of 47 /47
ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE INTERES PUBLIC LA 10 ANI DE LA ADOPTAREA LEGII analiză asupra jurisprudenţei cauzelor în materia legii privind liberul acces la informaţii de interes public

ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LAINFORMAŢII DE INTERESPUBLIC LA 10 ANI DE LA

ADOPTAREA LEGII

analiză asupra jurisprudenţeicauzelor în materia legii privind liberul

acces la informaţii de interes public

Page 2: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

1

Accesul (ne)îngrădit la informaţii de interes public la 10 ani de la adoptarea legii

- o analiză asupra jurisprudenţei cauzelor în materia legii

privind liberul acces la informaţii de interes public -

Decembrie 2011 Bucureşti

Page 3: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

2

Acest raport a fost elaborat de Institutul pentru Politici Publice (IPP) în cadrul proiectului Liberul acces la informaţii în faţa instanţelor din România, elaborat în parteneriat cu Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (UNJR), cu sprijin din partea programului Open Society Institute – Human Rights & Governance Grants Program (OSI HRGGP). Autori: Adrian Moraru, Coordonator studiu Elena Iorga, Director de programe IPP Conf. Univ. dr. Lavinia Lefterache Institutul pentru Politici Publice (IPP) Str. Sevastopol nr. 13 – 17, sector 1, Bucureşti Tel + 4 021 212 3126 Fax + 4 021 212 3108 E-mail: [email protected] www.ipp.ro Bucureşti, decembrie 2011 © Toate drepturile sunt rezervate Institutului pentru Politici Publice (IPP). Atât publicaţia cât şi fragmente din ea nu pot fi reproduse fără permisiunea Institutului pentru Politici Publice. Opiniile exprimate aparţin autorului şi nu reflectă în mod necesar punctul de vedere al finanţatorului – OSI HRGGP.

Page 4: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

3

Cuprins De ce este necesară unificarea jurisprudenţei în materia cauzelor privind liberul acces la informaţii de interes public în România?..................................................4 Metodologia de cercetare………………………………………………………………6 Aspecte privind practica neunitară în materia accesului la informaţii de interes public: cauze şi efecte………………………………………………………………..…8 Jurisprudenţa în cifre…………………………………………………………….........27 Concluzii………………………………………………………………………………..36 Anexe……………………………………………………………………………………38

Page 5: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

4

1. De ce este necesară unificarea jurisprudenţei în materia cauzelor privind liberul acces la informaţii de interes public în România? Deşi au trecut 10 ani de la adoptarea şi aplicarea Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public, realitatea ne arată că în continuare practicile la nivelul autorităţilor publice – fie acestea centrale sau locale – sunt departe de a putea fi considerate transparente în ceea ce priveşte comunicarea de informaţii, la cerere sau din oficiu. Experienţa şi statisticile realizate de organisme independente sau chiar de autorităţi ale statului cu privire la aplicarea prevederilor legii privind liberul acces la informaţii de interes public ne-au arătat că nu de puţine ori solicitanţii ajung în instanţă – fie pentru că le este refuzat complet accesul la informaţii, fie pentru că nu sunt mulţumiţi de răspunsurile primite. Deşi aparent un loc comun faptul că orice litigiu pe care un cetăţean sau o persoană juridică îl are cu o autoritatea a statului îşi găseşte – sau trebuie să îşi găsească – rezolvarea în justiţie, din nou experienţa şi cifrele ne arată faptul că, din păcate, capacitatea justiţiei de a răspunde acestor probleme prin corectarea comportamentului netransparent şi uneori chiar abuziv al autorităţilor publice în raport cu cetăţenii – contribuabili este limitată. Totuşi, considerăm în continuare că justiţia trebuie să joace un rol fundamental în modernizarea sistemului public în ceea ce priveşte transparentizarea informaţiei publice, dar şi în educarea cetăţeanului pentru ca acesta să înţeleagă în mod corect care îi sunt drepturile fundamentale în ceea ce priveşte accesul la informaţii, dar şi care sunt limitele acestor drepturi. Pe acest fond, raportul de faţă îşi propune să inventarieze care sunt principalele categorii de probleme pe care le-am identificat în prezent în ceea ce priveşte practica neunitară a instanţelor din România în materia cauzelor referitoare la îngrădirea liberului acces la informaţii de interes public, scopul fiind acela de a impulsiona, pe de o parte, unificarea jurisprudenţei prin cooptarea profesioniştilor (magistraţi) în acest demers şi chiar de a înainta un demers către pentru iniţierea unui recurs în interesul legii. Studiul se adresează în primul rând magistraţilor şi ridică o serie de provocări din perspectiva problematicii asociate cauzelor având ca obiect încălcarea dreptului de liber acces la informaţii de interes public, finalitatea fiind, aşa cum menţionam anterior, dorinţa de a impulsiona o aplicare a legii cât mai aproape de litera şi spiritul acesteia şi de a determina, în acest sens, corecţii la nivelul sectorului public care are adesea tendinţa de a îngrădi dreptul fundamental la informare. Aşa cum se poate constata din analiza prezentată în paginile următoare, ducerea unei cauze având ca obiect lezarea unui drept fundamental la informare pe rolul instanţei astăzi este un demers care poate părea mai degrabă descurajant pentru cei care se consideră vătămaţi în acest drept: cu o durată medie de peste jumătate de an, cheltuieli de judecată şi şanse de doar 30% de câştig de cauză –

Page 6: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

5

acesta este profilul tipic al unui proces pe legea accesului la informaţii astăzi. Fără a mai pune la socoteală faptul că, în eventualitatea foarte probabilă în care petentul câştigă în primă instanţă, deciziile recurate la Curtea de Apel sunt în favoarea autorităţii publice reclamate. Este important de menţionat în egală măsură aici faptul că, de cealaltă parte, legea accesului la informaţii pare a fi utilizată la scară largă de petenţi pentru cauze care nu au întotdeauna legătură cu dreptul fundamental de acces la informaţii de interes public, iar instanţele au, chiar şi în acest caz, obligaţia de a furniza un răspuns la acţiunea formulată, indiferent de temeiul acesteia. Analizând un volum impresionant de decizii ale instanţelor, considerăm totuşi că este imperativ necesar să ne sesizăm – în calitate de organizaţie neguvernamentală care are o vastă experienţă în acest sens, cu mii de solicitări de interes public transmise către toate categoriile de autorităţi, respectiv sute de procese iniţiate împotriva celor care nu au răspuns în mod adecvat – asupra faptului că şi în prezent, cauze absolut similare ca obiect şi/sau aspecte de procedură sunt tratate în mod absolut diferit de instanţe diferite, anumite procese au o durată nerezonabilă de timp etc. Acest lucru înseamnă, pe de o parte, o încărcătură semnificativ mai mare a instanţelor de contencios administrativ cu cauze în materia liberului acces la informaţii de interes public, deoarece nu există niciun fel de predictibilitate cu privire la potenţiala rezolvare a speţei care să îi indice reclamantului calea de urmat înainte de a ajunge la proces. Pe de altă parte, în mod automat tot acest întreg angrenaj costă – costurile efective ale procesului, cheltuielile/daunele pe care în anumite situaţii autorităţile publice sunt puse să le plătească atunci când pierd procesele – sunt bani publici, iar lipsa unui interes pentru managerierea mai eficientă din acest punct de vedere înseamnă şi pierderi de resurse. Nu în ultimul rând, insistăm asupra faptului că, în opinia noastră, instanţele trebuie să îşi păstreze, şi din această perspectivă, rolul de a treia putere independentă în stat şi să trateze jurisprudenţa în materie în mod echidistant, fără a manifesta o îngăduinţă mai mare faţă de autorităţile publice – aşa cum pare că se întâmplă în acest moment – ci în spiritul protecţiei dreptului fundamental al cetăţeanului la informare. Toate argumentele enumerate mai sus sunt tot atâtea motive pentru a justifica demersul iniţiat de cei doi parteneri – acela de a pune pe masa puterii judecătoreşti o oglindă cu privire la stadiul actual al lipsei de uniformitate în practica judiciară în materie – cu scopul de a determina schimbări care, într-un final, să deservească interesul public superior. Studiul prefigurează un al doilea instrument, tehnic, care se va constitui într-o serie de recomandări concrete, având la bază speţe, privind unificarea practicii judiciare în materia deciziilor date de instanţe în cauze având obiect comun, selectate pe baza criteriului relevanţei/frecvenţei tipului de informaţie solicitată.

Page 7: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

6

2. Metodologia de cercetare Cercetarea este auto-reprezentativă prin însăşi metodologia utilizată – în sensul în care principalul instrument folosit pentru obţinerea de informaţii a fost chiar legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public, pe baza căreia Institutul pentru Politici Publice a înaintat solicitări către cele 15 Curţi de Apel din România, vizând:

1. Numărul total de cauze având ca obiect legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public soluţionate de Curtea de Apel în anul 2009;

2. Copii ale hotărârilor judecătoreşti definitive emise de Curtea de Apel în cauzele având ca obiect liberul acces la informaţii de interes public în anul 2009;

3. Numărul total de cauze având ca obiect legea nr. 544/2001 privind liberul

acces la informaţii de interes soluţionate de Curtea de Apel în anul 2010;

4. Copii ale hotărârilor judecătoreşti definitive emise de Curtea de Apel în cauzele având ca obiect liberul acces la informaţii de interes public în anul 2010.

În vederea verificării încrucişate a acestor informaţii – un proces care, de altfel, s-a dovedit un experiment interesat şi încă o mostră a lipsei de uniformitate/comunicare între instituţii – a fost transmisă o solicitare distinctă şi Consiliului Superior al Magistraturii, prin care am solicitat:

5. Numărul total de cauze având ca obiect legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes soluţionate de Curţile de Apel în anul 2009, defalcat pe fiecare Curte de Apel;

6. Numărul total de cauze având ca obiect legea nr. 544/2001 privind liberul

acces la informaţii de interes soluţionate de Curţile de Apel în anul 2010, defalcat pe fiecare Curte de Apel.

O a treia metodă de verificare a informaţiilor a fost cea a documentării pe internet, folosind resursele existente ale portalului Jurindex, o platformă iniţiată cu scopul general de unificare a jurisprudenţei în toate materiile, dar unde informaţia existentă în prezent nu a permis identificare tuturor cauzelor transmise în răspunsurile instanţelor (doar o pondere de circa 20% dintre aceste cauze au putut fi identificate în Jurindex).

Page 8: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

7

Perioada de colectare a răspunsurilor a fost prelungită faţă de termenul legal cu aproape o lună, datorită diferitelor aspecte de dificultate în comunicare cu instituţiile vizate – Curţile de Apel, fiind cuprinsă între 16 august şi 30 octombrie. O situaţie deosebită a fost întâlnită în cazul Curţii de Apel Bacău, care pentru a ne transmite copii după hotărârile pronunţate în dosare, ne-au solicitat achitarea unei taxe judiciare de timbru – o practică nemaiîntâlnită la celelalte instanţe. De asemenea, cel mai dificil proces de comunicare a fost la Curtea de Apel Bucureşti (Anexa 2), unde, din cauza volumului mare de documente solicitate (practic, o treime din totalul cauzelor în materia accesului liber la informaţii de interes public sunt la CA Bucureşti), a fost nevoie de deplasări succesive la sediul instituţiei pentru a obţine copiile acestor documente. Exemple de răspunsuri complete furnizate de Curţile de Apel în format electronic sunt cele de la CA Iaşi, CA Oradea, CA Alba Iulia, CA Ploieşti (vezi model în Anexa 3) Informaţiile colectate – un număr total de 876 dosare pe anii 2009 şi 2010 – au fost prelucrate şi introduse într-o bază de date complexă, folosind criterii de sortare a informaţiei, care ulterior au fost şi criterii de analiză statistică, după cum urmează:

- Numărul dosarului finalizat şi anul iniţierii; - Instanţa unde a fost depus; - Categoria instituţiei pârâte; - Localitatea/judeţul unde are sediul instituţia pârâtă; - Categoria de petent (persoană fizică, persoană juridică – cu distincţie

organizaţie neguvernamentală) - Categoria de informaţie solicitată - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere

perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel în recurs (cerere admisă, admisă în

parte, cerere perimată, cerere respinsă) Toate aceste informaţii au fost utilizate în analiza realizată în cadrul prezentului raport, iar baza de date constituie platforma care va sta la baza aplicaţiei on-line ce va permite utilizatorilor accesarea facilă a jurisprudenţei pe legea nr. 544/2001.

Page 9: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

8

2. Aspecte privind practica neunitară a instanţelor în materia accesului la informaţii: cauze şi efecte

2.1 Liberul acces la informaţii de interes public – contextul general

Accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public, constituie un principiu de bază al relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, protejat de Constituţia României şi de documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României.1

Reglementările de bază privind liberul acces la informaţiile de interes public sunt cuprinse în legile naţionale care preiau documente internaţionale. De exemplu în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (art. 19) se prevede că Orice persoană are dreptul la libertatea opiniei şi a expresiei; acest drept include libertatea de a susţine opinii fără nicio interferenţă şi de a căuta, a primi şi a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace, indiferent de frontiere. Similar Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului (art. 10) precum şi Constituţia României (art. 31) garantează că Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de personal. În aplicarea acestor texte au fost adoptate Legea nr. 544 din 2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi respectiv Hotărârea nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Scopul adoptării Legii nr. 544/2001 îl constituie asigurarea accesului liber şi neîngrădit al oricărei persoane la orice informaţii de interes public. Orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile legii, informaţii de interes public (art. 6 alin. 1 din Legea 544/2004 ). În virtutea acestui drept, autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal. Informaţia de interes public se referă la orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei.

1 Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001 şi a fost modificată prin Legea nr. 371/2006, Legea nr. 380/2006, Legea nr. 188/2007. Prin Hotărârea Guvernului nr. 123/2002 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Normele şi Hotărârea au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.167 din 8 martie 2002.

Page 10: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

9

Asigurarea de către autorităţile şi instituţiile publice a accesului la informaţiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relaţii publice sau al persoanei desemnate în acest scop. Atunci când o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în Legea nr. 544/2001, poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Tribunalul, atunci când găseşte întemeiată cererea formulată împotriva autorităţii sau instituţiei publice obligă autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi, dacă sunt cerute şi probate, să plătească despăgubiri morale.

2.2 Principii şi proceduri care guvernează accesul la informaţiile de

interes public

a) Informaţiile de interes public pot fi solicitate verbal sau în scris, la alegere, de către orice persoană. Cererea nu trebuie motivată.

Cererea pentru obţinerea informaţiilor poate fi formulată în scris sau verbal. Cererea scrisă este de preferat deoarece va avea o dată a poştei în raport de care se calculează termenul de răspuns. Cererea scrisă poate fi făcută pentru comunicarea oricărui gen de informaţii de interes public, inclusiv a celor care se comunică din oficiu. O cerere scrisă ilizibil nu poate constitui motiv de refuz al comunicării informaţiilor, deoarece atunci când autoritatea sau instituţia publică întâmpină dificultăţi în identificarea şi difuzarea informaţiei, inclusiv din cauza scrisului ilizibil, trebuia să aducă la cunoştinţa persoanei solicitante, în scris, acest fapt în termen de 10 zile.

Speţa 1:

Instanţa nu a primit apărarea autorităţii publice în sensul că cererea scrisă a fost ilizibilă, fapt care ar fi împiedicat transmiterea informaţiilor solicitate. Chiar dacă potrivit art. 6 alin. 3 lit. b din Legea nr. 544/2001, solicitarea în scris a informaţiilor de interes public trebuie să cuprindă informaţia solicitată, astfel încât să permită autorităţii sau instituţiei publice identificarea informaţiei de interes public, conform art. 7 din aceeaşi lege, dacă se aprecia că sunt dificultăţi în identificarea şi difuzarea informaţiei, inclusiv din cauza scrisului ilizibil, trebuia să aducă la cunoştinţa persoanei solicitante, în scris, acest fapt în termen de 10 zile. Ca urmare, în mod corect, prima instanţă a reţinut conduita culpabilă a autorităţii publice în îndeplinirea obligaţiilor stabilite în Legea nr. 544/2001.2

2 Curtea de Apel Alba Iulia, decizia nr. 2447CA//2010

Page 11: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

10

Solicitarea în scris a informaţiilor de interes public cuprinde următoarele elemente:

a) autoritatea sau instituţia publică căreia i se adresează cererea. Prin autoritate sau instituţie publică se înţelege orice autoritate ori instituţie publică în care se utilizează sau administrează resurse financiare publice: orice regie autonomă, companie naţională, precum şi orice societate comercială aflată sub autoritatea unei autorităţi publice centrale ori locale şi la care statul român sau, după caz, o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic ori majoritar. Pot fi chemate în judecată pentru refuzul de furnizare a informaţiilor de interes public: ministerele, Autoritatea Aeronautică Civilă, Direcţia Generală de Asistenţă Socială, Guvernul României, Administraţia Prezidenţială, Direcţia de taxe, Comisia locală pentru aplicarea legilor fondului funciar, Instituţia Prefectului prin prefect, Municipiul prin primar, Academia de Studii Economice etc. Nu au calitatea de instituţie sau autoritate publică şi nu pot fi chemate în judecată pentru refuzul de furnizare a informaţiilor de interes public, conform Legii nr. 544/2001: Asociaţia Pensionarilor pentru Ajutor de Deces şi Ajutor Reciproc3, Baroul de Avocaţi4, sau asociaţia de proprietari5, ori un funcţionar public ce lucrează într-o instituţie publică6. Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să comunice persoanelor interesate informaţii de interes public la solicitarea acestora, astfel că potrivit legii instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi să plătească daune morale şi/sau patrimoniale. Pot fi chemate în judecată având ca temei dispoziţiile Legii nr.544/2001 autoritatea sau instituţia publică şi nu funcţionarii care lucrează în cadrul acestor instituţii.7

b) informaţia solicitată, astfel încât să permită autorităţii sau instituţiei publice

identificarea informaţiei de interes public; Legea nr. 544/2001 se referă la orice informaţie legată de activitatea unei autorităţi sau instituţii publice, şi anume orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei. Informaţiile de interes public sunt informaţii care privesc

3 Curtea de Apel Alba Iulia, decizia civilă nr. 1818/CA/2010 4 Curtea de Apel Alba Iulia, decizia civilă nr. 340/CA/2010 5 Curtea de Apel Braşov, decizia nr. 441/R/ 2009 6 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia civilă nr. 1259/2010 7 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia civilă nr. 1295/2010

Page 12: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

11

întreaga activitate a instituţiei cu excepţia informaţiilor enumerate de art. 12 din Legea nr.544/2001. Termenul de activitate utilizat de Legea nr.544/2001 priveşte întreaga activitatea a unei autorităţi şi nu doar activitatea principală8. Legea nr. 544/2001 nu impune însă autorităţilor publice întocmirea unor statistici la cererea cetăţenilor. Legea obligă la furnizarea acelor informaţii deţinute la un moment dat şi în forma în care se găsesc la acel moment.9 Instituţia sau autoritatea publică trebuie să comunice informațiile în forma solicitată de petent, atunci când informaţiile solicitate de petent există.

Speţa 2: Petentul a solicitat comunicarea unor informaţii de interes public prin completarea a cinci chestionare de către serviciile publice de apă şi canalizare, de salubrizare, de termoficare, de administrare parcuri şi zone verzi şi de taxe şi impozite locale aflate în subordinea instituţiei solicitate, fără a primi însă răspuns. Informaţiile erau necesare petentului pentru elaborarea unui studiu. Refuzul comunicării acestora a împiedicat finalizarea studiului şi a produs prejudicii în realizarea obiectului de activitate al asociaţiei. Instanţa a reţinut că aceste informaţii au caracter public și trebuiau comunicate.10

c) numele, prenumele şi semnătura solicitantului, precum şi adresa la care se solicită primirea răspunsului.

Adresa şi numele trebuie comunicate complet deoarece în lipsa acestor date solicitantul nu va putea primi informaţiile cerute. Solicitarea şi obţinerea informaţiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condiţiile tehnice necesare, inclusiv în format electronic. În jurisprudenţă s-a stabilit că refuzul unei autorități de a comunica datele solicitate deoarece nu deţine personal de specialitate pentru aceasta activitate nu poate fi acceptată deoarece petentul nu are o alta instituţie de la care să solicite actele de care are nevoie. O instituție nu poate refuza comunicarea informațiilor solicitate întrucât nu dispune de personal, de mijloace şi aceasta i-ar îngreuna activitatea. Aceste susţineri au fost respinse de instanțe deoarece, pentru asigurarea accesului la informaţii, instituţia publică are obligaţia de a organiza compartiment specializat sau a desemna persoane cu atribuţii în acest sens.

8 Curtea de Apel Braşov, decizia nr. 231/R/ 2011. 9 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia civilă nr. 2047/2010. 10 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia civilă nr. 417/2010.

Page 13: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

12

Pe de altă parte, instanțele au apreciat că lipsa mijloacelor nu poate constitui un impediment în comunicarea informațiilor, întrucât există posibilităţi de copiere şi tehnoredactare în măsură să asigure comunicarea informaţiilor, într-o manieră care să fie conformă şi cu prevederile legale care impun protecţia datelor cu caracter personal, dacă este cazul. Disfuncţionalităţile legate de organizarea instituţiilor statului, precum şi sincopele intervenite din cauza modificărilor legislative nu pot fi opuse persoanei care solicită informaţia. Totodată, lipsa de valoare practică şi juridică a documentelor ce vor fi eliberate nu pot constitui temei de refuz al comunicării informațiilor instituţiei solicitate.11

Obligaţia de comunicare din oficiu a anumitor categorii de informaţii nu exclude însă obligaţia de comunicare la cerere, în formele prevăzute de lege și anume, printr-o comunicare directă solicitantului. O soluţie contrară ar greva, de exemplu, dreptul de acces la informaţiile de interes public al persoanelor care, din varii motive, nu au acces la internet sau nu se pot deplasa la sediul autorităţii/instituţiei. O interpretare general valabilă, în spiritul asigurării accesului la astfel de informaţii al oricărei persoane impune concluzia admiterea cererii de comunicare a informaţiilor, inclusiv al celor aflate pe site-ul personei juridice solicitate. Art. 6 al Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, consacră acest drept al persoanelor şi, corelativ, obligaţia autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi modalităţile de comunicare, fără a face vreo distincţie după cum este vorba de informaţii care se comunică din oficiu sau la cerere.12

d) Calitatea procesuală Legea nr. 544/2001 impune obligaţia instituţiilor publice să comunice informaţii cu privire la activitatea lor decurgând din documentele pe care le au posesie. Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana celui chemat în judecată şi cel ce se pretinde că este obligat în raportul dedus judecăţii. Această identitate este justificată de persoana care solicită informațiile prin indicarea obiectului cererii, a motivelor de fapt şi de drept, respectiv prin fundamentarea acestuia, dată fiind deţinerea documentelor care vizează instituția/ autoritatea solicitată. De exemplu, în condiţiile deţinerii documentelor relevante pentru situaţia persoanei care a solicitat informaţia, instituţia care, potrivit reglementărilor legale în vigoare, a preluat arhiva documentelor solicitate nu poate susţine lipsa calităţii sale procesuale.13

11 Curtea de Apel Cluj, decizia civilă nr. 990/2010 12 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia civilă nr. 1961/2010 13 Curtea de Apel Cluj, decizia civilă nr. 990/2010.

Page 14: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

13

Disfuncţionalităţile legate de organizarea instituţiilor statului, precum şi sincopele intervenite din cauza modificărilor legislative nu pot fi opuse persoanei care solicită informaţia. Totodată, lipsa de valoare practică şi juridică a documentelor ce vor fi eliberate nu trebuie să facă obiectul preocupărilor instituţiei solicitate, aceasta neputând să refuze comunicarea informaţiilor e acest temei.14

e) Termenul de răspuns Termenul de răspuns diferă, după cum este vorba despre un refuz al comunicării (în acest caz refuzul comunicării informaţiilor solicitate se motivează şi se comunică în termen de 5 zile de la primirea solicitărilor) sau de comunicarea informaţiilor solicitate. Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea (un termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcţie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa solicitării). În cazul în care durata necesară pentru identificarea şi difuzarea informaţiei solicitate depăşeşte 10 zile, răspunsul se comunică solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiţia înştiinţării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile. Atunci când informaţiile solicitate nu sunt disponibile pe loc, persoana este îndrumată să solicite în scris informaţia de interes public, urmând ca cererea să îi fie rezolvată în termenele de 10 sau 30 de zile. Pentru informaţiile solicitate verbal funcţionarii din cadrul compartimentelor de informare şi relaţii publice au obligaţia să precizeze condiţiile şi formele în care are loc accesul la informaţiile de interes public şi pot furniza pe loc informaţiile solicitate. Informaţiile de interes public solicitate verbal se comunică în cadrul unui program minim stabilit de conducerea autorităţii sau instituţiei publice, care trebuie afişat la sediul acesteia şi care se desfăşoară în mod obligatoriu în timpul funcţionării instituţiei, incluzând şi o zi pe săptămână, după programul de funcţionare. Activităţile de registratură privind petiţiile nu se pot include în acest program şi se desfăşoară separat. Informaţiile de interes public solicitate verbal de către mijloacele de informare în masă vor fi comunicate, de regulă, imediat sau în cel mult 24 de ore. Informaţiile de interes public solicitate verbal de către mijloacele de informare în masă se comunicată, de regulă, imediat sau în cel mult 24 de ore.

f) Reclamaţia administrativă - soluţe în caz de refuz al accesului la informaţii sau răspuns incomplet

14 Curtea de Apel Cluj, decizia civilă nr. 990/2010

Page 15: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

14

În caz de refuz sau întârziere nejustificată, se poate face reclamaţie administrativă. Posibilitatea formulării unei reclamaţii administrative nu constituie procedură prealabilă pentru sesizarea Tribunalului. Legea nr. 544/2001 se aplică cu prioritate faţa de legea generală. Legea nr. 544/2001 nu prevede obligativitatea formulării unei plângeri prealabile aşa cum este ea definită în art.7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În acest caz nu există un act administrativ împotriva căruia sa fie formulată plângere prealabilă. Împotriva refuzului de soluţionare a unei cereri se formulează sesizare pentru acţiune disciplinara împotriva persoanei desemnate în vederea emiterii răspunsului ( art. 21 din legea nr. 544/2001).15 şi nu o plângere prealabilă . Nu orice răspuns se consideră că îndeplineşte cerinţele Legii nr.544/2001. De exemplu, împrejurarea că persoanei solicitante i s-a comunicat un răspuns nu reprezintă îndeplinirea obligaţiilor impuse de dispoziţiile art. 5 şi art. 6 din Legea nr. 544/2001, în condiţiile în care răspunsul invocat nu cuprinde informaţiile solicitate16.

Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităţi ori instituţii publice pentru aplicarea prevederilor Legii nr.544/2001 constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat. Împotriva refuzului se poate depune reclamaţie la conducătorul autorităţii sau al instituţiei publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă de către persoana lezată.

Dacă după cercetarea administrativă reclamaţia se dovedeşte întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamaţiei şi va conţine atât informaţiile de interes public solicitate iniţial, cât şi menţionarea sancţiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat.

15 Au existat cazuri în care autorităţile au confundat plângerea prealabilă, recursul graţios, cu procedura sesizării disciplinare prevăzută de Legea nr. 544/2001 Sunt greşite susţinerile autorităţilor în care se invocă faptul că, deşi Legea nr. 544/2001 nu prevede expres obligativitatea procedurii reclamaţiei administrative, în conformitate cu prevederile act. 15 pct. (2) din H.G. nr. 123 din 7 februarie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, această procedură este obligatorie, în sensul că în cazul în care o persoană consideră că dreptul sau privind accesul la informaţiile de interes public a fost încălcat, acesta se poate adresa cu reclamaţie administrativa conducătorului instituţiei în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă a refuzului de furnizare a informaţiilor de interes public solicitate, urmând ca analizarea reclamaţiei administrative să se efectueze în cadrul "Comisiei de analiza privind încălcarea dreptului de acces la informaţiile de interes public" constituită în cadrul instituţiei conform prevederilor Legii nr. 544/2001 şi a H.G. nr.12312002. Vezi pe larg Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia civilă nr.1932/2010.

16 Curtea de Apel Bacău, decizia civilă nr. 601/2009

Page 16: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

15

Nu orice răspuns dat unei solicitări de informaţii de interes public îndeplineşte cerinţele legii nr. 544/2001. Speţa 3: Împrejurarea că persoanei solicitante i s-a comunicat un răspuns nu reprezintă îndeplinirea obligaţiilor impuse de dispoziţiile art. 5, 6 din Legea nr. 544/2001. În condiţiile în care răspunsul invocat nu cuprinde informaţiile solicitate, făcând doar referiri la menţiunile înscrise pe fluturaşii de salariu comunicaţi lunar celui în cauză, fără a furniza în concret date solicitate de acesta cu privire la punctajele lunare, graficele de lucru şi statele de plată, nu se poate considera că a fost îndeplinită obligaţia legală de comunicare a informaţiei. 17

g) Acţiunea în instanţă Dacă în urma reclamaţiei administrative nu se obţin informaţiile cerute, persoana solicitantă formulează o plângere către tribunal, în termen de 30 de zile de la data expirării termenului de răspuns. Potrivit art. 22 din Legea nr. 544/2001 în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului de comunicare a informaţiilor. Procedura prevăzută de Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public diferă de cea prevăzută în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. În cazul Legii nr. 544/2001, indiferent de faptul că omisiunea răspunsului provine de la o autoritate publică centrală sau locală, competenţa aparţine Tribunalului, iar procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ nu se aplică. Speţa 4:

Atunci când din cuprinsul acţiunii, motivată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare, se solicită instanţei de judecată ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige un ministru să comunice dacă prin bugetul Ministerului s-au acordat despăgubiri conform dispoziţiilor art. 8 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor art. 13 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi

17 CA Bacău, decizia civilă nr. 601/2009

Page 17: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

16

văduvelor de război, aprobate prin H.G. nr. 1217/2003, altele decât cele în cuantum de 1564 lei RON, conform H.G. nr. 130112004, informaţie solicitată prin petiţia din data de 07.04.2010, competenţa aparţine Tribunalului, în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice.18

Conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, în termen de 30 de zile, revocarea în tot sau în parte a acestuia. Totodată conform prevederilor art. 10 aliniatul 1 coroborate cu art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, competenţa aparţine Curţii de Apel 19. În cazul Legii nr. 544/2001, indiferent de faptul că omisiunea răspunsului provine de la o autoritate publică centrală sau locală, competenţa aparţine Tribunalului şi nu se aplică procedura prealabilă. Atunci când o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în Legea nr. 544/2001, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7 din Legea nr. 544/2001.

Speţa 5: Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice

18 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal , sentinţa civilă nr. 5042/2010. 19 CA Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal sentinţa civilă nr. 3481/2009

Page 18: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

17

emitente au autorităţii ierarhic superioare, în termen de 30 de zile, revocarea în tot sau în parte a acestuia. Totodată conform prevederilor art. 10 aliniatul 1 coroborate cu art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, competenţa aparţine Curţii de Apel.20

În aplicarea Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public nu are relevanţă faptul ca pârâta este o instituţie publică centrală, deoarece nu se aplică regulile generale în materie de competenţă ale codului de procedura civilă şi ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Atunci când obiectul cererii de chemare în judecată se încadrează în ipoteza, reglementată de Legea nr. 554/2004 a refuzului nejustificat de soluţionare a unei cereri de către o autoritate publică, potrivit art. 1 din Legea Contenciosului Administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Potrivit art. 2 alin. 2 din aceeaşi lege se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Jurisprudenţa a stabilit constant că în ceea ce priveşte excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile a reclamaţiei administrative fiind vorba despre o pretinsă nesoluţionare în termenul legal a unei cereri, în baza art. 7 alin. 5 raportat la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 plângerea prealabilă nu este obligatorie.

h) Dovedirea unui interes NU este o condiţie pentru solicitarea de informaţii de interes public

Potrivit art. 6 din Legea nr. 544/2001 orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile legii, informaţiile de interes public. Nu se impune justificarea sau probarea unui interes propriu/personal pentru a se formula o cerere de furnizare informaţii publice.21

Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi să plătească daune morale şi/sau patrimoniale, dacă cererea este fondată, fără să se poată admite excepţia lipsei de interes.

Totodată, lipsa de valoare practică şi juridică a documentelor eliberate nu constituie motiv de refuz al comunicării informaţilor.22 Nu prezintă relevanţă faptul

20 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal , sentinţa civilă nr. 3481/2009 21 Curtea de Apel Braşov, decizia nr. 1072/R/ 2010 22 Curtea de Apel Cluj, decizia civilă nr. 990/2010

Page 19: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

18

că persona solicitantă nu a contestat documentele solicitate, atâta timp cât necunoscând informaţiile solicitate nu poate aprecia caracterul conform realităţii al acestora.23

i) Hotărârea tribunalului este supusă recursului.

Împotriva hotărârii tribunalului se poate face recurs la Curtea de Apel. Recursul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă. Atât plângerea, cât şi recursul se judecă în instanţă în procedură de urgenţă şi sunt scutite de taxă de timbru.

Speţa 6:

Cererile întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001 nu se timbrează. În cauză nu sunt incidente prevederile 275 din Codul de procedură civilă, referitoare la exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată, întrucât obligaţia de furnizare a informaţiilor de interes public trebuie îndeplinită într-un anumit termen, la expirarea căruia debitorul este de drept în întârziere.24 Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii (art. 301 din Codul de procedură civilă ). Recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, de 15 zile de la comunicare (art. 303 din Codul de procedură civilă ) Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a declarat anterior acestui moment. Cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni: indicarea hotărârii care se atacă, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, semnătura. Recursul nu se limitează la motivele din art. 304 din Codul de procedură civilă , având un caracter general, deoarece art. 304/1 din Codul de procedură civilă prevede că orice obiecţiune cu privire la hotărârea tribunalului poate fi luată în discuţie la recurs.

Decizia Curţii de Apel este definitivă şi irevocabilă.

2.3 Categorii de informaţii de interes public şi excepţii

Dreptul de a avea acces la informaţiile de interes public este garantat prin lege, iar comunicarea informaţiilor se realizează din oficiu sau la cerere. În cazul informaţiilor comunicate din oficiu, autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să publice şi să actualizeze anual un buletin informativ cu acest conţinut. Totodată autorităţile publice sunt obligate să dea din oficiu publicităţii un raport periodic de 23 Curtea de Apel Bacău, decizia nr. 940/2009 24 Curtea de Apel Bacău , decizia nr. 706/2009, Curtea de Apel Alba Iulia, decizia nr. 5/CA/2010

Page 20: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

19

activitate, cel puţin anual, care este publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.

Legea reglementează informaţii pe care instituţia publică este obligată să le facă publice fără a exista o solicitare în acest sens. Astfel, fiecare autoritate sau instituţie publică are obligaţia să comunice din oficiu următoarele informaţii de interes public: a) actele normative care reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţii sau instituţiei publice; b) structura organizatorică, atribuţiile departamentelor, programul de funcţionare, programul de audienţe al autorităţii sau instituţiei publice; c) numele şi prenumele persoanelor din conducerea autorităţii sau a instituţiei publice şi ale funcţionarului responsabil cu difuzarea informaţiilor publice; d) coordonatele de contact ale autorităţii sau instituţiei publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail şi adresa paginii de Internet; e) sursele financiare, bugetul şi bilanţul contabil; f) programele şi strategiile proprii; g) lista cuprinzând documentele de interes public; h) lista cuprinzând categoriile de documente produse şi/sau gestionate, potrivit legii; i) modalităţile de contestare a deciziei autorităţii sau a instituţiei publice în situaţia în care persoana se consideră vătămată în privinţa dreptului de acces la informaţiile de interes public solicitate. Accesul la aceste informaţii se realizează fie prin afişare la sediul autorităţii sau al instituţiei publice ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de informare în masă, în publicaţii proprii, precum şi în pagina de Internet proprie, fie prin consultarea lor la sediul autorităţii sau al instituţiei publice, în spaţii special destinate acestui scop.

Orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile legii, informaţiile de interes public. De exemplu, autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să pună la dispoziţia persoanelor interesate contractele de privatizare , prin consultarea la sediul acestora. Orice autoritate contractantă, astfel cum este definită prin lege, are obligaţia să pună la dispoziţia persoanei fizice sau juridice interesate, în condiţiile legii, contractele de achiziţii publice.

În cazul în care solicitarea de informaţii implică realizarea de copii de pe documentele deţinute de autoritatea sau instituţia publică, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, în condiţiile legii. De asemenea, persoanele care efectuează studii şi cercetări în folos propriu sau în interes de serviciu au acces la fondul documentaristic al autorităţii sau al instituţiei publice pe baza solicitării personale, în condiţiile legii.

Anumite informaţii sunt însă exceptate de la comunicare. Accesul la informaţiile de interes public constituie principiul, astfel încât decizia de refuz al comunicării este întemeiată doar dacă se bazează pe una dintre excepţiile prevăzute în art. 12 din legea nr. 544/2001. Excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare pentru

Page 21: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

20

a nu lipsi de substanţă dreptul consacrat de lege.25 Astfel, analiza necesară soluţionării unei cereri de acces la documente trebuie să aibă un caracter concret. Simplul fapt că un document priveşte un interes protejat de o excepţie nu poate fi suficient pentru a justifica aplicarea acesteia din urmă. Riscul de a se aduce atingere unui interes protejat trebuie să fie previzibil în mod rezonabil şi nu pur teoretic. Analiza pe care trebuie să o facă o instituţie publică sau o autoritate publică pentru a aplica o excepţie trebuie efectuată în mod concret.26 Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, următoarele informaţii:

a) informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii. Informaţiile clasificate sunt informaţiile, datele, documentele de interes pentru securitatea naţională, care, datorită nivelurilor de importanţă şi consecinţelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate.27

Orice persoană fizică sau juridică română poate face contestaţie la autorităţile care au clasificat informaţia respectivă, împotriva clasificării informaţiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum şi împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestaţia se soluţionează în condiţiile legii contenciosului administrativ.28

Este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informaţiilor care, prin natura sau conţinutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetăţenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucţionarea justiţiei.29 De asemenea se interzice clasificarea ca secrete de stat a informaţiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la informaţiile de interes public, restrângerii ilegale a

25 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia civilă nr.1014/2009 26 Kuijer/Consiliul, T-188/98, Rec.,p.II-1959, pct.38, http://curia.europa.eu/jurisp/cgi-bin/gettext.pl?lang=en&num=7999953T19980188&doc=T&ouvert=T&seance=ARRET , Verein für Konsumenteninformation /Comisia, T-2/03, Rec., p.II-1 121, pct. 69 şi 72, http://curia.europa.eu/jurisp/cgi-bin/gettext.pl?lang=en&num=79949586T19030002&doc=T&ouvert=T&seance=ARRET , Franchet şi Byk/Comisia, T-48/05, punctul 115, http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=65459&pageIndex=0&doclang=en&mode=doc&dir=&occ=first&part=1&cid=29487 27 Art. 15 din Legea Nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002 28 Art. 20 din Legea Nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002 29 Art. 33 din Legea Nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002

Page 22: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

21

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime.30 Nicio persoană nu are dreptul să facă publice activităţi secrete privind siguranţa naţională, prevalându-se de accesul neîngrădit la informaţii, de dreptul la difuzarea acestora şi de libertatea de exprimare a opiniilor.

Divulgarea, prin orice mijloace, de date şi informaţii secrete care pot aduce prejudicii intereselor siguranţei naţionale, indiferent de modul în care au fost obţinute, este interzisă şi atrage, potrivit legii, răspunderea celor vinovaţi.31

Informaţiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituţie publică nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate şi constituie informaţii de interes public.

În categoria informaţiilor secrete de stat sunt cuprinse informaţiile care reprezintă sau care se referă la: sistemul de apărare a ţării şi elementele de bază ale acestuia, operaţiile militare, tehnologiile de fabricaţie, caracteristicile armamentului şi tehnicii de luptă utilizate exclusiv în cadrul elementelor sistemului naţional de apărare; planurile, precum şi dispozitivele militare, efectivele şi misiunile forţelor angajate; cifrul de stat şi alte elemente criptologice stabilite de autorităţile publice competente, precum şi activităţile în legătură cu realizarea şi folosirea acestora; organizarea sistemelor de protecţie şi apărare a obiectivelor, sectoarelor şi la reţelele de calculatoare speciale şi militare, inclusiv la mecanismele de securitate a acestora; datele, schemele şi programele referitoare la sistemele de comunicaţii şi la reţelele de calculatoare speciale şi militare, inclusiv la mecanismele de securitate a acestora; activitatea de informaţii desfăşurată de autorităţile publice stabilite prin lege pentru apărarea ţării şi siguranţa naţională; mijloacele, metodele, tehnica şi echipamentul de lucru, precum şi sursele de informaţii specifice, folosite de autorităţile publice care desfăşoară activitate de informaţii; hărţile, planurile topografice, termogramele şi înregistrările aeriene efectuate la scări de zbor mai mari de 1:20.000, pe care sunt reprezentate elementele de conţinut sau obiective clasificate secrete de stat; studiile, prospecţiunile geologice şi determinările gravimetrice cu densitate mai mare de un punct pe kilometru pătrat, prin care se evaluează rezervele naţionale de metale şi minereuri rare, preţioase, disperse şi radioactive, precum şi datele şi informaţiile referitoare la rezervele materiale, care sunt în competenţa Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat; sistemele şi planurile de alimentare cu energie electrică, energie termică, apă şi alţi agenţi necesari

30 Art. 24 alin. 5 din Legea Nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002 31 Art. 12 din Legea nr. 51 din 29 iulie 1991 privind siguranţa naţională a României

Page 23: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

22

funcţionării obiectivelor clasificate secrete de stat; activităţile ştiinţifice, tehnologice sau economice şi investiţiile care au legătură cu siguranţa naţională ori cu apărarea naţională sau prezintă importanţă deosebită pentru interesele economice şi tehnico-ştiinţifice ale României; cercetările ştiinţifice în domeniul tehnologiilor nucleare, în afara celor fundamentale, precum şi programele pentru protecţia şi securitatea materialelor şi a instalaţiilor nucleare; emiterea, imprimarea bancnotelor şi baterea monedelor metalice, machetele emisiunilor monetare ale Băncii Naţionale a României şi elementele de siguranţă ale însemnelor monetare pentru depistarea falsurilor, nedestinate publicităţii, precum şi imprimarea şi tipărirea hârtiilor de valoare de natura titlurilor de stat, a bonurilor de tezaur şi a obligaţiunilor de stat; relaţiile şi activităţile externe ale statului român, care, potrivit legii, nu sunt destinate publicităţii, precum şi informaţiile altor state sau organizaţii internaţionale, faţă de care, prin tratate ori înţelegeri internaţionale, statul român şi-a asumat obligaţia de protecţie.

b) informaţiile privind deliberările autorităţilor, precum şi cele care privesc

interesele economice şi politice ale României, dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate, potrivit legii;

c) informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurenţei loiale, potrivit legii;32

d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii.33 Informaţiile cu privire la datele personale care se referă la capacitatea unui cetăţean de a exercita o funcţie publică sunt informaţii publice conform art. 14 alin. 1 din Legea nr.544/2001). Informaţiile cu privire la datele personale ale cetăţeanului pot deveni informaţii de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcţii publice.

Totodată în sensul art. 12 din Legea nr. 544/2001, nu trebuie avute în vedere şi datele ce îl privesc personal pe solicitant, acesta fiind în măsură să le facă sau nu publice, după comunicare cu atât mai mult cu cât îi sunt necesare pentru a justifica şi dovedi un drept recunoscut de exemplu, prin legea pensiilor.

Pentru a nu încălca legislaţia vizând protecţia datelor cu caracter personal a altor persoane şi, respectiv, a evita aducerea la cunoştinţa intimatului a

32 Combaterea concurenţei neloiale este reglementată prin Legea nr. 11/1991, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 24 din 30 ianuarie 1991, modificată prin Legea nr. 298/2001, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 313 din 12 iunie 2001 33 Legea nr. 677/2001 cu privire la protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 790 din 12 decembrie 2001.

Page 24: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

23

altor date ce nu îl vizează, recurenta are posibilitatea tehnică să procedeze la creionarea acestor informaţii cu marker, fie la o nouă tehnoredactare, respectiv să emită un act care să cuprindă date din statele de plată numai cu privire la perioada şi persoana solicitantă34.

Speţa 7: Referitor la obligarea autorităţii de a comunica informaţiile tribunalul a reţinut că, deşi suntem în prezenţa unor date personale, sunt incidente prevederile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora „Informaţiile cu privire la datele personale ale cetăţeanului pot deveni informaţii de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcţii publice”. Instituţia solicitată nu a făcut dovada, eventual prin punerea actului invocat la dispoziţia instanţei, iar aceasta să decidă în raport de concluzia la care ajunge, cu privire la pretinsa existenţă, în cuprinsul actului solicitat, a unor date cu caracter personal, altele decât numele persoanei. Numele persoanei şi asocierea acestui nume cu funcţia publică, cunoscute, de altfel, persoanei solicitante, sunt aspecte de interes public, strâns legate de calitatea de funcţionar public a persoanei vizate, singura informaţie pe care o aducea în plus răspunsul la solicitarea reclamantului fiind data la care au încetat raporturile de serviciu cu Primăria ale persoanei în cauză, chestiune care nu poate fi subsumată informaţiilor privind „datele personale”.35

Împrejurarea că informaţiile solicitate conţin date cu caracter personal nu înlătură obligaţia de comunicare a acestora, doar o circumstanţiază, informaţiile trebuind a parveni persoanei solicitante cu aceste date protejate.36

Informaţiile publice de interes personal nu pot fi transferate între autorităţile publice decât în temeiul unei obligaţii legale ori cu acordul prealabil în scris al persoanei care are acces la acele informaţii. De exemplu, identitatea şi adresele persoanelor din cadrul primăriei şi din afara acesteia care au iniţiat lucrarea şi au participat la executarea ei privesc date cu caracter personal care nu pot face obiectul Legii 544/2001, exceptarea lor realizându-se prin art. 12 alin. 1 lit. d din acest act normativ.37

34 Curtea de Apel Cluj, decizia civilă nr. 990/2010 35 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia civilă nr. 1961/2010 36 Curtea de Apel Alba Iulia, decizia nr. 633/CA/2009 37 Curtea de Apel Alba Iulia, decizia nr. 1981/CA/2010

Page 25: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

24

Speţa 8: Potrivit prevederilor Legii nr. 544/2001, precum şi Legii nr. 677/2001, informaţiile pot fi comunicate solicitantului numai dacă acesta dovedeşte existenţa unui interes legitim în sensul art. 14 din Legea nr. 544/2001 şi art. 5 lit. c şi d din Legea nr. 677/2001, dovadă pe care persoana solicitantă nu a făcut-o în cauză în mod indubitabil. Motivaţia arătată nu ilustrează existenţa unui interes legitim în sensul prevederilor legale amintite mai sus, reclamantul având posibilitatea legală ca, în măsura în care suspectează persoanele din conducerea asociaţiei de locatari de comiterea unor acte nelegale, să sesizeze organele administrative fiscale ori poliţieneşti sau organele de urmărire penală pentru efectuarea unor verificări, cercetări prin intermediul cărora să stabilească adevărul privind activităţile desfăşurate în cadrul asociaţiei de locatari din care face parte şi reclamantul. Prin urmare, persoana nemulţumită are la îndemână căi legale prin care poate să lămurească suspiciunile privind legalitatea unor acte şi fapte ale conducerii asociaţiei de locatari, fără a se încălca prevederile legale referitoare la protecţia datelor cu caracter personal aşa cum a fost ea reglementată de lege. Legea nr. 544/2001 se completează cu Legea nr. 677/2001, cele două acte normative aplicându-se prin corelaţie, prin coroborare, nu în mod exclusiv unul faţă de celălalt, câtă vreme acestea două sunt în vigoare. O lege nouă, pe de altă parte, nu poate să abroge prevederi ale unei legi ulterioare, ci, cel mult, dispoziţii dintr-o lege anterioară, însă regula de tehnică legislativă uzitată în sistemul naţional de drept o constituie abrogarea explicită a altor norme juridice de către legea mai nouă. Legea nr. 677/2001 este ulterioară Legii nr. 544/2001, acestea având dispoziţii care reglementează domenii în realitate diferite, cu unele interferenţe, în materia furnizării publice a informaţiilor cu caracter personal, domeniu pentru care legiuitorul a stabilit clar concurenţa normelor din cele două acte normative, în sensul aplicării coroborate a celor două categorii de norme juridice, punctual pentru fiecare stare de fapt în parte, fără vreun efect abrogator al uneia dintre cele două legi faţă de cealaltă.38

Registrul declaraţiilor de avere şi registrul declaraţiilor de interese au caracter public. Tot act public este şi actul de numire al persoanei desemnate în baza art. 9 alin. 1 din Legea nr. 144/2007. Informaţiile cu privire la datele personale ale cetăţeanului, respectiv cele care privesc o persoană fizică identificată sau identificabilă pot deveni informaţii de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcţii publice.

Prelucrarea codului numeric personal sau a altor date cu caracter personal având o funcţie de identificare de aplicabilitate generală poate fi efectuată numai dacă prelucrarea - în conţinutul acestei noţiuni intrând şi dezvăluirea către terţi prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod a

38 Curtea de Apel Braşov, decizia nr. 541/R/15 iunie 2010

Page 26: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

25

acestor date cu caracter personal - este prevăzută în mod expres de o dispoziţie legală. Transmiterea către terţi a unor copii de pe registrul declaraţiilor de avere sau de pe registrul declaraţiilor de interese se prelucrează, în sensul Legii nr. 677/2001, date cu caracter personal ale persoanei care ocupă o funcţie publică în cadrul Administraţiei Prezidenţiale, respectiv cele privind tipul cărţii de identitate, seria şi numărul acesteia (date care se regăsesc într-una dintre coloanele respectivelor registre, conform modelului acestora, aprobat prin HG nr. 175/2008), această operaţiune poate fi efectuată - chiar şi în raport cu dispoziţiile Legii nr. 677/2001 - întrucât este prevăzută în mod expres de o dispoziţie legală, adică de prevederile sus-citate ale Legii nr. 144/2007.39

e) informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare,

dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare;

f) informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces. Analiza acestui text relevă faptul că excepţia vizează în primul rând informaţii privind procedurile judiciare. Aşadar autoritatea publică trebuie să se afle în primul rând în posesia acestor informaţii, adică să fie parte în litigiu sau să aibă calitatea de autoritate judiciară. Dacă niciuna din aceste ipoteze nu este întrunită, recurenta fiind autoritate publică locală care nu este parte în litigiu, faptul că informaţiile solicitate de reclamant ar putea fi folosite într-un proces civil nu le conferă acestora calitatea de informaţii privind procedurile judiciare.

În al doilea rând este necesar ca o astfel de informaţie să fie de natură a aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces. Aici se regăsesc informaţiile care nu sunt publice (cum sunt de exemplu cele din faza de urmărire penală) ori cele care ar putea leza un drept fundamental sau un interes legitim.

Aspectele legate de respectarea regulilor de desfăşurare a licitaţiilor privind bunuri de interes public nu pot avea niciodată acest caracter, ele fiind esenţialmente publice.

Raţionamentul conform căruia nu pot fi comunicate informaţii legate de aceste aspecte pentru că există un litigiu pe rol cu privire la corectitudinea licitaţiilor este eronat întrucât în această manieră nu se protejează un interes legitim (recunoscut şi protejat de lege), atâta timp cât scopul procedurii jurisdicţionale este tocmai relevarea adevărului judiciar.40

39 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 2026/2010. 40 Curtea de Apel Alba Iulia, decizia nr. 339/CA/2010

Page 27: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

26

g) informaţiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor.

Orice persoană fizică sau juridică română poate face contestaţie la autorităţile care au clasificat informaţia respectivă, împotriva clasificării informaţiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum şi împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestaţia se soluţionează în condiţiile legii contenciosului administrativ.41

Este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informaţiilor care, prin natura sau conţinutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetăţenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucţionarea justiţiei.42 De asemenea se interzice clasificarea ca secrete de stat a informaţiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la informaţiile de interes public, restrângerii ilegale a exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime.43

Nicio persoană nu are dreptul să facă cunoscute activităţi secrete privind siguranţa naţională, prevalându-se de accesul neîngrădit la informaţii, de dreptul la difuzarea acestora şi de libertatea de exprimare a opiniilor.

Divulgarea, prin orice mijloace, de date şi informaţii secrete care pot aduce prejudicii intereselor siguranţei naţionale, indiferent de modul în care au fost obţinute, este interzisă şi atrage, potrivit legii, răspunderea celor vinovaţi.44

Informaţiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituţie publică nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate şi constituie informaţii de interes public.

41 Art. 20 din Legea Nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002 42 Art. 33 din Legea Nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002 43 Art. 24 alin 5 din Legea Nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002 44 Art. 12 din Legea nr. 51 din 29 iulie 1991 privind siguranţa naţională a României

Page 28: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

27

3. Jurisprudenţa în cifre Analizând toate cele 876 de cauze identificate la nivelul tuturor Curţilor de Apel din România în materia legii privind liberul acces la informaţii de interes public cuprinse în eşantionul de documentare care face şi obiectul aplicaţiei ce urmează a fi elaborată de Institutul pentru Politici Publice în cadrul proiectului45 am putut constata o serie de şabloane care sunt reprezentative din punct de vedere statistic. În primul rând, în ceea ce priveşte distribuţia cauzelor la nivel naţional, cea mai mare încărcătură o are Curtea de Apel Bucureşti – practic o treime din numărul de cauze înaintate la nivel naţional în baza legii nr. 544/2001 ajung pe rolul acestei instanţe – urmată de Curtea de Apel Ploieşti, respectiv de CA Craiova, aşa cum se poate vedea în graficul de mai jos.

Grafic 1: Distribuţia cauzelor în materia accesului la informaţii la nivelul Curţilor de Apel

45 IPP va lansa o aplicaţie electronică ce va permite utilizatorilor identificarea jurisprudenţei pe legea nr. 544/2001 în funcţie de o serie de criterii complexe de căutare.

Page 29: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

28

În tabelul de mai jos este prezentată situaţia cauzelor având ca obiect încălcarea dreptului de liber acces la informaţiile de interes public pe toate cele 15 Curţi de Apel, în perioada 2009 – 2010:

CA Bucureşti 268CA Ploieşti 184CA Craiova 98CA Timişoara 65CA Cluj 62CA Galaţi 29CA Constanţa 27CA Braşov 24CA Bacău 23CA Oradea 23CA Piteşti 21CA Alba Iulia 19CA Suceava 17CA Iaşi 14CA Târgu Mureş 2

În materia numărului efectiv de cauze soluţionate în perioada cuprinsă între 2006 şi 2011 (la data finalizării documentării), cele mai multe dosare au fost soluţionate de instanţe în anul 2009 – cu 60% mai multe decât în anul precedent. Situaţia a urmat apoi un trend descrescător, în 2010 instanţele soluţionând cu 30% mai puţine dosare în materia legii nr. 544 – vezi Grafic 2. Acest indicator este relevant însă numai în măsura în care îl raportăm la numărul de cauze în materie ajunse pe rolul instanţelor, respectiv data la care au fost înregistrate acestea analiză care la acest moment nu poate fi făcută cu rigurozitate decât pentru anii 2009 şi 2010.

Page 30: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

29

Grafic 2: Numărul de cauze în materia legii nr. 544 soluţionate de instanţe

În ceea ce priveşte soluţia dată de prima instanţă, constatăm că în cea mai mare parte, instanţele resping acţiunile înaintate în baza legii nr. 544/2001 – 61,5% dintre aceste acţiuni fiind respinse de Tribunale. Multe dintre cererile respinse vizează informaţii privind drepturi de moştenire, refacerea dreptului de proprietate, situaţia unor minori, furnizarea de informaţi necesare anchetelor/articolelor de presă, implicarea în soluţionarea unor probleme personale, dar şi informaţii care, în opinia autorilor, intră indubitabil în sfera informaţiilor de interes public, de exemplu: cheltuirea banului public pentru amenajarea unor locuri de joacă, numele , evenimentul, bugetul alocat, lista de colaboratori pentru fiecare eveniment şi sumele de bani încasate din sponsorizări şi destinaţia acestora – solicitare vizând activitatea unor Primării. La acest moment, se impune o analiză amănunţită cu privire la justificarea instanţelor pentru respingerea acţiunilor care nu poate fi realizată întrucât nu toate hotărârile comunicate explicitează în clar tipul informaţiei solicitate (de ex. foarte multe hotărâri fac referire la obligarea pârâtei să comunice informaţiile publice solicitate prin cererea nr. X, fără să menţioneze la ce se referă aceste hotărâri). Dat fiind însă numărul mare de respingeri, anticipăm că unele dintre soluţiile date în primă instanţă nu se circumstanţiază exclusiv excepţiilor prevăzute de legea privind liberul acces la informaţiile de interes public descrise mai sus şi solicităm,

Page 31: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

30

pe această cale, investigaţii suplimentare cu privire la acestea, în măsura în care ele nu au fost recurate.

Grafic 3: Distribuţia soluţiilor date de prima instanţă

539

156 142

36

0

100

200

300

400

500

600

Cereri respinse  Cereri admise în parte 

Cereri admise Cereri perimate 

Doar 34% dintre acţiunile înaintate în baza legii privind liberul acces la informaţii de interes public sunt admise (în totalitate sau în parte) în prima instanţă. Grafic 4: Distribuţia soluţiilor finale la cauzele având ca obiect legea nr. 544/2001

Page 32: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

31

Dintre cererile respinse de prima instanţă, în 17% dintre cazuri Curtea de Apel admite recursul (în totalitate sau în parte). Dintre acestea, 29% sunt formulate de reclamanţi şi 71% de instituţiile pârâte. Exemple de informaţii solicitate pentru care Curţile de Apel admit recursul: cheltuirea banului public cu societăţile de audit, actul administrativ de înfiinţare a comisiei de disciplina din cadrul Serviciului Public Finanţe Locale şi nominalizarea membrilor, informaţii privind angajarea funcţionarilor publici în instituţii publice (calificări, concurs de ocupare a funcţiei), numărul de cereri de redobândire a cetăţeniei române formulate de cetăţeni ai Republicii Moldova, numărul şi anul înfiinţării unor secţii consultare de pe teritoriile Republicii Polonia, Federaţia Rusă, Republica Arabă Siriană, condiţii de pregătire a documentaţiilor tehnico-economice şi financiare pentru licitaţii, informaţii privind procesul de achiziţii publice etc. Grafic 5: Ponderea proceselor câştigate de reclamanţi/instituţii pe Curţi de Apel

Page 33: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

32

Grafic 6: Distribuţia pe categorii de iniţiatori ai recursului

609

234

36

0

100

200

300

400

500

600

700

Reclamantul  Instituţia pârâtă Ambii

În mod previzibil, cele mai multe recursuri sunt iniţiate de reclamant (70%), urmate de cele înaintate de instituţia pârâtă (26,7%). Sunt şi situaţii în care ambele părţi fac recurs. O problemă veritabilă în privinţa proceselor privind liberul acces la informaţii de interes public este reprezentată de durata procesului. Cu o durată medie de 7,4 luni, avem însă cauze care au stat pe rolul instanţelor până la soluţionare peste 52 de luni, ceea ce înseamnă peste 4 ani (Anexa 4). Nu putem vorbi, în acest caz, de o rezonabilitate a termenelor în cazul unor asemenea procese, întrucât informaţia solicitată, la data obţinerii ei, poate să fie demult perimată. În graficul de mai jos se poate urmări situaţia variaţiei duratei proceselor în cauzele având ca obiect legea privind liberul acces la informaţii de interes public.

Page 34: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

33

Grafic 7: Durata proceselor având ca obiect legea nr. 544/2001

Instituţiile care sunt acţionate cel mai frecvent în judecată de cetăţeni sunt Primăriile – nu mai puţin de 37% din cauzele soluţionate de instanţe au fost împotriva acestei categorii de autorităţi. Interesant este că pe următorul loc în această ierarhie se regăsesc, separat, Primarii (un aspect comentat pe larg în capitolul anterior privind identitatea persoanei reclamate) – cu o pondere de 7%. Şi consiliile locale sunt reprezentate distinct în această ierarhie – totalizând şi ele un procent de 3,5% din cauze. Practic, adunând cele 3 categorii ajungem la concluzia că cele mai multe procese de încălcare/îngrădire a dreptului liber de informare au ca pârât administraţia locală - primăria (48,5%). În acest clasament se mai regăsesc, dintre instituţiile centrale de această dată – Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Administraţiei şi Internelor. În cazul celei de-a doua instituţii, de menţionat că este posibilă o situaţie similară cu cea de mai sus atunci când avem de a face separat în acest clasament cu procese iniţiate în baza legii 544 în contencios administrativ împotriva poliţiei. În fine, regăsim printre pârâţi şi Prefecturi, Tribunale sau Universităţi. Situaţia numărului de cauze în cifre absolute pe fiecare categorie de instituţie pârâtă se regăseşte în graficul de mai jos:

Page 35: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

34

Grafic 8: Situaţia numărului de cauze pe categorie de instituţie pârâtă

Cât despre cei care solicită cel mai frecvent informaţii folosind legea accesului la informaţii, aceştia sunt cetăţenii (persoanele fizice) într-o proporţie de 74% (vezi Grafic 9).

Page 36: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

35

În ceea ce priveşte categoriile de informaţii solicitate, cel mai frecvent petenţii au cerut informaţii cu privire la :

- Reconstituirea dreptului de proprietate/fond funciar; - Salarizarea funcţionarilor (inclusiv informaţii privind modul de calcul al

propriului salariu) - Măsuri privind dosare penale; - Cheltuieli efectuate din bani publici; - Cereri de dobândire/redobândire a cetăţeniei române – în cazul

acestei ultime categorii se remarcă situaţia interesată a folosirii acestui instrument legal de către cetăţeni străini pe teritoriul României (în special cetăţeni ai Republicii Moldova).

În cele mai multe cazuri (peste 97%), în acţiunile formulate în instanţă nu sunt cerute cheltuieli de judecată. O explicaţie în acest sens poate fi şi aceea că multe dintre aceste acţiuni sunt formulate în nume propriu de petenţi şi nu prin avocat. Se constată că atunci când totuşi petenţii cer cheltuieli de judecată, instanţa le aprobă în cea mai mare parte, la cuantumul solicitat. Referitor la cuantumul daunelor solicitate în aceste procese, nu este relevantă o analiză statistică, deoarece marja de variaţie este mult prea mare – în cazul multor procese petenţii nu cer daune, în schimb alţii solicită daune de 1 milion de euro în cazul unor cereri care sunt respinse de instanţa sesizată pe fond. Totuşi, este important de remarcat faptul că, în anumite situaţii, instanţele acordă daune, cuantumul acestora situându-se, ca medie, în jurul valorii de 100 lei/zi de întârziere în comunicarea răspunsului (acordate, deopotrivă, persoanelor fizice şi persoanelor juridice). Curţile de Apel în cazul cărora este cea mai frecventă acordarea de daune sunt CA Bucureşti şi CA Timişoara.

Page 37: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

36

4. Concluzii Aşa cum arătam în secţiunea introductivă a prezentului raport, problema de fond referitoare la procesele pe rolul instanţelor de contencios administrativ în materia legii privind liberul acces la informaţii de interes public este aceea a lipsei de predictibilitate în ceea ce priveşte soluţiile în cauze similare. Lipsa de unitate a practicii judiciare în materie, precum şi faptul că aceste hotărâri nu sunt făcute cunoscute persoanelor interesate face ca numărul cererilor respinse – datorită faptului că, în cele mai multe cazuri, informaţia solicitată nu este de interes public – este în continuare destul de mare. Probabilitatea ca un petent să câştige un proces împotriva unei autorităţi publice este destul de mică, de 30% şi ea scade în măsura în care soluţia primei instanţe este atacată cu recurs la Curtea de Apel. Instituţia cea mai frecvent atacată în instanţă este Primăria (sau după caz, în toate formele de identitate a persoanei reclamate – Primar, Consiliu Local). În parte acest lucru se explică şi prin numărul mare al acestor instituţii în raport cu alte categorii (ex: instituţii judeţene sau autorităţi centrale), dar şi prin faptul că cea mai mare parte a informaţiilor solicitate sunt în directă legătură cu activitatea autorităţii locale (ex: probleme de proprietate, fond funciar, salarizare etc.) Durata proceselor în instanţă este, de multe ori un factor descurajant şi devine în sine un factor care îngrădeşte liberul acces la informaţii de interes public, unele dintre aceste procese putând să ajungă şi până la 4 ani până la soluţia finală. De aceea, demersul de faţă, care este precursorul unui instrument practic dedicat în special magistraţilor din secţiile de contencios administrativ care judecă acest tip de speţe (Ghidul pentru unificarea jurisprudenţei) se doreşte a fi primul pas în intenţia celor doi parteneri de proiect de a contribui cu informaţii cât mai exacte la nevoia de a face paşi în direcţia unificării practicii judiciare la nivelul instanţelor din România în această materie. În egală măsură, iniţiativa IPP şi UNJR este destinată a veni şi în sprijinul potenţialilor solicitanţi – persoane fizice sau juridice - care, având la dispoziţie o bază de date care să permită cercetarea jurisprudenţei în materia cauzelor pe legea nr. 544, pot lua decizii în cunoştinţă de cauză înainte de a iniţia un proces, suprapunându-l peste alte cauze similare. În acest fel, potenţialul iniţiativei demarate prin proiect este acela de a scădea numărul cauzelor ajunse pe rolul instanţelor de contencios administrativ, în măsura în care un asemenea instrument este popularizat în mod consecvent şi de autorităţile puterii judecătoreşti de la toate nivelurile şi integrat în actuala platformă Jurindex.

Page 38: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

37

Ne manifestăm încrederea că informaţiile prezentate în cadrul acestui raport vor fi utilizate în mod nemijlocit de Consiliul Superior al Magistraturii prin intermediul structurilor sale specializate – Biroul de statistică judiciară şi Direcţia legislaţie, documentare şi contencios în scopul enunţat încă din preambul. Nu în ultimul rând, informaţiile cuprinse în raport sunt structurate astfel încât Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată prelua şi adapta ulterior pentru iniţierea unui recurs în interesul legii, cu scopul de a contribui efectiv la unificarea jurisprudenţei în domeniu.

Page 39: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

38

Anexa 1 – Răspunsul CA Bacău la solicitarea iniţială a IPP

Page 40: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

39

Page 41: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

40

Anexa 2: Răspunsul CA Bucureşti

Page 42: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

41

Anexa 3: Răspunsul CA Iaşi – model de bună practică

Page 43: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

42

Anexa nr. 4: Copia hotărârii definitive a instanţei în cazul procesului cu cea mai lungă durată

Page 44: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

43

Page 45: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

44

Page 46: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

45

Page 47: ACCESUL (NE)ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII DE - Soluţia în primă instanţă (cerere admisă, admisă în parte, cerere perimată, cerere respinsă) - Soluţia dată de Curtea de Apel

46