Acoperiri anicorozve

  • View
    20

  • Download
    1

Embed Size (px)

Text of Acoperiri anicorozve

  • ACOPERIRI ANTICOROZIVE CU MASE PLASTICE

  • Efectele puternic distructive ale coroziunii impun stabilirea i luarea unor msuri de combatere. Dup formele de manifestare ale coroziunii, materialul suport si conditiile specifice locale, combaterea coroziunii poate mbraca forme diferite si foarte variate.Desigur ca la aceasta ar trebui adaugat si folosirea unor materiale cu rezistente maxime la mediu corosiv cat si masuri luate de catre proiectant si constructor pentru a limita efectele coroziunii.Protectia impotriva coroziunii poate fi realizata pe mai multe cai prezentate n tabel.

    METODE DE PROTECIE ANTICOROSIVA

  • Clasificarea metodelor de protectie impotriva coroziunii

    Protectii pasive Protectii peliculare Pensulare Roluire Pulverizare cu aer comprimat Pulverizare fara aer comprimat (Airless) Pulverizare la cald Electroforeza Valtuire (Coil-Coating) Imersie Lacuire electrostatica Protectii prin folii de elastomeri Protectii prin placari Placari si acoperiri cu metale Placare Galvanizare Imersare (scufundare) in metal topit Pulverizare (metalizare) Difuziune termica Placari si acoperiri cu mase plastice Placare PulverizareProtectii active Protectii catodice Protectia catodica prin electrozi reactivi sau anozi independenti. Protectia catodica clasica Protectia catodica prin drenaj polarizant Protectia catodica prin sustragere de curent Protectii anodice Protectii prin tratarea mediului agresiv Modificarea pH-lui solutiei agresive Indepartarea agentului oxidant Protectii prin eliminarea efectului corosiv

  • MATERIALE PLASTICE UTILIZATE LA ACOPERIRI

    Materiale plastice Naturale Termoreactive proteinice Termoplaste celulozice Sintetice Policondensate Termoreactive fenoplaste aminoplaste siliconice poliesteri Termoplaste poliamide poliesteri aminoplastepolicarbonati Polimerizate Termoreactive poliesteri nesaturati Termoplaste policlorura de vinil polistiren polietilene poliacrilati polibutadiene Poliaditivate Termoreactive rsini epoxidice poliuretani Termoplaste poliuretani liniari

  • Dup modul de comportare la temperatura, materialele plastice se impart in doua mari grupe: materiale termoreactive si materiale termoplastice Materialele plastice termoreactive se caracterizeaza prin transformarile chimice ireversibile care au loc in constituenta lor sub influenta caldurii si a presiunii in timpul prelucrarii prin presare. Dupa transformare, materialele termoreactive devin infuzibile si insolubile in solventi. Produsele obtinute cu defecte de formare, sau prin actiuni mecanice sunt nerecuperabile.Din grupa materialelor plastice fac parte: rasinile fenolice si crezolice, rasinile carbamidice pe baza de uree si melamina, rasinile poliesterice si rasinile epoxidice.

    Materialele termoplaste se caracterizeaza prin transformari reversibile trecand in stare plastica sub influenta caldurii si a presiunii si capatand o forma rigida prin racire.Produsele finite, din materiale termoplastice, pot fi muiate sau solvite ori de cate ori este nevoie in vederea unei noi prelucrari, formand deci un material utilizabil in acelai scop.Din grupa materialelor termoplastice fac parte: policlorura de vinil, polietilene, poliamidele, polistirenul, polimetacrilatul de metil, policarbonatii etc.

  • CLASIFICAREA DUPA METODELE DE PREPARARE A PRODUSELOR MACROMOLECULARE DE BAZA:

    Materiale plastice polimerizate, ce iau nastere datorita unui proces de polimerizare;

    Materiale plastice policondensate, ce iau nastere datorita unui proces de policondensare;

    Materiale plastice modificate, ce iau nastere prin transformarea chimica a unor produsi macromoleculari naturali care isi conserva structura macromoleculara initiala si dupa reactia chimica.

    Clasificarea dup modul de a se comporta la deformare:

    Plastomeri, acele materiale plastice care pot suferi deformatii permanente si care dispun de proprietati mecanice importante ca: duritate, rezistenta la tensiune si rezistenta la compresiune;

    Elastomeri, acele materiale plastice ce dispun de o elasticitate apreciabila, putand suporta deformatii temporare mari in special alungiri specifice mari.

  • POLIETILENA se obtine industrial prin polimerizarea etilenei la presiune ridicata, presiune medie si presiune joasa. Masa moleculara, numarul si tipul ramificatiilor determina gradul de cristalinitate si densitatea polietilenei. Cresterea densitatii determina cresterea rezistentei la tractiune, a duritatii, a rezistentei la agentii chimici si a rezistentei la abraziune, a temperaturii de inmuiere si totodata scaderea alungirii la rupere si a rezistentei la soc. Cresterea gradului de ramificare asigura o prelucrare mai usoara a polimerului.

    TIPURI DE MATERIALE PLASTICEPrincipalele caracteristici ale celor trei tipuri de polietilene

    CaracteristicaPolietilena de presiuneRidicataJoasaMedieDensitate, g/cm30,920,930,940,960,960,97Grad de cristalinitate, %535780908593Temperatura (interval) de topire, oC108110120134127130Modul de elasticitate, daN/cm215000250055008000800010500Rezistenta la tractiune, daN/cm2100150240350240400Duritatea Brinel, daN/cm21,42,54,55,85,66,5

  • Polipropilena se obtine prin polimerizarea propilenei la presiune joasa.Prezenta atomilor de carbon diferit substituiti face posibila existenta stereoizomerilor:izotactic, cu grupele metil de aceeasi parte a catenei;sindiotactic, cu grupele metil dispuse alternativ, de o parte si de alta a catenei;atactic, cu grupele metil dispuse fara o anumita ordine, de ambele parti ale catenei.Obiectele din polipropilen isi mentin nemodificata forma exterioara si dimensiunile la incalzire pana la 150C. Proprietatile mecanice (rezistenta la tractiune, rezistenta la flexiune, modulul de elasticitate, rigiditatea etc.) sunt superioare polietilenei. La temperaturi ridicate si in prezenta aerului are loc oxidarea partiala a polipropilenei al carei efect consta in degradarea proprietatilor mecanice. Sub 15C, polipropilena devine fragila, ceea ce limiteaza domeniul de utilizare la temperaturi joase. Este sensibila la actiunea radiatiilor ultraviolete.Polipropilena se poate prelucra prin injectare, extrudare, presare, acoperire si lipire. Datorita faptului ca monomerul este disponibil in cantitati relativ mari si ca polipropilena prezinta bune proprietati fizico-mecanice, se prevede o crestere accentuata a productiei de polimer si o largire a domeniilor de folosire.In prezent, ea se foloseste in majoritatea sectoarelor industriale. Se remarca utilizarea ca filme, fibre, si piese injectate. Cantitati insemnate de polipropilena se intrebuinteaza sub forma de materiale plastice armate cu fibre de sticla, fibre de azbest sau sub forma de amestecuri cu diversi aditivi.POLIPROPILENA

  • POLICLORURA DE VINIL Este un produs macromolecular obtinut prin polimerizarea in suspensie, emulsie sau in bloc a clorurii de vinil. PVC-ul se prezinta sub forma de pulbere alba, este inodora si insipida. Temperatura de inmuiere este de 70 85C, iar cea de curgere de 160 180C. Policlorura de vinil este rezistenta la acizi, baze si hidrocarburi, la temperatura camerei. PVC-ul se fisureaza sub actiunea metanolului, etanolului, acetatului de etil, freonului. Cantitatea de apa absorbita este dependenta de timpul si temperatura de expunere, de tehnologia de obtinere, de natura si cantitatea plastifiantilor sau stabilizatorilor. Este atacata in deosebi de mediile oxidante, de solventi polari, de hidrocarburile aromatice.Din policlorura de vinil se obtin doua tipuri principale de materiale plastice si anume dure si plastifiate. Produsele plastifiate se inmoaie la temperaturi mai joase si contin plastifianti, stabilizatori, pigmenti, lubrifianti si materiale de umplutura etc. Se pot prelucra usor obtinandu-se tuburi, folii, izolatii pentru cabluri electrice, furtunuri sau alte produse flexibile. Din polimerul neplastifiat care are in compozitie stabilizatori, lubrifianti, pigmenti si alti aditivi, se obtin tevi, tuburi, piese pentru constructii, placi, panouri ondulate etc.Policlorura de vinil se poate prelucra prin injectare, extrudare, turnare, presare si sudare.

  • POLIACETATUL DE VINILPoliacetatul de vinil se obtine prin polimerizarea acetatului de vinil in emulsie, solutie, suspensie sau bloc.Polimerul prezinta un caracter accentuat termoplastic, avand un larg interval de inmuiere. Este stabil pan la 120C. La temperaturi mai mari apar fenomene de degradare termica. Stabilitatea fata de radiatiile vizibile si ultraviolete este buna, iar la temperaturi obisnuite nu se constata schimbari calitative.Poliacetatul de vinil este incolor si transparenta produsului depaseste pe cea a sticlei. Este un polimer stabil la actiunea enzimelor, petrolului lampant si uleiurilor. Se dizolva in acetona, benzen, acetat de etil, clorura de metil, alcool etilic etc.Datorita proprietatilor mecanice necorespunzatoare, acest compus macromolecular nu se foloseste la confectionarea unor obiecte deformabile. Nu prezinta elasticitate.Acest polimer manifesta o buna adezivitate fata de sticla, piele, hartie sau materiale textile.Polimerizarea in solutie conduce la obtinerea lacurilor care se folosesc ca atare sau cu adaos de nitroceluloza si plastifianti. Polimerizarea in suspensie permite obtinerea unui produs care se utilizeaza la sinteza alcoolului polivinilic sau sub forma de solutie, ca adeziv.

  • POLISTIRENUL Polistirenul se obtine prin polimerizarea in masa, suspensie sau solutie a stirenului.Se pot mentiona urmatoarele proprietati ale polistirenului: transparenta foarte buna pentru radiatiile spectrului vizibil; rezistenta la tractiune, satisfacatoare, (350840) daN/cm2; stabilitate fata de acizi, alcooli, apa, alcalii si benzina; stabilitate termica scazuta (sub 90) si proprietati dielectrice inferioare polietilenei; instabilitate la actiunea radiatiilor ultraviolete. Din punct de vedere a