Acest material este elaborat in cadrul proiectului :”Suport în dezvoltarea serviciilor de îngrijiri la domiciliu în Republica Moldova 2014-2016” implementat de către Asociația Obștească HOMECARE în colaborare cu cu Charita Česká republika cu suportul �nanciar al Republicii Cehe prin programul “Cooperare Ceha de Dezvoltare “.

1

INTRODUCEREAuto-Îngrijirea este întreținerea sănătății personale.Ea cuprinde orice activitate a unui individ, a familiei sau

comunității, cu intenția de a:- Îmbunătăți sau restabili sănătatea- Preveni accidentele sau diferitele afecțiuni- Participa activ, alături de personalul medical, la recuperarea

sănătății în caz de accident sau boală.Toți pacienții cu afecțiuni cronice iau decizii legate de

managementul afecțiunii lor. Începănd de la felul în care gătesc și terminînd cu felul cum își organizeaza timpul liber, de la felul cum își planifică vizitele la medic sau cum își respectă schema terapeutică, ei aplică decizii personale care influențeaza în mod semnificativ felul cum va evolua afecțiunea respectivă.

Autoingrijirea este reprezentată, în ultima instanță, de modul în care pacientul își asumă responsabilitatea de decizie asupra bolii sale. Ce facem noi profesioniștii ca să îi sprijinim, cum comunicăm cu ei, ce suport le oferim pentru a-i putea avea ca parteneri, este un demers care necesita o pregatire specifică a echipei medicale. Este recunoscut faptul că mulți dintre pacienți asteaptă ca în mod pasiv să fie instruiți / sfătuiți de către personalul medical, adoptînd o atitudine pasivă, de acumulare a informației, pe care o prelucreaza ulterior. Pornind de la ideia că nivelul de cunostințe influențează comportamentele, informațiile sunt furnizate de către personalul medical în funcție de ceea ce este teoretic necesar unui tip de pacient.

Autoingrijirea este în general recunoscută ca fiind îngrijirea prin acele activități umane fundamentale din viata de zi cu zi care contribuie la sănătate și bunăstare. Normal, indivizii se pot ingriji singuri și nu au nevoie de ajutor profesional.Recunoasterea momentului când pacienții sunt capabili să reînceapă autoîngrijirea și încurajarea să facă acest lucru, este

2 3

Cerințe pentru aranjarea patului bolnavului

Patul trebuie să fie încăpător. El se aranjează într-un loc unde este mai slab curentul de aer, mai departe de calorifer sau sobă, lăsând trecere liberă de ambele părţi.

Dacă bolnavul este într-o stare gravă, peste cearșaf se așterne o bucată de mușama, care se  acoperă cu un scutec.

La recomandaţia medicului, sub saltea uneori se pune un scut de scânduri. Lingeria de pat se schimbă regulat, o dată pe săptămână, iar dacă bolnavul transpiră abundent, ea se schimbă mai des.

SPĂLAREA CORECTĂ A MÂINILORSpălatul corect pe mâini este ca un vaccin autoadministrat,

întrucât acest ritual de igienă banal reduce semnificativ riscul răspândirii bolilor respiratorii și diareice.

Curățarea regulată a mâinilor este una dintre cele mai eficiente căi de a ține agenții patogeni la distanță, care pot ajunge cu ușurință în organism prin cavitatea bucală sau căile respiratorii. 

o îndatorire a asistentului medical.Acest Manual își propune de a veni în ajutorul pacienților

pentru a-și dezvolta aptitudini de autoîngrijire, pentru a putea să se autoîngrijească singuri și a nu fi dependenți de cineva.

Amenajarea camerei bolnavului

Bolnavul trebuie să se afle într-o cameră separată, caldă și luminoasă, ferită de zgomot, și care poate fi des aerisită, instalaţiile de iluminat se așează astfel ca lumina să nu-l irite pe bolnav.Când acesta doarme se va folosi o lampă de noapte.

În cameră se face curăţenie cel puţin de două ori pe zi. Mobilierul, ușile, ferestrele se șterg cu o cârpă umedă, iar podeaua dacă nu poate fi spălată, atunci se șterge numai cu cârpa umedă. Obiectele în care se adună mult praf (covoarele, portierele, perdelele etc.) se scutură sau se curăţă cu aspiratorul cel puţin de 2 ori pe săptămână. În timpul iernii încăperea se aerisește cel puţin de 3 ori pe zi, iar în timpul verii – cât mai des. Dacă vremea este rece, înainte de a ventila camera, bolnavul se învelește bine ori se mută în altă încăpere.

Pat funcțional cu saltea antidecubit

4 5

Când este necesar spălatul pe mâini

Orice activitate care implică atingerea și manevrarea obiectelor cu potențial de contaminare presupune curățarea ulterioară a mâinilor. Cele mai importante situații sunt următoarele:

- înainte, în timpul și după prepararea hranei;- înainte de masă;- înainte și după îngrijirea unul bolnav;- după utilizarea toaletei;- după suflarea nasului, tuse sau strănut;- după atingerea, hrănirea sau curățarea unui animal;- după atingerea resturilor menajere sau curățenia în casă;- imediat după revenirea acasă;- după utilizarea tastaturii, a telefonului mobil sau a altor

dispozitive și accesorii electronice;- de fiecare dată cand mâinile devin vizibil murdare;

Următoarele recomandări de la specialiști va ajuta să vă spălați pe mâini corespunzător și să vă mențineți, astfel, starea de sănătate.

De ce este important spălatul pe mâiniÎn esență, mâinile curate sunt o condiție esențială de

prevenire a îmbolnăvirilor. Mâinile sunt folosite pentru atingerea tuturor obiectelor din mediul înconjurător, de aceea sunt cea mai rapidă cale prin care germenii infecțioți ajung în organism. Reprezentanții Organizației Mondiale a Sănătății susțin că mâinile curate pot ține la distanță peste 200 de boli.

Unele dintre cele mai frecvente afecțiuni cauzate de spălatul incorect al mâinilor sunt gripa și răceala, hepatita A, bronșiolita, meningita, parazitozele, precum și bolile diareice acute. Spălatul frecvent pe mâini cu apă și săpun poate reduce numărul cazurilor de deces din cauza bolilor diareice cu pînă la 40%.

Germenii pot trăi pe suprafețele obiectelor din jur o perioadă lungă de timp, iar odată ce ajung la nivelul mâinilor, ei pot fi transferați prin atingerea ochilor, nasului sau a gurii cu palmele contaminate. Cei mai mulți agenți patogeni există în băi (în special pe grupurile sanitare), pe tastatura computerelor, telefoanele mobile, telecomanda electrocasnicelor, prosoapele umede din bucătărie și baie, portofele sau genți.

6 7

15-20 de secunde minimum. La final, clătiți-vă bine și uscați mâinile cu un prosop curat sau cu un servet de hârtie.

Puteți folosi atât apă rece, cât și apă caldă, pentru o bună igienizare a palmelor. Apa fierbinte nu este recomandată, întrucat veți petrece mai puțin timp spălându-vă, din pricina disconfortului (iar temperatura ridicată poate usca excesiv pielea).

Orice tip de săpun este eficient în eliminarea bacteriilor de pe suprafața palmelor, câtă vreme este folosită multă spumă și procesul nu se încheie după 1-2 secunde. Dacă nu aveți la îndemână apă și săpun, utilizați un gel antibacterian cu cel puțin 60% alcool (apelați la această soluție ocazional, întrucât nu este la fel de eficientă precum spălatul convențional).

Important de reținut este și faptul că o clătire a mâinilor doar cu apă nu asigură înlăturarea agenților patogeni, întotdeauna este necesar săpunul cu ingrediente antibacteriene pentru o igienizare desăvârșită.

IGIENA OCHIULUI

Datorită rolului său în viața omului, ochiul poate fi considerat cel mai important organ de simț; de aceea, el trebuie să fie protejat și îngrijit încă din copilărie, prevenindu-se acțiunea factorilor de risc. Pentru a păstra cât mai multă vreme ochiul în bună stare, este necesară respectarea următoarelor reguli de

Cum să vă spălați corect pe mâini

Cel mai corect mod de a vă spăla pe mâini este să folosiți din abundență apă și săpun, insistând asupra porțiunilor dintre degete și curățând și zona de sub unghii. Din când în când, puteți folosi chiar și o perie moale pentru a elimina cât mai bine murdăria care se depune între unghii și piele.

Mâinile se spală sub apă curgătoare cu săpun pe toata suprafața unei palme, apoi împreunați mâinile și efectuați mișcări circulare. Continuați prin a poziționa palma dreaptă peste partea exterioară a palmei stângi și invers. Împreunați din nou palmele cu fețele interioare lipite și degetele intercalate.

Prindeți degetul mare de la mâna stângă cu palma dreaptă și efectuați mișcări rotative și viceversa. Îndoiți degetele de la mâna dreaptă și frecați circular palma stângă înainte și înapoi, apoi repetați mișcarea cu cealaltă mână. Spălați cu atenție și încheieturile mâinilor, la fel de predispuse contaminării cu germeni.

Timpul pe care trebuie să îl petreceți spălând mâinile este de

8 9

De reținut: este interzis de a freca ochiul, de a evita numirirea prafului în ochi, se recomandă de a feri ochiul de vânt, de a purta ochelari protectori cu sticlă fumurie.

Îngrijirea ochilor

Prelucrarea câmpului ocular

Aplicarea picăturilor Aplicarea șervețelelor sterile după picurare

Sfaturi de utilizare a picăturilor de ochiÎnainte de toate, este important să urmați pașii aplicării

corecte a picăturilor de ochi. Folosiți o oglindă pentru a ușura semnificativ procesul, în cazul în care nu puteți apela la altcineva:

- Spălați-vă pe mâini cu apă și săpun din abundență.- Verificați vârful aplicatorului și asigurați-vă că nu este

crăpat sau deteriorat;- Evitați să atingeți

aplicatorul de ochi, piele sau altă suprafață, pentru a nu-l contamina cu microorganisme care ar putea ajunge cu ușurință în ochi, la următoarea aplicare.

- Aplecați ușor capul pe spate și trageți pleoapa inferioara în jos cu degetul arătător, astfel încât să se formeze un mic “buzunar”.

- Țineți aplicatorul cu vârful în jos în cealaltă mână și

igienă: când citiți și scrieți, lumina trebuie să cadă pe obiect și nu pe ochi și să vină din partea stângă sau de sus. Iluminatul trebuie să fie suficient, altfel ochiul obosește. Distanța optimă dintre ochi și carte este de 25-30 cm. Lumina prea puternică obosește retina, de aceea purtarea ochelarilor fumuriii este obligatorie în anumite situații. Expunerea ochilor la o lumină foarte puternică poate duce la dezlipirea retinei și la orbire. Creionul, pixul, compasul, petardele, precum și alte obiecte pot fi periculoase pentru ochi, dacă sunt îndreptate asupra lor. În cazul unui accident ocular, prezentarea imediată la medicul oftalmolog este obligatorie.

Bolile ochiului afectează, deseori, activitatea zilnică a pacientului. Pentru a menține sănătatea ochilor, uneori este nevoie doar de un efort foarte mic. Deși nu toate afecțiunile oftalmologice pot fi prevenite, există nenumărate măsuri care ajută la stoparea evoluției afecțiunii. În primul rând, trebuie subliniată importanța unei alimentații sănătoase, urmând: protecția ochilor împotriva razelor soarelui, controlul medical periodic, purtarea ochelarilor de protecție dacă lucrați foarte mult la calculator. 

Conjunctivita - se manifestă pin inflamarea conjunctivitei

datorită infectării cu microbi sau pătrunderii unor corpuri străine sub pleoape.

În acest caz este necesar de a respecta strict regulile de igienă:-spălarea pe mâni frecventă-folodirea uni șervițel curat și individual-folosirea șervițelelor de hîrtie sterile-folosirea lingerie de pat curate-aplicarea picăturilor în ochi conform prescripțiilor

medicului

10 11

În plus, combinarea picăturilor de ochi diferite poate însemna o eficacitate scăzută a acestora.

3. Neglijarea dozelor corecteCa orice alt medicament, picăturile de ochi  trebuie să fie

administrate în dozele recomandate de medicul oftalmolog. Când săriți peste doze sau le depășiți, riscați să urmați un tratament ineficient sau chiar periculos pentru sănătatea ochilor dumneavoastră.

Medicii recomandă administrarea dozelor în timpul unei alte rutine preexistente (când luați și alte medicamente, de pildă) sau programarea unei alarme care să vă reamintească de ora la care trebuie să aplicați picăturile de ochi.

În cazul în care un pacient cu o afecțiune oculara gravă, precum glaucomul, nu își amintește dacă a aplicat doza picăturilor de ochi la momentul potrivit, este de preferat să folosească o picătură de medicament în mod preventiv. Însă aceste situații trebuie să fie excepționale: abuzul de astfel de substanțe poate provoca o serie întreagă de complicații nedorite, avertizează specialiștii.

4. Săritul peste doze înainte de consultul medicalFolosiți întotdeauna picăturile de ochi chiar și în ziua în

care efectuați un control oftalmologic, cu excepția situațiilor în care medicul v-a recomandat altceva. Scopul programării este urmărirea eficacității tratamentului. Picăturile de ochi administrate nu vor compromite acuratețea evaluării medicale.

5. Folosirea picăturilor de ochi expirateÎntrucât sunt folosite în cantități mici, picăturile pentru ochi

ajung să nu fie consumate în totalitate până la finalul unui tratament. În timp ce puteți să le păstrați într-un loc răcoros și uscat mult timp după ce a-ți desfăcut capacul, este totuși important să verificați data lor de expirare înainte să începeți un nou tratament. Iar în această situație, când simptomele unei

apropiați-l cât mai mult de ochi.- Uitându-vă în sus, apăsați ușor pe recipientul în care se află

picăturile de ochi, astfel încât să se scurgă doar câte un strop sub pleoapa inferioară.

- Îndepărtați degetul arătător de la ochi și închideți ochii timp de 1-2 minute, lăsând capul în jos, ca și cum a-ți privi spre podea. Nu clipiți și nu strângeți pleoapele.

- Apăsați cu un deget colțul interior al ochilor și ștergeți cu un șervețel substanța care s-a scurs sub ochi.

- Dacă trebuie să aplicați mai mult de o picătură în fiecare ochi, așteptați cel puțin 5 minute pentru a repeta mișcarea.

- Spălați-vă pe mâini pentru a elimina resturile de substanță.

Evitați următoarele greșeli de aplicare a picăturilor de ochi

1. O cantitate prea mare aplicată deodatăUna dintre erorile frecvente comise de oameni este folosirea

unei cantități prea mari de picături deodată. Ochiul are capacitatea de a reține un singur strop de substanță la o aplicare, ceea ce înseamnă că restul medicamentului ajunge să se scurgă inutil pe obraz.

Dacă medicul v-a recomandat să administrați 4 picături de ochi la 6 ore, aplicați câte un strop de substanță și așteptați câteva minute să poată fi absorbit complet, înainte de o reaplicare.

2. Mai multe tipuri de picături de ochi utilizate concomitentDacă medicul oftalmolog v-a prescris mai multe tipuri

de picături pentru ochi în cadrul aceluiași tratament, este important să nu le aplicați simultan. Lăsați o fereastră de cel puțin 30 minute între folosirea medicamentelor oftalmologice diferite. În caz contrar, substanțele pot interacționa, cauzând arsuri oculare, lăcrimare excesivă și alte tipuri de disconfort.

12 13

picăturilor de ochi.Sunați la serviciile medicale de urgență dacă:- vă confruntați cu orbirea parțială sau totală a unuia sau a

ambilor ochi (chiar dacă aceasta este doar temporară);- aveți vedere dublă (chiar dacă aceasta este temporară);- prezentați vedere încețoșată sau vederea laterală este

afectată;- apar brusc pete oarbe, halouri luminoase sau zone vizuale

distorsionate;- manifestați durere oculară și roșeață.

Contactați medicul oftalmolog dacă: - aveți probleme cu vederea laterală;- intervin dificultăți în adaptarea ochiului la lumina nocturnă

sau atunci când citiți;- pierdeți treptat claritatea vederii;- aveți probleme în identificarea culorilor;- vedeți încețoșat atât la distanță cât și aproape;- suferiți de diabet zaharat sau aveți un istoric familial de

diabet zaharat;- prezentați mâncărimi sau scurgeri oculare;- au loc modificari ale vederii care par a fi legate de medicație.

Câteva sfaturi utile pentru prevenirea afecțiunilor de ochi și de vedere:

- Purtați ochelari de soare pentru a vă proteja ochii;- Nu fumați;- Limitați consumul de alcool;- Mențineți sub control tensiunea arterială și colesterolul;- Controlați-vă periodic glicemia dacă aveți diabet zaharat;- Consumați alimente bogate în antioxidanți, cum ar fi

legumele cu frunze verzi.

afecțiuni reapar, nu vă grăbiți să refolosiți picăturile de ochi prescrise de medic anterior. Apelați la un nou control medical, pentru a vă asigura că acestea sunt potrivite și de această dată.

6. AutodiagnosticareaNu vă grăbiți să vă tratați după propria intuiție cu picături

de ochi alese la întâmplare, altfel riscați să agravați afecțiunea. Pentru simptome minore, precum uscarea ochilor sau înroșirea acestora, puteți aștepta 24-48 de ore înainte să consultați medicul specialist. Însă dacă apar simptome mai severe, precum pierderea vederii, consultați oftalmologul de urgență.

7. Confundarea picăturilor de ochi cu alte medicamenteVerificați întotdeauna de două ori recipientul înainte să

folosiți picături pentru ochi. Specialiștii spun că nu de puține ori se întâmplă ca pacienții să le confunde cu picăturile pentru urechi, apărând complicații foarte grave, dificil de tratat.

8. Folosirea picăturilor de ochi cu lentile de contactDacă purtați lentile de contact, este important să le înlăturați

înainte de folosirea picăturilor pentru ochi, deoarece ar putea interfera cu absorbția corectă a medicamentului. Citiți cu atenție instrucțiunile de folosire și apelați la sfatul medicului dacă aveți anumite nelămuriri despre utilizarea corectă a

14 15

Cum se periază corect dinții?Dinţii se curăţă dimineaţa

și seara înainte de culcare cu ajutorul unui tampon de vată umezit într-o soluţie de 2% de bicarbonat de sodiu, de 5% de borax (tetraborat de sodiu) sau într-o soluţie slabă de permanganat de potasiu;

limba se curăţă cu un tampon îmbibat cu o soluţie de 2% de bicarbonat de sodiu

Dacă bolnavul are proteze dentare mobile, ele se scot, se spală, se șterg și după ce i s-a curăţit gura i se pun la loc; înainte de somn ele se scot și se pun într-un pahar cu apă. Buzele bolnavului se ung cu vaselină boricată sau cu glicerină.

Îngrijirea cavității nazaleNasul se curăţă cu ajutorul unui fitil de vată sau cu apă caldă;

dacă în nas s-au format cruste, ele se înmoaie cu câteva picături de ulei de vaselină sau de glicerină și se înlătură ușor cu un fitil de vată sau tifon.

Picăturile nazale sunt ideale pentru igiena zilnică a cavității nazale. Impuritățile se îndepărtează cu ușurință datorită dispozitivului creat special pentru nas, iar aplicatorul pompei conține un sistem antibacterian ce previne contaminarea.

Un alt produs necesar pentru igiena zilnică a cavității nazale este spray-ul nazal destinat și adulților. Acesta purifică și umectează mucoasa nazală și poate fi folosit de mai multe ori pe zi în cazul unor mari cantități de secreții nazale.

Igiena personală a bolnavuluiO mare importanţă are igiena personală a bolnavului. Zilnic

pacientul își face toaleta de dimineaţă și seară, iar o dată pe săptămână face baie sau duș. Dacă bolnavul este în stare gravă el trebuie să stee în pat,cu ajutorul șrvițelelor umede efectuează toaleta parțială. În fiecare zi, cu ajutorul unui tampon de vată ori de tifon sau cu un capăt de ștergar muiat în apă bolnavul îsi spală faţa, gâtul, pieptul, spatele, mâinile. Pielea de pe piept și spate poate fi ștearsă cu un tampon umezit în apă cu odicolon, spirt sau oţet (1-2 linguri de masă la 0,5 l de apă caldă). Bolnavul îsi spală mâinile dimineaţa și de fiecare dată înainte de mâncare.

Spălarea pe dinți

Periuța de dințiPeriuța de dinți trebuie să fie alcătuită din peri moi, din

nailon, cu fire rotunjite la capete, pentru a se evita iritarea dinților și a gingiilor.

Cel mai bine este ca dintre cele trei oferte de periuțe de dinți de pe piață - hard, medium și soft - să alegeți pe cea cu indicatorul medium.

Dacă periuța este prea tare vă puteți răni gingiile, iar dacă este prea moale nu va putea curăți eficient dinții. Periuța trebuie schimbată la un interval de aproximativ 3 luni.

16 17

Beţișoarele – pericol de leziune a timpanuluiCând sunt bune beţișoarele?

Aproape niciodată, sunt de părere specialiștii. De fapt, beţișoarele de urechi nu sunt eficiente decât pentru

curăţarea părţii externe a urechii: pavilionul și intrarea în canalul auditiv. În situaţia în care beţișorul pătrunde mai adânc în ureche, riscurile nu sunt deloc de ignorat. În primul rând, există riscul ca vârful beţișorului să atingă timpanul și, prin urmare, să afecteze auzul. Totodată, beţișoarele nu fac altceva decât să împingă cerumenul spre interiorul urechii și să ducă la acumularea lui la nivelul timpanului, de aceea și apare senzaţia de pierdere a auzului și dureri la nivelul timpanului.

Chiar dacă beţișorul nu este introdus atât de adânc încât să atingă structurile interne ale urechii, tot nu este indicată utilizarea frecventă a beţișoarelor de urechi, deoarece acestea pot duce la un efect opus celui dorit: în loc să cureţe cerumenul, îl împinge în interiorul canalului auditiv, favorizând formarea dopurilor de ceară. În plus, este stimulată secreţia de cerumen, ca reacţie de autoapărare.

În plus, beţișoarele de urechi nu sunt sterile și, chiar dacă sunt sterile, când deschidem prima dată cutiuţa, deja le contaminăm. De aici pot apărea o serie de boli la nivelul conductului auditiv, dintre care cea mai frecventă este micoza (ciuperca). Aceasta necesită tratament timp îndelungat, la care se adaugă disconfortul de a nu mai auzi, din cauza obstrucţiei prin inflamaţie și durerii provocată de micoză.

Beţișoarele sunt interzise copiilor, pentru că pot afecta

Îngrijirea urechilorScopul îngrijirii urechilor la pacient este:- menținerea stării de curățenie a pavilionului urechii și a

conductului auditiv extern.- îndepărtarea depozitelor naturale (cerumen) sau a celor

patologice.Pacientul va folosi materialele necesare pentru efectuarea

acestei manopere: tampoane sterile montate pe bețișoare, tăviță renală, apă, săpun, mănușă de baie, prosop.

- se curăță conductul auditiv extern cu tamponul uscat;- se spală pavilionul urechii cu mâna acoperită cu mănușa

de bumbac cu săpun, curățind cu atenție șanțurile pavilionului și regiunea retroauriculară;

- limpezește, usucă cu prosopul pavilionul urechii și conductul auditiv extern.

Ulterior introduce în conductul auditiv extern un tampon de vată absorbant.

Important de știut:- fiecare ureche se curăță cu un tampon separat- dacă prin conductul auditiv extern se observă o scurgere

patologică, va fi informat medicul.

De evitat:- introducerea tamponului peste limita vizibilității (pericol

de lezare a timpanului)Urechile se spală regulat cu apă caldă și săpun: pentru a

înlătura ceara din ele, se picură câteva picături e apă oxigenată (soluţie de 3%) apoi conductul auditiv extern se curăţă cu fitiluri mici de vată.

18 19

canalul auditiv, dar cu buricul degetului, nu cu unghia.Pentru spălarea conductului auditiv extern folosiţi

soluţia specială de curăţare a urechii, „A-cerumen”. Aceasta poate fi procurată din farmacie fără prescripţie medicală. „A-cerumenul” este un amestec de substanţe tensioactive care acţionează asupra dopului de cerumen exact ca un detergent. La început, substanţele aderă la suprafaţa cerumenului, îl descompune în particule foarte mici, îl fluidizează, iar ulterior, acesta se scurge din ureche.

O fiolă de „A-cerumen” este indicată pentru o singură folosire, fiind dozată exact pentru ambele urechi. La început, fiola de „A-cerumen” trebuie încălzită în palme ori într-un pahar cu apă călduţă astfel încât să fie de temperatura corpului. Apoi se picură 1 ml (jumătate din conţinutul unei doze) în fiecare ureche, se lasă să acţioneze timp de 1-2 minute, capul trebuie să fie înclinat pe o parte, pentru a evita scurgerea soluţiei. După aceea, capul se apleacă pe cealaltă parte pentru a permite scurgerea cerumenului lichefiat. Procedura se repetă și pentru cealaltă ureche. După curăţare este recomandabilă clătirea canalului auditiv cu ser fiziologic. Foarte comode sunt fiolele „Physiodose”, care eliberează serul sub presiune exact ca o seringă. Clătirea va permite înlăturarea tuturor reziduurilor. Curăţarea urechii cu scop igienic se poate face 1-2 ori pe săptămână. În cazul unui dop de cerumen procedura trebuie repetată 3-4 zile consecutiv, dimineaţa și seara.

În cazul în care simţiţi dureri acute însoţite de febră, evitaţi orice tehnici de curăţare a urechii, deoarece ar putea să fie vorba de o infecţie, cum ar fi otita. În acest caz adresaţi-vă la medicul ORL pentru o consultaţie.

structurile interne ale urechii și să provoace otite. Conform datelor statistice, aproximativ 70% din otitele externe la copii sunt cauzate de utilizarea beţișoarelor.

Cum se poate îndepărta cerumenul? Dopurile de cerumen ori cerumenul în exces poate fi

îndepărtat atât de către medicul ORL-ist, cât și în condiţii de casă. De obicei, la ORL-ist ajungem atunci când ne pierdem auzul ori simţim dureri provocate de dopul de cerumen. Medicii îndepărtează dopul de cerumen utilizând o ansă ori irigând canalul auditiv cu o seringă cu apă caldă, ser fiziologic ori peroxid de hidrogen. Aceste manevre pot fi dureroase și chiar destul de periculoase, întrucât pot provoca rupturi ori perforări ale timpanului, de aceea trebuie executate doar de medicii specialiști în condiţii de maximă atenţie. Uneori, dopurile nu pot fi îndepărtate de la prima consultaţie și este nevoie să fie înmuiat mai întâi cu ajutorul unei substanţe speciale.

În condiţii casnice, dopul de cerumen poate fi înlăturat cu ajutorul conurilor de ceară, ulei de parafină, spray-uri ori picături speciale. Conurile sunt o tehnică veche utilizată în America de Nord și Indonezia. Această tehnică la fel trebuie utilizată cu multă precauţie, în camere bine aerisite. Totodată, este nevoie de o persoană care să supravegheze manevra. Atât conurile, cât și uleiul de parafină solubilizează parţial dopul de cerumen.

Igiena corectă a urechiiCum se face igiena corectă a

urechii? Cel mai important este să nu introduceţi nimic pe canalul auditiv (beţișoare, scobitori, agrafe, unghia etc.)

Pavilionul urechii trebuie spălat cu apă și săpun, apoi se șterge bine cu un prosop. În caz de necesitate, se curată și intrarea în

20 21

călduță pentru umezirea părului – apa prea caldă va agresa scalpul și va degrada firele de păr.

3. Clătește-ți bine părul pentru a îndepărta praful și eventualele produse pe care le-ai folosit pentru coafat. Este recomandat să folosești apă călduță pentru a îndepărta mizeria și pentru a relaxa cuticulele scalpului.

4. Pune o cantitate potrivită de sampon în palmă apoi răspândește-l pe toată suprafața scalpului.

5. Masează pielea scalpului pentru a îndepărta mizeria și pielea uscată. Spală restul părului cu spuma rămasă.

6. Dacă ai folosit fixativ sau gel, ar trebui să șamponezi părul de două ori pentru a îndepărta aceste produse.

7. Părul se spală de la vârful firului la ceafă și se insistă la curățarea marginilor conturilor: la frunte, tâmple, în spatele urechilor și la ceafă.

8. Masajul este recomandat în timpul spălării părului și urmărește sensul circulației sângelui, direcția nervilor și a mușchilor, adică mișcarea trebuie

executată de la frunte spre creștet, pentru a obține relaxarea de care ai nevoie.

9. Clătește părul și continuă să masezi scalpul.10. Dacă ai părul mai degradat este recomandat să folosești

un balsam. Stoarce încet apa din păr înainte să aplici balsamul. Distribuie uniform balsamul până la vârfuri.

11. Lasă-l să acționeze câteva minute. Dacă ai o cască de duș, pune-o pe cap și lasă balsamul să se impregneze în păr.

12. Clătește părul bine. Pentru un plus de strălucire și pentru a preveni electrizarea părului, acesta trebuie clătit cu apă călduță și ulterior cu apă mai rece (atenție, nu foarte rece!!!) pentru a favoriza închiderea porilor. Apa caldă deschide porii firului de păr, în timp ce cea rece îi închide.

13. Stoarce excesul de apă din păr și șterge-l ușor cu un

Spălarea păruluiPărul se spală regulat (o dată

pe săptămână) cu apă caldă și săpun sau șampon  și în fiecare dimineaţă se piaptănă.  Bolnavului îsi spală picioarele cel puţin de 2-3 ori pe săptămână, folosind pentru aceasta un lighean  cu apă caldă. Uneori  pe tălpi, mai ales când bolnavul se află mult timp, la pat, apar

straturi groase de epiteliu cornificat, care trebuie înlăturat.

Pentru o îngrijire și spălare corectă a părului, în așa fel încât să-și păstreze sănătatea, strălucirea și finețea, principalii pași ar fi:

Sfaturi de urmat1. Piaptănă părul înainte de a-l spăla. Astfel vei descâlci părul

și îți va fi mai ușor să-l piepteni din nou după spălare fapt care va eficientiza îngrijirea părului tău.

2. Temperatura apei pentru spălarea părului este foarte importantă. Temperatura optimă este de 37ºC. Folosiți apă

22 23

suport lângă duș.- Se așează pe un scaun

cearșaful de baie, lenjeria curată, trusa pentru unghii cu ustensile dezinfectate, pieptenele, peria de dinţi, paharul, pasta de dinţi, alcoolul pentru frecţie, pe o tavă.

Pregătirea căzii de baie:Se introduce în cadă apă fierbinte peste apă rece, pentru a

evita producerea de vapori, cada fiind spălată și dezinfectată în prealabil. Cada se umple pe jumătate.

- Se măsoară temperatura apei care va fi între 37-38°C.

- Pentru bolnavii care prezintă o stare de fatigabilitate se așează transversal pe marginea băii o scândură, pe care bolnavul va sta în poziţie șezândă.

Înainte de baie bolnavul trebuie să se urineze, se dezbracă și își protejază părul cu casca de baie

- Este invitat să urineze.- Este ajutat să se dezbrace.- Se protejează părul cu

casca de baie.

prosop uscat, însă nu freca părul prea mult.14. Este recomandat să lași părul să se usuce natural, deoarece

dacă folosești un aparat se usucă mai mult decât trebuie.15. Piaptănă părul încet, cu atenție pentru a nu distruge

rădăcinile. Dacă vrei neapărat să te piepteni când ai părul umed, trebuie să folosești un pieptene cu dinții rari, nu este indicată peria, deoarece părul ud este mai fragil, se rupe, își pierde elasticitatea și luciul.

Baia generală, dușul

Bolnavul neimobilizat are posibilitatea să facă baie sau un duș, iar bolnavului dependent i se va face baie sau duș cel puţin de două ori pe săptămână.

Scop: menţinerea tegumentelor într-o stare de perfectă curăţenie în vederea prevenirii unor complicaţii cutanate, pentru stimularea funcţiilor pielii și pentru asigurarea unei stări de confort fizic și psihic.

Înainte de ași face baie, bolnavul pregătește materialele necesare:

- Se așează la îndemănă săpunul, șamponul, gelul de corp , mănușile de baie pe un suport la marginea băii sau pe un

24 25

Scopul îngrijirii unghiilor este:- obținerea unei aparențe îngrijite a pacientului- îndepărtarea depozitului subunghial, care conține germeni

patogeniPacientul va folosi: apă, săpun, periuță, forfecuță de unghii,

pilă, prosop.

- Unghiile se curăță și se taie cu multă atenție. Pentru început se face o băiță caldă cu săpun,șampoon ca unghiile să se înmoaie. Se recomandă de folosit mai bine cleștele decât foarfecele, deoarece o mică neatenție poate duce la complicații grave, mai ales pentru pacienții cu diabet zaharat

Important de știut: instrumentele după utilizare se dezinfectează.

De evitat: lezarea țesuturilor adiacente (risc de hemoragie la hemofilici, risc de infecții, panariții la diabetici)

Sfaturi pentru îngrijirea unghiilor1. Protejează-ți unghiile folosind o cremă puternic

hidratantă de câte ori te speli pe mâini. Masează fiecare unghie cu grijă și nu uita și de zona cuticulelor! În loc de cremă, poți folosi și ulei de măsline sau ulei de ricin; ambele conțin vitamine și minerale necesare pentru sănătatea unghiilor tale!

2. De câte ori speli vesela, folosește mănuși de protecție, deoarece substanțele chimice pe care le conțin produsele de curățare atacă unghiile, le slăbesc rezistența și provoacă ruperea lor.

Efectuarea băii:- Bolnavul se spală singur cu prima mănușă de baie, pe faţă;

pe trunchi și membre cu a doua mănușă, iar a treia mănușă este întrebuinţată pentru regiunea perineală.

- Clătirea tegumentelor se face cu ajutorul dușului.- Foarte atent coboară din baie, spriginindu-se de bara de

suport. Se șterge cu prosopul de baie și îmbracă halat curat și papuci .

Pacienții care au contraindicații pentru baie fac duș.

Pentru pacienții cu risc de cădere sau echilibrul nestabil se folosește scaunul de baie

ÎNGRIJIREA UNGHIILOR

26 27

TEHNICI DE MANEVRARE A BOLNAVULUI

Posturarea corectă se bazează pe asigurarea unor condiţi optime pentru pacientul care este dependent de pat sau se află mai mult timp în pat.

În acest sens se are în vedere: Pacientul trebuie să fie informat asupra importanţei

pe care o are alegerea celei mai bune poziţii a corpului şi segmentelor, precum şi asupra efectelor negative pe care le poate determina menţinerea unei poziţii incorecte; nformarea pacientul că posturile corective nu sunt

întotdeauna confortabile, dar trebuie acceptate având în vedere efectele benefice pe care le au în final; menţinerea posturii se realizeze fără ca pacientul să

depună efort; hainele să nu fie prea strânse, pentru a nu jena circulaţia

sanguină; posturarea să asigurere facilitarea unor funcţii fiziologice

(respiratorii, circulatorii, etc.) şi combaterea poziţiilor vicioase; durata menţinerii posturii este variabilă, fiind stabilită în

funcţie de natura, gravitatea şi stadiul de evoluţie al afecţiunii. În caz de pazițiție dependentă pacientul își va schimba

poziția din două în două ore

Profilaxia escarelor - trebuie să respecte următoarele cerinţe: postura aleasă să asigure pacientului o activitate utilă în

sensul că membrele superioare să aibă libertate de mişcare (cu condiţia să nu fie implicate în posturare); postura bolnavului trebuie să prevină şi să combată

durerea, să nu creeze discomfort postura nu trebuie să fie obositoare, mai ales în condiţiile

utilizării obiectelor ajutătoare. Apariţia primelor semne de

3. De câte ori te speli pe mâini, usucă-ți unghiile cu un prosop. Dacă unghia este umedă pentru mult timp, există riscul de apariție a ciupercilor. Unghia afectată devine alb-gălbuie, și se rupe.

4. Cuticulele sunt foarte importante când vine vorba despre sănătatea unghiilor. Recomandarea este să nu-ți tai cuticulele și nici să le împingi prea mult către rădăcină. Ajustarea cuticulelor poate afecta suprafața unghiei, ducând la pierderea barierei naturale care protejează împotriva bacteriilor.

5. Cumpără-ți un ulei special pentru cuticule care să le împiedice creșterea. O soluție mai ieftină este bicarbonatul de sodiu. Înmoaie un prosop în bicarbonat de sodiu și masează ușor cuticulele pentru a le îndepărta.

6. Taie-ți unghiile corect. Este recomandat să le tai drept ca să previi apariția unghiilor încarnate și a altor infecții. În ceea ce privește pilirea unghiilor, nu le pili printr-o mișcare stânga-dreapta, ci într-o singură direcție, ca să nu le exfoliezi.

7. Masează-ți unghiile în fiecare seară deoarece în acest fel stimulezi circulația sângelui, iar unghiile pot crește mai repede.

8. Nu abuza și din când în când lasă-ți unghiile să “respire”. Dacă folosești lacul de unghii fără întrerupere riști să scazi rezistența unghiilor. De asemenea, unghiile pot deveni casante din cauza acetonei pe care o folosești pentru îndepărtarea ojei. Evită produsele de îndepărtare a ojei care conțin formaldehidă deoarece usucă unghia foarte tare.

9. Dacă ai unghiile moi, le poți înmuia în ulei de măsline puțin încălzit. Repetă ritualul o dată la câteva zile pentru a-ți întări unghiile.

10. Dacă unghiile tale se rup, folosește o mască din castravete și lămâie. Toacă un castravete mic și amestecă-l cu zeamă de lămâie, după care aplică amestecul pe unghii și așteaptă timp de 10 minute. Pentru hidratare poți folosi un unguent de gălbenele.

28 29

poziţie corectă şi relaxantă a corpului impune folosirea unor perne la nivelul capului care trebuie să fie în aceaşi linie cu trunchiul (fără a fi în extensie, flexie sau înclinaţie laterală) precum şi la nivelul MI heterolateral. În condiţiile în care este dificilă menţinerea acestei poziţii se pot folosi curele sau perne la nivelul trunchiului şi bazinului, care previn rostogolirea corpului anterior.

Posturarea în decubit lateral Posturarea bolnavului în

decubit lateral pe partea afectată asigură o informare continuă a SNC (Sistemul nervos central) cu stimuli extero- şi proprioceptivi referitor la partea corpului afectată. Astfel se va menţine pe cât posibil integritatea schemei corporale. În AVC (Accident cerebro-vascular)posturarea pierde caracterul profilactic şi devine un mijloc terapeutic de corectare a atitudinilor vicioase pe cale să se instaleze sau instalate şi un mijloc de facilitare a activităţii neuro-motorii voluntare.

Această poziţie este una dintre cele mai importante, care trebuie introduse chiar de la început. Spasticitatea este redusă prin elongarea întregii părţi afectate. Spatele pacientului va fi paralel cu marginea patului, capul va fi plasat pe o pernă, simetric, în uşoară flexie în regiunea cervicală superioară, şi nu în extensie, şi să fie un pic mai sus decât toracele. Atunci când capul este aşezat confortabil, este cel mai probabil ca pacientul să rămână în poziţia corectă şi să doarmă. Pentru a preveni rostogolirea pacientului în decubit dorsal, la nivelul trunchiului posterior se va plasa o pernă/perne.

oboseală ce se pot manifesta prin exacerbarea tonusului muscular, poate conduce la modificarea posturii, cu unele consecinţe legate de apariţia durerii sau chiar unele manifestări dezagreabile; evitarea durerii prin acţiunile inteprinse, acţiunea de

manevrare să fie blândă pentru a nu declanşa un reflex de apărare; Este important ca pacientul să se alimenteze și hidrateze

corect

Poziţia de decubit dorsal asistat - pe un suport (exemple de tipuri de suport)

Construcţia suportului trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

- să fie un plan înclinat, unghiul de înclinare 15-200; - partea caudală să permită atingerea solului cu degetele

picioarelor, iar cea craniană să fie cât lungimea braţelor şi jumătate a antebraţelor;

- pe lateral, stânga - dreapta să fie prevăzut cu curele de fixare la nivelul axilelor şi bazinului;

- la nivelul umerilor şi pubisului să fie plasate sprijinitoare pentru a evita alunecarea şi deci a permite menţinerea aliniamentului corporal;

- acest tip de suport este utilizat pentru persoanele care au capacitatea de a menţine controlul capului;

Poziţia de decubit lateral asistat Se pot utiliza două tipuri de suporturi în funcţie de

capacitatea / dificultatea de a menţine poziţia de decubit lateral. Se folosesc două plăci aşezate în unghi drept: placa de bază pe care se plasează salteaua, precum şi o placă verticală de 30-40 cm care asigură sprijinul părţii dorsale a corpului. O

30 31

trunchi). Membrul inferior afectat, în flexie la nivelul genunchiului şi

şoldului, complet sprijinit pe o pernă. Piciorul să nu cadă în flexie plantară şi supinaţie în afara

suprafeţei de sprijin / pernei. Membrul inferior neafectat rămâne întins sau uşor flectat din genunchi.

În situaţia în care este necesar (obezitate, un abdomen flasc, protruzionat) se poate folosi perna și la nivelul abdomenului. De asemenea se folosește o pernă mică la nivelul cutiei toracice de pe partea sănătoasă pentru a elonga partea hemiplegică.

Posturarea în decubit dorsalCapul va fi simetric așezat pe o pernă, corpul și trunchiul este

de asemenea simetric (pentru a preveni scurtarea musculaturii trunchiului de partea hemiplegică). Pentru a elonga mușchii trunchiului de pe partea afectată, acesta va fi flectat lateral ușor către partea sănătoasă. O pernă mică este așezată sub umărul afectat, susţinându-l la același nivel cu cel neafectat.

Dacă umărul afectat este mai sus, se poate produce o subluxţie anterioară în articulaţia glenohumerală. Membrul superior afectat este cu braţul, cotul extins, antebraţul supinat, sprijinite pe o pernă, care să realizeze o poziţionare antideclivă a acestuia (mâna mai sus decat cotul, cotul mai sus decât umărul).

Decubit lateral pe partea afectată Umărul va fi complet protras / antedus, braţul nu mai puţin

de 90º flexie (deoarece mai putin de 90º flexie încurajează sinergia de flexie). Antebraţul este în supinaţie iar cotul în flexie, mâna va fi plasată sub pernă. O poziţie alternativă este cu cotul în extensie, antebraţul supinat, degetele în extensie fiecare sprijinit pe pat sau în afara suprafeţei de sprijin (marginea patului), aceasta încurajând extensia lor. Aceste poziţii sunt familiare pacienţilor și încurajează rotaţia exexternă a umărului. Membrul inferior afectat este ușor flectat

din genunchi și extins din sold. Membrul inferior neafectat este în flexie la nivelul soldului și genunchiului, plasat pe o pernă. Membrul superior neafectat este plasat liber cât mai confortabil.

Posturarea în decubit heterolateral /partea neafectată Şi în această poziţie spatele va fi paralel cu marginea patului,

perna la nivelul trunchiului posterior, capul fiind plasat simetric pe o pernă dar nu în fexie / extensie. Umărul este în protracţie / anteducţie completă, braţul în flexie de 90-100º, cotul extins, palma cu degetele extinse fiind complet sprijinite pe pernă. A se evita lăsarea în flexie a pumnului şi degetelor în afara suprafeţei de sprijin. Membrul superior neafectat este plasat într-o poziţie cât mai confortabilă (fie flectat cu palma sub perna de la nivelul capului sau întins în faţă pe lângă

32 33

escarelor, cauzate de postura incorectă şi lipsa mişcării; 5. reduce riscul de cădere din scaun şi de rănire a subiectului; 6. permite subiectului o mai bună observare a mediului

înconjurător, o mai bună respiraţie, înghiţire, digestie mai eficientă.

Pașii de urmat pentru poziţionarea corectă în scaunul cu rotile:

1. Se blochează roţile scaunului. 2. Stând pe marginea patului, treceţi greutatea acestuia

dinapoi spre înainte (menţineţi poziţia neutrală a coloanei – genunchii flectaţi, coloana lombară aplatizată – ca pentru aşezarea în scaun).

3. O mână se plasează sub coapsă şi se ridică membrul inferior până ce corpul se înclină de partea opusă.

4. Împingeţi fesa spre înapoi, în scaun şi repetaţi procesul pentru celălalt membru inferior, până când ve-ți atinge spătarul scaunului cu fesele.

5. Trunchiul trebuie să fie simetric vertical (se așează o pernă pe partea afectată, pentru a evita înclinarea laterală a trunchiului)

5. Aşezaţi picioarele pe suporturile de picioare. Piciorul se va poziţiona în flexie de 90º evitându-se flexia plantară (var ecvin) prin lăsarea plantei nespijinite.

6. Mâna afectată (hemiplegică) se va aşeza în faţă, pe o pernă/suport special, în poziţie funcţională (cotul uşor flectat, antebraţul în poziţie neutră (semisupinat), mâna cu degetele uşor flectate, cu un sul ţinut în palmă.

7. Vor fi evitate flexia laterală a capului şi trunchiului către partea afectată, RI şi ABD braţului, flexia cotului, pronaţia antebraţului, flexia pumnului şi degetelor MS afectat.

8. La nivelul MI se vor evita bascularea posterioară a bazinului

Decubit dorsal al hemiplegicului(paralizia menrului superior și inferior a nei părți a corpului)

O pernă mică poate fi plasată sub șoldul afectat pentru a reduce retracţia pelvisului, MI în poziţie neutră, să nu cadă în rotaţie externă prin folosirea unor perne sau suluri de pătură pe toată partea externă a acestuia. Nu trebuie plasată o pernă sub genunchiul afectat pentru a nu se încuraja contractura flexorilor genunchiului. Piciorul se fixează în orteză la 90º. Se evită fixarea acestuia în această poziţie prin utilizarea marginii/tăbliei patului deoarece aceasta încurajează ulterior sinergia de extensie a MI.

Această poziţie trebuie utilizată cât mai puţin posibil deoarece în această poziţie activitatea reflexă anormală este influenţată de către reflexele tonice cervicale şi cele labrintice. De asemenea există riscurile apariţiei escarelor la nivel sacrat, calcanean sau chiar maleolar. Bazinul este în poziţie de basculare posterioră, plasează membrul inferior în rotaţie externă ducând la presiune anormală la nivelul zonelor cu risc de escare menţionate.

Poziţionarea corectă în scaunul cu rotile este importantă deoarece:

1. pacientului își asigură un confort sporit şi mai puţin obositor; asigură o mai bună capacitate de interacţiune a subiectului cu mediul înconjurător;

2. postura corectă va reduce durerea, mai ales de la nivelul gâtului, umerilor şi spatelui;

3. permite o efectuare mai eficientă a activităţilor zilnice, precum alimentaţia, pieptănatul etc.;

4. redistribuirea greutăţii corporale reduce riscul apariţiei

34 35

în mijlocul pernei cu pumnul drept și cu mâna cu degetele extinse orientată cu plama și jos, pe pernă.

Așezarea pacientului în scaunul rulant

Eliberarea asistată a zonelor de presiuneEliberarea zonelor de presiune este esenţială în prevenirea

apariţiei escarelor și menţinerea ţesuturilor cât mai sănătoase. De aceea, unul dintre cele mai importante aspecte ale îngrijirii pacientului imobilizat este eliminarea asistată a zonelor predispuse la presiune.

Etape de urmat în asistarea zonelor de presiune prin folosirea metodei înclinării scaunului rulant:

1. Așezați scaunul rulant pe o suprafaţă solidă și stabilă. 2. Blocați roţile scaunului rulant. 3. Ridicați barele posterioare de sprijin ale scaunului rulant,

prin apăsarea butonului corespunzător. 4. Așezați scaunul rulant cu spatele la aproximativ 1,5m de

pat și așezați-vă pe pat. 5. Anunţați pacientul că urmează să lăsați scaunul pe spate,

pentru a elibera zonele de presiune.Eliberarea zonelor de presiune în scaunul rulant 6. Plasați picioarele sub scaunul rulant, astfel încât genunchii

să atingă spătarul scaunului, pentru sprijin, în timpul înclinării posterioare a scaunului. Înclinați încet scaunul rulant până când spatele scaunului se sprijină pe picioarele tale. Menţineți

cu adducţia șoldului, sau flexia șoldului și genunchiului cu abducţia șoldului și rotaţie externă.

De reţinut! Asigurați-vă că va-ți aşezat la mijlocul scaunului, astfel

încât niciuna dintre coapse să nu atingă marginea lateral a scaunului. Asigurați-vă că corpul stă cu spatele drept și sprijinit de

spătarul scaunului. Coapsele trebuie să fie paralele cu podeaua, atunci când picioarele se sprijină pe suportul de picioare. Ajustarea nivelului suporturilor de picioare va ridica sau va coborâ nivelul genunchilor. Dacă se folosește o pernă, membrele superioare trebuiesc

plasate pe pernă, cu palmele către mijloc. Dacă s-a recomandat suportul pentru antebraţ, antebraţul și mâna trebuiesc plasate

36 37

Transferul pe toaletă Transferul din scaunul rulant pe toaletă este în general greu

datorită spaţiului redus şi neadecvat din cele mai multe băi. Scaunul rulant se va aşeza într-o poziţie cât mai convenabilă, chiar lângă sau în unghi ascuţit faţă de toaletă. Pentru a creşte siguranţa pacientului, se pot adapta dispozitive de asistare cum ar fi bara de sprijin. Înălţimea vasului de toaletă trebuie ajustată prin aplicarea pe acesta a unor înălţătoare speciale.

Transferul în vană trebuie însoţit cu multă atenţie întrucât vana este una din cele mai periculoase zone din casă (datorită riscului de alunecare).

- transferul direct din scaunul de transfer pe fundul vanei este dificil de realizat şi necesită o funcţie bună la nivelul MS;

- există în acest sens o bancă sau un scaun care se fixează în interiorul vanei cu două dintre picioare. În acest caz pivotarea se realizează cu genunchii flectaţi, pivotare ortostatică sau cu scândura de alunecare.

- dacă se foloseşte pivot ortostatic, scaunul rulant blocat se aşează în unghi de 45˚ faţă de vană: pacientul se va ridica, se va pivota şi se va aşeza în scaunul din vană iar apoi MI vor fi plasate în interiorul vanei;

- dacă se utilizează pivotarea cu genunchii flectaţi sau scândura de transfer, scaunul rulant se va plasa lângă vană cu suportul de braţe înlăturat, scândura se va plasa între scaunul din vană şi suprafaţa de şedere a scaunului rulant, ca o punte care va sigura siguranţa şi stabilitatea în cursul transferului. După transferarea feselor pe scaunul din vană se vor trece şi MI peste marginea vanei, introducându-se în interior. La revenire pe scaunul rulant, se va face mai întâi trecerea picioarelor afară din vană pe o pardoseală nealunecoasă şi abia apoi se va transfera restul corpului în scaunul rulant.

poziţia 2 minute. 7. Readuceți pacientul în poziţia așezat, urmărind apariţia

ameţelii (vertijului) pacientului. Dacă apar simptome, lăsați încet, din nou, pacientul pe spate. După 1 sau 2 minute, readuceți pacientul în poziţia aşezat şi opriți-vă la 1/3 a distanţei până la poziţia finală, pentru încă 1-2 minute.

8. Deblocați roţile scaunului rulant. Repetați aceşti paşi la fiecare 20-30 minute, dacă nu există alte instrucţiuni ale medicului.

Posturări în afecţiuni pulmonareDrenajul postural este o componentă a igienei bronhice.

Cuprinde drenajul postural, poziţionarea şi răsucirea pacientului, acestea fiind uneori acompaniate de percuţia cutiei toracice şi/sau vibraţii. Tusea sau tehnicile de eliberare a căilor respiratorii sunt componente esenţiale ale terapiei, atunci când drenajul postural are scopul de a mobiliza secreţiile. Drenajul postural este adesea folosit în asociere cu aerosolii sau alte proceduri terapeutice respiratorii.

Pregătiri în vederea transferului

38 39

In primul rand, sa se consume zilnic produse alimentare care contin vitamina C, iar aceasta vitamina se regaseste in special in fructe precum portocala, lamaia sau pomelo. Fiind fructe cu soliditate redusa, acestea pot fi mestecate usor de catre bolnavi. Totusi, daca nu este posibila  mestecarea lor, se

recomanda consumul de suc din legume ce contin vitamina C, in care se poate adauga mici bucati din fructe.

Pacientul predispus la aparitia escarei trebuie sa consume zilnic alimente care au in compozitia lor bogate resurse de zinc. Zincul se regaseste atat in fructe si legume, cat si in diferite specii de carne. De aceea, este necesar ca la una din mesele zilnice, pacientului sa i se serveasca carne de pui sau de porc, ori alt tip de carne rosie, cat si peste sau fructe de mare, caci si carnea alba are bogate resurse de zinc.

Pacientul avand nevoie si de proteine in numar cat mai mare, prin consumarea alimentelor notate anterior va avea parte si de portia zilnica necesara de proteine. Pentru a fi siguri ca persoana imobilizata la pat va consuma zilnic alimente bogate in proteine, notam faptul ca pestele, pieptul de pui si muschiul de vita sunt 3 dintre alimentele recunoscute ca fiind bogate in proteine. Este indicat sa nu i se ofere zilnic pacientului acelasi tip de carne, ci in fiecare zi sa se alterneze cele 3 tipuri recomandate.

Paşii ce trebuie urmaţi pentru transferul cu ajutorul liftului mecanic:

1) Din decubit dorsal, se face trecerea pacientului în decubit lateral

2) Asigură-te că hamul este plasat sub pacient, cu mânerul departe de pacient.

3) Hamul trebuie plasat cu chingile pentru picioare (chingile se desfac) sau marginea de jos (hamul solid) dedesuptul feselor pacientului, iar partea superioară a hamului, către cap. Jumătate din ham trebuie să fie rulat şi aşezat sub pacient, între pat şi partea pe care se sprijină. Cealaltă jumătate trebuie plasată sub pacient desfăşurată şi întinsă în spatele pacientului, similar cu schimbarea unui cearceaf.

4) Pacientul se va rostogoli încet pe spate, având hamul dedesupt.

5) Pacientul se va rostogoli în decubit lateral pe partea opusă şi se va întinde pe pat şi cealaltă jumătate a hamului.

6) Când se foloseşte un ham cu suport separat pentru membrele inferioare, chingile pentru picioare se vor încrucişa înainte de a fi agăţate de lift.

Saturi utileAlimente naturaliste pentru prevenirea escarelorEscara fiind o boala dureroasa de piele, este mai bine daca

ar putea fi evitata deoarece suferinta bolnavului ar fi imensa o data cu aparitia acestei probleme. In plus, dupa aparitia ei este greu de indepartat chiar si cu un tratament adecvat prescris de medic, iar alimentatia joaca un rol foarte important in prevenirea si vindecarea escarelor.

De aceea, pentru a se preveni aceasta boala de piele este recomandat sa i se administreze celui imobilizat la pat alimente naturale care au un continut bogat de subtante ajutatoare in lupta cu escarele.

40

Prevenirea escarelor prin masaj cu ulei de susanTratamentele naturiste pentru prevenirea escarei sunt

recunoscute de sute de ani, iar cu timpul, acestea au evoluat, rezultand substante cu un efect si mai puternic, astfel ca utilitatea lor este mai apreciata ca niciodata.

Una dintre metodele certe prin care se poate evita aparitia unei boli de piele precum este escara este masajul zilnic oferit persoanei imobilizate la pat. Acest masaj se aplica in special in zonele cu posibile aparitii ai escare, precum soldurile, spatele, calcaiele si zona oaselor de la picioare. Totusi, pentru un efect amplificat se recomanda ca in timpul masajului sa se aplice si ulei de susan.

Acest ulei de susan are cateva avantaje elementare, de aceea se poate utiliza zilnic atunci cand corpul persoanei imobilizate este masat. Si pentru ca am mentionat faptul ca detine cateva avantaje, credem de cuviinta ca trebuie notate.

In primul rand, datorita aplicarii de ulei, mainile vor aluneca mult mai usor pe corp, nemaifiind nevoie pentru presarea zonei predispuse imbolnavirii. Presarea zonei nu este recomandata deoarece aceasta a fost indeajuns de presata de imobilitatea persoanei.

Uleiul de susan hraneste si hitrateaza pielea, iar efectul imediat al acestui avantaj este acela ca se dilata vasele sanguine, circulatia sangelui revenind la normal, testutul se va regenera inainte de a fi evident afectat.

In plus, prin hidratare se reface elasticitatea pielii care ajunge din nou la limite normale, prevenind astfel aparitia escarei.