Ana Blandiana: Complexuleternităţii

Gheorghe Grigurcu: Întretranscendenţă şi istorie

Gabriel Dimisianu: Un nouroman

Barbu Cioculescu: Luptacriticului cu îngerul

Gabriel Chifu: Clipa dediamant

Tudorel Urian: RememberMonica Lovinescu

Sorin Lavric: Debutul lui Noica

ACOLADARevistRevistRevistRevistRevistã lã lã lã lã lunarã de literaunarã de literaunarã de literaunarã de literaunarã de literaturã ºi artturã ºi artturã ºi artturã ºi artturã ºi artããããã

Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din RomâniaEditori: Societatea Literarã Acolada ºi Editura Pleiade Satu Mare

Aprilie 2009 (Anul III) Nr. 4 (19) ����� 24 pagini ����� 3 lei

4

DirDirDirDirDirectectectectector generor generor generor generor general: Radu Ulmeanu al: Radu Ulmeanu al: Radu Ulmeanu al: Radu Ulmeanu al: Radu Ulmeanu y y y y y DirDirDirDirDirectectectectectororororor: Gheor: Gheor: Gheor: Gheor: Gheorghe Grigurghe Grigurghe Grigurghe Grigurghe Grigurcucucucucu yyyyy RRRRRedactedactedactedactedactororororor-ºef: P-ºef: P-ºef: P-ºef: P-ºef: Peeeeetrtrtrtrtre Goe Goe Goe Goe Gottttt

CorCorCorCorCorneliu Baba: Aneliu Baba: Aneliu Baba: Aneliu Baba: Aneliu Baba: Autoporutoporutoporutoporutoportrtrtrtrtreeeeettttt

Acolada nr. 4 - aprilie 2009

Cuprins:Radu Ulmeanu: Evenimente– p. 2

Gheorghe Grigurcu: Între transcendenţă şi istorie – p. 3Gabriel Dimisianu: Un nou roman de A. Buzura– p. 4

Barbu Cioculescu: Lupta criticului cu îngerul – p. 4Angela Furtună: Poezii – p. 5

Ancheta „Acolada” : Celebritatea (IV) - p. 6Ilie Constantin: Trădare la Pearl Harbour – p. 6

Constantin Mateescu: Nebuna din Chaillot– p. 7Florica Bud: Gropi evropene – p. 7

C.D. Zeletin: O vizită la Tudor Arghezi – p. 8Gabriel Chifu: Fragmente din năstruşnica istorie a lumii – p. 8

Nicholas Catanoy: Alambicul lui Ianus– p. 9Magda Ursache: În căutarea brandului pierdut– p. 10

Şerban Foarţă: A doua baladă cu Alfred Jarry– p. 10Igor Ursenco: Poezii – p. 11

Pavel Şuşară: Corneliu Baba – p. 12Simona Vasilache: Feluri de flori – p. 12

Tudorel Urian: Remember Monica Lovinescu – p.13Claudiu Groza: Povestea-i veche, sufletele-s noi – p. 13

Luca Piţu: D-ale Optzeciştilor Moldavieni – p.14Constantin Călin: Zigzaguri – p. 15

Sorin Lavric: Debutul lui Noica – p.16Bujor Nedelcovici: Femeile din Biblie (II) – p. 17

A.D. Rachieru: Obamism şi putinism – p. 18M. Şenilă-Vasiliu: Lenin, avangarda şi Proletcult-ul – p. 19

Constantin Trandafir: Mişcarea prozei – p. 20Tinere condeie: Ilarian Mihai– p. 21

N. Florescu: Ticăloşirea conştiinţei scriitoriceşti – p. 22Gerard Augustin. Traduceri de C. Abăluţă – p. 23

Gh. Grigurcu: Justiţiua (i)morală – p. 24Ana Blandiana: Complexul eternităţii – p. 24

ISSN 1843 – 5645

Redacţia şi administraţia:Str. Ioan Slavici nr. 27

Satu MareCod Poştal 440042Fax: 0361806597Tel.: 0770061240

On-line: www.editurapleiade.eu(Revista Acolada în format PDF)E-mail: acolada@editurapleiade.eu

| | || | || | || | || | |

Revista Acolada se difuzează în toată ţara prin reţeauaRodipet. În Bucureşti, poate fi cumpărată şi de la librăria

Muzeului Naţional al Literaturii Române(Bulevardul Dacia)

Abonamentele se pot face direct, prin mandat poştal, laadresa redacţiei, sau în contul S.C. Pleiade S.R.L:

RO39PIRB3200708229001000, Banca Piraeus, SatuMare, iar pentru instituţiile bugetare la Trezoreria SatuMare, Cont RO34TREZ5465069XXX001050. Cod fiscal:

RO 638425.Costul unui abonament pe 3 luni (sau multiplu de 3) este

12 lei (sau 24 etc.), acesta incluzând şi taxele deexpediere.

Tipografia BrumarTimişoara

2

Manuscrisele primite la redacţie nu se înapoiază. Sunt privilegiatetextele în format electronic.

| | || | || | || | || | |

În virtutea respectării dreptului la opinie, redacţia Acoladei publică odiversitate de opinii ale colaboratorilor, fără a-şi asuma

responsabilitatea pentru acestea.

După ce l-au făcut pe Băsescu, prin porta-voceagrupului de intelectuali vrăjiţi de lupta împotriva „sistemuluiticăloşit”, un preşedinte „pentru alte coordonate istorice”, aceştiintelectuali nu s-au dezis de idolul lor nici după ce s-a produs,în ochii lor antipesedişti, o adevărată mezalianţă a preacuratuluipartid prezidenţial cu încornoraţii din partidul inamic al„bătrânului edec comunist” şi al tânărului prostănac aflat laconducerea sa. Au cam strâmbat ei din nas în semn că le puteceva, dar cam la atât s-a redus reacţia elitei intelectualeromâneşti, care nu s-a trezit nici măcar la apariţia unor dezvăluiricu privire la averea unor membri ai familiei prezidenţiale,agonisită pe căi doar de ei ştiute, chiar dacă bănuite de noi toţi.

Dar zilele marinarului la conducerea ţării par numărate. Aşa că n-ar fi exclus să asistăm de lao zi la alta la o mică schimbare de atitudine. Aceasta ar justifica mai apoi, după alegerileprezidenţiale de la toamnă, un eventual nou „apel către lichele”. Ar ieşi acest reîmprospătatapel de sub pana aceluiaşi combativ adulator de până mai ieri al instituţiei monarhice şi alRegelui Mihai, trecut subit în tabăra republicanului şi securisticului Traian. Precum armăsaruldin poveste, gustând din jăraticul îndemnurilor mobilizatoare ale unor ultime dezvăluiri aleprocurorilor ce vor ieşi până la urmă de sub tutela marelui conducător ca să mai scarmenepuţin la dosarul flotei şi la multe alte dosare păstrate sub obroc pentru o imunitateprezidenţială tot de ei inventată, scrutătorul „coordonatelor istorice” se va face purtătorulde cuvânt al aceloraşi intelectuali care-l vor sluji cu aceeaşi credinţă pe noul purtător alflamurii anticorupţie, fie acesta Crin Antonescu, fie un Geoană remodelat după ultimelelinii ale modei de la Paris sau mai ştiu eu de unde.

Din păcate, evenimentele din Basarabia nu ne lasă timp pentru prea multe speculaţiipe această temă. Ceea ce se întâmplă acolo ne aminteşte dureros de evenimentele din proprianoastră ogradă. Voronin a fost încondeiat – şi pe bună dreptate! – cu cele mai colorate

epitete pentru bolşevismul său impertinent şi manipularea manifestanţilor basarabeni, iarmai apoi pentru vânarea lor pe stradă, pe băncile şcolilor sau prin amfiteatre. Nu pot să numă gândesc că la noi lucrurile au fost de zeci de ori mai sinistre în decembrie ’89, în ianuarieşi februarie ’90, ca să nu mai vorbim de 13 – 15 iunie ale aceluiaşi an, când s-a murit în masăşi de cele mai multe ori aiurea, doar pentru că un „despot luminat” voia să apere (sau să dez-întineze) idealurile până la el grav maculate ale socialismului. Pe atunci însă nu exista UniuneaEuropeană; cealaltă uniune, din Răsărit, dicta încă dincoace de Prut iar Gorbaciov făceazilnic gargară cu concepte precum Casa noastră Europa. Acum bietul domn Voronin, chiarfăcând jocul năpârlitei puteri răsăritene, trebuie să ţină seamă, precum mielul blând sugândla două maice, şi de exigenţele, destul de catifelate, oricum, venind dinspre Bruxelles. Cuposteriorul în două luntri nu te poţi impune nici ca vajnic apărător al susnumitelor idealuri,nici ca super democrat sau luminat despot dincolo de gârla curăţată deja demult de rămăşiţelepodurilor „de flori” cu care Ion Iliescu se spălase pe mâini de orice responsabilitate faţă defraţii basarabeni.

Dar ce-a fost a fost, important pentru noi, ca şi pentru ei, este ce va fi de acumînainte. În ce măsură anemicele semnale venind din Occident sau din mai puţin occidentalacapitală dâmboviţeană vor putea susţine dorinţa legitimă a opoziţiei transprutene de anulareşi de repetare a alegerilor fraudate precum, după cum s-a mai spus, cele din România anului’47. De asemenea, în ce măsură promisiunea băsesciană de urgentare a acordării cetăţenieipentru românii din Republica Moldova, promisiune înnegrită până în vârful unghiilor deinterese electorale, va fi transpusă în fapt, spre unanima disperare europeană, date fiindîntrevăzutele urmări în plan economic. În ce măsură opoziţia populară de la Chişinău, lipsităde conducători credibili, va putea continua lupta împotriva unui sistem sângeros şi ruinător.Putem doar să sperăm, în ciuda tuturor dezamăgirilor de până acum.

Radu ULMEANU

Evenimente

ErErErErEratã la pratã la pratã la pratã la pratã la prezezezezezentententententarararararea din numãrea din numãrea din numãrea din numãrea din numãrul trul trul trul trul trecut a poeecut a poeecut a poeecut a poeecut a poetttttei Aei Aei Aei Aei AdriennedriennedriennedriennedrienneRich .Rich .Rich .Rich .Rich . S-a nãscut în 1929, în Baltimore, Maryland. Este poetã, eseistãºi feministã. Predã la Brandeis, Swarthmore, Harvard ºi Columbia.Premiile obþinute ( �The Dorothea Tanning Prize pentru �mãiestrie înarta poeziei� oferit de �The Academy of American Poets, theMacAarthur Fellowship, the Ruth Lilly Poetry Prize ºi Poets�Prize, etc.)sunt dovada aprecierii operei acestei scriitoare. Ea îºi propune sãsondeze �cele mai întunecate ºi bogate izvoare ale poeziei: sexul,sexualitatea, rãnile sexualitãþii, identitatea sexualã, politica sexualã�ºi �sã depãºeascã barierele artificiale ridicate între privat ºi public,Vietnam ºi patul iubiþilor, imaginile cele mai profunde pe care leconstruim în visele noastre ºi cele mai multe întâmplãri din timpulzilei��

Cronica literarã

Acolada nr. 1 - ianuarie 2009 3 Acolada nr. 4 - aprilie 2009

(Continuare în p. 22)

Între transcendenţă şi istorieTot mai îmbucurător ampla bibliografie consacrată

lui Mircea Eliade s-a îmbogăţit notabil prin aportul luiPetru Ursache, purtînd un titlu metaforic, CameraSambo, şi un subtitlu „de lucru”, Introducere în operalui… Semiinterzisă în deceniile comunismului,repartizată cel mult „cu porţia”, atent drămuită în funcţiede capriciul „forurilor”, această operă ni se înfăţişeazăca un eşantion al libertăţii spiritului, astfel că exegeţiice o abordau pe atunci, Adrian Marino, Eugen Simion,Sorin Alexandrescu etc., aveau pînă la un punct aluraunor adversari ai regimului totalitar. Spectacolulalternanţei momentelor de jignitoare toleranţă şi detotală prohibiţie a creaţiei eliadeşti conţine şi o scenă

care, chiar dacă e imaginară, surprinde impactul esenţial între cultură şi ignoranţă agresivă:„După o legendă bine difuzată la vremea ei, tovarăşa Gîdea ar fi dat poruncă să fie chematde urgenţă împricinatul Eliade la organizaţia de bază şi şmotruit să-şi facă autocritica”.După decembrie 1989, remarcă Petru Ursache, se joacă al doilea act, „mai subtil şi maidur” al reprezentaţiei. Aproape ritualic, orice comentariu dedicat marelui om începe cuprecizarea: „Eliade a fost legionar”, urmată uneori, regretabil, de „cuvinte la fel despăimoase” ca şi cele folosite de proletculturnici: „slugă nazistă”, „răufăcător”, „pătat moral”ş.a.m.d. Pe alte meridiane, Daniel Dubuisson îl declară fără înconjur pe Eliade „militantfascist”, pretinzînd că acesta ar fi „transpus în homo religiosus idealurile (mistice, elitiste,macabre, violente, antisemite şi războinice) care-l exaltaseră atîta în tinereţea sa fascist㔺i concluzionînd scandalos că „opera lui Eliade nu stîrneşte unor cititori decît o profundăstînjeneală”. Se uită prea uşor că Eliade a fost atras de indenegabilul ideal de spiritualitatecreştină, de „revoluţia spirituală” preconizată de extrema dreaptă, „singura mişcare politicăromânească care lua în serios creştinismul şi Biserica”, după cum specifica el însuşi, şi căs-a disociat net, în Memorii, de actele de violenţă comise de oamenii lui Horia Sima, precumo gravă îndepărtare a Mişcării de ţelurile sale nonpolitice. După cum nu ezita să afirme căasasinarea lui N. Iorga a compromis definitiv Mişcarea cu un nobil program iniţial. Nici N.Manolescu nu evită, în Istoria d-sale, această extinsă discuţie a relaţiilor lui Eliade culegionarismul, ce riscă a eclipsa restul copleşitor al prezenţei şi creaţiei sale. Atracţia pecare Cămăşile verzi au exercitat-o asupra tînărului Eliade n-ar putea fi negată, însă exagerareaînvinuirii în chestiune, lăţirea ei maliţioasă peste întreaga-i figură nu se cuvine a duce ladiminuarea ori, direct, la contestarea operei sale de ranginternaţional. Totul are o limită. Ocupîndu-ne decolaboraţionismul manifest al unor M. Sadoveanu,T. Arghezi, G. Călinescu, Camil Petrescu, care ausfîrşit prin a sluji propaganda comunistă, nu ne-am gîndit o clipăsă-i demitem pe aceşti foarte importanţi scriitori din poziţia lor de reprezentanţi de căpetenieai literelor româneşti. Niciodată nu le-am contestat importanţa, aşa încît incriminările de„desfiinţare” ce ni s-au adus de către, de pildă, dl. E. Simion, n-au nici un temei. De ce s-arproceda altminteri cu autorul Istoriei credinţelor şi ideilor religioase? Iată, în această privinţă,o echilibrată opinie occidentală, semnată de Roberto Scagno, în Corriere della sera: „Înrăspunsul lui Cesare Segre (Corriere della sera, 19 mai 1966) la intervenţia calmă şi avizatăa lui Julien Ries asupra legăturilor dintre Mircea Eliade şi mişcarea nazistă, mă văd asociatunui grup de prestigioşi care, chipurile, ar fi cercetat teoriile eliadiene «din chiar perspectivaa ceea ce avea să fie mai apoi aprofundat de Dubuisson». Eu, dimpotrivă, în cei pestedouăzeci de ani dedicaţi studiului gîndirii lui Eliade şi publicării în versiune italiană a opereisale româneşti, n-am descoperit nicio urmă de «rasism», «nazism», «antisemitism» sau derepudiere a «tradiţiei iudeo-creştine»”. Specialitate a mentalităţii totalitare, repulsiv îngusteîn tendenţiozitatea-i vandalică, „demolările” valorilor n-ar trebui să constituie scopul unordiscuţii, fie şi polemic tensionate din spaţiul libertăţii de opinie. A încerca practicarea lornu e decît un spasm al impasului intelectual-moral.

Ne propunem ca, în rîndurile de mai jos, pornind de la substanţialele, de cele maimulte ori foarte convingătoarele analize ale lui Petru Ursache, să prezentăm cîteva aspecteale raportului dintre metafizică şi istorie în concepţia lui Mircea Eliade. Raport fundamentalîn cuprinsul operei sale, întrucît, plecat la drum cu ochii aţintiţi spre zările absolutului,Eliade s-a văzut surprins de vîrtejurile temporalităţii, silit a-şi preciza poziţia faţă de epocace l-a circumscris nu fără distorsiuni de carieră şi diverse alte tribulaţii. Fixarea în spaţiupe care a urmărit-o a fost reprezentată de axis mundi, punctul în care Cerul întîlneştePămîntul, în calitatea lor de repere ale primordialităţii, iar fixarea în timp s-a situat subemblema nietzscheană, deşi cu rădăcini în filosofia greacă antică, a „eternei reîntoarceri”,mişcare cu caracter ciclic înspre începuturi. Şi-a propus a restaura spaţiul şi timpul, termeniîntrucîtva uzaţi prin rularea lor în filosofia modernă, redîndu-le un sens generos, universal.În Cuvîntul înainte la Mitul eternei reîntoarceri, Eliade găseşte cu cale a preciza că, studiindsocietăţile tradiţionale, a fost surprins de o trăsătură comună a acestora şi anume „revoltaîmpotriva timpului concret, istoric, nostalgia unor reîntoarceri periodice la un timp mitic aloriginilor, la Marele Timp”. Spre a preciza: „Sensul şi funcţia a ceea ce am numit «arhetipurişi repetare» nu ni s-au limpezit decît în momentul cînd am sesizat îndîrjirea acestor societăţide a refuza timpul concret, ostilitatea lor la orice încercare de «istorie» autonomă, adică deistorie fără regulă arhetipală”. Întoarcerea înţeleasă în acest chip e tangentă la călătorie,iar călătoria la exilul de care cărturarul nostru a avut parte. Menţionînd capodopereleliteraturii ce ilustrează ipostaza de „homo viator”, Odiseea ce aderă la ontologia arhaică şiDivina Comedie deschizîndu-se spre ontologia religioasă creştină, Eliade se recunoaşte înprima scriere: „Fiecare exilat este un Ulyse în drum spre Ithaca”, adăugînd generalizatorcă orice existenţă „reproduce” aventura odiseică. Periplul spre Ithaca al personajului homerice un drum spre Centru, favorizat de condiţia exilatului. Osîndit de zei, acesta trebuie,pentru a percepe tîlcul peregrinărilor, să le accepte ca pe un îndelungat şir de încercăriiniţiatice sub chipul obstacolelor ce-l împiedică a se întoarce acasă, în Centrul suprem:„Aceasta vrea să spună: să vezi semnele, sensul ascuns, simbolurile, în suferinţele,depresiunile, secătuirile de zi cu zi. Să le vezi şi să le citeşti chiar dacă nu sunt acolo; dacăle vezi, poţi să construieşti o structură şi să citeşti un mesaj în curgerea amorfă a lucrurilorşi în fluxul monoton al faptelor istorice”. Aşadar Eliade interpreta exilul ca o întruchiparea mitului milenar al călătoriei fiinţei spre un Centru coincident cu identitatea sa. Ulyseeste „tipul călătorului hăituit” ce se îndreaptă spre Ithaca, „cu alte cuvinte spre sine însuşi”.

Exponent al unei generaţii ultragiate de circumstanţele istorice, Eliade nu s-a lăsat însăpradă „nostalgiei”, pasivităţii dolorice, optînd pentru postura combativă, bizuită, după cumafirmă Petru Ursache, pe trei vectori, voinţă, suferinţă, participare, „în conformitate cuidealul uman de reinstaurare a valorilor morale îndătinate şi necesare fiinţei de pretutindeni”.

Se cuvine subliniată interpretarea oferită de Eliade conceptului reîntoarcerii, cusugestii din Platon, ca o reactualizare a unui act întemeietor, săvîrşit în illo tempore.Realitatea unui obiect sau a unui act e condiţionată de imitaţia sau repetiţia unui arhetip,astfel că „tot ceea ce nu are un model exemplar este «golit de sens», adică lipsit de realitate.Oamenii ar avea deci tendinţa de a deveni arhetipali şi paradigmatici”. Ceea ce relevărecursul la cea mai îndepărtată şi concomitent cea mai prestigioasă tradiţie. Cît priveştefactorul sacru, indicînd divinitatea ca prezenţă voliţională, acesta e înfăţişat în relaţie cuprofanul care-l poate masca, împrejurare ce-i face posibilă continuitatea şi în epoca noastrăsceptică şi supertehnicizată în demonia sa materialistă. Sacrul ni se comunică prinmodalitatea unor „semne” pe care le pot decripta indivizii cunoscători, iniţiaţii. Acteleîntemeietoare ale divinităţii pot fi imitate prin ritualuri capabile a regenera fiinţa, a o înzestracu forţele cu care a fost cosmogonic programată. Desigur, omul se vede silit, şi aceasta etragedia sa, a oscila între sacru şi profan. Ultimul, „raiul de jos”, are totuşi o valoare imanentă,putînd fi exploatat de creatură în folosul său, istoria însăşi putînd fi orientată potrivit unorprincipii benefice, în măsura în care o acceptăm ca o componentă a destinului nostru.Eliade denunţă deturnarea ei printr-o „teroare” ce s-a îmbinat în epoca actuală cu „exilul”,adică o cădere chiar din profanul ce-şi are rostul său tradiţional, o prăbuşire în haos.

Una din accepţiile Centrului este la Eliade racordarea creaturii la istorie, cultivareapatriei şi trecutului eroic, precum în cazul poporului nostru rezistenţa dacică, limba maternăromanică, specificul etnic în ansamblu. Astfel cerul metafizic se intersectează cu toposulromânesc. Cutremurat de dramatismul temporalităţii la care a fost martor şi a cărui victimăa devenit, gînditorul se apropie de istorie ca de un domeniu ce-i îngăduie a-şi articula oreacţie creatoare. În 1943 publică un studiu etno-istoric, Românii, în paginile căruiareverberează momentele de ascensiune şi înfrîngere ale neamului, avînd, în zona subliminală,două modele active, mitul lui Zalmoxis şi cel al păstorului mioritic. Hegel e unul din autoriice-l incită pe Eliade îndeosebi după război. O însemnare din Jurnal, datată 26 septembrie1952, consemnează: „Ca de obicei, revin la Hegel. Aceasta mi se întîmplă de cinci sau şaseani, de cînd încerc să înţeleg sensul «istoriei». Revin la Hegel de două sau trei ori pe an.Citesc ore şi zile întregi textele pe care le am asupra mea – mai precis textele traduse şicomentate de Kojeve şi Hypolite”. Cu toate obiecţiile ce i le aduce, găseşte afinităţi între o

atitudine ideatică a filosofului german din tinereţea acestuia şimişcarea de la „Criterion”. Pînă în septembrie 1800,

autorul Fenomenologiei spiritului se vădea interesatde „sursele religiei şi ale istoriei”, era atras de

„concretul istoric”, de existenţa popoarelor, de „spiritul” cetranspare în viaţa umanităţii. Încercînd a concilia abstracţiunea cu integrarea „timpuluiconcret”, Eliade notează la rîndu-i, cu satisfacţie: „Am consacrat aproape treizeci de anidin viaţa mea studiilor «concrete»: filosofie, istorie, folclor, religii. Dar am avut totdeaunaca scop final să degajez sensul spiritual al materialelor studiate”. Hegel imputa romanticilorgermani că n-au aderat la momentul istoric „concret”, ceea ce i-a privat de şansa unuidestin tragic. În opinia lui Eliade, situaţia romanticilor contemporani cu Hegel a revenit înanii 1935-1938, ai „Criterionului”, cînd a izbucnit o dispută între „istorişti”, adepţi ai„angajării”, şi „intelectualii” ce se voiau abstraşi din prezentul istoric. Căzuţi deja în vria„concretului” evenimenţial, ultimii dădeau totuşi noţiunii de „destin colectiv” un înţelespolitic limitat, corelat cu „carierismul”. Pe atunci, Eliade lua apărarea „intelectualilor”,însă lucrurile s-au schimbat după 1944. Integrării spontane, de bună credinţă a unor„istorişti” în activismul naţional (unii dintre ei au devenit martirii temniţelor comuniste) is-a substituit înregimentarea culpabilă a numeroşi intelectuali, la cerinţele unui regim deocupaţie. Metoda de atragere a colaboraţioniştilor: şantajul. Cuvintele lui Mircea Eliade,referitoare la polemicile dintre comuniştii şi existenţialiştii francezi, dar cu o aplicabilitatemai largă, cad acum pe terenul unui „istorism” mistificat: „Este un şantaj care sfîrşeşteaproape totdeauna pentru a ne da nouă dreptate. Se «aderă» pentru a «se salva», pentru arămîne în «viaţă», în «istorie», în sfîrşit, şi pentru aceleaşi raţiuni, voi semnaţi manifestecare spun exact contrariul faţă de ceea ce credeţi, vă faceţi autocritica şi acceptaţicondamnările tribunalului popular care reprezintă «Spiritul timpului». De analizat într-o ziaceastă gravă eroare, «validată» şi transfigurată de Hegel, care îi obligă pe «intelectuali» sărenunţe la vocaţia lor proprie”.Din păcate, această „renunţare” întrupa adesea, întotalitarism, unica soluţie posibilă de exprimare, între dirijism ideologic şi cenzură…

Eliade nu întîrzie a-l examina cu severitate pe Marx. Discursul marxist s-a bizuitpe înlocuirea legilor naturale, evidenţiate de grecii antici, prin lupta de clasă în numelecăreia s-a proclamat teza unei istorii exemplare, cu caracter imperativ. E un caz de mitologiefabricată, un „provincialism mitologic” al cărui universalism nu se susţine. Formuleledeterministe ale marxismului, psihanalizei etc. n-ar putea fi sacrosancte, deoarece sărăcescfiinţa, o expun nevrozei. Apărarea eficientă împotriva unor atari erori este transcendereavicisitudinilor istoriei prin apelul la valorile şi practicile spiritului: „Eu am sentimentul, seconfesează istoricul religiilor, de a fi descoperit în doctrina şi riturile iniţiatice singuraposibilitate de a mă apăra contra «teroarei istoriei» şi pentru salvarea colectivă. Vreau săspun că dacă noi reuşim să experimentăm, să ne asumăm sau să valorizăm teroarea,disperarea, depresiunea, absenţa aparentă a sensului istoriei, ca orice probă iniţiatică –atunci toate aceste crize şi aceste torturi vor căpăta un sens, vor cîştiga o valoare şidisperarea faţă de un univers concentraţionar ni se va risipi”. Eliade subliniază preeminenţamemoriei mitice asupra celei istorice, întrucît conştiinţa colectivă e modelată de mit (ceeace confirmă şi studiile unor Arnold Van Gennep şi Petru Caraman), nesocotind detaliilespre a se opri asupra faptelor capitale. Aici se poate vorbi, aşa cum remarcă şi Petru Ursache,de o consonanţă cu filosofia lui Blaga ce valorifică la rîndu-i istoria prin prisma timpuluisacru, relevînd, spre a ne sluji de cuvintele autorului Spaţiului mioritic, „conştiinţa de a fi

Gheorghe GRIGURCU

Petru Ursache: Camera Sambo , Introducere în opera lui Mircea Eliade, ediţia aIII-a revăzută şi dezvoltată, Ed. Eikon, 2008, 304 pag.

Acolada nr. 4 - aprilie 2009

Flux-Reflux

4

Secvenţe

Barbu CIOCULESCU

Lupta criticului cu îngerul1De cum deschizi un tom de nicolae tzone constaţi

că, foarte grăbit, poetul n-are timp să fie scurt, dar că,totodată, trăieşte în nostalgia lapidarităţii – şi o cultivă, pemari suprafeţe: „scurt pe doi” începe un poem pe cinci pagini,cu versuri de 100 de silabe, dacă număr bine. Şi cu fantasticulsfârşit: „Scurt pe doi marea avalanşă va trebui să se întâmpledestul de curând şi dacă sub ea/ vom pieri va fi bine căciacoperiţi de zăpezi îngheţate/ altfel ne va fi decât îmbrăcaţipentru eternitate în fierbinte pământ.” Între fragmenteleversului – spaţii albe!

xDacă în viaţa de toate zilele răul maculează binele,

în opera lui nicolae tzone binele maculează răul, frumosuldegradează urâtul, prefigurând nereuşita vindictei drept calede mântuire.

xDe cum citeşti un poem de n. tz., te afunzi în clarul

său tradiţionalism: pe când un dadaist ar face dragoste cumaşina lui de scris, poetul sărută o femeie, strivindu-i buzele,în felul în care jubila Ion Heliade Rădulescu, în Sburătorul.Ca să nu mai vorbim că formula de capodoperă maximă l-arfi sedus pe Macedonski. Versul liber a fost stăvilarul. Însă,asemeni oricărui baraj, acesta a cedat.

xCeea ce displace relelor mirosuri sunt miresmele,

vezi pagina 33 din capodopera maxima – editura Ion Vinea–, pagina 33 a vârstei la care mor marii aleşi, precum şigradul maxim al unei confrerii ai cărei membri suntem.

xDacă poemul e un fluviu majestuos şi fertil la Pablo

Neruda, nu înseamnă că genul trebuie părăsit, cirecomandabil este să cauţi în undele sale cosânzeana cupulpele cele mai vânjoase şi curajoase, soiul de femeie careplace criticului, însă pentru că acesta derivă dintr-un poet,iar n. tz. îşi scoate ochii, înşirăm petalger două perechi de ochi. Frumosne şade !

xDe cum se declară fiinţa poem, nicolae tzone

dobândeşte chip, profil, carnaţie, inconfundabile, ca domnulpoezie şi poate – zic poate – prea încrezător că va devenimăscăriciul nenăscutelor încă generaţii poetice. Pentru cănu se ştie niciodată cine va lua ultimul cuvântul, la licitaţiafinală. Las’ că unui atlet nu-i stă bine ca măscărici. Cu, aici,o excepţie: când ai conştiinţa tragicului. Altfel, e neîndoioscă a fost poet de seamă astăzi, între orele nouă şi zece. Trofeulpe care l-a scos în acest răstimp la lumina soarelui străluceşteîntr-adevăr. Eram de faţă !

xDacă deschizând un volum de versuri şi

„lecturând”, cu răbdare şi devoţiune, cu sinceră râvnă şiîncrâncenare, ai mereu impresia că ceva îţi scapă, cazul tăueste irecuperabil, nimeni şi nimic nu-ţi poate veni într-ajutor.Situaţia se schimbă favorabil, dacă nu înţelegi nimic, atuncieşti copt pentru a deveni critic literar şi e necesar să ţi sespună răspicat că dacă nu-ţi cultivi vocaţia, te vei rata. Lapolul opus, poetul se ratează când înţelege totul. În luptadintre critic şi poet, cine se alege cu fractura tibiei?

xPe când poetul candidat la banala capodoperă nu

mai tace, dimpotrivă poetul capabil să realizeze maximacapodoperă caută tăcerea. Nu despre oricare, ci despresingurătatea singurătăţii lui. O face în ample falduri: „Trebuieîn sfârşit să mă obişnuiesc cu faptul că doar moartea mea cădoar poemul meu mă iubesc pe lumea aceasta/ că doarsângele meu mi-e credincios că doar limba mea suportăschizofrenia/ verbului pe care călăresc precum beduinii pecămile-n pustiuri/ trebuie să-mi scot fără părere de rău ochiişi să mă-ncred numai şi numai în poemele mele”.

xDacă ai uzul lecturii de poezie, auzi de îndată bătaia

de inimă a versului, ceea ce comun, curent se numeşte ritminterior, puls poetic, capcana în care te arunci cu poftă,cititorule. Silabă tare, silabă moale, în absolută succesiune,nasc suflul unei cantate ce-şi află începutul la sfârşitul celeianterioare şi sfârşitul la începutul celei ce urmează, în puraoriginalitate a autenticităţii: „o muzică e moartea o muzicăde trompete repezi ascuţite şi de clopote cu limba dinzgârciuri de atrii întinse la maxim”. Cu îndemnul:„contimporanule mănâncă-mi fesul cum şi eu îţi mănânc

neviaţa/ cu nimicurile ei flocoase poroase grase şi groase”.Îmi pare că şi Şerban Foarţă a reţinut acest citat. Însă întranscrierea mea sună altfel.

xDe cum misterioşi conducători ai lumii prin

interpuşi ce nu le cunosc faţa se pregătesc în negre cabinetesă ne aservească fără scăpare, iar noi nu putem face nimic,necunoscându-le nici locaţia, nici identitatea, ceea ce punela cale poetul, în atelierele lui ultrasecrete ni se dezvăluieîn frunzoase poeme „răbufnind de viziuni şi sensurinebuneşti dar nu obscure, dar nu pieritoare”.

xDacă, pe undele cimentatului Guadalquivir ce

traversează Bucureştii, poetul pluteşte călare pe un fotoliuuzat, criticul îl urmează într-o barcă cu motor al cărei bâzâitalungă pescăruşii. Mă-ntorc şi zic: ar fi mai bine să-lurmărească, pe o şosea paralelă gârlei, călare pe o bicicletăcu schimbător de 16 viteze?

xPe când criticul, clasicizant impenitent, preferă

bustul înmugurit, „sânul tău mărunt ca o vrabie”, la ConstantTonegaru, preferinţă de oarecare ambiguitate, – vezi torsulDianei – poetul capodoperei maxime are viziuneaplenitudinară a Căii Laptelui, cu trimitere mai degrabă laVenus din Willendorf. Delicatului sân, la preţioaselesecolului francez, împodobit de natură cu „un bouton derose”, el îi preferă rurala ţîţă – cu â din i, într-o invocaţie deobsesională forţă. În fapt, o declaraţie de dragoste.

xDacă mi-a plăcut un poem încă din titlu, acela a

fost „domniţa poezie face rondul de dimineaţă”. Zice „ea avenit plutind pe saboţi de sticlă albastră (... ) rotulele eiluminau ca stelele (... ) ochii nu-i avea cu ea şi nici sânii (...)domniţa poezie nu scotea nici un cuvânt (...) era mută şi

foarte frumoasă (...) (...) era în tăcereasa sculptural-foarte tandră şi foartesinceră (...) (...) domniţa făcea rondulde majestate”, cu încheiere magnificretorică: „ea a venit plutind pe saboţi

de sticlă albastră strălucind ca o bijuterie de mare fineţe/ochii nu-i avea cu ea şi nici sânii şi fără ochi şi fără sâni eraperfecţiune întruchipată.”

xDacă fecioara care spune da îşi pierde statutul, ce

se întâmplă cu criticul care se entuziasmează de cadenţeleirezistibile ale nu oricărui soi de capodopere, ci a uneiamaxime, garantat tzoniene, bătând ca valurile în pereţiinopţii? Îşi pierde el magistratura? Cum, totuşi să nu fii deacord cu lamento-ul: „pentru ce alexandre macedoane sămai cuceresc eu azi poezia dacă moartea ta oricum estefără întoarcere? ”Poate pentru că: „persia nu mai este cumştiai tu un ţinut şi o ţară este o stea pe care nu o vedenimeni în afară de mine.” Criticul se uită prin lunetă, zăreşteşi el ceva, pe când în spatele lui „maimuţa universală facecaca în cişmigiu în bucureşti.”

xPe când avânturile erotice ale poetului cresc pe o

orgă cu trei registre: „te sărut pe buzele tale de sânge strivitîţi mişc şi îţi înghit buzele tale de sânge strivit”, de orecâştigată juvenilitate, criticul începe să aibă nostalgiasonetului, ba chiar a poemului într-un singur vers, surd lavuietul de ape în revărsare. În întreaga operă lirică de pânăacum a lui nicolae tzone, poemul-fluviu pare scris dintr-ouriaşă suflare, inspirând puritate şi expirând grotesc, într-omişcare ca de rotaţie, reînnoind în culori schimbătoareaceleaşi motive, de curată sorginte romantică, în figuri acăror metamorfoză, în capodopera maxima, desenatoareaMihaela Şchiopu a prins-o foarte bine.

xDacă cititorul va urma până la capăt lectura

maximei capodopere se va trezi într-un prezent etern. Şi vaînţelege ca pe o piruetă versul final: „şi acum să fim cuminţi/să ştergem prefăcându-ne că nu ştim nimic poemul acestaşi cartea aceasta de la un capăt la altul.”

Profesional, criticul se va opune. El crede.

Un nou roman deAugustin Buzura

Raport asupra singurătăţii, noul roman al luiAugustin Buzura, apare la zece ani după romanul anterioral prozatorului, Recviem pentru nebuni şi bestii, din 1998.Acela apăruse şi el la zece ani după cel dinainte, Drumulcenuşii, din 1988. Socotind, ar fi de observat că în epocapost-decembristă productivitatea literară a lui AugustinBuzura diminuează. Înainte el le oferea cititorilor cam latrei-patru ani un nou roman, aşa cum se ştie : Absenţii în1970, Feţele tăcerii în 1974, Orgolii în 1977, Vocile nopţiiîn 1980, Refugii în 1984, Drumul cenuşii în 1988.Schimbarea ritmului ce să însemne ? Poate fi vorba desprerestrângerea voită a timpului pentru scris, prozatoruldedicându-se acum, în mai mare măsură decât altădată, şialtor activităţi decât literatura propriu-zisă. A întemeiat şicondus Fundaţia Culturală Română (azi I. C. R.), până cenoul preşedinte al ţării, abia ales, în 2004, l-a destituit. Acondus şi conduce publicaţii. Dar poate fi vorba şi de faptulcă factura însăşi a scrisului său şi noua materie care i seoferea i-au impus lui Buzura, după 1989, o încetinire de ritm.Prozator realist, preocupat de formele pe care le ia viaţasocială, de felul în care istoria generează conflicte şi drameomeneşti, Buzura va fi avut nevoie să privească de la ooarecare distanţă realităţile post-decembriste. Să leurmărească mai de sus pentru a le desluşi în întregul lor şisensul înaintării generale.

Prozatorul a vrut să vadă cât de cât spre ce seîndreaptă societatea post-revoluţionară, către ce fel deorizont. Aceasta chiar dacă rămâne şi în noile romane uninvestigator mai cu seamă al trecutului. În Recviem pentrunebuni şi bestii explora ultimii ani ai regimului totalitarcomunist, urmăriţi în aspecte care, într-un fel sau altul, seprelungeau şi după 1989. În Raport asupra singurătăţiicoboară încă mai mult în trecut, în epoca întâiului războimondial şi în interbelic, înv r e m u r i l e celui de aldoilea război şi ale primilorani de după, apoi în aniicomunismului instalat cuforţa, ai regimului Dej şi ai regimului Ceauşescu, airezistenţei în munţi şi ai colectivizării, ai dictaturii groteşticeauşiste, pentru a ajunge şi în post-comunism, în spaţiilenebuloasei tranziţii.

În cronica din România literară (nr. 10/2009),Daniel Cristea-Enache vorbea despre „structura deschisă”a acestui roman, „în sensul că pe o platformă a bătrâneţiirecapitulative apar diferite istorii, şi încă larg desfăşurate,aproape autonomizate”.

Avem într-adevăr de-a face cu o „structurădeschisă”, capabilă să facă loc în roman nenumăratelor istorii„aproape autonomizate”. Impresionează, ca în toateromanele lui Buzura, luxurianţa epică, necontenitainterferare de planuri narative şi de „voci”, totul conlucrândla impunerea impresiei de tumult social. Singurătatea asupracăreia Cassian Robert, bătrânul medic psihiatru retras înmunţi, îşi alcătuieşte „raportul” este o singurătate asediată,un domeniu al refugiului în jurul căruia totul fierbe. Suntvalurile de rememorări care îl asaltează pe erou, suntretrăirile mentale dureros de lucide şi de „concrete” alemai multor vieţi, s-ar putea spune, fiindcă eroul se transpune,se proiectează în mereu alte şi alte personaje, bărbaţi şifemei cu experienţele lor, mereu altele şi altele, din variatelocuri şi timpuri.

Îndrăgostit la sfârşitul vieţii de tânăra Mara, careşi ea îl iubeşte, Robert se gândeşte să-i lase acesteia, dupăce-l va încheia, caietul, „masivul caiet” cu însemnări în carese cercetase „cu furie şi disperare”, martorul credincios atot ce trăise decisiv, al frământărilor, al crizelor, al căutăriidramatice de sine. Are uneori impulsul de a distrugemanuscrisul, fără să aibă şi curajul să o facă. Îl va lăsa totuşitinerei iubite, ea îi va hotărî soarta. De altfel mai are încăde scris, acesta este doar primul caiet al Raportului asuprasingurătăţii.

Proză densă de autoscrutare, cu deschideri amplecătre social şi istorie, în marea linie narativă reactivată acumde Augustin Buzura, unul din romancierii noştri cei maiimportanţi. Aşteptăm cu explicabil interes cel de al doileacaiet al Raportului asupra singurătăţii , anunţat de autorul-personaj.

Gabriel DIMISIANU 1)Pe marginea volumului: Capodopera maxima denicolae tzone, cu un preambul şi un desen de Şerban Foarţă,cu o postfaţă de Şerban Axinte, carte desenată de MihaelaŞchiopu.

P o e z i eP o e z i eP o e z i eP o e z i eP o e z i e

Acolada nr. 1 - ianuarie 2009 5 Acolada nr. 4 - aprilie 2009

GADGETURI DE PRELUNGIT STAREA DE FIIREÎN DEZLEGĂRILE DE CORP

despre îmblânzitori şi neîmplinirile tale

(La ora 18, Victor Brauner mi-a spus: ochii şi limbile sedeşurubează cu delicateţe, totul se păstrează peste noapteîn paharul cu apă (pisica nu are voie să dea târcoalepaharului). La ora 18.03, eu l-am întrebat: ce este noaptea?cine este pisica nopţii? cine este cine?)

am fost acolo doar pentru a vedeaicoana cortexului evreica nemuritoare din vopseletensiune pinealăpământ ce iluminează blândul sephirot

diferenţa de temperatură dintre două dialectecu care cele două limbi ale şarpelui te îmblânzescsexual

nu femeie sau bărbat cât obiect semantic invizibilcare creşte în tine hipnoticprecum o gaură neagrădincolo mai intens decât aicieşti nefiind, mai mult decât nu eştitu tragi limitele de coamă şi cerşeşti contur

femeia din tine luptă cu bărbatul din tineei încleştaţi cu falange de oţel se bat pentru fotoliilefierbinţi din uterul tăudin atriile taleşi pentru suitele tahicardiceo încrâncenare ce te epuizează euharisticdeschizi gura şi înghiţi bucata de pâine uscatăce alunecă pe gât trece zidul în laringe şi cântăun şarpe divin te sterilizează cu evangheliile fiiriiloveşti în tine cu plânsul bici şi te zbaţi pentru fiecareîmblânzireom ou în tăcerea stinsă salivă sânge supus

nu mă vezi eu sunt eu sunt eu sunt picăturile ce curg pefaţa taatunci când renunţi şi te predaiatunci când el îţi taie un sân o felie de măr verdeatunci când te lepezi de el de ea şi clepsidra se întoarcelumea se strecoară în pâlnia minţii talenu vezi nimic dar ştii că aparţii cuivadin fiecare abstracţiune ţâşneşte un izvorsorbit cu sete de cele două limbi de rece de cald

nu de foame vei muri nu de şarpe nu de entropiecât de nemiloasa trecere prin tine a cercului ce nu seînchide

Acorduri cu barré

(nopţi pentru chitară rece)

sunt nopţi care se adună în tine

Angela FURTUNĂ

precum un plaurdin care vor creşte flori piticevor urca pe creştetul unei stânci te vor mestecate vor descoperite vor măcina te vor alintate vor împărţi în grămezi de gheare te vor strângeîntre buzele uscate şi te vor răsucica pe un pergament în mezuza roşietrupul de carne al versetului pulsatilcitind nu literele ci curgerea lor de la dreapta la stângafiresc suind domol înspre început

eşti liberă să cobori apoifiecare pas cu surdină de galaxiete leagă de o nouă pozitivitateimportant este să nu te opreşticând iradiezi chemarea când deschizi ferestrele una dupăaltaşi fiecare ochi se deschide în alt realce străbate cu pleoapa arcane suitoarevezi ceea ce înstrăinează retina de imaginarşi vezi cu neatingere pentru că nimic nu există pur şisimpludoar pare să fie

de fapt iubeşti tot ce va fi viupentru o clipăspre a se risipi în nopţile care se adună în tinecurgând agale de la dreapta la stângadegete vibrând litere unghii violetcând se înfig în tâmple ritm alfa după ritm alfatreziri fiiri din lumi ce nu te caută atunci când rămâiîn tine ecou al tuturor nimic abia născut nenumit

dantelă şi virginitate de Sucubus

(un Somnambul adormindu-l pe Victor Brauner)

ci pot opri confuziile acolo undeînchiderile sfârtecă un sistem de referinţă(libertatea este o redefinire a lui zero)personaje noi se diluează în acel deşertşuviţe rebeleochii se concentrează pe propria orbire precum un lectorde heraldici subliminale

ele sfârâind mai întâi morse învârt elice în jurul peteculuivirginitate psihologicăautism menoarhetipalse apropie de tineprivesc pe fereastra deschisănevăzându-teci opresc şirul de imagini acolo unde scena devinepalpitantăo femeie orange şade în fotoliu şi respiră Lamazeîşi taie venele cu un fir de oţelflorile din covor se usucăsub tălpile galbene de atâta mers prin nisipnu moarte ci revelaţiebroboane de rouăşuviţe rebele se zvârcolesc pe dantelăgingaşul fir de sânge brodând

trecere aurie de la puls la cuantămăsură necunoscută a distanţei dintre zerouricrede-mă e mai bine să pleci de aici în strânsoareaşarpelui garousufletul tău îi caută pe cei ce nu uitădându-le memorie mai presus de mica ta viaţăneştiutoare de semne curarao capsulă de mac

miezul şarpelui nu doare ci numai solzii atunci când sedesfacde pe trupul în care singură îţi injectezi otravăîn loc de bucuria de a muri

simplificându-te botez în cuşca tacând sârma ghimpată îţi strânge părul pântecul ghearele

mama introvertită aureea

(nouă dezlegări de corp în timp ce Victor Brauner îşipierde conturul)

1. eu cred că acest cerc negrucare mă adună împuţinată în fiecare ziîntr-o amforă plină cu seminţeeste mama2. era o dimineaţă de martiecând mâna mea ţinea mâna mameiîntr-un cearceaf plin cu perle de sânge aureusşi amândouă strângeam o lumânareca pe o funie de luminăluând forma obiectelor din jur

3. într-un alt cearceaf roşuplin cu frunze albastre de neclintiri fizicepicioarele mamei continuau să păşeascădeasupra barierelor mentaleşi se desfăceau din când în cândpentru a lăsa o stare de captivitate virtualăsă scoată primul strigăt

4. ah, şi a fost odată o casă meditativăcu o gradină mică între cer şi pământunde mama întindea la soarehărţi şi homunculişi îşi aprindea o ţigară scumpăsau mesteca boboci de trandafirfără ca zgomotele fiinţei să poată perforanivelele de subtilitate

5. cumva, şi nu întâmplător chiar mamatentaculară ghemuită în cearceaful palid,fiecare cuvânt este locul geometricde unde desprinderea de culpabilitateizbucneşte cu intensitate maximăla fel ca o tăietură adâncă în burta unui manechin

6. la ora 6 şi 50, în timp ce petale de fluturimăturau cearceaful plin cu muşchi smaraldunde mama înflorea ca o uşă în zid,am simţit desprinderea de corpul fizicîn creştetul capuluica pe o mângâiere întunecatăaşternută pe un corp de lumină

7. eu cred că cei paisprezece elefanţice trag de funiile făcute din cearceafuriînfăşurate strâns în jurul mameivor să rupă cordonul ombilicaldintre mine şi noaptea mea

8. privesc pe fereastra de la reanimareşi o văd cum pătează cearceaful albumului de familiecu incunabulemama este acel vârf de acprin care Dumnezeu îmi umple venelecu amintiri cuantice despre starea de anxietate apoemului

9. această pată roşie de magenta aureeaşi această radiaţie calorică descrescătoareşi acest cerc negru atotpătrunzătorsunt mama vibrând într-o pozitivitatece străpunge cu unghii de femeie pofticioasăpielea de cearceaf a copilului în care mă ascund

Acolada nr. 4 - aprilie 20096

1. Cum s-ar putea defini noţiunea de celebritate în epoca noastră şi ce mutaţii credeţică s-au produs în raport cu etapele anterioare ale umanităţii? 2. Dar în domeniul literar-artistic, ce înseamnă să fii celebru astăzi? 3. Tindeţi spre celebritate? Care ar fi încununarea ideală a operei unui creator în lumeaactuală?

LECTURI LA ORIZONT

Trădare la PearlHarbor ?

Sub titlul lucrării semnate deJ. Rusbridger şi E. Nave: Cum l-aatras Churchill în război pe

Roosevelt (Editura Pygmalion-GérardWatelet) explică în bună măsură

„provocarea” din titlu, care ardivulga o uriaşă trădare. Precum

alte evenimente militare deanvergură, atacul nipon dininsulele Hawai a suscitat unmare număr de scrieri; bogatîn aspecte „enigmatice”, Pearl

Harbor îi stimulează pe autorii dornici să înţeleagă (şi maiales să dea răsunător în vileag!) ceea ce unii ar fi ocultat înmod voluntar cititorilor până atunci.

În ziua de 7 decembrie 1941, „ca la paradă”, douăatacuri succesive ale avioanelor japoneze, aduse prinimensitatea Pacificului de o adevărată armada (cuprinzând,între alte vase de luptă, nu mai puţin de şase portavioane),distrug în mare parte baza navală americană de la PearlHarbor...

Cei doi autori studiază partea amont a bătăliei, tezalor fiind următoarea: în timpul sumbrei veri şi a sumbreitoamne 1941, forţele Axei sunt la zenit, iar Marea Britanieaproape la pământ. Graţie performantelor sale servicii dedecodaj, primul ministru Churchill ştie că un atac nipon vaavea loc contra Statelor Unite ale Americii, dar el alege să-l „trădeze” pe preşedintele Roosevelt pentru a-l decide săse angajeze alături de el în război. În această „uneltire”, eleste sprijinit de mari şefi militari americani, geloşi şi divizaţi.

Afirmaţia este enormă şi spectaculoasă. În aniicincizeci, alţi comentatori îl acuzau direct pe defunctulFranklin Delano Roosevelt că ar fi sacrificat, în mod voit,cea mai mare parte a flotei sale din Pacific, pentru ca opiniapublică americană, zguduită, să accepte în sfârşit intrareaîn război. Rusbridger şi Nave refuză această versiunerevizionistă. Nici un document nu probează că Preşedinteleşi-ar fi încălcat datoria. Dacă ar fi acţionat astfel, Rooseveltar fi fost: „un infam şi un imbecil”, ceea ce ar jigni un poporcare l-a ales de patru ori la rând!

Dar teza trădării churchilliene este oare maiaproape de realitatea istorică? Aceasta nu-mi pare dovedit:alte cercetări vor propune noi „dezvăluiri”, fără să rosteascăadevărul o dată pentru totdeauna. În ziarul Le Monde din 8decembrie 1991, Michel Vié, profesor la INALCO, analizeazăevenimentul Pearl Harbor într-un chip mult mai nuanţat. Elia în consideraţie situaţia reală a Japoniei în acea vreme.Statele Unite au optat pentru un blocus economic radical,căci intrarea în război a Imperiului de Răsărit le păreaprogramată.

Astfel, Japonia se află în faţa unei veritabile somaţiide capitulare imediată. Ea nu atacă în euforia unei înfruntărivictorioase, ci pentru a câştiga timp înaintea unei inevitabileînfrângeri – date fiind talia inamicului şi mijloacele de careacesta dispune. E o înfrângere pe care niponii o sperălimitată, şi ducând spre un compromis general – preferabilunui statu quo ante, cel al stagnării.

Ilie CONSTANTIN

Aida Hancer:

„Noroculcelebrităţii îi

revineoperei”

1. Celebritateaeste destinatăcelor mai bogaţioameni din lumeşi divelor, soţiile

acestora. Desigur ca ea se căştigă cu greu, dar, odatăcâştigată, se permanentizează, devine ereditară şi astfel seajunge la copiii celebri ai unor celebre cupluri holywoodiene.În cariera de scriitor, sau măcar în intenţia de a avea unasemenea destin, conceptul este inexistent. Aceasta fiindcă, în timp ce atitudinea şi atributul de celebru sunt, de obicei,date de numărul celor care ajung să te cunoască, prin urmarede popularizarea de care ai parte tu ca subiect, scriitorul seadresează unui grup restrâns de indivizi. Dar nici aceştianu percep uneori mesajul deoarece câte o undă de vânttulbură canalul de transmitere. În domeniul literar, deci,norocul celebrităţii îi revine operei. Creaţia ajunge ladestinatari, de cele mai multe ori, independent de autorulei. Acesta este, cum bine afirma Nichita Stănescu, moaşacelebrităţii. Ajută la ieşirea ei în lume, după care pur sisimplu se pensionează, se odihneşte. Altul este deci statutulliteratului. El este recunoscut, acceptat sau negat, şi toateacestea conduc spre…două- trei cronici la cărţile sale, iarnu la celebritate.Privind transformările pe care recunoaşterea le-a suportatde-a lungul timpului, tragem câteva concluzii. Celebrităţilede acum un secol sunt mai viabile şi vor rămâne aşa încomparaţie cu cele câteva minuni ale lumii vehiculate astăzi.Această afirmaţie nu se justifică. Este o axiomă. Apoi, astăzimai mult ca în orice moment din istorie, celebritatealiteratului este o necesitate, fiindcă ea este singura carepoate aduce o sursă de venit, un statut privilegiat si ounanimitate de păreri. Celebritatea este hrana scriitorului,fapt ce explică seceta din lumea literar-artistică. Există totuşiun aspect care a rămas neschimbat în timp: acela al mituluipersonajului care eclipsează calitatea operei. Celebritateapersoanei ( dobândită prin truda în mijlocul societăţii) acâştigat întotdeauna teren, aşa încât un personaj iubit vaface ca şi creaţia respectivului să fie admirată. Aceasta esteo viziune românească a celebrităţii.2. A fi celebru înseamnă a fi normal. Numai ei, scriitorii,sunt necunoscuţi, fiindcă n-au pic de imaginaţie. Dar lucrurilese echivalează astfel: „Să fii bun înseamnă să fii sinucigaş”.3. A crede în celebritatea propriei persoane m-ar plasaînafara sferei literaturii. Crezând în celebritatea opereiliterare sunt cât de cât umană. Aş vrea ca literatura să fiecelebră printre arte, să rămână în lume. Dar o încununareideală a operei nu există, astfel încât doresc ca fiecare autorşi, mai ales, fiecare personaj din fiecare operă să fie răsplătit

Leo Butnaru:

„Acceleratoarele denoutati”

1. În cel mai răucaz – vip-ism, tele-superficialitate, gheată deaur la fotbal şi nu, ca acumun timp, coroana de laur laun concurs de poezie sau ceaa campionului lumii la şah.Deci, totul s-a cam întorscu... picioarele în sus. Pentrucă, se ştie, aduc celebritate

şi picioarele unor vedete; picioare asigurate pe milioane... Încel mai bun caz, celebritate poate însemna şi primirea unuiNobel sau Goncourt etc. Mutaţiile ţin de... viteză:acceleratoarele de noutăţi pot face pe cineva celebru nu căpeste noapte, ci în următorul buletin de ştiri de la globalizata,deja, televiziune a lumii internetizate. Şi, precum reiese dinprima parte a răspusului, viteza este invers proporţională cuexigenţa, cu criteriile solide, credibile de valorizare (ca să numai vorbim de „criteriile” mai că... divine, precum se credea).(A se vedea atâtea „cele(b)rităţi” date în Guiness Book ceînregistrează mii de recorduri stupide care – asta e! – asigurăşi ele un anume soi de celebritate... De fapt, problema nu căe veche, ci e chiar... antică, „întâmplătorii” nimeriţi şi ei întemplul imaginar al gloriei fiind definiţi de Emil Cioran dreptmăscărici: „Dintre toţi Anticii (cu majusculă în original – l.b.),probabil că Epicur a ştiut cel mai bine să dispreţuiască gloata.Un motiv în plus ca să-l cinstim. Ce idee să plasezi atât de susun măscărici ca Diogene! Grădina în chestiune ar trebui s-ofrecventezi, iar nu agora, şi nici, cu atât mai mult, butoiul...”).

2. Dacă e să ne referim doar la România, ceea ce arputea fi imaginat ca celebritate e foarte aplatizat, şters, cudoar câteva excepţii sezoniere, să zic: este omul, autorul ca şicelebru la un târg de carte de la EXPO, însă asta ţine doarpână la următorul târg, din primăvară sau toamnă. Dar e deremarcat, că scriitorul român nu-şi pierde speranţa şiaşteaptă... ordonanţa (nu, nu guvernamentală); „ordonanţa”Academiei Suedeze. Să-l... sudeze întru reputaţie, alias faimă.Faină. 3. Dacă tinde spre celebritate scriitorul român? Păi,chiar Călinescu părea să-l încurajeze, susţinând că: „Modestianu-i o zeiţă favorabilă, ea e îngerul oamenilor mici”. Iar aproapefiece scriitor român nu se consideră decât mare...În Basarabia, de unde vă răspund, cred că nu există nu numaicriterii de valorizare şi omologare, întru adevărată celebritate,ci nici un gust critic corespunzător (de altfel, e o problemăpanromânească), pentru ca să nu mai vorbim şi de un publiccât de cât serios, care să poată pricepe o celebritate... serioasă.Unii basarabeni au ajuns renumiţi sau relativ renumiţi dupăce s-au afirmat, mai întâi, în România, apoi dincolo de hotareleromânimii de pretutindeni, adică – în satul global. Asta, chiarîn cazul când aveau doar... 3 ani, precum Cleopatra cu Ghiţăcel plecat peste graniţă. E atât de populară fiinţa aceastamicuţă şi drăgălaşă, încât unii sunt gata să-i modifice numele,spre... renume, zicându-i: Cleopatr(i)a...În ce priveşte domeniul nostru, cu părere de rău românii încănu au un scriitor cu o celebritate mondială. Anume ea arînsemna ceea ce numiţi încununarea ideală.Dar, revenind la situaţia loco, cred că e cam deocheat să tinzi,în Interriverania prutonistreană, spre celebritate. Ar fi mai

Acest numãral revistei

AAAAACOLADCOLADCOLADCOLADCOLADAAAAAeste realizat cu

sprijinulfinanciar al

Companiei Naþionale�Loteria Românã� S.A.

în cadrul programului dedicatCentenarului U.S.R.

aşa cum îşi doreşte. Unele creaţii să dispară, altele să fiereinventate, iar celebritatea să le încununeze măcar cu unan înainte de desfrunzirea autorilor, pentru ca să vadă şiochii lor şi să se bucure.

indicat să munceşti în continuare serios, cât mai spre miezulculturii şi literaturii române autentice. Ceea ce nu înseamnăînsă că la Chişinău nu se fac fel de fel de clasamente, nu suntdeclarate şi unse – şi... felegunse, cum ar fi zis Ion Creangă,– ca celebrităţi locale (până la Prut!) mai multe persoane care,însă, nu sunt, totuşi, şi personalităţi... Autoîncântările,personale şi de gaşcă, pe care şi le înalţă unii inşi s-ar puteadefini cu titlul unei cărţi a lui Lev Şestov: „Apoteoza lipseide temei”.Iar pentru alţi confraţi, ar putea fi consolatoare opiniile(celebrului, totuşi) Julien Green, care măsrturisea: „Măgândeam la gloria literată când eram tânăr, şi foarte tânăr;la universitate. Începând din 1940, pot spune că nu mă maigândesc deloc, pentru că nu mai cred în ea.”

Anchetă realizată de

Ion ZUBAŞCU

Celebritatea (IV)

Acolada nr. 1 - ianuarie 2009 7 Acolada nr. 4 - aprilie 2009

Nebuna din ChaillotDupă căsătorie (1956), am locuit o vreme într-o

magherniţă de pe Lipscani, lipită de magazinul Bucureşti,unul din magazinele universale cele mai răsfăţate aleCapitalei. Aveam o cameră situată la etajul doi, de doi metripe cinci, construită din paiantă, fără apă, fără canalizare,fără sobă sau alte mijloace de încălzire – fusese ani de zilemagazia unei prăvălii de la parter ce comercializa trusouri,toalete şi coroniţe de mireasă. Nu încăpeau în ea decâtdormeza, un şifonier mignon şi o masă de bucătărie. Ca să oobţinem, plătisem filodormă (cuvânt ieşit de mult din uz)şase mii de lei, sumă enormă, salariul nostru pe trei luni.

Am amintit toate acestea ca să se înţeleagă cebucurie ne-a cuprins când într-o seară de septembrie – ovineri, ziua noastră norocoasă – ne-am pomenit că năvăleşteîn odaie Puiu, un fost coleg de la „Lahovary”. Exuberant caniciodată, venea cu o veste halucinantă – ne găsise casă!„Cum aţi putut trăi doi ani în magazia asta puturoasă?” peroraretoric, ca să sporească preţul serviciului pe care ni-l făceacu generozitate.

Am crezut la început că e băut – avea năravul ăsta– dar ne înşelam, era mai treaz ca oricând, se învârtea princameră cu mâinile la spate, pufnea cu indignare la vedereareşoului de aragaz, de parcă nu-l mai văzuse până atunci,sau a ligheanului cu apă de rezervă sau a ţucalului ascunssub pat, parcă turbase. Ca să-l mai liniştesc i-am oferit unpăhărel cu votcă, l-a refuzat, ţinea morţiş să ne arate locuinţaacum, dacă ar fi fost posibil chiar în clipa aceea. Până laurmă a trebuit să-i facem cheful. Era atât de agitat, de prinsîn rolul lui de samaritean în care se distribuise singur, încâts-ar fi putut crede că el, nu noi, e beneficiarul acestei fericiteistorii imobiliare.

Aşa a început povestea mutării noastre în stradaLabirint. Apartamentul – dacă i se poate spune aşa – fuseseeliberat de o contabilă cu care Puiu coabita în clandestinitate,în nopţile când soţul încornorat era plecat în delegaţie, şicare moştenise o casă sănătoasă în Bucureştii Noi cu puţ încurte, livadă de cireşi şi un câine rău la poartă. De fapt, nuaflasem de la Puiu decât că apartamentul este disponibildar de aici şi până la a obţine „repartiţia” pentru el din partea„Spaţiului locativ”, una din instituţiile-beton ale regimului,era o cale lungă, presărată cu umilinţe, decepţii şi speranţerenăscute. Eroina acestei cruciade ce presupuneaperseverenţă şi tenacitate (a durat mai bine de trei luni) afost nevastă-mea: audienţe, amânări fără sfârşit, bacşişuri şiplocoane la amploaiaţi, la portari şi secretare şi din nousperanţe. Problema era că „Spaţiul” ne repartizase întretimp speranţele unui student la Medicină, de cetăţeniealbaneză, căsătorit cu o valahă, care fusese preferat de„foruri” în dauna familiei noastre de sărăntoci lipsiţi de pile.Şansa ne-a surâs până la urmă: medicinistul arvanit, ostârpitură de un metru şaizeci, impertinentă şi fudulă, s-aarătat nemulţumit de spaţiul râvnit de noi, inconfortabil,neîncăpător pentru pretenţiile lui de oaspete străin, şi astfelnevastă-mea a obţinut mult aşteptata repartiţie. De teamăca forurile să nu se răzgândească, în ziua aceea ne-am şimutat calabalâcul în noua locuinţă.

„Casa” pe care ne-o găsise Puiu era de fapt ocameră la etajul întâi al unei vile pe strada Labirint, nudeparte de locuinţa pitorească (azi în ruină) unde îşipetrecuse anii de pe urmă Anton Pann. O cameră modestă,luminoasă, despărţită printr-un glasvand de un hol îngust,acces la baie şi un mic balcon care dădea spre curtea liceuluiMatei Basarab, unde a predat o vreme Lovinescu. Bucătăriane-o făceam într-o încăpere joasă, neîncăpătoare, aplecatăîntr-o parte, practicată în schelăria putredă a podului, ce-miamintea decorurile proletculte din piesele lui Davidoglu şiBaranga. Era o binecuvântare a sorţii, intrasem într-un peisajuman, deşi sărăcăcios, pe măsura pretenţiilor noastre lipsitede ispitele chiverniselii. Faţă de fosta locuinţă, păşisem, purşi simplu, în paradis.

O săptămână, două, am fost aşa de fericiţi în nouladăpost ce ni se dăruise încât aproape că nici nu ne-am datseama de jumătatea goală a paharului. Prima surprizăneplăcută ni s-a ivit îndată ce am cunoscut-o pe vecina noastrăde pe palier, o profesoară de franceză pensionară, debusolată(presupun) de ciudăţeniile vremurilor prin care navigase saude zburdălniciile elevilor neghiobi şi refractari la studiullimbii lui Voltaire sau, poate, aşa să-i fi fost felul. Aş fi pututsă-i dau şaizeci de ani dar poate era mai tânără – purta rochiţescurte, tocuri cui şi pălărioare în stilul belle époque.

Am înţeles din capul locului că e o f iretemperamentală, voluntară şi lipsită de prejudecăţi. Pusesestăpânire absolută pe baie, unde potrivise de-a curmezişulcăzii o scândură iar peste ea reşoul de aragaz la care găteaciorbiţe de legume, tocăniţe, prăjea rântaşuri şi prepara

fripturi de porc, în cazul când reuşea să cumpere cărniţă dela restaurantul „Prietenia” de pe Mihai Vodă. Îşi petrecea obună parte a zilei aici, ca într-un living. Punea foraibărul peuşa noastră, ca să-şi asigure autonomia, şi se aşeza pe treabă:spăla ciorapi şi fuste şi furouri ajurate şi le întindea pe osârmă, deasupra chiuvetei şi scaunului „de folosinţă”, călcabluziţe cu o maşină cu cărbuni aprinşi, toca mărar, tarhon şiţelină şi fredona vioaie arii din „Trubadurul”şi „Boema” cuo voce de multă vreme expirată. Era o prezenţă vie şiautoritară.

De noi nici nu-i păsa. Dacă aveam nevoie să folosimtoaleta, ne luam oliţa adusă din Lipscani şi o duceam în podulce venea în prelungirea holului. De la toaletă năvăleau sprenoi, în permanenţă, olfacţii de prăjeală şi clinchet de cratiţe,tigăi şi farfurii, abia când termina menajul aveam acces labaie, ce devenise pentru noi un lux, un dar primit cu porţiadin partea ciudatei profesoare.

Am încercat să ducem tratative cu vecina, era deneclintit. Când o încolţeam cu argumente de bun simţ, ţipala noi să n-o mai agasăm, avea un ulcer „pe bază de sistemnervos” şi medicii îi interziseseră cu stricteţe să se enerveze.Am intuit că fiinţa aparţinea acelei specii de femei desîntâlnite cu care e preferabil să nu întreţii relaţii şi adevărule că aşa s-ar fi întâmplat de n-ar fi fost toaleta buclucaşă pecare o împărţeam cu ea de voie de nevoie – o împărţeam eun fel eufemistic de a spune.Un inconvenient supărător era şi izolarea fonică defectuoasăîntre camerele noastre, provenită de la o uşă mascată cucovoare groase. De aici se trage faptul că auzeam tot ce seîntâmplă la vecină, de la mesajul pendulului care bătea dinsfert în sfert de oră până la foşnetul discret al lenjeriei celunecă pe corp. Ni se răpise liniştea, intimitatea. Vorbeamîn şoaptă. Trăiam ca într-un acvariu.

Pentru considerente de confidenţialitate dar şidintr-o ingenuă pornire ludică, îi dădusem vecinei melenumele conspirativ Chaillot, împrumutat din titlul amuzanteipiese a lui Giraudoux ce triumfa în vremea aceea la„Municipal”, cu Lucia Sturdza Bulandra în rolul titular. Cutimpul, şi nevastă-mea şi eu uitasem cum o cheamă cuadevărat. Chaillot intrase în viaţa noastră zilnică, trăiam cuea împreună într-o intimitate sui generis, mă vizita în vise,în sălile bibliotecilor pe unde îmi petreceam o parte atimpului sau în orele de clasă cu elevii. După-amiezile târzii,când mă întorceam de la serviciu frânt de oboseală, sperândsă pot intra sub duş un sfert de oră, îmi îndreptam privirileîncă din stradă spre fereastra băii – era sau nu era acasăcotoroanţa?

O oarecare relaxare simţeam odată cu cădereaîntunericului. Chaillot ducea o viaţă de noapte cel puţin bizarăpentru o doamnă vârstnică şi respectabilă. De pe la şaseseara începea să se foiască. Intra în baie, se pieptăna minuteîn şir în timp ce fredona o şansonetă, făcea un pipi, separfuma, trântea cu furie uşa ca să se ştie că a ieşit şi pestecâteva minute o vedeam din spatele perdelelor cum ţopăiepe tocuri şi se îndreaptă demn spre piaţa Căuzaşi. Nu-icunoşteam traseele. M-ar fi interesat să aflu, dintr-o bufonăcuriozitate puerilă, pe ce coclauri umblă şi cum îşi pierdevremea bătrâna doamnă din mahalaua Labirintului.

Fireşte, profitam din plin de lipsa ei. Făceam unduş, nevastă-mea spăla pe fugă rufăria, apoi şi scutecele (dupăce intrase în viaţa noastră o vietate mică) şi le întindea înpod să se usuce. Ne foloseam de baie în cea mai mare grabă,conspirativ, cu teama de a nu fi surprinşi, de parcă am ficomis un fapt nelegiuit. Trăiam în stare de asediu. Chaillotse înfiinţa în jurul orei zece dar uneori şi mai târziu. Oauzeam urcând tiptil pe scări – îi urmăream mental mişcările,intra în cameră, aprindea lumina şi se dezbrăca, îşi ancorapaltonul (pardesiul, vesta) în cuier şi se trântea într-un fotoliuce scârţâia ca naiba. Obosise.

De multe ori venea însoţită de câte un babalâc,Dumnezeu ştie de unde îl pescuia. În astfel de situaţii fastese năpustea imediat în baie, punea foraibărul pe uşa noastră,gătea ceva în pripă, de regulă grătar, se aranja în oglindă întimp ce fredona o arie, terciuia mujdei cu pisălogul, trânteaun vas, spărgea o farfurie, în fine îşi încheia activitatea cu osumară micţiune şi se închidea în budoar, unde o aşteptanerăbdător moşneagul ce se delectase în lipsa ei citindferparele din România liberă. În cameră la noi veneau învaluri-valuri miresme de parfumuri, mujdei şi carne arsă. Îiauzeam cum conversează sotto voce, se distingeau clefăiturirobuste (însoţite de clămpăneala protezelor dentare),clinchet de pahare şi râgâieli izbăvitoare. Deznodământulacestor episoade de amor senil se consuma în patul ritualiccu icneli şi gâfâieli penibile ce nu lăsau nici o îndoială asupramuncilor din camera vecină. Spre dimineaţă, înainte de a se

lumina, vizitatorul anonim se strecura afară în mare taină,bâjbâia cu mâna balustrada şi cobora pe trepte, târându-şi(după anotimp) şoşonii sau galoşii. Urmau obişnuitelesforăituri ale vecinei ce zguduiau pereţii şi se prelungeaupână târziu, spre orele amiezii.

x

Convieţuirea cu Chaillot, punctată cu momente detensiune, frustrări şi deznădejdi amare, s-a depănat cam înacelaşi ton aproape şapte ani, când am găsit, în fine, olocuinţă dacă nu grozavă, cel puţin decentă. Bineînţeles căn-am dus niciodată dorul odăii noastre de pe Labirint, şitotuşi acolo ne-am petrecut o parte din cele mai frumoasezile ale vieţii.

Cam la doi ani după plecarea noastră, Chaillot achibzuit să-şi vândă locul de veci din cimitirul Bellu,moştenire de familie, pentru o garsonieră în cartierul Tei.Abia se instalase în noua locuinţă şi soarta a hotărât să seîntâlnească într-o bună zi cu botul unui camion cu tracţiunegrea, în timp ce traversa Şoseaua Mihai Bravu. A fostînmormântată ca săracii, în marginea oraşului, prin mila şiosârdia Primăriei. Cedase eternitatea pentru o clipă de tihnăefemeră.

Constantin MATEESCU

Gropi evropenepentru un…

primar!?!Numărând gropile de pe străzile noastre, s-ar spune

că ne paşte pe toţi primejdia de a da într-o groapă. E prost,de dă în gropi, spune un proverb românesc. Să fie vorba deun test de inteligenţă pe care ni-l propun primăriile? Noulcod rutier nu prevede nici o interdicţie vis a vis de ele. Putemrăsufla uşuraţi. Dacă avem chef, cauciucuri, suspensii şinervi putem călca în câte gropi poftim, fără să primimamenzi. În alte primăveri era la modă lozinca Cetăţeanul şifloarea, cetăţeanul şi pomul. Anul acesta… şi în vecii vecilorse va purta la noi formula Cetăţeanul viu şi multigroapa…

La ultima paradă de modă în materie de gropi,eveniment ce a avut loc, ca în toţi anii de după… la Bucureşti,s-au putut admira ultimele creaţii. La licitaţia ce a urmat,primarul general, dându-şi seama că este trandy să dai îngropi, s-a grăbit să le achiziţioneze pe toate, de fricastrăinilor. En fin, au avut şi românii noroc, câştigând o marelicitaţie internaţională, căci pe celelelte… S-au putut admiraexemplare superbe. După mărime: gropi mari, mijlocii şimici. După formă: gropi cu contur regulat şi ne… Dupăcoloratura politică: de stânga, de dreapta şi de centrul şoselei

După importanţa lor: gropi judeţene, naţionale,internaţionale, potenţiale sau de interes Apoi, gropi:principale, lăturalnice şi, noul tip, abia brevetat la OSIM:nu se ştie din ce groapă îţi sare moartea. Din punct de vederemoral: gropi care nu au nimic de ascuns, per fecttransparente şi gropi perfide. La capitolul Alte gropi avem:microbiste tip Steaua, Rapid, Dinamo. În recital: gropiînainte şi postaderare, gropi proruse, proamericane şiprohibite… şi Groapa lui Eugen Barbu. Încântaţi de ceea ceau văzut la parada suspomenită, oficialii străini au decis:dacă Evropa Unită va avea nevoie de un loc de depozitare adejecţiilor, acel loc va fi paradisul gropilor… numit România.Ca să se închidă cercul, ai noştri, au sărit în sus de bucurie,când puternicii lumii au decis: comisarul român se va ocupa,fireşte, cu gestionarea gropilor din U.E.!!!

P.S. Dacă tot a venit la Bucureşti reprezentantulGuiness Book ca să măsoare cel mai lung cârnat şi cea maimare tortă de ce nu a numărat şi gropile ca să consfiinţeascăşi acest sfânt record.

Florica BUD

Migdale dulci-amarMigdale dulci-amarMigdale dulci-amarMigdale dulci-amarMigdale dulci-amareeeee

La închiderLa închiderLa închiderLa închiderLa închiderea ediþiei:ea ediþiei:ea ediþiei:ea ediþiei:ea ediþiei:Directorul revistei Acolada, criticul literar

Gheorghe Grigurcu a fost desemnat câºtigãtor alpremiului naþional „Monica Lovinescu ºi VirgilIerunca�.

Acolada nr. 4 - aprilie 20098

Fragmente din năstruşnica istorie a lumiide către gabriel chifu trăităşi tot de el povestită(un poem epic)

Clipa de diamant

În viaţa f iecăruiaexistă măcar o clipă dediamant.

Dar ce înţeleg princlipă de diamant? E clipa cândte simţi infinit, când îţi crescbrusc aripi şi îţi stă laîndemână să zbori, cândfericirea, ca adierea dimineţii,

îţi învăluie făptura. Clipa de diamant vine în viaţa ta peneaştepate, nu când o chemi tu, ci când îţi este hărăzit săvină.

Mie, de pildă, prima oară, mi s-a întâmplat sătrăiesc o asemenea clipă într-o dimineaţă mohorâtă detoamnă târzie. Ajunsesem şi eu elev de puţin timp, adicăintrasem în rândul oamenilor serioşi, mă aflam în sala declasă, la şcoala mea, neasemuită, însăşi şcoala, şcoalagenerală numărul 2 din calafat. Ţin minte parcă ar fi fostieri: eram cam neatent, cam adormit în dimineaţa aceea,vremea trăgea la somn, priveam pe fereastră cu mintea dusăhăt, zburând şi ea împreună cu stolul de ciori care dădeaudin aripi croncănitoare pe cerul de plumb.

Deodată, m-am trezit din cucăiala leneşă şi dinvisare. Doamna învăţătoare (ni se cerea să-i spunem tovarăşa,dar pe mine mă învăţaseră acasă părinţii să-i spun doamna...),o femeie neîntrecut de bună, inteligentă şi delicată, carepurta un nume exact pe dos decât îi era firea (o chemadoamna mocofan...) a început să ne explice, înainte de vreme(când, desigur, n-aveam cunoştinţele trebuincioase, subiect,predicat...) ce este aceea o propoziţie. La sfârşit, ca să seconvingă că am priceput cât de cât, ne-a pus să dăm exemple.Întâi nesigure şi doar câteva, mîinile colegilor mei s-au ridicatfirave, arâtând că vor să răspundă. După prima propoziţieglăsuită şi apreciată ca fiind bună, Ana are mere, toţi cei dinclasă au pornit să fluture mîinile pe sus şi s-o mitralieze pedoamna învăţătoare: Mama are pere, Tata merge, Fratelemeu doarme şi tot aşa.

Eu stăteam pe gânduri, nu ridicam mâna, mi seaprinsese mie un beculeţ în creier, dar era prea complicatăîntocmirea mea verbală, avea prea multe vorbe şi nu preamai ştiam dacă nu cumva am rătăcit printre ele tocmai„cuvântul care numeşte acţiunea”. În cele din urmă, ca sănu rămân de ruşine că nu sunt în stare să zic şi eu opropoziţie ca toţi ceilalţi, mi-am luat inima în dinţi şi amridicat mâna. Când doamna mocofan m-a îndemnat „ia s-auzim, chifu...”, am tras adânc aer în piept să-mi învingtemerile şi am rostit pierdut: Noaptea şi-a lăsat mantiaînstelată peste oraşul adormit.

În clasă a coborât o linişte mare. Colegii mei erauderutaţi şi dezamăgiţi, ce păsărele îmi mai zboară şi mieprin cap!, cei mai mulţi erau siguri că răspunsul meu e greşitşi că o să mă certe doamna. De aceea toate privirile s-auîndreptat spre ea, aşteptându-i verdictul, ca o ghilotină.

O vizită la TudorArghezi

din afară ce prăpădenii se pun la cale înăuntru. Nici osugestie a cruzimii. În faţa fixităţii lui tremurate, nu ştiaidacă e liniştit într-adevăr ori stă la pândă. Avea o privirelăturalnică, lăsa impresia că umblă după ceva ce nu găseşte.Când îi prindeam privirea, dădeam peste o căutătură necăjită.Nici tăioasă, nici blândă. Corneliu Baba l-a surprins bine înaceastă privinţă. Lăsa impresia că nu ţi se uită în ochi, anumeca să te spioneze. Părea să cerceteze, în nu ştiu ce punct alspaţiului său, un sistem de oglinzi în care te vede fără a teprivi. Nu te simţeai pierdut din vedere. Vocea îi tremura, deparcă ar fi avut un ied în gât, în armonie cu mişcările uşorsacadate ale mâinilor. Fioruri parkinsoniene înlocuiserăfalniciile maturităţii. Cum au remarcat şi alţii, Arghezi vorbeaaşa cum scria. Mai mult decât atâta însă, mi-a lăsat impresiaparadoxală că a început să vorbească după ce a învăţat săscrie. Cum lentilele îi ocultau privirea în timp ce vorbea cutine, părea că ar citi o proprie pagină proiectată pe un perete.

C.D. ZELETIN

Într-o noapte de iunie de acumpatruzeci de ani, pe când eram

intern la Institutul deEndocrinologie de la Şosea,am ieşit pe trotuarul dinfaţa clinicii ca să mă bucurde răcoarea parfumată a

teilor. Deodată a intrat înconul de lumină al becului,

venind din beznă, TudorArghezi la braţ cu soţia. Mergeau

cu paşi de furnică şi s-au oprit miraţi în faţa tânărului în albcare i-a salutat cu un zâmbet de surprindere intimidată.Mi-au răspuns privindu-mă cu ochi uriaşi sub lentileleexcesive de hipermetropi, încât trupurile lor bătrâne mi-aupărut o clipă anexe ale globilor oculari.

M-am întors în camera de gardă, unde mă luptamcu traducerea capodoperei lui Apollinaire, Le Pont Mirabeau.Trebuia negreşit să-l vizitez pe Tudor Arghezi, mai ales călocuia lângă institut. Mă preocupa şi „boala lui TudorArghezi”, celebră pe cât de enigmatică, şi aş fi vrut să-i puncâteva întrebări în această privinţă. Mai ales fiindcă măfascina. M-a fascinat de când mă ştiu, însă altfel decâtSadoveanu, pe care îl iubeam... Tot amânând, a survenitplecarea mea la Hunedoara, ca medic de circumscripţie.Între Crăciunul anului 1960 şi Anul Nou, trecând prinBucureşti energizat de grija concursurilor, i-am telefonat şiam fost primit de îndată.

Mi-a deschis foarte binevoitoare doamna Arghezi.Înăuntru se mai afla publicistul Eugen Filotti, fost ministruplenipotenţiar la Ankara, Atena şi Sofia, preocupat detraducerea din germană a volumului al doilea al Istoriei arteide Mihail Alpatov, consacrat Renaşterii, motiv pentru careaveam să port cu el o oarecare corespondenţă. Lapropunerea lui, nu a lui Arghezi, am citit primele versuridin poezia Împreună, ce tocmai îmi apăruse înContemporanul. Fostul diplomat neutraliza, cu aerul deplutire, distincţia detaşată şi surâsul, tensiunea mea legatăde posibila reacţie a maestrului iatrofob la apelativul domnuledoctor pe care-l repeta candoarea (?) acestui ginere albârlădeanului Gh. Taşcă, profesor universitar, economist şiministru. Dar Arghezi nu a avut reacţii negative, dimpotrivă,s-a interesat de latura medicală a muncii mele, ba încă, auzindcă sunt pediatru, m-a consultat în privinţa unicului său nepot,lovit de anumite tulburări motorii, cerându-mi părerea asuprapronosticului maladiei şi interesându-se de posibilităţileterapeutice în ţări ca Elveţia şi Suedia. M-au surprinstermenii tari şi coloraţi din descrierea suferinţei unui copil,pe deasupra şi nepot, dar aceştia erau un numitor comun allimbii lui universale. Aducând eu vorba despre propria luiboală din 1939, poetul a pus vindecarea exclusiv pe seamadoctorului taumaturg D. Grigoriu-Argeş, insistând pebizareriile vestimentare şi pe exortaţia lui, preluată dinEvanghelie, care l-a ridicat din paralizie:

– Ia-ţi patul tău şi umblă !Eu trăgeam discuţia spre pleiada de medici

străluciţi care îl îngrijise şi pe care îi executase în piesaSeringa, el trăgea spre Grigoriu-Argeş. Şi tot aşa... Cu toatecă îi ataşă epitetul franţuzesc farfelu, extravagant, conchise:

– El mi-a salvat viaţa. Exist. Aţi vrut să mă vedeţi:iată-mă-s!

La un moment dat, am îndrăznit să pronunţ numeletânărului doctor George Emil Palade, căruia îl încredinţaseprofesorul N. Gh. Lupu; el, ca şi cum n-ar fi auzit, se întoarsecu elogiile la cucoana Paraschiva, care-l încuraja, ţinându-lpe linia de plutire pe caşecticul ce devenise:

– Mă întorcea cu cearşaful, ca pe un excrementuscat! Doamna Arghezi reapăru, admirabilă în triumful eiconţinut, şi învioră discuţia, arătându-mi atenţii mişcătoare.Foarte plăcută, simţeam că avea putere asuprainterlocutorilor. Iradia impresia de perfectă suverană a casei.Eugen Filotti lăudă cafeaua. Arghezi reflecta în vremeaaceea, pesemne, la mine, căci îmi zise deodată:

– Poezia dumneavoastră o ţin aici, dar să ştiţi căpe mine nu mă mai interesează nici poezia mea!

Era un duş rece compensat. Bineînţeles, am ştiutcât să iau din el. Pe mine mă interesa, mai mult decât ecoularghezian al poeziei mele, personalitatea în faţa căreia măaflam. La bătrâneţea târzie, slab, purtând basc, lavalieră,jerseuri şi ramă de ochelari groasă, ce oferea singurulelement de masivitate masivităţii de odinioară, poetulsemăna cu Paul Valery bătrân, poetul cu trupul numai nervi.Imagine a liniştii, Tudor Arghezi lepădase cazematele cărniicare, odinioară, îi izolau centrala electrică producătoare detrăsnete, fulgere ori carbonizări, încât să nu se bănuiască

Precum în poveşti ori în filmele americane, doamnamocofan a păstrat un moment de tăcere, amânând să sepronunţe, sporind suspansul. Apoi a plecat de la catedră, s-aapropiat de locul unde aşteptam în picioare, cu inima în minecât puricele, m-a mângâiat pe creştet cu blândeţe şi aexclamat încântată: „Gabi (deja mă dumerisem că am ieşitvictorios, căci era mare lucru să ţi se adreseze învăţătoareape numele mic, gabi, iar nu pe numele de familie, chifu!...),bravo, minunat, cum de ţi-a venit ţie în minte aşa ceva?!”

Chiar, cum de îmi venise? Încerc să rămân cupicioarele pe pământ, să nu mă-nfumurez cu merite mai maridecât le aveam: probabil auzisem undeva exprimarea asta,îmi plăcuse şi o ţinusem minte, toată ziua eram cu urechealipită de difuzorul din singura cameră a locuinţei noastre şiascultam avid poveşti şi alte felurite emisiuni, totul măinteresa, da, o ţinusem minte şi o mai potrivisem eu. Aşadarprima mea compoziţie literară era, de fapt, o compilaţie? Sepoate...

Doamna învăţătoare m-a scos în faţa clasei şi m-aarătat copiilor, apoi s-a dus în cancelarie, a luat catalogul şiacolo, în văzul tuturor, mi-a caligrafiat un zece mare şiperfect. Eu stăteam lângă catedră, cu faţa spre bănci şi mătopeam de fericire, limbile ceasului se opriseră din mers.Apoi am început să mă înalţ. Ceilalţi nu-şi dădeau seama,dar eu nu mai atingeam pământul, uşor, uşor, pluteamdeasupra lor, m-am cuibărit într-un colţ al tavanului, de acoloîi priveam înduioşat şi mi se părea că sunt fermecat şi cănimic rău nu mi se poate petrece pe lumea asta.

Aceasta a fost prima mea clipă de diamant şi amdescris-o cu drag aici.

Vacanţele la cioroiaşi, nelu

Vacanţele mi le petreceam la cioroiaşi, la bunicadinspre mama. Se spune că numele satului vine de la vulturulimperial din stema curţii de la viena (din anul 1718, se ştie,oltenia a aparţinut o vreme austro-ungariei...). Cei de prinpartea locului au văzut vulturul pe steagul străinilor şi l-aubotezat repede: cioroi, cioroiaşi. Dacă ar fi să ne luăm dupăîntâmplarea asta s-ar crede că oamenii de pe-acolo erauascuţiţi la limbă şi ironici, afurisiţi, demitizanţi. Nu mi s-apărut. Mai degrabă se arătau duioşi, naivi, cu sufletul largde încăpea în el un regiment de cavalerie cu cai cu tot. Celpuţin ăia cu care am avut eu de-a face: mama-mare, florica(fata care o ajuta la treburi) şi nelu (fratele mamei, unchiulmeu). Mă ţineau ca-n puf, nu ştiau ce bunătăţi să-mi maipună în faţă: îmi dădeau la fiecare masă pâine caldă coaptăîn ţest şi pui fript tot în ţest, îmi fierbeau porumb, îmiculegeau struguri şi prune, seara îmi cumpărau lapteproaspăt de la o vecină care avea vacă. Însă erau foartenefericiţi, ca şi mama, fiindcă eram lingav, nu mă îndemnamla mâncare.

Iar casa de acolo era o frumuseţe. (Bunicul, pecare nu l-am prins, a construit-o, fusese om de toată isprava,muncitor, înstărit, primar în sat înainte de 44.) Avea coloanela intrare casa, scară impozantă, verande şi geamlâc, odăiluminoase, cu locuri de băut cafeaua, cu mobilă de nuc şiradio interbelic, cu beciuri încăpătoare, pline de butii. Curteaera şi ea neobişnuită, un fel de paradis, n-am întâlnit alta lafel: atât de mare şi cu atâtea-nfăţişări, aici grădină de flori,dincolo un ulm cu coroana cât cerul, apoi meri, peri, nuci,grădină de pruni, loc pentru orătănii, două fântâni cu ciuturăşi acareturi: hambare, ţest, grajduri (acum goale), loc degarat maşina de treierat (acum abandonată, mă cam speria,mai ales spre seară când o înconjurau perdele de umbră, măsperia fiindcă nu înţelegeam la ce foloseşte mecanismulcurios), loc pentru trăsură (fără cai, îmbătrânind în praf),câte şi mai câte. Venise colectivizarea ca o molimă, li seluaseră pământurile, animalele, moara, scăpaseră numai viacu struguri altoiţi, maşina de treierat stricată şi trăsura cubanchete de piele în care mă jucam eu, imaginându-mă vizitiuce o mână iscusit prin încercări, prin furtuni şi primejdiipână la capătul lumii (totuna cu textul acesta?...)

Despre nelu, mama spunea cu tristeţe că n-asemănat cu tatăl lor, e cam pierde-vară. Aşa o fi fost, totuşi,de vie avea grijă, când se făcea vinul era fericit şi până la anulnou nu se lăsa dacă nu-l termina. Eu ţineam la nelu şi-ladmiram: îmi povestea filme americane din anii 30, îmi depănatot felul de poveşti mirobolante pe care le înghiţeam lacom,

Acolada nr. 1 - ianuarie 2009 9 Acolada nr. 4 - aprilie 2009

fără să mă satur, ca un căpcăun al poveştilor şi era priceputsă pună la cale planuri infailibile, în care el şi cu mineaveam să devenim cineva, o să ne bucurăm de faimă,bogăţie, glorie. În general, planurile astea nu duceauniciodată la nimic, sfârşeau cam aşa: trăgeam amândoicâteva bilete la loz-în-plic plătite din salariul lui de casierla cooperativă, bilete inevitabil necâştigătoare. Dar mieîmi plăceau la nebunie plăsmuirile lui, mă hrăneam cuele, le respiram ca pe aer. Nelu a fost învăţătorul meu laşcoala grea a închipuirilor.

La bătrâneţe, devenise plângăcios. (A trăit maimult decât mama, el care suferise din tinereţe de tbc!)Venea la mine. Îmi cerea să-l scot din nenumărateleîncurcături în care nimerea mereu, fără greş. Uneorireuşeam să-l ajut, alteori nu. Atunci se supăra, plecabombănind. Nevasta lui (s-a însurat tomnatic), femeie cufrica lui Dumnezeu, îmi spunea şoptit că doarme cudamigeana de vin la căpătâi, „Bea de dimineaţa şi pânădimineaţa, bea când îi e sete, iar lui tot timpul îi e sete şiuite că rezistă!” exclama ea. „Şi-a băut moartea”, adăugaea, convinsă.

Evident, n-a fost decât o iluzie, nu şi-a băut-o.M-am dus la înmormântarea lui, împreună cu dana şi cucristi. Era o zi de toamnă târzie, ploua amarnic şi nescufundam la propriu în noroiul de pe drumurile din sat.

De atunci, n-am mai fost la cioroiaşi. Satîngropat în uitare, sat îngropat în uitare. Cine o să-l învie,cine o să-l facă iar să stea verde-n lumină?!...

Sfârşitul anilor 50, începutul anilor 60

La calafat, de 1 mai, de 23 august, de 7noiembrie, de 30 decembrie, se scoteau în stradăfotografiile împodobite ale tovarăşilor. Noi ne zgâiam laele intimidaţi de admiraţie: „Sunt oameni tarimari, dacăau ajuns ei să conducă ţara!” ziceam şi ne alegeam fiecarecâte un nume. Cel mai râvnit era gheorghe gheorghiu-dej, eu nu-l apucam niciodată, revenea de drept lui biţă,şeful nostru. Mie îmi pica mai totdeauna chivu stoica, şidatorită potrivelii: chivu, chifu. Apoi ne băteam cu paloşelenoastre cioplite din lemn de salcâm, curioşi să vedemcine învinge...

Când oboseam, ne jucam de-a „Ce e tatăltău?”. La concursul ăsta locul întâi îl ocupa mircea, tatăllui era maistru la depoul cfr. Nici cornel nu era mai prejos:taică-său lucrase la partid, iar acum era director la uzinaelectrică. Până şi mitică, grasu, se clasa mai bine: el măcarn-avea tată, era copil din flori. Biţă nu stătea grozav, tatăllui era pensionar, dar la el nu se punea, era cel mai mare,ne impunea respect. Oricum, de departe, cel mai răucădeam eu: „Avocat”, spuneam cu jumătate de gură. „Ăăă,avocat!!...”, unii mă îngânau, alţii râdeau de mine de-adreptul, iar eu abia îmi ţineam lacrimile. O, cât mi-aş fidorit să am şi eu un tată în rândul lumii, miliţian, sauşofer, sau tâmplar, sau mecanic-auto.

În şcoala primară, am avut cinstea să fiu colegde clasă cu marian, băiatul tovarăşului mirea, preşedintelesfatului popular. A fost una dintre cele mai grozaveîntâmplări din viaţa mea de atunci. Uneori chiar mă chemala el acasă!, îl ajutam la teme. Uneori mă lăsa şi să privescla televizor, avea televizor, adus din uniunea sovietică,un televizor la care se prindeau cu purici bulgarii. Uneoritovarăşul mirea însuşi chiar îmi răspundea la salut,mormăind. De la începutul anului se ştia că premiul întâio să-l ia marian. Lupta se dădea între noi, ceilalţi, sădovedim că e ceva de capul nostru, cât despre el – era dela sine înţeles că e deasupra tuturor.

De 7 noiembrie a venit la noi în şcoală otovarăşă (soţul ei lucra la raion sau chiar ea lucra la raion,nu sunt sigur...). Fusese la moscova şi ne-a povestit celucruri nemaipomenite văzuse acolo: trenurile umblă pesub pământ, opresc în gările aidoma unor palate demarmură roşiatică, iar scările merg singure, te duc însus şi în jos ca în basme. O ascultam cu urechile pâlnie şio credeam: ideea era că la moscova ajunseseră încomunism, unde curg lapte şi miere. Ardeam denerăbdare, visam noaptea şi visam ziua, cu ochii deschişi,clipa când o să ajungem şi noi acolo. Eram curioşi să aflămdacă acolo, în comunism, oamenii mai mor sau nu,probabil că nu.

Ticluiţi, născociţi unul pentru altul

Am întâlnit-o acum zece ani. Aveam patruzecişi trei de ani. Gândeam despre mine că sunt bătrân şiterminat. Iar pe deasupra, atunci eram făcut ţăndări sau,cu alte cuvinte, eram stins, ca o lumânare peste care a

suflat cineva cu putere: tocmai mă despărţisem de cinevafoarte apropiat. Adică, eram într-o stare rea, care nuprevestea nimic din ceea ce avea să urmeze.

A intrat la mine în birou adusă de oarece treburineînsemnate. Când am văzut-o, am tresărit. Mi s-a părutatât de frumoasă, atât de tânără şi de proaspătă că, dacă aifi dus-o în deşert, l-ar fi făcut să înverzească la propriu. Şiavea atâta lumină în alcătuirea ei încât brusc am simţitnevoia, acolo, în biroul banal, s-o ating, s-o mângâi, s-oprivesc cu lupa, s-o studiez în amănunt, căutând să-nţelegcum funcţionează o asemenea minunăţie.

Pe urmă, repede, s-a adeverit că eram ticluiţi,născociţi unul pentru altul. Mai rare asemenea magnetism,aşa potriveală, aşa plănuire. Dacă ne desfăcea cineva pefiecare în fărâme şi ne recompunea altfel, punând unul lângăaltul câte un crâmpei din mine şi câte un crâmpei din ea,ne îngemănam imediat, ne lipeam, ne sudam, fuzionam,dovedindu-se că ordinea adevărată a făpturilor noastre eraaceasta: nu separat, ci laolaltă. E poate un clişeu, dar descrieprecis situaţia.

Ne-am dat seama că nu avem sens unul fără altul:să ne despartă cineva ar fi fost ca şi cum ţi s-ar smulge dinpiept sufletul pâlpâitor sau din orbită ochiul viu, încărcatde imagini. Ea mai mult decât mine şi-a dat seama: prin totce a făcut în aceşti ani mi-a arătat asta. Eu, ca de obicei,stau pe două maluri deodată. Mă socotesc foarte vinovatde ce se întâmplă, de încurcătura fără ieşire în care suntînchis ca-ntr-o peşteră cu intrarea zidită. Citesc în fiecaredimineaţă „Noul Testament” şi o anumită poruncă m-apasăca o lespede. Nu plec de unde sunt, dar nici de ea nu măpot desprinde. Şi nici ea, de mine.

De zece ani, aşa. Cât de departe am călătorit înfiinţa ei. Cum înveţi din abecedar literele, am învăţat cu ealecţii grele, extazul, ruperea de sine, beţia de raze, stareade fulger, focul care te mistuie până la sunetele din cuvinte,viaţa ca o cădere fără capăt, plutirea pe dinăuntru,destrămarea. Am învăţat cu ea ce înseamnă să mai ai o inimăşi aceasta să nu bată în trupul tău. Am trăit cu ea elegii şiimnuri. Nu le-am scris, le-am trăit, le-am respirat. Nu ştiu,nu ştiu cum se va termina, ceea ce a fost deja e mai multdecât ceea ce încape în mintea mea. Iar mintea mea e fărăvămi, nemărginită.

Scamator

O vreme eu chiar m-am ocupat de scamatorii.De fapt, de o singură scamatorie, fundamentală. Aşa cumvechii alchimişti aveau dorinţa să transforme o bucată delut în aur pur, şi eu am avut o nemăsurată ambiţie: însinea mea, am crezut că sunt capabil să-mi multiplic viaţasau măcar să mi-o dublez. Am sperat că-mi pot desface, lapropriu, fiinţa, trupul în mai multe părţi şi fiecare din elesă-şi ducă traiul în voie, autonom. Astfel, în cursul acesteiunice existenţe, în cursul acestor ani preanumăraţi ce mis-au încredinţat, credeam că înmulţesc, de două sau demai multe ori, timpul trăit, credeam că îmi sporesc viaţa,adică zestrea de miracol, adevărata avere.

Am fost trufaş, am fost doar naiv şi prostănac,am fost smintit, năzuind aşa ceva? Poate că da: şi atuncimerit să fiu judecat cu asprime pentru erezia mea. Saupoate că nu: uneori chiar mi s-a părut că, puţin-puţin, amizbutit în această încercare mai degrabă neomenească, înacest exerciţiu absurd în care m-am prins cu devoţiune;şi-n clipele când am avut impresia că am reuşit m-am simţitfericit.

Fericirea are pentru fiecare alt chip şi se ajungela ea în mod ciudat, fără reguli prestabilite. Nu existădrumuri deja trasate care să ducă la ea, nu există cheicare-i să-i deschidă poarta. Se ajunge la ea şi aşa, cum ampovestit aici, prin îndoielnice scamatorii de acest fel,intrând în aceste nişe ale realului, ale timpului, pe carefiecare nedesluşit le făureşte şi care, din afară, nici nu sevăd, nici nu contează şi adeseori n-ascultă de codulcomun...

Da, multă vreme am înotat în două ape deodată.Da, multă vreme am păşit pe două drumuri deodată. Da,multă vreme mi-am petrecut noapţile în două paturideodată. Aşa funcţionam, mărturisesc.

Astăzi însă mă strâng de pe unde eramîmprăştiat, m-adun în mine însumi. Sunt altul astăzi:împuţinat şi simplu. Bogat în sărăcia mea. Las razele şivântul să mă spele. Şi pâlpâi, pâlpâi ca o candelă.

Gabriel CHIFU

Alambicul luiAlambicul luiAlambicul luiAlambicul luiAlambicul luiIanusIanusIanusIanusIanus

Jurnal. Chaville (Hauts-de-Seine)., orăşelul încare s-a născut Peter Handke de mai mult de trei decenii,

se află nu departe de turbulentul Paris. L-am întâlnitnu în starea cea mai favorabilă unui interviu, Handkefiind hărţuit de jurnalişti şi critici, pentru atitudinea

lui pro-sârbească şi pentru participarea lui laînmormântarea tiranului Slobodan Miloşevic.

Înainte de-a suna la poarta grădinii,Handke, zărindu-mă de pe veranda casei, îmi făcu semn cu mâna,să deschid poarta. Mă pofti în salonul rezervat străinilor. Îmbrăcatca un hippie-sic, cu părul şi cu barbişonul grisonant, amabil şisurâzător, Handke mă întâmpină cu o mică confesiune: „Sunteţiprima persoană căreia mă adresez de câteva luni încoace!” Tăcereaîn jurul lui, marcând ostilitatea opiniei publice, dezaprobând poziţialui politică. Atmosferă zen în salonul decorat cu tablouri originale,Alechinski şi Soulages, încoronate de-o mulţime de icoane ortodoxe.Auto-izolare impusă, Handke ignorând tapajul mediatic. Curioasăalegerea acestui orăşel de provincie, Handke fiind un globe-trotterpasionat. „Îmi plac periferiile, zonele flu. Aici, unde nimic nu esteevident.” O trăsătură romantică germană în poetica izolării. La Parisse duce rar, şi mai întotdeauna pentru a se amuza. Inexplicabilăaceastă asceză, Handke fiind în fond un pasionat, pasiune care l-adeterminat să pledeze cauza sârbilor. O amprentă genetică, mamalui fiind slovenă, ar putea explica această înclinare bizară.

Evitând disecţia acestui subiect, am abordat itinerarul luiliterar, începând cu prima manifestare avangardistă –Publikumsbeschimpfungen und andere Sprechstücke (1966). Dupăaceastă etapă provocatoare (ideologică), Handke s-a adâncit înproblemele limbajului, analizându-i structurile şi funcţiile. (Ich binein Bewohner des Elfenturms, 1972, Der kurze brief zum langenAbschied, 1972). De la arabescurile limbajului, Handke şi-a extinstematica, abordând situaţiile existenţiale într-o lume lipsită de-unsens etic şi filozofic (Die Stunde der wahren Empfindung, 1975,Langsame Heimkehr, 1979, Die Wiederholung, 1986, DerBildverlust oder durch Die Sierra de Gredos, 2002, Kali, 2007). Înactul supravieţuirii, peste tot răul lumii, între sfâşieri şi speranţe,Handke conchide: „Am înţeles toţi făptaşii, toţi nebunii, toţirăzboinicii. Singura viziune pe care o cunosc este – împăciuirea.De ce nu există pace?” (vezi interviul integral în volumul Portrete).

Etiam sapientibus cupido gloriae novissima exuitur (P.Cornelius Tacitus).

Un nou cataclism în golful Bengal. Ciclonul Wuy care s-aabătut asupra coastei birmane (Myanmar) a dus cu el în infern osută de mii de suflete, lăsând fără adăpost un milion de birmani.Un alt contingent de o sută de mii va pieri din cauza juntei militarecare împiedică serviciile umanitare internaţionale să distribuiealimentele şi medicamentele necesare celor oropsiţi, militariiacaparând 90% din fondurile umanitare pentru armata birmană.Situaţie lamentabilă, protestele Occidentului nefiind acreditate...

Doar luciditatea separă. Niciodată nebunia.

Despre Ţara Sfântă (Un candide en Terre Sainte),turmentată de cele trei religii monoteiste, Régis Debray scrie:„Avant-poste d’occident en orient et coin d’orient enfoncé dans lachaire d’occident, cette terre pas comme les autres et qui lescontient toutes, c’est notre métaphysique, à nous croyants etincroyants, et qui faisons l’autruche. Soyons-lui reconnaissants denous sortir la tête du sable”.

Samuel Taylor Coleridge (1772-1834), poet genial, a fostmai mult un spirit efervescent decât un versificator abil. Urmaş al„Liminilor”, Coleridge întruchipează lumea romantică în toatedimensiunile ei. Amicul lui Wodsworth, cu care publica LyricalBallads (1798), este omagiat de Byron şi de Shelley, care îl comparăcu un meteor gigant. După 1798 Coleridge renunţă la poezie (maipuţin dramatic decât Rimbaud), fiind din ce în ce mai mult atras defilozofie, în dauna lirei. Depresiv, beţiv şi opioman, Coleridge agăsit în Dr. James Gillman un refugiu şi un tămăduitor, locuind laHighgate, unde bardul a stat până la sfârşitul vieţii. Trei mari poeme:The Rime of the Ancient Mariner, Christabel şi Kubla Khan – poartăculorile misterului. Kubla Khan, scris sub efectul opiului are o aromămagică, deosebită ca în versul final al poemului: „Weave a circleround him thrice/ And close your eyes with holy dread,/ For he onhoney-dew hath fed,/ And drunk the milk of paradise”.

Doar cel ce trăieşte în îndoială nu va cădea în braţeledeznădejdii.

Nicholas CATANOY

Acolada nr. 4 - aprilie 200910

Suntem în căutareabrandului pierdut. În ultimavreme, se îndesesc vocilevorbind despre ne-simţulnaţional generalizat şidespre delăsarea noastrăprivind marca de ţară. Şiasta deoarece pare a se fiuitat că dreptul la imagineeste egal cu dreptul lademnitate.

Postsocialist (faptexplicabil prin inflaţia de

pseudo-naţionalism a epocii Ceau), dacă făceai apel lademnitatea de neam, erai acuzat că ţi s-a pus, vadimic, patapatriotică. Sau, mai rău, erai plasat printre cei „roşi despirocheta românească”. Iată-ne, după douăzeci de ani,diagnosticaţi cu vagi urme de mîndrie etnică. Patriotismul,cum observa cineva, s-a refugiat în săli de baschet, în ringuride box, pe stadioane („Hai, România!”), deşi victoriilesportive sunt din ce în ce mai puţine.

Mai ales în primii luştri după acel Decembrie, inşicu condei s-au întrecut în a blama colectivitatea etnică.Imaginii cosmetizate în comunism a poporului român viteaz,harnic, ospitalier, modest şi tot şîamîdîul i s-a opus una urîtă,grotescă, de popor „moale”, pişat de toţi (apud Patapievici).„O carte despre onoarea românilor n-ar depăşi cîtevaparagrafe”, aserta Mircea Mihăieş.

Nu numai că am renunţat la respectul de sine, darni s-a indus psihologia de naţiune învinsă. Şi cred că Eliadeeste denigrat cu obstinaţie pentru că a crezut cu tărie (vezişi studiul de etno-istorie Los romanos) în rolul domnitorilormoldoveni şi munteni întru apărarea Europei; unora nu le-aconvenit afirmaţia sa, că istoria noastră e un şir de experienţefundamentale pe plan european, experienţe justificate deraţiuni interne, vitale pentru fiinţa etnică. Am mai spus-o:mîndria de-a fi european fără cea veche, de-a fi român, vînarede vînt este.

Ne „autopiteştizăm”, cum crede Paul Goma? Da.Închidem muzee de istorie, le preschimbăm, le privatizăm…Muzeul, ca dovadă a respectului pentru trecut, nu ne maiinteresează; 7 inşi lucrează la Patrimoniu, după TheodorPaleologu, ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului, întimp ce în Franţa ar fi aproximativ 1.400 de angajaţi. Şi mătem că proiectul URME, de cartografiere a caselor cu valoareistorică, va eşua din motive de criză economică. Un ministrual turismului ne-a vorbit despre avantajul financiar aldraculizării, de-a scoate bani (cu iz greu) din Dracula şi l-amascultat. Brandul Bran a fost scornit pentru turiştii englezi,să se simtă în Castelul Groazei din Carpaţi ca-n TurnulLondrei. De ce i-am călăuzi pe călători spre Putna? DoarLucian Mândruţă a decis în „Dilema” că Ştefan cel Mare e„un Becali mai nervos”. Noi oferim sejururi cu vampiri deHalloween, la Tihuţa. Om avea fabulospirit şi fabulospirt,dar, după Ghidul Verde Michelin, puţine lucruri sunt de văzutîn România de astăzi, reprezentată, sub titlul Tranziţie,printr-o fotografie cu florărese ţigănci şi cu taxiuri.

Românii, scrie în Ghid, sunt „descurcăreţi, ataşaţireligiei” şi, tautologic, „impertinenţi, dar respectuoşi”. Copiiisunt crescuţi de oamenii vîrstnici, iar multele femei bătrîne„seamănă între ele”. Ce să admiri într-o capitală undereclamele acoperă clădiri vechi şi noi şi unde parcările sunt„problematice”? Ar fi de vizitat Muzeul Ţăranului Român,de trei stele şi Muzeul Satului, ciudat lucru, numai de două.Prostul renume ni-l întreţinem cu sîrg. S-a început curidiculizarea dragostei faţă de pămînt şi a ideii de sacrificiuca mit nesănătos. Să mori pentru ţară? Batere de cîmpi!Cum să mori pentru România? Mori pentru Irak, mori pentruAfganistan… Contra cost, ce-i drept! S-a continuat curidiculizarea capodoperelor folclorice; am fost sfătuiţi săterminăm cu „lista scurtă de personalităţi”, intrînd aiciBrâncuşi, Enescu, Eminescu, Cioran, Eliade, Noica,Ionescu…

„Nu mai lipseşte decît să ne decidem să facem dino manea imn naţional”, prevedea Octavian Paler, în dialogulcu Daniel Cristea-Enache. S-a întîmplat şi asta.

Decerebraţi de manele cum suntem, l-am ascultatpe Guţă şi-ai săi bravi români cîntînd manelistic „Deşteaptă-te, române!”

S-a mers pe avarierea imaginii, constată AdrianDinu Rachieru în Despre „brandul de ţară” („Acolada” nr.1, ian., 2009). „Nici o ţară nu va fi capabilă să ignore felul încare o vede restul lumii”, afirmă Wally Olins în moto-ul alesde eseist ca sprijin al ideii sale. Ba da, există una: Rom@nia,ca să ortografiez şi eu ca Viorica Răduţă.

Ne-a umflat rîsul, în emisiunile lui Iosif Sava, de„tîmpeniile” lui Noica despre „sentimentul românesc alfiinţei”; nu şi de un presupus „sentiment caragialian al fiinţeiexprimat prin «Moftul român»”.

Ce-au făcut românii cînd au sesizat că marca,imaginea de ţară se deteriorează continuu? Nimic e puţinspus. Au făcut mai mult decît nimic. Au fost primii careşi-au adus contribuţia la propria defăimare, căutînd cusatisfacţie exclusiv defecte, în numele spiritului autocritic.De la răspunsul lui C. Regman la întrebarea „Ce-i lipseştepoporului român?”, „Cei şapte sute de ani de-acasă”, pînă lageneralizarea patapieviciană că românul ar fi „canalie defacto”. Cît despre insultele ca popor dinspre ceilalţi, le-amînghiţit umili sau apatici, le-am strîns în multe volume, pesute de pagini. Mihaela Czobor-Lupp a preluat fără grilăinformările unor călători străini care dormiseră orimîncaseră prost prin hanuri (vezi Firea românilor), convinşică românii „nu cultivă nici o artă, nici o ştiinţă, sunt neştiutoriîn ale negoţului sau în cultivarea pămîntului”. Mai mult încă,dispreţuiesc munca, nu trăiesc după legile religiei, suntbrutali, impulsivi, cruzi. Iar ne-stăpînirea morală, nepăsarea,nestatornicia le sunt şi ele în fire. Parcă am traversa iarnafirii noastre, parafrază îmblînzită de etnologul Silvia Chiţimiadupă iarba vrajbei noastre. Şi procesul de radiere a mărciietnice se accentuează, pentru că ne lipseşte, ca popor,strîngerea laolaltă, pentru că ne lăsăm păgubiţi de tradiţie,de calităţile identitare cîte sunt, înghesuindu-ne sădescoperim numai bîrna din ochiul propriu. Suntem mici,mediocri, laşi, defensivi, egal rataţi şi taraţi. Ne-amprezentat, după vorba brucană, ca stupid-people, ca tonţimioritici (în fapt, sunt cu mult mai mulţi tîlhari decît doi),ca oieri, nu boieri ai minţii. Nu s-a mai cultivat în şcoalăorgoliul naţional, nesocotind avertismentul lui Em. Cioran.Cînd s-a făcut, s-a ocărît scleroza bătrînului dascăl, etichetatdrept „propagandist reciclat”, de cîte ori îndrăznea săpomenească timid calităţi ale naţiei. S-a decretat cătrăsăturile identitare autohtone ar fi iluzie comunistă, căn-avem aşa ceva. Dar dacă nu avem (sau nu vrem să avem)trăsături identitare, cum să nu fim sfidaţi ca entitate? A,românii ăştia care se mulţumesc în brand cu oaia aia a lor!Ar mai fi leul britanic, cocoşul galic, ursul rusesc, dar nimeninu rîde de asta. Nici măcar de văcuţa mov a Elveţiei. Maipotrivit decît oaia ar fi un amărît de cal, plin de bube şi deflenduri, care ar trebui revigorat cu tava plină de jeratic,adusă de Marko Bela. Doar viitor luminos şi frumos prevedeMarko, numai să învăţăm cu toţii maghiara, ca să confirmespusa lui H.-R. Patapievici că „vorbim o limbă de slugi”,nicidecum „limba vechilor cazanii”, cum o simţeabasarabeanul Alexei Mateevici din Bugeac, mort ca preotmilitar la Mărăşeşti.

Nu ne mai place nimic românesc, de la mîncare lacultură. Pînă cînd a căzut în lupta cu fast-food-ul, Radu AntonRoman vorbea despre calendarul alimentar ţărănesc, despremasa ritualică, ospăţul comun, ofranda adusă moşilor caspirite tutelare, deşi era ironizat. Tocşoiştii noştri rîd de cenu înţeleg. Lui Lucian Mândruţă, ca mîncător la MacDonald,nu-i plăcea gustul conservator al lui RAR. Nu-i spunea marelucru hrana ca marcă a identităţii, dictată de cutumerespectate de grupul etnic. Alimentaţia ceremonială şi ritualăe dispreţuită de mcdonaldizaţi, ca neigienică. Dar de undecoeziune de grup în Fast-Food?

În „bucătăria ca poveste” a lui Radu Anton Roman,la lăsat de Sec, după ce mîncau cei vii venea rîndul morţilor:bucatele rămîneau pe masă pînă dimineaţă, rînduială vecheşi sfîntă. Turiştilor străini aşa ar trebui să ne prezentăm.Sau preferăm postura de mîncători de lebede?

De prestaţia televizuală a lui Lucian Mândruţă, laParte de carte, mi-am amintit citind un „talon de participare”intitulat România cu lanţul de gît. Era vorba de lanţul de aural Mafiei cu muşchii tatuaţi: „Marginea lumii s-a răzbunatdînd buzna în centru, pusă pe jaful identităţii naţionale,întocmai ca barbarii care năvăleau în Roma, surprinşi călocalnicii n-au puterea să lupte”, nota Lucian Mândruţă.Acelaşi care se pronunţa nedilematic despre „lipsa decaracter naţional care transcende, de veacuri, guvernări şimode”. Tot el se întreba cum de „le mai arde, pe călduraasta (românilor, nota mea, Magda U.) de steagul de peprimăria din Sf. Gheorghe”. Dat jos abuziv. „Ce n-a mai avutloc pe prompter”, ca să uzez de titlul cărţii mândruţe, erachiar tricolorul.

Indiferenţa faţă de protejarea etniei e dublată demanifestări de lèse-patrie, nesancţionate, ba chiar aplaudate.În Tg. Mureş, strada Călăraşi, numită astfel după corpul dearmată căzut pentru independenţa României, la 1877, se vanumi Lajos Kossuth, responsabilul de etnocidul românilor

transilvăneni din 48-49. Iată unde duc pe de o partelehamitea românească, pe de alta politica „pas cu pas” a co-naţionalilor.

Această distorsionare a memoriei a avut unprecedent în proletcultismul stalinist, cînd valorile au fostinversate, Neculuţă luînd locul lui Eminescu şi A. Toma peal lui Tudor Arghezi; cînd personalităţile modelatoare aufost interzise, tocmai pentru a se şterge conştiinţa unităţiişi particularităţii etniei.

Cultivînd ignoranţa agresivă şi primitivitatea(cuvîntul de ordine în televiziune pare a fi folosirea a 10%din creier şi-i mult spus), am ajuns de la proletcultulNeculuţă la incultul Guţă. Ierarhia culturală s-a răsturnat,ca şi în anii cincizeci. Nu ştiţi ce e de rîs? Nu-i, e de plîns!Ce mai urmează? Spun şi eu ca Bogdan Creţu: KitschKitschitoarea mea! După poneiul roz cu zvastică pe crupă,lansat de ICR ca trend artistic, orice-i posibil! Poate că„specialiştii” în branding vor propune un cartof în vîrful uneiţepe, ca barabula lui Ghilduş din Piaţa Revoluţiei. Altăopţiune imagologică: groapa (de gunoi).

Dar poate că România n-a ajuns „la fundulgrămezii”, deşi Tony Judt crede că suntem deja acolo.

Magda URSACHE

LLLLLucarucarucarucarucarnãnãnãnãnã

A DOUABALADĂ CU

ALFRED JARRYAcţiunea se petrece în Polonia,adică nicăieri şi pretutindeni:la Petersburg, la Münich, în Bolognadin vremea condotierilor cu pintenide aur şi cămaşă de damasc,în miazănoapte,-n miazăzi şi-n rest,la Siracusa,-n Cuba, la Damasc,ca şi-n oraşul zis Ubucarest1.

Acţiunea se petrece-n Patagonia,la Sandomingo,-n vesticele Indii(când Jacques e imperator), în Japonia,într-o Italie-n care câte-un sindicdevine duce, în olatul basc,la Pekin, la Bagdad, în vest şi-n est,în (i)epoca unui tiran fantasc,ca şi-n oraşul zis Ubucarest.

Un dèspot confundându-se cu Pronia,grotesc, grobian, greţos ca nişte lindini,pe timp de pace îndrăgind dihonia,pustiitor aşijderi unei grindini(pe care n-am plăcerea să-l demasc,acum, când o poţi face pe neşest!),cu ceilalţi, ţanţoş, cu muierea-i, flasc,va fi domnit şi în Ubucarest.

ÎNCHINARE

Un Ubu-Roi se naşte pretutindenişi-n nicăieri dispare, ca un lest...Ajunge să-l dezumfli, să-l despintenişi,-apoi, să-l mături din Ubucarest!

Şerban FOARŢĂ

„O Tempora, o humores, o mores, o res.” Luca Piţu

În căutarea brandului pierdut

Acolada nr. 1 - ianuarie 2009 11 Acolada nr. 4 - aprilie 2009

PPPPPoezieoezieoezieoezieoezie

UNIVERSUL “URSS& CO”

(Impulsul cosmogonicoriginar, brevetat

chiromantic)

În Călătoriile mele deGulliver adolescentin,/intangibilerămîneau doar globulele roşiide sînge/şi cele 80 la sută de

apă/din dovada terestră a corpului: în apa sacră a Gangelui/zilnicîmi spălam tălpileşi creştetul / înfierbîntat – în Amazonul sălbatic.../

A fost o vreme cînd / fluviul Volga mi-a cursprin toate venele/ tinereţelor/ mele oficiale, darde fiecare / dată se revărsa, /din matca preconştientului, /blestematul rîu / Prut:pitit în dreptul “liniei inimii” / dinpalma mea stîngă / - ca o lamă de/ baionetă a sorţii…/

Într-un timp archetipal mi-am jelit, / între Tigru şi Eufrat, /sorţile netrăite, / invadate de personajele literare ale lumii./

Îl vedeam adesea pe Walt Whitman/ plantîndu-şi singur/Gazonul / pe acelaşi sens/ cu paralela 45 /şi de fiecare dată / îmi trăgeam corabia mai la est/de rîul Bîc şi mai la umbră / de Niagara, / unde încapetoată Dunărea / cu apă tulbure cu tot…/

Dar cînd mancurţii hrăniţi cu istoria / transmisă în direct /la ştirile TV de seară / s-au răzvrătit pe / prora spaţială/ a creierului, / le-am oferit alternativa revoluţiei/ culinare…/

Toate nădejdile mi le-am lăsat cu gură/ de moarte/la zidul Ierihon – însetaţilor de cuvînt./ M-am luat laîntrecere/cu Sătilă şi Gargantua:/ cine va duce în gură, strop cu strop,/apa Nilului / care a săpat galerii în baza piramidelor/şi steaua / Nordului…Cînd nu am mai avut suficiente resurse / tangibile/să îmi hrănesc pajurele cosmice/ cu trupultelenovelelor ideologice şi / romanelor tragi-comice/de la Nistru pîn-la Tisa, / am încetat să mai facabstracţie/ estetică/ de ruşinoasa îndeletnicire degrănicer/ la frontieră cu / sufletul./ Atunci i-am solicitatlui Ivan Turbincă /, într-o rusă archaică /de pe timpul lui Noe, /să mai amăgească ultima dată Moartea:/„mai toceşte-ţi, şi tu,/ gingiile/timp de/ o sută de ani de singurătate/în cremenea Carpaţilor, / pînă s-or facepiramide de faraon /sau Cremlin cu stea / în frunte...”./

Am băut însetat din rîul uitării Lete, şi din Mnemosina,rîul memoriei eterne, /unde l-am întîlnit / pe Tiresias/,dar care nu m-a recunoscut / în niciunul dintre fluviile lumii.../.

L-am angajat pe Călugărul Jorge/ să-mi ungăcu otravă/ cerul gurii/ şi toate sorţile imposibile:voi toţi, / care mi le veţi trăi on-line,/ vărsa-v-a-ţisufletul în Marea / Neagrăde atîta fiere…

Atunci savanţii au înregistrat modificarea / ireversibilăa c-URSS-ului/ din univers. / Şi a ieşit din ilegalitatea /neagră / Uniunea Rîurilor de Suflet şi Sînge (URSS)/ ce vorizvorî/etern / din “linia vieţii” a palmei mele drepte / – bastionintangibil, / generat de URSS-itoarele cosmice …

noiembrie 1992

URSS & CO - anagramă fonetică cu numele de familieURSENCO

Mancurt - persoană supusă, prin distrugerea specifică acreierului, unui proces de amnezie a originilor genetice şiculturale. În excepţionalul roman „Eşafodul”, Cinghiz

Aitmatov descrie tortura aplicată de oştenii lui Gengis Khan:după o preparare preventivă, victimelor li se aplica directpe scalp pielea de cămilă (întoarsă pe dos), urmînd ca firelede păr să afecteze centrul mnemotic pînă la pierderea totalăa identităţii

RIMA ŞI ARIMA (CENTON 4.)

MEMENTO:“Arma ce atîrnă pe perete în primul act, la sfîrşitulpieseitrebuie obligatoriu să împuşte … “, Anton PavloviciCehov

Poete ce “locuieşti”/ în cîntecul păsării -în căutare de frum’seţi nelocuite,/

Poete ce umbli la mistere cu ochiul / întors în orbite/şi tu, Poete, ce redistribui regnurile/de îl apucă invidia/pe Însuşi Dumnezeu, /

Poete avid de redundanţă! /

Există/hotarul – oprit (şi cel mai greu) – cînd pasăreade zbor piere: acolo

unde ochiul tău/ intern covîrşeşte lumina/irişilor încît devine netrebuincioasă,/ iar

lacrima /(lunetă optică)/ anulează graniţa dintre umilinţă/ şi masochism,/ acolo

unde balada lunecă / în imnul “şurubaşului şi piuliţei” (a)unei / ”Patrii” proletare ce se şterge în / văzduhul mirific, /ca o Siberie fără margini, / acolo

unde graiul e un giuvaer exorbitant/ şipoate fi consumat/ doar/ după ce l-a/ingerat o gură mai mare,/ acolo

unde Nietzsche/ poate fi oricînd reînfiat de “fascism”/ şiBlaga – recuperat de “gîndirism”, / acolo

unde gura tunului/ servind cuibar pentru / hulubi /într-o zi poate porni războiul mondial / trei …

Poete, chiar şi eu, / acum cînd scriu,/stric echilibrul/ lucrurilor/

(consum hîrtie şi cerneală!)/

şi astfel aduc profit unei fabrici /pe care n-o pot bănui /sub nicio circumstanţă justificată estetic /să macine făină

sinderezică …

1992

Tema abordată face referinţă la stilul unei generaţiiartistice reale, retractînd indirect, totodată, autorii care“adaptează” tema şi obiectul propriului discurs artisticunei ideologii oficiale, slujind volens-nolens sistemuluipotenţat al zilei sau cauzei lui oculte

“Şurubaşul şi piuliţa” din cadrul sistemului – expresiemetaforică la care face referinţă conducătorul mişcăriicomuniste (Vladimir Ulyanov-Lenin), în una dintrelucrările sale

Sindereză (în filozofia medievală) – facultate umanăde a distinge între noţiunile etice de “bine” şi “rău”;(livresc): conştiinţă de sine, capacitate de a distinge şia face conexiuni complexe între fenomene, evenimenteşi situaţii

ÎNCĂ O DATĂ DESPRE SUPREMAŢIAARTEI

MEMENTO:“Noi toţi (scriitorii - n. a.) am “ieşit” din mantaua lui Gogol”,

Fiodor Dostoievski

“Mantaua” lui Nicolai Vasilievici Gogolera total/ insignifiantă.

Şi am uitat să/ vă mai spun: mai era atît depermeabilă/ încît, după ce a fost /ponosităde tzarul Nicolai al II-lea,

din ea Vladimir Ilici Lenin şi-a croit/ o revoluţie/mondială de toată/ jalea,

spre cinstea/ şi onoarealui Iosif Visarionovici Stalin,/care a preluat,

pentru “Mundirul” săude / Generalisimus-de-Gulag /estetic,

epoleţii şi cotierele /

rămase neutilizate de la cei deportaţi /în sine/ ori de sufletele celor care nu au încăput /în pagina tipografică / a lui Procust ...

LOZINCI PENTRU O POEZIEPROASPĂTĂ!

Ucideţi diagnozele neuro-poetice!

Crăpaţi ţeasta revoluţiilor

care îşi devorează propriii fii!

Congelaţi, pentru orice eventualitate, organele

sfăr’mate ale maestrului nebun

de legat!

Cine poate garanta că, în toate

avatarele sale, Krishna nu îi

datorează lui Eminescu

pseudo-capodopera literară “Luceafărul”,

la care s-au lustruit

toate generaţiile trecute prin nemesis?!?

Montaţi pe soclu poemul “Ondina”:

noul hybris post-modern !!!

1992

Hybris (în literatura antică) - eroare fatală care decurge dininsolenţa şi aroganţa, dar mai ales din simţul ironiei unuipersonaj literar. Toate cele trei componente conducînd la“osîndirea” la moarte a eroului unei tragedii, după ce acestaa ignorant în mod repetat avertismentul zeilor din Olimp

Nemesis – partea culminantă rezultată din “hybris”:“răzbunarea” ireversibilă a fenomenelor implicate înanecdotica tragediei

GEO-DEONTOLOGIE

Mi-aştept, şi eu,

altoiul de om,

după ce “fenomenele” l-au sacrificat pe Dumnezeu,în somn:

…seminţe – stele cu cernoziom,văzduhuri – aer cu cernoziom,grauri – cireşe cu cernoziom,ciute – gloanţe cu cernoziom,zîne – femei cu cernoziom …

Mă apucădorul – moarte cu cernoziom – de voi,regnuri hermafrodite,

lucruri indecidabile…

Igor URSENCO

Acolada nr. 4 - aprilie 2009

ItinerItinerItinerItinerItinerarii plasarii plasarii plasarii plasarii plasticeticeticeticetice

12

Deşi au trecut peste zece ani an de la dispariţia sa,Corneliu Baba continuă să aibe în cultura românească oimagine publică neschimbată; ca şi în timpul vieţii, el esteîncă un amestec de prezenţă retrasă şi de absenţăprotectoare. Deşi este invocat, din cînd în cînd, ca o figurătutelară, dacă nu chiar ca una de-a dreptul legendară, nu s-aîntrebat nimeni în mod serios, în afara lui însuşi denenumărate ori, asupra locului pe care opera sa îl ocupăîntr-o posibilă geografie culturală. Este el un pictor răsăriteansau unul de factură occidentală? Faptul că nu a avut contactedirecte cu arta europeană decît foarte tîrziu, iar la Paris,oraşul visat pe atunci de către toţi artiştii lumii, a ajuns şimai tîrziu, poate fi unul cu un impact real asupra opţiuniisale estetice?

Acum, cînd opera sa este definitiv încheiată, ea însăşipoate răspunde atît întrebărilor de mai sus, cît şi întrebărilorcare traversau nenumăratele meditaţii solitare ale artistului.Şi răspunsul este unul categoric. Nici Parisul, nici călătoriileşi nici un alt tip de experienţă nu ar fi modificat hotărîtortopografia şi spiritul acestei opere. În România anilor 30-40, fără a avea aceeaşi anvergură şi fără imensa autoritate aunui Paris care iradia omnidirecţional cultură şi fascinaaproape mistic, experienţele moderniste şi febrilitatea cucare se căutau noile resurse ale limbajului artistic eraucomparabile cu acelea europene. Chiar şi fără să ajungă laParis, dar interesat de acel segment al expresiei care marcaruptura cu trecutul şi contesta convenţiile obosite, Baba arfi avut suficient spaţiu fizic şi moral, dar şi suficiente resurseinterioare, pentru opţiuni total diferite faţă de cele pe carele-a făcut. Dar nu problema unui alt climat cultural şi a uneialte atmosfre artistice se pune în acest caz, ci problema unuisever program interior şi a unei adevărate mitologiisubiective - ambele aproape cu o existenţă apriorică înmetabolismul artistic al pictorului şi în orizontul săuintelectual. Pentru că în ciuda viziunii sale antropocentriste,în ciuda unui umanism care i-a impregnat fiecare fibră apicturii şi în ciuda unei adevărate fascinaţii pentruindividualitatea şi pentru exemplaritatea umană, Baba nueste un artist cu o structură mentală de tip occidental. Într-un mai vechi articol publicat în revista Arta, GheorgheGhiţescu, subtil cunoscător al picturii europene, scria,referindu-se la această problemă, că ,,Baba este un european,un apusean, care a optat pentru Descartes şi Racine, pentruPoussin şi Ingres, iar nu pentru simbolica expresivă care aîmpins arta zilelor noastre spre originile orientale alegîndirii”. Această observaţie, deşi adevărată în esenţă, îltransferă însă pe Baba, cu prea mare uşurinţă, în Apus. Înfond, el nu este nici un artist din Răsărit şi nici unul dinApus. El este fără îndoială un european, însă unul din CentrulEuropei şi unul cu o foarte bună memorie a Nordului. Deşicea mai mare parte a vieţii şi-a petrecut-o la Bucureşti, Babaconservă de-a lungul vremii, prin natura sensibilităţii sale,prin rigoarea morală, dar şi prin gîndirea sa plastică şinarativă, reflexele şi mentalităţile unui locuitor al vechiuluiImperiu austro-ungar. Dar al unui Imperiu care şi-a pierdutvigoarea şi strălucirea de altădată şi îşi trăieşte agonia

ultimelor clipe de dinaintea completei disoluţii. Atît înfamilie, cît şi în atelierul tatălui său, Baba a trăit, încă dinprimii ani ai vieţii, experienţe pe care nu i le puteau oferinici strada, ca univers restrîns, şi nici climatul general dinspaţiul vechiului Regat. Cultul muncii, ordinea lăuntrică şiexterioară, conştiinţa vie a apartenenţei la o geografie fizicăşi morală anume, alături de unele reflexe ale civilizaţieivieneze pe care tatăl său le perpetua încă, la o anumită scară,în însăşi rigoarea academistă a picturii sale, l-au pregătit pecopil, şi mai apoi, pe adolescent, pentru reintegrarea înpeisajul uman din nord-vestul României şi în civilizaţiaoriginară a părinţilor săi. Urmate de experienţa întoarceriiîn Banat, în plin exod al administraţiei şi al aristocraţieiaustro-ungare şi în plin spectacol al prăbuşirii unei lumi,inclusiv prin degradarea simbolurilor sale, imaginilecopilăriei nu puteau decît să se consolideze şi să setransforme în date constitutive. În atmosfera multiculturalăşi multiconfesională a Banatului, în care artele aveausimultan un caracter privat şi unul comunitar, dialecticaindivid/grup şi privat/public lua o înfăţişare cu totulparticulară. În această lume în care individul era respectatîn mod natural, iar colectivitatea era însuşi garantul buneifuncţionări a mecanismului social şi administrativ, s-a născutîn timp un umanism cu coordonate proprii. Împăratul de laViena, o abstracţiune, de bună seamă, însă una cu o enormăautoritate, garanta coerenţa simbolică şi demnitateasupraindividuală, în timp ce rigoarea administraţiei,funcţionarea firească a instituţiilor şi a mecanismeloreconomice şi sociale dădeau persoanei un sentiment desiguranţă şi de confort. Baba percepe destrămarea ordiniiadministrative şi expierea simbolică a Imperiului, dar trăieşteîn continuare adevărul unei raportări demne la omul concretşi la cel social. El poate observa încă, de la distanţă şi cu oîntîrziere considerabilă, ca un martor cu o enormă capacitatevizuală, dinamica unei evoluţii umane din care nu sînt exclusenici melancolia şi nici suferinţa, dar poate vedea şi disoluţiaunei civilizaţii, a unei idei, a unui mod de a exista în lume şi,mai ales, în istorie. În această atmosferă contradictorie, încare demnitatea convieţuieşte cu înfrîngerea şi triumful cutrauma s-au format şi au început să se coaguleze orizontulartistic al lui Corneliu Baba, reflexele lui morale şi întreagasa filosofie umanistă. Nu este întîmplător, în aceastăperspectivă, că toată energia sa creatoare şi întregul săuinteres cultural s-au îndreptat către modele sigure şi cătreacele repere pe care nici o furie destructivă nu le poateanihila. Tradusă în cuvinte, acestă atitudine vrea să spunăcă pictura şi arta, în general, pot comenta eroziunea,disoluţia şi prăbuşirea, dar nu cu preţul căderii lor înderizoriu. Pentru că mărturia asupra morţii şi a putrefacţieinu înseamnă moartea şi putrefacţia artei înseşi.

Pavel ŞUŞARĂ

Corneliu Baba şi melancoliilecentral-europeane

Arlechin cu maimuţă

Naturã staticã

Feluri de floriAşa cum spun una-alta despre oameni (vezi

Chestionarul lui Proust), florile au câte ceva de spus şidespre literatură. Probabil că cele mai celebre, în poezie,flori sunt, de departe, les fleurs du mal. Fără chip şi fărămiros, păstrate în foile cărţilor interzise, sau înflorind înlocuri rele, însoţind vieţi pierdute, în veci neofilite, lesimmortelles. Mai vitală decât ele, ţinând de o vârstă aprieteniei încă necorupte, e floarea nemuririi, bătrânu-ntinereşte, după care pleacă Ghilgameş ca să-l învie peEnkidu. O floare pe care o pierde, dintr-o foarte omeneascănebăgare de seamă. Precum, ispitiţi, prea adesea, de fructe,trecem pe lângă toate florile.

Acum vreo trei ani, a apărut în Canada o carte cutitlu frumos, A Gathering of Flowers from Shakespeare, încare un profesor de engleză (David Hoeniger), şi un gravorîn lemn (Brender ŕ Brandis), reproduc florile pe care lepomeneţte Shakespeare. Ţi nu sunt puţine. Unele de moarteşi de jertfă, cucuta şi urzicile din cununa regelui Lear, urzicilecare plutesc cu Ofelia (şi-mi vine în minte strofa dezamăgităa lui Iorga: „Ah, din sbuciumul de veacuri/ Ce-a cules, rodind,ideea?/ O cucută în Atena/ Şi o cruce în Iudeea!”). Alteleparfumate ca cimbrul sălbatic („I know  a bank where thewild thyme blows,/ Quite over-canopied with lusciouswoodbine” – “E-un ţărm umbrit de flori de caprifoi/ Cresctoporaşii cu petale moi,/ Răsuri şi cimbru se apleacă-n vânt”,feeria din Visul unei nopţi de vară, în traducerea lui DanGrigorescu). Levănţica, menta, măghiranul din Poveste deiarnă. Şi celebrul trandafir din Un nume ce-i? Un trandafir,oricum/ Îi spui, îţi dă acelaşi scump parfum (traducerea luiŞt. O. Iosif a foarte cunoscutei, şi imposibilei, deziceri deneam din Romeo şi Julieta). În numele acelui trandafir,numele fetei care scapă nenumită furiei Bisericii, va scrieEco unul din cele mai frumoase romane ale cărţii din toatetimpurile.

Das Veilchen, violeta lui Goethe din Erwin undElmire, ciclul de balade, a fost pusă pe muzică de Mozart.La fel cum scrie Verdi pe note povestea acelei curtezane aunei singure flori, camelia. Flori de singurătate, şi de tristeţe,însoţind, discrete precum chiparosul latinilor, marile drame.

Die Blaue Blume a lui Novalis e un Graal vegetalspre care tinde cântăreţul Evului de Mijloc. Şi pe care toţiromanticii îl vor căuta. O nobilă floare de câmp. Mult maisilfide, palide în lumina de noapte, sunt florile simbolismului.Florile de lună, cărora Macedonski le închină un rondelpurtat de apele Senei. Rozele aceluiaşi, obsesie olfactivă,întâlnesc Les roses d’Ispahan, trandafirii de Damasc ai luiLeconte de Lisle. Ostentativ fără miros, dominând florilede iasomie, e dalia lui Verlaine.

Pe an ce trece rămân în urmă, părăsite de poezie,ca şi de pictură. Modernismul nu mai reţine din ele decâtînchipuiri sulfuroase, apărând „pe un perete de chilie goală”,flori de mucegai. Sau, scriind litera epitafului, florile deplumb. Aceleaşi, în definitiv, cu garoafele lui Arghezi,despărţite de mireasma lor, când timpul nu se mai rupe înore trăite. Flori ireale, pe care să vrei şi nu ai cum să leculegi.

Şi totuşi, Era timpul florilor, scrie Cărtărescu.Oare? „Ai devenit, femeie, o mare putere străină./ ai devenitmarea iubire a plămânilor mei/ ploaia mea te curbează înorice boabă, apartamentul meu este cutia ta de pantofi/ ţieîţi trimite în fiecare zi ura mea trandafiri cu bilet,/ pre tinemoartea te iluminează/ imperiu bancar şi discret,/ cauciucatăzarază.” O despărţire, nimic altceva (să ne-amintim derefuzata „floare vestejită din părul tău bălai”). Şi o regăsire,de basm aievea, semnată Dimov: „Balaurul ucis de-atîteaori/ De bunii duci ai lumilor aceste/ Ascunde-n iris lire decolori/ Şi-n fiecare solz cîte-o poveste.// Găsitu-l-am pe-ofloare de tulipă/ Uscată galben într-o carte veche./ Purtaineluri grele pe aripă/ Şi pietre nestemate la ureche.// L-am întrebat: felia de coral/ Din ochiul lui ce vrajă nouă ţese?/Deşi ştiam: un şipot sideral/ în solniţe pustii prin după-mese.” Ce imagine mai liniştitoare, enormă declaraţie deîncredere în bunele rosturi ale lumii, decât un balaurodihnind pe o floare? Blazonul, amestecând delicateţe înpromisiunile de forţă ale altor vremuri, al literaturii.

Simona VASILACHE

Acolada nr. 1 - ianuarie 2009 13 Acolada nr. 4 - aprilie 2009

AAAAAVVVVVANPOSTANPOSTANPOSTANPOSTANPOST

Claudiu GR Claudiu GR Claudiu GR Claudiu GR Claudiu GROOOOOZAZAZAZAZA

Remember Monica LovinescuPrintr-un plin de relevanţă joc al destinului, anul

acesta, exact în lunea Sfintelor Paşti (20 aprilie), seîmplineşte un an de zile de la plecarea dintre noi a MonicăiLovinescu. Marea sărbătoare a creştinătăţii, simbolulsperanţei şi al regenerării, este prilejul ideal pentru a o evocape Doamna Monica Lovinescu, al cărei nume a fost, înnesfârşitele decenii de opresiune comunistă, chiar sinonimulcuvântului speranţă. Generaţiile mai vechi ştiu bine desprece vorbesc, iar cele mai noi, probabil nu vor înţelegeniciodată.

Cum i-ai putea descrie unui tânăr născut dupăcăderea comunismului, familiarizat cu internetul şi cucardurile bancare, plictisit de vacanţele la „vecinii” turci şigreci, ca şi de zecile de programe tv recepţionate graţieteleviziunii digitale, sătul de nesfârşitele scandaluri politiceşi bârfe din lumea modernă, „răsunătoarea linişte” existentăîn România acum nici două decenii. Pentru a înţelege roluljucat de Monica Lovinescu în viaţa intelectuală a Românieidin a doua jumătate a secolului XX, cei care astăzi îşi facveacul prin mall-uri, terase şi cluburi ar trebui să-şi imaginezeo ţară în care cetăţenii aveau dreptul pe lună la 5 ouă, 250de grame de unt, o sticlă de ulei, pâinea se dădea pe cartelă,curentul era oprit chiar şi (sau, mai ales) în zilele de iarnăla ora 18,00 (când era prea devreme ca să te culci şi preatârziu pentru a mai prinde vreo rază de lumină naturală).Singurul post de televiziune emitea 2 ore pe zi, aproapeexclusiv faptele familiei conducătoare (e drept, teoretic, maiexista un al doilea program – presupun cu acelaşi conţinuttematic – dar eu în provincie nu am cunoscut pe nimenicare să îl recepţioneze), ziarele erau o nesfârşită cronică înfoileton a aceleiaşi glorioase familii. Marile personalităţi aleistoriei naţionale deveniseră, din perspectiva evoluţionistăa materialismului dialectic şi istoric, simpli precursori ai luiNicolae Ceauşescu şi ai „genialei” sale soţii, iar sălile decinematograf propuneau adevărate lecţii de viaţă în caretinerii crescuţi la oraş în nepăsare şi huzur, descopereauspontan, odată repartizaţi la ţară, profunzimi nebănuite înbotul umed al vreunui viţel sau în iubirea curată a feteisimple, dar pline de farmec şi isteţime, mereu cochetă înhalatul alb şi cizmele de gumă, uniforma standard a secţieide mulgătorie de la Cooperativa Agricolă de Producţie dincomună. Nu este o ţară imaginată de Orwell, ci România lui

Nicolae Ceauşescu, la făurirea căreia au pus umărul, cupricepere şi devotament, mulţi dintre demnitarii politici,oamenii de afaceri, formatorii de opinie şi severii profesoride democraţie de azi.

Dacă postmodernismul tinde să ducă la pierderaoricărui reper moral sau intelectual prin supralicitarearolului acorat pieţei, comunismul a avut ca ţintă aceeaşiconfuzie de valori prin impunerea forţată a unor falsemodele. Marele merit al Monicăi Lovinescu fost acela de afi desfiinţat falsul canon instaurat de „intelectualii” regimuluicomunist şi de a fi arătat calea normalităţii (artistice, darnu numai) unor tinere generaţii crescute la şcoala imposturii,incompetenţei şi ticăloşiei.

Emisiunile culturale şi politice realizate de MonicaLovinescu şi Virgil Ierunca în studiourile pariziene alepostului de radio „Europa liberă” au fost pentru aproapejumătate de secol, pentru noi cei rămaşi dincoace de Cortinade fier, singurul contact cu starea de normalitate. EmisiunileMonicăi Lovinescu ne-au făcut, primele, să ne înfiorăm deemoţie şi admiraţie la auzul unor nume ca Milovan Djilas,Vaclav Havel, Lech Walesa, Adam Michnik, Paul Goma,Alexandr Zinoviev, Andrei Saharov, Mihai Botez, DorinTudoran şi, peste toţi, Alexandr Soljeniţîn. Tot ea ne-a învăţatlecţia lui Albert Camus potrivit căreia datoria unui intelectualeste aceea de a se situa întotdeauna de partea victimei. Peundele postului de radio Europa Liberă ne-am familiarizat,întâia oară, cu ideile din cărţile unor autori care astăzi nupot să lipsească din biblioteca ideală a scrierilor desprelibertatea umană: Hannah Arendt, Boris Souvarine, AlexandrSoljeniţîn, Nadejda Mandelstam, Anna Ahmatova, M.Volensky, Jeanne Hersch, Arthur Koestler, Albert Camus,George Orwell, Robert Conquest, François Furet, Jean-François Revel. Tot ea ne-a învăţat să judecăm cu aceeaşimăsură crimele comunismului şi ale nazismului şi săamendăm naivitatea tinerilor filosofi care, în mai 1968susţineau cu superbie că este preferabil să te înşeli cu Sartre,nu să ai dreptate cu Aron.

Dincolo de ideile politice Monica Lovinescu a fostun far al vieţii culturale. Impecabil informată în legătură cuviaţa literară din România, nu a obosit să denunţe falseleglorii, impostura, demisiile morale ale unor autori mai vechisau mai noi şi, în paralel, să recunoască şi să promoveze

valoarea încă de la primele ei semne de manifestare. Canonulpropus de ea, pe baza unei judecăţi est-etice (termenulinventat chiar de Monica Lovinescu punea în evidenţă faptulcă în regimuri precum cel comunist din România valoareaunei opere trebuie evaluată din perspectiva reuşitei estetice,dar şi a atitudinii morale a autorului ei) şi-a dovedit în timpsoliditatea şi astăzi este singurul acceptabil. Mai mult, prinintermediul emisiunii Teze şi antiteze la Paris ascultătoriidin ţară erau familiarizaţi până la detaliu cu viaţa culturalăfranceză. Marile spectacole de operă şi balet, premiereleunor filme şi spectacolele de teatru care au marcat istoriaartelor respective, conferinţe de referinţă (îmi amintesc şiacum de relatarea despre o conferinţă pariziană a lui JorgeLuis Borges), polemicile şi dezbaterile de idei din presafranceză au devenit accesibile publicului din ţara tuturorinterdicţiilor prin intermediului vocii, cu timbrul eiinconfundabil, al Monicăi Lovinescu.

Monica Lovinescu a însemnat toate acestea şi cevaîn plus. Ceva sădit în sufletele noastre, ale celor care amcunoscut-o şi am admirat-o, un lucru pe care îl simţim, darnu îl putem exprima în cuvinte. La mulţi ani de la revoluţie,în momentul în care am călcat pentru prima oară în Paris,primul meu gând s-a îndreptat spre Monica Lovinescu.Străbătând marile bulevarde şi străduţele pline de pitorescale metropolei aveam sentimentul că îi simt paşii, că îi audvocea şi râsul, că redescopăr uimirea ei odată cu fiecareminune arhitectonică pe care o recunoşteam. Mi-am datseama atunci că Monica Lovinescu era pentru mine simbolulunui anumit Paris, pe cale de dispariţie sub asaltul nivelatoral postmodernităţii. Parisul unei lumi în alb şi negru, în careacordeonul îţi înmoaie inima, la Café de la Flore şi la DeuxMagots se vorbeşte cu însufleţire despre existenţialism şiliteratură, Sartre polemizează cu Aron, tinerii cineaşti(Truffaut, Godard) şi noii romancieri (Butor, Alain Robbe-Grillet, Nathalie Sarraute) forţează vechile frontiere aleesteticului, Boris Vian cântă jazz. Un Paris pe care nuobosesc să îl caut, dar care devine tot mai îndepărtat cufiecare zi care trece.

Tudorel URIAN

Povestea-i veche, sufletele-s noi…Cu greu mi-aş fi imaginat că o

piesă a lui Mihail Sebastian maipoate deveni azi „best-seller” pe

scena vreunui teatru. Autorul,frondeur în tinereţea sadramaturgică din anii premergători

celui de-al doilea război, a devenitrecent victimă a deplasării orizontului de

sensibilitate al „publicului activ”, ca şi a proprieisale glorii postume de diarist. Montările din ultimii ani cupiesele sale au marcat onest prezenţa în spectacologia deazi a scriitorului, fără a fi evenimente teatrale. Destinuldramaturgului Mihail Sebastian părea fixat în rama unuipaseism romanţios, pe placul doamnelor cu amintiri eterice.

Cu atât mai mare mi-a fost surpriza văzând, laTeatrul Municipal din Baia Mare, sub semnătura de scenă a„nealiniatului” Radu Afrim, o versiune cu Jocul de-a vacanţacare va deveni, cu siguranţă, reper în spectacologia românăa ultimilor ani – provocând, cum s-a şi dovedit deja, unentuziasm uimitor al adolescenţilor, ori, vom vedea, poate,reacţii acre ale „apărătorilor tradiţiei”.

După Inimi cicatrizate de Blecher, Jocul… este aldoilea text interbelic înscenat de Afrim. Dacă însă în primulcaz aveam de-a face cu o dramatizare, aici „materia primă”este chiar un text dramatic. Asta însă nu-l împiedică peregizorul-hermeneut să bricoleze, să intervină, săreconfigureze, să adapteze articulaţii, puncte de forţă, clou-uri ale scenariului original. De altfel, titlul complet alspectacolului este, onest, Jocul de-a vacanţa (opţiune 9), cumenţiunea ulterioară „după Mihail Sebastian”.

Pentru a evita reacţii oţărâte, trebuie să spun că,după opinia mea, montarea respectă, ba chiar accentuează,spiritul piesei, trădându-i abia în formă litera. Literatimpecabil, foarte bun cunoscător – spre deosebire de alţiregizori români – ai literaturii autohtone, Radu Afrimreuşeşte să prelungească semantic destinul unui textabandonat în colbul istoriei şi în manuale. O face cuceritor,năvalnic, pasiona(n)t, în aşa fel încât după spectacol deviinu doar fan Afrim (dacă nu erai, cumva…) ci şi, cert, fanMihail Sebastian. Avem de-a face cu o re-livrare, într-un codvizual şi de semnificaţii perfect convergent cu orizontul deaşteptare al spectatorilor, a unei situaţii dramatice valide în

articulaţiile sale simbolice, având ca obstacol doar aparenţadesuetudinii. E meritul lui Afrim că „citeşte” acest text înfelul nostru de-a fi acum şi că-l recuperează (valorizează,salvează, citiţi după plac) scenic.

În montarea băimăreană, decorul clasic al„pensiunii Weber” e înlocuit de cel hiper-modernist-funcţional al birourilor unei „multinaţionale”. Personajeleîşi schimbă astfel identitatea „civilă”, fără stridenţă, însă.Datele lor caracteriale sunt accentuate vizual, ca pentru a-i„fixa” în memoria spectatorului, dar respectă „fişa”originară. Ştefan Valeriu este un „dandy de birou”, Corina oatrăgătoare funcţionară dezinvoltă, Bogoiu un excentric „unpic luat”. Mai pregnant, dar în linia intenţionată de regizor,apar adolescentul Jeff, aici un „pizza-boy” îmbrăcat înveveriţă şi Madame Vintilă, o matroană a biroului corporatist,jucată în travesti, pentru a elimina total orice alt reper defeminitate decât a Corinei. Pentru că, la Afrim, jocul de-avacanţa devine şi un joc erotic, nu trivial, ci în cheia„ritualurilor de împerechere”, un joc uşor crud, uşornostalgic, uneori iniţiatic, subminat însă, tulburător, de totce înseamnă apropiere şi rezonanţă afectivă inter-umană.Raporturile dintre personaje se construiesc în această grilăde sondare reciprocă şi de experienţă – de moment, dar nusuperficială – a întâlnirii cu celălalt. Acest spirit de substanţăşi fineţe al piesei lui Sebastian e păstrat şi perfect pus înintrigă de Radu Afrim.

Accentul pus pe detaliile comportamentale alepersonajelor duce la un paroxism humoresc, mereu dublatde interludiile emotive ale jocului erotic, în aşa fel combinateîncât evită căderea în romanţios, dar nu ocultează subtextultulburător al intrigii, pregătind publicul pentru declicul final.Interacţiunea personajelor capătă deseori aspectul„bufonadei”, jocurile de cuvinte sau dezvoltările unor„sugestii” identitare din textul original sunt ingeniosintegrate de regizor în context, pentru a cataliza raportulscenă-sală, abilă „nadă” pentru spectatori.

În rigid-sugestivul decor conceput de arhitecţii dela 9 opţiune, cu birouri sobre, scaune ergonomice şi lift, darşi cu multe flori – ca-ntr-o firmă respectabilă, însă şi ca-ntr-ovacanţă în sânul naturii – Bogoiu (Ionuţ Mateescu) îşi cultivăobsesiv pasiunile geografice, năucindu-i pe cei din jur cutoate denumirile de piscuri, lacuri, dealuri din ţară (şi iată

ce savuroasă dezvoltare, pentru contextul spectacolului, dela „Lacul Lala” eufonic folosit de Sebastian!), Madame Vintilă(Ioan Codrea) fumează „aşezat”, ca un adevărat bărbat,denunţând parcă orice umbră de „delicateţe” femeiască, Jeff(Vlad Bârzanu) alternează între răsfăţuri de copil şi„maturitate” de adolescent cu vocea în prefacere, Corina(Gabriela del Pupo) şi Ştefan Valeriu (Matei Rotaru) joacăcel mai limpede „ritualul de împerechere”. Toţi însă intră înacel mirific „joc de-a vacanţa” dezinhibat, care-i face sărenunţe la orice „poză” socială, devin ei înşişi, extravaganţi,dezlănţuiţi în deşucheli ludice, fiecare cu sine şi toţiîmpreună, până în momentul final, al „sfârşitului” acesteivacanţe de birou, momentul despărţirii, al revenirii laartificiul social, al ne(mai)putinţei de afecţiune. Acestmoment climaxatic al piesei este exploatat de Afrim chiarîn litera textului, cu „Eine kleine Nachtmusik” şi replicileromantic-dureroase ale lui Sebastian, ferite însă de rizibil,încărcate doar de emoţia sensului lor intim. Un moment încare hohotelor de râs le face loc tăcerea, propria memorieafectivă, romanţioasă, oricât am renega-o.

Decor inspirat, costume diverse (Ioana Matei),colorate, haioase ori „funcţionale” – în micile ghiduşii alepersonajelor, unde „şoşonii” veveriţei, de pildă, devin „căşti”pentru Bogoiu –, interpretare de zile mari a actorilor – nicinu mai insist pe jocul fiecăruia, pentru că din acest joc s-aunăscut multe din observaţiile de mai sus, „hermeneutica”mea critică –, o lectură regizorală formidabilă, cum rar mi-afost dat să văd la un text autohton: toate fac din Jocul de-avacanţa un spectacol în care comicul, povestea de dragoste,tumba şi emoţia se amestecă irezistibil, fermecător,cuceritor, pe placul unor spectatori care altfel n-ar fi rezonatdeloc la o astfel de „ofertă” textuală. Aşa, însă, Sebastianintră şi ca dramaturg în al treilea mileniu. Poate nu chiar cuun „fan-club” la Baia Mare, ca Radu Afrim, dar măcar ca unautor interesant, şi nu doar un „bau-bau” bătrân din manualulde română. Jocul de-a vacanţa se dovedeşte, pur şi simplu, opoveste veche pentru suflete noi. Tinerii spectatoribăimăreni pot confirma asta.

Acolada nr. 4 - aprilie 200914

D-ale Optzeciştilor MoldavieniI. Antonesianul

cuibar deradioamatori

«nemulţumiţi»

Se trecea pe laGabrriela Iavolschi şi Liviu

Antonesei, în perioada cît a răspuns acesta de «Opiniastudenţească», pînă adicătelea la perchiziţiile şi anchetasecuritică aferentă din 18 mai l983, se trecea, dară, pe la eiseară de seară şi duminică de duminică. În micuţul lorapartament din Cartierul Nicolinei venea lumea ca la han,ca la moară, ca într-un loc de întîlniri intelectuale saugalante... şi tot ce doriţi. Din modestele lor venituri puteauoferi musafirilor, mai toţi culturali, ceaiuri de busuiocsavuroase înainte de a se aşterne, spre miezul nopţii, peascultatul serios al emisiunilor preferate ale RadiouluiEuropa Liberă, cu gîndul secret că Monica Lovinescu sauVirgil Ierunca vor comenta , şi încă favorabil, cîte un numărmai dichisit din publicaţiile studenţeşti ieşene, din Dialogori Opinia studenţească, expediate lor pe căi oculte. Au cinenu s-a perindat pe acolo între l978 şi l983 mai ales?Constantin Noica, Petru Creţia, Marcel Petrişor, MihaiUrsachi, Cezar Ivănescu, Emil Brumaru, Petru Aruştei,Bogdan Ghiu, Mircea Cărtărescu, Ion Bogdan Lefter,Mariana Marin, Aurel Dumitraşcu, Adrian Alui Gheorghe şiMarcel Vârlan, Tereza şi Dan Petrescu, Valeriu Gherghel şiDinu Adam, Paula şi Mihai Dinu Gheorghiu, Mona şi SorinAntohi, activistul + logicianul Petru Ioan, Alexandru-SeverVlad şi Lucian Vasiliu, Sorin Pârvu şi «Sergiu Păun», lectorulfrancez Michel Rouan, Almeria şi Undine Natansohn,redactorii revuistici, vecinii trăgători cu urechea – microfonecologic – în folosul lui Big Brother... et alii diversarumfarinarum. Locuind în apropiere, pe «Corabia Nebunilor»,zisă şi «La Hulubărie» sau «La «Closetuţe», eram şi cel maiasiduu dintre convivialii băutori de tizană îmbusuiocită oridintre schimbătorii de cărţi rare, nu însă neaparat interzise,şi de adrese, precum Libella ori Galerie Lambert, de undeurma să le obţinem, prin poştă, gratuit. Nota securitică de mai jos, prelevată din arhivelecenesasice, vorbeşte de un grup cu «nemulţumiţi», termenfoarte vag, aparţinător retoricii pretoriene din Epoca de Aur.Nu cred că eream noi, în marea noastră varietate socio-profesional-umană, mulţumiţi peste poate, dar nicinemulţumiţi excesivi nu ne arătam. Securienii, ei, trebuiautotuşi să-şi creeze din orice rahat front de lucru spre a-şijustifica lefile fabuloase şi privilegiile numeroase. Fără unobiect al muncii, fie el şi imprecis conturat cît «Grupul dela Iaşi», instituţiei lor i-ar fi dispărut raţiunea de a exista...ca măgarul în ceaţă.

* * *

STRICTSECRET

Exemplar nr.1

MINISTERUL DE INTERNEDEPARTAMENTUL SECURITATII STATULUIU.M. 0544Nr. 303/0030.051 din 12 ianuarie l981

CNSAS10.09.2007

Serviciul Arhiva

NOTĂ

Potrivit informaţiilor obţinute recent, în municipiul Iaşise află, în formă de constituire, o grupare de aşa-zişi«nemulţumiţi» de politica culturală şi de formele depropagandă, folosite de statul nostru, formată din: ANTONESEI LIVIU, în vîrstă de 28 de ani, absolvent alFacultăţii de Filosofie şi Psihologie din Iaşi, încadrat laInstitutul de ştiinţe sociale, domiciliat în Cartierul Nicolina,strada Republicii; GHERGHEL VALERIU, în vîrstă de 27 de ani, absolvental Facultăţii de Filosofie-Istorie, profesor în comunaRăducăneni, domiciliat în strada Ţuţora; PIŢU LUCA, în etate de 34 de ani, lector la Catedra deFranceză a Facultăţii de Filologie din Iaşi, locuieşte înblocurile Universităţii din Cartierul Nicolina; PETRU IOAN, lector la Catedra de Logică a Facultăţiide Filosofie din Iaşi;

PÎRVU SORIN,lector la Catedrade Engleză aFacultăţii deFilosofie din Iaşi; NICHITADANILOV, poet. Întîlnirileacestora, la careparticipă şi alţitineri al cărornume estenecunoscut, au locla locuinţa luiA N T O N E S E ILIVIU, unde seascultă şicomentează pem a r g i n e aemisiunilor secţieiromâne a postuluide radio «EuropaLiberă». Deasemenea, secitesc toate

Notă informativă

Sursa informează despre aspectele legate de anumitecărţi şi materiale cu conţinut subversiv următoarele: Dan Alexe (anul III franceză) circulă prin holurileUniversităţii ducînd cu el un teanc (o broşură de formatmare cît revista «Lumea») care reprezintă o suită de afişestilizate colorat si care avea drept scop propagandaanticomunistă. Afişele erau desenate pe fondul unei imaginicu preocupări sexuale (erau multe expresii de argou, cuvintedesemnînd limbajul sexual din Paris, etc.). Dan Alexe leposedă, le are de la lectorul francez Romain Réchou. Dintre cărţile pe care le mai arată Alexe este şi un volumal lui Soljeniţin – O zi din viaţa lui Ivan Denisovici –, cartepe care Alexe o arată şi împrumută colegilor. Alături deaceastă broşură mai are o carte de propagandăantioccidentală apărută în URSS despre care spune că ruşiisînt demagogi şi excroci. Alte cărţi pe care le-a vehiculat mai sînt Sade: LESJOURNEES DE SODOME, Pierre Louys: CHANSONS DEBILITIS , această ultimă carte provine de la L.Antonesei. Dintre cei ce le-au citit mai sînt Dinu Marian (anul IVfranceză), Coban Gabriel (anul II germană), Sandu Zugravu(anul II franceză). Actualmente, o parte din cărţile lui Sadesînt «confiscate», luate de Emil Brumaru, iar alta este laLiviu Antonesei, împrumutată. Alte cărţi ce se găsesc la lectoratul francez sînt cele dinvolumele SERIE NOIRE care au un conţinut văditanticomunist şi care au scopul de a capta simpatia pentruaventurile unor ofiţeri si luptători din CIA. Cărţile mai conţinepisoade pornografice, de violenţă şi de expresii triviale carenu se găsesc în literatura beletristică. Luca Piţu este un mare amator de literatură erotică,posedă multe cărţi aduse din Franţa, are şi un dicţionar rarde cuvinte obscene, reviste şi alte cărţi. Este un mareadmirator al lui Sade, în foarte multe articole încearcă săfacă aluzii la erotism şi sexualitate. În ultimul articol din«Dialog», Luca Piţu se referă la erotism, sexualitate şi Sade. Ghedeon Mihalache este un alt amator de pornografieşi s-a inspirat din cărţile lui Sade scriind o povestire în caredoi sadici încearcă să ghicească ce sex are copilul în burtamamei. Pîna în cele din urmă se decid s-o taie pentru ascoate copilul din burta femeii. Alte povestiri şi argumente de acest gen, pe care el leconsideră foarte interesante, de altfel şi alţi prieteni ca LiviuAntonesei, Dan Alexe sau Al. Calinescu, Sorin Antohi i-apermis să le citeze într-una din serile «Dialog» ţinută înprimăvara anului l982 la Casa de Cultură a Tineretului. Sorin Antohi este şi el amator de literatura pornografică.Avea o carte de la Luca Piţu, scrisă de Charles Fourier carese referea la socialismul utopic privind libertatea relaţiilorsexuale pentru bătrîni. Sorin Antohi deţine recordul în ceeace priveşte cunoştinţele despre utopii ajungînd în mînalectorilor americani să aibă un punct de vedere propriu princare emite ideea ca socialismul şi comunismul sînt legatede nebunie şi de imposibilitatea ajungerii la aceste stadii. A se urmări şi multe din articolele sale din «Dialog» şi«Opinia studenţească» ...

Luca PIŢU

materialele, obţinute prin canale ilegale, din exterior, dePIŢU LUCA, care are numeroase legături cu cetăţeni străini.Tot aici se pregătesc articolele ce urmează să le publice înrevistele «Dialog», «Opinia studenţească», «Cronica» şi«Convorbiri literare». Articolele respective au un conţinutşi caracter net cosmopolit, influenţînd, vizibil negativ,concepţiile ideologice culturale ale tineretului din Iaşi. PIŢU LUCA, prin relaţiile ce le are în rîndul cetăţenilorromâni care se deplasează temporar în străinătate, transmitedate si informaţii privind viaţa culturală, starea socială şipolitică din ţară, secţiei române a postului de radio «EUROPALIBERĂ». N.N. Informaţia provine pe o singură linie informativă. Propunem ca nota să fie exploatată la Inspectoratuljudeţean Iaşi al M.I. Securitate.

II. Despre circulaţia materialelor«subversive» în Epoca de Aur a

Ceauşităţii

Pîrîtura care urmează, operă a unui student cu exprimaredificultuoasă, dă seama, măcar că imperfect, despre lecturilecelor din aşa-zisul «Grup de la Iaşi»: disidenţii ruşi Soljeniţîn,Zinoviev, Amalrik, Daniel & Siniaski sau Marcenko;Marchizul de Sade, Charles Fourier, Cioran ori RolandBarthes ca autor al Fragmentelor dintr-un discurs amorosşi Gradului zero al scriiturii; publicaţia Charlie Hebdo, desatiră sexual-politică, ea, şi adusă nouă de lectorul englezChris Lawson; cîte ceva special din Saul Bellow şi JohnUpdike; romanele poliţiste ale unor Gérard de Villiers şiSan-Antonio; povestirile hipererotosofice ale lui GeorgesBataille; Gnoza de la Princeton; literatura ştiinţifico-fantastică elaborată de Isaac Asimov, Ray Bradbury si VanVogt; distopiile unor Orwell, Zamiatin, Aldous Huxley şi OanaOrlea; ficţiunile unor Vladimir Nabokov, Tadeusz Konwicki,Milan Kundera sau Skvorecky; opuri de teoria puterii,precum Du Pouvoir a lui Bertrand de Jouvenel, de istoriamentalităţilor, precum La Peur en Occident a lui JacquesDelumeau, sau despre nebunie, precum scrisurile unorMichel Foucault şi Karl Jaspers. Başca numerele din Ethos,revista scoasă, pe malurile Senei, de Ion Cuşa şi VirgilIerunca, unde găseam, pe lîngă faimoasa Antologie a ruşinii,cu excerpte din aproape toţi omagiatorii «GeniuluiCarpaţilor», şi o bibliografie completă a scrierilor româneştiexilice. And so on... S-o parcurgem, prin urmare, cu atenţie interesată (căcine va fi, poate, de mult folos):

* * *

STRICT SECRETExemplar nr.3

Primit: lt.col.Volf MihaiSursa: «Feriu»Data: 20 mai l983

CNSAS10.09.2007

Serviciul Arhivă

Corneliu Baba – Repausul

ZigzaguriZigzaguriZigzaguriZigzaguriZigzaguriAcolada nr. 1 - ianuarie 2009 15 Acolada nr. 4 - aprilie 2009

Cuvinte tari în Biblie

Când compari traducerile contemporane ale Biblieicu cele vechi, vezi că limba acestora din urmă e mai viguroasăşi mai aspră, înţesată cu vorbe dure, pe care modernii, parcătimizi şi cu superstiţia vulgarităţii, le-au înlocuit cu sinonimede o severitate diminuată, „acceptabile”. Textul a fost mereuclătit şi netezit, făcut bun pentru lecturile oricui. Această grijăpentru sensibilitatea cititorului a avut însă o consecinţănegativă: i-a redus impactul, puterea de a zgudui. S-a pierdutceea ce izbea şi cutremura în apostrofele şi imprecaţiileproorocilor şi apostolilor: inclemenţa gesturilor acuzatoare,virulenţa dispreţului, caracterul definitiv al oprobriului. Vocilelor au fost aduse la diapazonul comun, astfel încât imputările,mustrările, dojenile să pară mai indulgente, mai suportabile.Înnoite lexical, trecute prin filtre pudice, ele nu mai sperie şinu mai îndurerează cu forţa de altădată. Or, în traducerile vechinu există reţineri în faţa cuvintelor tari. Acolo, de pildă,inconsecvenţa în materie religioasă e descrisă cu cele mai grelevorbe folosite în limbajul popular pentru a sancţionainfidelitatea: „curvă”, „a curvi”, „curvie”. De ce? Pentru căatât traducătorii, cât şi cititorii acelor epoci erau mai aproapede spiritul autorilor şi considerau că abandonarea identităţii,faptul de a te lăsa aservit şi asimilat constituie cea maidetestabilă imoralitate. Cuvântul „curvă” (pe care un lexicografpudibond l-a exclus din DEX, ediţia 1975), le evoca nu numaidepravarea, ci şi corupţia; nu numai perversitatea, ci şi trădarea.Comportamente de „curve” se găsesc cu zecile atât în istoriaevreilor, cât şi în cea a românilor, popoare repede schimbătoareşi cu o sexualitate prodigioasă. În pilda despre Ohola (Samaria)şi Oholiba (Ierusalimul), Iezechiel aminteşte câteva: „Şi-aucurvit la Eghipetu; întru tinereaţele lor curvit-au, acolo au căzutţiţele lor şi acolo şi-au stricat fecioria”.(Biblia de la Bucureşti,Iezechiil XXIII, 3) Ulterior, Ohola „s-a aprins” după veciniiasirieni, iar aceştia, îndată ce a căzut în mâinile lor , „audescoperit ruşinea ei”. (XXIII, 10) La rându-i, Oholiba s-a lăsatatrasă de caldei: „Şi te-ai pus preste haldei, cărora era ca alemăgarilor cărnurile lor şi boaşe ca de cai boaşele lor”.(XXIII,20) Adică a adoptat idolii acestora, şi-a potrivit obiceiurile cuale lor, coabitare periculoasă, care avea să sfârşească în dezgustşi ură: „vei fi despuiată şi grozăvită”. Asemenea reproşuri nusunt rare în cărţile Bibliei. Vituperarea nestatorniciei, aabaterilor de la tradiţie, a cedărilor politice e o reacţie frecventă,mai ales la prooroci. O găsim în mustrările lui Ieremia: „Rădicăochii tăi spre cea direaptă şi vezi: Unde nu te-ai frământat? Încăi ai şezut lor ca o cioară pustiită, şi pângăriş pământul întrucurviile tale şi întru răutăţile tale”.(III, 2) În „Proorocia pentruTir” a lui Isaia: „Ia alăuta, desfrânează-te, cetate curvă uitată,bine zi în alăută multe cântări, ca să ţi se facă ţie pomenire”.(XXIII, 16) În Osea: „Curvie şi vin şi îmbătare au primit inimanorodului Mieu”. (IV, 11) În Naum, când enumeră „FărădelegileNinivei”: „Curvă frumoasă şi veaselă, povăţuitoarea farmecelor,ceea ce vinde limbi (popoare- n.m.) cu curvia ei şi noroadeîntru fărmăcăturile ei”. (III, 4) Lecţia proorocilor relevă cădefectele de comportament individual şi colectiv nu pot fiîndreptate decât printr-un discurs necruţător, care să atingădeopotrivă mintea şi viscerele, să provoace teamă şi greaţă.Când condamni vicii repugnante, nu trebuie ezitat în faţavorbelor „urâte”, chiar de grajd, ca „balegă”, „scârnă”, „mocirl㔺i altele. În atare situaţii, trivialitatea e o armă care intimidează:„Şi turtă de orzu vei mânca pre eale (în zilele de asediu şifoamete - n.m.), în balegă de scârnă omenească le vei învoalbe(le vei învârti şi le vei coace – n.m.), pre eale înaintea ochilorlor”. (Iezechiil IV, 12) Sau (îi insultă un şef al armatei asirienepe omologii săi iudei): „Au cătră domnul vostru au cătră voi autrimis pre mine domnul mieu să grăiesc cuvintele acestea? Aunu cătră oamenii ce şed pre zidu, pentru ca să mănânce baligăşi să bea pişat cu voi împreună?” (Isaia XXXVI, 12-13) „Baligă”nu-i ocolit nici de înţeleptul Isus Sirah, când conchide despremurdăria adunată în suflete: „În clătinarea ciurului rămânebaliga, aşa pleavele omului – în gândul lui” (XXVII,4) Deşi rolullor principal a fost de a propovădui Evanghelia, prin explicaţii,apostolii au recurs de asemenea, pentru a face mai pregnanteanumite atitudini şi tendinţe, la termeni violenţi, insalubri,sarcastici. Aşa a procedat impetuosul Petru în replica sa contracelor comozi, incapabili să se devoteze ideilor creştine, care s-au întors la religia veche: „Ce s-au tâmplat lor ce să zice înpildă dreaptă: câinele s-au întors la borâtura sa şi porcul spălat,la mocirla sa”. (Cartea a doua a lui Pătru Apostol, 2, 22, înNoul Testament de la Bălgrad, p. 386) Citatul e din Pilde XXVI,11. Aşa şi Ioan – sub dictare divină – admonestând pe ceiindecişi, neutri, mediocri, satisfăcuţi de starea lor: „Ştiu fapteletale că nici eşti reace, nici cald; o, de ai fi reace au cald. Pentr-aceaia că nici eşti reace, nece caldu, ce numai de-abiia cald,borî-te-voi pre tine afară din gura Mea”.(Apocalipsis 3, 15-16,în Noul Testament de la Bălgrad, p.558) Traducătorii din epocilemai apropiate au substituit pe „curvă”, „curvar” cu „desfrânată”(„fără frâu”, „desfrânat”, pe „ţâţă” cu „piept” şi „sân”, pe

„balegă” cu „gunoaie” şi „excremente”, pe „pişat” cu „udul” şi„urină”, pe „borâtură” cu „vărsătură”, iar pe „boaşe”, „scuipit”şi altele le-au ocolit. Astfel, „cosmetizat”, textul e, desigur, mai„estetic”, dar nu mai enervează şi nu mai insultă simţurile, numai produce aceeaşi revoltă şi scârbă faţă de decăderile moraleca textul de la 1648 sau de la 1688. Biciul inclus în retorica luinu mai arde obrazele. Azi (când mulţi nu ştiu ce-i un frâu sau opiedică) „desfrânată” sună eufemistic; în schimb, în ciudanemărginitei toleranţe faţă de genul în cauză, „curvă” încă sunăodios, „înfierează”. Chestiunea nu e de gust, ci de eficienţă.Spurcăciunile lumii (oameni şi lucruri) nu pot fi repudiate doarcu vorbe moi, blânde şi frumos mirositoare.

Cine e, azi, „păgânul”?

Când îmi vine în minte cuvântul, nu mă mai gândesc,precum odinioară, la oamenii antichităţii greco-romane sau laturcii şi tătarii care năvăleau pe pământurile ţărilor noastre înepoca medievală, ci la contemporani. „Păgânul” nu mai e insulcu o altă religie decât a mea, ci acela cu o altă morală. Cel ce şi-a făcut din îmbogăţire un scop, cel ce trăieşte deşănţat, cel cese dedică tuturor modelor, cel ce urmăreşte doar realizareapropriilor fantezii. „Păgân” e politicianul egoist şi demagog.„Păgân” – grobianul ajuns în post mare. „Păgân” – ziaristulfără etică. „Păgân” – „omul de cultură” care atacă miturilenaţionale. „Păgân” – educatorul neonest. “Păgân” – autorul demaculatură. „Păgân” – turistul vorace şi vandal. „Păgân” –speculantul de pe orice piaţă. „Păgân” – huliganul de pe stadion.„Păgân” – scandalagiul din bloc. „Păgân” poate fi străinul venitaci să-şi facă mendrele (bandit, escroc, pervers), dar şi vecinul,consăteanul, concitadinul, compatriotul cu apucături similare.El nu lipseşte din nici o categorie profesională, de la funcţionarla preot, de la şofer la judecător, de la poliţist la doctor, de lamăturător la expert. Oricât ne-am preface că nu observăm,societatea actuală e dominată de „păgâni”: „creştinii” sunt maipuţini şi par din ce în ce mai anacronici.

Democraţia fără axiologie

„Keats – spune undeva Edgar Poe – a murit dinpricina unei critici”. Mi-am amintit, nu o dată, în ultima vreme,de acest exemplu, ca termen de contrast faţă de nesimţireaunora dintre contemporani. Nici o observaţie nu-i face baremsă roşească, nici un sarcasm nu-i intimidează, nici un pamfletnu-i ulcerează. Blindaţi interior, nimic nu-i clatină dinexcelentele lor păreri despre ei înşişi. Nimic nu le dărâmăşamota încrederii, nimic nu le împrăştie fumurile vanităţilor.În caz de insucces, au, de fiecare dată, scuze, explicaţii,justificări. Îndoielile, remuşcările pentru eventualele greşeli,modestia le sunt sentimente şi atitudini necunoscute. S-a ajuns,în toate domeniile, la o buricare aproape generală. Fiecare sevrea „interesant”, nu corect; „original”, nu autentic; „sfidător”,nu comprehensiv; „dur”, nu delicat. Dacă ai slăbiciunea să-lasculţi, constaţi că se crede „number one”, strateg, campion,geniu. Din cauza numărului mare al celor afectaţi de asemeneaînchipuiri, situaţia nu e comică, ci mai degrabă dramatică. Eae rezultatul democraţiei fără axiologie, o democraţie derutantă,prielnică pseudovalorilor şi nonvalorilor. Pagina e greu deîntors, dar trebuie întoarsă. Cum? Prin restaurarea autorităţiicriticii, care acum, diluată în „comantariu”, bemolizată,marginalizată, consimte la o mulţime de năzdrăvănii şi aiureli.Revenirea ei la ţinuta militantă e deci de rigoare. Ar fi timpulsă ne reamintim că societăţile au progresat în epocile cusensibilitate la critică, atunci când această „damă” trasa curajoshotarul dintre ceea ce era bun şi ceea ce era rău.

„M-am obişnuit...”

„– Doamnă, nu vă deranjează zgomotul din preajmachioşcului d-voastră?”

„– M-am obişnuit...”„– Domnule, nu vă supără faptul că sunt numeroase

gropi în trotuarul pe care mergeţi?„– M-am obişnuit...”Repetată de zeci de ori, întrebarea primeşte acelaşi

răspuns: „– M-am obişnuit...”Aşadar, ne-am obişnuit cu trăncăneala, cu incompetenţa, cubirocraţia, cu minciuna, cu hoţia, cu corupţia, cu sărăcia, cufoamea, cu murdăria, cu nedreptatea, cu sfidarea, cu batjocura,cu amânarea, cu duplicitatea, cu trădarea, cu scandalul, cumitocănia, cu golănia, cu insolenţa, cu prostia şi cu numeroasealte rele.

„M-am obişnuit...” înseamnă, uneori, complicitate,alteori, frică şi resemnare. „M-am obişnuit...” e o formă tragicăşi grotescă de inerţie, de marasm şi de abandon. Nimic nu mă

indignează mai mult decât acest „M-am obişnuit...” devenitreflex, aproape generalizat, din cauza căruia se produc nu numairatările individuale, ci şi cele naţionale. A renunţa cât maigrabnic la el e o datorie şi un imperativ.

O întrebare

Vârsta e un privilegiu de care nu trebuie să abuzezi.Dar nici să-l ignori nu-i bine: te arată slab, nesigur, lipsit defermitate. În ceea ce mă priveşte mi-l apăr cu moderaţie. Depildă, în chestiunea salutului. Între maturi, salutul e un gestvoluntar şi facultativ. Nu-l pretind şi nici nu-l acord celor lacare observ o notă de fatuitate ori de aroganţă, mai ales tineri.Oricât de bună le-ar fi, situaţia materială sau poziţia socială nu-i scuteşte de politeţe. În ultima vreme, însă, mă întâlnesc descu inşi care au o asemenea lacună de educaţie – aferaţi,preocupaţi, superiori. Vorba ceea: nu le ajungi cu prăjina lanas. Îi ştiu ce pot, cât pot, până unde pot. Nu mă impresioneazănici cu alurile, nici cu lucrurile lor. Ştaiful, atitudinile abstrusenu reuşesc să le acopere mitocănia şi ciocoismul. Ciocoiul cuhaine de firmă şi laptop e benevolent, chiar slugarnic, cât arenevoie de tine. După asta nu te mai vede. Trece cu privireaaţintită în vârful copacilor. Uneori, faptul mă intrigă; alteori –mă amuză. Singura întrebare pe care mi-o pun e: ce-o fi în capullui? „Numai pleavă şi puzderii”?

Anamneză

Sadoveanu – se spune – adora ploile grozave, cufulgere şi tunete. La Vovidenie, în ultimii săi ani de viaţă, cândveneau, cerea să fie scos în balconul casei. Spre deosebire deel, Jules Renard avea o „frică imbecilă de furtună”. „Ceea ceprivesc întâi la o casă – scria acesta în Jurnal – este dacă ea areparatrăsnet”. Aceeaşi nelinişte o am şi eu încă din copilărie.Ce s-a întâmplat? În primele ceasuri ale unei după-amiezi devară s-a produs o „cumpănă”. Cerul s-a întunecat ca noaptea şi„a început să toarne cu găleata”. Stam singur în odaie, ţintuitîntre pat şi sobă. Priveam pe rând spre fiecare din cele treigeamuri, cu mintea blocată de şuvoaiele care cădeau de petabla acoperişului. Deodată întunericul a fost sfâşiat de o luminăorbitoare. Fulgerul a trecut prin faţa mea, lat, din tavan până-npodea. Văzându-l, m-am ghemuit în mine, incapabil de o altămişcare. Apoi am auzit un zgomot ca de surpătură, înfundat,prelung. După încetarea ploii, am vrut să ies în drum, dar acestaera acoperit de apă de la o margine la cealaltă, încât părea unrâu furios. Cei ce urcau spre deal spuneau că „a trăsnit la Pârţu”,care locuia cu doar patru case mai jos de a noastră. Abia sositcu carul din ţarnă şi vrând să-l descarce, făcuse imprudenţa săaprindă un felinar. Ulterior, la spaima trasă în acea zi s-auadăugat noi spaime. Nu era vară să nu se vorbească de cosaşişi secerători loviţi de trăsnet. Deşi am bravat de câteva ori,stând în furtună, frica n-a ieşit cu totul din mine nici până azi.Când se apropie o „ploaie mare”, neagră, cu canonadeputernice, devin anxios şi-mi amintesc, involuntar, întrebareascriitorului francez: casa în care mă aflu are paratrăsnet?

Controversă familială

Nevastă-mea, care are drept de cenzură post-apariţieasupra „zigzagurilor”, mi-a spus recent: „Prea multă sinceritatestrică!” Nu revistei care mi le găzduieşte, ci mie. Ea intuieşteunde duce mărturisirea lucrurilor intime, mai ales aslăbiciunilor. Surprinzător, punctul său de vedere seamănă cucel pe care-l avea şi Marin Preda într-o astfel de chestiune. ÎnImposibila întoarcere, vorbind despre dificultatea de a ajungela ceea ce numeşte „tema povestitorului”, lui îi scapăurmătoarea frază: „Oricum nici pe mine n-am chef să măînvinuiesc (fiindcă la noi, dacă faci astfel de lucruri, ceilalţi zicaha, va să zică tu eşti de vină, şi te înfundă şi ei mai tare)...”Fără îndoială, aşa e. Şi s-ar putea să mai fie încă. Dar eu credcă vom depăşi această mentalitate şi vom progresa în direcţiasincerităţii, a „transparenţei”. Confesându-mă, îmi organizezconfesiunea în funcţie de o idee. Altminteri spus, ţintesc cafragmentele cu aspect de jurnal să fie mici eseuri sau micifabule. Scriindu-mă pe mine, nu scriu exclusiv pentru mine.Îmi asum un „rol”, o datorie, legate de prezent, care – maitrebuie, oare, subliniat? – are şi alte înfăţişări decât cele dinpublicistica aşa-zis obiectivă.

Constantin CĂLIN

Acolada nr. 4 - aprilie 200916

JurJurJurJurJurnal de ideinal de ideinal de ideinal de ideinal de idei

Debutul lui NoicaPrima ediţie a cărţii Mathesis sau bucuriile simple

a apărut în 1934 la Fundaţia pentru Literatură şi Artă RegeleCarol II, în seria „Operele premiate ale scriitorilor tinerineeditaţi“. Împreună cu Noica, alţi şase tineri scriitori auprimit acest premiu: patru poeţi şi doi eseişti. EugenJebeleanu cu Inimi sub săbii, Horia Stamatu cu Memnon,Vladimir Carnavali cu Poezii, Dragoş Vrânceanu cu Cloşcacu puii de aur, Emil Cioran cu Pe culmile disperării şi EugenIonescu cu volumul de critică şi polemică literară Nu.

La vremea apariţei cărţii, recenzii şi cronici pemarginea ei au scris: Petru Comarnescu în Vremea din 21ianuarie 1934, Alexandru-Christian Tell în Convorbiri literaredin ianuarie 1934, Ionel Jianu în Rampa din 24 mai 1934,Virgil Gheorghiu în Viaţa de azi din 1 iunie 1934, OctavŞuluţiu în Reporter, 27 iunie 1934, Pericle Martinescu înMunca literară din iunie 1934, Grigore Popa în Pagini literaredin iulie-august 1934, Şerban Cioculescu în RFR din 1septembrie 1934, Alexandru Sârbu în Litere din 1 octombrie1934, C. Gerota în Convorbiri literare din octombrie 1934,Traian Herseni în Azi din octombrie 1934, Alexandru Dimaîn Gînd românesc din decembrie 1934, Mihail Sebastian înRampa din 27 septembrie 1935.

Ionel Jianu în cronica din Rampa (24 mai 1934)scrie: „A apărut eseul lui C. Noica, intitulat Mathesis saubucuriile simple, distins cu Premiul pentru scriitorii tinerineeditaţi. O carte rară, o carte bună. […] Dar mai ales aceastăcarte are o ţinută de o remarcabilă demnitate. În ultimultimp, eseurile publicate fragmentar în literatura noastrăsufereau de două mari defecte: un verbalism excesiv şi gol,şi o penibilă lipsă de pudoare. Tinerii noştri filozofi îşi strigaudeznădejdile şi frămîntările şi neputinţa în coloanele ziarelorsau ale revistelor hebdomadare, fără nici un sentiment depudoare, oferind tuturor spectacolul suferinţelor lorspirituale. Era o lipsă de sinceritate, o ostenţie penibilă, olipsă de demnitate cu totul supărătoare. Acela care suferăcu adevărat are şi pudoarea suferinţei sale şi nu o strigă lafiecare colţ de drum. Tinerii noştri filozofi nu aveau acelsentiment de posesiune, exclusiv, care te împiedică să-ţirisipeşti deznădejdea intimă în strigăte publice. Apăreau maidegrabă ca nişte speculanţi ai unei atitudini, care putea fiexploatată, pentru că găsea ecou în opinia publică. Cartealui C. Noica se deosebeşte fundamental de aceste eseuriale celorlaţi filosofi tineri. E o discreţie, de o reţinere cariarată seriozitatea şi demnitatea unei gîndiri ce se desfăşoarăconform unei necesităţi interioare, într-o stringenţă logicăşi o justificare de sine care impun. De aceea e o carte bună,o carte rară.“

Noica, la data apariţiei acestei „cărţi bune şi rare“cum spunea Ionel Jianu, avea 25 de ani. În urmă cu doi aniterminase Facultatea de Litere şi Filozofie şi, după un stagiuvoluntar ca bibliotecar pe lîngă seminarul de FilozofiaCulturii condus de P.P. Negulescu, îşi încheiase stagiulmilitar la Batalionul de Vînători de Munte de la Sinaia. Anuldebutului avea să coincidă, în cazul lui Noica, cu anulcăsătoriei, căci tot acum, în 1934, tînărul intelectual seînsoară cu Wendy Muston, începînd să-şi petreacă tot maimult timp la vila părinţilor acesteia din Sinaia. Mathesis… afost scrisă cel mai probabil în primele luni ale anului 1934,într-o perioadă cînd Noica, scăpat de corvoada stagiuluimilitar şi de servituţile de program ale muncii de bibliotecar,îşi luase răgazul unei singurătăţi puse în slujba scrisului.

Dintre cărţile scrise de Noica în perioadainterbelică, Mathesis… este cu siguranţă cea mai frumoasă.O coincidenţă fericită a făcut ca tocmai cartea de debut afilozofului, o carte insolită ca stil şi surprinzătoare ca modde a pune problemele, tocmai ea să fie marea reuşită esteticăa lui Noica din acei ani. Sub unghiul performanţei estetice,poate numai Jurnalul filozofic merită să stea, ca un posibilrival, pe aceeaşi treaptă cu Mathesis... Stilul la care Noicaajunsese la vîrsta de 25 de ani era unul matur, rafinat şi înîntregime format, cauza unei astfel de precocităţiscriitoriceşti stînd nu atît în disciplina pe care autorul şi-oimpusese, cît în talentul pe care neîndoielnic îl avea. Pescurt, stilul cu care Noica debutează nu este cel al unuidebutant, ci al unui scriitor care ştia totul în materie detehnică a scrisului.

Dacă lăsăm deoparte latura estetică a cărţii,Mathesis reţine atenţia prin trei lucruri: prin ton, prin modulde a pune problemele, şi prin conţinut. Tonul cu care Noicaşi-a scris cartea face ca Mathesis… să fie o carte cu totulneconvenţională. Nu avem de-a face cu răceala sau cuseriozitatea unui scriitor care a înţeles să-şi trateze tema cumorga serioasă a cercetătorului obiectiv. Iată de ce

Mathesis… nu este un studiu de strictă aplicaţie filozofică,cum nu este nici o încercare de analiză exegetică a uneiteme date. Mathesis… este mai curînd un eseu în caresobrietatea filozofică se îmbină cu ironia şi spiritul ludic.Fiecare capitol începe prin punerea unei probleme pe unton cît se poate de serios, pentru ca apoi, pe măsură cegîndurile autorului înaintează, tonul să se schimbe treptat,împrumutînd o nuanţă ludică, aproape sarcastică, deintelectual ce şi-a făcut o obişnuinţă din a intriga simţulcomun al oamenilor. Şi încă de aici, din rîndurile acesteicărţi, cititorul poate intui predilecţia lui Noica pentru unanumit mod de a pune problemele: este vorba de modulinsolit de a da expresie uneia sau alteia dintre problemealese, cu înclinaţia de a formula o chestiune într-o manierăstranie, aproape nefirească, răsturnînd perspectivele şinesocotind obişnuinţele de gîndire. Cu Noica eşti înclinatsă spui că, de fapt, probleme filozofice propriu-zise nu există,în schimb există un mod filozofic de a pune problemele. Iarfilozoful, alternînd mina serioasă cu verva ironică şisfidătoare, îşi încheie fiecare din cele 9 capitole ale cărţii,cu o problemă menită a-l contraria pe cititor. Efectul decontrariere vine, pe de o parte, din exagerarea voită a laturiiunei probleme şi, pe de altă parte, din tonul ludic, voitsarcastic, cu care Noica îşi scrie rîndurile. Există, înMathesis…, un incontestabil element hiperbolic, o stihie aexagerării pe care Noica, în primul capitol al cărţii, orecunoaşte şi deopotrivă o judecă cu detaşare şi ironie:„Paginile acestea sugerează, numai. O singură pretenţiuneau: să facă uneori pe ceilalţi să surîdă. Dacă nu vor face penimeni să surîdă, atunci au fost scrise degeaba.“

În realitate, mărturisirea de intenţie a lui Noica,punînd accentul pe nuanţa precumpănitor ironică a cărţii,ascunde în subsidiar o altă intenţie, una care nu este cunimic mai prejos decît prima: intenţia de a trata cu toatăseriozitatea rostul vieţii şi al culturii umane. Iată de ceMathesis…, departe de a fi numai un exerciţiu ludic pe careNoica, uzînd de un stil sclipitor, îl săvîrşeşte pe margineaculturii umane, este de fapt lucrarea în care autorul dăexpresie acelor teme care îl frămîntau cu adevărat. Aşadar,nu numai de ironie e vorba în Mathesis…, ci de abordareaunor teme pe care autorul le considera cruciale la acea vîrstă.În fond, toată cartea poate fi redusă la cîteva întrebăridirectoare: Cum trebuie un filozof să-şi trăiască viaţa?Lăsîndu-se în voia ei sau ordonînd-o cu ajutorul ideilor? Şiunde e adevărul vieţii noastre? În latura ei biologică sau înlatura ei logică? Şi atunci ce este de făcut? Vom îmbrăţişaambele laturi sau ne vom declara preferinţa pentru una dinele?

În această carte, Noica îmbrăţişează latura logicăa vieţii şi o respinge pe cea biologică sub cuvînt că aceastadin urmă este întruchiparea joasă şi neproblematică adezordinii şi hazardului din lume. Iar „bucuriile simple“ sînttocmai acelea pe care un om le poate gusta doar mizînd pelatura logică a vieţii. Cu alte cuvinte, bucuriile ţin de idei,de gîndire, de forme, dar în nici un caz de dimensiuneabiologică a vieţii. Aici, în această pledoarie pentru ascezaspirituală, se poate depista o concepţie de care Noica nu seva dezice nicicînd. Căci există o consecvenţă uimitoare întrebucuriile simple din Mathesis… şi gîndurile pe care Noicale rostea, 50 de ani mai tîrziu, la Păltiniş: „Bucurie adevăratănu e decît în cultură; restul e desfătare.“1

În privinţa conţinutului propriu-zis al cărţii, nu sepoate vorbi de un fir ideatic pe care Noica, scriindu-şi cartea,a căutat să-l urmărească. Şi cu toate acestea, Mathesis esteo carte bine sudată, avînd o închegare tematică ce poate fisimţită cu uşurinţă. Numai că nu coerenţa este cea care areîntîietate, ci mai curînd constelaţia tematică. Mai precis,Mathesis este exemplul unei cărţi în care unitatea nu e datăde temele abordate, ci de unghiul de vedere în care se aşazăautorul şi, foarte important, de dispoziţia pe care Noica oavea atunci cînd şi-a scris paginile. Este chiar dispoziţia cerăzbate în tonul de care vorbeam adineauri. Un ton ironicde care Noica face uz pentru a spune lucruri extrem deserioase. Acest ton se regăseşte peste tot în carte, fie căeste vorba de singurătate, de Dumnezeu sau de problemaîntregului şi a părţilor. Cu alte cuvinte, o carte a căreiarmătură interioară vine din substanţa autorului, nu dinînlănţuirea logică a subiectelor abordate.

Succesiunea capitolelor cărţii nu are o importanţăanume, motiv pentru care ele pot fi foarte bine citite desine stătător. Constelaţia tematică a cărţii e dată de douămari dihotomii cărora Noica le va da nuanţări şi variaţiunide la un capitol la altul. E vorba de distincţia cultură istorică/

cultură geometrică şi de binomul logică/viaţă. Aproape toatecele 9 capitole conţin modulaţii ale acestor distincţii (depildă, stare/mişcare, spirit/viaţă, ordine/dezordine, non-act/act, act al spiritului/ act al vieţii, cu apologia vieţii trăite înspirit şi cu condamnarea vieţii petrecute în lume), mai puţin,capitolele al IV-lea („Despre imposibilitatea de a face orice“)şi al V-lea („Despre Dumnezeu“), al căror conţinut se abatecu totul de la cîmpul ideatic al distincţiilor anterioare.

În Mathesis…, Noica dă contur unei concepţiidespre viaţă în care locul central îl ocupă efortul asceticpus în slujba spiritului, dar un efort pe care filozoful, în ciudatermenilor cu rezonanţă religioasă de care face uz, îl goleştede o semnificaţie creştină propriu-zisă. Pentru Noica, viaţaimediată este zădărnicie şi păcat, în schimb viaţa adevărată,cea a virtuţii, este cea a spiritului. Între spiritul meu şi viaţamea trebuie să trag o linie clară de demarcaţie, străduindu-măsă-mi adun fiinţa şi să-mi trăiesc viaţa aici, în spirit, şi nuacolo, în lumea joasă a vieţii comune. Căci tot ce vine dinlumea de afară e trecător şi vinovat, în schimb tot ce provinedin spiritul meu lăuntric e static şi etern. Şi atunci, cum săezit cînd e să aleg între viaţa joasă şi spiritul înalt, întreviaţa în lume sau viaţa în singurătate, între dezordine şiordine, adică între păcat şi virtute? „Conţinutul imediat alvieţii nu interesează, pur şi simplu pentru că nu eproblematic“, şi atunci aleg să-i întorc spatele şi să trăiescîn lumea problemelor spiritului. Iar, odată făcută alegerea,important este să fiu consecvent, să nu mai amestec celedouă planuri ale existenţei. „De aici începe totul: de lahotărîrea de a întoarce spatele lumii sau de a te lăsa îngropatde ea.” Odată hotărîrea luată, lumea îmi va da destule motiveca să fiu sigur că am ales bine.

Pentru Noica, a trăi în spirit înseamnă a respiraaerul culturilor de tip geometric. De cealaltă parte, a alegesă-ţi trăieşti viaţa în devălmăşia ei întîmplătoare şi senzualăînseamnă a împărtăşi cultura de tip istoric. În primul caz,predomină ordinea, imanenţa, construcţia. În cel de-al doileacaz, dezordinea, accidentalul, întîmplarea, improvizaţia. Iatăcum distincţia geometrie/istorie va genera alte perechi determeni complementari, toate fiind de fapt variaţiuni aledistincţiei iniţiale.

În spirit, adică în lumea logicii, imaginaţia şigîndirea sînt facultăţile dominante. Toate gîndurile mele sîntposibilităţi cărora le pot da voie să iasă în lume spre a serealiza, cum tot aşa pot să nu le dau voie să se întruchipeze,lăsîndu-se să rămînă simple virtualităţi, un fel de non-actepe care le pot consuma în sine, ca şi cum ar avea consistenţaşi concretitudinea gesturilor propriu-zise. Iar cel care trăieştenumai în tărîmul gîndurilor, nepăşind în domeniul faptelor,acela are de partea sa privilegiul unei lumi fără început şifără sfîrşit. Căci actul începe şi sfîrşeşte, în schimb non-actul nu începe şi nu sfîrşeşte niciodată. În plus, toate faptelenoastre sînt pseudo-fapte, căci, dacă ne uităm mai bine,vedem că ele sînt imposibile, şi atunci nu se poate să nu temiri că în lumea asta, în care nu se poate face mai nimic,s-a făcut totuşi de-a lungul timpului atît de mult.

Pe de altă parte, omul trăitor în gînduri are totulcu sine, stăpîneşte mult înlăuntru şi nu posedă nimic în afară.Iată un fel de stoicism culminînd într-o variantă spirituală ahedonismului ideatic. Cauza spiritului este apărată de Noicaprin formule paradoxale, surprinzătoare şi uşor de reţinut.„Singurul exces care nu dăunează este cel al spiritului.Asceză nu înseamnă înfrînare şi chin, ci voluptate şi bucurie,dar o voluptate a non-actului şi o bucurie a ideilor.“

Această formulă paradoxală a hedonismului ideaticeste reluată mereu în capitolele cărţii. Cultura e bună pentrucă te poţi depăşi pe tine în ea, ba mai mult te poţi uita petine prin ea. De pildă, Pascal îşi uita durerea de dinţi, făcîndgeometrie. La fel, omul poate uita o decepţie sau o umilinţăpiezîndu-se în marile probleme ale spiritului. Căci, din nou,ceea ce are importanţă nu e viaţa în lume, ci viaţa în spirit.Iar problemele spiritului sînt dramele noastre adevărate, şinu tribulaţiile sau neîmplinirile sociale de care toţi avemparte mai mult sau mai puţin.

În mod incontestabil, Noica, în Mathesis…, îşidezvăluie o dimensiune de învăţător al vieţii interioare, depedagog de suflete. Un gînditor care este totodată unmoralist, dar un moralist care, în loc să biciuiască moravurile,propune un model ascetic de viaţă pusă exclusiv în slujbaideii. Viaţa în lume, oricît de bogată ar părea să fie, este defapt falsă. Şi fiind falsă, înseamnă că în esenţa ei este foartesăracă, şi asta în ciuda exuberanţei de aparenţe cu care teîntîmpină în primă instanţă. Trebuie aşadar s-o simplifici cuidei şi s-o ataci cu scheme, filtrînd-o şi reţinînd din ea puţinul

17Acolada nr. 1 - ianuarie 2009 17 Acolada nr. 4 - aprilie 2009

acela adevărat şi incoruptibil al formelor. „Cînd vine viaţapeste tine, fii gata pregătit cu schemele. N-o lăsa niciodatăsă te acopere. Ai întotdeauna cu ce să ieşi la suprafaţă: ideile.Căci tu eşti mîntuirea noastră, idee făcută iar nu născută,care te-ai pogorît dintre ceruri, printre oameni, şi te-ai făcutviaţă.“ Şi din nou o precizare este binevenită: înclinaţia sprehiperbolă, însoţită de tonul ludic al filozofului, trebuieînţeleasă în adevărata ei semnificaţie: aceea că un lucrudevine mai vizibil dacă îl exagerezi, înfăţişîndu-l cu o nuanţăironică. Hiperbola ironică o regăsim mereu, de pildă în cap.III („Lepădaţi-vă de istorie. N-aţi învăţat nimic de la ea, nuştiţi prin ea decît cîteva legende în plus, mai proaste decîtale poeţilor. Uitaţi. Adormiţi.“), în cap. IV ( „Cînd măgîndesc, iarăşi, cît de puţin se poate face în lume, măîngrozesc că s-a făcut atît de mult“, sau „Dumnezeu ecalculatorul cel mare.“) sau în cap. V („Mi-am făcut atuncica idol pe Dumnezeu.“)

Capitolul al IV-lea ridică probleme de interpretarea titlului: „Despre imposibilitatea de a face orice“. Este vorbade echivocul iscat de alăturarea pronumelui „orice“cunegaţia conţinută în substantivul „imposibilitate“,ambiguitatea formulării nelăsîndu-te să înţelegi de primaoară dacă e vorba de imposibilitea omului de a face chiartotul (orice ca tot) sau despre neputinţa de a face în genereceva (orice ca nimic). Dacă citim capitolul aflăm că estevorba de neputinţa de a face ceva în genere, ceva oricît demic şi de neînsemnat, aşadar despre faptul că, în genere,nu se poate face nimic în lumea aceasta. Paradoxul este că,din simpla parcurgere cu privirea a titlului, impresia pe careo capeţi ca cititor pledează pentru prima variantă deinterpretare. Exemplele alese de Noica spre a-şi ilustragîndul — a nu putea face bine, a nu putea adăuga ceva creaţieidivine şi a nu putea dialoga cu semenii — ţin de o retoricăstrălucită care întreţine şi mai mult ambiguitatea: la ce sereferă de fapt Noica? La faptul că nu putem face nimic, saula faptul că nu putem face tot ce vrem?

Soluţia e dată de distincţiile directoare ale cărţii:aceeaşi pasivitate ascetică a celui care, alegînd lumea ideilor,s-a hotărît să nu facă nimic, dar avînd în plus convingerea căalegerea sa nu numai că este bună, dar că ea corespundeunui fapt real şi indubitabil. Şi dacă facerea a ceva, oricarear fi acel ceva, este imposibilă, atunci omului nu-i mai rămînela îndemînă decît non-actul, nefacerea de nimic, starea peloc. Să stăm şi să ne împărtăşim din bucuriile lăuntrice alegîndirii noastre. Acest gînd al nefacerii de nimic este oprefigurare a viitorului intelectual ahoretic („Timp de 30 deani nu am făcut nimic“) din „Fişa clinică“ din Şase maladiiale spiritului contemporan.

Capitolul al V-lea, intitulat „Despre Dumnezeu“reprezintă în el însuşi o probă de virtuozitate speculativăinspirată de observaţia că, în algebră, cifra 1 poate ţine loculoricărei constante sau variabile în cursul a două (înmulţireşi împărţire) din cele patru operaţii algebrice fundamentale(adunare, scădere, înmulţire şi împărţire). Rezultatul va fi ofrază memorabilă chiar şi numai prin pradoxul pe care îlexprimă: „Unul este felul de a fi al lucrurilor cînd acesteanu sînt.“

În restul capitolelor cărţii (VI–IX) Noicapropovăduişete nevoia de acte gratuite şi nevoia execesuluigratuit, ca apoi să conchidă că pînă şi excesul este inutil.Totul este inutil, chiar şi gratuitea, chiar şi excesul.Concluzie? Să nu mai facem nimic. Să stăm şi să comentămnefacerea noastră de nimic. Şi să încercăm să fim cît maimult singuri, aidoma lui Dumnezeu. Iar vina noastrăsupremă, dacă există vreuna, este că nu preschimbăm ideileîn chestiuni de viaţă şi de moarte. Orice eroare logică artrebui să ne provoace un rău fizic, şi ar trebui să disperămsufleteşte atunci cînd facem o greşeală de gîndire.

Pentru cercetătorul genealogiei ideilor lui Noica,cîteva teme merită o atenţie deosebită, dar nu atît pentruforma în care apar ele aici, cît pentru amănuntul că ele,apărînd încă din prima carte a filozofului, vor apărea deseoriîn lucrările ulterioare. Aceste teme recurente sînt: 1)problema Unului şi a Multiplului; 2) problema totului şi apărţilor; 3) problema ordinii pe care spiritul trebuie să oaducă în viaţă; 4) obsesia unei formule conceptuale unice,aptă a suprinde în sine misterul întregului univers; 5)problema haosului, a dezordinii, cu folosirea expresiei dedisjecta membra, o sintagmă pe care Noica o va relua, într-uncontext teoretic mult mai elaborat, în Sentimentul românescal fiinţei (1978) şi, mai ales, în Devenirea întru fiinţă (1981),unde va folosi această expresie pentru a descrie una dincele două ipostaze ale haosului (haosul de diferenţiere).Aceste cinci teme vor reveni mereu, graţie unei recurenţeaproape obsesive, în mai toate cărţile postbelice ale lui Noica.O a şasea temă este, în literă cel puţin, cea a ştiinţeiuniversale: mathesis universalis. Iar dacă citim„Autoprezentarea“ pe care filozoful avea să o facă în aniitîrzii ai vieţii, atunci trebuie să recunoaştem că, începîndchiar cu cartea sa de debut, filozoful a căutat — uneori voit,

alteori neştiut — o mathesis universalis. Altfel spus, Noica aîmpărtăşit viziunea romantică potrivit căreia filozofia,sintetizînd şi întemeind cunoştinţele oferite de ştiinţeleexacte, poate să joace rolul unei teorii universale, a căreivalabilitate să se răsfrîngă asupra tuturor domeniilorparticulare aflate în jurisdicţia ştiinţelor. Şi chiar dacăaceastă năzuinţă Noica nu avea să şi-o împlinească, esteincontestabil că, de la început, Noica a nutrit o asemeneaambiţie.

Există un kantianism prezent difuz în toată carteaMathesis sau bucuriile simple. Începînd cu ideea că spiritulnu găseşte în lucruri decît ceea ce el însuşi a pus în ele,trecînd prin omul moral al lui Kant şi terminînd cu exegetulkantian Herman Cohen, al cărui nume Noica îl pomeneşteîn această carte, gînditorul din Königsberg este prezent într-oformă implicită în cam toate capitolele. Urmează, în ordineaimportanţei acordate de autor, Pascal, cu a sa celebrădistincţie (spirit geometric/spirit de fineţe) şi cu nu mai puţincelebra durere de dinţi pe care şi-o alina făcînd geometrie —un exemplu de asceză intelectuală comentată copios deNoica în Mathesis. În rest, cîteva formule memorabile,strălucite stilistic, care fac din această mică lucrare sursaunei lecturi savuroase. Aşadar cine deschide Mathesis… vaavea în mînă o „o carte bună, o carte rară“, vorba lui IonelJianu.

Sorin LA Sorin LA Sorin LA Sorin LA Sorin LAVRICVRICVRICVRICVRIC

1 Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniş,Humanitas, 2003. p. 218

Subiectul este atât de vast şi complex cătraversarea „Podului di Rialto” ce leagă cele două maluriale „Canalului Grande” mă eliberează de greutatea ce seaflă pe umerii (o transfer cariatidelor) şi mintea mea cândmi-aţi pus întrebarea inhibitorie şi descurajantă „CitiţiBiblia?” Dar să continuăm promenada noastră prin Veneţiaşi să privim statuile „Femeilor din Biblie”: Dalila, Iudit, ester,Salomea, Rut …

Era pe timpul când israeliţii au fost supuşifilistinilor timp de patruzeci de ani. O femeie, Manoua, dintribul lui Dan al israeliţilor a născut un băiat, Samson, careva fi consacrat de Yahve să-i elibereze pe israeliţi din mîinilefilistinilor. Samson a fost dăruit cu o putere supranaturalădar cu o condiţie şi un secret: cât va trăi să nu-şi taie părul.

Din nefericire şi nu întâmplător, Samson s-aîndrăgostit de o femeie frumoasă din clanul advers, numităDalila. Părinţii lui Samson l-au sfătuit să nu-şi ia soţie din„poporul necircumcişilor”, dar, ca de obicei, copiii nu-şiascultă părinţii şi Samson s-a căsătorit cu frumoasa darînşelătoarea Dalila. Conflictul dintre israeliţi a continuat, lacare s-a adăugat o dispută familială. Este cunoscută povesteacă Samson cu un maxilar de măgar a învins şi ucis o mulţimede filistini. Dar mai puţin cunoscută este legenda că Samsona prins trei sute de vulpi, le-a legat cozile două câte două,plasând o torţă aprinsă între ele şi le-a alungat în lanurile degrâu ale filistinilor. A fost arsă toată recolta „până la viile destruguri şi până la măslini”. Văzând că Samson este neînfricatşi neînvins, şeful filistinilor s-a dus la Dalila şi i-a spus:„Încântă-l şi află unde este ascunsă această mare forţă pentruca noi să-l înfrângem şi să-l legăm cu frânghii. Pentru astaîţi vom da o mie o sută de arginţi”. Zis şi făcut! Într-o noapte,Dalila l-a întrebat pe Samson unde i se ascunde puterea şiSamson i-a răspuns: „Dacă mă legaţi cu şapte frânghii uscate,voi pierde puterea şi voi fi ca un om normal”. În timp ceSamson dormea, soldaţii filistini ascunşi în casă, l-au legatcu şapte frânghii uscate. Dalila a strigat: „Filistinii suntasupra ta!” Samson s-a ridicat din pat, a rupt frânghiile şi i-a ucis pe filistini. Povestea continuă, Samson spunîndu-i să-l lege cu „şapte frânghii noi”. Din nou Samson s-a eliberat şia rupt corzile. Dalila a crezut că îşi bate joc de ea şi a insistat.În cele din urmă, Samson i-a spus că dacă „va tăia şapteşuviţe din părul lui” (Judecăttori, 16), îşi va pierde puterea.Dalila, în timp ce Samson dormea, i-a tăiat şapte şuviţe dinpăr iar când a strigat „Filistinii sunt pe tine!”, Samson s-atrezit din somn dar a fost învins şi i-au scos ochii. Spre mareabucurie a filistinilor, a fost dus la închisoare, dar după un

Bujor Nedelcovici:

FFFFFemeile din Biblie (II)emeile din Biblie (II)emeile din Biblie (II)emeile din Biblie (II)emeile din Biblie (II)timp părul a început să-i crească şi puterea să-i revină.Filistinii au făcut o sărbătoare pentru a se bucura deînfrângerea lui Samson pe care l-au scos din celulă. În timpce Samson era dus către palatul în care era petrecerea,Samson i-a spus gardianului: „Lasă-mă să ating coloanele pecare este construit templul pentru a mă sprijini de ele”.Toţi şefii filistinilor şi trei mii de persoane se aflau peterasele templului unde aşteptau să-l vadă pe Samson. „Terog, Doamne Yahve! Aminteşte-ţi de mine şi dă-mi putereapentru ultima dată. Vreau ca dintr-o singură lovitură să-i facpe filistini să plătească pentru ochii mei”. Samson s-a sprijinitde două coloane centrale ale templului şi a strigat: „Să morîmpreună cu filistinii!” Şi tot palatul s-a prăbuşit şi toţi ceicare se aflau acolo au murit.

Samson a fost un supraom, învingător al filistinilor,dar fiecare erou are un „tendon al lui Ahile”, o slăbiciune şicel care s-a dezlegat de şapte frânghii, până la urmă a fostînvins de o femeie care nu-l iubea. Putem citi în Biblie: „Estebine să păstrăm secretul regelui pentru sine şi să nu aruncaţiperlele la porci din teamă că ei le vor călca în picioare şi sevor repezi asupra voastră”.

…Fiecare erou este un învins dar înfrângerea luieste izbânda lui. Depinde de la ce înălţime te prăbuşeşti,precum Icar. Şi cât ai îndrăznit în eşecul tău! Samson a fosttrădat de femeia pe care o iubea, dar în cele din urmă i-afăcut să plătească pe cei care l-au nesocotit şi i-au scos ochii.

Justiţia, chiar transcendentă, nu este întotdeaunajustă deoarece nu am aflat dacă printre ei - care se aflau peterasa palatului care s-a prăbuşit - se găsea şi Dalila care,poate, a avut doar un simplu rol de a pune în evidenţă unpersonaj eroic! Nici nu se putea ca deznodământul să fiealtul… Asta îmi aminteşte de prietenul nostru FeodorMihailovici care la romanul Fraţii Karamazov a aşezat unmoto din „Evanghelia după Ioan”, Cap.XII : „Amin, amin,grăiesc vouă: grăuntele de grâu, când cade pe pământ, dacănu va muri, rămâne stingher; dar dacă va muri, aduce multăroadă”.

Prin moartea lui Samson s-a adus multă roadă…Până aici am văzut că Femeile din Biblie (Sara,

Betsabe, Rahab, Ester, Dalila) nu au fost prea virtuoase şiinocente … trădări, adultere, masacre, răzbunări, violenţe… Ce părere aveţi?

Erau vremuri de război: lupte teritoriale, exil,deportări, pândă şi atac… Nu puteau să fie altfel. „Celălalt”era duşman şi nu se ajunsese la „iubirea aproapelui” care aapărut odată cu Isus. Erau prigoniţi şi prigonitori, dominaun „duh al agresiunii şi al violenţei” …

O apăraţi chiar şi pe Rahab care a trădat cetăţeniioraşului Jerico care au fost masacraţi?

…nu toţi oamenii pot fi sfinţi, martiri sau eroi. Nutoţi oamenii pot fi „hommes capables”, cum spunea PaulRicoeur, sau „oameni de caracter”. Fiinţa este „un etre dumilieu”, iar grecii erau de părere că prudenţa este o marevirtute, chiar dacă ei apreciau şi sărbătoreau eroii.„Subiectul” este o sinteză imperfectă şi precară ce se aflăîntre un „pol afirmativ de infinititudine” - acţionează deparcă ar trăi o veşnicie - ,animat printr-o energie vitalăcare îi conferă posibilitatea de a acţiona în fiecare zi - alteratăprin suferinţă - şi un „pol negativ de finitudine” - nu terminăniciodată ce şi-a propus. Revenim la Rahab… Este unexemplu edificator al fragilităţii esenţiale a fiinţei care a trăito experienţă a negativului, adică a fost obligată să-şi apereviaţa ei şi a familiei cu preţul trădării şi a morţii celorlalţi.Între „l’etre pour la vie”şi l’etre pour la mort”, ea a alesfiinţa pentru viaţă şi este de înţeles - chiar dacă nu suntemde acord - cu trădarea şi sacrificiul celorlalţi.

Ce se aude? De ce nu răspundeţi?Am apăsat pe un buton greşit. Ascult muzica din

filmul: Walk the line consacrat cântăreţului Johnny Cash,film pe care l-am văzut de curând …

Păi, merge cu…Femeile din Biblie?De ce nu? În bisericile din America, se cântă

„Gospel” (Evanghelie) în timpul slujbelor religioase. În mai2006, am făcut o călătorie la Burlington şi la New York undeam văzut în faţa unei biserici „Abyssinian Baptist Church” ocoadă imensă de persoane…

Pagini din volumul: Cine sunteţi, BujorNedelcovici?

Dialog cu Sergiu Grigore

Acolada nr. 4 - aprilie 200918

DesDesDesDesDesprprprprpre �se �se �se �se �stttttarizararizararizararizararizare�: obamism ºi putinism (II)e�: obamism ºi putinism (II)e�: obamism ºi putinism (II)e�: obamism ºi putinism (II)e�: obamism ºi putinism (II) „Lumea este globalizată, dar nu unificată”

(Andrea Riccardi, Convivere)

Dintotdeauna, bănuim, angoasele viitorului austârnit apetitul imaginativ şi au provocat o inflaţionarăscenarită cu iz apocaliptic. Astăzi însă, în contextulcompetiţiei globale într-o lume conflictuală, abandonândviziunea bipolară în favoarea unui imprevizibil poker geo-politic, când inventarul crizist (exploziv) ameninţă însăşisoarta Planetei (implicit, aventura speciei umane), cândproblemele „de rezolvat” se multiplică, se agravează şi seintersectează (fără putinţa de a fi soluţionate la scară localăsau regională), omenirea a conştientizat că însuşi viitorul eîn criză. Ceva (esenţial) trebuie schimbat.

Cum noul venit pe scena politică, Barack Obama,al 44-lea preşedinte american a propus un mesaj deschimbare, un nou tip de politică îndreptat spre „binelegeneral”, durând un viitor colectiv, fostul organizatorcomunitar şi avocat în domeniul drepturilor civile la Chicago,cel care, la 35 de ani, se lansa într-o primă candidatură la ofuncţie politică în legislativul statului Illinois a înţeles că seimpune, în regim de urgenţă, schimbarea priorităţilor.Anunţând „timpul schimbării”, noul lider, propulsatzgomotos-mediatic, a trezit o simpatie globală funcţionândca „generator de iluzii” la scara Planetei chiar. Dar saltulvizionar promis de retorica candidatului Obama a oferitamericanilor „dreptul de a visa”, trezind – într-o „naţiunesfâşiată de conflicte” (2, p. 367) – sentimentul solidarităţii.Şi chiar o „idolatrie democratică” (3, p. 3) de vreme ceObama e văzut ca un salvator al lumii. Construind acest mitsalvator, practicanţii „cultului Obama” (3, p. 4) aşteaptăminuni. Or, preşedintele Obama, dorind sincer a-şi servi ţara,cu indiscutabil „potenţial de lider”, ştie prea bine că acestpachet problematic (insecuritatea economică şi ecologică,tensiunile rasiale şi religioase, pericolele transnaţionale, ocriză exportată) suportă influenţa „sufocantă” (zice chiardomnia-sa) a unor forţe instituţionale (bani, mass-media,grupuri de interese, blocajele procesului legislativ etc).Întrebarea – de neocolit – sună limpede: va putea Obamaschimba ceva? Dacă, aşa cum repetat avertizează analizeleCentrului Internaţiomal Stratfor, „preşedinţii nu fac istoria,ci istoria face preşedinţi”, schimbarea ni se pare imposibilă.Dincolo de limitele puterii prezidenţiale, administraţiaObama e condamnată, prin jocul acelor „forţe impersonale”,a constrângerilor de tot soiul, să continue linia Bush,„reabilitat” de curând. În fond, recunosc americanii, Bush afost prizonierul unui mecanism. Iar discursul rostit laMünchen de Joe Biden, cu prilejul Conferinţei pentrusecuritate, lasă să se întrevadă mai degrabă continuitateadecât promisa ruptură. Cultul obamist jubilează încă,izbucnirea crizei obligă la replierea societăţii americane şi,dincolo de aura mesianică a personajului, întreţinută printapaj mediatic (bifând succese pe alte fronturi, precum carteasa de mare ecou Dreams from My Father), adevărataproblemă a lui Obama rămâne cea economică. Chiar succesulsău prezidenţial (investitura „consumându-se” la 4 noiembrie2008) a fost favorizat de contextul crizist. Pe bună dreptatese afirma că „noul preşedinte e genetic legat de crizaeconomică” (3, p. 4). Şi rămâne de văzut dacă reţeta NewNew Deal, oferind statului – prin politizare şi centralizare –rolul de arbitru financiar va relansa consumul, cum – aproapenaiv – se speră. Deocamdată, în plină dictatură mediatică(nu sunt SUA un imperiu mediatic?), prin prelucrare,mobilizând sacrul, (conferind plus-valoare) şi „ceremoniediasporică” (asigurând audienţă), mesianismul publicitarîntreţine la cotă înaltă încrederea în charismaticul lider. Şicum – observa Pierre Nora - „numai prin mass-mediaevenimentul ne loveşte”, consilierii de imagine aipreşedintelui sunt grijulii în a confecţiona şi conserva acestpotenţial mesianic, exploatând fabuloasa sa biografie,începând cu legenda tatălui (kenyan, din tribul Luo, studiindîn Hawai econometria), cu discursul de la Convenţia de laBoston, trezind un „torent de publicitate” (2, p. 369) şi,desigur, cu cărţile publicate, colecţionând două premiiGrammy, adunând conversaţiile din timpul campaniei(Obama probând că „ştie să asculte”); şi nu în ultimul rând,propunând ref lecţii personale ca bărbat de culoare,provenind dintr-o familie mixtă, vorbind despre „rănile”rasiale şi clasiale, despre propria-i familie (Michelle şi celedouă fiice) şi despre „marea familie americană”, despre

independenţă, reputaţie, căsnicie şi ambiţii politice cu osinceritate care cucereşte. Oferindu-şi „un mic rol înconstruirea unei Americi mai bune”, cum se rostea îndiscursul din 10 februarie 2007 când senatorul de Illinois,Barack Obama, îşi anunţa, la Springfield, candidatura lapreşedinţie, el ştie că, dincolo de ascensiunea fulgerătoare,dincolo de instalarea triumfală la Casa Albă, important e cese întâmplă între alegeri. „Recâştigarea” visului americanîn numele „curajului de a spera” (titlul cărţii din 2006) nueste o misie lesnicioasă; o spune chiar Obama: „calea spreschimbare nu este niciodată uşoară însă totdeauna posibilă”.Barack Obama, iscând isteria obamismului rămâne însă„prizonierul propriei biografii” (2, p. 19). Şi cum, în altăparte a lumii, se vorbeşte despre putinism (ca „doctrină”nedeclarat rivală) nu putem uita că şi fostul preşedinte rus,agent KGB cândva, este la rându-i captivul biografiei. Şi almaşinăriei publicitare dar şi al complexului militar geo-strategic care hotărăşte, în culise, politica Kremlinului.

*

„Regenerarea” Rusiei ca jucător planetar estelegată, neîndoios, de numele lui Vladimir Putin. Dupăcolapsul URSS (1991), moştenind o ţară îngenuncheată, eraPutin a însemnat recâştigarea influenţei ruseşti, motivpentru analişti vestici să lanseze conceptul de putinism.Ispita mesianică, se ştie, a modelat mereu directiveleKremlinului. Folosind acum „diplomaţia combustibilului”drept armă politică, Rusia îşi impune dictatul cerândimperios concesii şi garanţii explicite în privinţa sferei deinfluenţă (blocarea expansiunii NATO, anularea unor decizii:scutul anti-rachetă în Europa de Est, instalarea rachetelorbalistice BMD, rutele de aprovizionare). Dependenţa încreştere a unor ţări din UE faţă de gazul rusesc, perspectivaîntreruperii alimentării produc panică, chiar situaţii„disperate”, iar proiectele de gazoducte (Nord Stream, înMarea Baltică, posibil de a fi dat în exploatare în 2011 oriSouth Stream, prin Marea Neagră) înseamnă o infrastructurăcostisitoare şi o rezolvare îndepărtată. În plus, ameninţărileGazprom permanentizează alarma; conflictul cu Ucraina(Naftogaz-ul fiind în pragul insolvenţei), datoriile uriaşeacumulate de ucraineni, cerinţa Rusiei de a separa sistemulde tranzit de consumul lor intern întreţin aşa-numitul „războial gazelor”, „alimentând” criza strategică. Evident căpresiunile americane irită Moscova, obsedată de pericolulîncercuirii prin extinderea NATO (Ucraina, Georgia).Impasul NATO s-a adâncit prin modificarea poziţieiGermaniei, dependentă energetic şi dorind să evite oconfruntare cu Rusia; în caz contrar, preţul economic ar fiuriaş, lezând interesele germane fundamentale. În fond,Moscova urmează linia trasată testamentar de Petru celMare, doritor să supună Europa. Cum naţiunile continentuluiacuzau starea de bătrâneţe, Peotr Velikii, în conformitatecu apologia celei de-a Treia Rome cerea ca „un popor tânărşi nou” să îmbrăţişeze doctrina expansionismului. Urmaşiisăi n-au abandonat ideea. Existau, desecretizate acum,planuri de invazie a Europei (în „30 de zile”) şi în perioadaRăzboiului Rece. Iar pan-rusismul este o idee dragă multora.Cazul lui Aleksandr Isaievici Soljeniţân, faimos prin anti-sovietismul său, a produs tardiv uluire în mediile occidentale.Cu experienţă de zek (prizonier politic), denunţând sistemulGUL, expulzat din URSS (în 1974), celebrul dizident,anatemizând apoi şi capitalismul consumist era de fapt unconservator glorif icând rusismul pravoslavnic. ÎnReconstrucţia Rusiei / Cum să reîntemeiem Rusia (1990),el cerea ferm dizolvarea Uniunii. „Baraca de beton” acomunismului s-a surpat, slava „patriei nemărginite” s-arisipit, constatase încântat Soljeniţân, blamând găunosulpatriotism sovietic. Chiar dacă nu s-a dezis de nostalgiavelikorusă, fostul disident cerea replierea, recunoscând căexpansionismul (prin asimilare) istoveşte nucleul (rus,evident) şi agită forţa centrifugă a periferiilor. AcceptândPremiul de Stat, oferit (la 12 iulie 2007) de Putin,fundamentalistul Soljeniţân îşi mărturisea deschis admiraţiapentru un preşedinte cu puteri discreţionare, relansând,după o scurtă eclipsă, marea putere de la Răsărit. Fiindcă,în pofida slăbiciunilor, Rusia rămâne „inima unui ansamblu

slav” (5, p. 94). Iar pe harta lumii faliile civilizaţionale seadâncesc (să ne gândim la Islamul impenetrabil) şi par aconfirma teza lui Huntington, proorocind „ciocnireacivilizaţiilor”.

Iată, aşadar, contextul geo-politic alpostmodernităţii, măcinată de nihilism şi relativism,alimentând văicărelile declinologilor. Epoca noastrămarchează, prin alerta economică, criza unei civilizaţii,dinamitând rezerva de încredere. Ea este, indubitabil, o crizăa viitorului, frisonată de nelinişte morală prin exploziaconsumismului, mercantilismului, narcisismului, egoismuluietc. Şi învederând lipsa de orizont. Încât mesajul deschimbare lansat de Barack Obama, considerat un bravcetăţean al lumii vine „să răsădească speranţa”, cum scriaGaren Thomas (1). Va reuşi? Rob Riemen (Institutul Nexus),recent tradus la noi cu Nobleţea spiritului: un ideal uitat(Curtea Veche, 2008), îi adresa în ianuarie o scrisoare luiObama, sperând la rându-i; urmând, desigur, pilda luiThomas Mann („ultimul mare umanist”), mediatizată copios,cel care l-ar fi influenţat pe Roosevelt, vestind renaştereaspirituală a Americii şi protejând moştenirea intelectuală.Aura mesianică a noului preşedinte, ingenios livrată deechipa de consilieri, cucerind mentalul colectiv ascunde unmare pericol; Obama, deziluzionând, poate contabiliza uneşec fatal, realizând că e neputincios. Sau poate urma un altdestin, intrând în Istorie. Când Caroline Kennedy îşi publicaîn New York Times (27 ianuarie 2008) însemnările sub titlulUn preşedinte ca tatăl meu sugera, oare, că Barack Obamaar putea fi lichidat? Nu putem bănui mersul evenimentelor...

Adrian Dinu RACHIERU

NOTE:

1. Obama, O biografie de Garen Thomas. Traducere:Cristina-Gabriela Jaleru, Editura Niculescu,Bucureşti, 2008.

2. Barack Obama, Îndrăzneala de a spera. Gânduridespre salvarea visului american. Traducere şi notede Liana Stan, Bucureşti, RAO InternationalPublishing Company, 2008.

3. Traian Ungureanu, Totem, tragedie şi idolatrieamericană, în Idei în dialog, nr. 2(53)/februarie2009.

4. Mihai Coman, Mass media, mit şi ritual. Operspectivă antropologică, Editura Polirom, Iaşi,2003.

Corneliu Baba – Autoportret

Acolada nr. 1 - ianuarie 2009 19 Acolada nr. 4 - aprilie 2009

Lenin, avangarda şi Proletcult-ul„Trenul trebuia să meargă spre Univers, dar mergea spre Neant”

Friedrich SieburgCampania de ridicare de noi monumente

declanşată de Lenin şi pusă în aplicare de Lunacearski, caîntotdeauna când au loc schimbări de macaz istoric a atrasoportuniştii. În afara lor au existat însă şi destui refuznici,mai cu seamă cei din grupările de avangardă care au respinsideea temenelei ideologico-artistice, obedienţa şi umilinţade a se lăsa călcaţi în picioare. Printre creaţiile oportuniştilorau existat câteva care au frizat ridicolul şi au stârnit hazultrecătorilor precum acel dublu portret al lui Marx şi Engelscăruia autorul, neinspirat, îi făcuse un soclu care aminteade o cadă de baie. Prompt, publicul a sancţionat neghiobia„monumentală” botezând-o „Bărboşi scăldându-se”. Un altsculptor, S. D. Merkurov, a avut năstruşnica idee de aprezenta într-un concurs de ridicare a unui monumentdedicat lui Lenin o mult prea originală machetă cu mareleînvăţat înfăţişat ca o zeitate hindus-comunistă călare pe...patru elefanţi. „Un asemenea motiv ni s-a părut tuturorbizar, inclusiv lui Vladimir Ilici”, mărturisea Lunacearski.Mânat de dorinţa de a-şi adjudeca monumentul, Merkurov arefăcut de trei ori proiectul, ba mărind figura lui Lenin, baajustând din elefanţi, dar efortul „artistic” a fost zadarnic,el n-a reuşit să obţină consimţământul juriului şi niciaprobarea celui portretizat.

Gusturile lui Lenin în materie de artă erau foartefirave şi ori de câte ori i se cerea opinia cu privire la vreooperă de artă modernă, îşi expedia interlocutorul laComisarul Poporului pentru Educaţie: „Eu nu înţeleg nimic,întrebaţi-l pe Lunacearski!”

Ceea ce nu l-a împiedicat să ia hotărâri decisiveprivind viitoarea orientare a artei ruse pe care o vedea totalsubordonată propagandei. Remarcile sale despre artă sereduceau la aspecte extrateritoriale ei precum felul în careun oarecare sculptor Aleşin reprezentase barba lui Marx:„Să fie atent cu părul, să semene mai mult ca sa dea despreKarl Marx impresia pe care o dau portretele reuşite,altminteri parcă nu prea seamănă” i-a spus el lui Lunacearski.Problema pilozităţilor marxiste s-a dovedit importantă şi lanoi. Prin 1967 sau ’68, în revista „Tribuna” de la Cluj a apărut,chiar pe prima pagină, chipul lui Marx cu susu-n jos.Pasămite nu prea instruit în privinţa directivelor leninistecu privire la podoaba masculină a feţei acestuia, cinevaîncurcase zincul. Întreg tirajul cu Marx stând în cap a trebuitsă fie retras de pe piaţă, iar autorul năzdrăvăniei a fostsancţionat. Ehei, dacă ar fi studiat zisele lui Lenin despreartă, alta era situaţia...

Lunacearski, familiarizat îndeaproape cu îndrăznelileartei moderne şi fin cunoscător al ei, nu a gustat nicimonumentul cu „Bărboşi scăldându-se” şi nici năstruşnicaidee a lui Lenin călare pe elefanţi. Chiar dacă uneori invocăautoritatea marelui învăţat – „Ne porunceşte Lenin!” scriael într-un articol publicat în 1918 – fostul redactor al revistei„Vperiod” (Înainte), ce apărea înainte de Revoluţie la Paris,şi-a luat, în numele bunului simţ, libertatea unor opiniipersonale: „Statul n-are intenţia de a impune cu forţa idei şigusturi revoluţionare artiştilor. Dintr-o asemenea impunereforţată nu pot să rezulte decât falsificări ale arteirevoluţionare pentru că prima calitate a artei estesinceritatea artistului.” Din păcate, ceea ce a urmat a fosttaman pe dos şi a contrazis bunele intenţii ale lui Lunacearskiexpuse în articolul Revoluţia şi Arta din numărul 1/1920 alrevistei „Komunisticescoe prosvişcenie”.

În 1927 Stalin a renunţat la politeţuri inutile, el acerut ferm, pe un ton ameninţător, necesitatea unei „noiarte care să se înscrie în noua realitate sovietică, care să-iasimileze (a se citi îngenuncheze) treptat pe artişti şi caresă-i exprime cerinţele”. Legea cadrului de fier a realismuluisocialist în artă fusese enunţată. Încălcarea ei, în cel maibun caz îl lăsa pe artist muritor de foame, iar în mod obişnuitducea la sinucidere, îl trimitea pe nesupus fie în gulag, fieîn faţa plutonului de execuţie. Avangarda a fost, astfel, îndoar 10 ani lichidată, iar cei rămaşi pe loc obligaţi să facăsluj. Crema ei însă a părăsit între 1922 şi 1926 Rusia, mareamajoritate stabilindu-se la Paris, unde s-au impus.

Ce e straniu în toată povestea asta e faptul că înaintede Marea Revoluţie din Octombrie, Rusia se plasa printrefruntaşele mişcării de avangardă artistice. Distanţelegeografice faţă de centrele unde fermenta noua artăeuropeană nu împiedicau ideile să circule dus-întors şi, dupăspusa nu mai ştiu cui, orice noutate ajungea la SanktPetersburg sau Moscova în doar trei zile. Astfel, revoluţiaartistică a luat-o cu peste un deceniu şi jumătate înainteacelei social-politice. Dicţionarele de artă modernă sunt plinede numele avangardiştilor ruşi, iar Şcoala din Paris datoreazămult prezenţei lor. Chagall, Goncearova, Larionov, Arschile

Gorki, Kandinsky, Soutine Tatlin, Gabo, Pevsner, Rodcenko,El Lisiţki, Sonnia Delanay etc. provin din acel creuzet carea fost avangarda rusă. Ar fi însă fals să se creadă doar într-oaderare pasivă la mişcările înnoitoare occidentale, „ruşii”(de fapt nu erau doar ruşi sadea,ci un conglomeratmultietnic) în afară de faptul că au adăugat artei apusenepropria lor culoare, au fost chiar creatori de curente.Constructivismul şi suprematismul erau la origine mişcăriartistice ruseşti.

O mişcare de avangardă, pentru a se dezvolta, arenevoie de un mediu artistic propice, de susţinere materialăşi spirituală. Or,1a începutul secolului XX, cele două capitaleale Rusiei, cea administrativă – Moscova, şi cea cultural-artistică – Sankt Petersburg, erau deţinătoarele celor maibune colecţii de artă modernă din Europa. Pe când în Franţase tergiversa încă acceptarea impresioniştilor în marilemuzee, pe când celebrele colecţii Moreau-Nelaton, Camondoşi Faure erau în faza de constituire, colecţionarii ruşi nucumpărau doar arta impresionistă a cărei valoare era în cursde validare, ci lucrări ale unor pictori aflaţi abia la începutulcarierei lor şi ale căror nume erau încă necunoscute. Într-oscrisoare datată 5 iunie 1911 adresată lui Vollard, MihailMorozov îi mulţumea corespondentului său că îi comunicaseprenumele lui Picasso, Pablo...

Bogăţia de azi în materie de artă modernă a muzeelorErmitaj şi Puşkin se datorează aproape în exclusivitateconfiscării în 1918 a colecţiilor particulare Sciukin, Morozov,Tretiakov, dar şi ale altora. Înainte de marele dezastru –Revoluţia din Octombrie! – casele negustorilor de textileSerghei Şciukin şi Mihail Morozov arătau ca nişte veritabilemuzee de artă. Pânzele impresioniştilor – Monet, Pissaro,Sisley, Renoir, Cross; ale postimpresioniştilor Van Gogh,Gauguin; ale fovilor – Matisse, Derain, Marquet, Friesz,Manguin; ale nabistului Maurice Denis, ale lui Bonnard şiPicasso şi ale altora acopereau pereţii. Cele 50 de pânze alelui Matisse, cele 54 de tablouri ale lui Picasso, nenumăratelepicturi ale lui Bonnard aflate la Ermitaj şi la muzeul Puşkindin aceste două colecţii provin. Cât despre pânzele luiBonnard, marea slăbiciune a lui Mihail Morozov, care i-acomandat şi două rânduri de panouri pictural-decorative,toate provin din colecţia acestuia. Acelaşi Mihail Morozovexpunea în locuinţa sa, faţă în faţă, picturile lui Cezanne şipe cele ale lui Koncealovski, un mare admirator al pictoruluifrancez.

Fraţii Mihail şi Ivan Morozov şi fraţii Serghei şi PiotrŞciukin nu colecţionau doar artă occidentală, ci şi picturărusă de avangardă. Iar ceea ce achiziţionau era întotdeaunade cea mai înaltă calitate. E drept că, pe lângă flerul lor înmaterie de pictură modernă – foarte ascuţit! – aveau parteşi de sfetnici precum pictorul Igor Grabar care-i punea lacurent cu noutăţile de pe piaţa de artă pariziană, dar şi penegustorii de artă Durand-Ruel, Vollard, Bernheim, sau maitârziu Kahnweiler cu care se aflau în foarte strânse legături.Numele acestora erau un gir pentru achiziţiile lor.

Interesul artiştilor, colecţionarilor şi al publicului ruspentru artă modernă franceză a luat forma organizării deexpoziţii, la început accidentale – cea din 1898, primităoarecum rezervat –, apoi în rafală expoziţiile tandem artăfranceză – artă rusă din 1908-1909 de la Moscova şi SanktPetersburg organizate din iniţiativa lui Riabuşkin, redactorulşef al revistei „Zolotoe Runo”, pentru ca, din 1909 şi până laînceputul Primului Război Mondial acestea să devină unfenomen obişnuit, ritmic, aşteptat cu nerăbdare. În mai 1928a avut loc la Moscova, din iniţiativa lui Lunacearski şi a VereiMuhina, ultima expoziţie de artă franceză organizată în Rusiaînaintea nopţii de coşmar staliniste. Abia după dispariţiaCăpcăunului popoarelor, prin anii ’50, s-a mai putut organizala Moscova o expoziţie de artă franceză, la care a participatşi Brâncuşi cu o lucrare.

1918 a însemnat pentru avangardişti şi pentru ruşiîn general anul marelui crah, care le-a împărţit istoria îndouă, înainte şi după Marea Revoluţie din Octombrie.

În circumstanţele anilor antebelici, cu colecţionaride artă modernă îndrăzneţi, cu o viaţă artistică trepidantăşi nonconformistă, nici nu e de mirare ecloziunea şi exploziafenomenului avangardist rus. Paradoxal e doar faptul căaceştia au sperat şi au crezut în revoluţie ca elementeliberator, că şi-au pus toată nădejdea în ea şi că, în final,avangarda a fost distrusă tocmai de revoluţia în care sperase.Paradoxală este şi confiscarea colecţiilor de artă modernăcu argumentul că ele sunt „bun al statului” şi că la ele trebuiesa aibă acces întregul popor, pentru ca ulterior să fie pusesub obroc. În 1973 când, cu ocazia unei excursii documentare

făcute prin Uniunea Artiştilor Plastici, am vizitat MuzeulErmitaj, am constatat cu întristare că secţia de artă modernăera supusă în continuare unui embargo: ghidul te însoţeapână la sălile respective, după care erai abandonat... Iar cândla Muzeul Puşkin am întrebat de lucrările lui Chagall, bruscghidul a devenit surd şi amnezic. La 20 de ani de la moartealui Stalin, ruşii încă nu scăpaseră de teroarea ideologică.„Tezaurul naţional” cum fusese numită arta modernă dincolecţiile confiscate continua să se afle în carantină. Ca şipictorii moderni ruşi. Robert B. Falk, unul dintre cei maiîndrăzneţi pictori de avangardă, a fost clasat în 1947 drept„formalist” şi cum nu părea dispus să cedeze în faţa presiunii„partinice”, unul din conducătorii de atunci ai UniuniiArtiştilor Plastici a conchis: „Dacă Falk nu înţelege cu vorba,o să-l lovim cu rubla...” Acest artist despre care IlyaEhrenburg scria ca avea „o cămaşă pe el şi alta într-un vechigeamantan”, care „trăia într-un fel de paragină şi preţuianumai culorile şi pensulele” a sfârşit-o foarte trist. Pe cândzăcea bolnav în spital, cu chiu cu vai i-a fost încropită ominusculă expoziţie cu lucrări cernute cu sita ideologică.Koncealovski, alt pictor de vână, care a reuşit să ocoleascăoarecum dezastrul, nu era mai fericit decât Falk: „Muncesc,dar nu mai am satisfacţia de altădată”... Când a fost lichidatăgruparea „Valetul de caro” şi când Koncealovski a fost luatpeste picior de oficialităţi, singurii care i-au luat apărareaau fost acelaşi Lunacearski şi Maiakovski. În 1951, în MareaEnciclopedie Sovietică gruparea era etichetată drept„manifestare tipică a decăderii extreme a artei burgheze”,iar membrii săi drept „duşmani ai artei cu conţinut ideologic,ai artei realiste”; ca „inovaţie cosmopolită” care ducea laimitarea lui Matisse şi Cezanne etc. Brambureala valorilorera totală, căci pe de o parte tablourile lui Matisse şi Cezanneerau considerate „bunuri de stat”, iar pe de cealaltă pictoriiruşi care încercau sa îi ajungă pe aceştia erau incriminaţi ca„decadenţi”. Ceea ce se petrecea era absurd, însă vorba luiEhrenburg, „în anii aceia cu greu te mai puteai mira de ceva”.Cum la fel de absurdă era şi folosirea epitetului „idealişti”,concomitent cu cel de „reacţionari” cu care Lenin îiblagoslovea pe avangardişti fără a băga de seamă contradicţiadintre cei doi termeni: „idealist” e unul care visează sămeargă înainte, „reacţionar”e cel care trage înapoi. Dar cemai conta sensul cuvintelor când tot ce se petrecea era unnonsens...

Răfuiala cea mare şi calul de bătaie al lui Lenin erauînsă nu futuriştii de care avea nevoie pentru ca să-i rezolveproblema pavoazării Moscovei de 1 Mai 1918, ci mişcareade avangardă „Proletkult”, o grupare idealistă de stânga ceşi-a propus culturalizarea proletariatului, descoperireapotenţelor sale creatoare şi crearea unei culturi proprii, cucaracter artistic aplicativ. Filosofia şi principiile mişcării aupreexistat fondării ei fiind prezentate încă din 1909 deteoreticienii săi, A. Bogdanov şi V. Pletnev în revista„Vperiod” la care era redactor Lunacearski. Ei au vorbitprimii despre „cultura proletară”. Doctrina „Proletkult”-uluia fost primită cu entuziasm şi multă simpatie de celelaltemişcări avangardiste: a futuriştilor, a suprematiştilor sau apictorilor nonfigurativi, pe care Lenin i-a vârât în cele dinurmă în aceeaşi oală, cea a „decadenţilor”.

Cuvântul „Proletcult” (cu c în loc de k) a făcut ocarieră vicioasă la noi; prin el înţelegându-se sensul exactpe dos, ca un cult al proletariatului în loc de cultură pentruproletariat. Cum zic actorii, cuiva i s-a aşezat mai bine pemaxilar cuvântul fără a-i fi cercetat şi înţeles sensul iniţial,iar alţii l-au preluat mecanic. Nici la noi şi nici la sovietici n-aexistat un cult al proletariatului. Toate acele tablouri,sculpturi şi lucrări grafice cu proletari, toată literatura şialte forme culturale care se refereau la muncitori şi ţăranin-au servit decât drept fundal totalitarismului. Ele n-auînsemnat cu nimic mai mult decât figurile de sclavi muncindcu care sunt acoperite pereţii mormintelor antice egipteneal căror subiect principal erau nu ei, ci faraonul. În tablourilecare îl înfăţişează pe Lenin vorbind poporului, pe Stalin ladiverse congrese, pe Mao Tze Dong arătând zările luminoaseale comunismului în China, al lui Kim Ir Sen în faţa mării dedemonstranţi adunaţi cu forţa ori a lui Ceauşescu indicânddrumul victorios al socialismului, mulţimea nu serveştedecât ca fundal insignifiant. „Rolul maselor în istorie” e ogogoriţă ideologică inventată cu rol propagandistic, dar nimicaltceva. Rostul imaginilor cu cazangii, oţelari, textiliste şiţărani era să completeze vidul din preajma portre­teloroficiale şi să le scoată în evidenţă. Rostul literaturii era săcultive sclavagismul comunist, să inducă în capul fiecăruiaideea că nu-i decât o piesa în angrenajul ideologic, un ciob

K

Acolada nr. 4 - aprilie 20092011MIŞCAREA PROZEI

Proza feminină? (II)Rodica Braga. Proza vacarmului

interiorChestiunea „prozei feminine”circulă de multă vreme, cuînţeles pro sau contra, fărăvictoria vreunei părţi, ceea cenu e mare pagubă. Cine maisusţine afirmaţia sintagmei, sesituează pe linia unui constructbazat pe reducţie de tipstructuralist, cine nu mai credese apropie de principiul mai noual „corectitudinii politice” carese vrea nediscriminatoriu şi câtpriveşte arta. Nu înseamnă căsituarea mai nuanţată este

exclusă. Modernitatea şi mai cu seamă postmodernitatease distanţează de portretul robot al feminităţii, care implicăun fel de mefienţă masculină, dar aprobat tacit de scriitoare:„mister feminin”, „sentimentalism”, „senzualitate”, „lirism”.Dar, cum s-a văzut concret şi s-a decis în consecinţă, nu totce este subiectiv se include în categoria minorului, dupăcum „creaţie obiectivă”, cu deschidere spre metafizic şispiritual se găseşte şi în proza scriitoarelor. De undeponciful: într-o scriere artistică trebuie căutate valorile

mărunt în care se reflectă obligatoriu marele conducător.Poate fi aşa ceva numit cult al proletariatului? Le las celorcare folosesc în continuare sintagma “proletcult” săreflecteze asupra ei.

În lucrarea la patru mâini a esteticienilor sovieticiO. Soponiţki şi V. Tolstoi intitulată “Începuturile realismuluisocialist în arta sovietică”, (publicată şi la noi în 1962 laEditura Meridiane) membrii Proletkult-ului sunt etichetaţide “formalişti”, epitet larg acoperitor pentru orice orientareartistică neconformă cu ideologia comunistă. E aberant căputerea bolşevică şi-a făcut un program din agresarea şidistrugerea singurei mişcări artistice de stânga care seadresa tocmai proletariatului căruia sovietele îi purtau atâtade „grijă”. Explicaţia stă în autonomia pe care aceasta şi-oasuma. Or, Lenin nu putea cu nici un chip accepta existenţaacestui cui al lui Pepelea care nu înţelegea să sesubordoneze, nici ideologic şi nici partinic, care gândea pecont propriu. Cum independenţa ei i se părea inacceptabilăa trecut la atacuri virulente făcând-o ba “idealistă”, ba“antipartinică”, ba “antileninistă”. Într-o convorbire cu ClaraZetkin a declarat că muncitorii şi ţăranii care au înfăptuitrevoluţia “merită ceva mai mult decât aceste jocuri de circ(sic!). Ei şi-au dobândit dreptul la o artă cu adevărat măreaţă.”Care a fost aceea şi cum arăta, s-a văzut.

Iritarea pe care independenţa Proletkult-ului i-oprovoca „marelui învăţat”, a dus în cele din urmă la lichidareamişcării în 1920. Acuzaţia principală a fost că mişcarea afost invadată de „elemente mici burgheze” şi că “futuriştii,decadenţii şi adepţii filosofiei idealiste, machismul, sunt ostilimarxismului”; că „nişte rataţi ordinari (sic!) proveniţi dinpublicistică şi filosofia burgheză au început, pe alocuri, săpună mâna pe conducerea Proletkult-ului”. În scrisoarea pecare a adresat-o Comitetului Central al P.C.U.S. a insinuatcă “sub masca culturii” li se serveau muncitorilor concepţiifilosofice burgheze, iar în artă se cultivau printre ei “gusturiabsurde, denaturate”; că existau “încercări de inoculare înrândul muncitorilor de „concepţii antimarxiste care auînflorit după înfrângerea revoluţiei din 1905” care „aufrământat minţile intelectualităţii “social democrate” prinintermediul Proletkult-ului; drept paravan al acestor teoriiidealiste-empirocriticism şi empiromonism, “căutarea luiDum­nezeu” etc. - serveşte acum acea frazeologie hiper-revoluţionară, cu care jonglează cu plăcere conducătoriiProletkult-ului cât şi apologeţii futurismului şi ai artei non-figurative.” În final a declarat că “activitatea acestora esteostilă comunismului, străină noii culturi sovietice şi se aflăîntr-o contradicţie categorică cu chemarea pe care partidulo adresează artiştilor şi teoreticienilor.”

După vehemenţa acuzaţiilor se deduce foarte clarcă, de fapt, ceea ce-l călca cu adevărat pe nervi pe^mareleînvăţat era povestea cu pusul mâinii pe conducereaProletkult-ului de către spiritele independente şi faptul cămembrii mişcării îşi propuneau să ridice cultural-artisticproletariatul, să cultive încrederea în propriile-i forţe. Or,Lenin nu accepta cu nici un chip să-i scape de sub controlnici proletariatul, dar nici artiştii sau scriitorii. Nu dorea săse con­frunte cu libertatea de gândire, de neconceput întotalitarismul comunist, nici măcar în domeniul eminamenteliberal al artelor. El dorea sa-i pună pe toţi sub obroculdogmatismului socialist. Şi atunci a născocit cea mai sinistrădoctrină culturală - realismul socialist.

Decizia lui Lenin de a lichida Proletkult-ul avea săcoste cultura şi arta rusă şapte decenii de sclavie ideologică.Degeaba au încercat să protesteze Asociaţia ScriitorilorProletari şi Asociaţia Artiştilor Proletari împotriva încălcăriilibertăţii de creaţie; degeaba au vociferat ei împotriva frânei„tradiţiei”care era invocată de comunişti; zadarnic aucontestat şi au încercat să se pună de-a curmezişul invazieirealismului socialist în artă, sentinţa de lichidare erasemnată. Dacă în 1918, la o şedinţă a Consiliului SindicatelorMaiakovski şi-a mai îngăduit să critice domnia subiectuluipolitic în defa­voarea adevăratelor calităţi artistice - “Enecesară o nouă formă artistică, A ridica un monument unuimetalurgist este încă prea puţin.”-, după 1920 o astfel deluare de poziţie critică a devenit imposibilă.

Ranchiuna împotriva mişcării Proletkult nu era nouă.Încă din 1914, principiile lui Bogdanov erau criticare de ziarul„Pravda” apărut în clandestinitate: “Domnii decadenţitocmai de aceea luptă împotriva realismului care renaşte,pentru că simt reflectarea forţei mişcării muncitoreşti. Eisimt că “triviala legendă” creată de ei este umbrită şi dispareîn faţa vieţii făurite de proletariat”. Şi iar dă-i cu artaburgheză, dă-i cu decadenţa simboliştilor, futuriştilor şi aavangardei in corpore.

Presiunea constant exercitată a sfârşit prin a-i“cuminţi” câţiva rebeli. “Politica clarvăzătoare a partiduluifaţă de artişti (cum? “lovindu-i cu rubla?”) a determinattrecerea relativ rapidă, pe poziţiile artei realismului socialist,chiar şi a acelora dintre ei care se aflau sub influenţa unorteorii străine(...) Această victorie n-a fost uşoară şi a cerut

încordare atât din partea partidului, cât şi din parteamaeştrilor artei care se străduiau să meargă în pas cuvremea. Pentru a ne convinge de aceasta, ajunge să amintimacele grele căutări prin care au trecut maeştri ca P.Koncealovski, V. Muhina şi A. Deineka. Aceştia şi mulţipictori, sculptori, graficieni au trebuit să lupte cu ei înşişipentru a renunţa la principiile artistice de care s-au călăuzitîn activitatea lor creatoare ani îndelungi. “Abjurarea luiGalilei trebuie să fi fost mai uşoară decât dezicerea de sinea acestor trei talentaţi artişti ruşi şcoliţi la Paris, admiratoriai artei occidentale şi adepţi ai libertăţii creatoare. Victoriapartidului a însemnat, de fapt înfrângerea lor, renunţarea lapropriul ideal, anihilarea lor artistică. Lauda partinică eraprohodul lor.

Distrugerea avangardei ruse, înregimentareacreatorilor în Asociaţia Artiştilor Rusiei Revoluţionare(prototipul uniunilor de creaţie comuniste, inclusiv la noi)îi punea pe creatori la cheremul partidului. De aici până laprostituarea forţată n-a mai fost decât un pas. “Esenţa declasă a artei” despre care pomenea rezoluţia CC. al P.C.U.S.în 1925 a redus actul creator la o armă pe care artiştii auîntors-o chiar împotriva lor înseşi. Hotărârea CC. al P.C.U.S.din 11 martie 1931 privind “Arta afişului” a întărit putereadiscreţionară a partidului asupra acestui gen care va deveniexclusiv propagandistic. Acesta s-a făcut cu metodă, printr-o serie de “măsuri organizatorice” care urmăreau“intensificarea controlului obştesc asupra calităţii producţieigrafice şi ridicarea calităţii ideologice artistice a afişelor şiilustraţiilor”. Urmare a criticii “ascuţite” aduse de CC. alP.C.U.S. unor afişe “a fost determinată de falimentulideologic şi artistic al formaliştilor” din gruparea “Okteabr”(Octombrie). Dacă până în 1932, sub diverse forme, agăţatede pul­pana Sindicatelor, mărunte grupuleţe provenind dinProletkult au reuşit să supravieţuiască, după plenara din 25aprilie a aceluiaşi an a CC al P.C.U.S., “Despre organizareaorganizaţiilor(!) literare şi artistice”, Proletkult, Okteabr,Asociaţia Rusă a Artiştilor Proletari, Asociaţia ScriitorilorProletari din Rusia au fost desfiinţate, artiştii şi oamenii decultură, reduşi la tăcere. O linişte de mormânt s-a aşternutpeste spiritualitatea rusă între 1932 şi 1985, anul venirii laconducerea partidului a lui Gorbaciov. Chiar realismulsocialist, înainte Cortinei de fier, a împărţit Europa în două.Întrebând odată un om de ştiinţă neamţ din ce parte aGermaniei vine, mi-a dat un răspuns antologic: „Din Berlin,din partea lui umbrită”, adică din Berlinul de Est. Zidulideologic sovietic a fost încă şi mai rău, el a împins în conulde umbră, dar ce zic umbră, “Nacht und Nebel”(Noapte şiceaţă”), după o formulă nazistă, nu doar Rusia, ci şi jumătatedin Europa. Cultura şi arta românească postbelică i-a simţitdin plin nefastele urmări.

Mariana ŞENILĂ-VASILIU(Va urma)

expresive şi aproape deloc structura morfofiziologică. Şitotuşi, într-o proză ca a Rodicăi Braga, de exemplu, suntunele reflexe ale tradiţionalei disjuncţii.

Prozatoarea (şi poeta) de la Sibiu se revendică,bunăoară, din Hortensia Papadat-Bengescu, faza superioarăa prozei ei de analiză psihologică în accepţia subiectivităţiiobiectivate, dacă se poate spune aşa, care marchează şiproza, deopotrivă „analitică” şi „creatoare”, a lui CamilPetrescu, Anton Holban, M. Blecher, Henriette Yvonne-Stahl,Dana Dumitriu etc. E adevărat că accentul cade în scrierilesale pe observarea interiorităţii Tema singurătăţii şi acuplului ocupă prim-planul acestora încă de la început(Sângele alb al pietrelor, Nisipul memoriei, Dincolo dedragoste), îndeobşte prin mijlocirea rememorării, undeepicul există, dar analiza meticuloasă şi reflecţia eseisticăfac legea. E spiritul literaturii moderne, nu acela al prozeide la principesa de Clèves citire şi de aici la romantismpână la psihologismul naturalist. Mai încoace, Eternităţide-o clipă poartă chiar în titlul sugestia cu privire la destinulprozei scurte şi efectul de creaţie. Schiţele, povestirile şi„crochiurile” de aici reverberează realităţile imediate şi sesupun meşteşugului caracteristic speciilor scurte, în viziuneşi formulă corespunzătoare prozei „ionice”. Inciziile seoperează în „sufletul celorlalţi” şi se află în corespondenţăintimă cu „lumea din afară”. În cea mai mare parte,povestirile surprind situaţii-limită, momente de „criză”,revelaţii, taine indicibile, imprevizibilul, nedefinitul, inclusivlucrurile simple cu ascunsele lor înţelesuri. Eros şi Thanatosstăpânesc lumea cu puteri egal împărţite, care declanşeazăîncleştări aprige sau, din contra, provoacă, suferinţe, stărisleite şi neurastenice. Analogiile trăirilor lăuntrice curealităţile ambianţei se instituie în privelişte existenţială.Romanul Singurătatea pământului oferă încă o măsură aposibilităţilor Rodicăi Braga, o perspectivă epică maiaccentuată, păstrând acuitatea scrutării în zona agitată pânăla incandescenţă unde se întâlnesc „ritmurile trupului” cuebuliţiile reflecţiei. Această „realitate” ajunge şi în zonanaturalismului şi deviază în secvenţe de psihanaliză ceţoasă.În fond, avem de-a face cu un „roman de familie” încontinuitatea prozei transilvane, evident de inspiraţie rurală:Slavici, Agârbiceanu, Rebreanu, Pavel Dan şi nu foarte ladistanţă de Ion Lăncrănjan, Augustin Buzura. „Frământările”alternează cu momente de lentoare, mult prea trenante,analiza se transformă în cazuistică, lirismul – în excesivepoetizări. Romanul atrage atenţia şi prin performanţe denatură tehnică: alternanţa „vocilor”, capricioase dereglăritemporale, elemente de realism memorialistic şi ficţiune lafoc mare. Romanul Maia n-are prea multe întâmplări epice,dar e doldora de evenimente ale „vieţii” interioare.Introspecţiile eroinei titulare ating tensiuni paroxistice, ladespărţirea de soţul ei care o părăseşte pentru altă femeie.Unele asemănări cu Ioana Olaru din Refugii de AugustuinBuzura nu-s de ignorat. În spital, medicul o diagnosticheazăconsolator: „uşor psihostenică, cu tendinţă la anxietate,îndoieli, oscilaţii, nehotărâri, neîncredere…” Şi cum e şi elvăduv, găseşte în ea un suflet afin, se îndrăgosteşte deaceastă „adevărată femeie”, hipersensibilă şi, totodată, cuinteligenţă critică şi autocritică. Nu-şi atribuie însuşirispeciale, de superioritate intelectuală şi afectivă, e , zice,„oarecare floare de câmp”, pe câtă vreme medicul o numeşte„floare de cactus care reuşeşte să se deschidă foarte rar”.

*Implicaţiile ontologice ale trecerii timpului

marchează, ca şi în prozele anterioare, şi cel mai recentroman al Rodicăi Braga, Adagio. Iubirea, eşecul,singurătatea, neliniştea, tumultul, anxietatea, neîmplinirea,ratarea, resemnarea, presentimentul sfârşitului trec prinfiltrul iluzoriu al rememorării, printr-un patetism liric, darşi printr-o subiectivitate lucidă, un „delir la rece”, cu spusalui Blecher. Epicul e restrâns la maximum în favoareaanalizei, mai mult chiar decât în romanele lui Anton Holban,care îşi dorea, invocându-l pe Racine, să scrie foarte simplu,în construcţie clasică, unde numai armonia să prezideze.Sunt în Adagio numai două personaje, Femeia şi Bărbatul.„Confesiunea” analitică, problematică şi eseistică, aparţinândautoarei şi transferată adesea eroinei prin trecerea vociiauctoriale în stil indirect liber, vrea să prindă pulsaţiaprofundă a vieţii şi fluxul conştiinţei, în felul autenticismuluiinterbelic, inspirat mai ales de Proust. Nu înseamnă că

Acolada nr. 1 - ianuarie 2009 21 Acolada nr. 4 - aprilie 2009

„povestea” lipseşte, ea se strecoară pe firul unei lungi analize astării fizice şi de conştiinţă întreprinse cu o acuitate rar întâlnită,ceea ce nu presupune neapărat un câştig pe măsură în ordineacreaţiei literare. Tocmai din cauza unei stăruinţe oarecumredundante. Această „poveste” susţine osatura ansamblului. Earezultă din stufărişul analizei relaţiilor inefabile, din această anatomiea subiectivităţii. Într-o pensiune de munte se întâlnesc întâmplătorFemeia şi Bărbatul fără nume şi cu biografie redusă la câteva scene,„fără societate”, fiindcă ceilalţi puţini câţi sunt nu se văd. El esexagenar ursuz şi placid, până la a un timp, şi în portret se spunecă are siluetă înaltă, masivă, ochi cenuşii, pomeţi puternici, frunteadată pe spate, nasul puţin cam mare dar frumos arcuit, dinţiputernici, barbă cu gropiţă etc. Ea inspiră prospeţime, la începutînsufleţire, are „siguranţa şi nervul unui trup de femeie tânără”,râs gutural care „o face şi mai simpatică”, delicateţe, discreţie,vulnerabilitate, inteligenţă, e genul înşelător care nu-şi dezvăluievârsta. Îl recunoaşte în bărbatul vârstnic pe fostul ei coleg de liceuîntr-o clasă mai mare, cel mai chipeş băiat, handbalist, cu succesenorm la toate fetele. Adolescenta de atunci îl iubeşte cu disperare,fără speranţă şi fără ştiinţa lui, el fiind ataşat vizibil de o frumuseţeieşită din comun. Într-o excursie îndrăgostita trăieşte pasiunea lamodul absolut şi i se „dăruieşte”. Amândoi s-au căsătorit cu altcineva,el de două ori, şi amândouă soţiile au murit de boală incurabilă. Dinacest motiv le-a iubit cu devoţiune în plus, sensibilitatea lui s-aamplificat până la maladiv. E o situaţie existenţială fără ieşire. Elsuferă de inimă, ea a făcut „un pui de cancer”. Amândoi suntvictimele unei singurătăţi copleşitoare. El vrea să se odihnească înperfectă linişte, ea s-a retras aici, hotărâtă să-şi accepte boala, fărăa se supune niciunui alt tratament şi fără ştirea celor doi fii ai săi,care sunt în străinătate. Nu are decât o dorinţă, calmă, „de a sfârşicât mai scurt şi mai firesc”. Bărbatul nu poate şi nu vrea să înţeleagăaşa ceva.Cu multe ocolişuri de investigaţie microscopică a interiorităţi şi câtpriveşte „limbajul trupului”, tensiunea textului se debarasează deorice epicitate. Pierduţi în ei înşişi, autoarea are ocazia de a pătrunde„acolo” cu voluptatea de a descoperi tensiuni. Li se agraveazăconştiinţa fatalităţii, vor să se sustragă singurătăţii, ea în muzică, însursele de poezie ale trecutului rememorat cu sinceritate dar şi cublândeţe, un trecut conservat, totuşi, cu distorsiunile lui, cum cugetăla un moment dat: „asta este legea interesantă a subiectivităţiidiscreţionare, eclectice, exclusiviste şi extremist selective”. El vreasă se prindă de viaţă prin pictură şi prin interesul pe care i-l stârneşteaceastă fiinţă excepţională şi misterioasă. Câteva răbufniri aleinstinctului masculin, o îmbrăţişare, o sărutare sunt oprite în faşăde femeie, spre dezolarea lui că i s-a putut întâmpla aşa ceva atât depenibil. Arhitect şi pictor, îi face portretul, o înconjoară cu afecţiunespiritualizată. Bărbatul, deşi a cunoscut (biblic) mai multe femei,nu a fost şi nu este, mai ales în asemenea împrejurări, un Don Juan,a ajuns chiar la un stadiu al transfigurării. E timpul de arătat căscriitura suferă de anume preţiozitate „intelectualistă” sau numaipur şi simplu stilistică, încărcată de prea multe poetizări şi deartificialităţi, departe de a crea iluzia vieţii cotidiene. Poate pentrucă tocmai asta vrea să inducă, dar semnele de grandilocvenţă suntizbitoare: „Lasitudinea lui îmi face vocea nu nesigură, oarecumzgrunţuroasă”; „Niciodată, în toată viaţa ei de femeie, n-a supervizatcu atâta clarviziune mecanismul ce face un bărbat ce se acupleazăun fel de maşinărie perfectă, impersonală…”; „Sinceritatea lui areîn ea ceva contondent, dar ea este încă pierdută în torpoare” etc.

Când femeia leşină din nou, şi e dusă la spital, ataşamentulbărbatului ajunge până la gradul de suferinţă şi, în asemenea stare,o recunoaşte şi hotărăşte să rămână lângă ea cu dorinţa de a o smulgemorţii. Acum destinul împlineşte un love-story atipic. Ea îşi revine,cu o luciditatea şi mai tăioasă, înţelege că el a aflat „taina”. Lunguldialog care urmează se referă, patetic, la curaj, trădare, misterulfeminin, povestea primei iubiri ca o iubire sacrificială şi eliberatoare.Dar e prea târzie dragostea de acum şi scriitura tot patetic-sentimentală: „Cât despre femeie, rătăcită în ea însăşi şi în labirintulrelaţiei cu bărbatul, pare că se respinge şi pe ea însăşi odată cuîndepărtarea de bărbatul ce-i ameninţă echilibrul. Dintr-o dată, totuldevine năucitor, exagerat, lipsit de realitate. Bărbatul îi cere cevace nu mai are, foamea lui, ce depăşeşte limita normalităţii şi seamănăcu un muson, vrea să se hrănească din ultimele ei puteri.Îmbrăţişarea lui a golit-o cum ai goli un tub de pastă, clipa deimponderabilitate e ca un strop uriaş de sânge ivit pe epiderma ei.Ar trebui să-l absoarbă, să-l lingă pentru a se întrema. Nu-i primaoară când se simte jupuită de ea însăşi, şi când o pictează stă să-ismulgă ceva doar de el ştiut, întrezărit, pipăit, e prea mult, preanebunesc, prea frumos şi ireal. Ea nu mai are nici forţă, nici timppentru uniunea pe care i-o cere el. Ea mai are numai puterea de aprivi lumea, de a o trece în ea însăşi pentru a nu ajunge dincolo cumâinile goale”. El o încurajează că totul va fi bine, ea ştie că destinuls-a împlinit şi „vremea visului a trecut”.

Sunt în Adagio, în afară de secvenţe nu îndeajuns decenzurate, şi pagini admirabile despre suferinţă, iubire şi moarte,despre dramatica „diseminare a fiinţei”, scriere din categoria celorcare în vremurile noastre, atât de pragmatice, sunt din ce în ce maipuţin vizitate.

Constantin TRANDAFIR

Tinere condeie:

Elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „IonCreangă” din Capitală. Membru al cenaclului literar „Trimbulinzii”.

Oaspete

acum şase ani. Rănit grav, în caz că nu te-ai prins, n-aveam unde sta. Câmp de luptă, că petreceri aşasăltăreţe vezi mai rar. Pe geam, gaura mi-e martoră.Priceput? Ascultă, îmi pare rău că te-am bagat închestia asta, dar nu aveam la cine apela... Am nevoiede un loc în care să mă fac nevăzut o vreme. Promitsă-ţi explic totul mâine, dar acum chiar am nevoie deodihnă...

A decis să amâne interogatoriul pentru adoua zi. Lăsându-l să doarmă, s-a retras în cameramamei, şi-a schimbat hainele şi s-a pus în pat. Somnuli-a venit târziu.

Ora prânzului era trecută de mult când s-atrezit. Nu era sigură cum a ajuns în acel pat. Searaprecedentă era mult prea stranie ca să fie altceva decâtun vis. Sau aşa credea până când a devenit conştientăde mirosul discret de cafea, tutun şi, probabil, ouăprăjite. Ridicându-se alene, s-a îndreptat cătrebucătărie. A fost întâmpinată de un tânăr cam deînălţimea ei, părul lung până la talie, negru-roşcat, ochiivii – ca două flăcări – îndreptaţi către tigaia aflată peochiul cel mai mic al aragazului. Trunchiul era acoperitde bandaje, pătate pe alocuri. Strâns legat era braţuldrept, prevenind orice soi de mişcare a acestuia. Braţulstâng însă părea aproape vindecat, bandajele fiindpuţine şi curate. De la brâu în jos avea ceea ce, laprima vedere, părea a fi fustă. Privind îndeaproape,observă că erau de fapt pantaloni foarte largi.

- Nu e rochie, e hakama. Adică un soi depantaloni.

- Nu... nu am zis nimic...- La cum te holbai nici nu era nevoie. Ia-ţi o

farfurie şi tacâmuri, că e gata mâncarea. Sper că-ţiplace omleta, că doar atât am găsit comestibil.

- E bine... M.. Mulţumesc...Masa a fost luată în linişte. Deşi avea sute

de întrebări pentru curiosul musafir, toate refuzau săîi iasă pe gură. Calmul de netulburat, privirea senină,mişcările elegante ale trupului o fascinau aşa cum unşoricel este fascinat de şarpele care îl fixează cu ochiireci. Simţea un soi de teamă, însă ceva din ea îi spuneacă nu are motiv de frică. După ce şi-a terminat porţia,Gabriel şi-a luat farfuria şi tacâmurile şi le-a pus închiuvetă. A ieşit pe balcon şi, cu mişcări lente, a luatpachetul de ţigări de pe măsuţa de fier, a scos o ţigarăşi a aprins-o. Privind-o, zâmbi uşor.

- De data asta chiar că am făcut-o lată... Îmipare sincer rău că te-am implicat în... belelele mele...Chiar nu am vrut să se ajungă aici, însă nici nu mă potplânge. Mă mir şi mă închin cu zece mâini că n-am datcolţu’. Oricum, îţi sunt dator cu nişte explicaţii. Mănumeam Gabriel acum cinci ani, când am fost colegide clasă.

- Tu eşti Gabriel!? Dar... asta e imposibil... amurit acum cinci ani... a fost împuşcat... Am văzut cuma fost dus la spital, şi acum îmi amintesc!

- Şi? Ce s-a ales de „el”? Zâmbi şi o privicurios, insistent.

- A avut loc o explozie în salonul unde eraţinut... trupul a fost distrus dincolo de recunoaştere...însă am fost la înmormantare, am fost acolo!

- Nu, ai fost la cimitir unde ai văzut cum seîngroapă un sicriu gol. Nu a fost găsit nici un cadavrupentru că nu era niciunul de găsit. „Trupul” a ieşitbine-mersi pe uşa din faţă. Că nimeni nu a observat, ecu totul altceva. De altfel, multe trec neobservateatunci când nu este cazul...

Ilarian MIHAI

„Nu îmi e teamă de ambiţioşi, pot fi uşor anticipaţi. Mi-egroază de cel lipsit de ambiţie, ale cărui gânduri nu le pot nici măcarintui.”

Arianix, câteva ore înaintea bătăliei din valea AhjalNehren

Ochii îi erau prea obosiţi pentru a mai vărsao lacrimă, lumina lor, demult pierdută. Vacarmulgândurilor a devenit şi el doar un alt zgomot de fond,pierdut printre celelalte mii, o simplă iritare, ignoratăapatic. Chipul tras, frumos, precum o mască, nu maiputea exprima nici măcar o umbră a durerii ce o sfâşia.Stând ghemuită pe pat, se uita la monitor pierdută.Câteva ferestre abandonate de chat, prieteni falşi,playlistul cu o singură melodie, aceeaşi de acum treiseri. Oricât s-ar fi străduit, tot nu ar fi reuşit săînţeleagă. A avut încredere în el, l-a iubit, şi-ar fi datviaţa pentru el. Doi ani cât au fost împreună, cel maimic moft i l-a satisfăcut. I-a fost iubită, prietenă şimamă. A fost cea mai fericită perioadă din viaţa ei,singura dată cand s-a simţit iubită, singura dată cânda fost necesară cuiva. Însă pentru el nu a fost altcevadecât o altă distracţie de care s-a plictisit, înlocuind-oînainte de a o anunţa măcar ca s-a sfârşit.

Noaptea toridă de vară, sunetul agasant algreierilor îi erau străine. Cuprinsă de frig, simţeanevoia de a fi îmbrăţişată, de a i se şopti în ureche cătotul va fi bine. Dorea ca cineva să vină să o scoatădin casa goală şi pustie, să o ducă undeva departe,unde durerea nu o va găsi... Dar gândul nu a putut fidus până la capăt, sunetul geamului spart blocând-o,spaima instictivă punând stăpânire pe trup, paralizând-o. Privirea ei s-a îndreptat înspre colţul de unde seauzea o respiraţie neregulată, hâsâită, precum a unuişarpe. Ca două flăcări, ochii reptilieni de smarald ofixau. Chipul angelic, însângerat, contrasta cu privireademonică. Şi-a arătat colţii schiţând ceva ce cu greuputea fi numit zâmbet şi i se adresă:

- Ce mai faci, Silvia? Nu te-am mai văzut devreo cinci ani. Era să nu te mai recunosc... Iartă-măpentru geam, dar eram un pic grăbit, fiind pe moarteşi toate cele.

Se uita nedumerită. Stătea la etajul cinci.Cum putea fi posibil aşa ceva? Întrebări nenumărateîi traversau mintea, însă nu era în stare să le dea glas.

- Ştii, oricât de mult îmi place când seholbează lumea la mine în timp ce mi se scurge viaţaca dintr-o stropitoare, te pot ruga să-ţi mişti fundulde pe pat şi să vii să mă ajuţi!?

Înainte să-şi dea seama măcar de ce seîntâmplă, era deja lângă el. Reuşi să îl dezbrace dehainele murdare şi, sprijinindu-l, l-a dus în baie undei-a spălat trupul de praf şi sânge. În timp ce se ocupade curăţarea rănilor observă cu stupoare că ele dejaîncepeau să se închidă. Credea că nu vede bine, aşacă a continuat să îl bandajeze. Când ajunse la braţuldrept, realiză cu groază că oasele erau aproape toatezdrobite.

- Nu îţi face griji. Doar fixează-l să nu sepoată mişca. Se repară şi singur.

Nu ştia de ce, dar îl asculta. Trebuie să fifost de vină şocul. Avusese grijă să se ciupească demână în fiecare moment de repaus găsit pentru a-şidovedi că nu visa. După ce a terminat de bandajatrănile şi i-a fixat braţul, l-a ajutat să se urce în patulei. S-a ciupit încă o dată, discret, ca să fie sigură...

- Auzi, nu vrei să te ajut? Cred că ai obositdeja şi-mi pare că îţi place. Ai făcut asta de treizeci şipatru de ori până acum.

- Cine eşti!? Ce cauţi aici!? De unde ai venit!?Cum ai intrat în casa mea!?

Ascuţimea tonului Silviei creştea odată cuagasarea intrusului. A aşteptat să se potolească. Apoi,ridicând sarcastic o sprânceană, a întrebat-o:

- Ai terminat? Grozav, acum am şi omigrenă... Chiar mă gândeam că asta lipsea. Bun, telămuresc: Gabriel, prietenul tău din generală, dispărut

Acolada nr. 4 - aprilie 2009

REEVREEVREEVREEVREEVALALALALALUÃRIUÃRIUÃRIUÃRIUÃRI

22

o lume pentru sine”, care „a dat satului românesc, în cursulsecolelor foarte mişcate, acea tărie fără pereche de a boicotaistoria, dacă nu altfel, cel puţin cu imperturbabila saindiferenţă”.

Dar Eliade a fost departe de a „boicota” maleficiileistoriei, manifestîndu-se ca unul din militanţii de marcă aidiasporei româneşti. În termenii unei asemenea atitudinide superior conjuncturalism se rosteşte şi Ştefan din Noapteade Sânziene: „Noi transcendem astfel istoria, trăind-o într-omanieră eficientă, asumîndu-ne toate obligaţiile faţă demomentul istoric”. Dispreţul relativ ce l-a avut Eliade faţăde „concretul istoric” s-a dizolvat în faţa absurdităţii unorsituaţii ce primejduiau elementarul drept de existenţădeopotrivă al colectivităţilor şi indivizilor. Reflex, el s-aapropiat astfel de poziţia tînărului Hegel. Cînd, în 1950,devenise evident dezinteresul Occidentului pentru ţărilecaptive din Est şi exista pericolul ca sovieticii să invadezeţările încă neocupate, Eliade a înţeles a se dezlănţui prinvehemente articole de presă, reunite în flamboaiantul volumÎmpotriva deznădejdii, printr-o întinsă corespondenţă cupersonalităţi din ţară şi străinătate, şi, nu în ultimul rînd,prin opera sa ştiinţifică şi literară. Scopul său proxim,perpetuu mărturisit: salvarea şi continuitatea culturii caformă esenţială a existenţei umane. Astfel transcendenţase întîlnea cu contingentul, printr-o confruntare cu acesta.Mişcarea Goma i-a trezit lui Eliade interesul pentru căreprezenta o nouă etapă a luptei împotriva „teroarei istoriei”,sub baniera Drepturilor omului şi prin coroborareademersurilor interparlamentare. În 1973, îi scriadiplomatului Coste Brutus: „Ideea ta de a invita pe PaulGoma pentru interviuri mi se pare excelentă. Poţi conta şipe contribuţia noastră”. Conştiinţa lui Eliade distingea faptulcă asistam la un „război al religiilor”, căci pseudoreligiacomunistă a deplasat lupta politică pe tărîm spiritual, ţintinddistrugerea tradiţiei care, pentru cotropitori, era un obiectivmai însemnat decît mult clamata abolire a proprietăţiiindividuale: „Măsluirea istoriei noastre şi interpretarea«progresistă» a unui Bălcescu, bunăoară, echivalează cureforma monetară şi legile fiscale prin care s-a încercatdistrugerea brutală a burgheziei româneşti”. Se producea oabsorbţie a finalităţii politico-economice într-o finalitateantispirituală: „Este, iarăşi, evident că purtători ai unuirăzboi religios de proporţii mondiale, inspiratorii şiexecutanţii d-lui Chişinevski ştiu că o asemenea nimicirenu poate fi dusă la bun sfîrşit decît prin exterminarea elitelornoastre intelectuale. Să nu uităm, însă, că, în opticarăzboiului religios, distrugerea spiritualităţii adversarului –

Ticăloşirea conştiinţei scriitoriceştiPus să-şi declare raporturile pe care le-a stabilit

cu „diaspora românească” odată cu regăsirea sa în „lumealiberă”, Petru Dumitriu – în ultimele două cărţi de interviurice le-a acordat presei postcomuniste de la Bucureşti – evitămai întîi destul de precaut „dezvăluirile” scontate, darobservînd insistenţa „interlocutorilor”, printr-o abilărecurgere la injurie, are grijă să le ofere acestora o imaginede sorginte proletcultistă în înfăţişarea aproximativă arealităţii şi în receptarea ei inexactă, trecînd sub tăceremodul în care a fost perceput atunci în abordarea„demersului” său spre zonele occidentale de după „cortinade fier”.

„Cînd am venit eu” – diaspora, spune scriitorulreperist, emigraţia am specifica noi spre a preciza maievident lucrurile – „ştia de Drum fără pulbere, şi ştia că amfost comunist şi că acuma vreau să mănînc bine în libertate.Şi nobleţea de spirit şi de sensibilitate a emigraţiei române,personal nu o cunosc şi nici nu pot să spun nimic despre ea.Nici nu ştiu dacă există.” (Eugen Simion, Convorbiri cu PetruDumitriu, Ed. Mercuţio, 1998, pp. 155-156)

Să eliminăm de la bun început din aprecierile luiPetru Dumitriu povestea cu „mîncatul bine”, uşoară infamie,căci mai îmbuibat decît în structurile partinice alecomunismului dejisto-stalinist nu credem că putea să aspirenicicînd să-şi asigure baierele burţii sau „plăcerile” de altordin decît cel alimentar, autorul atît de „vigilent” alBijuteriilor de familie (1951), preluare servilă şi pastişăpenibilă a universului rebrenian, imortalizat în Răscoala(procedeu cultivat fără reţineri în descrierea vieţii ţărăneşti,tot în acea perioadă, şi de diasporeanul Constantin VirgilGheorghiu, în al său „romanţ” Ora 25 – 1949, tocmai atuncicînd opera lui Rebreanu era în totalitate interzisă de regimulpolitic de la Bucureşti).

Ceea ce rămîne apoi din declaraţia lui PetruDumitriu, cea din 1998, nu mai are nici un fel de contingenţăcu realitatea. Nu doar autorul unei cărţi scandaloase printrucarea josnică a adevărului, nu numai ideologic, economic,dar şi estetic, fără a mai aminti de cel al proiecţieiintelectuale, cu care adesea a fost căftănit în mod lamentabilprozatorul, ci şi întreaga manifestare a prestaţiei salecreative în lumea comunistă, intrase în dezbaterea severă aexilului cam tot pe atunci. Excesul dimensiunilorproletcultiste nu se rezuma astfel, în exclusivitate, ladeplorabila înfăţişare a Drumului fără pulbere, ce antrenamai ales referinţele critice la deformările „subiective” dinCronica de familie (a Boierilor, din versiunea franceză aromanului). De asemenea, nu eludau nici modul grotesc încare Petru Dumitriu manipulase realitatea istorică, modelde ticăloşire a conştiinţei scriitoriceşti, într-o nuvelă precumVînătoare de lupi. Şi nici nu s-a acceptat după aceea tonulaproximativ polemic exersat cu acuitate, sau „mărturisirile”falsificate psihologic din cărţi precum Întîlnire la Judecatade Apoi sau Incognito.Să mai subliniem de altfel un aspect pe care „cronicarul”culiselor comuniste de la Bucureşti a ţinut să-l fixeze ca punctde sprijin în interviul pe care i l-a acordat lui Virgil Ieruncapentru La Nation Roumaine (nr. 209, iulie 1961, p. 2),încercînd să convingă opinia publică a exilului, dispreţuit,mai apoi, de sinceritatea atitudinii adoptate prin „evadarea”dincolo de „cortina de fier”.

Întrebat de ce a găsit cu cale, vorbind despreBoierii societăţii româneşti moderne de după unirea din 1859pînă în perioada interbelică a „lunaticilor” şi în haosul dintimpul celui de-al doilea război mondial, să proiecteze,deformînd istoria, „un roman negru”, Petru Dumitriu nuare nici o rezervă în a susţine poziţia sa ideologică:„Convingerile mele mă fac să fiu sever faţă de vechiulregim.”, prin urmare chiar faţă de exilul anticomunist, cemiza politic pe întoarcerea la libertate a fiinţei şi la un sistemdemocratic al vieţuirii.

Nu cumva scriitorul reperist adopta atunciilustrarea imaginii occidentale a „dizidentului” comunist?În orice caz, ca actor politic pe scena pariziană, PetruDumitriu îşi juca bine rolul în etapa anilor ’60 din secolulnu demult încheiat, căci, în felul acesta, cu abilitate, intrarealui prin Incognito în librăria franceză a recrutat în sprijinaproape întreaga presă de stînga, după ce tentativa cuÎntîlnire la Judecata de Apoi izbutise să irite, la vremearespectivă, într-un comentariu, publicat în La FranceCatholique, din 14 aprilie 1961 de Alain Palante, „în pofidatonului său rechizitorial”, tocmai prin eludarea problematiciiesenţiale, privind soarta sub dictatura comunistă a românilor(„este prea evident că – această sumbră aventură – nu evocă

masa inocenţilor, în afara maşinăriei care îşi zdrobeştepropriii lucrători; eroul, naratorul nu a remarcat-o decîtatunci cînd el însuşi a basculat printre cei dezaprobaţi”).

În Incognito – cum observa Monica Lovinescu într-un articol destul de blînd în concluzii (vezi: Ploia de noroi,în Fiinţa românească, nr. 2, Fundaţia Regală UniversitarăCarol I, Paris, 1964, pp. 113-116) – insistînd pe denunţareafalsului, a manipulării adevărului printr-o instaurare a uneiintoxicante „terori a minciunii”, scriitorul părea a trecedincolo de aparenţe şi a restitui dezvăluirilor sale literare ojudecată de valoare, o apreciere din profunzime a existenţeitorturate de lozinca ideologică. Mai mult încă, prin relevarea„secretelor” unui personaj, mai puţin enigmatic pe cît arvrea să-l croiască prozatorul, precum Sebastian Ionescu, seindică şi un tip de rezistenţă ca mijloc de apărare, sedescoperă semnul ascuns al cifrului şi se sugerează ceea cePetru Dumitriu numeşte „capacitatea noastră ca popor de avorbi în bobote”, ceea ce Monica Lovinescu consideră aconstitui şi reprezenta o metamorfoză a vicleniei încomunicare. „Vorbind în bobote, cel care este pregătit şidispus să înţeleagă, înţelege, în timp ce un altul dă din umerişi te crede sărac cu duhul.” Procesul astfel teoretizat s-aexersat îndelung în scrisul literar românesc de dupăemigrarea „cronicarului” vetust şi a înjghebat rezultatenotabile în limbajul aşa-zis abscons din abordările şidemersurile creative ale lui Nichita Stănescu şi AugustinBuzura, Petre Sălcudeanu şi D. R. Popescu, Marin Sorescuşi nu puţini alţii din perioada ceauşistă ce şi-au dobînditnotorietatea la nivel naţional. Zicea la un moment dat, înIncognito, naratorul: „Lansez mesajul spre cine va voi să-lprimească şi astept un semn... Pînă va sosi voi fi în gol. Darpe urmă va fi ca la noi acasă: prăpastia se va dezvălui plină,forfotind, densă, (...). Am adus mesajul plătind scump:transferul focului a fost totdeauna pedepsit cu severitate.”În locul „limbajului de lemn” al lozincilor şi al cuvintelorgratuite, lipsite de sens, eroul central din Incognito solicităşi instituie un alt fel de comunicare („mă vei lăsa să îţivorbesc prin aluzii, în enigme, în... bobote”), năzuind ca înacest mod să se întoarcă la esenţa mistică a rostirii, „careimpune o hotărîre, un ţel pentru acţiune şi sensul unei vieţisau, mai degrabă, sensul unui număr cît mai mare de vieţi”.

Teza nu are însă, în romanul lui Petru Dumitriu, omotivaţie epică, o susţinere a trăirii, ci se dezvoltă parazitarrealităţii narative într-o filosofare confuză, într-o îmbălmăjireridicolă pe alocuri. Unul din personajele cărţii (ProsperoDobre – cu sonorităţi shakespeare-iene în dramatismulnumelui) declară imperativ: „Eu vreau să înţeleg cumfuncţionează lumea. Atît.” Dar lumea aceasta, aşa-zis„revoluţionară”, este clar că nu „funcţionează”, iar aberaţiilece o caracterizează în demersul ei împotriva istoriei ar vreasă indice doar o cale spirituală de supravieţuire prin credinţaîn valorile dumnezeieşti ce determină umanitatea şi nu oferăo soluţie a evadării din infern şi a negării blestemate aacestuia.

Mai mult încă, romancierul prelungeşte în chipdeformant satanismul epocii, precum şi în cărţile lui anteriorrealizate, în perioada proletcultistă din ţară, angajînd îndiscuţie, cu abilitate, interbelicul românesc, în aşa fel încîtcomunismul pare a fi o ispăşire a erorilor comise în altedimensiuni sociale ale istoriei. „Era ticăloşilor”, dezvăluitămai apoi în chip magistral de Marin Preda, se anulează înIncognito tocmai prin recursul la o învăluită descripţie înbobote a contextului narativ, prin încercarea ciudată de aedulcora adevărul şi a-l „transfigura” încă o dată într-oposibilitate a iertării şi a îngăduinţei faţă de crimă şidezumanizare.

Petru Dumitriu abordează aici „cazul” şi propune,dincolo de orice tipologie, o fantasmagorică poveste cu unsecurist, care în loc să participe „la crimele săvîrşite de aisăi” – cum remarca prompt Monica Lovinescu în articolulamintit mai sus – se lasă convertit spre iubirea de semeni şispre revelaţia mistică. Unii critici şi istorici literari – precumMihai Zamfir (vezi: Beţia superlativelor, în România literară,nr. 43, 30 octombrie 1996, p. 3), – au apreciat, glosînd înmarginea prozei semnată de Petru Dumitriu, că aceeapublicată în Occident ar fi „superioară literar, în specialIncognito”, faţă de textele tipărite în ţară, deşi se constatăcu pertinenţă că atitudinea resentimentară a scriitorului semenţine şi acum, dar „în sens invers, plătind poliţe moraleprin intermediul unor personaje cu cheie”.

Că romancierul occidental este tributar trecutuluisău de „cronicar” pedestru al comunizării României, neconvinge de altfel chiar Petru Dumitriu, de vreme ce el reia

în Incognito o seamă de episoade şi întîmplări social politicerelatate anterior în „opera” sa, menţinînd manipulareacadrului istoric în funcţie de conjunctura vizată. Prozatorulfără nici o reţinere deformează în justificarea realităţiitrucate, consecvent cu mai vechile sale abordări narative,chiar din Vînătoare de lupi sau din Drum fără pulbere.

Sebastian Ionescu, ofiţer superior în trupele desecuritate, formate în lagărele de prizonieri ale sovietelor,special pentru a ocupa samavolnic ţările din care provin,acceptînd cu „devotament”, inexeplicabil în afara trădăriinaţionale („Nu mai există ţări, patrii, dragul meu, există doarlumi”), schimbarea regimului şi a structurii politice, participăastfel, meditînd asupra convingerii că „trebuie să-i împingipe cei cu care lupţi la nişte forme de comportament animalic:teamă, panică, zăpăceală, predare sau rezistenţă disperată,atunci cînd este prea tîrziu”, la execuţia rezistenţiloranticomunişti din munţii Olteniei, Mehedinţilor şi Banatului.„Asta facem noi cu burghezia de cinci ani de zile: la asta amvenit să asist, la un asemenea moment de rezistenţăineficace” – constată Sebastian Ionescu, fără nici o problemăde conştiinţă în relevarea tragediei ce atinge sclavizarea şistalinizarea poporului român, aşa cum ar fi fost de aşteptatdin partea unui om ce se presupune, în viziunea creativă aprozatorului, a mai conserva în străfundurile fiinţei sale undram de umanitate. Dar despre lipsa acestei umanităţi în„scrierile occidentale” ale lui Petru Dumitriu, vom mai vorbi.

Nicolae FLORESCU

Continuãri Continuãri Continuãri Continuãri Continuãri rrrrr Continuãri Continuãri Continuãri Continuãri Continuãri

Între transcendenţă şi istorie

K

Voci pe mapamond: Gérard AUGUSTINAcolada nr. 1 - ianuarie 2009 23 Acolada nr. 4 - aprilie 2009

a zeilor, a miturilor, simbolurilor lui, sau pur şi simplu aizvorului lui de creaţie – are totodată un sens politic”. Evînat, în regimurile comuniste, cu precădere intelectualul,omul ce are acces la înţelegerea mai adîncă a lucrurilor,lucid în grad superior asupra implicaţiilor dezastruoase alestatutului de ocupaţie al ţării: „Orice intelectual care nu aaderat la imperialismul religios al ocupantului, cu alte cuvinteorice intelectual care nu şi-a trădat propria sa vocaţie (caree aceea de a gîndi şi hotărî în deplină libertate), este ursitcelui mai sîngeros Katyn pe care-l vor cunoaşte zilelenoastre”. Consecvent ţelului asumat, Eliade se dedicăformării „fiilor spirituali”, adică generaţiei tinerilor pentru„cînd ţara va fi liberă”, înfiinţează revista Luceafărul,conduce Societatea Eminescu, nu pregetă a-i ajuta peromânii fără resurse de trai, de pildă pe Virgil Ierunca,tocmai sosit la Paris, pe care-l angajează la Luceafărul şi-iasigură colaborări plătite şi la alte periodice. „N-aş spunecă gestul a fost reciproc, după ce Virgil Ierunca s-a angajatla Europa liberă”, scrie Petru Ursache, rămînîndu-ne dator,în acest punct, cu precizări… Invitat de către oficialii de laBucureşti, în 1947, în patria în care nu i-a mai fost dat sărevină, Eliade refuză cu demnitate. „Concretul istoric”împotriva căruia se apărase nu doar prin reflecţia metafizicădar şi prin protestul explicit, l-a prins în malaxorul său, dincare n-a scăpat nici postum, aşa cum am arătat la începutulcomentariului de faţă. Se vede că „stagiul de penitenţă” almarelui intelectual, cum se exprimă Petru Ursache, nu s-aîncheiat, desfăşurîndu-se şi-n prezent sub acelaşi impulsdeclanşat de propaganda comunistă, vizînd deplina-i anulare(încă un citat din Daniel Dubuisson, care se întreabă la modulfilistin: „Cum s-a putut recunoaşte, în acest talmeş-balmeş,în amestecătura asta de superstiţii şi de credinţe iraţionale,în acest bazar metafizic expus tuturor vînturilor credulităţiifacile, o operă ştiinţifică demnă de timpurile noastre?”).

Continuãri Continuãri Continuãri Continuãri Continuãri rrrrr Continuãri Continuãri Continuãri Continuãri Continuãri

Gérard Augustin s-a născut la Toulon. Trăieşte la Paris. Profesorde filosofie, poet, eseist, traducător. Lector, apoi redactor la Ed. Flammarion.A fost redactor al revistei Digraphe-Ed, consultant UNESCO pentru Ziuamondială a poeziei la Delfi în 2001. Participant la festivaluri de poezie dinEuropa. Corespondent al unor reviste din Beirut, Istanbul şi Atena.Actualmente codirector al colecţiei Levée d’Ancre la Ed. L’Harmattan. Celemai cunoscute volume de poeme sunt : Sans intention,1970 ; Contre-śil,1975 ; Vies nouvelles, 1979 ;  Indes méditerranéennes,1984 ; Dragons,1987 ;Le Retour du temps,2002. A tradus din engleză, spaniolă şi greacă, printrealţii, următorii autori : Clay Grubb, Antonio Cisneros, J. Lezama Lima,Nanos Valaoritis, Ayyappa Paniker, ca şi antologii din poezia chiliană şiscoţiană. În 2003, editura Ex Ponto din Constanţa îi publică volumul bilingConstanţa / Constantza, iar 2007 volumul Călătoria lui Lao-Tzî laConstantinopol, amîndouă în traducerea Gabrielei şi a lui Constantin Abăluţă.Fragmentele pe care le prezentăm acum cititorului român fac parte dinvolumul Ghidul rătăciţilor, 1999.

GHIDUL RĂTĂCIŢILOR(fragmente)

1Oraşul alb nu-i scris : el întretaie scurt itinerarii cu ochiuritot mai strînse, un oraş ce nu-i de hârtie şi-n plus siguranţacă nici o hârtie nu poate prelua în trama-i visul fatalfără să se destrame. Ştiind cât e de greu, cine n-arcăuta să distrugă tot ce-ar lua chipde cetate a făgăduinţei? Pentru Roma timpule un antidot.Mai întâi, el, oraşul se distruge pas cu pasîn mine căutând-o pe Danielle. Roma împingela maximum vocaţia oricărui oraş care eautodistrugerea. Femeia se află la ora cutareîn cutare loc, de pildă pe terasa cafeneleiTermini; te apropii de ea, îi oferi olimonadă, primeşti un răspuns la o-ntrebarece nu va fi nicicând formulată. Cine să-i cearăcând va pune ea însăşi punct oraşului?Dacă gândeşti că fără oraş femeian-ar exista, dânsa se dezice încet-încet,dispare; forţând-o să înceteze de-a mai vorbi,de-a semnala, de a-şi aminti, de teama de-ase-ndepărta şi rătăci, oraşul îi biruiehotărârea, şi totul renaşte într-o bună zi,înainte chiar de-a trage obloanele. Atunci, nici ovorbă despre iubire, ci o pizmă grozavăşi senzaţia că oraşul a triumfat. Îlchem la regăsirea de mâine.Oraşul nu suportă să fie reprezentat,

şi încă de femeia ce n-ar putea decâtsă rupă sigiliile sfîrşitului vremurilor.Cînd ea stă lângă umbrelele albe de

soarece sunt ca nişte parafe uşoare,

poznaşe,căci ea preferă soarele, ea e depe-acum mesageră, ţine tot oraşulascuns între sâni, lângă ţesătura

albastră şialbă. În lumina asta matinală cinen-ar orbi? De ce să recunoşti ceea cefi-va un timp în toiul săvârşirii?De ce să cauţi? Cum să nu râzi de

mesajulpe care ea-l aduce şi-l depunepe masă, dar nu-l citeşte! Ceea ce-ar pierdeiubirea noastră, ar fi de-a confunda-o

pe ea, ceatainică şi semi-matinală, cu oraşul. Romae un istovitor pelerinaj către ea-însăşi, earenunţă demult la propria contemplare,la certitudinea multicoloră că e acolo, darnimic n-ar putea s-o facă să creadă într-un mesajce-i anunţă o amânare a sfârşitului vremurilor, nicică vreo speranţă răsări-va cândva întreea şi îngerul exterminator. Clipa nu există;ea nu aparţine oraşului : e un pact secret,codul cunoscut doar de Danielle şi demine. Noi nu dispunem de timp,în vidul pe care oraşul îl face-mprejuru-i,dar graba lui nu-i timpul, care rămâne fărămoştenitori, fără să-o simtă nici măcar pe femeiacare se destinde un moment în preajmă-i.Să pierzi totul chiar de la-nceput? Cinear şti că nu-i ea, că încănu-i ea? Venită până la mine, nu-iun mesaj pe care zorii călduţi i-l puneîn mâini, mesajul pe care mi-l întinde e tainaînsăşi, soarele care-a ars oraşul şicare, în reflexul reciproc al pupilelor noastre,îi mai păstrează câteva zile imaginea.Dacă nu, ziua-ntreagă fi-va taciturnădescifrare, în ciuda exaltării. Oraşulfi-va complice la fiecare silabă divulgată.Şi-ntru isprava asta nu mult mai riscantă decîta bea un pahar cu vin, mă voi aventura alăturide oraşul dispărut, printre străzile sale o voicăuta pe aceea care nu-i încă. Chiar de-o audcântînd ori fredonându-mi alături, dându-mibraţul, cred a recunoaşte într-însaauxiliarul derutant care face din căutareo vanitate. Uneori, de parcă am ezitacând alegem o stradă, câteva cuvinte grăbitene sosesc din oraş : sunt frânturi dintr-unmesaj pe care ea crede că-l înţelege cândrăsucindu-se în patu-i de ţărână, vorbeştevisând. Alteori, o privesc ca să fiu sigur,încredinţat că nu i-am cerut să fie ghidul şiinterpretul mesajului, sau oraşul care-i răsuceştesprânceana în chip de spirală a Sf. Yves alRăbdării, mediatoare şi interpretă a vieţii,şi încă nefiind sigur că-i dânsa. Dacătimpul răpeşte cu măsură ceea ce oferă, eo pură generozitate, dar cine să creadă o astfelde fabulă?

(ieşi - te întorci – mergi)Pentru Maimonide, orice cuvânt, de cum e atribuitlui Dumnezeu, divinului, ia un înţeles metaforic.Astfel, în acest sens, verbul a ieşidesemnează metaforic manifestareaunui act emanând de la Domnul. Verbul a se reîntoarcese slujeşte de aceeaşi metaforă pentru disconti-nuitatea, după voinţa divină, a actului.„Verbul a merge trebuie luat ca ometaforă, de câte ori e folosit pentru totce nu are un trup, fie că se referă larăspândirea cuvântului divin sau la retragereaProvidenţei...”Astfel, verbul „a ieşi” l-am descoperit în copilărieîn nişa înaltului parapet ce dădea spremare, la Portovenere.

(Portovenere-Byron)Iau locul mâniei sale ispăşindu-i

retragerea şi mă slujesc de-această grotăca s-o dedublez şi s-o transmitpe mare putea-voi să mă izolez acolo casă-l ascult cum vine şi să-ndeplinesc făgăduielilestrăvechi ce nu s-au retras cu eldupă parabola călătoriei închizându-mă acoloştiind că ele se vor desăvârşi pentru căretrăgându-se el le-a reţinut şi desfăşurat pemarea ce-a reuşit să străbată grotaca tu să nu te mai întorci acolo nici să te izoleziîn discontinuitate de toatefăgăduielile acum îţi răspândeşti mâniasperând că te voi ajunge în retragereata şi voi veni pe urma-ţi înobscuritatea mării retrăgându-te iar şi iardinaintea făgăduielii tale şi desăvârşind-ope măsură ce te retragi şi cauţi s-oîncalci şi să dispari în făgăduialaneretrasă şi ţinută în locul mâniei taleşi încă mai rău decât mânia ta căci ea-i camarea ce se caţără în grotă dar nu intră acolodecât aluziv atunci când eu mă-nchid înlocul pe care l-ai creeat înainte de-a te retragemult departe de făgăduiala-ţiîntr-atât lăsându-mă-n obscuritateamării că mă pitesc în locul pe caremi l-ai făgăduit înadins ca tu să nu apariacolo în colţul făgăduielii tale straşnic rătăcitorce arde călătoria rătăcind în jurul făgăduielii saleimposibile şi se va retrage la vremeîn grota unde marea nu-l atinge cîtuşi de puţinşi din făgăduiala-ţi mă retrag chiar în acest scopcu care nu te-ai obişnuit nici nu-ţi întărâţimânia împotrivă-mi şi ea să se-ntăreascăsub protecţia mării şi să se-nstăpînească pe vecieiată că te-am urmat ca să previn retragereaînainte să-ţi acoperi locul mîniei talede călător sperând că vorba-ţi se va retrageodată cu tine şi cu gloria de bun cumpănitorîn călătoria pe care n-o termini căcimânia ta nu-şi poate împlinifăgăduialacare-i aceea de a se retrage-ntotdeauna

2Cafeneaua Termini nu mai există. Sub dalese ascunde azi un parking. Hotelurise-nalţă agăţându-se de grilajulprimei zile. Dincolose vede Sta. Maria-Maggiore. Repere, copilării. Eanu se va mai aşeza la o masă sub umbrelă, pentrucă nu mă mai aşteaptă, eu fiind cevanelămurit, expirat pe treptele de josale pieţei, la marginea şoseleiîn pantă, de-acum acoperit de umbră. Sunt celce-ncearcă s-o distrugă pe cea pe care-a căutat-o,prefăcându-se c-a găsit-o, dăruit cu totulcăutării. De parcă oraşul s-ar ascundedupă o femeie desfigurată. E unalt joc : ea-i acolo dar eu n-o văd.În ritmul ăsta, deveni-va invizibilă, darînoirile oraşului îi revincăci ea încurcă şi descurcă orice iubirece-ar aduce-o mai aproape. Istorisesco poveste, născocită după plecarea mea, chipurilesă explice cum de s-a pierdut în acea dimineaţă,în preajma gării, atunci cînd umbrelele trebuiecă erau deschise, nu-mi mai amintesc. Desigur,ea a apărut iar, ceva mai târziu, înafara oraşului.O caut pe Danielle, oraşul îşi desfăşoarăîmprejuru-mi trişul esenţial al povestirii :cuvintele trebuie să se potrivească exactcu prima întâmplare mincinoasă. A apărutdar nu era într-adevăr ea. Oraşuln-a zămislit o falsă competenţă, doar amintireagării şi a cartierului Sta. Maria-Maggiore,ca iluzie a sfîrşituluicăutării. Totuşi, excepţie făcând faptul că aş figăsit-o de prima dată, m-aş fi condamnatla rătăcire. Acum că preiauamăgirea, n-am decât s-o apuc spre Quirinal, sauspre Pincio, gândindu-mă la acest loc undeam întâlnit-o şi care nu există.

Traducere şi prezentare de

Constantin ABĂLUŢĂ

Acolada nr. 4 - aprilie 200924

Actualitãþi

Justiţia (i)morală?Dacă morala a fost apreciată drept o derivaţie a iubirii, n-am putea oare socoti

justiţia drept o descendentă a moralei? Oricum, a decupla morala de actul de justiţiemi se pare o atitudine jenantă, chiar, ierte-mi-se sinceritatea de profan, una cinică. Neputem prea lesne da seama că împărţirea dreptăţii, cum ar veni, judecăţile din cugetulşi exprimarea noastră fac parte din comportamentul nostru curent, din mecanismulmentalului nostru cotidian. „Nu aşteptaţi judecata de apoi, spunea Camus. Ea are locîn fiecare zi”. Cu mai multă ori mai puţină justificare, în-dreptăţire, judecăm perpetuuoameni şi fapte, fără a aştepta verdictele unei instanţe judiciare la care apelăm încazuri mai deosebite (procesomanii alcătuiesc o categorie pitorească, id est marginală).Examinăm, analizăm materia morală a semenilor din preajmă ori mai îndepărtaţi întimp şi spaţiu, pronunţăm sentinţe asupra ei în numele unor principii morale măcaraproximative, difuze în conştiinţa noastră, sprijinite pe conceptul bunului simţ de caree greu să recunoaştem că am fi lipsiţi, care e un indicator al „moralei practice” spre ane aminti de un titlu arghezian. N-am impresia că exagerez remarcînd că mîncăm justiţiepe pîine. Din care motiv aserţiunile unui gazetar, colaborator al României libere, ne-ausurprins: „Ceea ce mă deranjează (…) este confuzia dintre legea penală şi normamorală”. Şi pe deasupra: „Se spune că omul este singura fiinţă care dispune de liberularbitru şi de posibilitatea de-a alege între Bine şi Rău. Incriminînd tot ce considerăm afi imoral, îi răpim acest drept”. Oare? Jurnalistul în chestiune adnotează în comentariulla care ne referim proiectul noului Cod Penal. D-sa e de acord cu una din prevederilemai grav decît dubioase ale acestuia şi anume cu dezincriminarea incestului, atuncicînd e săvîrşit prin consimţămîntul a două persoane adulte, rămînînd a fi pedepsit doarcînd are loc un viol sau o violenţă sexuală. Cu o arguţie avocaţială părelnic convingătoare,ziaristul încearcă a scoate basma curată pe autorii oribilei relaţii. Cum? Punînd peaceeaşi treaptă a culpabilităţii acestora şi… victima: „Dacă e să incriminăm incestul însine, chiar consimţit şi săvîrşit de către doi adulţi, ar trebui să ne întrebăm care epericolul social – altfel spus cine este victima”. Într-adevăr, dificilă întrebare! Respingîndmotivaţia morală, d-sa o respinge şi pe cea medicală: „Cunosc argumentul, invocatadesea, că asemenea relaţii pot duce, prin procreare, lad e g e n e r ă r i genetice; numaică abuzînd (?) de acesta r g u m e n t , putem ajungela dezvoltări periculoase (?),de genul împerecherilor dirijate sau al castrăriloreugenice”.

Deci aici rezidă pericolul! Spre a-şi fortifica amoralitatea tezei, preopinentulnostru care nu uită a-şi înfăţişa ecusonul laic, povăţuindu-ne că „într-o societate laică,norma morală nu trebuie automat transformată în lege penală”, aminteşte cîtevaîncălcări învederate ale legii morale, care însă nu cad sub incidenţa Codului Penalproiectat. Îi arată cu indexul pe mincinoşi, pe laşi şi, pesemne pentru a ne înduioşa, pemama care fură spre a-şi hrăni copiii. În acest punct se impun cîteva distincţii. Sferaminciunii e atît de amplă încît în ea încap falsurile de tot soiul, inclusiv escrocheriile,„tunurile” îmbogăţiţilor peste noapte etc., laşitatea poate duce, între multe altele, lacolaboraţionismul cel mai odios (Franţa, aşa democrată cum e, şi-a pedepsitcolaboraţioniştii la modul cel mai sever), iar mama care fură o bucată de pîine – ce săzicem? – constituie un test pentru omenia magistraţilor. Omenia de care aceştia,nefiind simple automate, presupunem că nu s-ar putea dispensa. Acelaşi Camus afirmadespre justiţie că e „în acelaşi timp o idee şi o căldură sufletească”. Mersul legislaţieie, din cîte ne dăm seama, înspre cuprinderea unui cuantum de fenomene cît mai maredin speţa încălcărilor morale, uneori trecînd peste ceea ce se considera a fi limiteleintimităţii. N-au apărut în legile mai noi măsuri punitive la adresa hărţuirii sexuale saua relelor tratamente aplicate minorilor, chiar de către propriii părinţi? Abia către finalularticolului, condeierul pe care-l avem în vedere se alertează în legătură cu „pericolulmanifestat în reversul medaliei – tot ce nu este ilegal este moral”. Şi oferă, pe toninterogativ, cîteva pilde: „Interzice vreo lege ca un fost securist să devină demnitar alstatului şi, în plus, să-i controleze pe cei cărora firma la care este acţionar le acordăconsultanţă în probleme de mediu? Ca un alt demnitar să primească o locuinţă deserviciu, pe care apoi să o cumpere la un preţ derizoriu? Ca un fost parlamentar săprimească o pensie mult mai mare decît suma cu care a contribuit la fondul de pensii?Şi atunci, dacă e legal, ce avem cu ei? De ce le tot aducem prejudicii de imagine?”.Chestia cu „prejudicii de imagine” e, se pare, ironică. Cît priveşte întrebările, ele suntfireşti, izvorîte dintr-o morală inconturnabilă. Numai că interpretarea realităţilor estrîmbă. Primejdia nu consistă în aceea că „se pune semnul egalului” între legalitate şimoralitate, ci în insuficienţa prevederilor legale care au ochiuri atît de largi încît„rechinii” de azi şi de ieri, precum şi foarte mulţi alţi răufăcători, pot trece prin elenestingheriţi. Să nu dăm la o parte morala pentru că legea e întristător permisivă! Nucredem a greşi prea mult nădăjduind că un ţel major al civilizaţiei e acela de-a apropia cîtmai mult cele două coduri fundamentale, a le întruni într-o unitate armonioasă.

Din păcate, distanţa dintre imperativele morale şi prevederile legii riscă a semări ameţitor. Există actualmente – o ştim prea bine cu toţii – o zonă afacerist-politicianistă în care colcăie un amoralism cras, promotor al gîndului că totul pe lumeaasta e tranzacţionabil, că totul se poate „aranja”, că banul şi „relaţiile” sunt invincibile.O infecţie a vieţii noastre publice, răspîndindu-şi fără oprelişte toxinele. Şi e vorba nunumai despre corupţie (termen pe care-l ocolim cu mult mai multă grijă decît vorbuliţeleobscene), ci şi despre un etaj al ei cu brand legal, aşa cum s-a înfăţişat cu perversitateîn proiectul noului Cod Penal pe care l-am menţionat. Persoana ce şi l-a asumat cunonşalanţă nu e alta decît actualul ministru al justiţiei, Cătălin Predoiu. Uns în aceastăcalitate mai întîi de către ex-premierul Tăriceanu, a revenit în cabinetul Boc, cu toatecă unui observator atent i s-ar fi părut suspectă chiar iniţiala d-sale numire, sub etichetade „om în afara sistemului”, în locul multobedientului Chiuariu. Ceva distona în logicapolitichiei dâmboviţene. Venerabila zicală a mielului ce suge la două oi se dovedeşteacum a avea o aplicare pertinentă. După ce a dobîndit încrederea patricienilor liberali,acest încă tînăr avocat de succes, cu figura contractată într-un rictus inexpresiv, de

parcă s-ar fi văzut deranjat de la studiul aprofundat al puzderiei de dosare de care nu sedesparte nici zi nici noapte, ni se relevă drept un complice al noii Coaliţii cu extinse ramificaţiişi pofte. Codul Penal, alcătuit sub oblăduirea d-sale reprezintă o peremptorie dovadă. CareCod îşi propune a realiza, pe ocolite de-a dreptul, subţire grosolan, protecţia indivizilor ces-au îmbogăţit fraudulos şi se doresc – cum altfel? – scutiţi de ameninţarea zeităţii cu ochiilegaţi. Pedepsele pentru traficul de influenţă scad de la 10 la 5 ani, iar cele pentru mită dela 12 la 7 ani, ceea ce duce automat şi la înjumătăţirea termenelor de prescripţie. „Pe rolulinstanţelor sunt foarte multe dosare în care au trecut deja cinci, şase, şapte ani de la datacomiterii faptelor, astfel încît vor fi multe situaţii în care judecătorul va fi nevoit să dispunăîncetarea procesului”, ne-a avertizat Daniel Morar, şeful DNA. Suplimentar, Codul eliminăarticolele privitoare la abuzul în serviciu cu consecinţe deosebit de grave precum şi lasubevaluarea unor bunuri scoase la vînzare de către stat. Şi pentru ca tendenţiozitatea saselectiv „binefăcătoare” să fie şi mai bine reliefată, nu ţine seama nici de diferenţiereapedepselor în funcţie de valoarea prejudiciului. Altminteri spus, un escroc care pune mînape zeci sau sute de milioane nu primeşte o sancţiune mai mare decît un nenorocit careascunde sub haină cîteva conserve dintr-un magazin. De necrezut şi totuşi adevărat! Motivaţiape care a dat-o ministrul Predoiu străluceşte prin penibilul său: „Oricum, judecătorii nudădeau pedepse mai mari”. De multe ori, aşa era şi este. E un fapt pe care l-a criticat şiUniunea Europeană. Dar remediul să fie dezincriminările, impudica indulgenţă a reduceriipedepselor ori, dimpotrivă, strîngerea chingilor justiţiei, înăsprirea sancţiunilor pentrufărădelegile ce prosperă? Ar mai avea rost o asemenea discuţie? Orice s-ar mai spune,concluzia, una arzătoare precum un acid azvîrlit în obrazul naţiei, se impune din capullocului. Justiţia e o victimă nu a „confuziei dintre legea penală şi norma morală”, ci,incontestabil, a progresivei lor disocieri.

Gheorghe GRIGURCU

COMPLEXULETERNITĂŢII

aminte de el pentru că, pur şi simplu, nu se manifesta în nici un fel. Ceea ce nu-lîmpiedica să fie mereu insuficient. Singura lui forma de existenţă era precaritatea:niciodată nu-mi ajungea. Dar faptul că, de când mă ştiu, am fost în criză de timp nu erao caracteristică a lui, ci a mea. Era urmarea lipsei mele de măsură care se încăpăţânasă înghesuie în fiecare unitate de timp mai multe acţiuni, pagini, idei, întâmplări decâtputeau în mod firesc să încapă. Şi asta în pofida faptului că îl simţeam nelimitat, căaveam sentimentul – pe care mi-l amintesc ca pe o formă de irealitate – că sunteternă.

De fapt nu ştiu dacă nu şi acest înşelător sentiment al eternităţii a fostresponsabil pentru felul aproape sinucigaş în care m-am aruncat de atâtea ori – fărămăcar să ştiu înota – în apa tulbure şi primejdioasă a timpului prezent. Nu ştiu dacă nusimţeam nevoia să plătesc astfel peşin, cu timp din timpul ce mi s-a dat, faptul că mi sedăduse mai mult decât altora. Şi asta fără să mă întreb măcar dacă nu cumva este vorbade o falsă impresie.

Rotirea tot mai repede a anotimpurilor, săltate ritmic peste macazul marilorsărbători, m-au făcut să pierd încetul cu încetul complexul eternităţii, şi, din ce în cemai muritoare, să descopăr spaima de a fi sărac în clipe şi înţelepciunea, mai multteoretică, de a le economisi. Excepţie fac numai sărbătorile mari, Naşterea şi Învierea,legate existenţial de verbul „a fi”. Şi nu atât ele, cât zilele şi săptămânile care lepreced, care le pregătesc, care încearcă să ne scoată din timpul obişnuit, agitat,aglomerat, trecător, depunându-ne pe ţărmul de la marginea contingentului, acolounde amintirile din copilărie se materializează în emoţionantele stereotipii ale credinţeirepetitive. Săptămâna Mare, Noaptea Învierii, Săptămâna Luminată sunt printrepuţinele perioade ale anului care îşi păstrează încă nedegradată definiţia, care maisunt în stare, din curgerea ternă a nisipului de clipe, să cristalizeze veşnicia.

În rest, mereu ambiguu, nerăbdător, derizoriu, inconsistent, incapabil dea închega un înţeles, timpul nu mai are puterea să fie o parte din eternitate.

Ana BLANDIANA

Relaţiile mele cu timpul au fost întotdeaunaambigue şi confuze, asemenea desenelor din cărţilecopilăriei în care culoarea era aşezată puţin alături. Decând mă ştiu, m-am aflat în contratimp nu numai cupropria mea vârstă, ci şi cu grupa, categoria, clasa devârstă căreia îi aparţineam. De când mă ştiu, ca sărăspund corect la întrebarea câţi ani am, a trebuit săscad repede în gând anul naşterii din anul în curs, înaşa măsură aritmetica timpului şi realitatea lui nu sesuprapuneau pentru mine.

Cel mai limpede îmi amintesc felul în care încopilărie şi adolescenţă eram considerată de toată lumeamult prea matură pentru anii mei, neliniştitor deprecoce, şi felul în care eu însămi nu făceam decât sătrepidez de neraăbdare aşteptând să cresc şi să-mi ajungfizic din urmă gândurile şi lecturile, să-mi pun de acordînfăţişarea cu judecata şi trupul cu acea parte ascunsădin el care secretează gândirea. Când, după 16-17 ani,acest acord s-a produs, nu mi-am mai dorit în acestdomeniu nimic, vreau să spun că am uitat pur şi simplucă timpul există. 10, 20, 30 de ani nu mi-am mai adus

C.Baba – GeorgeEnescu