul (sau autoritii ierarhic superioare acesteia) pentru ca aceasta s nlture actul ilegal i s repare eventuala pagub(prin recurs graios).

Raiunea reclamiei prealabile const n a obliga administraia s se pronune cu privire la anularea actului sau s ia msuri pentru emiterea actului administrativ de reclamant.36Persoanele fizice sau juridice lezate au dreptul de a pretinde autoritii administrative s-i exercite controlul asupra actelor emise n cadrul ei i de a reveni asupra acelora pe care le consider ilegale.

Revocarea actelor administrative ilegale, trebuie efectuate de ctre autoritatea administrativ cu espectarea acelorai reguli de form avute n vedere la emiterea lor. n cazul actelor ilegale, efectul revocrii nu se produce doar pentru viitor, ci i pentru trecut(ex tunc) de la emiterea actului pn la anularea lui.

Contenciosul administrativ are dou grade de jurisdicie:n fond i n recurs, ambele date n competena instanelor de contencios administrativ.

Pot fi atacate cu aciune n contencios administrativ i actele administrativ-jurisdicionale (n afar de cele din domeniul fiscal i contravenional) dup epuizarea cilor administrativ-jurisdicionale.

Aciunea n justiie poate fi formulat i mpotriva funcionarului autoritii administrative prte, care poate fi obligat la plata daunelor n mod solidar cu autritatea administrativ(art.13 din nr.554/2004).

Textul articolului 13 (nr.554/2004 )prevede posibilitatea plii daunelor de ctrre persoana vinovat solidar cu autoritatea administrativ. Se consacr dreptul persoanei care se consider vtmat n depturile ei printr-un act administrativ i creia i-a fost cauzat o pagub, s se ndrepte cu aciune nu numai mpotriva autoritii administrative sau funcionarului acesteia n mod separat, ci s pretind obligarea la despgubiri n mod solidar, a funcionarului cu autorittea administrativ. n acest mod, reclamantul care a obinut o hotrre de obligaie solidar, poate s cear oricrui dintre cei doi executarea integgral (in solidium), fr posibilitatea pentru codebitorul obligat s opun beneficiul de diviziune; n acest fe,plata efectuat de unul dintre debitori- funciionar sau administraie-elibereaz pecellalt de obligaie.

Aliniatul 2 al aceluiai articol 13 prervede c: PerSoana acionat astfel n justiie poate chema n garanie pe superiorul su ierarhic de la care a primit ordin scris s semneze actul, a crui legalitate-total sau parial- este supus judecii.

se face potrivit art.60 i 61 din Codul de procedur civil. Aceasta trebuie depus la dosar odat cu ntmpinarea sau cel mai trziu pn la prma zi de nfiare sub sanciunea de a fi judecat separat, dac prile nu convin ca s se judece odat cu aciunea principal. Funcionarul superior ierarhic introdus n proces pe calea chemrii n garanie devine parte n proces i se poate folosi de toate mijloacele de aprare prevzute de lege.

O alt trstur a contenciosului administrativ este aceea c instana de contencios administrativ poate hotr att asupra daunelor materiale, ct i asupra daunelor morale, fiind pentru prima dat cnd se consacr n legislaia romn rspunderea pentru daunele morale.

Reclamntul poate ins, pentru motive care l privesc, s solicite numai anularea actului administrativ ilegal i s-i rezerve dreptul de a solicita daunele materiale i morale pe calea dreptulii comun. Sub acest aspect, considerm c persoana care se consider vtmat printr-un act administrativ are un drpt de obtiune ntre aciunea n daune prevzut de Legea contenciosului administrativ i aciunea n despgubiri conform dreptului comun.

CAPITOLUL II CONDITIILE DE VALABILITATE A ACTELOR ADMINISTRATIVE

2.1 Conditiile de fond

Actele administrative sunt emise n scopul de a produce efecte juridice, adic n vederea crerii, modificrii sau stingerii ( ncetrii ) anumitor raporturi juridice.

Referitor la momentul de la care actele administrative ncep s produc efecte juridice, n principiu, este acela al publicrii pentru actele administrative normative i, respectiv, cel al comunicrii pentru actele administrative individuale. Numai din acest moment, subiectele iau cunotin de coninutul actului administrativ i, drept urmare, li se pretinde o anumit conduit.

n consecin, intrarea n vigoare marcheaz momentul producerii de efecte juridice de ctre actele respective. Acest principiu i gsete consacrarea n nsi Constituia Romniei care, n articolul 15, alineatul (2), prevede c legea dispune numai pentru viitor, cu excepia legii penale mai favorabile.

Publicarea poate avea loc prin Monitorul Oficial al Romniei n cazul legilor, ordonanelor i hotrrilor Guvernului ori prin alte mijloace de publicitate, n cazul celorlalte acte normative ( publicare n pres, afiare ). Potrivit articolului 107, alineatul (4) din Constituie nepublicarea actelor normative ale Guvernului atrage inexistena acestor acte.

2. Excepii n materia intrrii n vigoare a actelor administrative de autoritate

Dei, de regul, data publicrii unui act adminsitrativ de autoritate este i data intrrii acestuia n vigoare, adic data la care ncepe s produc efectele juridice pentru care a fost adoptat sau emis, exist i excepii n care aceste acte administrative de autoritate intr n vigoare, produc efecte juridice la o alt dat.

Aceste excepii sunt:

actele administrative care prevd o dat ulterioar pentru intrarea lor n vigoare ( n cazul celor normative ) sau de la care produc efecte juridice ( n cazul celor individuale );

Astfel, potrivit articolului 3 din Hotrrea Guvernului privind transportul personalului romn care se deplaseaz n strintate pentru ndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar i folosete ca mijloc de transport avionul, prezenta hotrre intr n vigoare dup 30 de zile de la data publicrii ei n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I. De asemenea, potrivit articolului 4 din Ordonana nr. 2 / 2001, actele normative prin care se stabilesc i se sancioneaz contravenii intr n vigoare dup 10 zile de la data aducerii lor la cunotin public, dac n cuprinsul acestora nu se prevede un termen mai lung.

actele administrative cu caracter retroactiv, adic acele acte care constat sau recunosc existena sau ntinderea unor drepturi i obligaii, ce au luat natere anterior ori inexistena lor. Aceste acte se mai numesc i acte declarative sau recognitive.

Din aceast categorie de acte fac parte:

actele de anulare ( revocare ) a unor acte administrative care produc efecte juridice de la data intrrii n vigoare a actului desfiinat;

actele administrative normative interpretative emise de acelai organ sau organul superior celui care a emis actul interpretat care au efect retroactiv de la data aplicrii actului interpretat;

acte adminsitrative care produc efecte juridice la o dat anterioar publicrii;

actele administrative jurisdicionale care au efect retroactiv deoarece se recunosc prilor situaii juridice preexistente emiterii actului.

Actele administrative de autoritate individuale produc efecte juridice din momentul n care persoana interesat a luat cunotin de coninutul acestuia, fie c i-a fost nmnat direct, fie c i-a fost transmis prin pot.

De la aceast regul fac excepie actele administrative de autoritate emise de Preedintele Romniei n realizarea atribuiilor cuprinse n articolul 94 din Constituie care, n temeiul alineatului (1) al articolului 99 din Constituie se public n Monitorul Oficial al Romniei, iar nepublicarea atrage inexistena decretului; de asemenea, hotrrile individuale adoptate de Guvernul Romniei ce se public, conform alineatului (4) al articolului 107 din Constituie, n Monitorul Oficial al Romniei pentru c, potrivit aceluiai alineat, nepublicarea atrage inexistena hotrrii, precum i actele administrative de autoritate adoptate ori emise de organele colegiale sau unipersonale de conducere ale unor autoriti administrative autonome pentru care legile lor de organizare i funcionare prevede obligativitatea publicrii lor n Monitorul Oficial.

n ce privete actele administrative de autoritate a administraiei publice locale, articolul 50, alineatul (1) din Legea nr. 215 / 2001, prevede c actele normative devin obligatorii de la data publicrii, iar cele individuale de la data comunicrii.

Unele acte de autoritate individuale pot produce ns efecte juridice chiar din momentul adoptrii lor, dac persoana vizat particip la adoptarea actului i din cuprinsul actului nu rezult altfel. De exemplu, hotrrea consiliului local prin care se alege viceprimarul produce efecte din momentul adoptrii ei, dac persoana aleas n aceast funcie a fost prezent la edin i a acceptat nvestitura. n asemenea cazuri, momentul adoptrii actului coincide cu comunicarea sa, ntruct persoana n cauz ia cunotin, n mod direct, despre existena actului.

ns i fa de organul emitent actul poate produce efecte tot din momentul adoptrii lui. Astfel, consiliul local va plti salariul viceprimarului din momentul adoptrii hotrrii de nvestire, dac hotrrea nu prevede o dat ulterioar pentru nceperea mandatului viceprimarului.

n concluzie, actul de autoritate este valabil i poate produce, n anumite situaii, efecte juridice din chiar momentul adoptrii sau emiterii lui, dar el nu poate, potrivit legii, s creeze obligaii valabile fa de teri, nainte de aducerea lui la cunotina acestora.

Cu alte cuvinte, momentul n care un act de autoritate produce efecte juridice este diferit, dup cum urmeaz:

fa de organul emitent, actul produce efecte juridice de la data adoptrii ( emiterii ) lui sau la o dat ulterioar prevzut n acel act;

fa de teri, actul creeaz obligaii valabile de la data publicrii sau comunicrii ori la o dat ulterioar prevzut n acel act.

Dispoziiile articolului 50, alineatul (1) din Legea nr. 215 / 2001 ofer posibilitatea de le interpreta n sensul c actele de autoritate ale administraiei publice locale pot da natere la drepturi subiective valabile n afvoarea terilor, chiar din momentul adoptrii (emiterii) lor. Prin urmare, data naterii dreptului este aceea a adoptrii (emiterii) actului i nu data comunicrii lui, ntruct acest de lege prevede doar c actul nu este obligatoriu nainte de comunicarea lui.Astfel, dac dreptul nscut este garantat prin lege, prin stabilitate, organul emitent nu mai poate revoca actul nainte de comunicare, ntruct actul a devenit irevocabil din chiar momentul adoptrii (emiterii) lui.

De reinut este c legea nu prevede un termen pentru punerea n executare a unui act administrativ de autoritate fa de teri, lsnd la latitudinea adminsitraiei s stabileasc acest moment. Legea prevede termene maxime pentru comunicarea i publicarea actelor adminsitrative de autoritate, acestea fiind de 10 zile de la adoptare sau emitere, n cazul celor individuale i de 5 zile de la comunicarea ctre prefect a actelor normative.

2.2 Conditiile de forma

Pe lng forma scrisordinar, n practica administrativ se ntlnesc i forme speciale (acte-tip). O diplom universitar ori de bacalaureat, un paaport, un titlu de proprietate emis n temeiul legilor fondului funciar sunt imprimate pe o hrtie special (carton colorat), sunt nseriate i scrise cu diferite tipuri de cerneal. n ce ne privete credem c aceast form scris special nu reprezint, n sine, o condiie de valabilitate a actului astfel emis ci doar un mijloc de prevenire a infraciunilor de fals. Dar, tocmai de aceea,de facto,un act emis fr respectarea acestor condiii va fi ignorat (chiar contestat) n practica administrativ i, prin urmare,n faptnu i-ar produce efectele juridice.

A. Avantajele formei scriseAvnd n vedere c forma scris condiioneaz nsi existena actului administrativ, este impropriu s vorbim de avantajele" acesteia i nu despre necesitatea" ei. Totui, dac ar fi s comparm un act administrativ scris cu unul dintre puinele cazuri de act administrativ valabil emis verbal, vom conchide i noi c forma scris nltur orice dubiu care ar putea plana asupra coninutului actului, asigur posibilitatea publicrii ori a comunicrii sale, constituie o prob n litigiul de contencios administrativ, delimiteaz clar actul nsui de simplele opinii exprimate n edina de adoptare a acestuia (n cazul organelor pluripersonale).

Avantaje, dar pentru cine? Pentru particulari, desigur, absena formalismului fiind ntotdeauna recunoscut n profitul acestora i n detrimentul administraiei, cci aceasta din urm nu ctig nimic dac nu se pliaz pe exigenele formale. i asta ntruct forma, inamicul jurat al arbitrariului"isora geamn a libertii"dup formulele lui Ihering este, ntr-adevr, garania unei aciuni raionale, egalitare, previzibile i vizibile.

B. Excepii de la forma scris care nu atrag nevalabilitatea actuluiExist anumite situaii n care chiar legea (ori alte izvoare ale dreptului) reglementeaz posibilitatea emiterii unor acte administrative fr ca forma scris s fie respectat: le vom analiza pe rnd.

1. Actul administrativ verbala) Exemplul clasic oferit de ctre doctrina noastreste cel prevzut de art. 38 alin.1 din OG nr. 2/2001 privind reglementarea i sancionarea contraveniilor: Avertismentul se adreseaz oral atunci cnd contravenientul este prezent la constatarea contraveniei i sanciunea este aplicat de agentul constatator".Trebuie precizat ns pentru claritatea expunerii: nu avertismentul (care este o sanciune contravenional) ci actul administrativ de aplicare a acestei sanciuni (care, aplicnd art. 15 alin.1 din ordonan, se numeteproces ... verbal"!!!) reprezint excepia de la principiul formalismului. Iat, aadar, cum stau lucrurile cu adevrat, n viziunea doctrinei noastre: actul administrativ poate fi emis i oral dar numai atunci cnd un text de lege prevede expres acest lucru.

Importana practic a recunoaterii unui act administrativ n form oral, existent n aceast situaie, am evideniat-o i cu alt ocazie: avnd n vedere c acesta produce efecte extinctive (stingerea raportului juridic de contravenie), este ilegal revocarea lui i nlocuirea cu un alt proces verbal care s conin o sanciune mai grav (ex: amenda).

b) Dintr-un alt punct de vedere, nu exist viciu de form (ori de procedur) dac respectarea acestor reguli ar fi imposibil pentru administraie. O aplicare a acestei idei ar fi aceea cu privire la forma actelor administrative emise n circumstane excepionale: calamiti naturale, de pild. Este astfel evident c dispoziiile unor primari ori ordinele unor prefeci (autoriti care au competen n domeniu), aflai la faa locului, nu pot respecta forma scris dat fiind situaia.

2. Actul administrativ tacitPotrivit art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, Se asimileaz actelor administrative unilaterale i refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dup caz,faptul de a nu rspunde solicitantului n termenul legal(s.n., Ov.-L. Podaru)".Fr a intra n polemica (aparent fr sfrit, fr o concluzie cert i fr o finalitate practic) asupra naturii juridice a tcerii administraieii reinnd c suntem n prezena unui act administrativ negativ, fr ndoial c acesta nu respect forma scris. De fapt, nu respect niciun fel de form, ntruct, n aceast situaie, voina administraiei nu este exteriorizat, semnificaia tcerii fiind stabilit de ctre legiuitor: ca regul - refuz de soluionare a cererii, prin excepie - acceptare a acesteia.

3. Acte administrative emise ntr-o alt formPrezen stranie n peisajul administrativ, aceste acte formal atipice sunt semnalate de ctre doctrina noastrnc de la mijlocul secolului trecut, ntr-o lucrare de referin: indicaiile agentului de circulaie (act administrativ emisprin gesturi), culorile semaforului ori indicaiile barierelor de trecere peste calea ferat (acte administrativeprin semnalizare).

Dar care este importana practic a calificrii acestor manifestri de voin ca fiind acte administrative?

n primul rnd,incluzndu-le n aceast categorie le recunoatem caracterele actului administrativ, n primul rnd cel obligatoriu i executoriu; nerespectarea lor justific astfel sanciunea care poate fi aplicat.

n al doilea rnd,va fi aplicabil regimul juridic contencios specific actelor administrative. Astfel, calificnd semnalizrile semaforului ori ale barierei de trecere a cii ferate ca fiind acte administrative normative, n situaia funcionrii defectuoase a acesteia, particularul interesat (bunoar contravenientul care a fost sancionat pentru nerespectarea acestor semnale) ar putea ataca acest act n contencios administrativ pentru nelegalitate, urmnd ca plngerea contravenional s fie suspendat, n temeiul art. 244 alin.1 pct.1 C.pr.civ., pn la soluionarea aciunii n contencios administrativ, urmnd a fi admis la rndul su n eventualitatea anulrii actului administrativ emis prin semnalizare".

II. Alte elemente de formAnaliznd aspectul exterior al diferitelor acte din practica curent a administraiei, vom observa anumite constante" ale formei acestora: semntura (uneori i contrasemntura), tampila, antetul cu numrul de ieire, coninutul divizat pe articole numerotate etc. n mod frecvent actele administrative (n special cele defavorabile particularului) sunt i motivate. Vom analiza pe rnd aceste elemente de form.

A. Semnarea i contrasemnarea

1. Semnturareprezintnumele patronimic al unei autoriti administrative, scris cu mna autorului la finalul textului actului; ea are ca scop stabilirea originii actului i certificarea coninutului su: aplicnd semntura, autorul i apropriaz, n principiu, coninutul nscrisului, atestndu-i sinceritatea i asumndu-i rspunderea.

n consecin, semntura este o condiie de existen a actului administrativ, n lipsa acesteia nscrisul nefiind dect un simplu proiect. Cu alte cuvinte, un act administrativ nesemnat esteinexistent.i, dei o alt semntur dect cea a organului competent s-l emit ar trebui s echivaleze cu lipsa semnturii (i s atrag, deci, aceeai sanciune), am putea vorbi, totui, de nulitate atunci cnd actul ar avea o aparen de legalitate. Actele complexe (conjuncte) trebuie s poarte semntura ambilor emiteni, care, fiind co-semnatari, vor avea o contribuie egal la producerea efectelor de ctre actul n cauz.

Uneori - n mod cu totul bizar i nejustificat - actul trebuie s fie semnat de ctre mai multe persoane. De pild, potrivit art. 47 alin.1 teza a II-a, n cazul n care preedintele de edin lipsete sau refuz s semneze, hotrrea consiliului local se semneaz de 3-5 consilieri locali".De ce 3 sau 4 sau 5 semnturi? i cine anume stabilete exact numrul acestora? Din formularea lax a acestui text legal se pot desprinde, n opinia noastr, cel puin dou concluzii:

a) n cazul n care semneaz 4 sau 5 consilieri, una, respectiv dou dintre acestea sunt formaliti neeseniale[, a cror nerespectare nu poate atrage nicio sanciune, de vreme ce, n viziunea legiuitorului 3 semnturi sunt suficiente;

b) n cazul lipsei unei semnturi dintre cele 3 minime prevzute, sanciunea este, n opinia noastr, nulitatea actului (dar nu inexistena - sanciunea obinuit n aceste situaii) ntruct, pe de o parte, o aparen de legalitate exist de vreme ce actul a fost adoptat n mod legal i exist cel puin o semntur pe acesta; pe de alt parte, date fiind aceste constatri, nu se poate susine nici c actul este nc n stadiu de proiect.

Alteori, legiuitorul prevede expres valabilitatea actului administrativ nesemnat. Bunoar, potrivit art. 38 alin.3 C.pr.fisc., Actul administrativ fiscal emis n condiiile alin. (2) prin intermediul tehnicii de calcul este valabil i n cazul n care nu poart semntura persoanelor ndreptite potrivit legii i tampila organului emitent, dac ndeplinete cerinele legale aplicabile n materie". S-a apreciat, probabil, c, n condiiile dezvoltrii informaticii, semnificaia semnturii (n special ideea de nsuire a actului administrativ i delimitare a acestuia de simplul proiect) este suplinit cu succes de nregistrarea coninutului actului ntr-un sistem ordonat, dublat eventual de imprimarea acestuia i comunicarea ctre particular.

n practica noastr administrativ, n condiiile exploziei fr precedent a activitii organelor administraiei, s-a conturat o uzan a crei legalitate pare ndoielnic: confecionarea unei parafe care imit semntura olograf a unei persoane care ocup o funcie de conducere, paraf care, cu tiina acesteia, este aplicat de ctre un subaltern pe diferite acte. n ce ne privete, credem c un act semnat" n aceste condiii poate fi valabil numai dac:

- exist o delegare de semntur valabil (cci numai prin acest mecanism putem explica, legal, aplicarea semnturii-parafe" de ctre o alt persoan;

- sunt respectate limitele delegrii (n ce privete persoana delegat, actele pentru care s-a fcut delegarea, termenul delegrii).

Sistemul, dei are ca avantaj rapiditatea, este periculos pentru delegant, cci un eventual abuz n utilizarea parafei, de principiu nu-i poate fi opozabil, ulterior, particularului care ar profita n urma emiterii actului n acest mod.

2.n ce privetecontrasemntura,aceasta a fost definit n literatura de specialitate ca fiindsemntura aplicat de ctre o autoritate pe un act deja semnat de ctre o alt autoritate - autorul actului - pentru a autentifica aceast semntur i a marca colaborarea autoritilor semnatare.n primul rnd ea este aadar un element al nscrisului, aplicarea ei material pe act fiind necesar; un acord verbal sau chiar o scrisoare separat a autoritii competente a contrasemna actul nefiind suficiente.

Pentru a nelege mai bine aceast formalitate este necesar i o scurt privire istoric asupra acesteia(a). Vom face apoi o trecere n revist a unor situaii n care dreptul nostru pozitiv o pretinde (b), urmnd ca, la final, s determinm consecina nerespectrii sale (c).

a) Cea mai veche semnificaie a contrasemnturii, secular, este aceea deautentificarea semnturii Suveranului. Astfel, strmoul ndeprtat al acesteia l constituiepecetea, ncredinat de regul unui Cancelar care, aplicnd-o pe actele semnate de suveran, alturi, eventual, de propria (contra)semntur, i autentifica proveniena, jucnd astfel rolul de martor al actului"i mpiedicnd (sau, cel puin, ngreunnd) falsificarea acestuia.

O semnificaie mai nou a contrasemnturii se ntemeiaz pe ideea depublicitate: prin contrasemntur desemnndu-se deja astfel ministrul nsrcinat cu aplicarea actului i care, n acest mod, devine constrns de acest act. Ideea de publicitate ns nu se raporteaz numai la contrasemnatar, ci i la teri, crora li se aduce astfel la cunotin persoana nsrcinat cu punerea n aplicare a actului.

Ambele semnificaii suntformale. Pe lng acestea, mai exist i o a treia,substanial: asocierea minitrilor la emiterea actului implic de asemenea ideea angajrii rspunderii acestora pentru aplicarea actului, rspundere care este exclus n cazul efului statului, emitentul actului.

b) Potrivit art. 100 alin.2 din Constituie, Decretele emise de Preedintele Romniei n exercitarea atribuiilor sale prevzute n articolul 91 alineatele (1) i (2), articolul 92 alineatele (2) i (3), articolul 93 alineatul (1) i articolul 94 literele a), b) i d) se contrasemneaz de primul-ministru". Apoi, potrivit art. 198 alin.4 teza I din Constituie, Hotrrile i ordonanele adoptate de Guvern se semneaz de primul-ministru, se contrasemneaz de minitrii care au obligaia punerii lor n executare i se public n Monitorul Oficial al Romniei".

Fr ndoial c posibilele semnificaii ale contrasemnturii, evideniate anterior, se regsesc i n aceste texte constituionale. Ceea ce ne propunem noi s stabilim este sanciunea care va fi atras de lipsa contrasemnturii. Pentru aceasta ns va trebui s rspundem la ntrebarea: lipsa contrasemnturii evoc un caz de necompeten sau un viciu de form?

Doctrina noastr analizeaz aceast problem n treact, doar din punctul de vedere al sanciunii, fiind susinut att ipoteza inexistenei actului cruia i lipsete contrasemntura, ct i aceea a nulitii acestuia. Jurisprudena francez majoritaro consider o simpl formalitate administrativ, n principiu neesenial, care urmrete s marcheze asocierea diverilor minitri la emiterea actului i s fac public numele ministrului nsrcinat cu executarea actului. De asemenea, contrasemnatarul atest, prin ndeplinirea acestei formaliti, c a luat la cunotin despre coninutul actului pe care urmeaz s l pun n aplicare. ns, o analiz pertinent ne va conduce la concluzia contrar]. Astfel, reinnd faptul c, prin competen se nelege puterea de a determina coninutul unui act juridic (a) precum i facultatea de a-i da acestui coninut for juridic(b), vom constata c semnatarul i contrasemnatarul sunt coautoriai actului care se emite astfel. i, rmnnd la ipoteza hotrrii de guvern, este adevrat c ministrul de resort, primul interesat n cauz, este, de regul, i redactorul acesteia, deci un autor intelectual"al ei. Dar este i mai mult dect att. Cci contrasemntura aparine ministrului careare obligaia punerii n executare a hotrrii. Cu alte cuvinte, trdnd o competen exclusiv n acest sens, vom concluziona c, n mod legal, hotrrea nu poate fi pus n executare n lipsa voinei ministrului contrasemnatar. Decio hotrre de guvern creia i lipsete contrasemntura nu este executorie.Facultatea de a-i da actului for juridic este, aadar, partajat ntre primul-ministru i ministrul de resort: suntem, fr ndoial ntr-o situaie de partaj de competen (sau, mai exact, scindare de atribuie), cei doi fiind co-autori ai hotrrii. Cci ministrul are puterea de a se opune intrrii n vigoare a hotrrii.

n concluzie contrasemntura este o formalitate substanial. n lipsa ei actul nu poate intra n vigoare, aplicarea lui forat fiind doar un fapt juridic ilicit.

Potrivit art. 47 teza I din Legea nr. 215/2001 (republicat) Hotrrile consiliului local se semneaz de preedintele de edin, ales n condiiile prevzute la art. 35, i se contrasemneaz, pentru legalitate, de ctre secretar". Am analizat textul i cu alt ocazie; n realitate ns, nu este vorba despre o veritabil contrasemntur, ci de un aviz consultativ. i, dac analizm situaia, vom observa c formula cuprins n art. 117 alin.1 lit. a) din Legea nr. 215/2001 (republicat): Secretarul unitii administrativ-teritoriale ...a)avizeaz(s.n., Ov.-L. P.), pentru legalitate, dispoziiile primarului i ale preedintelui consiliului judeean, hotrrile consiliului local, respectiv ale consiliului judeean"este cea corect. Cci, avnd n vedere semnificaia interveniei secretarului n procesul decizional - aceea de ainformaorganul emitent cu privire la legalitatea actului care urmeaz a fi emis - este absolut necesar ca aceast intervenie s fie anterioar emiterii actului (pentru c altfel nu i-ar putea atinge scopul), decianterioarsemnriisale; nu are cum s fie, aadar, o contra"-semntur de vreme ce, la momentul avizrii (prin semntur) a proiectului de hotrre ori dispoziie, acesta nc nu este semnat.

n concluzie, contrasemntura veritabil, purtnd nc n sine reminiscene ale semnificaiei sale istorice, nu se mai regsete astzi dect la vrfurile ierarhiei administrative. Pentru c la baza piramidei, aceasta a fost nlocuit cu o alt formalitate, mult mai pragmatic: tampila.

B. tampilaIgnorat complet de doctrina francez, marginalizat de literatura noastr de specialitate i de practica judiciar, tampila reprezint, fr ndoial, reginade factoa formalitilor ndeplinite n viaa i practica administrativ. Orice funcionar de la noi tie" (?!) c valabilitatea unui act administrativ este direct proporional cu numrul de tampile aplicate pe acesta.

Fr ndoial c tampila are aceeai origine nobil ca i contrasemntura: pecetea Cancelarului Suveranului, care autentifica proveniena semnturii de pe act. ns, n lungul su drum descendent spre baza piramidei administrative, i-a pierdut mult din solemnitatea iniial, fiind azi expresia unei birocraii dezgusttoare: peste tot, orice ef local" are un secretar care redacteaz actul, l semneaz pentru a atesta proveniena scrierii" (deci a redactrii) i, dup ce eful l semneaz, aplic faimoasa tampil.

Trecnd peste aspectele ironice ale situaiei,prezumia de veridicitatede care se bucur actele administrative, i datoreaz mult tampilei, poate chiar esena existenei i recunoaterii sale de ctre practica administrativ. i de aici trebuie s pornim atunci cnd vom ncerca s determinm sanciunea aplicabil actului administrativ cruia i lipsete tampila.

Mai nti vom observa c un act semnat nu poate fi inexistent cci prezint aparena unui act legal. De altfel, la o analiz mai atent, vom observa c tampila nu afecteaz nsi valabilitatea actului emis (deci, din acest punct de vedere ar trebui s fie o formalitate neesenial), ci doar prezumia de autenticitate (deci de provenien) a actului. Altfel spus, actul fr tampil este, cel puinde facto,contestabil i, prin urmare, fora sa executorie ar putea fi afectat.

i rmnem la aceast opinie chiar dac, n anumite situaii, din interpretarea textelor legale s-ar putea desprinde ideea c lipsa tampilei atrage nulitatea actului emis n aceste condiii. Astfel, potrivit art. 38 alin.2 lit. g) C.pr.fisc., Actul administrativ fiscal cuprinde urmtoarele elemente: [...] g) tampila organului fiscal emitent [...]";, iar potrivit alin.3 Actul administrativ fiscal emis n condiiile alin. (2) prin intermediul tehnicii de calcul este valabil i n cazul n care nu poart semntura persoanelor ndreptite potrivit legii i tampila organului emitent, dac ndeplinete cerinele legale aplicabile n materie".Per a contrario,dac un asemenea act n-ar fi emis prin intermediul tehnicii de calcul s-ar deduce c nu ar fi valabil dac i-ar lipsi semntura i tampila organului emitent. De acord, n situaia n care lipsesc, simultan,ambele. Dac lipsete nsnumai tampila, soluia ar trebui s fie cea la care ne-am oprit noi anterior.

Ca variaii ale tampilei regsim n practica administrativparafaitimbrul sec. Ele difer doar prin form[sau prin imprimeul n relief, ns lipsa acestora de pe un act administrativ nu ar trebui s conduc la alte consecine dect lipsa tampilei.

C. Prezentarea exterioar i nregistrarea actuluiFormaliti fr ndoial neeseniale, nerespectarea lor nu poate atrage nulitatea sau, dup caz, anulabilitatea actului", aa cum s-a susinut, pentru simplul motiv c lipsa lor nu poate nici afecta voina intern a administraiei nici vtma, prin ea nsi, drepturile i libertile particularilor. Vom analiza, succint, aceste formaliti care au ca scop o mai bun administraie: claritate, coeren, operativitate, ordine.

Antetul.Alturi de semntur i tampil, rolul acestei formaliti este acela de a confirma proveniena actului, ntrindu-i astfel caracterul de act oficial. De regul antetul conine denumirea persoanei juridice precum i a organului administrativ (ori chiar a serviciului public) din care face parte semnatarul actului. De pild, antetul unei dispoziii a primarului ar trebui s fie Comuna X/ Primar"; al unei decizii de impunere fiscal Municipiul Y/Direcia Impozite i Taxe Locale" etc. Evident, n niciun caz lipsa acestuia nu poate atrage vreo sanciune. ns importana sa practic nu trebuie s fie deloc de neglijat: ntr-un ipotetic litigiu de contencios administrativ, antetul l poate ajuta pe reclamant s determine organul administrativ care are calitate procesual pasiv.

Denumirea (titlul) actului.De ladecretelePreedintelui Romniei, trecnd pe lahotrrilede Guvern,ordineleminitrilor ori ale prefecilor,hotrrileconsiliilor judeene ori locale i ajungnd ladispoziiileprimarilor, toate actele administraiei au o denumire legal. Unii autori utilizeaz denumirea ca un criteriu de clasificare a actelor administrative, ceea ce, desigur, este criticabil, cci denumirea - uneori dat prin tradiie, alteori (mai ales la organele administrative nou nfiinate) atribuit aleatoriu - nu poate constitui un criteriu tiinific.

Fr ndoial c lipsa denumirii ori un titlu greit nu poate atrage nulitatea actului, cci nu-i afecteaz efectele, punndu-se doar problema interpretrii actului i a ntitulrii sale corecte. Dar, cu siguran nu-l pune ntr-o lumin tocmai bun pe autorul nominal al acestuia care nu cunoate exact nici denumirea corect a propriilor sale acte.

Preambulul i numerotarea pe articole.Fr ndoial c rolul acestora este de a da coeren, logic i rigoare actului administrativ, sistematizndu-i coninutul. i dac, de regul,preambululconine expunerea motivelor care au determinat emiterea actului,mprirea i numerotarea pe articoleeste o operaiune caracteristic dispozitivului actului, de regul fiecare asemenea articol producnd efecte juridice distincte.

Evident, nerespectarea acestor formalisme nu pot afecta valabilitatea actului administrativ.

Numrul de nregistrare (intrare/ieire)reprezint de asemenea o formalitate neesenial, a crei lips nu credem c ar putea conduce la nulitatea actului. Totui, n situaia n care actul nu este nregistrat la autoritatea emitent ntr-un registru inut n mod regulat, data emiterii actului ar putea fi pus n discuie, cu consecinele care vor fi artate n continuare.

D. Data i locul emiterii actului. Alte meniuniDe principiu, nici data[, nici locul emiterii actului nu sunt condiii de valabilitate a actului administrativ. n ce privetedata,cum legea leag toate efectele actului de momentul comunicrii ori publicrii sale, dup caz, iar nu de acela al emiterii lui, ea estepentru valabilitatea actului,o formalitate neesenial. Data emiterii actului prezint totui, o dubl importan:

- determin curgerea anumitor termene pentru comunicarea actului ctre destinatarori alte organe administrative, nerespectarea acestora putnd angaja rspunderea funcionarului vinovat ori, n anumite situaii, chiar eficacitatea actului administrativ legal emis, cum se ntmpl n materie contravenional;

- determin curgerea termenului maxim de 1 an pentru atacarea actului n contencios administrativ, termen prevzut de art. 11 alin.2 din Legea nr. 554/2004.

n fine, cum data nscris pe un act administrativ este odat cert,dovada contrar nu se poate face dect urmndu-se procedura nscrierii n fals (art.180 i urm. C.pr.civ.).

n ce priveteloculemiterii actului administrativ, de regul acesta este sediul organului emitent, dei semnarea actului nafara sediului nu ar trebui s fie un motiv de nulitate a acestuia, att timp ct competena teritorial a fost respectat.

E. Motivarea - condiie de form?Fr ndoial c, dintre toate condiiile de form (altele dect forma scris), motivarea actului administrativ a suscitat cele mai vii discuii. i, dei n prezent nu avem un text de lege care s consacre expres obligaia motivrii tuturor actelor administrative, doctrina critic vehement aceast stare de fapt: cum se poate ca astzi, cnd decizia ar trebui s se bazeze mai degrab pe convingere dect pe impunerea unei supuneri pasive, s fie meninut vechea regul n sensul c, n principiu, administraia nu trebuie s-i motiveze actele?" Cci actul motivat nlocuiete afirmaia cu un raionament i simplul exerciiu al autoritii cu o ncercare de convingere". i, ntruct deseori refuzul de a-i motiva actele reprezint una dintre formele cele mai exasperante ale arbitrariului administrativ, s-a ajuns pn acolo nct s-a susinut c viitorul Cod de procedur administrativ ar fi neconstituional dac nu l-ar prevedea expres. Departe de noi ideea de a critica aceast susinere. Credem totui c problematica motivrii actelor administrative ar trebui analizat mai nuanat, fiind mai mult dect discutabil un eventual text legal potrivit cruiaoriceact administrativ trebuie motivat formal, sub sanciunea nulitii. Prin urmare, dup ce vom stabili actele la care este necesar motivarea (1), vom analiza relaia dintre motivul actului (condiia de fond) i motivarea sa (condiia de form) (2), urmnd a pune n final concluzii cu privire la sanciunea care se impune a fi aplicat n cazul lipsei motivrii (3).

2.3 Legalitate si oportunitate

Aceste consecine juridice reprezint sanciunile juridice aplicabile actelor

administrative de autoritate normative sau individuale care au fost adoptate sau emise cu nerespectarea condiiilor de valabilitate prezentate mai sus.

Sub aspect juridic, aceste consecine se concretizeaz n urmtoarele sanciuni: anulabilitatea actului, nulitatea actului i inexistena actului.

Teoria nulitii, care i trage originea din epoca roman, cuprinde dou grade de nulitate, nulitatea absolut i nulitatea relativ. n prezent, autorii adaug un al treilea grad de nulitate i anume inexistena. Astfel, se recunoate astzi, n doctrin, trei grade de nulitate: nulitatea absolut sau de plin drept, nulitatea relativ sau anulabilitatea i inexistena.

n dreptul administrativ, ramur a dreptului public, problema nulitii actelor pe care le adopt sau emit organele administraiei publice i conductorii acestora se pune n ali termeni dect n dreptul privat.

Aadar, susinerea unei teorii a nulitii n dreptul administrativ trebuie privit din perspectiva faptului c, n aceast materie, exist mai multe categorii de interese. Astfel, exist interesul general reprezentat prin stat, interesul judeean, comunal, orenesc i municipal i interesul individual, adic interesul particular, al administraiilor.

Legea este obligat s in seama de aceste interese i s le concilieze. Uneori, ea declar inexistena actului, alteori numai nulitatea actului, alteori numai anulabilitatea fa de anumite persoane.

Anulabilitatea este acea form a nulitii actelor administrative de autoritate care se aplic, atunci cnd legea o prevede, actelor administrative adoptate sau emise cu nerespectarea legii. Aceasta se deosebete de nulitatea relativ deoarece, pe de o parte, voina organului administraiei publice care l adopt sau emite nu se poate manifesta niciodat prin eroare, dol sau violen, iar pe de alt parte, organul administraiei publice care l adopt sau emite nu o poate face fr a avea capacitatea juridic de a adopta ori emite acte administrative de autoritate lovite de o nulitate relativ. Nulitatea relativ ar putea fi nlturat prin aciunea intentat de organul administraiei publice a crei voin a fost viciat ori s fi ncetat incapacitatea pe care organul administraiei publice o avea la data adoptrii sau emiterii actul administrativ de autoritate.

O chestiune pe care o ridic n doctrin actele administrative de autoritate este aceea a termenului n care poate fi cerut anularea actului care, potrivit legii, este anulabil sau poate fi anulat.

Soluionarea acestor cereri de anulare a unui act administrativ de autoritate anulabil sau care poate fi anulat este de competenainstanelor judectoreti de contencios administrativ.

Termenul n care poate fi introdus cererea de anulare este de un an de la data publicrii sau comunicrii actului anulabil, n acest sens, articolul 5, alineatul ultim al Legii contenciosului administrativ nr. 29 / 1990 prevede c, n toate cazurile, injtroducerea cererii la instan nu se va putea face mai trziu de un an de la data comunicrii actului administrativ a crui anulare se cere.

Nulitatea actelor administrative de autoritate const n adoptarea sau emiterea unor asemenea acte cu nerespectarea condiiilor de validitate, indiferent de faptul c aceast sanciune este sau nu prevzut de lege.

n sistemul nostru legislativ, nulitatea se pronun de instanele judectoreti de contencios administrativ la cererea celor care se consider vtmai ntr-un drept al lor recunoscut de lege sau la cererea prefectului judeului sau al municipiului Bucureti, precum i de unele instane judectoreti de drept comun - judectorii i tribunale, dac au primit, prin lege, aceast competen.

Nulitatea poate privi un act administrativ de autoritate n ntregime sau numai unele articole ale sale.

n ceea ce privete efectele juridice care s-au produs pn la constatarea, n tot sau n parte, a nulitii unui act administrativ de autoritate, se aplic principiul quod nullum est ab initio nullus producit effectus.

Inexistena actului administrativ se refer la acel act adminsitrativ de autoritate care a fost adoptat sau emis cu nerespectarea unei condiii de validitate prevzute n una din cele trei faze ale procedurii administrative de adoptare, emitere i intrare n vigoare.

Spre deosebire de actele administrative anulabile sau nule, a cror nulitate trebuie pronunat de o instan judectoreasc, inexistena actului administrativ de autoritate pentru a fi constatat sau stabilit nu are nevoie de intervenia instanelor judectoreti, ea poate fi invocat de partea interesat sau de oricine are cunotin de faptul c un act adminsitrativ de autoritate este inexistent.

Actele adminsitrative inexistente nu prezint nici cel puin aparena de legalitate, deoarece nclcarea legii este att de evident, nct oricine o poate sesiza.Tocmai de aceea, n cazul actului administrativ inexistent nu opereaz aparena de legalitate i, ca atare, el nu poate fi pus n executare, spre deosebire de actul lovit de nulitate ( absolut i relativ ), care, n baza prezumiei de legalitate, continu s produc efecte juridice pn n momentul constattii, cu efect retroactiv, a nulitii actului.

Importana categoriei actelor administrative inexistente trebuie privit i prin prisma excepiilor de la controlul judectoresc exercitat asupra actelor administrative n condiiile Legii nr. 29 / 1990. Astfel, dac instanele judectoreti nu pot s se pronune asupra legalitii acestor acte, ele pot constata inexistena lor. De altfel, viciul de inexisten poate fi stabilit i de alte instane judectoreti dect cele prevzute de Legea nr. 29 / 1990, de alte autoriti etatice sau chiar de ceteni.

CAPITOLUL III TRASATURILE CARACTERISTICE ALE ACTELOR ADMINISTRATIVE

3.1 Opinii doctrine

Doctrina a fost intotdeauna consecventa in a sustine necesitatea ca actul administrativsa imbrace, de regula,forma scrisa,argumentele fiind urmatoarele:a) necesitatea cunoasterii exacte si complete a continutului actuluib) necesitatea executarii si respectarii de catre cei care cad sub incidenta actuluic) necesitatea de a constitui mijloc de proba in caz de litigiud) necesitatea verificarii legalitatii lui in vederea sanctionarii celor vinovati deeventualele vicii de legalitate a actului sau a celor vinovati de nerespectarea actului legalemise) realizarea rolului educativ al actului administrativ respectiv

In ceea ce privefte forma scrisa,trebuie facuta distinctia intre actele administrativeindividuale si actele administrative cu caracter normativ.Actele administrative cu caracter individual,desi imbraca, de regula, formascrisa,ele pot imbraca si forma orala (ex. avertismentul).Actele administrative normativeimbracanumai formascrisa, deoarece se prevede obligativitatea publicarii lor pentru a produce efecte juridice.Forma scrisa reprezinta o conditie de validitate a actului, ea fund impusaadvaliditatemsinu ad probationem.Actele autoritatilor AP sunt emise si adoptate in limba romana .3.2 Trasaturi

Din cuprinsul definitiei se desprind urmatoarele trasaturi ale actului administrativ;

a/ actul administrativ este forma juridica principala de activitate a administratiei publice. Rezulta deci, ca actul administrativ nu reprezinta singura forma de infaptuire a administratiei.

In activitatea lor, autoritatile administratiei publice incheie si alte acte juridice, desfasoara operatii administrative si alte fapte materiale;

b/ actul administrativ reprezinta o manifestare expresa.Caracterul expres este determinat de regimul de putere publica in care se emit actele administrative. Vointa juridica se exprima in mod expres , neindoielnic, in scopul de a aduce o modificare in realitatea

juridica existenta, de a da nastere, de a modifica si de a stinge drepturi si obligatii juridice.

c/ actul administrativ reprezinta o manifestare unilaterala de vointa juridica;

Este o trasatura care deosebeste actul administrativ de alte acte juridice, de operatiile administrative si alte fapte materiale.

Aceasta trasatura exprima calitatea actului administrativ de a reprezenta concretizarea unei singure vointe juridice, anume a autoritatii emitente.

Caracterul unilateral al actului se pastreaza si in cazul actelor adoptate cu participarea mai multor persoane. Ex. Actele adoptate de organele colegiale-Guvern, consilii locale, consilii judetene.

Acest caracter se pastreaza si in cazul in care actul administrativ este emis in comun, de doua sau mai multe autoritati administrative, precum si in cazul actelor emise cu acordul , confirmarea sau autorizarea altei autoritati.In aceste cazuri, vointa celor care participa la adoptarea actului nu reprezinta mai multe vointe juridice, ci modalitati procedurale care concura la exprimarea in conditiile legii a unei singure vointe juridice.

Caracterul unilateral al actului se pastreza si in cazul actelor administrative emise la cerere, intrucat aceasta cerere nu are semnificatia unui acord de vointa in ceea ce priveste emiterea actului.

Vointa, si in acest caz, apartine doar autoritatii emitente, iar cererea reprezinta doar o modalitate procedurala necesara pentru emiterea actului.

d/ actul administrativ este emis in regim de putere publica;

De aici rezulta caracterul obligatoriu al actului administrativ si executarea lui din oficiu.

Principiul executio ex officio semnifica calitatea actului administrativ de a fi executoriu prin el insusi, nemaifiind necesara emiterea unui alt act care sa constituie titlu executoriu.

e/ actul administrativ este supus controlului de legalitate al instantelor de contencios administrativ;

Prin art. 52 si 126 alin. 6 din Constitutie este consacrat acest principiu, iar prin Legea nr. 554/2004 a fost dezvoltat.Exista insa unele acte care, desi emise de autoritati administrative, sunt sustrase controlului de legalitate prevazut de Legea 554/2004- asa numitele fine de neprimire.

De asemenea exista acte care, desi nu sunt emise de autoritatile administratiei publice ci de alte autoritati publice, sunt supuse controlului de legalitate al instantelor de contencios administrativ.

f/ actul administrativ emana de la autoritatile administratiei publice, de la alte autoritati publice sau de la structuri autorizate de autoritatile administrative sa presteze anumite servicii publice.

Deosebim;

acte administrative tipice care emana de la autoritati ale administratiei publice;

acte administrative asimilate, care emana de la alte autoritati publice sau structuri autorizate de autoritatile administrative.

g/ ca orice act juridic, actul administrativ da nastere, modifica sau stinge drepturi si obligatii correlative.

Deci, actul administrativ este o manifestare de vointa care are loc in scopul de a produe efecte juridice a caror realizare este garantata prin forta de constrangere a statului.

CAPITOLUL IV CLASIFICAREA ACTELOR ADMINISTRATIVE

Actul administrativ constituie o actegorie de acte juridice adoptate sau emise n principal de autoritile i persoanele care i desfoar activitatea n administraia public, precum i n instituiile publice i regiile autonome, fiind o modalitate de lucru a acestora prin care se asigur realizarea sarcinilor care revin administraiei publice. Noiunea de adoptate se folosete pentru actele juridice care sunt rezultatul deliberrii ntr-un organ colegial iar noiunea de emise, pentru cel care provin de la o autoritate82. actel administrative sunt acte juridice, adic manifestri de voin fcute n exerciterea funciei executive a statului n scopul de aproduce anumite efecte juridice, a cror realizare este garantat prin posibilitatea de a recurge la fora de constrngere a statului n condiiile prevzute de normele juridice n vigoare.

Actul administrativ este principala form prin care se realizeaz administraia public i const ntr-o manifestare expres de voin, prin care se creaz, se modific sau se sting raporturi juridice de drept administrativ.

Trsturile actului administrativ (ce l deosebesc de alte categorii de acte juridice: lege, contract, hotrre judectoreasc etc.):

Actul administrativ este forma principal a activitii autoritilor administraiei publice(celelalte forme sunt faptele i operaiunile administrative);

Actul administrativ este o manifestare de voin unilateral ce aparine autoritii administraiei publice care l-a adoptat sau emis.

n legtur cu aceast trstur este de precizat c uneori actele administrative se emit de organele adminstraie publice la cererea celor interesai(ex- emiterea unei autorizaii de exercitare a unei profesii) iar alteori se emit fr consimtmntul persoanei creia se adreseaz

Actul administrativ este obligatoriu fa de persoanele fizice sau juridice crora li se adreseaz dar i fa de organul care l-a emis, trebuind sa-l respecte el nsui pe parcursul valabilitii lui. Aceast trstur rezult din faptul c actul administrativ este dat pe baza i n executarea legii, bucurndu-se astfel de prezumia de legalitate. Astfel, actele administrative nu pot conine dispoziii contrare legilor, legea putnd ns modifica ori anula oricnd un act administrativ.

Actul administrativ este executoriu imediat dup ce intrat vigoare, fr nici o formalitate, fr a fi nevoie de intocmirea unei formaliti ulterioare( cum e cazul unei hotrri judectoreti definitive).

4.1 In functie de intinderea efectelor juridice pe care le produc

4.1.1.Acte administrative normative

acte administrative normative, care produc efecte cu caracter general si impersonal (decrete ale Presedintelui Romaniei, hotarari si ordonante ale Guvernului, instructiuni, regulamente si altele asemenea ale ministrilor si ale conducatorilor celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate, hotararile consiliilor judetene si locale, precum si unele ordine ale prefectilor si dispozitii ale primarilor).

4.1.2. Acte administrative individuale

actele administrative individuale, care produc efecte numai cu privire la persoanele fizice ori juridice determinate. Dupa continutul efectelor, actele administrative individuale pot fi:

acte prin care se stabilesc drepturi sau obligatii determinate pentru subiectul caruia i se adreseaza -eliberarea unora dintre ele depinde de aprecierea autoritatii emitente, in schimb emiterea altora este obligatorie, daca sunt indeplinite conditiile legii.

actele de atribuire a unui statut personal -recunosc o activitate anterioara a persoanelor in favoarea carora se emit si se confera un complex de drepturi, in conditiile cerute de lege, de exemplu: o diploma de absolvire, un permis de conducere, o decizie de pensionare.

actele de aplicare a constrangerii administrative -se caracterizeaza prin faptul ca instituie constrangerea administrativa sub forma sanctiunii, de exemplu procesul-verbal de constatare si de sanctionare a unei contraventii.

actele administrative cu caracter jurisdictional -sunt actele administrativetipice, intotdeauna motivate, care, in cazuri riguros determinate de lege, solutioneaza cu forta de adevar legal si dupa o procedura bazata pe principiile independentei si contradictorialitatii, litigii aparute la nivelul administratiei active.

Importanta distinctiei intre actele administrative normative si actele administrative individuale, consta in faptul ca niciodata actele individuale nu pot incalca actele normative.

4.1.3.Acte administrative cu caracter internActele administrative cu caracter intern, sunt cele care se aplica in interiorul unui organ al administratiei publice, producand efecte doar fata de personalul acestuia, functionari publici sau angajati contractuali, fiind vorba despre acte numiteregulamente de ordine interioarasaucirculare.4.2 In functie de natura sau valoarea lor juridica acte administrative de autoritate si acte administrative de gestiune

- acte administrative de autoritate emise de organele administrative pe baza i n vederea excutrii legii, cu scopul de a nate, modifica sau atinge unele raporturi juridice;

- acte administrative de gestiune. Aceste se incheie de serviciile publice administrative cu persoanele fizice i juridice i privesc buna gestionare a domeniului public al statului sa al unitilor administrativ-teritoriale (jude, municipiu, ora, comun).

Aceste acte sunt bilaterale (cuprind dou manifestri de voin: a serviciului public administrativ i a unei persoane fizice sau juridice).

acte administrative jurisdicionale care se emit de organele de jurisdicie administrativ i se ocup cu soluionarea conflictelor aprute ntre servicii publice i particulari84.

n legtur cu aceast clasificare a actelor administrative, Tudor Drganu preciza: O distincie important n snul actelor administrative, de care depinde n multe sisteme de drept crui organ i se atribuie competena de a soluiona litigiul dintre cetean i organul administrativ, precum i reglementarea consecinelor hotrrii pronunate, este cea care se face ntre actele de autoritate i cele de gestiune. Aceast distincie pleac de la constatarea c organele statului pot aciona n raporturile lor cu persoanele fizice sau juridice n dou caliti deosebite. Pe de o parte, aceste organe pot aciona ca organizaii nzestrate cu puterea de stat, putnd, n aceast calitate, s creeze drpturi n favoarea sau obligaii n sarcina indivizilor prin manifestri unilaterale de voin. De exemplu: printr-un regulament comunal se stabilete obligaia de a respecta o anumit aliniere a construciilor ce urmeaz s fi ridicate ; prin procesul-verbal al organului competent , o persoan este obligat la plata unui impozit etc..Aceste acte, prin care organul administratiei publice acioneaz n calitate de organ cu puterea de comand a statului se numesc n mod curent. Pe de alt parte, adeseori organele de stat intr n raporturi juridice cu persoane fizice sau juridice n calitate de titulare ale unui patrimoniu, recurgnd la aceleai acte juridice cai simpli particilari. Aa de exmplu, organele de stat pot ncheia contracte de vnzare-cumprare, contracte de nchiriere, de arend, de munc etc.. Toate aceste acte, care iau natere pe baza principiului egalitii ntre pri, iar nu a dreptului de comand cu care sunt investite autoritile administrative, formeaz categoria 4.3 Dupa competenta notariala administrative publice care le adopta/emite

4.3.1.Acte administrative cu caracter general

aceste acte se adopta sau se emit de autoritatile administratiei publice care au competenta materiala generala. Din aceasta categorie fac parte: decretele Presedintelui Romaniei, hotararile si ordonantele Guvernului, hotararile consiliilor judetene si cele ale consiliilor locale, unele ordine ale prefectilor si unele dispozitii ale primarilor.

4.3.2.Acte administrative de specialitate

aceste acte sunt emise de organele administratiei publice centrale de specialitate si de autoritatile administratiei publice locale de specialitate. Din aceasta categorie fac parte: ordinele si instructiunile emise de ministrii si conducatorii celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate, precum si cele emise de conducatorii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei centrale de specialitate.4.4 Dupa competenta teritoriala a organizatiei de administratiei publice care le adopta emite

4.4.1 acte administrative de autoritate care i produc efectele pe ntreg teritoriul rii, cum sunt: hotrrile normative adoptate de Guvern; ordinele, instruciunile, regulamentele, normele metodologice,deciziile emise de minitrii i conductorii celorlalte organe de specilitate ale administraiei publice centrale i ale autoritilor administrative autonome;

4.4.2.acte administrative de autoritate care i produc efectele pe cuprinsul unui jude. n aceast categorie intr: hotrrile consiliului judeean, dispoziiile cu caracter normativ i individual ale preedintelui consiliului judeean, ordinele prefectului;

4.4.3.acte adminstrative de autoritate ale cror efecte se produc pe cuprinsul unei comune, ora i sectoare administrativ teritoriale ale municipiului Bucureti, cum ar fi hotrrile consiliilor locale, precum i dispoziiile primarilor acestor uniti administrativ teritoriale;

4.4.4. acte administrative de autoritate care i produc efectele pe ntreg cuprinsul municipiului Bucureti, respectiv hotrrile Consiliului General al Municipiului Bucureti, dispoziiile primarului general al municipiului Bucureti i ordinele prefectului municipiului Bucureti.

4.5 Dupa forma organului care le adopta /emite sunt

1.Acte adimistrative adoptate de organele colegiale

2.Acte administrative emise de organele unipersonale

CAPITOLUL V STUDIU DE CAZ

Anulare act administrativ emis de o autoritate publica. Revocarea actelor administrative, a caror anulare se solicita, de catre autoritatea publica.Nr: 106/CA/ (18.02.2010)

Instanta: Curtea de Apel Constanta - Sectia comerciala

Este cunoscut ca revocarea reprezinta operatiunea juridica prin care organul emitent al unui act administrativ sau organul ierarhic superior desfiinteaza acel act, stiut fiind ca, atunci cnd revocarea este pronuntata de organul emitent, ea mai este numita si retractare. Revocarea reprezinta, deci, un caz particular al nulitatii, dar, n acelasi timp, si o regula, un principiu fundamental al regimului juridic al actelor administrative, ce rezulta din art.21 si art.52 din Constitutia republicata, ct si din dispozitiile Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, care mentine caracterul obligatoriu al procedurii prealabile. Astfel, potrivit art.7 al.1 din Legea nr.554/2004 cu modificarile si completarile ulterioare nainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata ntr-un drept al sau ori ntr-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, n termen de 30 de zile de la comunicarea actului, revocarea , n tot sau n parte a acestuia. Prin aceasta procedura prealabila, legiuitorul a fundamentat dreptul administratiei de a reveni oricnd asupra actului emis. Principiul revocabilitatii actelor administrative apare ca un efect firesc al trasaturilor administratiei publice, al ratiunii nsasi de a fi a actelor administrative, n conditiile n care, structura organizationala a administratiei publice se bazeaza pe anumite reguli, ntre care si subordonarea ierarhic administrativa si astfel, revocarea actelor administrative apare ca fiind o regula, un principiul al structurii functionale a administratiei publice. n doctrina recenta, se sustine ca, revocabilitatea actului administrativ este un principiu general al activitatii autoritatilor administratiei publice care, si gaseste aplicabilitatea datorita dinamicii activitatii administratiei publice, iar principiul revocarii actelor administrative a devenit o constanta a dreptului public romnesc. Este totusi necesar a se retine ca, spre deosebire de actele administrative normative care sunt ntotdeauna si oricnd revocabile, actele administrative individuale sunt, n principiu, revocabile, cu mai multe categorii de exceptii, printre care se regasesc si actele administrative care au intrat n circuitul civil si care au produs efecte juridice, situatie n care nu ne regasim n speta retinuta, ntruct aceste acte administrative contestate de recurent, nu au produs efecte juridice.Prin actiunea adresata Tribunalului Tulcea si nregistrata sub nr.937/88/ 14.05.2009, reclamantul S.V. a chemat n judecata pe prtii C.L AL COM.M., judet TULCEA si PRIMARIA COM.M. prin PRIMAR, pentru ca prin hotarre judecatoreasca sa se dispuna: - anularea Hotarrii nr.21/31.03.2009 emisa de C.L al comunei M., judet Tulcea; - anularea Dispozitiei nr.153 din 7 aprilie 2009 emisa de Primarul com. M.- rencadrarea reclamantului pe aceeasi functie si acelasi grad n cadrul Primariei M., ncepnd cu 10 mai 2009;- repunerea reclamantului n situatia anterioara emiterii Dispozitiei nr.153/2009;- obligarea prtilor la plata sumei de 1500 Euro cu titlu de prejudiciu moral. Motivnd actiunea, reclamantul nvedereaza n esenta ca, prin Hotarrea nr.21/31.03.2009, s-a aprobat organigrama si statul de functii si planul de ocupare pentru functiile publice n aparatul de specialitate propriu, prin care se desfiinteaza Serviciul Public de Asistenta Sociala, iar n baza acestei hotarri s-a emis Dispozitia nr. 153/07.04.2009 de catre Primarul comunei M., judet Tulcea, prin care s-a dispus ncetarea raporturilor de serviciu si eliberarea sa din functia publica de referent.Considera reclamantul ca, au fost ncalcate prevederile art.31 din Legea nr.47/2006 ce reglementeaza nfiintarea serviciilor sociale, art. 46 alin. 1 din Legea nr.215/2001 pentru ca un consilier local avea un interes patrimonial n problema supusa dezbaterii; art.107 si art.100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999 ntruct planul de ocupare a functiilor publice nu a fost transmis si nu a fost avizat de catre A.N.F.P , neaplicndu-se nici regulile privind redistribuirea functionarilor publici; art.65 alin. 2 si art.74 alin. 1 din Codul Muncii pentru ca nu s-au precizat motivele care determina concedierea si aceasta masura nu are o cauza reala si serioasa; art.10 din Legea nr.54/2003 pentru ca, pna la 1 ianuarie 2009, a ndeplinit functia de organizator al grupei sindicale din cadrul Primariei M.Prin ntmpinare, prtii precizeaza ca actele administrative contestate au fost revocate, fiind anexate si nscrisuri n acest sens, dar si state de salarii, foi de varsamnt si chitante relative la salariul nencasat.La termenul de judecata din 7 august 2009, reclamantul a nvederat ca insista n judecarea cererii, cu toate capetele de cerere formulate.Prin Sentinta civila nr.1687 din 14.08.2009, Tribunalul Tulcea a respins actiunea ca nefondata, cu toate capetele de cerere. Pentru a pronunta aceasta hotarre, instanta de fond a retinut n esenta ca, prin Hotarrea nr. 21 din 31 martie 2009 a C.L com. M., judet Tulcea, s-a aprobat organigrama, statul cu functii si planul de ocupare pentru functiile publice n structurile Administratiei Publice Locale si serviciile din subordinea acestora, conform anexelor 1, 2 si 3, decizndu-se ca ncepnd cu luna aprilie 2009, Hotarrea C.L nr.28/30 aprilie 2008 sa si nceteze ap