ACADEMIA ROMANA INSTITUTUL DE ISTORIE N.IORGA REVISTA

ACADEMIA ROMANAINSTITUTUL DE ISTORIE "N.IORGA"

REVISTAISTORICA.

Fondator N. iota

Serie noud, tomul XIII, 2002

5 6Septembrie Decembrie

14:

r

4

:

44,

www.dacoromanica.ro

ACADEMIA ROMANA

INSTITUTUL DE ISTORIE "N. IORGA"

COLEGIUL DE REDACTIE

CORNELIA BODEA (redactor KJ), IOAN SCURTU (redactor Kf adjunct),NAGY PIENARU (redactor responsabil), VENERA ACHIM (redactor)

"REVISTA ISTORICA" apare de 6 ori pe an.

La revue "REVISTA ISTORICA" parait 6 fois Pan.

"REVISTA ISTORICA" is published in six issues per year.

REDACTIA:

NAGY PIENARU (redactor responsabil)VENERA ACHIM (redactor)

ECATERINA PETRESCU (redactor)IOANA VOIA (traduccrtor)

MIHAELA VLADULESCU (tehnoredactor)

Manuscrisele, cdrtile §i revistele pentru schimb, precum i oricecorespondentä se vor trimite pe adresa redactiei revistei:

"REVISTA ISTORICA",B-dul Aviatorilor, nr. 1, 71247-Bucureti,

Tel. 212.88.90

www.dacoromanica.ro

REVISTAISTORICA

SERIE NOUATOMUL XIII, NR. 5 6

Septembrie Decembrie 2002

SUMAR

REGIMUL COMUNIST fN ROMANM

CRISTIAN TRONCOTA, Terorism si antiterorism in Romania (1965-1989) 5

MARIAN COJOC, Psihoza notelor informative la Canalul Dunare Marea Neagra (1949-1953) 27NICOLETA IONESCU-GURA, Inceputul colectivizarii agriculturii In Romania 4 I

EVANTIA BOZGAN, OVIDIU BOZGAN, In cautarea dialogului. Biserica Ortodoxa Romana siBiserica romano-catolica in primul deceniu postconciliar 69

PUTERE .57 PROPAGANDA- fN AL H-LEA RAZBOI MONDIAL

ALEXANDRU MAMINA, 0 dictatura bonapartista: regimul antonescian (1941-1944) 97MIOARA ANTON, Armata si propaganda (22 iunie 1941 decembrie 1942) 113VIOREL ACHIM, Schimbul de populatie in viziunea lui Sabin Manuila 133

ROMANIA INTERBELICA COMUNI5TH

FLORIN MOLLER, Optiuni de politica externa ale Partidului Comunist Roman 151

CEZAR MATA, Actiuni subversive ale Kominternului in anii '20 in Romania 159

BALCANII IN TRANZITIE RAZBOI .57 PACE

FLORIN ANGHEL, Proiecte de drumuri comerciale polone spre Balcani si Marea Neagra.Obiective, strategii si mijloace, 1919-1926 185DANIELA BUSA, Modificari politico-teritoriale in sud-estul Europei in urrna razboaielorbalcanice 211

TIRANIRIDEOLOGI STUDH DOCUMENTARE

COSMIN POPA, Stalin la 70 de ani apogeul absurdului 249RADU COLT, Corneliu Zelea Codreanu de la teorie la practica 263

Revista istorica", torn XIII, nr. 5 6, p. 1 292, 2002

-

-

-

--

-

www.dacoromanica.ro

NOTE V RECENZII

*** Historische Bficherkunde Sfidosteuropa, Band II: Neuzeit, Teil 2:Rumanien 1521-1918, ed.MANFRED STOY, Mthichen, R. Oldenbourg Verlag, 2002, 687 p. (Georgiana MargaretaScurtu): *** Mecanisme represive in Romdnia 1945-1989. Dictionar biografic AC, OCTAVIANROSKE (coord.), Bucuresti, Institutul National pentru Studiul Totalitarismului, 2001, 575 p.(Ovidiu Bozgan); EM. BOLD, I. CHJPERCA, Europa in derivd (1918-1940). Din istoriarelafiilor internationale, Iasi, Casa Editoriala Demiurg, 2001, 290 p. (Florin Anghel); RALFDAIIRENDORF, Dupl.' 1989. Mora la, revolucie fi societate civilá, trad. Mona Antohi, Bucuresti,Edit. Humanitas, 2001, 229 p. (Cristian Vasile); DENNIS DELETANT, Teroarea comunistd inRomdnia. Gheorghiu-Dej statul politienesc, 1948-1965, trad. Lucian Leustean, Iasi, Edit.Polirom, 2001, 271 p. (Cristian Vasile); MIHAI GHIVIRIGA, Privesc inapoi Ara- mink,Bucuresti, Edit. Eminescu, 2001, 180 p. (Doina Maksutovici); ION HANGULESTEANU, Peurmele destinului. Amintiri de pe front §1 din captivitate, 1941-1954, Bucuresti, Edit. Ramida,2000, 506 p. (Florin Anghel); BARBARA JELAVICH, Istoria Balcanilor, vol. II, Secolul XX,Iasi, Edit. Institutul European, 2000, 430 p. (Marius-Liviu Petre); VLADIMIR MALEVANNYI,Nazalaytoe delo "Ramzaja". Vokrug istinyh pricin provala Riharda Zorge sohraneaetsea zagorovmolcianija, in "Nezavisimoe Voennoe Obrozrenie", 27 octombrie 2000 (Armand Gop); IONTEODORESCU, STEFAN POPESCU, Albania de la Zogu la Enver Hoxha, Targoviste, Edit.Zoom, 2001, 132 p. (Gelcu Sefedin Maksutovici); ALINA TUDOR, DAN CATANUS, Amurgul

Plenara PMR din 9-13 iunie 1958, Bucuresti, Edit. Vremea, 2000, 256 p. (FlorinMuller) 275

ilegalistilor

www.dacoromanica.ro

REVISTAISTORICA

NEW SERIESTOME XIII, Nos 5 6

September December 2002

SUMMARY

THE COMMUNIST REGIME IN ROMANL4

CRISTIAN TRONCOTA, Terrorism and Antiterrorism in Romania (1965-1989) 5

MARIAN COJOC, The Psychosis of Informative Notes at the Danube Black Sea Channel(1949-1953) 27NICOLETA IONESCU-GURA, The Beginnings of Collectivisation in Romania 4 I

EVANTIA BOZGAN, OVIDIU BOZGAN, The quest for Dialogue. The Romanian OrthodoxChurch and the Latin Catholic Church in the First Decade After the Second Vatican Council 69

POWER AND PROPAGANDA IN WORLD WAR TWO

ALEXANDRU MAMMA, A Bonapartist Dictatorship: The Antonescu Regime (1941-1944) 97MIOARA ANTON, Army and Propaganda (22 June 1941 December 1942) 113VIOREL ACHIM, Population Exchange in Sabin Manuila's Views 133

INTER-WAR ROMANM COMMUNISTS

FLORIN MOLLER, Stands of External Policy Adopted by the Romanian Communist Party I 5 I

CEZAR MATA, The Subversive Operations of the Komintern in Romania during the Twenties 159

THE BALKANS IN TRANSITION WAR AND PEACE

FLORIN ANGHEL, Projects of Polish Trade Roads to the Balkans and the Black Sea. Objectives,Strategies and Means, 1919-1926 185DANIELA BUSA, Political and Territorial Changes in South-Eastern Europe after the Balkan Wars 21 I

TYRANS AND IDEOLOGISTS DOCUMENTARY STUDIES

COSMIN POPA, Stalin at Age 70 The Heights of Absurdity 249RADU COLT, Corneliu Zelea Codreanu From Word to Acts 263

Revista istorica", tom XIII, nr. 5 6, p. 1 292, 2002

-

-

-

-

--

- -www.dacoromanica.ro

NOTES AND REVIEWS

Historiche Bacherkunde Sadosteuropa, Band II: Neuzeit, Teil 2: Rurnanien 1521-1918, ed.MANFRED STOY, Munchen, R. Oldenbourg Verlag, 2002, 687 pp. (Georgiana MargaretaScurtu); *** Mecanisme represive in Romania 1945-1989. Dictionar biografic AC (Mechanismsof Repression in Romania 1945-1989. A Biographical Dictionary AC), OCTAVIAN ROSKE(coord.), Bucharest, Institutul National pentru Studiul Totalitarismului, 2001, 575 pp. (OvidiuBozgan); EM. BOLD, I. CIUPERCA, Europa in derive: (1918-1940). Din istoria relafiilorinternationale (Europe Adrift, 1918-1940. From the History of International Relations), Jassy,Casa Editorialä Demiurg, 2001, 290 pp. (Florin Anghel); RALF DAHRENDORF, Dupa 1989.Moral& revolutie i societate civila (After 1989. Morals, Revolution and civil Society), trans!. byMona Antohi, Bucharest, Edit. Humanitas, 2001, 229 pp. (Cristian Vasile); DENNISDELETANT, Teroarea comunista in Romania. Gheorghiu-Dej fi statul politienesc, 1948-1965(Communist Terror in Romania. Gheorghiu-Dej and the Police State, 1948-1965), trans!. byLucian Leustean, Jassy, Edit. Polirom, 2001, 271 pp. (Cristian Vasile); MIHAI GHIVIRIGA,Privesc inapoi Ara manie (Lookig Back without Wrath), Bucharest, Edit. Eminescu, 2001, 180pp. (Doina Maksutovici); ION HANGULESTEANU, Pe urmele destinului. Amintiri de pe front §1din captivitate, 1941-1954 (In the Footsteps of Destiny. Front and Captivity Memories, 19411954), Bucharest, Edit. Ramida, 2000, 506 pp. (Florin Anghel); BARBARA JELAVICH, IstoriaBalcanilor (The History of the Balkans), vol. II, Secolul )0C, Jassy, Edit. Institutul European,2000, 430 pp. (Marius-Liviu Petre); VLADIMIR MALEVANNYI, Nazakrytoe delo "Ramzaja".Vokrug istinyh pricin provala Riharda Zorge sohraneaetsea zagorov molcianija, in "NezavisimoeVoennoe Obrozrenie", 27 October 2000 (Armand Goqu); ION TEODORESCU, STEFANPOPESCU, Albania de la Zogu la Enver Hoxha (Albania from Zogu to Enver Hoxha), Targoviste,Edit. Zoom, 2001, 132 pp. (Gelcu Sefedin Maksutovici); ALINA TUDOR, DAN CATANUS,Amurgul ilegal4ctilor. Plenara PMR din 9-13 iunie 1958 (The Twilight of the UndergroundCommunist Fighters. The Plenary Session of the RCP of 9-13 June 1958), Bucharest, Edit.Vremea, 2000, 256 pp. (Florin Mailer) 275

*.

www.dacoromanica.ro

REGIMUL COMUNIST IN ROMANIA

TERORISM SI ANTITERORISM IN ROMANIA (1965-1989)

CRISTIAN TRONCOTA

Ca forma a violentei in planul relatiilor social-politice, terorismul este la felde vechi ca i istoria umanitAtii. In decursul vremurilor §i sub o formA sau alta,terorismul si-a facut simtitA prezenta in randurile majoritdtii popoarelor. S-amanifestat prin acte de violenta, care au trezit in con§tiinta oamenilor revoltd §iindignare, avAnd, de regula, consecinte negative asupra dezvoltdrii normale arelatiilor sociale. Ca fenomen s-a impus in epoca modem./

"Teroarea revolutionard" initiatd de dictatura iacobind in timpul revolutieifranceze (1793-1794), precum §i "teroarea r4e", prin care s-a impus partidulbo4evic din Rusia dupd preluarea puterii in urma loviturii de palat din octombrie1917, au avut ca principal obiectiv intimidarea sau lichidarea fizia a adversarilorpolitici. Iatd de ce, pând la sfdr§itul primului rdzboi mondial, terorismul a fostconsiderat ca fenomen de stfinga. In perioada interbelicd actiunile teroriste au fostinitiate in principal de grupuri separatiste de dreapta, a§a cum a fost, de exemplu,cel al usta§ilor care doreau independenta Croatiei. Pand in 1945 nu au existat actiuniteroriste sistematice in Europa, de§i in unele state s-au manifestat destul de riguros,cum a fost in Rusia sovieticd, Croatia, Spania §i Romfinia. Proportiile violentei auavut ca principald consecintd vdtdmarea stabilitalii relatiilor normale de convietuirepapica, a legaturilor diplomatice, culturale §i economice, desfa§urate inconformitate cu normele §i principiile dreptului international.

Con ceptul de terorism

Din punct de vedere teoretic, incerarile de a defini notiunea de terorism nuau dus Inca la un consens pe plan international. Walter Laquer, istoric §i comentatorde politica externa americana, mentiona intr-o erudia lucrare consacratd acestuifenomen cd intre 1936 §i 1981 s-au dat 109 definitii terorismului, dar nici una dintreele nu este suficient de cuprinzatoarei.

Prima incercare a apartinut Conventiei internationale pentru prevenirea §ireprimarea terorismului, semnatd la Geneva in 1937: Prin terorism se intelegfaptele criminale indreptate impotriva unui stat, al cdrui scop sau natura este de aprovoca teroarea impotriva unor personalitdti marcante, a unor grupuri de persoanesau in public".

I Walter Laquer, The Age of Terrorism, Little Brown, 1987, p.11-12.

"Revista istoria", torn XIII, nr. 5 6, p. 5 26, 2002www.dacoromanica.ro

6 Cristian TroncotA 2

ExistA i alte incercari mai recente de a defini fenomenu12.Doi cercetAtori olandezi de la Universitatea din Leiden au strans tot 109

definitii academice ale terorismului §i le-au analizat principalele elemente. in urmastudiului au ajuns la concluzia cA elernentul de violentA era prezent in 83% dintre ele,telurile politice in 65%, in vreme ce 51% puneau accentul pe elementul induceriisentimentelor de fried i teroare. Doar 21% din definitii mentionau arbitrariulcaracterul nondiscriminatoriu al tintelor alese §i numai 17,5% cuprindeauvictimizarea civililor, a noncombatantilor, a elementelor neutre sau din afard3.

Ca forme de manifestare a terorismului se pot enumera: pirateria aeriand,navald sau terestrA, luarea de ostatici, rApirea unor persoane ale vietii politice,militare, economice, sociale, culturale etc. Actele teroriste se pot clasifica interorism intern §i international. Primul poate fi, la randul lui, terorism de stat (regimde teroare), terorism de stinga sau de dreapta (deci motivat ideologic), nationalistsau separatist (motivat de idealuri nationale). Scopurile lor sunt total opuse.Terorismul intern vizeaza, din punctul de vedere al initiatorilor, intarirea statului,iar cel international distrugerea sau compromiterea institutiilor statale.

Istoria secolului XX evidentiaza cA terorismul international este sustinut dediferite forte, de la terorismul sponsorizat de anumite state contra altora panA lacolaborarea intre diferite grupuri teroriste din colturi indepartate ale lumii. Acesteasunt i motivele pentru care terorismul a fost §i a romas un factor perturbator alrelatiilor interstatale i interetnice.

Alti teoreticieni clasificA actele teroriste in functie de elementul subiectiv alinfractiunii (intentia), distingand astfel un terorism de drept comun i un terorismsocial. Prin terorism de drept comun s-ar intelege acele infractiuni care cad subincidenta legii penale, agravatä insd de metode de executie prin teroare. De regula,acest gen de infractiuni au ca obiect un interes personal ca de exemplu: obtinerea

2 Terorismul este folosirea fortei sau a amenintArii cu forta in scopul obtinerii unui cft§tigpolitic" (Brian Jenkins); Terorismul inseamnä folosirea ilegitima a fortei pentru a atingeobiective politice, in conditiile in care viata unor oameni nevinovati este pusa in pericol"(Walter Laquer); Terorismul inseamnii uciderea, lovirea sau amenintarea deliberatäsistematica a unor oameni nevinovati pentru a crea teama §i a intimida, in scopul de a obtineun cfi§tig politic sau tactic, de obicei pentru a impresiona opinia publicä" (James MPoland); Terorismul inseamnä folosirea ilegala a fortei sau a amenintarii cu forta la adresaunor persoane sau a unor proprietati pentru a atinge scopuri politice sau sociale. In special,are ca scop sa intimideze sau sa oblige un guvern, indivizi sau un grup de oamenimodifice comportamentul sau linia politicV (Vice-Presidents Task Force 1986);Terorismul inseamna folosirea ilegala a fortei sau a amenintarii cu forta la adresa unorpersoane sau a unor proprietati pentru a intimida sau a obliga un guvern, populatia civill sauo parte a acesteia in scopul de a atinge obiectivele de ordin politic sau social" (BiroulFederal de Investigatii FBI), apud Curentul", 9 februarie 1999, p. 17; Terorismulconstituie sävAr§irea unei crime sau a unui delict printr-o metoda specifica ce estecaracterizatà prin violenta §i intimidare" ("Alerta", 9 noiembrie 2000, p. 9).3 Alex P. Schmid, Albert J. Jongman, Political Terrorism, Amsterdam, 1998, apudTerorismul. lstoric, forma, combatere, Bucure§ti, 2001, p. 29.

si

si

st-ai

www.dacoromanica.ro

3 Terorism antiterorism, 1965-1989 7

unei sume de bani, incercAri de santaj, taxele de protectie, practicile gangsteriale(Mafia, sub toate aspectele ei) ori ale bandelor de talhari. In schimb, terorisinulsocial ar fi acea forma de infractiune care urmäreste impunerea unei ideologii saudoctrine sociale, economice ori distrugerea unei orkiduiri sociale .

Terorismul reprezintA, in esentA, un pericol social deosebit de gray pentrustructura, coeziunea sociald si securitatea indivizilor si a statelor. Asa cum ilcunoastem astAzi mai bine organizat, cu cei care il practicd mai bine educati sipregatiti, avand la dispozitie retele de case conspirative si structuri secrete proprii,care sa le asigure identitati false, mijloace de transport, informatii, arme §i o gamavariatä de legAturi si contacte sigure in straindtate4 terorismul a apdrut abia dupdterminarea celui de al doilea rdzboi mondial.

Sprijinitoarea principald a terorismului modern a fost Uniunea Sovieticd.Abia dupd prabusirea imperiului rosu" condus de la Kremlin, a devenit mai binecunoscut eati bani si cat efort au investit comunistii sovietici pentru pregatireateroristilor profesionisti. Sovieticii au conceput tehnici eficiente de producere avoluntarilor, apoi de indoctrinare i pregatire a lor. Sprijinul sovietic pentru terorismulinternational a fost considerat de care liderii de la Moscova doar o alta tacticd arAzboiului rece"5. Totusi, in ciuda zecilor de mii de teroristi care au fost antrenati siechipati in perioada razboiului rece, doar o mica parte a acestora a intrat in actiune.Fiecare act terorist de succes a avut efectul dorit, adicA de a ingrozi multi oameni doarla gandul posibilitatii de repetare in viitor a unor asemenea acte politice de cruzime.

WA de ce, combaterea fenomenului terorist a devenit o problemd demaximA importantA pentru tarile tinta. Combaterea terorismului implicA douA tipuride actiuni: antiteroriste (mAsuri defensive) si contrateroriste (mAsuri ofensive).Antiterorismul este definit ca un ansamblu al mdsurilor defensive folosite pen trureducerea vulnerabilitAtii indivizilor sau proprietAtii la atacurile teroriste, cu oimplicare minima a fortelor militare locale. Contraterorismul reprezintA ansamblulmAsurilor ofensive luate pentru a preveni, opri si a da lovituri terorismului6.

0 activitate bine organizatA de informatii si contrainformatii, dublatd deeficienta muncii politienesti in tArile ce au constituit tinta atacurilor teroriste au fostcele mai la indemânA mijloace de apdrare si capturare a teroristilor. Majoritateaspecialistilor considerd cd din punct de vedere al relatiilor cu publicul, mäsurileantiteroriste au fost si sunt greu de sustinut. Statele tintA nu pot ardta ceea ce facpentru combaterea terorismului, intrucdt teroristii ar vedea ce trebuie sA evite cand sestrecoard in Wile vizate si i§i desasoard actele teroriste. Dar rAzboiul impotrivateroristilor se consumd in cea mai mare parte in umbra, unde se musamalizeaza omultime de afaceri care nu sunt scoase niciodata la lumina. Ceea ce se vede latelevizor, se aude la radio sau se citeste in media scrisd despre actele teroriste este

4 Wilhelm von Angeldorf, Secolul XX secol al minciunii dirijate, 2000, p. 209.5 Ibidem.6 Serviciul Roman de Informatii, Manual de pregatire pe profil antiterorist, Buoureti, 1999,p.18.

i

www.dacoromanica.ro


doar o mica parte a tranzactiilor care se fac in acest domeniu. $i toate acestea pentrucA terorismul secolului XX a folosit la maximum propaganda si mijloacele deinformare in masa. Chiar si esecurile actelor teroriste au fost mediatizate excesivpentru a putea ft apoi caracterizate ca niste lovituri eroice impotriva inamicului deCate martirii" cauzei respective. Practic, rail mass-media efectul terorismului asupramentalului colectiv e aproape nul.

Recrudescenta terorismului international a determinat Adunarea Genera IA aONU sA adopte la a 2114-a sedintd plenarA, din 18 octombrie 1972, Rezolutia nr.3034, intitulatd Masuri vizAnd prevenirea terorismului international care pune inpericol sau nimiceste vieti omenesti nevinovate ori compromite libertatilefundamentale ale omului". Acest document are in centrul atentiei studierea cauzelorsubiacente ale formelor terorismului i actelor de violentd ce Ii au originea indeceptii, subjugare ori disperare si care indeamnA anumite persoane sd sacrificevieti omenesti, inclusiv a lor, pentru a incerca sA aducA comunitAtii schimbariradicale. Necesitatea cresterii rolului ONU in directia reprimarii terorismului a fostcontinuatd si prin rezolutiile 3166, din 14 decembrie 1973 si 31/102, din 15decembrie 1976. La 13 decembrie 1979, prin Rezolutia nr. 34/819, AdunareaGenera la a ONU a recomandat statelor membre semnarea Conventieiinternationale impotriva ludrii de ostateci".

Structuri i actiuni premergfitoare InfiintArii USLA

România modernd si contemporand s-a confruntat cu toate tipurile deterorism. Seria atentatelor a inceput cu asasinarea, la 8 iunie 1862, a primului ministruconservator, Barbu Catargiu7, continuand cu acel misterios" atentat (8 decembrie1909) in urma cdruia primul ministru liberal Ion I.C. BrAtianu a scApat doar cu raniusoare, desi s-au tras asupra lui trei focuri de revolver8. In perioada interbelicd,terorismul ideologic a produs numeroase victime, opinia publica find realmentetraumatizatd: bomba de la Senat", 8 decembrie 1920, plasata de anarhistul comunistMax Golstein, a produs trei victime (episcopul Radu al Oradei, Dimitrie Greceanu,ministrul lucrarilor publice i senatorul Spirescu)9; asasinarea prefectului de Iasi,Constantin Manciu, la 24 octombrie 1924, de cAtre Corneliu Zelea Codreanu, viitorcApitan al legionarismului arhanghelisti9; asasinarea primului ministru I.G. Duca, la

7 Valeriu Stan, Enigma unui atentat: moartea lui Barbu Catargiu, in Magazin istoric",1970, nr. 2 (35), p. 46-51; Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat in Romdnia1821-1999, vol. I, Revolulie cifrancmasonerie, Bucure§ti, 2000, p.168-205.8 Constantin Panciu, Nicolae Petrescu, Pretext pentru o lege antimuncitoreascd. Atentatulimpotriva lui 1.1.C. Brdtianu, in Magazin istoric", 1969, nr. 3 (34), p. 53-56.9 Constantin Argetoianu, Lupta contra comunismului, prezentare §i note de Ion Ardeleanu,in Arhivele totalitarismului", an II, 1994, nr. 1-2, p. 122-128.10 loan Scurtu, Cazul Manciu. Pedeapsd meritatd sau act criminal?, in Arhiveletotalitarismului", an II, 1994, nr. 1-2, p. 135-152; loan Scurtu, Cristian TroncotA, Procesul

www.dacoromanica.ro

5 Terorism ci antiterorism, 1965-1989 9

29 decembrie 1933, de cdtre triumvirii" legionari; Mihai Stelescu un disident alMicrii legionare ciuruit de 200 de gloante, dupd care a fost tdiat in bucdti cusecurea, la 16 iulie 1936, in Spitalul Brancovenesc, de cdtre decemvirii" legionaricondui de Caratanasen; asasinarea primului ministru Armand alinescu, la 21septembrie 1939, de echipa legionarilor condusd de Miti Dumitrescu12.

Dar au fost i evenimente ce pot fi trecute in categoria terorismului social,sau de stat cum il denumesc altii, in esentd atentate politice produse cu implicareainstitutiilor statului pentru apdrarea regimului, ca de exemplu: asasinarea luiCorneliu Zelea Codreanu, a triurnvirilor" i decemvirilor", la 29 noiembrie 1938,de cdtre un pluton de jandarmi, in timp ce erau transportati de la inchisoareaRamnicu Sdrat la Jilava; mdsurile punitive ordonate de regele Carol al II-lea careplied la asasinarea lui Armand CAlinescu, in urma cdrora au cAzut victime cdtevamii de legionari, arestati i impwa0 Mr% judecatd, in toamna anului 193913. Siseria a continuat cu odioasele asasinate de la Jilava, Snagov §i Stre§nicul, in noapteade 26-27 noiembrie 1940, care au Mout 64 de victime in rdndul unor fosti inaltidemnitari, printre care doi fosti prim-mini§tri (Nicolae Iorga i ConstantinArge§eanu). Iatd deci cä teroarea sociald inauguratd de regimul comunist, imediatdupd institutionalizare §i in care institutia SecuritAtii a jucat un rol determinant inanii '5014, nu a venit pe un teren gol.

in ceea ce privqte terorismul international, mai putin cunoscut inistoriografie, §i asupra cdruia vom insista in randurile ce urmeazd, si-a facut simtitdprezenta in Romania abia la sfaqitul anilor '60. Dupd 1968 s-au inregistrat o serie deevenimente ce se incadreazd in legislatia internationald ca acte teroriste, dar pand lainceputul anilor '80 fenomenul a putut fi, in general, prevenit §i stdpdnit. 0 data cuindsprirea sistemului dictatorial de conducere, a exacerbdrii cultului personalitatiisecretarului general al partidului i a accentudrii crizei social-economice §i politices-a produs §i o amplificare a actiunilor teroriste i diversioniste din partea cetatenilorromani, finalizate cu consecinte uneori tragice pentru cei implicati.

Securitatea regimului comunist din Romania, institutie cunoscutd oficial inaceastd perioadd sub denumirea de Consiliul Securiatii Statului (1965-1978) §iDepartamentul Securitatii Statului (1978-1989), §i-a creat o unitate speciald deluptd antiteroristd (USLA) abia in decembrie 1977.

lui Corneliu Zelea Codreanu 1925. Implicalii asupra vigii politice romdneoi, in Arhiveletotalitarismului", an II, 1994, nr. 3, p. 134-148.

loan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria romdnilor in secolul XX (1918-1948), Bucuresti,1999, p. 315; Dinu Moraru, Istorie scrisd, istorie trait& Convorbire cu di AlexandruSerafim, in Lumea magazin", 2001, nr. 8, p. 46-48.12 Nicu Cracea, Dezváluiri legionare, Bucuresti, 1995, p. 268.13 loan Scurtu, Gheorghe Buzatu, op. cit., p. 355.14 Cristian Troncotä, Practici i mentalitdti in activitatea aparatului de Securitate dinRomdnia 1948-1965, (I), in Arhivele totalitarismului", an VII, 1999, nr. 3-4, p. 72-89, (II),an VIII, 2000, nr. 1-2, p. 65-86.

"

-

www.dacoromanica.ro

10 Cristian Troncota 6

Un prim nucleu de profil s-a constituit mai intai in cadrul Directiei a III-a(Contraspionaj), in anii 1969-1970, ca urmare a deselor conflicte care se produceauintre grupurile de arabi, aflati la studii in Romania, iar terorismul pe planinternational initiase deja actiuni foarte periculoase. Studentii straini adusesera inRomania conflicte politice si religioase din tarile Orientului Apropiat. Incampusurile universitare marturiseste generalul (r) Neagu Cosma dar si inlocalurile publice, in fata reprezentantelor diplomatice, se iscau ca din seninmanifestari zgomotoase, care in orice moment degenerau si puteau fi scapate de subcontrol"i5. Asa s-au produs mai multe evenimente cu caracter terorist care aupremers infiintarii USLA.

Sfarsitul anilor '60 si inceputul anilor '70 a fost o perioada in carepalestinienii, pe de o parte, si israelienii pe de alta parte, isi declarasera un razboitotal si Mt% granite, unii impotriva celorlalti, in care actiunile teroriste aupredominat. Prin astfel de acte, comise Mt discernamant, le-au cazut victimepersoane nevinovate (copii, femei, batrani) care au indoliat intreaga Europa.

Reteaua informativa a Directiei de contraspionaj reusise sa-si infiltreze cativaagenti in randurile palestinienilor, aflati ca studenti in Romania. S-a reusit depistareaa cloud comandouri palestiniene care intentionau sa-1 rapeasca sau sa-1 asasineze peambasadorul Israelului acreditat la Bucuresti. Actiunea terorista s-a datorat faptului aambasadorul fusese condamnat la moarte" de un tribunal al Miscarii Palestiniene deEliberare", acuzat de atrocitati impotriva poporului palestinian in razboiul de sasezile, and acesta se afla in armata cu gradul de general. Planul era diabolic, ambelecomandouri trebuiau sa actioneze concomitent. Unul ocupa in forta AmbasadaIsraelului, sechestrand persoanele din interior, iar al doilea ocupa o institutieguvernamentala romaneasca, luand ca ostatici persoanele aflate acolo. Urmau apoi sa-si prezinte pretentiile partii romane: punerea la dispozitie a unui avion cu doi piloti sirezervoarele pline, precum si a unui autobuz care sa-i transporte pe membriicomandourilor si pe ostaticii de la ambasada la aeroport". In cazul unui refuz,membrii comandourilor s-ar fi sinucis, nu inainte de a-i lichida fizic pe toti ostaticii.Era, prin urmare, o actiune de sacrificiu (de tip kamikaze).

Membrii comandourilor executasera deja recunoasterea, introduseseraarmamentul in Romania, pe care-1 depozitasera intr-o camera de hotel dinBucuresti. Ofiteri de securitate romani, apartinand structurilor centrale decontraspionaj cu responsabilitati in acest caz, i-au supravegheat permanent pemembrii primului comando, membrii celui de-al doilea neputand fi depistati.Interesant cd Planul de masuri", aprobat de conducerea Securitatii pentrucontracararea acestei actiuni teroriste, s-a intocmit pe baza principiului evitariioricarui rise". Din studiul documentelor aflate in dosarul operativ rezulta ca,profitand de un moment favorabil, in care camera de hotel era goala", ofiterii desecuritate au efectuat o patrundere secreta, iar specialistii serviciului tehnic auactionat cu rapiditate, pentru scoaterea din functiune a armamentului. Percutoarele

15 Neagu Cosma, Securitatea. Polifia politica. Dosare. Informatori, Bucuresti, 1998, p. 106.

www.dacoromanica.ro


de la arme au fost pilite, iar cuiele percutoarelor de la grenade au fost scoase.Armamentul a fost reintrodus in ascunzatoare fara a se lasa urme care sa dea debanuit. Apoi a fost pus in aplicare un plan de arestare.

Planul s-a bazat pe atragerea in capcand a terori§tilor. Pietrele pavajuluistrazii Burghele unde se afla Ambasada Israelului la Bucure§ti au fost scoase cuun greder, sub pretextul reparatiei capitale". Operatiunea a fost facuta sub egidaPrimariei Capita lei, la sugestia organelor de securitate. Se detineau informatii certecd membrii comandoului palestinian i§i propusesera sa vina cu un taxi pand in fataAmbasadei, din care, coborand in vitezd, sä lichideze paza militieneasca, aflatd laintrare §i apoi sub amenintarea armelor sã forteze intrarea in era:dire. Prin inceperealucrarilor de reparatie capital& a strazii", comandoul nu a mai putut intra in fortä inAmbasada, taxiul ramanand la distanta, la capätul strazii, timp suficient pentrufortele de interventie sã efecteze arestarile.

Dupd arestare §i ancheta, membrii comandoului palestinian nu au fosttrimi§i in fata justitiei, ci obligati sa paraseasca tam. Li s-a pus totu§i in vedere satransmita §efilor cd Securitatea din Romania nu permite ca teritoriul tarii sa devinacamp de confruntare intre palestinieni §i israelieni". S-a procedat in felul acesta,intrucat §eful statului roman, Nicolae Ceau§escu, atrasese atentia organelor desecuritate ca relatiile cu lumea araba sa fie protejate, dar nici sa nu se permita a seaduce atingere, in Romania, intereselor Israelului. Romania a fost prima tarasocialistd care a recunoscut statul Israel (la 11 iunie 1948) §i avea relatii la nivel deambasada (din 17 august 1969)16. S-a prevenit astfel nu numai un atac terorist, ci §iimbunatatirea relatiilor intre israelieni i palestinieni.

Evenimentul a avut §i o consecinta directa asupra organelor de securitateDirectia de contraspionaj §i-a infiintat un prim compartiment antiterorist, cu unnucleu de ofiteri specializati. Cadre le acestui compartiment au fost inca de lainceput intr-o alerta continua §i pregatite sä intervind in cazul unei informatii sigureori in situatia producerii unui act terorist. Era sprijinit de un Bata lion de interventieformat din trupele de securitate, care fusese infiintat in 1964.

Batalionul special de interventie se remarcase §i el mai intai in toamnaanului 1965, cand din Penitenciarul Oradea evadasera doi detinuti. AlarmareaBatalionului de securitate s-a facut la un interval destul de mare de la evadare,intrucat cei de la Penitenciarul Oradea au sperat cã vor putea face fata singuri. Dupaintrarea in dispozitiv a Batalionului s-au adoptat masuri corespunzatoare, faptpentru care cei doi evadati au fost imediat capturati.

In anii urmatori, cand terorismul international s-a intensificat, in Romaniaconducerea Ministerului de Interne a luat masura ca in cadrul ComandamentuluiTrupelor de Securitate sa se stabileasca pentru fiecare judet cite o subunitate, unpluton ori o companie destinata prevenirii §i combaterii oricaror acte cu caracterterorist. Ofiterii §i subofiterii acestor subunitati executau o pregatire speciala §i erau

16 Re internationale postbelice, 1945-1964, Cronologie diplomatica, Bucurqti, 1983, p.79; Politica externd a Romdniei. Dictionar cronologic, Bucure§ti, 1986, p. 286.

www.dacoromanica.ro

12 Cristian Troncotd 8

destinate neutralizdrii on lichidàrii actiunilor teroriste sau interveneau pentruintdrirea pazei i apardrii unor obiective. Ele erau subordonate compartimentelorArta" din cadrul Inspectoratelor Judetene de Securitate".

Un alt eveniment s-a produs in ziva de 5 mai 1972, in a doua zi a viziteioficiale a primului ministru israelian, Go Ida Meir, la Bucuresti. Seara inaltuloaspete trebuia sá participe la o slujbA religioasd (la Templul Coral). Conformprotocolului stabilit, deplasarea se facea pe jos, fapt pentru care se luaserd mdsuri desecuritate specifice. Inainte de a se incepe deplasarea, Directia de InformatiiExterne (DIE) a primit o telegramd de la Beirut, prin care autoritatile romAnesti erauavertizate cd patru arabi plecaserA deja din Cairo cu destinatia Bucuresti, in scopulde a produce un asasinat terorist asupra premierului Golda Meir. In astfel deconditii operative nu mai era timp de alte mdsuri suplimentare. Drept consecintd, afost alertat compartimentul antiterorist din Directia de contraspionaj, precumBatalionul special din trupele de securitate. Prin mdsuri specific; in jurul orei 17,30pe o stradd laterald din apropierea Templului Coral au fost arestati patru arabi. Totierau inarmati cu pistoale mitralierd si grenade de mAnd. Actiunea de interventie acompartimentului de securitate antiterorist a fost atfit de rapidd Inc& cei patruteroristi nu au apucat foloseascd armamentul, rdinfinAnd pur i simplu Mr%react i e.

Cei patru teroristi au fost dusi intr-o casd de oaspeti a Guvernuluianchetati, iar când au servit cina au fost fotografiati in secret. In ziva urmdtoare, labordul unei aeronave românesti, au fost expulzati din tard. Ulterior, DIE I-aidentificat pe cel care organizase aceastd operatiune in persoana lui Abu Daoud,nimeni altul dee& comandatul activ al atacului terorist asupra echipei olimpiceisraeliene la Olimpiada din Mtinchen. Asasinarea premierului israelian fuseseplanificatd asadar de cAtre organizatia Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei.

In 1974 s-a petrecut pe plan intern un eveniment care a necesitat, deasemenea, interventia compartimentului specializat antiterorist. Din PenitenciarulBaia Mare au evadat sapte detinuti foarte periculosi, trei dintre ei reusind säsustragd i sd imbrace uniforme de militie i sd se inarmeze. Evadatii Ii aleseseraun moment prielnic, perioada läsãrii la vatrA a unui contingent si incorporarea altuiadin trupele de securitate. Alarma s-a dat la toate batalioanele de securitate din tard.In prima zi, sase dintre evadati au fost prini, iar dupd alte cloud zile si cel de-alsaptelea. Acesta din urmd cunostea foarte bine zona, intrucat lucrase la un ocolsilvic. Pand la capturare toti comiseserd fapte antisociale destul de grave:capturarea de autovehicule sub amenintarea armei, jaf cu mând armatd, sechestraride persoane". Populatia din zond fusese efectiv terorizatä, fapt pentru care a si datun sprijin important unitatilor de interventie.

In acelasi an s-a produs si prima deturnare a unei aeronave românesti, carefacea ruta OradeaBucuresti, de Care elemente protestatare fatd de regimul

17 Teodor Filip, Secretele USLA, Craiova, 1999, p. 66.

sl-si

si

www.dacoromanica.ro

9 Terorism i antiterorism, 1965-1989 13

comunist din Romfinia18, ceea ce a dus la infiintarea primei echipe pentru asigurareasecuritatii pasagerilor §i aeronavelor in zbor ori la escald de scurtd duratd. Ulteriorau fost asigurate prin mdsuri antideturnare toate cursele interne §i internationale peaeroporturi §i s-a trecut la constituirea Serviciului Special de Interventii.

Un alt eveniment s-a petrecut la 24 august 1975, cand au intrat in Romaniadoi membri ai organizatiei teroriste Bader Meinhof' din R. F. Germania. Acetiaurmau sd se intalneascd la Bucure§ti cu Ufl terorist palestinian, cadru de conducereal organizatiei Septembrie Negru". Informatiile obtinute de structurile specializatede la un informator voluntar" au dus la descoperirea, in pragul autoturismului cucare intraserd in Romania terori§tii germani, a unei importante cantitAti de arme,grenade, explozivi plastici, documente false §i alte materiale. Grupul a fost scos dintara, iar persoanele implicate declarate indezirabile.

USLA §i terorismul international

Confruntatd cu o asemenea situatie operativd, la care se adauga pericolul caemisari ai unor organizatii i grupAri extremist-teroriste sä racoleze cetateni strAiniaflati temporar pe teritoriul Romaniei ori chiar cetateni romani pentru a participa laactiuni indreptate impotriva unor objective §i personalitati, conducerea Securitatii aluat mdsuri in consecintd, care au vizat o problemd cu totul noud pentru muncaorganelor de securitate a regimului comunist din Romania, §i anume protectiaantiteroristd.

Conform Ordinelor ministrului de Interne nr. 04224 din iunie 1974 §i nr.00448 din 29 iunie 1974, a luat fiintd U.M. 06251R.P. (subordonatd Directiei a III-a),organ specializat, pe profll, destinat sA asigure, prin forte proprii §i cu sprijinulunitätilor centrale i teritoriale ale Ministerului de Interne, organizarea, coordonarea

indrumarea intregii activitdti de prevenire §i combatere a terorismului"I9. U.M.06251R.P. avea urmdtoarele atributii principale: organizarea urmaririi informativeasupra celor mai periculoase elemente teroriste care veneau pe teritoriul Romaniei,iar in cooperare cu unitdtile centrale §i teritoriale ale Ministerului de Interneparticipa la executarea supravegherii informative generale, in locurile §i mediilevizate de elementele teroriste; identificarea, cu forte proprii sau in cooperare, aelementelor suspecte de terorism intrate in Romania §i aplicarea mdsurilor decontracarare a planurilor ostile ale acestora; capturarea sau nimicirea elementelorteroriste in situatii de atac armat direct asupra obiectivelor sau in alte locuri, ori depdtrundere prin fortd sau pe altd cale a elementelor teroriste in obiectiv20. Prin

IS In 1992, cotidianul Cri§ana" a prezentat in serial un interviu cu persoana care a organizat§i condus acea deturnare.19 Arhiva Serviciului Roman de Informatii (in continuare ASRI), fond D", dosar nr. 10241,vol 2, f. 18.20 Ibidem.

si

www.dacoromanica.ro

14 Cristian Troncota 10

Ordinul nr. 04353 din decembrie 1975, a luat fiinta Detapmentul special deinterventie antiteroriste.

Prin Ordinul nr. 00650/1975, in teritoriu masurile adoptate pentruintensificarea activitatii de combatere a terorismului au dus la constituirea grupelorde interventie formate din cadre de securitate i de militie. ComandamentulTrupelor de Securitate a stabilit pentru fiecare judet constituirea de subunitati panala aria unui pluton, special instruite §i dotate pentru a interveni la nevoie ori a intaripaza §i apararea unor obiective, precum §i a neutraliza i lichida actiunile teroriste.

Prin Ordinul nr. 04553 din decembrie 1977 s-a infiintat Unitatea Specialade Lupta Antiterorista (USLA). Practic marea unitate centrala s-a format din ofiteriide la compartimentul antiterorist, desprins din Directia a III-a (Contraspionaj) §i dinBatalionul de interventie, desprins, la randul lui, din Trupele de Securitate. Primul§ef al USLA a fost colonelul Stefan Blaga, caruia i-a succedat la comanda, din 1986§i pana in 1989, colonelul Ion Ardeleanu (flume de botez Moise Bula). Acesta dinurma era un of-4er experimentat, fusese loctiitor la Directia de contraspionaj,transferat apoi la DIE (U.M. 0544) in structura ultrasecreta U" (care se ocupa deinfiltrarea de agenti de spionaj in strainatate sub diferite legende). Dupa unii

transferarea colonelului Ion Ardeleanu la USLA, in 1986, ar trebuipusa in legatura cu deconspirarea retelei de spionaj romana din R. F. Germanian.

USLA, al carui efectiv de cadre nu a depa§it niciodata 600, dintre carejumatate ofiteri iar cealalta jumatate subofiteri23, a fost dotata cu echipamentspecific activitatii antiteroriste cumparat din R.F. Germania, iar la scurt timp adevenit o unitate de elita a Securitatii", organizata §i instruita dupa modelul vest-german, celebrul GSG-9" (Granzchutzgruppe organizat la 26 septembrie1972)24. Prime le cadre ale USLA, pe langa ofiterii de contraspionaj §i cei dintrupele de securitate au fost selectionati i ofiteri din Directia I (Contrainformatiiinterne principala unitate cu atributii de politie politica dupa restructurarea din1965) §i Securitatea Municipiului Bucurqti, care se ocupau contrainformativ deproblemele studentqti. In functie de evolutia situatiei operative, efectivele USLAau sporit an de an. In decembrie 1989, atributiile USLA fixate prin ordineleinstructiunile de lucru erau urmatoarele: protectia ambasadelor §i personaluluidiplomatic acreditat in Romania; protectia aeroporturilor §i aeronavelor in timpultraficului; apararea conducerii superioare de partid i de stat pe timpul desfa§urariiunor manifestatii de masa ori a unor deplasdri in tara i strainatate"25.

De la formare pana in decembrie 1989 USLA a incheiat, in numeleguvernului Romaniei, conventii cu 28 de state pentru asistenta aeronavelor la sol

21 Ibidem, f. 41.22 Teodor Filip, op. cit., p. 137.23 Serban Sandulescu, Decembrie '89. Lovitura de stat a confiscat revolufia romeind,Bucuresti, 1998, p. 178.24 Geoffrey d'Aumale, Jean-Pierre Faure, Guide de l'espionage et du contre-espionage.Histoire et technique, Paris, 1998, p. 121.25 ASRI, fond D", dosar nr. 10241, vol 2, f. 48.

memorialise,

i

www.dacoromanica.ro


din punct de vedere antiterorist. State precum China, R.F. Germania, Spania,Algeria nu au dorit sA incheie asemenea conventii, asumandu-si raspundereaasigurarii avioanelor, and acestea se aflau pe aeroporturile rornanesti.

Un memorialist din randul fostilor ofiteri USLA, Teodor Filip, märturiseapublic ch unitatea era recunosculd pe plan international pentru profesionalismulcadrelor sale"26. Pe plan european USLA era cotatA pe locul al treilea dupA SpecialActivity Squadron (prescurtat SAS unitate de actiune in cadrul Serviciilor deSecuritate britanice)27 i GSG-9 vest-german. USLA s-a remarcat atat prinServiciul Special de Interventie, dar mai ales prin structurile sale informative, in acAror activitate s-au folosit metode, mijloace si tehnici specifice contraspionajului.

Cu toate acestea, USLA s-a confruntat cu numeroase probleme, cea maiacutA find dotarea cu echipament si mijloace, cu mult sub necesitAti fata de ceea ceexista in acea perioadd in uzul altor unitAti similare din pile care s-au confruntat cufenomenul terorist. Un alt handicap a fost determinat de lipsa unei legislatii care s5protejeze din punct de vedere strict profesional luptAtorii din subunitatile operativede interventie.

Neajunsurile au fost compensate printr-un potential informativ recrutat,bine instruit i dirijat in mediile de interes, iar fluxul informational obtinut a permisfundamentarea unor mAsuri de prevenire eficientä. S-a reusit astfel sa se dejoacemulte din actiunile pregAtite pe teritoriul Romaniei sau sA. le contracareze pe celeiminente. Interesante sunt rclatarile oferite mass-mediei postdecembriste de acelasiTeodor Filip, fost ofiter uslas: Cei care erau incadrati in aceasta unitateimbrAcaserA amp mortii. Ne indeplineam misiunile la limita dintre viata simoarte. Nu oricine putea face parte din aceasta unitate. Angajatii nu aveau nevoiede multi muschi, putind minte. Trebuia sd fie echilibrati psihic, sA dea dovadd defermitate, sA ia hotArari in fractiuni de secundd, sa dovedeascd un spirit decamaraderie iesit din comun, cum de fapt se intampla in toate unitatile de acestprofil din lume, sd stApaneasca la yerfectie procedeele de luptd corp la corp i sA fietragatori de elitA la nivel o1impic"28.

Din cazuistica cu care s-a confruntat USLA sunt de interes cateva actiunimai deosebite, asupra cdrora vom stdrui in continuare.

In anul 1976 au fost neutralizate i contracarate actiunile a 22 de strAini cupreocupari de naturd teroristd pe teritoriul Romaniei. La 16 dintre ei Ii s-a intreruptdreptul de sedere in tart', iar 6 au fost declarati indezirabili.

Un caz mai deosebit a fost acela al unui emisar palestinian, lider alorganizatiei extremiste Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei, care venise inRomania pentru a racola adepti din randul studentilor palestinieni si pentru a pregAtiactiuni teroriste. Din stucliul docurnentelor de urmarire informativä a cazului rezult5cA organizatia viza ambasadele Egiptului, Iranului si Israelului, precum i pe unii

26 Teodor Filip, op. cit., p. 45.27 Geoffrey d'Aumale, Jean-Pierre Faure, op. cit, p. 345.28 ApudNeagu Cosma, op. cit., p. 111.

www.dacoromanica.ro


diplomati ai acestor tdri acreditati in Romania. Note le de filaj formulau concluzia cdemisarul palestinian efectuase personal recunoasterea si studiul AmbasadeiIsraelului din Bucuresti. Mai mult, mdsurile informativ-operative realizate conturauconcluzia cd organizatia respectivA preconiza sAvarsirea in Europa a cinci actiuniteroriste, dintre care una era posibil sd se desfasoare chiar pe teritoriul Romaniei,executantul f ind un membru al organizatiei ce urma sd vind din Italia. Toateacestea se petreceau pe un fond extrem de tensionat in relatiile internationale dinOrientul Apropiat, respectiv, incercdri de a se organiza actiuni turbulente si dedezordine la adresa Siriei, cu ocazia crizei libaneze si a vizitelor presedintelui HafezEl Assad in Romania (26-28 iunie 1976), precum si impotriva Egiptului, SUA siIsraelului, find vizate ambasadele si diplomatii acestor tari. Prin urmare, ofiteriicare au instrumentat acest caz s-au considere IndreptAtiti sd propund ca mdsurdpreventivA de solutionare ceea ce s-a si aprobat de cdtre conducerea Ministeruluide Interne si a Ministerului de Externe expulzarea din tara si declararea capersoand indezirabild a emisarului palestinian".

In mai 1977 fortele de pazd de la Ambasada Iordaniei din Bucuresti auintervenit oportun, reusind sd prevind o tentativd de asasinat si jaf organizatd de doicetateni romani impotriva ambasadorului acestei tdri.

La 19 noiembrie 1979 Ambasada Egiptului din Bucuresti a fost ocupatdprin fortd de studenti irakieni aflati la studii in universitatile din Romania. ClAdireaAmbasadei se afla pe coltul intersectiei Bulevardului Dacia cu Strada Polond.Sistemul de securitate al perimetrului Ambasadei nu permitea sd stationeze aici nicio masind. Studentii irakieni studiaserd foarte bine sistemul de pazd, iar solutia lacare au recurs s-a dovedit eficientd. La un moment dat, unul dintre autobuzele carecirculau pe Bulevardul Dacia a franat brusc in fata Ambasadei, soferul fiind fortatsd opreascd. Din el au coborat zeci de studenti irakieni, care, in cateva secunde, auescaladat gardul dinspre bulevard si au pkruns cu forta in interior. Lor li s-aualdturat alti studenti, veniti pe jos din dreptul hotelului Dorobanti. Totul a fost binesincronizat. Alertat, Serviciul Special de Interventii al USLA a sosit imediat cucloud' echipaje la locul evenimentului. Studentii irakieni erau in numk de 100. Incateva minute au fost arestati. Nu s-au produs victime. De altfel, nu s-a tras deck unsingur foc de armd, §i acela de care un militian asupra unui lupator uslas care eracam brunet si confundat probabil cu studentii irakieni. Incidentul nu s-a soldat deckcu o rand ward pe antebratul uslasului. In urma acestei actiuni USLA a primitmultumiri oficiale din partea statului egiptean. La analiza acestui caz, conducereaDSS, desi s-a declarat multumitd cu reusita interventiei rapide, totusi a atras atentiaasupra lipsei de informatii, foarte greu de explicat, avfindu-se in vedere numkulmare de studenti participanti si potentialul informativ de care dispunea USLA inacel moment. A fost si motivul pentru care in anii urmdtori s-au luat masuri multmai stricte de verificare si supraveghere a studentilor strAini pretabili la initiereaunor astfel de actiuni, care puteau duce la deteriorarea relatiilor Romaniei pe planinternational.

www.dacoromanica.ro

13 Terorism ,i antiterorism, 1965-1989 17

Evenimentul a avut urmdri forte importante si pentru evolutia structurilorspecializate in combaterea terorismului, demonstrand necesitatea constituirii unorforte de interventie specializate, care sä fie in mdsurd ca, in cel mai scut timp, sdreinstaureze situatia normald in obiectivele atacate. in consecintd, au fost adoptateurmdtoarele mdsuri organizatorice: constituirea in Bucuresti a detasamentuluispecial de interventie antiteroristd, subordonat U.M. 06251R.P.; intdrirea UnitdtiiSpeciale de ApArare Antiteroristd, care grupa acum toate fortele de militie si trupede securitate destinate activitdtii de paZA si aparare a obiectivelor vizate de teroristi,acestea fiind puse sub comandd unicd, fapt ce permitea dotarea si instruirea lorunitard; constituirea grupei de interventie medicald, subordonatd ComandamentuluiArta", format din personal de specialitate din Ministerul de Interne29.

PanA la desfiintarea ei, in decembrie 1989, USLA s-a mai confruntat si cualte evenimente, care au avut insa un deznodamant tragic. Unul dintre ele s-apetrecut la 4 decembrie 1984, in jurul orei 8,10, in parcarea hotelului Bucuresti dinCapitald, and studentul palestinian Ahmed Al-Hersh 1-a ucis prin impuscare pediplomatul iordanian Azmi Said Al-Mufti. Dupd atentat, Hersh a fugit spre stradaLutherand pentru a-si pierde urma, dar a fost ajuns de un echipaj al Ministerului deInterne aflat in patrulare prin zond. Era ora and pe Calea Victoriei trecea sefulstatului spre clddirea Comitetului Central. Dupd imobilizare si dezarmare, teroristula fost dus la locul faptei, apoi arestat. La procesul care i s-a intentat, in aprilie 1985,teroristul a declarat cd a incercat sd dea un avertisment tdrilor considerate deorganizatia sa ca find dusmane ale poporului palestinian, accentuand cd organizatiadin care facea parte i-a atras atentia sd nu producd victime printre cetAtenii romfini.Prin sentinta Tribunalului Militar Bucuresti din 20 aprilie 1985, Al-Hersh a fostcondamnat la moarte, dar la recurs Sectia Penald a Tribunalului Suprem a modificatpedeapsa in 20 de ani inchisoare. Ulterior, cu aprobarea lui Nicolae Ceausescu, si-aplatit cautiunea si a fost expulzat din Romania.

Alt caz cu urmdri tragice s-a petrecut in vara anului 1985. Prin mijloaceinformative, USLA a aflat de existenta unei bombe plasatä sub masina unuidiplomat al Ambasadei Iordaniei la Bucuresti, parcatd in fata cdminelor studentestidin Grozdvesti. La fata locului s-au deplasat generalul Julian Vlad, prim-adjunct alsefului DSS, impreund cu doi ingineri genisti, specialisti in dezamorsdri. Pentru anu pune in pericol viata unor persoane din zond, uslasii, ajutati de organele demilitie, au luat mdsurile specifice unei asemenea situatii: devierea circulatiei autosi pietonale si evacuarea celatenilor din imobilele apropiate". Cei doi specialiti,locotenent-colonel Alexandru Doner si cdpitan inginer Ion Vidrean au trecut laexaminarea autoturismului. Studiind bomba fail sd o atingd, cei doi au constatat cdse afld in fata unui dispozitiv sofisticat, cu cloud másuri de siguranf a dedezamorsare, executat si amplasat de un profesionist. Prin ordinul nesdbuit alconducerii DSS, mai precis al lui Tudor Postelnicu, cei doi ofiteri USLA s-au vdzut

29 Serviciul Roman de Informatii, Cartea Albci a Securitätii, vol. IV, 1968-1978, Bucuresti,1997, p. 72-73.

www.dacoromanica.ro


obligati sa.-si asume riscul de a dezamorsa masina infernald", desi nu dispuneau desuportul tehnic necesar. Supunându-se ordinului au riscat imens, intrucat au fostnevoiti sä improvizeze un dispozitiv, care s-a dovedit in cele din urmd ineficient,au pierdut. Bomba a explodat, iar corpurile lor au fost pur si simplu spulberate.Cdpitanul inginer a lasat in urmä un copil minor si o sotie indureratd, iar ofiterulsuperior a intrat in eternitate cu doar sase luni inainte de pensionare.

Atentatul cu bombä fusese initiat de ramura romfineascd a organizatieiFratii Musulmani si a implicat patru membri ai acesteia: Hassan Adil Al-Ali siTarek Awad ambii cetAteni irakieni Haytham Rahnuch (alias Doctorul"),cetatean sirian, si Ali Ahmed Dawood, cetAtean iordanian. Cei patru planuiserA saasasineze cetäteni sirieni pe care i-au identificat drept dusmani ai FratilorMusulmani"30.

Acte teroriste contra regimului comunist

Din 1976 s-au inmultit preocuparile unor cetateni români de a pleca ilegalin strAindtate, prin sAvfirsirea de actiuni cu caracter terorist: piraterie aeriand, rApireaunor personalitati romfinesti sau straine, luarea de ostateci, atacuri armate, trecereain forta a frontierei de stat etc. Semnificativ in acest sens a fost grupul Arcasul",format din patru persoane, care, in vederea plecarii ilegale din tard, intentionau sãprocure armament, fie de la militari in termen pe care urmau convingdsustragd din depozitele unitätilor in care ii satisfaceau stagiul militar , fie prinatacarea unor posturi de militie din jurul Capita lei, scop in care efectuaserdrecunoasteri in teren. Dosarul de urmarire informativA a celor patru persoaneimplicate in acest caz a fost finalizat prin mAsura preventiva de avertizare".

Un caz asemänkor s-a petrecut in februarie 1977, când sase tineri dinmunicipiul Cluj-Napoca au planuit sA deturneze cursa Tarom de pe ruta directA cuBucurestiul. Intentia lor era de a actiona asupra personalului navigant al aeronaveicu arme albe, ceea ce nu s-a finalizat datorità unor perturbatii atmosferice dintimpul zborului", dar si a unor neintelegeri intervenite intre membrii grupuluirespectiv" de care, se pare, nu fuseserd strAine structurile de securitate speciale careau instrumentat acest caz.

La 23 august 1981 s-a petrecut asa numita actiune Autobuzul", in realitateun eveniment terorist provocat de trei persoane: Andrei DrAganescu i ViorelButincu de profesie zidari, dar infractori recidivisti cdrora Ii s-a aldturat unstudent, Mircea Emil Munteanu31. Cei trei au spart Postul de Militie din localitateaPui, judetul Timis, de unde au sustras armament si munitie, dupa care au sechestratpasagerii unei curse de autobuz pe care i-au transformat in ostatici. Apoi aunegociat cu autoritatile, solicitând un elicopter de Crucea Rosie" i suma de 30 000

3° "Ziva", 15 februarie 2002, p. 11.31 Acest caz a fost extrem de mediatizat in presa romana postdecembrista, Mihai Pe lin,Duminica neagrd de la Timi§wara, in Independent", 5-6 mai 2001, p. 5.

sa-i sa-I

www.dacoromanica.ro

15 Terorism i antiterorism, 1965-1989 19

de dolari pentru a pleca in Occident. in zond au fost deplasate forte de interventieantiteroriste (30 de luptatori de la Timisoara), care au facut un blocaj cu ABI*-uri peosea pentru a nu permite intrarea in ora§. Negocierile nu au dat rezultate. Teroristii

au impu§cat un ostatic, apoi s-a declansat un violent schimb de focuri soldat cu 6morti §i 17 gray raniti. Dei teroristii au fost capturati, Tudor Postelnicu, §eful DSS,a dat ordin ca ace§tia sä fie impuFati. Dupd '90 cei din conducerea fostului DSS, infrunte cu Tudor Postelnicu, care s-au implicat in acest caz au fost trimi§i in judecatä

condamnati la 17 ani inchisoare pentru critnä cu premeditare".in 1982 USLA a reu§it sA dejoace tentativa de deturnare a navei fluviale

Mehedinti". Spre deosebire de actiunea Autobuzul", acest caz a fost rezolvat fardinterventia grupelor operative Arta", ci doar prin mAsuri informative inteligentconcepute §i coordonate, ceea ce a evidentiat un profesionalism de buna calitate.Prin reteaua informativä a fost depistat un grup format din mai multi tineri, careplanuiserA deturnarea navei Mehedinti" in scopul trecerii ilegale a frontierei inIugoslavia, cu gandul de a ajunge ulterior in Occident. Prin mAsuri combinative,USLA a reu§it sA infiltreze un tanar ofiter in acest grup, situatia find luatä subcontrol, iar in cele din urmä faptaii au fost prin§i in flagrant. Perchezitia efectuatäasupra grupului a scos la ivealA numeroase mijloace de luptd improvizate, pe caremembrii grupului intentionau sA. le foloseasca in deturnarea navei, precum §iimportante sume de bani. Comandantul grupului a fost inaintat instantei de judecatA§i condamnat la doi ani §i jumdtate inchisoare pentru savarirea infractiunii deasociere la trecerea frauduloasd a frontierei".

0 tentativA de deturnare s-a petrecut in toamna anului 1983 asupraaeronavei care facea cursa BucurqtiCaransebq 4i retur. Cazul, cu accentele saledramatice, dar i cu umorul lui, este demn de o tragi-comedie siropoasd, finddescris pe larg de locotenent-colonelul (r) Teodor Filip in lucrarea samemorialisticA32 Pe scurt, evenimentul s-a petrecut in felul urmator. Zborulaeronavei se desfA§ura in 1inite, panA in momentul and un tanAr pasager a inmanatstewardesei un bilet, rugand-o sal predea comandantului aeronavei, fiind vorbadespre o problemd urgentA. insotitoarea de bord s-a conformat §i, peste cateva zecide secunde, atat pilotii cat §tiau ce contine respectivul bilet. Pasagerul incalla cerea imperativ deturnarea avionului i aterizarea lui intr-un ora dinOccident, in caz de nesupunere amenintand cu aruncarea in aer a aeronavei. in acestscop se preciza in bilet pasagerul avea asupra lui o puternicA incAraturaexploziva, iar in mama tinea declan5atorul. Soimii" observaserd imediat cä autorulbiletului avea la picioare o saco§ä destul de voluminoask iar in manA tinea un rnicobiect in forma' de pix, cu degetul mare pus pe butonul acestuia. intr-o astfel desituatie, solutii nu prea sunt in afara celor impuse de atentatori. Venind din spate,unul dintre wimi" s-a aruncat asupra atentatorului, imobilizandu-1 cu grila pentru anu-i da posibilitatea sd apese pe butonul care ar fi declansat explozia". Tentativa

Acronim de la automobile u§or blindate pentru interventii operative.32 Teodor Filip, op. cit. p. 134.

si

si soimii"

.

www.dacoromanica.ro


de deturnare a fost anihilatd astfel cu rapiditate §i deplin succes. FArd interventiacurajoasd a §oimului", pilotii, pentru a nu risca vietile atator pasageri, aveau degind sd urmeze intocmai cerintele teribilului terorist". Numai cd, in urmacercetdrilor s-a constatat cd declanptorul in forma de pix era efectiv un pix, iarputernica incaraturd explozivA consta in cloud' recipiente pline cu lichideinofensive.

In toamna anului 1983 s-a prevenit §i prima, probabil i singura, tentativdde asasinat asupra lui Nicolae Ceausescu. Grupul, constituit inch' din 1981, eraformat dintr-un nucleu de intelectuali, profesori universitari din Bucurqti, legatiintr-un fel sau altul de Cluj: Tudor Bugnariu, primul primar al Clujului dupd 23august 1944, fost decan al Facultatii de Filosofie din Cluj, apoi profesor §i adjunctal ministrului invatamfintului; Mircea Stoica, §eful catedrei de Drept de laAcademia de $tiinte Economice Bucure§ti, care predase §i la Cluj (decedat ulteriorin urma unei cdderi de la etaj, consemnatd ca sinucidere); Simion Pop, fost decan laFacultatea de Drept din Cluj. Toti ace§tia considerau cd suprimarea lui Ceau§escuera singura solutie de salvare". Grupului i s-a aldturat apoi clujeanul RaulVolcinschi, fost detinut politic, Viorel Roventu, Petre Ndstase i Nicolae Stanciu,ultimii trei de profesie §oferi.

In noaptea de 8 spre 9 septembrie 1983, cei trei tineri Roventu, Nastase §iStanciu au trecut la actiune: au spart un post de Militie mai izolat, din satul Osicade Sus, judetul Olt. Au furat cloud' pistoale mitralierd AKM cu pat rabatabil, 500 decartu§e §i 8 incdratoare. Conspiratorii aflaserd a in ziva de 17 septembrie 1983Ceau§escu urma sa viziteze CAP-ul din comuna Gostinu, judetul Giurgiu. NicolaeStanciu, find localnic, cuno§tea foarte bine zona, fapt pentru care au stabilit rapidlocul ideal pentru atentat: o curbd de 90 de grade, intre Brani§tea §i Gostinu.Drumul find in pantd, coloana oficiald era obligatd sd reducd viteza pdna. la 30-40km pe ord. Mai mult, pe o distant:I de 100-200 de metri, era o ridiaturd de pamant,inaltd de un metru i jumdtate, care ar fi permis atentatorilor sd domine dispozitivulde garda al prqedintelui. Spre disperarea atentatorilor, evenimentul nu s-a maiputut produce, intrucdt, alertatd de disparitia armelor din Osica, conducereaSecuritAtii 1-a sfatuit pe Ceaupscu sii-§i amdne vizita. In zilele urmdtoare, pand la24 septembrie 1983, cei trei atentatori au fost priqi dupd o urmarire ca in filme, incare grupul operativ de interventie al USLA a folosit ma§inile blindate §i

el icopterele.Prin sentinta nr. 63, in dosarul 391/1983, a Tribunalului Militar Teritorial

Bucure§ti, Viorel Roventu a fost condamnat la moarte. Petre Nastase i NicolaeStanciu au primit 20 de ani inchisoare pentru furt calificat, td1hdrie §i nerespectarearegimului armelor §i munitiei". Dupd un an pedeapsa lui Roventu a fost comutatd la25 de ani temnita grea, iar patru ani mai tarziu, in 1988, Decretul nr. 11 i-a reduscinci ani din pedeapsd. Interesant cd la anchea nici unul dintre cei trei atentatori nua facut referire la intentia de a-1 asasina pe pre§edinte §i nici despre cei care s-auaflat in spatele lor, respectiv grupul de profesori universitari §i legAtura lor cu RaulVolcinschi, creierul tentativei de atentat". Acesta din urmd, absolvent a cloud

www.dacoromanica.ro

17 Terorism ii araiterorism, 1965-1989 21

facultäti Academia de inalte Studii Industriale §i Comerciale §i Dreptul, laBucuresti era cunoscut cu antecedente". Intre anii 1957-1964 fusese detinutpolitic, find cunoscutä faimoasa sa tentativA de evadare din arestul SecuritAtii dinCluj, in mai 1957. In confesiunile Acute publice, Raul Volcinschi a mentionatdespre intelegerea" potrivit careia daca vor fi prinsi, atentatorii sä spuna cAintentionau sã spargd o agentie CEC" si cd fAcuserA chiar un jurdmânt in acest sens.Oricum, atentatorii nu i-au deconspirat pe bucure§teni, dar nici structurileinformative specializate ale Securitatii nu au reusit sä stabileascA vreo legatura.Dosarul de urmArire informativA instrumentat pentru acest caz contine o sumedeniede banalitati rude si prieteni verificati la sange dar nimic despre atentat. Nuexcludem nici posibilitatea ca dosarul sa fi fost aranjat" inainte de a fi clasat inarhivA, având in vedere cd un ordin al lui Tudor Postelnicu interzicea ca in dosarelede securitate sa. apard numele secretarului general al partidului ori ale membrilorfamiliei sale34.

In ziva de 16 ianuarie 1984, in timpul zborului pe ruta AradBucuresti, doitineri Guguila Doru George §i Oancea Florin Daniel au incercat deturnareaaeronavei TAROM, un AN-24, cu 7 membri ai echipajului §i 46 pasageri la bord.Cei doi atentatori s-au imbarcat la bordul aeronavei pe aeroportul din Arad, avândaSupra lor un pistol artizanal mascat intr-un fier de cAlcat si un dispozitiv explozivconfectionat dintr-un tub de spray. Planul deturnarii, märturisit de Doru GeorgeGuguila, era: MA duceam la toaletA, simulAnd CA imi este rAu. Stewardeza veneadupd mine. Cand ieseam din toaletA, urma sd o imobilizez §i sh o amenint cupistolul. Apoi a fi intrat in cabina pilotilor si a§ fi preluat controlul avionului.Aveam idee despre pilotare pentru ca facusem armata la Aviatie. Urma sA deturnezavionul &ate Viena. Acolo m-a§ fi descurcat, a§ fi fost liber. Dar planul meu nu aiesit". $oimii" (cei doi subofiteri de la USLA care asigurau avionul in zbor) auintervenit cu rapiditate, reu§ind imobilizeze pe atentatori in momentul in careace§tia se apropiaserd de carlinga pilotilor. Doru GuguilA a fost impuscat in umAr.Cei din avion nu au §tiut nimic din ceea ce s-a intAmplat. Avionul a aterizat laaeroportul BAneasa, unde era a§teptat de echipe specializate ale USLA.

Prin sentinta Tribunalului Militar Bucure§ti, din 29 martie 1984, Guguila afost condamnat la moarte (ulterior pedeaspsa i-a fost comutatd la 20 de ani de

" National", 20 decembrie 2000, p. 3.34 Pentru a pune in practica un astfel de ordin, unii ofiteri nici nu se mai sinchiseau sä rescriedocumentele, ci pur si simplu acopereau cu cernealã ori tus numele iubitului conducator",iar altii, si mai inventivi", II decupau cu lama. Sunt multe dosare in arhiva fostei Securitátice stau märturie despre o asemenea practica. Munca find normatA, probabil cA nu mai aveautimp pentru astfel de maruntisuri". Cu timpul se obisnuiserk asa Incat, pentru a nu aveaprobleme la clasarea dosarelor In arhiva, injuriile la adresa familiei prezidentiale ori aregimului au fost inlocuite cu o propozitie standard: manifestäri dusmanoase datorate unornemultumiri personale".

sa-i

www.dacoromanica.ro


inchisoare; la 21 aprilie 1990 a fost eliberat35), iar Oancea care era minorinternat intr-o scoald de muncd si reeducare pe timp de 5 ani. La anchetd s-aconstatat ca cei doi atentatori studiaserd din timp dispozitivele de aparare aobiectivelor asigurate cu mAsuri antiteroriste, indeosebi ale aeroportului, precum sisistemele de control. Prin urmare, descapraserd in prealabil activitate de culegerede informatii prin supraveghere din posturi fixe. De asemenea, pistolul artizanal siincarcAtura exploziva fuseserd procurate cu destuld usurinta, elementele lorconstitutive fiind prezente in orice retea comerciala. Acest caz a determinatconducerea DSS sä intdreascd prin organele specializate sistemele de controlantiterorist si de protectie a aeronavelor in zbor.

Desigur ca lista cazurilor de acest gen nu este completd. Nici nu a intrat inintentia noastra si nici nu este spatiul sa fim exhaustivi. Evenimentele descrise inpartile lor esentiale in acest subcapitol sunt insd suficiente pentru a se releva cd intr-unstat totalitar de tip comunist incdlcarea flagranta a drepturilor omului, ceea ce eracazul din plin in Romania epocii de aur", disperarea oamenilor poate duce usor laacte de violentA sustrageri de armament, luari de ostatici, tentative de deturnare aunor nave maritime si aeriene in scop de atentat sau trecere frauduloasa a frontiereietc. , unele cu consecinte tragice. Numai cd toate acestea sunt catalogate inlegislatia internationala ca acte de terorism.

Un tragic accident"

Acestea sunt si riscurile meseriei, o meserie pentru care si altii si-au pierdutviata in timpul misiunilor si despre care o serie de publicisti, unii de profesie, altiide ocazie, au exprimat puncte de vedere diferite, atat in timpul revolutiei dindecembrie '89 cat si dupa. Cel mai edificator exemplu in acest sens ni-I oferatragicul eveniment", in realitate o crima oribild impotriva uslasilor savarsitd innoaptea de 23 spre 24 decembrie 1989 in fata sediului Ministerului ApardriiNationale din cartierul Drumul Taberii.

Sa mentionam mai intai cd in 22 decembrie 1989, imediat dupd fuga cupluluidictatorial Nicolae si Elena Ceausescu din sediul Comitetului Central lasat ladispozitia revolutionarilor, factorii de comanda din USLA, sustinuti de intregulcolectiv de cadre militare si civile, au redactat o Declaratie arm Tara", prin care searata ca aceastA unitate din cadrul DSS este alaturi de popor si cd slujeste Revolutia.Desi documentul a fost inmanat secretarei directorului general al Radioteleviziunii,totusi nu a fost citit pe post. Dimpotrivd, revolutionarii pdtrunsi in Studioul careasigura transmiterea revolutiei romane in direct", impreuna cu Teodor Brates, cel cecoordona stirile, instigau asupra cadrelor Ministerului de Interne si a uslasilor.Ramane de antologie fraza rostia in direct pe postul national de televiziune de catreTeodor Brates in seara de 22 decembrie 1989: Teroristi, antiteroristi e totuna!" .

" Alina Comp Durbaca, Piratul aerului. Romanul care a incercat sa deturneze un avionvrea sa dea statul roman In judecata, in "Evenimentul zilei", 3 mai 2002, p. 5.

www.dacoromanica.ro

19 Terorism ui antiterorism, 1965-1989 23

Pe scurt, tragicul eveniment s-a petrecut in felul urmator. La ordinulgeneralului (r) Nicolae Militaru care la acea data Inca nu fusese numit oficialministru al Apararii Nationale in seam zilei de 23 decembrie colonelul IonArdelean, §eful USLA, a chemat in sprijinul armatei trei grupe de interventie cumisiunea de a-i neutraliza pe a§a-z4ii terori§ti infiltrati in cladirile din jurulMinisterului Apararii Nationale. Locotenent-colonelul Gheorghe Trosca §eful destat major al USLA cu trei grupe de luptkori din Serviciul Special de Interventie,imbarcati in trei ABI-uri, au inceput deplasarea in jurul orei 23 spre MinisterulApararii Nationale. In zona Garii de Nord, un ABI a ramas in pand, dovada cea rnaiconcludenta ca actiunea nu fusese premeditata. Totul fusese pregkit in pripa dupaprimirea ordinului. Locotenent-colonelul Trosca a hotarat sa continue deplasarea cucelelalte douA ABI-uri in apropierea clädirii Ministerului Apararii Nationale, careera aparata de trupe terestre §i blindate echivalente cu forta unei divizii. Asupracelor cloud ABI-uri ale USLA s-a deschis un foc nimicitor, producandu-se unadevarat carnagiu, de care s-au facut vinovati ofiterii §i subofiterii armatei cedeserveau tancurile §i TAB-urile din curtea Ministerului. Au fost uc4i opt usla§i, iarpatru raniti gray au reuit sä supravietuiasca36. A mai supraviettiit i Constantin Isac(nume conspirativ "Ionescu"), reprezentantul Frontului SalvArii Nationale, care-Iinsotise pe locotenent-colonelul Trosca in timpul deplasarii ABI-urilor. Cei patruus1a0 supravietuitori au fost arestati i supu§i unor interogatorii i tratamenteumilitoare, apoi internati in fortul militar $teMne§ti.

In urma cercetarilor efectuate s-a constatat ca nu a fost vorba de o simplaeroare, ci de o inscenare bine regizata de unii dintre cei ce formau nucleul deconducere al Frontului Salvarii Nationale, "organul de partid §i de stat" carepreluase conducerea tArii. Suspiciunile planeaza asupra lui Silviu Brucan §i

generalului Nicolae Militaru, cei care sustineau ca "teror4tii nu puteau fi deck de laUSLA i Directia a V-a". Dar au avut i complici, atat de la Televiziune cat i inpresa. A§a de pilda, "Televiziunea liberal' a prezentat pe post imagini cu trupurileuslaOlor ucisi ca fiind teroristi, precum i sloganurile unor a§a-zi§i revolutionaricare scandau "terori§tii-securi§ti".

La randul Iui, cotidianul "Romania liberä", in numärul din 25 decembrie1989, a publicat un articol intitulat "Nimicirea gorilelor mercenare", pe care-1reproducem in continuare, intrucat reprezinta dovada cea mai clara a dezinformárii

puternica armä folosita in razboiul psihologic37 la care a fost supus poporul romanin acele momente: Lupte de un dramatism fara seaman s-au dat in imprejurimileMinisterului Aparkii Nationale. Tarziu, dupa miezul noptii de 23 spre 24decembrie, cloud tanchete tip ABI, care nu sunt in dotarea fortelor noastre armate,au incercat sa patrunda prin forth. in cladire, folosind ca acoperire tricolorul. Bravii§i eroicii no§tri osta0 aflati la datorie le-au nimicit pur §i simplu cu focuri de tunuri.

36 Armata rorncind in revolulia din decembrie 1989, Bucurqti, 1998, p. 244-245.37 Constantin Sava, Constantin Monac, Adevtlr despre Decembrie 1989. Conspiratie,diversiune, revolutie. Documente din Arhivele Armatei, Bucure§ti, 1999, p. 117-188.

www.dacoromanica.ro

24 Cristian Troncotä 20

apte mercenari, angajati in slujba tiranului, au fost lichidati pe loc. Treidintre ei au reu*it pe moment sä fuga, sperand intr-un miracol al scdparii. Zadarnicuna dintre gorile s-a catarat pe scArile primului bloc de locuinte intalnit, tragand cudisperare in tot ce intalnea in cafe. A fost repede reperatä i anihilata. Celelaltebestii cu chip de om au fost prinse dupd cateva ore in urma unor lupte crancene.Aceasta va fi soarta tuturor mercenarilor. Episodul s-a incheiat frä nici o victimä inrandul osta§ilor al locatarilor blocului. Bravo militari ai armatei romane!".

CercetArile efectuate ulterior au demontat toate falsurile din acest articol. Sepresupune cd nu intamplator redactorii ziarului Romania liberd" au fost manipulatispre actiuni de dezinformare. De pilda, despre Petre Mihai BAcanu, un opozant alregimului, eliberat in dupd-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 din arestul de laRahova i care a preluat imediat conducerea ziarului Romania liberl", structurile decontraspionaj ale SecuritAtii detineau probe indubitabile, mai precis inregistrarirealizate prin tehnica operativa, privind legaturile sale cu un anume VladimirVolodin, agent al serviciului de spionaj al KGB ce actiona pe teritoriul Romaniei subacoperirea de ziarist al Agentiei TASS38. Mai mult, in cazurile Corbii" ofiteri aiarmatei romane lucrati" in dosare de urmarire informativA organele decontrainformatii obtinusera probe despre legaturile generalului Nicolae Militaru cuagenti ai serviciilor de spionaj militar sovietic, motiv pentru care acesta fusese trecutin rezervd. Printre ofiterii de securitate implicati in supravegherea lui Nicolae Militarus-a numärat chiar locotenent-colonelul Gheorghe Trosca, unul dintre cei uci§i in fataclddirii Ministerului Ap Ardrii Nationale, ceea ce intare§te presupunerea cd a fostchemat tocmai pentru a fi suprimat.

Prin diversiunea din noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, initiatorii auurmArit cloud obiective majore: 1) de a compromite USLA unitatea de elitA aSecuritätii §i singurul organ specializat din Romania la acea data in actiuni decontracarare a terorismului; 2) sub motivatia cA noua conducere a Romaniei n-ardispune de forte capabile sa apere revolutia, urma sä se facd apel la interventia"frateasca" a ajutorului militar extern. In cele din urmd, acest plan, dacd nu s-asoldat cu un usturAtor e§ec, cel putin a avut nevoie de ajustäri serioase chiar intimpul evenimentelor39.

38 Alerta", joi, 9 noiembrie 2000, p. 9. Aceasta dezvaluire concorda perfect cu continutuldocumentelor dosarului operativ" aflat in arhiva SRI. Dialogul dintre cei doi, Inregistrat deorganele Securitatii, avea ca obiect printre altele i un posibil succesor al lui NicolaeCeausescu. In vreme ce Petre Mihai Bacanu II sustinea pe Dumitru Popescu, VladimirVolodin aprecia ca directorul Editurii Tehnice ar fi cel mai potrivit. 0 discutie banala laprima vedere, care in fond era pe buzele tuturor romanilor constienti, mai ales dupa 1987,cand la radio Europa Libera se pronuntase pentru prima oara numele domnului Ion Iliescu,ca opozant fata de cuplul dictatorial si posibil succesor la conducerea statului roman. Inrealitate, avem in fata motivul esential pentru care Securitatea nu 1-a putut agate cu cevaserios pe faimosul ziarist decat apeland la stupidele infractiuni de drept comun"39 Comandantul trupelor sovietice aflate in ziva de 22-23 decembrie 1989 pe Podul de laUngheni avea ordin de la Moscova de a sprijini noile autoritati de la Bucuresti, care abia

si

www.dacoromanica.ro

21 Terorism $i antiterorism, 1965-1989 25

Pe baza informatiilor acumulate in timp 0 avem in vedere cazurile despibnaj militar, economic i tehnicoltiintific contra Romaniei initiate de serviciilesecrete sovietice4° , dar destul de bine protejate in zilele revolutiei, structurispedializate din Securitate §i ArmatA rAmdseserd fidele apararii valorilor nationale.Ele 0-au adus o importanta contributie dar nu cu putine sacrificii la dejucarea §iapoi la deconspirarea in fata opiniei publice a rolului nefast initiat de fortele strAinei de agentii lor din randul conationalilor in timpul revolutiei romane inceputd in

acel sangeros decembrie 198941. MIA i motivul pentru care Serviciul Roman deInformatii, cea mai importanta institutie a noii comunitati informative romane0icreatd dupd 1990 cu responsabilitati in domeniul apararii sigurantei nationale,celebreazd in fiecare an, la 24 decembrie, ziva antiterorismului.

TERRORISM AND ANTITERRORISM IN ROMANIA (1965-1989)

Abstract

In the absence of a unanimously accepted definition, terrorism is, as a rule,a violent act committed by people who believe that there is no other means for themto achieve their political objectives. Modern and contemporary Romania witnessedall kinds of terrorist acts. The cold war and the conflicts between Arabs and Israelicreated propitious conditions for terrorists to be willingly provided with funds,training, and a place of refuge.

preluaserd puterea. Generalul Stefan Guse 1-a mandatat, din partea conducerii M.Ap.N., pecolonelul Ion CioarA aflat pe Podul de la Ungheni sA transmitA trupelor sovietice ordinulclar de a nu parunde nici un metru pe pAmantul romanesc" (Doru Dragomir, Generalul IonCioard este cel care a respins trupele sovietice in decembrie 1989, pe Podul de la Ungheni,in Ziva", 31 iulie 2001, p. 7).4° Cristian TroncotA, Securitatea yi serviciile secrete sovietice (1968-1989). 0 reconstituireistoricd pe baza izvoarelor memorialistice yi a unor documente secrete declasificate, in 0viata inchinatd istoriei Constantin Buye. Structuri politice in secolul XX, Bucuresti, 2000,p. 356-556; idem, Tactica retelelor paralele". Contrainformatiile militare neutralizeazdagenti sovietici, iii Armata Romdniei la 'inceput de secol. Posibile optiuni yi evolutii,Bucuresti, 2001, p. 281-292.41 Mark Almond, profesor de istorie modernA la Oxford University, intr-o documentatAlucrare (Gorbacev and the Est-European Revolution), publicatA la Londra in 1990,concluziona cl. Frontul Salvarii Nationale din RomAnia fusese, in realitate, creat de KGB cumult timp inaintea cAderii" lui Ceausescu. Profesorul Mark Almond mai noteaza:Moscova si KGB-ul au armat pistolul care a slujit la darea startului pentru transformAriledin Europa rAsAriteanA si centralA, iar acestea s-au savfirsit cu cea mai mare usurinta,deoarece a fost suficient sA se activeze rezidentele care existau deja"; Vladimir Alexe, KGBa regizat rdsturnarea regimurilor comuniste din Europa de Est, in Ziva", 19 noiembrie1999, p. 7.

www.dacoromanica.ro

26 Cristian Troncotä 22

In 1977, the institution of the Securitate of the communist regime inRomania developed a specialised body, called USLA (Special Unit for AntiterroristStruggle). The West German structure GSG-9 (Granschutzgruppe organised in1972) was taken as a model. A crucial issue was that of the equipment and meansprovided to this structure, which were far inferior to those of other similar units incountries facing terrorism at the time. The main attributions of USLA were toprotect the embassies and the diplomatic staff accredited in Romania; to protectairports and air planes during traffic; to defend the higher Party and state leadershipduring meetings or travels in the country or abroad.

What the communist regime in Bucharest considered to be terrorist actswere in fact acts of violence by political dissidents trying to leave the countryillegally and settle in the free western world. On the other hand, there were severalcases of international terrorism in Romania. Some were prevented by rapidintervention of the specialised structures. Others were not. For example, theassassination on 4 December 1984 of the Jordanian diplomat Atzuri Said Al-Muftiby the Palestinian student Ahmed Al Hersh, and the explosion a bomb placed underthe car of a diplomat of the Embassy ofJordan in Bucharest, in July 1985.

www.dacoromanica.ro

PSIHOZA NOTELOR INFORMATIVELA CANALUL DUNARE MAREA NEAGRA (1949-1953)

MARIAN COJOC

Perspectiva istoricd asupra celui mai mare santier al asa-zisei constructii asocialismului in Rom &ilia, Canalul Dundre Marea Neagra, relevd incontestabilaspecte nebdnuite pentru cercetAtorii care se incumetd a descifra tainele defunctuluiregim.

Problema notelor informative poate fi constatatd aproape ca o dimensiunedefinitorie a existentei cotidiene specifice fiecdreia dintre cele trei mari sectoare deactivitate ale Canalului: sectorul muncii libere care a cuprins mase muncitorestieterogene, din intreaga tard, cu profesii diferite, de categorii sociale, confesiunietnii diverse, avand pe parcursul intregii secvente temporale (1949-1953) o relativdstabilitate numericd si calitativd, adevdruri recunoscute nu de putine ori indocumentele arhivei tehnice a Canalului sau in cele contabilizate de Comitetul dePartid al Canalului; sectorul armei speciale constructii, al ofiterilor, subofiterilorsoldatilor participanti la muncile obiectivului; sectorul muncii foliate avdnd caelement central detinutul (politic, administrativ sau de drept comun), reprezentAndin acelasi timp compartimentul fortei de muncd asupra cdruia sarcina muncii fizicea apdsat cel mai mult. In relatie cu acest sector poate fi luatd in calcul i munca denevoie a altor categorii de oameni, adusi in Dobrogea ca urmare a deportärilorexecutate de regimul comunist in acei ani. Pentru cei care "lucrau in conditiispeciale pe santierele Canalului"I, munca in sine a reprezentat neindoielnic mijloculasigurdtor, cel putin formal, al existentei extrem de precare la care ii fortase regimulpolitic al vremii.

Obsesia notelor informative s-a declansat Inca de la inceputul lucrdrilorCanalului. Adresate in general securitatii, militiei sau partidului conducAtor, inesentd, toate au relevat in ultimd instanta. oricfite fraze ar fi cuprins un singurnumitor comun: nimicnicia caracteriald a semnatarilor.

In particular, notele informative adresate organizatiilor de partid aleCanalului (pe cele trei mari sectiuni: Cernavodd, Medgidia si Midia) le-au concuratuneori in numair i "valoare" pe cele adresate organelor de securitate i militie de pesantiere.

Arhivele Nationale Constanta (in continuare ANC), fond Comitetul de Partid al Canalului(CPC), dosar 30/1951-1952, f. 256.

"Revista istoricr, torn XIII, nr. 5 6, p. 27 40, 2002

si

si

www.dacoromanica.ro

28 Marian Cojoc

Complexul psihologic al vigilentei revolutionare, al supravegheriinecontenite a celuilalt, obsesia necrutatoare a sanctiunilor, sindromul "neiertariiaproapelui" (in cea mai perfecta maniera antibiblica si implicit intr-o autenticamentalitate bolsevica, grefata pe "specificul" autohton) au devenit constanteleactivitatii de partid a Canalului. Uneori insa, "nevinovatele" sau, dimpotriva, multprea motivatele note informative ofereau surprize nu tocmai pläcute adresantilor.Astfel a putut fi receptatA nota informativA din 23 februarie 1951 semnata desecretarul Joan Be ldean, intocmita cu prilejul celei de-a 33 aniversari a armateisovietice "eliberatoare". Atunci, la Poarta Alba, s-a organizat o mare adunarefestivA, la care au participat 2.500 de constructori ai Canalului. TrimisulComitetului Regional al ARLUS Constanta a scandalizat efectiv organele de partid,starnind totodata ilaritatea generala, atunci cand, in conferinta sa, "referindu-se laizvorul puterii militare a armatei sovietice dupa cum informa activistul amintit aafirmat ca armata sovietica e tare pentru ca tovarasul Stalin ii este tovaras de drum,ii este tovards de viata"2. Tot astfel, cu certitudine, organele de partid vor fi fost lavremea aceea oripilate de o alta (§i poate sã fi fost cu zecile) nota informativa dinaceeasi lurid si acelasi an, in care era redatà o convorbire telefonica interceptata deinstitutia abilitata in domeniu. In consemnarea "cu pricina" protagonisti eraucapitanul Popa de la colonia de detinuti Peninsula si "operatoarea noastra AvramElena de la Mamaia Sat-birouri"3. Ca "toata convorbirea lor nu a fost altceva decatnumai despre dragoste si imorala" aceasta nu a contat prea mult. Mai gray insaaparea consemnarea finala a informatorului Biciuizu Ilie care mentiona "faitperdea" ca operatoarea in cauza. avea "legaturi cu o parte din ofiterii de la trupele depaza MAI din colonia de detinuti de la Peninsula si semnalarea de la dispensarulnostru cAci (sic) este bolnava de sifilis 4+ urmand si tratamentul respectiv"4.

"Dusmanii de tot soiul" ai regimului comunist, mentionati ca atare innotele informative ale vremii, erau,scautati si identificati permanent pe santiereleCanalului Dun Are Marea Neagrd. In randul lor, in prim plan, se regAseau, fireste,detinutii adusi, in fond, pentru a simti ca fac inchisoare. Argumentele regimului seraportau in mod deosebit la atributele universului concentrationar: gardul de sarmaghimpata, baracile penitenciar, brigadierii proveniti din randul detinutilor de dreptcomun si, nu in ultimul rand, paza armata. a spatiului de detentie.

In fata nedreptului tratament la care erau supusi, detinutii aveau putinemijloace de reactie, pe care le foloseau uneori: deteriorarea uneltelor, refuzul de amunci, greva foamei, sau, e drept mai tarziu, asa cum s-a intamplat la 23 aprilie1953, manifestari deschise, ostile, cu scandarea lozincilor: "TraiascA Maniu" si"Traiasca guvernul anglo-american" (sic!). Reactia fortelor de ordine la adresa celor21 de detinuti revoltati a insemnat "clasica bataie", de anchetarea cazului ocupandu-sepersonal insusi It. col. Gh. CrAciun, comandantul Centrului de Coordonare al

2 Ibidem, dosar 65/1951, f. 16.3 Ibidem, 1 20.4 Ibidern.

2

www.dacoromanica.ro

3 Psihoza notelor informative la Canal 29

Directiei Generale a Penitenciarelor Constanta5. Oricum, manifestdrile"dumdnoase" ale detinutilor, consemnate in notele informative, tematice saudocumentare, au fost de fiecare data' lesne stopate de autoritAtile Canalului, prin celemai variate metode "neortodoxe". Numai cd "dumanul de clasA" s-a manifestat pepntierele Canalului §i in cu totul alte moduri, afectand din plin sectorul civil, almuncii libere. Astfel cA, la inceputul anului 1950, in luna februarie, Comitetul dePartid al Canalului elabora un prim amplu raport "asupra manifestArilor dumanuluide clasA pe pntierele Canalului Dun Are Marea Neagra" pall in acel moment. Inmaterial se afirma CA dumanul de clasA §i-a facut simtia prezenta prin "trei formediferite: 1. prin lansare de zvonuri tendentioase; 2. prin actiuni deschise; 3. prinsabotaje."6. Pe seama "du§rnanului de clasa" erau puse, spre exemplu, acuzatia de afi ascultat postul Radio Londra (trei muncitori de la intreprinderea de lucrarispeciale Dorobantu; abaterea se va repeta in anul urmator); acuzatia de a fi incercatsa "adAnceascA misticismul" (era mentionatA in unele note informative aparitiasectei religioase de adventi§ti de ziva a §aptea, care "nu muncea sAmbAta")7;acuzatia de a fi "intonat cAntece legionare §i antisovietice"8 etc.

De o mare gravitate, in viziunea raportorilor PMR, apArea cazulnormatorilor Be lei Gheorghe, Bencu loan i Bezedea Mihai, care "in lunadecembrie 1949 rupseserd tabloul tov. Stalin din sala de §edinte a §antieruluiMuntenia 25 Columbia"9, §i al altor doi muncitori de la atelierul mecanic (DutuDumitru i Osta§u Ferdinand) care, pentru cd "au scuipat tabloul tovard§ului Stalin

I-au rupt", au fost dati pe maim Securitatii19. Raportul din februarie 1950 maisemnala un lucru demn de luat in considerare, din perspectiva prezentatA: anume cA"in majoritatea §antierelor muncitorii sunt revoltati contra conducerii de partid, fi indrazvratiti de elemente dqindnoase care se erijeazA in aparAtori ai muncitorilor,angrenAnd in fruntea acestor actiuni membri de partid nelAmuriti §i cu tin nivelpolitic scAzurn. In materialul in cauzd se aducea la cumVinta CC §i cazularhitectului Dragomir Emil "de la baracamente NAvodari, acuzat de instigatii inmask relativ cd (sic!) planurile nu sunt bune sau ed. metodele stahanoviste nu daurezultate"12.

In ziva de 7 martie 1950 instructorul de partid PodArdscu Soare sesizaorganele ierarhice despre disparitia, in luna septembrie 1949, a "planului directorial

5 Marian Cojoc, Canalul Dundre Marea Neagra, 1949-1953 0 obiectivele politice aleguvernantilor Romeiniei, in "Independentul", Iai, II, 9 iulie 1996, nr. 3.6 ANC, fond CPC, dosar 48/1950, f. 1.7 Ibidem, f. 3.g Ibidem.9 Ibidem, f. 4.1° Ibidem.n Ibidem.12 Ibidem, f. 6.

i

www.dacoromanica.ro

30 Marian Cojoc 4

al regiunii Medgidia cu toate lucrOrile 5i instalatiile ce urmeazd a fi facute"13.Acuzat de disparitia documentului era geologul Semaca Alexandru, "care a plecatde la Divizia Geotehnicd in ziva in care s-a descoperit lipsa planului"4. Motive lepresupuse care-I indreptAteau pe instructorul in cauzd sä-1 bAnuiascd pe geologulamintit erau: "atitudinea sa ostild regimului de democratie populard 5i du5mAnoasdfata de partid"5; faptul CA urrnase Icoala militard din Konigsberg in Germania, inal doilea rdzboi mondial, 5i fusese ofiter al armatei germane 5i dupd unele afirmatiiin trupele SS"'6. AlAturi de geologul Semaca, erau acuzati, de asemenea, prof. univ.dr. Radu Ciocardel i geologul I. Bleahu "care nu au o atitudine de apropiere fatA deregimul nostru"" 5i care, "atunci când s-a observat ca planul lipse5te, au propusinlocuirea lui cu un alt plan, adica facerea altui plan (sic!) directorial al regiuniiMedgidia, incerand sd acopere acest furt i .cerând sa nu se anunte disparitiaplanului"8. Al patrulea acuzat era geologulAurel Stefanescu, in a cdrui posesieplanul se aflase de fapt pentru ultima data°. In concluzie, instructorul regionalei departid Constanta solicita "sesizarea Securitatii de Stat pentru a cerceta indeaproapecazul lui Semaca Alexandru (care intre timp devenise angajat al InstitutuluiGeologic de pe langA Consiliul de Mini5tri la Bucure5ti n.n.)2° 5i al celorlalti,deoarece se observA o legatura intre ei in ceea ce prive5te disparitia planului i credCA Semaca s-a strecurat la Institutul Geologic de pe Fang Pre5edintie numai pentrua putea scoate anumite planuri de acolo 5i a le pune la indemâna dumanuluinostru"21. Cazul in discutie a ajuns imediat la urechile membrilor CC al PMR, careau solicitat urgent regionalei PMR Constanta sa rdspundä la cinci intrebdri,"rezultate dupd trimiterea raportului, in legatura cu felul cum se manifestddu5manul de clasd pe 5antier"22.

La punctul al treilea al raportului Comitetului de Partid al regionalei, princare CC al PMR era informat despre modul in care s-au rezolvat cazurile demanifestare a dumanului de clasd la Canal, se preciza: "In legatura cu disparitiaPlanului 5.444 de la Divizia Geotehnicd, fapt care a fost constatat dupd plecareageologului Semaca Alexandru 5i care a fost sesizat Securitatii, s-a stabilit cA acestaeste un element cu un trecut dubios (...). Tov, dir. gen. adj. col. PosteucA s-a ocupat5i se ocupd in mod special de acest lucru (sic!). S-au luat mAsuri administrative depästrare i inere a unei evidente stricte a proiectelor din aceastA divizie. De

13 Ibidem, dosar 18/1949-1950, f. 23.Ibidem.

15 Ibtdem.16 Ibidem.17 Ibidem.18 Ibidem.19 Ibidem.20 Ibidem.21 Ibidem, f. 24.221bidem, dosar 75/1950, f. 296.

14

www.dacoromanica.ro

Psihoza notelor informative la Canal 31

asemeni, in scurt timp, se va infiinta un heliograf propriu al directiei pentru ca sA numai fie nevoie ca aceste planuri sd fie trimise la directia Portului Maritim pentrumultiplicare si sd se poatd face un control mult mai serios"23.

Raportul Comitetului de Partid al Canalului din luna iulie 1950, careanaliza munca santierului DGC, sesiza cazurile altor dusmani de clasA, identificatiin persoana inginerilor Teposu si Consiliere, care afirmaserd cu un anumit prilejcA "pc Canal sunt prea multi militieni i putini tehnicieni si cA tehnicienii suntprea mult supravegheati"24. Intr-un alt raport de activitate, care inregistramanifestArile dusmanului de clasd pand la 1 iulie 1950, era evidentiat faptul a inintervalul 1 aprilie 1 iulie, "dusmanul de clasA s-a manifestat mai ales in jurulutilajului, incerand sA creeze o atmosferd de neingrijire (sic!) a utilajuluimecanic, de a-I strica si de a-1 scoate din functiune (sic!). De exemplu,introducerea unei cantitAti de zahAr in rezervoarele de benzind ale screperuluicondus de tov. ZAlog Titus, precum i introducerea de bucAti de fier in pieseleimportante ale masinii"25. In sfarsit, o altA insemnare importantd a manifestAriidusmanului de clasd la Canal, in cursul anului 1950, a fost aceea din ziva de 23august. Atunci, "dusmanul de clasd a fost prins cfind rupea cloud drapele rosii,furAndu-le si bagandu-le in pantaloni. Acesta a fost impegatul PAtrascu Marin,care a fost dat pe mfina militiei si judecat"26. Cu acelasi prilej erau demascatiexclusi de pe santiere Oprescu Ovidiu, Gh. Ion, Al. Constantin si Liuba Dan, carese "manifestaserd catis contra regimului si contra aplicArii Codului Muncii,spunând cA acesta rdpeste drepturile muncitorilor

Intr-o ampla nota documentarA a Comitetului de Partid al Canalului, dinaprilie 1951, la capitolul "manifestari dusmanoase", secretarul organizatiei de bazd,Joan Beldean, denunta faptul cd la antierul 5-6 excavatii, "detinutii care lucreazaaici se manifestA dusmAnos fata de lucrare, prin deteriorarea bunurilor ce le suntdate pe mâna.. Decupleazd vagoanele care rAman legate numai cu tuburile de aer sicare la plecarea trenurilor se rup. Apoi ei scot piesele demontabile de la vagoane sile aruncd in pdmânt unde se astupd"28. In aceeasi lund, Comitetul de Partid alCanalului semnala un numar de 16 cazuri de "sabotaje" i manifestari aledusmanului de clasA. trite acestea, se remarca faptul ca "numai intr-o singurA zi aufost provocate patru accidente de masinA, ceea ce a facut ca ele sa fie scoase dinproductie; motorul unui excavator Kirov a fost spart; la un alt excavator o mandcriminald a introdus un corp strAin intre pinioanele sale etc"29.

" Ibidem.24 Ibidem, f. 208.

Ibidem, f. 254.26 Ibidem, f. 279." Ibidem.28 Ibidem, dosar 62/1951, f. 116.29 Ibidem, f. 113-117.

si

5

www.dacoromanica.ro

32 Marian Cojoc 6

Santierul 9 excavatii stâncd era considerat atunci cel mai important punct delucru al Canalului si "totodatd cel mai mecanizat"30. Numai cd, "din 10 excavatoarenumai trei lucrau, din 17 screpere numai cloud erau in sapd, iar din 49 de masiniautocamioane, numai 21 erau in functiune, utilizate in productie i pentruaprovizionare"31.

Concluzia ce se desprindea din aceastd situatie era aceea cd pe "cel maimecanizat santier" functionau la intreaga capacitate doar 25% din utilaje32.

Manifestari similare ale dusmanului de clasd erau resimtite si la santierulPoarta Alba, in preajma zilei de 1 mai 1951. Organele de partid consemnaumomentul pavoazdrii clädirii Sfatului din comund, prilej in care "unii muncitori aulegat cu o frfinghie tabloul tov. Stalin si 1-au ridicat in sus"33. Atunci, muncitorulDrogeanu Aloman (membru PMR, sef de atelier feroviar) a declarat cd "bine ar fisd-1 vadd pe tov. Stalin legat de gAt viu si nu numai tabloul"34.

intr-un amplu raport al Comitetului de Partid al Canalului "asupramanifestdrilor dusmanului de clasd, sub toate aspectele intAmpinate pe santiereleCanalului si in intreprinderi intre 1 martie 1 iunie 1951" se afirma cä "dusmanulde clasd n-a dormit la mareata lucrare Canalul Dundre Marea Neagra, cea maimare lucrare (sic!) din tam noastrd, inzestratä cu tehnica si utilajul greu sovietic"35.Autorii raportului identificau patru forme de manifestare specified dusmanului declasd: prima formã implica faptul cd "(o parte din intelectualii Canalului n.n.) caingineri, tehnicieni, functionari care trdiau cu mentalitatile trecutului cu speranta cävor mai domina si vor mai avea fericirea sã subjuge din nou clasa muncitoare (...).Este tendinta de deldsare i pasivitate fata de probleme ce frAmAntd masa, estetendinta de a nu rdspandi cunostintele tehnice muncitorilor cu scopul de a nu le lualocul"36; a doua forma de manifestare a dusmanului de clasd, identificatd deconducerea PMR locald, era "tendinta de sabotare a productiei prin distrugereautilajului sub lozinca (sic!) cd nu sunt cadre calificate in suficienti masurd,considerând cd lipsa lor de control §i ajutor in munch' va constitui o scuza (sic!)"37;"o aka.' metodd a dusmanului de clasd este aceea de a antrena muncitorii constientisau neconstienti (sic!) de a lovi in cadrele tehnice facandu-le banditi, desi o partedin ei sunt oameni constienti in munca profesionald, care s-au dovedit a fi de folosconstructiei socialismului"38. Concluzia raportului in acest caz era aceea CA "aceastAmetodd face ca unii tehnicieni sa lucreze mai mult sub presiune unele luerdri, altii

30 Ibidem, f. 111.31 Ibidem.32 Ibidem.33 Ibidem, f. 153.34 Ibidem.35 Ibidem, dosar 65/1951, f. 62.36 Ibidem.37 Ibidem, f. 63.38 Ibidem.

i

www.dacoromanica.ro


au devenit delOsOtori, altii Ii dau demisia sau isi cer transferul"39; in sfarsit, ultimaformã de manifestare a dusmanului de clasO era identificatd in activitatea acelor"cadre muncitoresti ridicate in posturile de rdspundere, care uitd cO au ie5it dinsanul clasei muncitoare, uitand cd lupta de clasä se ascute din zi ce trece sialaturandu-se elementelor burgheze devin (sic!) cu mentaliati mai proaste cleatcadrele trecutului, nedand atentie problemelor ce frdmantd masa"49. In raport seevidentia pozitia "fruntasa." in aceastd privinta a Santierului 9 excavatii, "uncledusmanul de clasà, prin diferite elemente, a indemnat muncitorii sO nu mai lucrezepand nu primeste (sic!) haine de protectie"41. Pe acest santier, recunostea raportul incauzd, s-au produs distrugeri mari de utilaj ca tractoare, excavatoare, motoare etc.In legaturd cu aceste cazuri, au fost identificati ca autori "Oprescu Horia, fiu demosier exploatator, Clepsa Mihai, condamnat pentru trecere frauduloasd, PorgutentIon, Zaharia Ion, Dina Ion, Wolf Helmuth 5i altii, care au contribuit ladescompletarea utilajului, ajungand la distrugerea i dezorganizarea santierului"42.Cu nedisimulatd satisfactie, Comitetul de Partid al Canalului aprecia ca "toti acestia,prin faptele lor, au dat material suficient Securitatii"43.

In Buletinul Informativ al Comitetului de Partid al Canalului, nr. 1/29 iunie1951, erau facute cunoscute nu mai putin de 25 de situatii in care se produseserdmanifestäri ale obsesivului 5i omniprezentului dusman de clasä. Unul dintre acestecazuri se inregistrase in ziva de 26 iunie 1951, and cloud masini marca Praga aleDirectiei Generale a Canalului (DGC), incdrcate cu tuburi de oxigen, s-au ciocnit,provocand moartea unui soldat sovietic i rdnirea a patru civili i totodatäproducand pierderi materiale in valoare de 100.000 lei. "In urma accidentului,consemna buletinul amintit, s-a deplasat la fata locului o comisie sovieticd pe terende a cercetat accidentul, la fel 5i o comisie a noastrd. Concluzia: ambii soferi au fostarestati de cdtre organele de stat 5i sunt in curs de cercetare"44.

In luna iulie 1951, la acelasi santier Stanek timp de treizeci de zile, "au foststricate 14 masini prin rdsturnare, tamponare etc"45. Buletinul informativ nr. 8/29iulie 1951 prelucra cazul prof. Muscalu Aurel de la Scoala Profesionald PoartaAlba: "Sus numitul are o serie de manifestAri dusindnoase contra partidului: deexemplu, spune cA muncitorii sunt banditi 5i exploateazd taranii; nu este de acord caintr-un stat socialist sä conducd muncitorii, deoarece taranii sunt mai superiori (sic!)numericeste; la fel se manifestO cä nu este de acord cu conducerea CC, deoareceexistd in conducere numai un singur roman (sic!) (tov. Gh. Gheorghiu-Dej

39 Ibidem.40lbidem.41 Ibidem, f. 64.42 Ibidem, f. 68.43 Ibidem.44 Ibidem, dosar 62/1951, f. 174.45 Ibidem, f. 207.

www.dacoromanica.ro

34 Marian Cojoc 8

n.n.)"46. Pentru repetatele sale abateri, semnatarul buletinului informativ, secretarulAnton Nitescu, considera binevenitä anchetarea acestuia "de cdtre organele deSecuritate"47.

Un alt caz interesant in care du§manul de clasa i§i facea simtitd din nouprezenta la Canal a fost demascarea gestionarului cantinei intreprinderii Electro-montaj, Sandu Ion. Acesta a fost acuzat cA sustrAgea deliberat produse din ratiamuncitorilor §i "din constatarile facute, el intentionat fAcuse acest lucru (sic!) cuscopul de a pleca rnuncitorii"48. Motivul demascdrii sale era, se pare, altul: "SanduIon, in anii 1941-1944, a avut misiuni speciale contra Uniunii Sovietice ca pilot deavion, in urma cdrora a primit peste zece decoratii"49.

in acea hind, organele de partid apreciau eh', "analizand amanuntit sabotajelecare se produc in continuu la fabrica de ciment, reiese clar cA sunt elemente careintentionat saboteazA productia. Ele provin tocmai de la instalarea §i montareautilajului de catre inteprinderile de constructii speciale din cadrul acestui §antier.Sunt executate suduri de proastã calitate, se monteazA motoarele prost §i necentratea§a cum trebuie"50, ceea ce provoca dese opriri procesului de productie. Du§manul declasA era identificat in acest caz in persoanele "fostului mo§ier RAdulescu Ion, §ef delucrari, fostului prefect al Constantei Ionescu Dumitru, §ef-contabil al intreprinderii, §iCovalescu Stefan care detine postul de me§ter §ef echipA"51.

in nota informativä din 8 septembrie 1951 a §efului SectoruluiDocumentare al Canalului, Gherghel Anton, era demascatd "organizatia subversiväde la Santierul LS 7 NAvodari" in fruntea caruia se gasea chiar §eful §antierului,Tarcolian Ara: "Ei sunt in numar de circa 10; tin §edinte subversive; discutiile lorsunt purtate in jurul desfiintArii organizatiei de hid de pe §antier prin scoaterea §itrimiterea membrilor de partid din cadrul §antierului etc52". Propunerea §efuluisectorului documentare era aceea "de a se face cercetAri pe linie politica in legaturäcu atmosfera creatä asupra membrilor de partid, iar in privinta elementelordu§mAnoase sa. fie anuntate organele de securitate"53.

Buletinul informativ nr. 10 al Comitetului de Partid al Canalului sesiza, lainceputul lunii septembrie, un fapt considerat foarte gray petrecut la §antierul 23August, in ziva de 3 septembrie 1951. Atunci, muncitorul Mircea Dumitru descoperea"un pistol incArcat cu douA cartu§e in cutia de tepu§e de la un vagon unde era astupatcu pamânt (sic!)"54. Secretarul regionalei de partid Constanta aprecia ca find de

46 Ibidem, f. 199.47 Ibidem.48 Ibidem, f. 236.49 Ibidem.5° Ibidem, f. 234.51 Ibidem.52 Ibidem, dosar 65/1951, f. 83.53 Ibidena.54 Ibidem, dosar 62/1951, f. 236.

www.dacoromanica.ro


maxima periculozitate situatia ce s-ar fi putut crea, deoarece "acea garniturd de trenera introdusd in randul detinutilor unde se descaircau vagoanele cu pdmant"55. Pistolula fost predat Securitatii, care, cercetand cazul, nu a reuit sã depisteze vinovatul.

La sraqitul anului 1951, manifestdrile dgmanului de clasd recidivau prininregistrarea altor cazuri de "ascultare de posturi strdine". Astfel, pe §antierul nou alCanalului, "timp de 20 de minute, la statia de radio amplificare, muncitorii au pututasculta postul interzis Vocea Americii, vorbit in limba romand"56. Comitetul dePartid, dqi a facut eforturi disperate pentru descoperirea vinovatului, s-a resemnatin final sd colectioneze 10 declaratii referitoare la ceea ce au ascultat muncitorii inziva de 19 decembrie 1951, in difuzoarele amplasate in dormitoarele lor, desigur cutotul altceva decat fuseserd obi§nuiti sà audd pand atunci57.

Apogeul manifestarilor duwanului de clasd §i ale sabotorilor mareteiconstructii a Canalului §i implicit al mdsurilor luate de autoritatile de stat fatd de elea fost marcat in anul 1952. Este vorba de faimosul proces al "bandei de sabotori §idiversioni§ti de la Canalul Dundre Marea Neagrd", a§a cum a fost el nominalizatin epoch'.

Timp de cateva luni au fost demascati in special ingineri §i tehnicieni devaloare ai Canalului, dar §i simpli §i nevinovati muncitori, pentru presupuse i inacela§i timp greu dovedite acte de sabotaj. Grosul acestora a format primul lotjudecat in zilele de 29 august 1 septembrie 1952, de Tribunalul Militar TeritorialBucure§ti, deplasat la Poarta Alba, unde s-a tinut cel mai mare proces publicinregistrat vreodatd in Romania pe un antier muncitoresc (al doilea lot care i-acuprins intre altii pe ing. Gh. Crdciun, Hosu, Trdistaru i muncitorii Dimancea,Lipan §i multi altii a fost judecat in decembrie acelgi an)58.

Prin "actele lor criminale, sabotorii" inalcaserd prevederile Decretului199/12 august 1950, care in articolul 3 stipula expres cd "se pedepse§te cu moarteasabotarea prop4irii econom ice a RPR"59.

In nota informativd din 6 septembrie 1952, prim-secretarul regiuniiConstanta, Anton Nitescu, aprecia cà "descoperirea bandei de diversioni§ti §i

sabotori a oglindit vigilenta constructorilor de pe Canal, condqi de partid, care ausesizat prin sute de note informative urmdrile sabotajelor, Inca din 1949, asupracdrora abia acum s-au luat mdsuri"60.

Psihoza dgmanului de clash' pe §antiere fusese cultivatd, de fapt, lund delund §i an de an, Inca* de la inceputul lucrArilor Canalului. Ea se origina cucertitudine in faimoasa "atitudine bol§evicr dupd spusele unuia dintre liderii

55 Ibidem.56 Ibidem, dosar 30/1951-1952, f. 11." Ibidem.58 DoMa Jela, Cazul Nichita Dumitru.. incercare de reconstituire a unui proces comunist, 29august I septembrie 1952, Bucuresti, 1995, P. 208.59 "Dobrogea Nour, an V. 1952, nr. 1292, p. 5.60 ANC, fond CPC, dosar 30/1952-1952, f. 245.

www.dacoromanica.ro

36 Marian Cojoc 10

comunisti ai Organizatiei de Partid a Canalului, dupd care "noi nu trebuie sa neiertam unul pe altul"61. Dusmanului de clasd, fatd de cazurile individuale de panAatunci, ii era atribuitä o noua dimensiune esentiald: solidaritatea. Acum, la Canal numai era culpabilizat un singur individ, ci un grup cat se poate de reprezentativ, aptsA comploteze realmente impotriva constructiei, impotriva regimule2.

Trebuie mentionat cd in saptAmanile premergatoare procesului primului lots-au organizat asa-zise dezbateri de "infierare cu manie proletara" a activitatiigrupului de diversionisti si sabotori. "Inainte de proces scria acelasi amintitsecretar Anton Nitescu in adundrile sindicale s-au dezbatut aceste probleme (insantierele-intreprinderi n.n.), peste 95% din salariatii Canalului cerandcondamnarea sabotorilor la moarte"63. Consecinta imediatd a acestor manifestAri afost aparitia sindromului fricii. Acest sentiment pusese stäpanire efectivA pe oinsemnatd parte a intelectualilor tehnici ai Canalului fapt evidentiat in maniera-icaracteristica de prim-secretarul Anton Nitescu in nota informativã sus amintitä: "lao parte din ingineri si tehnicieni se manifestd sovdiald; unii cer demisia sä piece(sic!) de pe Canal; altii nu-si asumA rAspunderea de o serie de actiuni"64.Convingerea liderului comunist local era a atitudinea lor era una cat se poate deculpabilk asemAnAtoare confratilor infierati, judecati si condamnati in urmaprocesului: "din cele constatate, reiese cA elementele care se pun pe aceastä pozitiese simt si ele pArtase, in mai mica masurd, la cele petrecute pe Canal"65.

Presa locald, alAturi de cea centrald (ziarul Scinteia", incepand cu nr.2440/30 august, pe durata mai multor zile n.n.), a fost antrenatd si ea in actiuneademascArii perpetue a dusmanului de clasA prin oficiosul local al PMR in regiuneDobrogea NouA". La 4 septembrie 1952, ziarul amintit publica pe prima pagindsentinta procesului "bandei de sabotori 5i diversionisti", anuntand CA: "luni, 1

septembrie 1952, Tribunalul Teritorial Militar Bucuresti, deplasat la Poarta AlbA apronuntat sentinta (...). Au fost condamnati la moarte pentru crima de sabotaj aeconomiei nationale a RPR: Georgescu Gh. Topuslau, Rozei Dumitru-Rozemberg,Vasilescu Nicolae zis Colorado, CernAtescu Petre 5i Nichita Dumitru.

Acuzatii Nichita Dumitru 5i Vasilescu Nicolae au mai fost condamnati 5i la25 de ani munca silnica pentru crima de amenintare a pacii popoarelor 5i la 10 aniinchisoare corectionard pentru incercari de agitatiune. Vor efectua pedeapsa cea maigrea.

Au mai fost condamnati Frangopol Nicolae la muncd silnicA pe viatapentru crima de sabotare a economiei nationale a RPR, la 5 ani pentru crima deamenintare a pAcii popoarelor 5i la 10 ani pentru agitatiune; Ciorapciu Mircea

61 Ibidem, dosar 77/1950, f. 238.62 L. /slästasä, Conduita conspirativd sub regimul comunist: mit i realitate, in Miturilecomunismului romeinesc, II, 1997, p. 64.63 ANC, fond CPC, dosar 30/1951-1952, f. 245." Ibidem, f. 248.65 Ibidem, f.249; si dosar 25/1950-1953, f.71-73.

www.dacoromanica.ro


munca silnicA pe viata, 25 de ani pentru amenintarea pacii popoarelor si 10 anipentru incercari de agitatiune; lonescu Oprisan 25 de ani pentru crima de sabotarea economiei nationale, 25 de ani pentru amenintarea pdcii (...), 10 ani pentruagitatiune; Nitescu Constantin 25 de ani pentru crima de sabotare (...); VieruPetre 20 ani muncd silnicA pentru crima de sabotare, 20 de ani pentru crima deamenintare a pacii popoarelor, 10 ani pentru agitatiune (...).

Toti acuzatii au mai fost condamnati la 10 ani degradare civicd. Oameniicare se aflau in sala procesului scria reporterul cotidianului amintit au aplaudatfurtunos dreapta sentintd a Tribunalului Militar"66.

Rechizitoriul procurorului militar Bucuresti, mr. de justitie TeodorescuOvidiu, a scos in evidenta fisa politico-sociald a acuzatilor considerati: "rdmdsiteale vechilor clase exploatatoare (Vasilescu T. Nicolae Colorado, "penetist defrunte"); Cernätescu Petre, "fost sef de garnizoand legionara; Vieru Petre i NichitaDumitru (acesta din urmd un simplu mecanic de locomotiva n. n.) fosti legionari;Ciorapciu Mircea si Rozei Aurel "fost actionar al fabricii de coloranti Coroana";Frangopol Nicolae "fost membru al partidului fascist-gogo-cuzist (sic!); GeorgescuGh. Topusldu, "fost proprietar de fabrica"; Ionescu Oprisan "fost ofiter decontrainformatii in armata fascistd" (sic!); Nitescu Constantin "dusman alregimului, fapt pentru care a mai fost arestat in 194667.

0 simpla observatie: din cei zece acuzati i condamnati in proces, opt erauingineri de profesie i numai doi erau muncitori (Nichita Durnitru i Petre Vieru).

In sala procesului de la Poarta Albd au fost trimisi cu programare foarteexacta, pe zile, "tovaräsi" din toate sectoarele de activitate ale economiei nationale,dupd o riguroasd selectie i pe baza unor tabele nominale in care se indica si loculde muncd al fiecdrui participant. Au fost prezenti astfel "de la tovardsii din GAC,GAS si SMT-uri, incepand cu 29 august", pad in ultima zi a procesului, pand la«tovarasii sositi la odihnd la Vasile Roaitd, care voiserd sä mearga la procesul"bandei de la Canal"».

Acuzatiile cuprinse in rechizitoriu au curs de la "dezorganizareaevidentelor" (cazurile lui Rozei Aurel i Frangopol Nicolae), pand la aceea de"agent al cunoscutului (sic!) spion american mr. Birnes", agent al imperialismuluianglo-saxon, de la care acuzatii ar fi primit instructiuni sã saboteze lucfarile"68.

Intr-unul din cuvintele apardrii, avocatul C. Paraschivescu-Bdraceanu,presedinte al Colegiului Avocatilor, apdrand pe acuzatul Rozei, a spus cd "apararea(sic!) are o sarcind dificild in acest proces, dat find gravitatea exceptionala afaptelor comise i recunoscute de acuzati"69. Un alt reprezentant al apararii,avocatul Nicolae Beldie, si mai transant, a cdutat sa motiveze i sà justifice pozitia

66 "Dobrogea Noud", an V, 1952, nr. 1292, p. 1.67 Ibidem, p. 4.

Ibidem, p. 5.Ibidem.69

'www.dacoromanica.ro

38 Marian Cojoc 12

acuzatului pe care teoretic il apdra inginer Ciorapciu Mircea prin ceea ceconsidera el "originea si educatia sa putredd burghezd"7°.

In ultimul cuvant dat acuzatilor, acestia au recunoscut, pe cat si-au pututpermite, usor nuantat, faptele pentru care au fost incriminati: Ciorapciu Mircearegretand "cu toatd puterea actele criminale", Ionescu Oprisan "actele marsave pecare le-a savage, Georgescu Gh. Topusldu "am comis crima de sabotaj si merito pedeapsd care sd dea de gandit si altora", Vieru Petre "vreau sd ma reabilitezprin muncd", Cerratescu Petre "stiu cä voi fi pedepsit si merit pedeapsa"71.

Pentru ca mascarada sa. fie completd si sd respecte intrutotul canoanelementale ale epocii, "mania proletard" si-a spus si ea cuvantul in marele meeting alconstructorilor Canalului de la Poarta Alba unde, in fata sdlii de judecatd, erauadunate mii de oameni. "Vocea maniei proletare", stahanovistul Vasu Gheorghe,luand act de sentinta pronuntatA, a multumit organelor de stat pentru cd au satisfacutcererea constructorilor Canalului pentru ca procesul sd fie judecat pe santierulCanalului, in fata lor, declarand in finalul alocutiunii sale: "Suntem satisfacuti cdpedeapsa este maxima!"72.

Conducerea Canalului, prin vocea directorului general, a tinut sa arate larandul ei cd "demascarea bandei de sabotori a fost cu putintA datoritd vigilenteiorganelor de stat si a constructorilor Canalului"73.

Cei condamnati la moarte si-au exercitat dreptul lor la recurs in fata sentinteipronuntate. "Colegiul Militar al Tribunalului Suprem al RPR, judecand recursurilesabotorilor de la Canalul Dundre Marea Neagra. (se consemna in Scinteia" din 14octombrie 1952) condamnati la moarte de care Tribunalul Teritorial Bucuresti, s-apronuntat in ziva de 4 octombrie 1952, respingand recursurile. Condamnatii, facandcerere de gratiere, Prezidiul MAN a aprobat pentru Gh. Georgescu Topusldu si PetreCernAtescu comutarea pedepsei cu moartea la muncd silnicd pe viata si a respins cererilede gratiere pentru Vasilescu Nicolae, Rozei Aurel Rozemberg si Nichita Dumitru"74.Sentinta a fost executatd "in ziva de 14 octombrie 1952, la ora trei spre zitia, inConstanta"75. Ce a mai contat faptul cd au fost reabilitati ulterior cand, dupd cum nota inmemoriile sale gen. col. Constantin D. Nicolescu, "se constatase nu numai cd nusabotaserd, ci, din contra, depuseserd toed stdruinta sa. obtind toate materialele necesareastfel ca planul conceput sd poatd fi realizat, Irish. acestea nu soseau la timp, din cauzarulajului greoi si a lipsei de rdspundere care se manifesta in intreg aparatul administrativcomunist"76. Poate intr-o eventualä statisticä integrala a reabilitarilor...

70 Ibidem, p. 6.71 Ibidem, p. 8.77 Ibidem, p. 2.73 Ibidem.74 Doina Jela, op. cit.,p. 211.75 Ibidem, p. 285.76 C.D. Niculescu, Calvarul neamului romOnesc dupei 23 august 1944, Bucuresti, 1993, p.72.

www.dacoromanica.ro


intr-adevar, prin judecarea recursului "in supraveghere impotriva sentintei1 din 1 septembrie 1952 i nr. 99 din 14 octombrie 1952, ale Tribunalului MilitarTeritorial Bucure§ti §i a deciziei nr. 27 din 4 octombrie 1952 a Colegiului Militar alTribunalului Suprem, prin care inculpatii Rozei Aurel Rozemberg, Vasilescu Nicolae,Nichita Dumitru, Cernatescu Petre, Georgescu Gh. Topusläu, Ciorapciu Mircea,Nitescu Constantin, lonescu Opri§an, Frangopol Nicolae §i Vieru Petre au fostcondamnati la diferite pedepse sub invinuirea de subminare a economiei nationale,plenul Tribunalului Suprem a constatat nevinovalia acestora, nelegitimitatea ci

netemeinicia hotararilor, §i prin Decizia nr. 31 din 1968 a admis recursul insupraveghere, a casat aceste hotArari §i i-a achitat de orice penalitate

THE PSYCHOSIS OF INFORMATIVE NOTESAT THE DANUBE BLACK SEA CHANNEL (1949-1953)

Abstract

The idea of creating a direct link between the Danube and the Black Seawas not an invention of the socialist totalitarian regime of Romania in the 50s. As amatter of fact, it had been thought out long before the decision taken by the PoliticalBureau of the Central Committee of the Romanian Workers' Party on 25 May 1949.However, the launching of the operations can be attributed to the servants of t heregime under consideration. Knowing that the country was little prepared at thetime to undertake such a vast project, and thinking of the circumstances in which itwas called off in July 1953, one may easily assume that the regime had otherobjects in mind than what was being advertised in the media of the time.

Without any doubt, the channel experience was dramatic and traumatizingfor tens and tens of people. In 1949-1953 the governors outdid themselves inadopting of victorious socialism, " (the USSR). Beyond these generalconsiderations, life on the details can be revealed by research. The delicate issueto say the least of that the Party, not only in words but in action as well, wasindeed everywhere, closely observing and sanctioning any act that was notcircumscribed to its policy.

For fear that the class enemy should strike from within, a close surveillancenetwork developed. It targeted not only convicts or free workers lured on these sitesby the prospects of getting higher wages, but even trade union heads and thetechnical staff of the Channel. The content of the intelligence notes almost bebeyond words and prove the moral decadence of many of our fellow men.

77 Doina Jela, op. cit., p.286.

ar.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

iNCEPUTUL COLECTIVIZARH AGRICULTURIIIN ROMANIA

NICOLETA IONESCU-GURA

1949 este anul in care in Romania incepea constructia socialismului la sat.in opinia autoritatilor comuniste trebuia inlaturata contradictia ce aparea datoritàfaptului ca la orase se dezvolta socialismul, in timp ce la tara ramanea predominantamica gospodarie individuala care, dupa cunoscuta teza a lui Lenin, "genereazacapitalismul si burghezia, in permanenta, zi de zi, ora de oil, spontan si in proportiide masa". Transformarea socialista a agriculturii, hotarata la Plenara C.C. al P.M.R.din 3-5 martie 1949, insemna in conceptia noii puteri politice lichidarea inapoieriiagriculturii, ridicarea ei la un inalt nivel tehnic i desfiintarea exploatarii capitaliste,adica lichidarea chiaburilor, considerati a fi purtatorii acestei exploatari. Aceastaformula producea si o schimbare a formei de proprietate in agricultura, in sensul Caproprietatea privata devenea proprietate cooperatistd. Cooperativizarea agriculturiitrebuia sä anihileze si la sate orice sentiment de proprietate individuala, inlocuita cudifuza proprietate a intregului popor. Regimul vedea progresul posibil numai prindesfiintarea proprietatii private, de aceea a cautat sä anuleze dreptul asupraproprietatii si sa instaureze dependenta cetateanului fata de stat. De fapt,exploatarea abia acum avea sa inceapa pentru taranul roman. «Prin toate masurilede politica economica, statul totalitar socialist, a transformat pe tarani din"proprietar, producator i beneficiar" intr-un simplu producator, supus uneiexploatari barbare. Doctrinarii socialisti erau constienti de faptul cä mica productietaraneasca este germenele restaurarii capitaliste»1.

Transformarea socialistä a agriculturii, prin crearea sovhozurilor sicolhozurilor, insemna trecerea de la agricultura parcelara, consideratä ca o cauzd ainapoierii acesteia, la agricultura colectivd bazatd pe gospoddria agricold colectivd(G.A.C.), dupd model sovietic. Aceasta deoarece noul regim politic considera canumai gospodaria colectivä aducea bunastarea materialä, fiind singura capabila safoloseasca in masura larga tractoarele, masinile perfectionate, ingrasamintelenaturale si chimice, metodele avansate agyotehnice (bineinteles cele sovietice). "indernocratiile populare, aceasta argumentare nu a convins niciodata, cu atat mai multcu cat exploatarea particulara parea foarte viabila si, din punctul de vedere alproductivitatii, facea fata cu succes cooperativei vecine"2. Desfiintarea proprietatii

Oprea Parpald, Economia Agriculturii sau Politica agrarei la rorniini Bucuresti, 1995, p. 41 - 45.2 Jean Francois Sou let, Istoria comparatii a statelor comuniste din 1945 pand in zilele noastre,Bucuresti, 1998, p. 74.

"Revista istorice, torn XIII, nr. 5 6, p. 41 68, 2002www.dacoromanica.ro

42 Nicoleta Ionescu-Gurä 2

private asupra pAmântului a insemnat de fapt dezorganizarea agxiculturii 5i

distrugerea productiei agricole. «In economie s-a intdmplat ca 5i in politica.Stalinismul sovietic a servit drept model din toate punctele de vedere. (...) Estefrapantä identitatea proceselor de colectivizare desfa5urate in Europa de Est 5i inAsia. In toate cazurile sursa de inspiratie este peste tot aceea5i: colectivizareacondusä in U.R.S.S. de cdtre Stalin, in anii treizeci. (...) Forme le 5i procedeeleutilizate sunt totu5i mai prudente 5i mai sofisticate, luand in calcul rezistentainver5unaa a taranilor sovietici 5i consecintele ei dezastruase (foametea din 19321933). Aceste probleme starnesc dezbateri importante in sdnul partidelor. In China,ca 5i in Europa de Est, conducatorii considerd colectivizarea ca fi ind preapericuloasA pentru a fi declan5aa in primii ani dupa cucerirea.puterii 5i doresc säa5tepte ca evolutia "fortelor productive" sa se producd 5i la sat . (...) In Europa deEst, accelerarea bruscd 5i radicalizarea colectivizarii se explicA prin luarea depozitie a Kominformului in 1948 "sugeratd", bineinteles, de ate Stalin [conflictulsovieto-iugoslav din 1948 a contribuit decisiv la aceasta n. a.]. Acesta din urmaavea in vedere o colectivizare rapidd, pentru a integra noile democratii populare insistemul sovietic. In urma acestor dispoziii, socializarea suprafetelor agricoleprogreseazA peste tot incepand cu anul 1949»3.

Asadar, modelul colectivizArii socialiste, pus la punct in U.R.S.S. indeceniile 2-4 ale secolului XX a fost "exportat" 5i in noile tali de "democratiepopulard", apdrute dupd cel de-al doilea rAzboi mondial. Numai Ca au existat 5i inacest domeniu diferente. "TräsAturile clasei politice, alAturi de specificul local,traditia istoricd au fAcut ca nu toate regimurile comuniste est-europene sä aibAtrAsAturi identice. Astfel, peste structura generala comund, s-au inaltat de la tarA latara numeroase particulariati i deosebiri". "Democratiile-populare" au pornit toatede la obedienta deplind fata de Moscova. insa unele regimuri comuniste au mers dela obedientd la diferentd (ungurii, cehii, polonezii). Extern au ramas in sfera deinfluenta a Moscovei, dar intern structurile s-au distantat de modelul primar. Celmai bun exemplu in acest sens este oferit de cooperativizarea agriculturii. DacAsituatia Iugoslaviei unde in 1972 doar 15% dintre terenurile agricole eraucolectivizate poate ft consideratä neconcludentA, din cauza pozitiei "schismatice"adoptata de Iosip Broz Tito, nu ace1a5i lucru se poate spune despre Polonia,Cehoslovacia sau Ungaria. In Polonia cooperativizarea incepe in 1949, iar in 1969doar 15% din pamAnt trecuse in proprietate colectivd. In Ungaria i Cehoslovaciaponderea structurilor colectiviste nu a depd5it 64% 5i respectiv 68% din suprafataarabild a fiecAreia. In Bulgaria, China 5i Coreea de Nord colectivizarea a fostcompletà. Romania s-a alAturat acestui din urna grup. In 1962, 96,5% din suprafata

in Rezolutia Plenarei C.C. al P.M.R. din 3-5 manic 1949 privind transformarea socialistd aagriculturii se aratau urmatoarele: "Dar problema trecerii Intregului pamant in avut obstesc nu esteactuald in conditiile de acurn din tara noasträ. (...) Asadar, atata timp cat n-am creat baza tehnicd sicadrele necesare, atata timp cat n-am intensificat Inca munca de Idmurire temeinicd a maselor tardnimiimuncitoare, pentru ca aceasta sa treacd de bundvoie la organizarea agriculturii colective, ar fi gresitçagubitor de a trece la o colectivizare masivd." ("Scanteia", nr. 1375, 15 martie 1949)

Jean Francois Soulet, op. cit., p. 73.

ai

www.dacoromanica.ro

inceputul colectivizeirii agriculturii in Romeinia 43

arabild era deja colectivizatä. Ne intrebam de ce? Regimul de la Bucure§ti a alescalea de la obedientä la independent/ Insä, paradoxal, independenta 1-a apropiat demodelul sovietic in loc sa.-1 indepArteze. DupA evenimentele din Ungaria autoritAtileau hotarat o distantare de U.R.S.S. §i au adoptat o pozitie de independentà pe planinternational, vizibild in anii 1961-1962. "Insd noua orientare era determinatA maimult de ceea ce vazuse [Gheorghiu-Dej] la Budapesta dec.& de ceea ce se intamplala Moscova [destalinizarea]. in capul lui desovietizarea nu insemna §i destalinizare.(...) Era o desatelizare pentru a salva stalinismul §i nu pentru a-1 reforma sauliberaliza", dupA cum afirma Silviu Brucan in memoriile sale.

Independenta fatA de Moscova a fost strict politica (pAstrarea in functii) §ifart urmAri in plan intern, dovada find colectivizarea care a continuat "in spiritultotalei fidelitati fatA de modelul sovietic" . Dupd 1956 s-a trecut la intensificareacolectivizarii. Trebuie precizat a nu evenimentele din Ungaria din toamna anului1956 1-au determinat pe Gheorghiu-Dej sä continue §i sä intensifice colectivizareaagriculturii, ci a fost o constanta a politicii sale, considerand cä rat% transformareasocialistä a agriculturii regimul nu putea sd se consolideze §i nu se putea asiguratrecerea de la capitalism la socialism. Documentele de partid stau marturie in acestsens. De pildA, Plenara C.C. al P.M.R. din august 1953, care se tinea doar la catevaluni de la moartea lui Stalin, a analizat activitatea partidului in domeniul economieinationale §i a stabilit cA "dezvoltarea sectorului socialist in agriculturd trebuie saconstituie o preocupare principala in activitatea noastrr. Congresul al II-lea alP.M.R. (decembrie 1955) a trasat sarcina ca la sfar§itul anului 1960 sectorulsodialista1 agriculturii sä fie preponderent ca suprafata §i ca productie marfA.

In §edinta Biroului politic al CC. al P.M.R., din 10 aprilie 1956, s-a hotAratsa se constituie un colectiv avand in frunte pe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceau§escu §iAl. Moghioro§ care sA pregateascA un material complet in privinta transformariisocialiste a agriculturii. Ca urmare, Plenara C.C. al P.M.R. din iulie 1956 cereacomitetelor regionale de partid ca, tinand seama de particularitätile locale §i

posibilitatile existente in fiecare comun/ raion, regiune, "sá intensifice muncapolitica §i organizatoricA pentru transformarea socialistä a agriculturii" (in 1956sectorul socialist din agricultura reprezenta 29,3% din intreaga suprafatA arabild §i37,1% din suprafata agricold a tarii) .

De§i Congresul al III-lea al P.M.R. din 20-25 iunie 1960 aprecia cAprocesul de colectivizare trebuia incheiat pand in 1965, acesta s-a terminat, cuexceptia unor suprafete din zonele de deal §i de munte, in martie 1962, cu aproape 3ani inainte de termenul stabilit de congres.

In Romania, colectivizarea agriculturii a fost hotdratà de Plenara C.C. alP.M.R. din 3-5 martie 1949, plenarä consideratA de GhitA Ionescu ca "o schimbarede fond a liniei politice de pand atunci fatd de Oran" §i "textul de bazA in problemacolectivizarii, cea mai clard declaratie asupra politicii agricole a comunisrnului

Florin Constantiniu, 0 istorie sincerd a poporului roman, Bucurqti, 1998, p. 492.Arhivele Nationale Istorice Centrale ( in continuare ANIC), fond C.C. al P.C.R. Cancelarie, dosar

76/1956, f. 179-180.

3

www.dacoromanica.ro

44 Nicoleta Ionescu-Gurd 4

roman"4. In tara noastrd, spre deosebire de URSS, deschiaburirea i colectivizareaagriculturii s-au facut in etape, insd finalitatea a fost aceeai, ca §i metodele. InRepublica Populard Romand, "chiaburimee a fost mai intai ingraditd economicapoi "lichidatd", adica. desfiintatd "ca clasd". Aceastd deosebire in politica agricoladin R.P.R. a avut acceptul Moscovei, lucru pe care il afldm chiar de la Gheorghiu-Dej. in 1958, in cadrul convorbirilor cu delegatia de partid sovieticd care ne-avizitat tara in septembrie, Gheorghiu-Dej avea sä spund cä in aplicarea modeluluisovietic in Romania s-a tinut seama de conditiile specifice tdrii noastre: "Noi amintrebat de 2-3 ori Moscova cum sa. proceddm. Ni s-a spus sã procedam tinandseama de situatia noastrd, cä partidul nostru este tandr, cd nivelul de pregdtire nueste suficient, cd avem inca un sector al micii productii de märfuri, cä avemrdm4itele fostelor clase exploatatoare care nu au murit, care fizice§te existd"5.

In Romania primul pas facut pe drumul colectivizdrii agriculturii a fost"lichidarea resturilor moOere§ti", adicd a proprietatilor de 50 ha rdmase de pe urmareformei agrare din 1945. Inca din perioada antebelicd, in programul sdu pentruinfaptuirea revolutiei socialiste, P.C.R. "reclama ca un prim i hotdrat pas lichidareacelei mai retrograde clase mo§ierimea". in Raportul prezentat la §edinta plenard aC.C. al P.M.R. din 3-5 martie 1949, Gheorghiu-Dej ardta cã prin reforma agrard din1945** se desfiinta mo§ierimea "ca clasä", iar in 1949, prin decretul 83, se lichidatotal moierimea. Moia era o denumire veche romaneascd data pdmantului. Deci inacceptia din 1949 prin moieri trebuie sä intelegem mari proprietari de pdmant. Cuterenurile luate de la mo§ieri (ulterior decretului 83/1949 s-au addugat i terenurilealtor categorii de proprietari) s-au format, dupd model sovietic, GospoddriileAgricole de Stat (G.A.S.), primele unitAti agricole care reprezentau sectorulsocialistjn agriculturd. A urmat formarea gospodariilor agricole colective.

In a doua jumatate a anului 1948, noua putere politica a inceput, prinMinisterul Agriculturii i Domeniilor, pregdtirea actiunii de lichidare a "resturilorpamanturilor moOerWi". Operatiunea a debutat printr-o actiune de depistare aproprietarilor de terenuri agricole de 50 ha i mai mult existenti in tara. "Cu toatecd, la 25 ianuarie 1948, Institutul Central de Statistica organizase recensamantul

Ghita lonescu., Comunismul in Romdnia, Bucuresti, 1994, p. 219.Nicoleta Ionescu-Gura, Categoria sociald a chiaburului in conceptia P.M.R.-ului din anii '50, in

Ana le Sighet", 8, 2000, p. 284-298.5 A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. Cancelarie, dosar 23/1958.

"Exproprierea si socializarea pamantului fusese anuntata in programul partidului, adoptat la

Congresul de constituire din 1921, la Congresul al V-lea din decembrie 1931, in diferite circulare,brosuri si ziare din perioada interbelica." (Cezar Avram, Colectivizarea in Regiunea Olteniei, teza dedoctorat, Universitatea Bucuresti, p. 25).

Dupa Dumitru $andru, "Exproprierea operata in bozo legii din 23 martie 1945 a reprezentat o primaetapa a politicii Partidului Comunist din Romania de subrezire a bazei materiale a mosierimii, prinfaptul ca a redus cele mai rnulte din proprietatile mari la nivelul unor exploatari de intinderi mijlocii.Marea proprietate funciara rurala a continuat sa fie reprezentata prin institutiile exceptate de laexpropriere, prin pamanturile lasate ca ferme private si prin exploatarile cu pamanturi impadurite."(Dumitru $andru, Statutul marii proprietaili funciare rurale dinaintea promulgarii decretului 83/1949,in "Male Sighet", 7, 1999, p. 517)

4

www.dacoromanica.ro

5 Inceputul colectivithrii agriculturii in RomOnia 45

agricol al României, Ministerul Agriculturii i Domeniilor nu a facut apel la datelelui ci a hotArdt sä stabileascd situatia marii proprietati cu concursul serviciiloragricole judetene. Astfel, la 24 iunie 1948, Directia Circulatiei Bunurilor ImobileAgricole si Deplasarii Populatiei Rurale din minister a cerut serviciilor agricolejudetene, prin ordinul circular (confidential nr. 617884), sa-i trimitA pând la 5 iulie1948 tabele nominale cu toti proprietarii de terenuri agricole cu exploatAri de 50 hasi mai mari de pe raza judetului respectiv, cu indicarea pAmânturilor pe ramuri defolosintd (arabil, finete, päsuni, livezi, gradini, orezarii, bàlti, neproductive etc.). Inele trebuiau incluse proprietatile persoanelor fizice sau juridice, proprietatile de 50ha si mai mari ale institutiilor publice sau private rAmase acestora in urma aplicAriilegii de reformä agrarA din 23 martie 1945, precum si terenuri agricole de la 50 hain sus exceptate de la expropriere in baza articolului 8 al legii agrare din 1945 ceapartineau mänästirilor, mitropoliilor, asezdmintelor bisericesti sau spitalicesti,asezdmintelor de culturd, obstilor si cooperativelor sätesti. Nu trebuiau introduse intabele paunile comunale si ale composesoratelor i nici fermele statuluiadministrate de A.F.S.M. (Administratia Fermelor de Stat i Statiunilor de Masini).Intreaga lucrare avea sä fie intocmitA de director in mod strict confidential'''."Date le serviciilor judetene au putut fi centralizate la inceputul lunii noiembrie.Conform acestora, In Romania existau 7.703 proprietati particulare de 50 ha si maimari cu un total de 1.013.461 ha din care 289.333 ha arabile; 107.128 ha fânete;71.509 ha päsuni; 5.964 ha vie; 8.886 ha livezi; 3.620 ha gradini; 468.622 hapaduri; 36.295 ha balti; 22.104 ha neproductiv"7.

Probabil pentru a se verifica datele trimise de sectiile agricole judeteneprivind situatia marii proprietati, la 29 decembrie 1948 M.A.I. SecretariatulGeneral pentru Trupe emitea ordinul telegrafic nr. 120.600 cAtre Legiunile deJandarmi din tard prin care li se cerea sd intocmeascd tabele cu moierii, mariicomercianti i speculanti si marii bogAtasi din raza lor de actiune8. Asadar,impotriva acestora, noul regim politic pregatea un plan care avea ca finalitatedisparitia lor ca prezenta politica si economic& Dupd strângerea informatiilorprivind situatia marii proprietati s-a hotArdt trecerea acesteia in proprietatea statuluisi apoi s-a trecut la actiunea propriu-zisä de lichidare. Hotararea s-a luat la nivelulSecretariatului C.C. al P.M.R., acest for conducAtor al partidului care aveamonopolul absolut al deciziei, institutiile reprezentative ale statului avfind un roldecorativ. Ele erau mentinute pentru a pasta aparentele democratice ale regimuluiautointitulat "democrat-popular", in fapt totalitar. In februarie 1949, problemalichidãrii marii proprietati agricole a stat pe ordinea de zi a cloud sedinte aleSecretariatului C.C. al P.M.R. Astfel, in sedinta din 15-17 februarie, care aveamenirea sA. pregAteascd Plenara C.C. al P.M.R. din 3-5 martie privind transformareasocialistä a agriculturii, a fost luatA in discutie si problema lichiddrii mosierilor.Acestia, desi putini, erau priviti de regimul "democrat-popular" ca o clasA sociald

6 Dumitru $andru. Decretul 83/1949, in "Arhivele Totalitarismului", I, 1993, nr.1, p.1337 lbidem, p.134.8 A.N.I.C., fond dosar 42/1948/al,

www.dacoromanica.ro

46 Nicoleta Ionescu-Gura 6

care desfasura o actiune politica inversunata, iar conacele erau cuiburi ale reactiunii."Dar sa nu uitam ca fiecare conac boieresc spunea Miron Constantinescu in cadrulsedintei este un centru activ de dusmani, and in fiecare sambata si duminica sefac adunari la care vin oameni de la Bucuresti si agenti anglo-americani. De aceea,rolul lor politic si posibilitatile economice pe care le mai au ca avere mobiliara: aur,bijuteri, covoare etc., sunt insemnate"9. Cateva zile mai tarziu, pe 21 februarie 1949,sedinta* Secretariatului C.C. al P.M.R avea pe ordinea de zi Planul de actiunepentru lichidarea proprietcifii rncqieregi.

Exceptand epitetele, trebuie spus ca, intr-adevar, lucrurile asa si stäteau.Acesti proprietari, multi dintre ei beneficiind de o cultura si de o instructiesuperioara, erau cei care ii indemnau pe tarani sa se organizeze, sa nu accepte pasivviitorul care li se pregatea si care, deja, putea fi ghicit. Insa nu este mai putinadevarat ca unii dintre mosierii batrani si bolnavi isi ofereau pamanturile statului,intuind ce li se pregatea de catre noul regim politic, care era cunoscut ca adversar aloricarei forme de proprietate individuald pe de o parte, iar pe de alta parte lucrareapamantului le aducea mai multe dificultati deck avantaje si reclama cheltuieli maimari cleat veniturile obtinute. Prin urmare, interveneau la autoritatile comunale cuoferte de cedare, fard plata, a terenurilor si uneltelor ce le aveau, invocand motivulcd sunt in imposibilitatea de a le lucra. Cazuri concrete s-au inregistrat in multejudete, de pada numai in judetul Botosani in ianuarie 1949 au fost depuse 20 decereri de renuntare la terenurim.

Prefecturile judetelor Dâmbovita, Ialomita si Romanati, in ianuarie 1949,semnalau Inspectoratelor Generale Administrative Regionale cd mosierii manifestatendinta de päräsire a proprietatilor lor, cerand ca ele sa fie preluate de stat. Deasemenea, ca marii proprietari nu fac reparatii de intretinere a conacelor si cautd petoate calk sd lichideze bunurile de care mai dispuneau. Astfel, instrainau inventarulviu si mort, tdiau si vindeau pomii din jurul conacelor, iar pe alocuri desfaceau sivindeau materialele de constructiin.

Altii treceau pamantul prin acte legale de donatie rudelor, sau il lasau pur sisimplu in pardsire, ca de pada: in comuna Zimnicele, jud. Teleorman, cloudproprietati a ate 50 de ha; in comuna Coteasca, jud. Arges, 3 proprietati a cate 50de hau. Exemplele pot continua.

Ca masuri pentru rezolvarea acestor situatii, care tindeau sa se generalizeze.Prefecturile cu organele lor agricole au dat ordonante prin care se prevedea ca totiproprietarii erau obligati de a-si lucra si insämanta terenurile ce le detineau, in cazcontrar fiind dati in judecatä pentru "sabotaj economic" si pedepsiti ca atare.

Actiunea de lichidare a marii proprietati se incadra in planul noii puteri de

9 Ibidem, fond C.C. al P.C.R. Cancelarie, dosar 15/1949.Sedinta Secretariatului Biroului Politic din 21 februarie 1949 a fost prezidata de Gheorghe

Gheorghiu-Dej si au participat Ma Pauker, V. Luca, Th. Georgescu, L. RAdAceanu, 1. Chisinevschi,Al. Moghioros, invitati V. Vaida, C. Parvulescu, S. Bughici si Al. DrAghici (ibidem, dosar 18/1949).1° Ibidern, fond MAI. Directia Administratiei de Stat, dosar 2/1949, f. 55." Ibidem, f.13.12 Ibidem.

www.dacoromanica.ro

7 inceputul colectivizärii agriculturii in Romdnia 47

transformare socialista a agriculturii. Ea urma altor transformari institutional-politice i economice, printre care nationalizarea din 11 iunie 1948 a principalelormijloace de productie industriale, miniere, bancare i de transporturi care a adus lacrearea sectorului socialist in industrie. Operatia de preluare a terenurilor trebuiafacuta fara zgomot, de teama unor acte de sabotaj din partea proprietarilor (in unelelocuri s-a incercat sa se dea foc proprietatilor) §i solidarizarii muncitorilor de pemo§ii cu proprietarii. Dupa opinia lui Gheorghiu-Dej o astfel de actiune "ar puteadezlantui o miFare de impartire a pamantului i nu ar Li exclus ca intre muncitoriiagricoli sa fie i oameni de-ai mo§ierilor pentru ca prin unele concesii pe care le-aufacut au reu§it sã c4tige unii oameni de jos"3. De aceea intreaga actiune a decursintr-un mod absolut conspirativ. Operatiunea de preluare a mo§iilor nu a fostprecedata de un act normativ, ap cum era firesc, ci atunci cand apare decretul 83operatiunea era in plind desfawrare. Joi, 3 martie 1949, textul decretului apare inpresa insotit §i de expunerea de motive. "Scanteia" organul central al P.M.R. §i"Romania Libera" II publica pe prima pagina sub titlul Exploatdrile agricolemNleregi fermele model au trecut in proprietatea statului ca bunuri aleintregului popor. Numerele urrnatoare contin articole, desigur, comandate deputerea politica despre "entuziasmul" taranimii sarace §i mijloca§e privind trecereain patrimoniul statului a mo§iilor §i fermelor model. in toate comunele unde auexistat cazuri de expropieri au inceput prelucrarile cu taranii. Ace§tia au fost adunatipe terenurile moOerilor, unde muncitori din fabrici le vorbeau despre "actul dedreptate infaptuit de guvern i calauzit de P.M.R.", iar acqtia trebuiauexprime bucuria i multumirea pentru "lichidarea cuiburilor de mo§ieri sabotori".Ne intrebam cat de real putea fi "entuziasmul" lor, de vreme ce i pe ei Ii a§teptaaceeai soarta*. Am spune mai degraba Ca au manifestat tearna pentru proprietOlelor. De altfel, teama colhozului pusese stapanire pe taranul roman cu un an inainte,and nationalizarea din 11 iunie 1948 a intreprinderilor industriale miniere, bancare,de asigurari i transport a dus la circularea cu insistenta in mediul rural a zvonuluicolhozului. Inspectoratul General Administrativ Constanta, in raportul informativpe luna iulie 1948, semnala M.A.I.-ului ca: "Multii tarani se a§teptau sa seorganizeze colhozurile in cateva zile dupa nationalizarea industriilor".

Modul cum s-a tradus in practica exproprierea mo§ierilor, din martie 1949,a ocat de fapt pe locuitorii satelor: proprietarii cu familiile lor au fost so* in toiulnoptii din case, nu li s-a dat voie sa-§i ridice dec.& cateva lucruri, in unele locuri nicimacar acestea, apoi au fost evacuati din judet'5. Exproprierea a produs o adevarata

13 Ibidern, fond C.C. al P.C.R. Cancelarie, dosar 18/1949, f. 7.Prefectul judetu1ui Dambovita in raportul sAu dare M.A.D. din 15 martie 1949 privind situatia

exproprierilor pe baza decretului 83 semnala totodata i starea de spirit a tAranilor din judet fata dedecret: "Taranii chiaburi i chiar o parte din miflocasi sunt insa ingrijorati asteptand reforme noi care i-aratinge In interesele proprii. Din aceasta cauza au inceput sa-si instraineze lucrurile". (ibidem, fondM.A.D. Reforma Agrara 1945 Centrala, dosar 87/1949, f. 27).14 Nicoleta Ionescu-Gura, Starea de spirit a farlinimii in 1948, in "Revista Istorica", t. VIII, 1997, nr.3-4, p. 175-188.15 A.N.I.C., fond M.A.D. Reforma Agrara 1945 Centrala, dosar 4/1949.

sa-§i

31

1

www.dacoromanica.ro

48 Nicoleta Ionescu-Gura. 8

panica in randurile "chiaburimii" (adica ale taranilor cu o situatie materiala buna)iar "restul taranilor au lamas speriati", considerand cà vor urma la expropriere.Nationalizarea pamanturilor din martie 1949 a fost vazuta de ace§tia ca primul passpre colhoz16.

De teamä Ca vor urma la expropriere, multi §i-au pardsit locuintele, dormindpe camp; numai in comuna Cezieni, jud. Romanati, au fost peste 30 de asemeneacazuri. Ascundeau lucruri de valoare la cunoscuti §i incepusera sa-§i \rancid din vite,considerand ca astfel se vor pune la adapost de a nu ramane farã bani in cazul incare ar fi fost expropriati.

Au existat §i multi tarani saraci care au crezut a se fac improprietdriri pemo§iile expropriate. Prefectul judetului Roman nota urmatoarele in raportulinformativ ate MAI: "Cand au auzit cà aceste terenuri trec in proprietatea statului,pentru a se face gospodArii de stat model, au ramas intruatva dezamagiti. Aceastas-a observat la locuitorii din comuna SAcueni, and s-a facut adunarea ob§teascapentru a li se explica scopul exproprierii §i auzind cä pamanturile intra inproprietatea statului, toti au ramas ca ni§te stane de piatra"r.

Decretul 83, intitulat "pentru completarea unor dispozitii din Legeanr.187/1945", s-a referit la proprietätile de 50 ha teren arabil ramase dupa reformaagrara din martie 1945. Conform articolului 2 al decretului, treceau in proprietateastatului "exploatarile agricole mo§iere§ti care au facut obiectul exproprierii potrivitlegii nr.187/1945 §i fermele model constituite prin efectul acelea§i legi, cu intreginventarul viu, mort §i cladiri, apartinand sau afectate acestor exploatari indiferentde locul unde se afla". Din pacate, in practica, prin decretul 83/1949 au fost preluate§i proprietati care nu au facut obiectul exproprierii in anul 1945. Au avut de suferit§i oameni care nu posedau 50 ha de pAmant, unii doar ateva hectare, dar care nu seocupau personal de agricultura avand alte profesii. Dupa opinia autoritatilorcomuniste, "exploatarea o facea[u] prin persoane interpuse, neglijand astfel planulde culturd §i indeplinirea obligatilor fata de salariatii agricoli", adia lucrau indijme, de§i aceasta fusese desfiintata la inceputul lunii septembrie 1947, printr-odecizie a Ministerului Agriculturii §i Domeniilor. Noile autoritati politice au stabilitcä cine nu este muncitor de pamânt sa nu ramând proprietar agricol, pentru cAoricum el il va exploata prin altul. Deci cei care aveau o profesie §i un domiciliupermanent la ora§ nu puteau sa rAmAna proprietari agricoli. De altfel, in ConstitutiaR.P.R. din aprilie 1948, la articolul 9 se arata: "Pamântul apartine celor ce-1muncesc". Pe Fang salariu, aceste terenuri aduceau un venit suplimentarproprietarului, in conditiile unui regim politic care dorea o nivelare a veniturilorcetatenilor. De pilda, loan Gaftoescu, profesor din comuna Izvoarele, judetul

16 Ibidem.17 Ibidem, dosar 5/1949.

in instructiunile pentru aplicarea reformei agrare din martie 1945, dijma este socotita drept ultimaramasita a feudalitãtii. Acei care foloseau acest sistem de exploatare se expuneau a fi expropriati inintregime, indiferent de suprafata ce o posedau. (A.N.I.C., fond M.A.D. Reforma Agrara 1945Centrala, dosar 112/1945, f. 4).

www.dacoromanica.ro

9 Inceputul colectivizetrii agriculturii in Romania 49

Prahova, a fost expropriat desi avea doar 6,5 ha; Mircea Dorojan din comunaTrestenicu, judetul Vlasca, comerciant cherestea, 12, 5 ha; Crisan Ion, functionar,din judetul Satu Mare 7,3 ha18; exemplele pot continua. Alte terenuri au fostpreluate pentru cä proprietarii aveau "atitudine antidemocraticA", adia erau contraregimului instaurat la 30 decembrie 1947. La ordinul 352 din 5 martie 1949 alMinisterului Agriculturii Comisia Ceuta ld de Expropriere, prefecturile raportaudatele cerute cu privire la proprietarii care nu intraserA in prevederile decretului 83,dar totusi li se luase averea. Prefectura judetului Dâmbovita raporta situatia dinjudet astfel: comuna SAlcuta Constantin Vintilescu, 18,48 ha, chiabur, deprofesiune agricultor. Nu si-a executat sarcinile de colectare si insämântAri. Nu aredatorii la salariatii agricoli i nici la comunA sau Banca de Stat. Se ocupA personalcu agricultura. In prezent arestat, fiind un reactionar notoriu. I s-a gasit armamentascuns. Este contra regimului democratic. Comuna Cojocaru loan Tutuianu, 8 ha,de profesie fost judecator. A executat sarcinile de insämântari i colectäri. Si-a plAtitsalariatii si nu are datorii nici la comunk nici la Banca de Stat. Se ocupd personalcu exploatarea. Nu a fost condamnat pentru sabotaj19. Exemplele pot continua."Permisiunea extinderii tacite a cadrului decretului si la proprietarii mijlocii si chiarla unii dintre cei mici a constituit pentru Partidul Comunist un prilej de a lovi intaranii care nu ii acceptau politica si, in anumite cazuri, momente de rafuiald intrefactorii locali de decizie i adversarii lor"20. Exproprierea pämântului si ainventarului agricol s-a fAcut ffirä nici o despagubire acordata fostilor proprietari.Mäsura nu era constitutionala, intrucast chiar Constitutia din 1948, la articolul 10,presupunea pentru orice expropriere "o dreaptä despagubire stabilia de justitie".Decretul 83 nu a reprezentat cleat o incercare de a da o bald legala unei actiuni cI9con fiscare.

Secretariatul C.C. al P.M.R., in sedinta din 21 februarie 1949, a insärcinatcu aplicarea mAsurilor de preluare a pämânturilor mosieresti o comisie la MinisterulAgriculturii formatd din Vasile Vaida, ministrul Agriculturii, i ate un delegat dinpartea partidului, C.G.M.-ului, Ministerului de Interne si Ministerului de Finante.Comisia a intocmit instructiuni precise, pAnd la comunA, ardtand i ce pot sä ia laplecare cei cdrora li se lua pämântul. S-a prevazut o comisie judeteana pe langaComitetele Provizorii. Secretariatul a hoar& sä se treacd eventual la preluare la 1martie 1949, iar proiectul de decizie sa fie pregAtit de comisie i sã aparA pe 2martie21. "Comisiile judetene compuse din secretarul organizatiei judetene P.M.R.,delegatul sindicatului agricol, prefectul judetului i directorul serviciului agricoljudetean, aveau sarcina sä dirijeze preluarea bunurilor ce intrau sub incidenteledecretului i sd se ingrijeascd pentru declansarea simultanA a operatiunii de preluarepe tot cuprinsul judetului. Ele erau organizate de care comisia centrald care, larAndul ei, trebuia sã constituie comisiile comunale si sa le indrume in actiunea de

18 Ibidem, dosar 17/1949, f.75 §i 149.19 lbidem, f. 10-11.20 Dumitru *andru, op. cit., p. 138.21 A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. Cancelarie, dosar 18/1949, f. 5.

www.dacoromanica.ro


confiscare. In baza instructiunilor se infiinta ate o comisie pentru fiecareproprietate cu conac si nu la nivelul comunei, desi ele s-au numit «comisiicomunale»*. Delegatii acestora urmau sA fie convocati la judeteana P.M.R. invederea instruirii si inmfindrii materialului necesar cu o zi inaintea datei stabilitepentru executarea operatiunii, spre a li se asigura timpul necesar inapoierii inlocalitatea respectivd si instruirii celorlalti membrii ai comisiei. Paza bunurilorpreluate se realiza de echipe speciale, alcAtuite din muncitori din fabrici si uzinecompletate, dacd era necesar, cu elemente verificate din masa taranimii sa.race"22.Practic, modul cum s-a conceput si realizat exproprierea din martie 1949 il aflärndin Sinteza operafiunilor efectuate referitor la exproprierea proprietafilor agricoledin judeful Alba, intocmitä de prefectul judetului Alba: "In ziva de 28 februarie1949, d-1 prefect al judetului a primit sarcina de a concentra numArul necesar demasini, ingrijindu-se in acelasi timp de combustibilul necesar, concentrare ce a fostfAcutA in vederea insamantarilor (sic!) ce urmeazA a se face in judet, in urrnarepartitiei planurilor de culturA eliberatä de Camera Agricola. In ziva de 1 martie1949, ors 8 diminerits, toate masinile au fost prezente la garajul Prefecturii Alba,unde li s-a dat combustibilul necesar, masini care erau conduse de soferi verificati sipentru care s-au luat mäsuri ca sa capete hratià pe timpul cat va dura inspectiainsämântdrilor pe teren. In aceeasi zi, la ora 7 dimineata, au fost mobilizati in curteajudetenei P.M.R. Alba un numar de 48 indrumatori dintre cei mai buni membrii departid din judet, fat% a li se spune scopul mobilizArii. La ora 9 dimineata intr-o WAinchisä a inceput sd se prelucreze cu acesti indrumatori intreg materialul dincarnetul indrumätorului nr. 50, lucru ce a durat pfinA la ora 2 dupd amiazd dupd carea inceput sd se prelucreze problema exproprierii, ceea ce a durat pana la ora 3 dupaamiazd, când, cu ajutorul mijloacelor de locomotie care erau gata pregAtiteindrumAtorii au plecat in comunele destinate conform planului dat. Indrumatorii aufost bine instruiti, atat din punct de vedere tehnic cat si politic, dându-li-seinstructiuni pand in cele mai mici amAnunte de felul cum va trebui sA se procedezela fata locului si indeosebi cum trebuie sa. Vila secretul operatiunii pand in momentuldeclansdrii. In aceeasi zi, dupd ce au inceput prelucthrile in sala inchisä cuindrumatorii, tovardsul secretar al judetului Alba a chemat la partid pe cei 4 membridestinati a forma Comisia Judeteand. Ca la ora 11 dimineata sa ii pund in curent cuobiectul formArii acestei comisiuni, dupd care data' nici unul din acesti 4 nu au mai*Ask camera secretariatului decdt a doua zi dimineata cand operatiunile pe terenerau in plind deslasurare. In ziva de 1 martie 1949 ora 7 seara, indrumAtorii au ajunsla destinatie, la care data exact au ajuns si cate 2 militieni, trimisi cu totul pe all&cale, Mit sA stie cA au de colaborat cu indrumAtorii partidului. Aici in comunA,indrumAtorii partidului au adunat organizatia de baza a comunei unde au inceput sA

De pilda, "comisia comunala" de la ferma Lucauf Gheorghe din Boldur, judetul Severin, se compunedin Costea Ion, delegat din partea comisiei judetene, Molnar Stefan, noul administrator al fermei,Mircu Nicolae, delegat din partea organizatiei de bazA P.M.R. din Boldur (ibidem, fond M.A.D.Reforma Agrara 1945 Centrala, dosar 68/1949).22 Dumitru $andru, op. cit., p. 134-135.

www.dacoromanica.ro

11 inceputul colectivithrii agriculturii in Romania 51

prelucreze ace1a5 material din carnetul indrumAtorului nr. 50 ceea ce a durat pAnd la2 noaptea, de la care orä s-a format o comisie locald compusd din 2 indrumAtori aijudetenei, un tovard5 trimis de judeteand avdnd calitatea de viitor administrator almo5iei ce trebuia expropriatk 5i secretarul organizatiei de bazA, dupd care a inceputsd se prelucreze problema exproprierilor, ceea ce a durat pan& la 3 noaptea, dupdcare s-a plecat la mo5ia respectivd pentru inceperea evacudrii 5i intocmireainventarului viu 5i mort. in momentul ajungerii la mo5ie comisia s-a intalnit 5i cucei doi militieni care abia in acest moment au inteles despre ce este vorba, urmandca ei sd-5i indeplineascd partea lor de instructiuni pe care le-au primit pe cale demilitie. Un militian a fost insdrcinat cu paza mo5iei pe timpul exproprierii iarceldlalt avea misiunea sa conducd pe fo5tii proprietari la comandamentul militieispre a li se face formele de incartiruire, in localitAtile unde au fost repartizati.Inventarierea bunurilor a fost facutd in prezenta administratorului cat 5i a intregiicomisii (...) in ziva de 3 martie comisiile de inventariere au fost completate cutehnicieni priceputi, atat in problema inventarierilor cat 5i in problema valorificdriibunurilor . in zilele de 4, 5, 6, 5i 7 martie 1949 comisia judeteand, insotita dedelegatii A.F.S.M.-ului sau de delegatii ministerului au plecat pe teren, pentruverificare cat 5i pentru a se da ultimele instructiuni in vederea definitivdriilucrdrilor. in ziva de 8 martie, lucrdrile au fost terminate dupd care indrumAtoriipartidului s-au reintors, rAindnAnd administratorul ca sd dirijeze gospoddria mo5iei,conform instructiunilor date. Administratorii au primit instructiuni tehnice, cumtrebuie sd imbunalateascd mersul lucarilor in vederea insamantarilor cat 5i

administrdrii tuturor bunurilor (...) Cantitatea de bijuteri care a fost consemnatd estede 684 g aur 5i 17, 32 kg argint, reprezentat prin tacfimuri 5i alte obiecte. in total injudetul nostru s-au expropriat 16 mo5ii dupd cum urmeazA: 9 mo5ii hotdrAte prininstructiunile date, plus incd alte 7 mo5i care au azut in prevederile exproprierii

9 9 23( )

in noaptea de 1 spre 2 martie 1949, inainte ca textul decretului sd ajungd lasate, a inceput in toatd tara exproprierea. Elementul surprizd era foarte important inaceastA actiune, intrucat inventarul mo5iilor putea fi distrus foarte u5or de cdtreproprietari. De aceea "desAvar5irea reformei agrare" a venit sub o formd cu totulnea5teptatd de cei vizati 5i s-a executat cu atata repeziciune 5i conspirativitate incdtau rdmas de-a dreptul uluiti. Aplicarea a fost mult mai durd decdt o prevedeadecretul 83 5i lipsitd de cea mai elementard omenie.

Ca urmare a ordinului 555.330/1949 emis de M.A.D. Directia Evidentei Bunurilor, ingineriiagronomi si medicii veterinari din toate plasile judetului trebuiau sa ia parte activa la preluarea sievaluarea bunurilor agricole intrate in proprietatea statului.

La fiecare mosie expropriata au fost instalati administratori desemnati de organizatia judeteana departid a P.M.R. 0 parte din ei s-au dovedit a fi necorespunzAtori, nepregatiti si oportunisti. De pilda,ferma de slat (G.A.S.) din com. Zatreni, jud. VAlcea, fosta proprietatea Hristea Boicescu, eraadministrata de un tank pe nume Puscasu Emil, "lipsit de experienta si pricepere, care nu stia ce safaca in mijlocul unui inventar care se evalua la cca 40 milioane de lei." (A.N.1.C., fond M.A.I..Directia Administratiei de Stat, dosar 6/1949, f. 198).23 Ibidem, fond M.A.D. Reforma Agrara 1945 Centrala, dosar 54/1949.

www.dacoromanica.ro

52 Nicoleta Ionescu-GurA 12

Au existat i cazuri sporadice de mosieri care au fugit de sub escortä sau intimpul operatiei. De exemplu, in judetul Bihor, 6 mosieri au fugit in timpuloparatiunii24; in judetul Timis-Torontal un mosier a fugit de sub escortä iar altul intimpul operatiei25. S-au inregistrat i alte forme de opunere fatA de aceste mäsuri,prin nedeschiderea usilor. De pilda, in judettil Mused, Ion Ditescu din comunaMa lu cu Flori, Maria Gussi din comuna Leordeni i generalul LAcAtusu din comunaRacovita. IatA cum s-a petrecut pe teren expropierea din martie 1949 vazutä prinprisma celor deposedati de bunuri: Christo Stergiopol, administratorul mosieidoamnei Elena General Eremia Grigorescu din comuna Iveti, judetul Tecuci, incererea adresatd ministrului Agriculturii de a i se restitui avutul si de a i se ridicadomiciliul obligatoriu, aratã cum s-au petrecut lucrurile in noaptea de 1 spre 2martie 1949: "In ziva de 2 martie 1949 pe la orele 3,30 dimineata am fost desteptatde primarul comunei Ivesti venit la sediul administratiei mosiei unde locuiam si eu,insotit de incA de 3 civili de la P.M.R. Tecuci si un militian care mi-au pus in vederesA predau imediat intrega administrate, inventarul mobil si imobil, producte,animale, etc. si cA urmeazd sA pardsesc administratia, locuinta si localitatea, lucru pecare 1-am facut, oprindu-mi-se si tot inventarul meu propriu compus din mobiliercasnic, imbracaminte ale mele si ale familiei mele, alimente diferite producteagricole si animale, etc., apartinand mie personal nepermitfindu-mi-se a lua cu minein scurtul timp de 15 minute ce mi s-a acordat cleat o mica valiza cu putine obiectesi cu una cuvertura i rn-au transportat la o state C.F.R. spre imbarcare in tren. M-amsupus, am predat cheile la administrate, le-am atras insa. atentia cA la locuintamosiei pe care o administrez locuiesc i eu i unde am inventarul meu si al familieimele dar nu au tinut cont de acest protest spunAndu-mi cd se va inventaria i pastatotul intact"26. Timp de 7 luni la cererile adresate de administrator autoritatilorjudetene de a i se elibera avutul sat si de a i se ridica domiciliul obligatoriu, fixat inorasul Tecuci, strada 30 Decembrie nr. 22, nu primeste nici un rezultat. Nici lacererea adresata ministrului Agriculturii, din 22 septembrie 1949, solutia nu erafavorabild intruat aceasta era: "Bunurile rAmAn bine preluate", desi decretul 83preciza clar la articolul 3 cã nu intrd in prevederile acelui decret obiectele de uzpersonal, casnic i alimentele apartinând exploatarilor proprietatilor agricoleexpropriate si cu eat mai putin prepusilor acestora i a familiilor lor.Administratorii "dubiosi", adicA cei care si-au facut avere din veniturile obtinute dinexploatarea pAmântului mosierilor se incadrau in aceeasi lege cu mosierul.

De pe urtna aplicarii decretului 83 au avut de suferit i dranii carecumpAraserA pAmAnt de la mosieri. Din contestatiile depuse de acestia la ComisiaCentrald de Expropriere a rezultat pentru toate judetele urmAtoarea situatie: 3.173sAteni care cumparaserd o suprafata de 3.099, 86 ha si 58 de cumparatori de case cuo suprafata de 19, 43 hal'. Unii dintre acesti cumpArAtori aveau actele perfectate

24 lbidem, dosar 82/1949.25 Ibidem, dosar 81/1949.26 Ibidem, dosar 20/1949, f.35.

Ibidem, dosar 48/1945-1949, f. 7.27

www.dacoromanica.ro

13 Inceputul colectivithrii agriculturii in Rffincinia 53

(autentificate i transcrise), altii numai acte provizorii sau simple chitante de platalotului. Astfel, pentru autoritati s-a ivit o altä problemd de rezolvat, sd se recunoascdsau nu dreptul de proprietate al acestora. In §edinta Comisiei Agrarea din C.C. alP.M.R. din 29 septembrie 1949, Nicolae Ceausescu era de parere Ca celor careaveau pamfint pdnd. la 5 ha i cumpdraserd o suprafald mica, sd li se recunoascdcumpdrarea iar celor care aveau peste sà nu li se recunoascd cumpdrarea: "Pentrucei care au pdmânt sub 5 ha sd le punem conditii, dacd pose& acte de cumpdrare cudata certd dinainte de 2 martie, chiar dacd nu sunt transcrise la tribunal"2'. Pand laurmd situatia loturilor acestor tArani a fost rezolvata astfel: Comisia Centrald deExpropriere a hoar& ca toate cererile cumpardtorilor de acest fel sa fie trimiseComitetelor Provizorii Judetene sd fie cercetate de la caz la caz, impreund cuorganele politice i sd fie rezolvate intocmai dupd principiile stabilite prin circularanr. 566.448 din 6 octombrie, adicd sd se recunoascd dreptul de proprietate nurnaipentru taranii sdraci §i mijloca§i, care dovedeau dobandirea cu acte legate devânzarecumpdrare autentificare sau alte acte cu data certd, acte neautentificate, dartaxate la fisc i chitantd a cdror semndturd a fost certificatd la data intocmirii lor deate organele oficiale, din care sal rezulte cä vanzareacumpdrarea a avut loc in modreal. In cazul in care terenurile petitionarilor se includeau in perimetrul fermelor destat, trebuia sd se dea in schimb terenul corespunzator din rezervele disponibile,deci in altd parte, pentru a nu se §tirbi unitatea economicd Gostat29.

Celor expropriati nu li s-a preluat numai pdmântul §i inventarul agricolaferent exploatarii, ap cum se preciza in articolul 1 al decretului, ci toatd avereaagonisitd intr-o viatd. Practic, au rdmas doar cu lucrurile de pe ei, avdnd de suportat

un domiciliu obligatoriu. Situatia era cu atat mai tragicd cu cat majoritatea celorexpropriati erau oameni bdtrdni i bolnavi, neavdnd puterea sa inceapd o altd viatdin locurile stabilite de autoritätile comuniste. Conform instructiunilor de aplicare adecretului, ei puteau sd-§i ia la plecarea in domiciliul obligatoriu doar bunuri de uzpersonal i casnic, prin aceasta intelegindu-se imbrdaminte, incaltaminte, rufariede corp i pat, insd nu toate lucrurile. Dispozitiile erau pentru fiecare membru defamilie un anumit numär de efecte, de pilda: 5 cdm4i, 5 indispensabili, 3 pijamale,3 rdnduri de haine, 2 perechi incdltdminte. In realitate nu li s-a dat voie ia dinbunurile personale nici macar atat. Grigore Manoliu Tetcanu din comuna Zvoritea,judetul Dorohoi, nu a fost ldsat ia obiectele de strictd necesitate a§a cumprevedea legea "astfel cd am rdmas gol, fard imbracdminte, far-a plapumd, Medsaltea, pernd §i celelalte necesare. Intervenind chiar atunci printr-o cerere laPrefectura Dorohoi mi s-a comunicat cA probabil se va intruni o comisie care varestitui aceste lucruri"30. Petitionarul cerea sä i se restituie urmdtoarele bunuri: unpalton bland, 2 costume haine, 2 perechi pantofi, 3 cdmd§i de zi, 3 cdm4i de

* La inceputul anului 1947, la Plenara C.C. al P.C.R. din 8-9 ianuarie, s-a hotardt crearea in cadrulC.C. si al organizatiilor judetene de partid a unor comisii agrare ca organe ajutätoare ale conducerii.28 A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. Cancelarie, dosar 87/1949, f. 3.29 Ibidem, fond M.A.D. Reforma Agrara. 1945 Centrala, dosar 48/1945-1949, f. 39." Ibidem, dosar 20/1949, f. 67.

si

sa-ai

sa-ai

www.dacoromanica.ro


noapte, 3 chiloti, 4 cravate, 6 perechi ciorapi, o plapumd, o perna, o saltea cucearpfurile lor, de asemenea actele personale ale mele ce am avut in sertarulbiroului impreund cu un ac de cravatr". Cererea lui Tetcanu Grigore ManoliuadresatA ministrului Agriculturii purta rezolutia "Cererea este tardivA, bunurilerAmAn preluate, fiind in prezent repartizate conform circularei nr. 566.515 din 11octombrie 1949". Asemenea rezolutie i o alta "Bunurile rarnân bine preluate"purtau toate cererile expropriatiilor adresate ministrului Agriculturii pentrurestituirea bunurilor care nu cadeau sub incidenta decretului 83.

"Nu au fost restituite nici bunurile altor persoane (rude, administratorii demo§ii etc.) ce s-au aflat in momentul dat in gospoddria proprietarului arestat. Multidintre cei pagubiti au invocat prin contestatii ilegalitatea deposedArii, fAra a obtinec4tig de cauza. Aceasta cu atAt mai mult cu .cat proprietarii deposedati aduc iiisprijinul cauzei lor acte justificative"32. Au fost cazuri când un copil cAsAtorit alcelui expropriat locuia impreund cu acesta §i avea ca zestre pdmânt §i mobilA. Deinu faceau obiectul exproprierii §i bunurile acestuia au fost inventariate iar persoanaridicatä i fixat domiciliu obligatoriu. De pilda, dr. I. Creanga din comuna Piatra,judetul Teleorman, a fost expropriat de bunurile sale numai pentru cA a locuit subacela§i acoperamfint cu socrul sdu, i s-a fixat i domiciliu obligatoriu in Pite§ti, str.Gheorghe Dimitrov nr. I I". De asemenea, Constantin Stennescu din comunaOrbeasca de Jos, judetul Teleorman, adminisiratorul proprietAtii rurale a lui IonGhendovici, care prin natura functiei locuia in casa proprietarului. Acolo I-asurprins exproprierea: "Cu aceastd ocazie mi s-au luat toate lucrurile deimbrAcAminte, uz personal i casnic, mobilier, precum 2 boi §i un cal (...). Deasemenea, mi s-a luat cantitatea de 75 duble porumb, 30 kg floarea soarelui §i 15duble de porumb pentru care pot face dovada cu chitanta de predare la Romcereal acotei respective (...). In urma demersurilor fAcute la Sfatul Popular din comundjudet, mi s-a aprobat restituirea lucrurilor de imbracAminte pe care le-am primit.Totu§i mi-au ramas retinute mobilierul, obiectele casnice, alimentele §i vitele".Pentru acestea rezolutia ministerului la cererea sa a stabilit: "Bunurile ramfin binepreluate". I s-a fixat i domiciliu obligatoriu. "Casa in care locuiesc esteneterminatA, rarã dupimele iar noi suntem obligati sA dormim pe jos din lipsaoricdrui fel de mobilier, ceea ce inseamnd distrugerea a doi bAtrâni bolnavi in iarnacare vine. Fiind in etate de 68 de ani nu mai am posibilitatea de a-mi reconstituilucrurile gospoddrqti intrucat nu am nici timpul necesar find batran §i nici puterede muncr34. Din pAcate, pentru multi dintre proprietari, exproprierea din martie1949 a reprezentat sraritul existentei pAmAntqti. Unii proprietari au fostexpropriati total, adicA le-au fost confiscate §i imobilele urbane, nu numai bunurilegdsite la mo§ie. Numai In judetul Satu-Mare au fost expropriate 26 case in orgulBaia-Mare §i municipiul Satu-Mare.

31 Ibidem.32 Dumitru Sandru, op. cit., p. 138-139.33 A.N.I.C., fond M.A.D. Reforma Agard 1945 Centrala, dosar 27/1949-1950, f. 72.34 Ibidem, dosar 21/1949, f. 23.

§i

www.dacoromanica.ro

15 Inceputul colectivizdrii agriculturii in Romdnia 55

S-au inregistrat numeroase manifestari de solidaritate ale locuitorilor satelorcu proprietarii expropriati. De pilda, in fandarei, "mosierul Tanase Eremia a fostinsotit pand la garA de ativa tarani, care plangeau ca se desparte mosierul de ei"35.Cezar Avram, in teza sa de doctorat privind colectivizarea agriculturii in regiuneaOlteniei, le arata pe cele din judetele Olteniei: "In comuna Portaresti, ocolul Barca,la conacul mosierului Gh. Gardareanu au venit 14 femei care au inceput sa planksa tipe si sa dea cu pietre in masina care venise sa ridice pe expropriat" sau "22 desateni au condus pe Julea Ecaterina din comuna Razuia, ocolul Breasta, indimineata zilei de 2 martie, in tacere si cu capetele descoperite ca dupa un mort"36.Exemplele pot continua.

Bunurile inventariate , intrate in patrimoniul statului, au fost repartizateconform circularei din 4 mai 1949 a Ministerului Agriculturii Comisia Centrala deExpropriere astfel: bunurile cu caracter agricol trebuiau predate imediat G.A.S.-uri forpe balä de proces verbal; diverse bunuri ca mobilier, instrumente muzicale,tablouri, covoare, lucruri de arta, lucruri de uz casnic, bunuri personale care se aflaudepozitate in capitala judetului sau in conacele sigilate trebuiau preluate deComitetul Provizoriu al judetului respectiv, dandu-li-se urmatoarea destinatie:mobilierul si toate lucrurile de uz casnic, tablouri comune, covoare comune trebuiaureaduse in conace urmand sa serveasca scopului pentru care era destinat conacul;lucrurile de arta" se depuneau la institutiile locale ca muzee, pinacoteci, expozitiiinstintandu-se Ministerul Artelor si Informatiilor pentru a decide asupra destinatieilor; cartile, dupa ce erau controlate, urmau sa fie predate bibliotecilor locale, cartilerare, manuscrisefe trebuiau tinute la dispozitia Academiei R.P.R.; armele devanatoare, aparatele de fotografiat trebuiau trimise Ministerului AgriculturiiDirectia Bunuri. Obiectele de uz personal ca: imbracaminte, incaltaminte, lenjeriede corp si pat etc., care, conform art. 3 din decret ar fi trebuit lasate expropriatilor,urrnau sä fie predate acestora in masura in care erau reclamate de ei. Actele de oricefel, arhivele i orice fel de corespondenta trebuiau aduse la resedinta judetuluipentru a fi trimise Pirectiei Organizatorice a C.C. al P.M.R. Produsele i alimentelealterabile trebuiau valorificate inregistrându-se sumele respective. ComiteteleProvizorii Judetene au fost autorizate sä solutioneze cererile de restituire a bunurilormobile ale celor expropriati, precum i cererile diferitelor institutii de repartizare de

35 Ibidem, dosar 5/1949, f. 116.36 Cezar Avram, op. cit., p. 294

S-au inregistrat insa si cazuri de firturi de bunuri chiar de care membrii comisiilor de inventariere,de pilda, In judetul Dambovita, comuna Petresti, au fost sustrase o serie de obiecte casnice de lamosierul Gheorghe Sotir de catre organele de militie i delegatii trimisi in comisia de preluare (ibidem.dosar 87/1949, f. 27).

Dupa ce au fost inventariate, obiectele de arta de la conacele expropriate au fost triate de delegatidesemnati de Ministerul Artelor i Infornlatiilor. La acest minister s-a constituit un depozit. Cele maivaloroase lucrari de arta au fost predate Pinacotecii Nationale, care s-a organizat In cadrul Muzeului deArta al R.P.R., deschis in vara anului 1950; de pilda, 153 lucrari de pictura (printre care lucrari deCorneliu Baba, Octav Bancila, Darascu etc.), 52 lucrari de sculptura (Paciurea etc.). Pentru alte detaliivezi A.N.LC., fond Ministerul Artelor i Informatiilor 1948-1950, dosarele 201-210/1949, 226/1949,238/194.

www.dacoromanica.ro

56 Nicoleta Ionescu-GurA 16

bunuri rezultate din aplicarea decretului 83; in timp ce cererile de restituire abunurilor imobile 5i terenurilor era de competenta exclusivä a Comisiei Centrale deExpropriere37.

Bunurile de valoare 5i de artA de la mo5ii1e expropriate dupa ce au fostinventariate au fost centralizate la judet i apoi trimise la Bucure5ti. Conformordinului telegrafic nr. 351 din 5 martie 1949 al Comisiei Centrale de Exproprierebunurile de valoare au fost preluate de la administratorul mo5iei pe bazd de inventar5i proces verbal semnat de delegatul P.M.R. 5i administratorul de la mo5iaexpropriata pe de o parte 5i membrii echipei de preluare, inclusiv osta5ii de paza, pede altd parte. De pildä, in judetul Teleonnan au fost organizate 4 echipe de preluaredotate cu eke un autocamion i compuse din: un delegat al P.M.R., un responsabilgestionar 5i 3 osta5i ca pazA. Fiecarei echipe i s-au repartizat eke douAObiectele din judet se adunau la Turnu Magurele, predându-i-se unui gestionar deincredere, care le primea tot cu inventar i proces verbal, punându-le intr-o casi defier. Aici lucrurile erau pazite de o gardd datA de Centrul de Securitate din TurnuMagurele38.

Aurul, argintAria i banii expropriatilor s-au predat BAncii R.P.R. (Bancade Stat). In arhiva Ministerului Agriculturii am gasit un document care prezintasituatia obiectelor de valoare (piese din aur 5i argint, bijuterii, pietre pretioase,monezi de argint 5i aur) inventariate, analizate 5i evaluate in cadrul decretului 83din 42 de judete (din 58) cu 1.304 fo5ti mo5ieri, incheiatA in ziva de 5 septembrie1949. Totalul valorilor se ridica la suma de 35.371.970 lei, gramul de aur 5i argintfiind socotit la pretul oficial al BAncii de Stat39:a. Valori predate definitiv Bancii de Stat:

36.912 monezi argint 635.357 lei591 monezi aur 691.390 lei207 devize 139.554 leiBani numerar 6.182.600 lei

Total 7.648.901 leib. Obiecte inventariate, evaluate, resigilate, i depozitate in tezaurul19.464 obiecte metal comun 2.236.832 lei24.056 obiecte argint in greutate de 1.424 kg 2.511.181 lei

6.260 obiecte aur in greutate de 34, 390 kg 3.723.941 leiPietre pretioase evaluate pentru 39 judete 13.452.200 leiDiferenta intre valoarea metalului i ca biect de intrebuintarela parte din obiectele din aur 3.119.314 leiDiferenta intre metal i obiect la o parte din obiectele

37 Ibidem, dosar 114/1946-1950, f. 373.38 Ibidem, dosar 54/1949, f. 23.

De pada, in judetul Timis-Torontal, la unii proprietari s-au gash diferite sume de bani totalizand1.988.885 lei. Din aceasta sumã s-a cheltuit suma de 100.000 lei cu transportul mosierilor si a ramas1.888.885 lei care s-a predat Balla de Stat (ibidem, dosar 81/1949, f. 18).391bidem, dosar 48/1945-1949, f. 1-2.

pla§i.

BAncii:

www.dacoromanica.ro

17 inceputul colectivizeirii agriculturii in Romdnia 57

din argint 2.679.601 leiTotal 27.723.069 lei

La multe dintre conace s-au gasit biblioteci valoroase. Ele au fost "triate" §iapoi afectate caminelor culturale, "retinandu-se cele folositoare §i distrugandu-seprin ardere cele cu caracter antidernocratic"40, dupd cum informa prefectul de Brailala Ministerul Afacerilor Interne. Cei chemati sa hotarascd ce anume era "folositor"erau lipsiti de pregatire. Ei s-au condus dupA acel* principiu al luptei de clasA,aplicat insA in lumea cartii. La conacul Episcopescu din comuna Buda, satulDrAgAnescu, jud. Ilfov, de pildA, s-au gash 8 volume din colectia de documenteHurmuzachi. Conacul lui Dumitru Mazilu din comuna Poenari-Vulpe§ti, jud. Ilfov,addpostea 4500 volume de beletristicA i drept, plus carti vechi (o Bib lie cu literechirilice imbracatA in piele, un molitvenic, Tratatul de Mora Id din 1823). in sertarulbiroului din bibliotecd s-a gasit un document semnat Andrei Saguna41. De altfel,inventarele proprietätilor expropriate sunt marturii grAitoare privind nivelul dedotare al marilor exploatari agricole din Romania la mijlocul secolului XX.

Proprietarilor agricoli expropriati le-au fost ridicate §i livretele de economiiemise de sucursalele Balla de Stat. Insd, in urma rezolutiei din 11 martie 1949,data de Vasile Luca, Ministrul Finantelor, depunerile spre fructificare pe livretele deeconomii au fost exceptate de la dispozitiile art. 2 lit. c din decretul 83, motivareaacestuia find urmatoarea: "Aceasta se sprijind pe considerentele cA depunerile sprefructificare sunt secrete §i garantate prin lege §i cA trebuie depusa toatA grija de a nuse zdruncina increderea depunatorilor care au un loc bine stabilit in economianoastrd generala"42.

PAdurile intrate in proprietatea statului au fost predate spre administraredirectiilor silvice judetene. Cele de pe langd conace, perdele de protectie, indiferentde suprafatA, §i palcurile de arbori sub 10 ha din cuprinsul G.A.S.-urilor ramaneauin administratia acestora43.

in §edinta Secretariatului C.C. al P.M.R. din 18 octombrie 1949 a fost luatAin discutie atribuirea clAdirilor (conacelor) expropriate de la mo§ieri. MinisterulAgriculturii si-a ales clAdirile de care avea nevoie, circa 5.000, necesare G.A.S.-urilor,G.A.C.-urilor, in general cele care au servit la exploatarea agricold situate in camp.Majoritatea au fost transformate in sedii administrative ale G.A.S.-urilor §i locuintepentru muncitori. Pentru celelalte 1.317 conace care nu au fost afectate exploatdriloragricole s-au acut propuneri sA se impartd Comitetelor Provizorii (377), sA devindamine culturale (132), §coli (86), grAdinite, crew (50), case de ngteri (20),dispensare umane i veterinare (90), case de odihnd §i sezioniere (31), spitaleambulatorii T.B.C. (33), localuri pentru institutii §i organizatii de masA (320),diverse (178). In acest sens, secretarii organizatiilor judetene de partid §i

Ibidem, dosar 95/1949, f. 10.41 Ibidem, dosar 15/1949, f. 161-164.42 Ibidem, f. 167.43 Ibidem, f. 203.44 Ibidem, dosar 48/1945-1949, f. 3-4.

si

www.dacoromanica.ro


Comitetele Provizorii au intocmit liste si s-a format iardsi o comisiet de repartizarea conacelor din reprezentanti ai diferitelor departamente: Sandtate, Invätarnânt,Arte, Agriculturd si pe linie de partid, care trebuia sä propuna noua lor destinatie45.Ministerului SdnAtatii i-au fost date in folosintA bunuri (clädiri) care urmau a fiintrebuintate pentru dispensare medicale si case de nasteri in mediul rural. De pildAin judetul Satu-Mare, in comunele Livada, Halmeu, Mediesul Aurit, fosteproprietatea Bleier, Boro§ si Gross; judetul Tulcea in comunele Nalhaut, Cade lan siHagighiol foste proprietatea $tefan Ivanciu, G.R. Avram si S. Carpareche; judetulBacdu comunele Beresti-Bistrita si Tamas, foste proprietatea Pocitan si Cristian46.De asemenea, Ministerului Muncii i Prevederilor Sociale Directia Reeducrii siPlasdrii in Munch' a Deficientilor i-au fost date spre folosintA o serie de conace cuterenurile aferente pentru organizarea a noi Centre de Triere si Reeducare Mora lä siProfesionald, deoarece se avea in vedere cd "in cadrul actiunii de combatereavagabondajului, cersetoriei §i prostitutiei sunt necesare nu numai imobile citerenuri pentru reeducarea agricold care face parte din planul nostru de reeducare"47.Ministerului Comertului si Alimentatiei , de asemenea, i-au fost date spreadministrare un numar de proprietati agricole a§a cum au fost preluate de comisiajudeteand de aplicare a decretului 83, pentru a infiinta ferme agro-zootehnice. De

numai judetul Ilfov a beneficiat de 51 de proprietati agricole totalizand 2.695ha"

Decretul 83 a dat posibilitatea §i Institutului de Cercetari Agronomice derestructura reteaua de statiuni experimentale intrucat reteaua existentd nu cuprindeatoate regiunile naturale ale rani. Acestui institut i s-au repartizat 9 ferme in diferitejudete ale tarii: fenna Tiganqti, proprietatea A. Munteanu din comuna Tigane§ti,

Comisia de repartizare a conacelor expropriate era compusa din Macavei din partea MinisteruluiAgriculturii, Caraivanschi (G.A.S.), Teleman Emanoil i Ionota Eufrosina (Ministerul Muncii siPrevederilor Sociale), dr. Zahariade (Ministerul Sanatatii), Fores (C.G.M.), ing. Petruc (S.M.T.),Constantinescu Cornelia (Ministerul Invatamantului), Beteanu Viorica (Ministerul ArtelorInformatiilor), ibidem, dosar 101/1949, f. 3.45 Ibidem, fond C.C. al P.C.R. Cancelarie, dosar 95/1949, f. 14.46 Ibidem, fond M.A.D. Reforma Agrara 1945 Centrala, dosar 101/1949, f. 44.

in 20 aprilie 1949 acestui minister i s-au atribuit in 10 judete din tara spre folosintã urmatoareleimobile i terenuri: 1. Jud. Arad castelul proprietatea fostei Case 1.0.V.R. din comuna Somes-Cris;2. Jud. Brasov imobilul si terenurile din comuna Budila foste proprietatea contelui Beldy si Mikes; 3.Jud. Cluj imobilul i terenul fost proprietatea Elena Gherman din Colonia Valea Seaca; 4. Jud.Prahova imobilul i terenurile foste proprietatea Caragea din comuna Nedelea i Filipesti-Targ; 5.Jud. Teleorman imobilele i terenurile foste proprietatea fratiilor D.A. 5i N. Berindei din comunaBeuca; 6. Jud. Roman proprietatea dr. Mihailescu din comuna C. Negri si proprietatea Victor Starceadin comuna Valeni; 7. Jud. Mures proprietatea losif Teleky din comuna Glodeni, 8. Jud. Dorohoiproprietatea fratii Beraru din comuna Cristinesti; 9. Jud. Mused imobilul fost proprietateaSeverineanu din comuna Leresti; 10. Jud. Dolj imobilul fost proprietatea Marincu din comunaPoiana Mare, ibidem, f. 3-4.47 Ibidem, f. 35.

in 1953 acest minister avea in folosinta 71.706 ha, din care arabil 48.019 ha, restul fiindranete, vii, livezi etc., ibidem, fond C.C. al P.C.R. Cancelarie, dosar 52/1953 f. 40.48 Ibidem, fond M.A.D. Reforma Agrara 1945 Centrala, dosar 12/1949.

§i

a-si

si

pa.suni,

www.dacoromanica.ro

19 Inceputul colectivithrit agriculturii in Romeinia 59

judetul Ilfov; ferma Garo flid din comuna Smeieni, judetul Buzau; ferma inginerKonopy, comuna Odvos, judetul Arad; ferma Golgoti, comuna Lovrin, judetulTimis-Torontal; ferma Basarabeanu, comuna Soldonesti, judetul Baia; fennaAlimdnisteanu, comuna Bilcesti, judetul Muscel; ferma Loan Jacob, comuna Midi.,judettll Bihor; ferma fratilor Ivanciu, comuna Pogoane, judetul Tutova; fermaCiuca, comuna Sirita, judetul Covurlui49. Au existat si cereri de atribuiri de bunurica mobilier, teren, case etc., apartinand expropriatilor din 1949. De pildd, in judetulSuceava, astfel de bunuri au fost cerute (i repartizate) de urma.toarele institutii cucaracter social si organizatii de masa: Organiza0a U.F.D.R. judeteand Suceava,Muzeul Regional Suceava, filiala "Crucea Rosie" Suceava, Comitetul Provizoriu,Hotelul Comunal, Cantina de copii, Filiala Societatii de Vandtoare, Baia Comunald,etc.' Cu piese de mobilier (bufete, dulapuri, scaune, sobe de gatit etc.) au fostinzestrate in judetul Braila G.A.C.-urile din comunele Mircea-Vodd, Horia, GeneralPoetas, Bratesu, Jugureanu, $utesti, Plopu, Oprisenesti, Urleasca, Go 146, Osmanu,Valea Cdnepii, Perisoru51. Obiecte de uz casnic, lenjerie, mobilier de calitatemodestd au fost repartizate organizatiilor P.M.R. locale, organizatiilor de masd siinstitutiilor cu caracter social. De asemenea G.A.S-urilor li s-au repartizat pe lângdbunurile cu caracter agricol si o serie de alte bunuri (incdltdminte, imbrdcdminteetc.) necesare personalului care deservea G.A.S.-urile. Fostilor salariati muncitoride la mosiile expropriate li s-a dat o atentie deosebitd. Acestia, dupd o prealabildverificare, urmau sd fie angajati in continuare la gospoddriile preluate sau la altegospoddrii. Scolile tehnice si profesionale ale Ministerului Agriculturii au fost si eleinzestrate cu bunnri ridicate de la proprietdtile expropriate: mobilier, obiecte decazarmament si echipament. Salariatilor nevoiasi si "merituosi" din MinisterulAgriculturii li s-au repartizat cearsafuri, fete de masä, perdele, cdmdsi etc.,apartinand expropriatilor. Ministerul Agriculturii a tinut evidenta tuturor bunurilorexpropriate in martie 1949 pdnd la terminarea operatiunii de lichidare a acestora. Invara anului 1950, la un an si junatate de la expropriere, Inca se mai aflau bunurimobile nerepartizate. Ca urmare a acestui fapt, in august 1950 Directia EvidenteiBunurilor din minister emitea o circulard prin care se transmiteau ComitetelorProvizorii Judetene instructiuni privind lichidarea bunurilor mobile provenite prinaplicarea decretului 83, aflate in custodia G.A.S.-urilor, deoarece "in urmaconstatdrilor pe teren ale delegatilor nostri asupra modului cum s-au lichidatbunurile mobile provenite prin aplicarea decretului 83 si in scopul de a se punecapat acestei situatii care ddinuieste de atata timp fra" a se ajunge la o lichidaredefinitivä, vd rugdm a lua masurile care au fost discutate si de dumneavoastrd incolectiv impreund cu delegatul nostru si cu care suntem de acord"52.Mdsurile vizaudesigilarea tuturor camerelor conacelor si ridicarea de catre Comitetul ProvizoriuJudetean a tuturor bunurilor, fAmdnand pe seama unitatilor G.A.S. numai acelea

49 Ibidem, f. 25.5° Ibidem, dosar 294/1950-1951, f. 61.51 Ibidem, dosar 95/1949.52 Ibidem, dosar 111/1949, f. 75 si verso.

www.dacoromanica.ro


care prin natura lor erau necesare exploatArii agicole. Bunurile care prin natura lornu erau necesare institutiilor cu caracter social si nu se puteau lichida potrivitdispozitiunilor date trebuiau valorificate prin Intreprinderea de Stat "Consignatia".infiintatA in 1949, mai intai cu sucursale in orasele Brasov si"Consignatia", intreprindere comerciald de stat, retinea 2% comision de manipulare,reconditionare si transport. Expertul de la "Consignatia" avea toatA rdspunderea inceea ce priveste estimatia. Astfel, in anii 1949-1951, prin magazinele "Consignatia"au fost vfindute bunuri comune dintre cele mai diverse provenite din aplicareadecretului 83/1949, precum: cupoane metraje, lenjerie, rochii, paltoane, ceasuri,incaltäminte, bibelouri, sfesnice, mobild, oglinzi venetiene, posete, umbrele,geamantane, perdele, blAnuri, veselk patefoane i piaci de patefoane etc. Sumelere7ultate din vânzari se vArsau intr-un cont la Banca de Stat in favoarea Ministeruluide Finante la clasificarea bugetarA venituri intamplätoare53.

Expropriatilor din martie 1949 li s-a fixat domiciliu obligatoriu*, mäsurdnereglementatä legal la vremea aceea.. Abia un an si jumatate mai tarziu s-a emisH.C.M. nr. 1154 din 26 octombrie 1950, modificat prin H.C.M. nr. 244 din 15martie 1951, care rezolva partial problema stabilirii domiciliului obligatoriu pentruunele categorii de persoane. «In urmatorii ani, alte acte normative reglementaumAsura disbocärii, aceasta extinzandu-se de la "fostii exploatatori" (mosieri,industriasi, chiaburi) ale caror bunuri fuseserA nationalizate i asupra altor categoriide persoane, de pilda: familiile celor condamnati pentru "trAdare de patrie" sispionaj, "elementele care la eliberarea din inchisori dovedesc cd nu s-au reeducat siprezintd pericol pentru securitatea statului", sau "cei care prin fare sau manifestAriincearcA sA primejduiasca. regimul de democratic populard"» 4.Dar ce insemnadomiciliu obligatoriu? Proprietarii agricoli au fost evacuati din casA* indiferent devdrsta si de starea sandtatii, in noaptea de 1 spre 2 martie 1949, de organele demilitie i trimisi in stare de arest la comandamentul militiei pentru a li se faceformele de incartiruire in localitatile unde au fost repartizati, in timp ce la

53 Ibidem, dosar 196/1950, f. 3-4.Date despre ce a Insemnat domiciliul obligatoriu am aflat, in afara documentelor de arhiva, si din

marturiile celor care au trecut prin aceasta incercare. Marturii ce se gasesc publicate in "Ana leleSighet" editate de Fundatia Academia Civica sau Inregistrate la departamentul de istorie orala a acesteifundatii.54 Ion 13a lan, Gulagul romeinesc In documente de arhivel 1945-1965, in Colocviul National de Istorie20-22 iunie 1996,Muzeul National Cotroceni, p. 289, n. 12.

Constantin Aioanei, Cristian Troncota, Drama dislocatilor, In. "Magazin Istoric", 1994, nr. 6 (327),p. 30, prezinta, pe baza unui document din arhiva fostei securitati, situatia celor dislocati si carora iis-a fixat domiciliu obligatoriu astfel: «nota cu nr. 0088015 din 14 decembrie 1967, Intocmita deserviciul "C" din Consiliul Securitatii Statului, ne dezvaluie el, Intre anii 1949-1961, au fost dislocate

s-au fixat domicilii obligatorii la 59.951 persoane care alcatuiau urmatoarele categorii: 2.000 familiide mosieri cuprinzand 3.000 persoane; 10.099 familii din zona de frontiera, compuse din 43.891persoane; 6.000 familii ale "fostilor exploatatori" (bancheri, industriasi, comercianti), alecondamnatilor pentru activitate contrarevolutionara, legionarilor i alte categorii, totalizand circa 9.000persoane; 4.052 persoane stabilite prin decizii individuale ale comisiilor MAI.» Insa autorii articoluluisesizeaza i ca "autoritatile de stat care au intocmit documentele de dislocare nu faceau referire la ceidecedati in timpul transportului sau in perioada dislocarii, ca si cum nu ar fi existat astfel de cazuri".

*

www.dacoromanica.ro

21 Inceputul colectivithrit agriculturit in Romania 61

proprietatile lor a inceput inventarierea. Proprietarii trebuiau sco§i nu numai de pemo§ii, ci §i din mediul rural, ca o masura de siguranta pentru regim, "intrucat eraupersoane cu capacitate de influentare a comunitatilor rurale"55. De aceea domiciliulobligatoriu le-a fost fixat in cele mai multe cazuri in ora§e. Puterea politica dorea sà§teargd din memoria colectiva orice urma a existentei acestora. Din convorbirileavute cu proprietarii expropriati carora Ii s-a fixat domiciliu obligatoriu a rezultat cain noaptea cand au fost expropriati se temeau ca vor fi deportati in Siberia. In 48 deore trebuiau sa ajunga la noul domiciliu, cheltuielile de transport find suportate deei. Fiecarei familii i s-a fixat domiciliu obligatoriu pe timp nelimitat, in general, lacateva sute de kilometri de localitatea de re§edinta. Celor care nu aveau rude,prieteni, cuno§tinte in localitatile unde Ii s-a fixat domiciliul obligatoriu, militia le-arepartizat locuinte. Trebuie retinut faptul cä militia a fixat doar localitatea. Ceideportati 0-au gasit singuri locuinte, pe care le-au inchiriat. Dupa gasirea uneilocuinte trebuiau sa informeze organele de militie asupra noului domiciliu inchiriatpentru a fi inregistrati, avand in continuare obligatia sa se prezinte la intervalefoarte scurte pentru a dovedi ca nu au parasit domiciliul obligatoriu: la inceput decloud ori pe saptamanä, apoi o data, duminica dimineata. Apelurile la militie s-aurarit dupa moartea lui Stalin, cand in regimul de domiciliu obligatoriu s-a simtit ooarecare u§urare. De asemenea, nu puteau sa se departeze de localitatea stabilitamai mult de cativa km (de pilda 8 km) fait a anunta organele de militie. Cei careparaseau domiciliul obligatoriu erau trimi§i in judecata, find pasibili de pedeapsade la 15 la 20 de ani inchisoare (HCM nr. 1554/1952, art. 9). Pe actele lor se aplicao §tampila cu literele D.O. Cei care aveau serviciu au fost concediati iar elevii §istudentii au fost eliminati din §coli, pensionarilor Ii s-a retras dreptul de a primipensia. Sedinta Secretariatului C.C. al P.M.R. din 10 octombrie 1949 a avut peordinea de zi suspendarea dreptului la pensie pentru fo§tii mo§ieri, find considerati"du§mani de clasa"56. Lipsiti de drepturi civice, nu erau primiti sä lucreze potrivitpregatirii lor profesionale, ci numai in munci necalificate (la construirea drumuriloretc). Alimentele, imbracamintea i combustibilul se vindeau pe carteld iar deportatiinu aveau dreptul la cartela. Conform rapoartelor informative ale prefectilor §icontrar viziunilor partidului, in localitatile fixate de M.A.I., populatia (chiarlocuitorii sdraci) Ii privea pe mo§ieri cu "simpatie §i compatimire", ajutandu-i cualimente §i gazduire. De pilda, in comuna Tandarei, taranii aduceau mancarefo§tilor proprietari din judetul Constanta care aveau domiciliul fixat in acealocalitate. Prefectul judetului Neamt raporta M.A.I.-ului ca: "din alte judete ne-auvenit 99 de mo§ieri din care o parte sunt lipsiti de orice lucru strict necesar, findevacuati fard sa poata lua lucrurile prevazute in instructiuni. Unii sunt batrani §i fardnici o sursd de venit, care creeazA in sanul populatiei din ora§ o atmosfera decompatimire, de aceea propunem ca M.A.I.-ul sA aprobe ca ace§tia sa fie transferaticu domiciliul la manastirile din judet, unde sa nu aiba voie sa iasa. din incinta

55 Cezar Avram, op. cit.56ANIC fond C.C. al P.C.R. Cancelarie, dosar 92/1949, f. 3-10.57 Ibidem, fond MAI. Directia Administratiei de Stat, dosar 5/1949, f. 116.

www.dacoromanica.ro


mändstirii"58. De asemenea, prefectul judetului Prahova raporta aceluiasi minister"s-au creat situatii foarte grele pentru cei cu domiciliu obligatoriu, neavand ce

manca i nici unde lucra pentru a-si astiga existenta, inat recurg la caritateapublica, fapt care produce pareri neplAcute atat Guvernului cat si Partidului"59.

Pentru a iesi de sub restrictiile domiciliului obligatoriu, intr-o anumitdmdsurd, s-au practicat si urindtoarele fapte: infierea copiilor de cdtre rude al cdrorstatut social era acceptat de regimul "democrat-popular" (pe baza unei adeverinte demuncitor puteau sd-si continue studiile find scutiti de nepldceri), sau despArtirea,atunci cand unul dintre parteneri era, de asemenea, neatacabil din punct de vederesocial de cdtre regim.

Deportarea a durat 15 ani, pand in 1964, and au fost eliberati toti detinutiipolitici*. "Chiar i dupd ridicarea domiciliului obligatoriu situatia acestei categoriisociale a continuat sd fie criticd. Cei in varstd si in incapacitatea de a efectua vreoactivitate si lipsiti de pensie sau de vreun ajutor social au srarsit in mizerie. Din ceimai tineri, putini si-au putut relua vechile activitäti, majoritatea neputand sd seangajeze cleat in activitAti marginale"60. Lui Vasile Petrescu din comuna Livadia,judetul Prahova, i s-a fixat domiciliu obligatoriu in Pitesti, strada Slanta Vineri:"Am fost ridicat impreund cu mama mea de 68 de ani i tata de 70 de ani indimineata de 2 martie, orele 330 , de cdtre organele militiei locale si dupd multeperegrindri ni s-a fixat sä mergem la Pitesti. Din banii gasiti in casd (48.000 lei) nis-a dat numai 5.000 lei, pe care i-am cheltuit pand la ajungerea aici cu trenul simasinile, plus intretinerea "61. Nu a fost läsat sd-si ia nici mdcar o cdmasd de schimbpentru el si pdrintii sAi. L.Georgescu din Inotesti, judettil Prahova, cu domiciliuobligatoriu fixat in Mizil, judetul Buzau, n-a fost Idsat sd-si ia cu el din lucrurilepersonale deca urmdtoarele: o camas& ca rurarie de schimb, o sticld cu lapte caaliment, o pdturd si o strachind de pdmant62. Cu toate cä prevederile decretului 83atingeau numai pe proprietarii agricoli de 50 ha, in practicd si angajatilor acestora,administratorii de mosii, ii s-a aplicat acelasi tratament: exproprierea intregii averisi domiciliu obligatoriu. Lui Mihai Schuster, administratorul fermei lui MirceaBotescu din Ploiesti, unde s-a ocupat de cresterea porcilor de rasa', i s-a fixatdomiciliu obligatoriu in orasul Fagaras63. Unii din fostii proprietari au cerut sä li seschimbe domiciliul intrucat au fost repartizati in localitäti unde nu aveau cunoscutisau rude si deci, nu aveau cu ce trdi. De pildd, Constantin Filipescu din Bucuresti,

513 Ibidem, f. 141.59 Ibidem, f. 158

"Ultimele restrictii domiciliare au fost ridicate in 1968, cand mai existau, cu domiciliu obligatoriu,un numar de 6 persoane, din care trei pe termen nelimitat i trei pe termen limitat" (Ion BAlan, Regimulconcentrafionar din Romania 1945-1964, Fundatia Academia Civica, 2000, p. 133).6° Pentru alte detalii, volumele: Memoria ca forma de justifie. Comunicari prezentate la seminarul dela Sighetul Marmatiei 10-12 iunie 1994, p. 169; "Anale Sighet", 2, p. 98-102, p. 411-415; "RomaniaLibera" (suplimentul Aldine), nr.135,6 martie 1999.61 A.N.I.C., fond M.A.D. Reforms Agrara 1945 Centrala, dosar 72/1945-1949, f. 239.62 Ibidem, f. 251.63 Ibidem, dosar 27/1949, f. 57.

ca:

www.dacoromanica.ro

23 inceputul colectivithrii agriculturii in Romiinia 63

str. Apolodor nr. 5, proprietar expropriat a suprafetei de 50 ha in comuna GuraBohotin, judetul Fälciu, solicita permisiunea de a locui in Bucuresti, unde aveadomiciliul permanent si nu in Mizil, judetul Buzau, unde i se fixase domiciliuobligatoriu". Tudor R. Ionescu cu domiciliul obligatoriu in Pitesti, solicitaschimbarea domiciliului in Bucuresti, unde avea copiii, care puteau ingrijeascadatoritä faptului cd era in varstA65. In unele cazuri, pe considerentul Ca sunt oameniatasati regimului, M.A.I.-ul a dat curs cererilor expropriatilor de a se inapoia inlocalitätile unde avuseserd pamantul, pentru a locui la rude sau prieteni, insä nu lavechile domicilii, intrucat acestea erau afectate institutiilor noului regim. Uneori,reveniti in spatii libere ale fostului domiciliu, puteau locui acolo, devenind insächiriasi de stat in propria casä.

Exproprierea din 1-2 martie 1949 a costat ceva bani regimul democrat-popular, desi s-a facut fard despdgubiri acordate proprietarilor; cheltuielile au vizatplata activistilor, intretinerea lor, combustibilul, transportul, salariile delegatilor dincomisiile de inventariere i administartorii lAsati la mosiile expropriate, furnituri debirouri, convorbiri telefonice. In toate judetele s-a depasit suma primitd pentrucheltuielile cu aplicarea decretului. De Oda, judetul Teleorman66: suma primità497.000 lei, suma cheltuita 752.725 lei; judetul Turda: suma primita 186.000lei, suma cheltuitä 286.000 lei. In judetul Bacdu au luat parte la actiune 105oameni, in judetul Teleorman peste 200, de la diferite intreprinderi i fabrici dinBucuresti, evident foarte bine verificati. In judetul Muscel au luat parte la actiune91 de P.M.R.-isti musceleni si 30 P.M.R.-isti damboviteni cu sarcini deadministrator delegati. Pe rang acestia, plecati de la centru, au mai fost mobilizati,de fiecare conac, intre 5 si 10 membri de partid de la tare'.

Prin efectul decretului 83/1949 s-au format, dupà model sovietic, G.A.S.-urile (corespunzAtoare sovhozurilor sovietice). Decretul 83 a constituit, de fapt,inceputul colectivizArii agriculturii in Romania. "Cu pamantul luat de la mosieritrebuie sã intdrim G.A.S.-urile si numai de la caz la caz unde sunt 2-4 ha departe deGospodariile Agricole de Stat i pe baza unor hotkari speciale vor putea fi date lacolhoz. Hotarele Gospodkiilor Agricole Colective (G.A.C.) le vom putea marl peseama chiaburilor si vom gäsi mijloace pentru aceasta: fie cä nu platesc impozitele,cA lucreazd in dijma etc."68 Astfel se pronunta Gheorghiu-Dej in sedintaSecretariatului C.C. al P.M.R. din 21 februarie 1949, "G.A.S.-urile trebuiau sädevinA centru model de inalta productie, sä arate tardnimii avantajele pentruproductia agricold realizatd pe mari suprafete i dirijatA centralizat"69. In practick

64 Ibidem, dosar 23/1949, f. 29.65 Ibidem, f. 69.66 A.N.I.C., fond M.A.D. Reforma Agrara 1945 Centrala, dosar 70/1945-1949, f. 134.67 Ibidem, dosar 91/1949.681bidem, fond C.C. al P.C.R. Cancelarie, dosar 15/1949, f. 14.

Titu Georgescu., Romdnia intre lalta i Malta, Bucuresti, 1993, p. 110.

sa-I

9

1,1

a

www.dacoromanica.ro

64 Nicoleta Ionescu-Gura 24

G.A.S.-urile s-au dovedit a fi "o pacoste pe capul statului", inghitind man sume debani de la bugetul statului. Ceea ce au produs a fost insuficient, nu au dat pieteiindustriei socialiste cantitatile de produse planificate. In Raportul prezentat laPlenara C.C. al P.M.R. din 3-5 martie 1949 privind transformarea socialista aagriculturii, Gheorghiu-Dej a aratat cd G.A.S.-urile (in acceptiunea de sectorul destat in agricultura Romaniei) detineau 500.000 ha, ceea ce reprezenta 4,3% dinsuprafata arabila a tarii, "la acestea se adauga suprafetele expropriate recent" (sereferea la exproprierea din 1-2 martie 1949 care se afla in plina desfa§urare la aceadata §i pentru care nu cid nici un fel de informatie). Suprafata totala de parnantexpropriata in martie 1949 §i numarul cazurilor de expropriere pe baza decretului83 le-am putut afla cercetand la Arhivele Nationale dosarele din fondul MinisteruluiAgriculturii, unde ca urmare a ordinului telefonic nr. 556.821 din 24 martie 1949 alMinisterului Agriculturii Directia Circulatiei bunurilor imobile agricole i adeplasarii populatiei rurale, Directiile Agricole Judetene transmiteau situatiacentralizatä a bunurilor expropriate pe baza decretului 83. Suprafata totald depamant expropriata din cele 58 de judete se prezintd astfel: 464.142,29 ha (vezitabelul) reprezentand teren arabil, fanete, pa§uni, paduri, livezi, vii, orezarii, gradinide zarzavat, teren neproductiv. Numarul cazurilor de expropriere a fost de 6675.Suprafata totala de pamant expropriata pe baza decretului 83 inglobeaza i suprafataterenurilor fermelor model particulare create prin legea de reformä agrard din 1945.Este vorba de 110 ferme cu suprafata de 12.281 ha. Trebuie facutd totu*i oimportanta precizare: suprafata de teren expropriata in martie 1949 nu reprezintanumai propritatile de 50 ha. ramase de pe unna reformei agrare din 1945. Dupa cumam vazut, prevederile decretului 83 au fost extinse i la proprietati mai mici, chiar §ide cateva ha pentru cei care nu aveau ca ocupatie principala agricultura sau careaveau "atitudine antidemocratica", adica se opuneau regimului . In arhivaMinisterului Agriculturii se gasqte un document care prezinta cazurile de preluaride bunuri, comunicate de judete, care n-au facut obiectul exproprierii in 1945 §ideci nu sesincadrau in prevederile decretului 83. Documentul prezinta situatia din36 judete realizata ca urmare a comunicatelor prefecturilor de judet la odinul

Invitat la sedinta Secretariatului C.C. al P.M.R. din 21 februarie 1949, care avea pe ordinea de ziPlanul de actiune pentru lichidarea proprietápi mo#erenti, Vasile Vaida, ministrul Agriculturii,prezenta numarul proprietatilor de 50 de ha teren ramase dupa reforma agrara din 1945 astfel: 4.340proprietati cu o intindere totala de...228.315 ha. Asadar aceste proprietati i aceasta suprafata trebuiauexpropriate prin decretul 83/1949. In realitate, dupa cum am aratat, lucrurile au stat altfel. In lipsa unordocumente certe, ne intrebam dad{ nu cumva diferenta de 2.335 cazuri de expropriere (de la 6.675 la4.340) reprezinta numarul proprietatilor mai mici de 50 de ha care au fost expropriate in martie 1949,desi nu intrau in prevederile decretului 83/1949, A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. Cancelarie, dosar18/1949, f. 5.

De pilda, judetele Alba 2 cazuri; Arad 6; Bacau 2; Braila 23; Covurlui 27; Cluj 3;Constanta 50; Dâmbovita 13; Dorohoi 20; Ialomita 50; Mures 4; Mehedinti 15; Muscel 1;Neamt 18; Odorhei 1; Prahova 13; Puma 7; Roman 3; Radauti 2; Rm. Sarat 5; Salaj 21;Satu-Mare 16; Severin 5; Somes 3; Suceava 2; Teleorman 1; Tarnava Mare 2; Tecuci 4;Tulcea 1; Turda 4; Tutova 8; Vaslui 5; Vlasca 53; God 1; Arges 11; Iai 3, ibidem, fondM.A.D., Reforma Agrara 1945 Centrala, dosar 17/1949, f. 64 7 74.

si

www.dacoromanica.ro

25 inceputul colectivizarii agriculturii in Romania 65

telegrafic nr. 352 din 5 martie 1949 emis de Ministerul Agriculturii. Este vorba de405 cazuri pand la data de 9 martie. Judecand putin numarul cazurilor, care nu estemic, putem spune ca nu au fost cazuri de eroare de aplicare a decretului 83, ci, maidegraba, partidul comunist a dorit i exproprierea acestor proprietari cu proprietatimai mici de 50 ha, motivele find invocate mai sus. Dovada. sunt tocrnairaspunsurile prefecturilor la ordinul telegrafic, intrucat acestea trebuiau sa trimitd untabel cu rubrici privind intinderea pamantului, originea sociald, ocupatia si profesiaactuala a proprietarului, daca se ocupa personal cu agricultura sau are administrator,atitudinea proprietarului fata de masurile economice ale regimului cote si impozite.

Proprietatile agricole expropriate in 1-2 martie 1949 au fost preluate deDirectia G.A.S. din Ministerul Agriculturii. In urma organizarii MinisteruluiAgriculturii, conform decretului nr. 50 din 9 februarie 1949, Administratia Fermelorde Stat (A.F.S.) a trecut direct sub conducerea acestui minister, devenind DirectiaGospodariilor Agricole de Stat. Fermele de stat, devenite astfel G.A.S., ramaneausub administrarea i supravegherea acestei directii. Acolo unde proprietatileexpropriate se aflau in imediata apropiere de fermele statului (A.F.S.) se arondauacestora iar administratorii desemnati pentru aceste proprietati urmau sa sereintoarca la locul lor in productie. De pada*, in judettil Ialomita, din cele 418 cazuride expropriere in suprafata de 23.118,50 ha s-au infiintat 34 noi ferme de stat(G.A.S.) cu 20.726,45 ha, restul de 2.392,14 ha a fost atribuit vechilor ferme (fosteA.F.S.)70. Ulterior decretului 83, suprafata fermelor de stat (G.A.S.) a sporit prinadaugarea pamanturilor bisericii, loturi "Mihai Viteazul", terenurile provenite din"donatii", de fapt cedari din partea ceatenilor, intrucat nu mai puteau face fatasarcinilor impuse de noul regim: impozite si cote; decretul 115/1959, care "lichidaramasitele oricaror forme de exploatare a omului de catre om in agricultura".

Dupa lichidarea mosierilor, Partidul Comunist incepea rdfuiala cu"chiaburii" , deoarece dupa Gheorghiu-Dej "ei au ramas, de fapt cea mai insemnatdclasd exploatatoare a satelor noastre, ei detin insemnate pozitii economice"71. Fatäde chiaburime linia partidului se pronunta mai intai pentru limitarea §i apoi pentru"lichidarea" ei, adica desfiintarea ca o clash' sociald. Aceastd pozitie era motivata deVasile Luca in sedinta Secretariatului C.C. al P.M.R. din 15 februarie 1949 astfel:"Nu putem sa lichiddm chiaburimea inainte de a asigura painea i sa promovamlupta inainte de a asigura alianta holardtoare cu tardnimea sdracd §i mijloca§d"72.Pozitia partidului fatd de chiaburime este explicatd i mai bine de AlexandruMoghioro§, in septembrie 1950, cu ocazia instaldrii secretarilor P.M.R. regionali §iraionali. "Nu mergem la lichidarea chiaburului pentru cd nu suntem pregatitieconomice§te. Chiaburul are Inca un rol in privinta productiei de mdrfuri.

" Ibidem, fond M.A.D. Reforma Agrara 1945 Centrala, dosar 97/1949, f. 73."Problema aceasta a lichidarii culacimii e indisolubil legata de problema colectivizarii masive a

agriculturii", afirma Miron Constantinescu la Plenara C.C. al P.M.R. din 15-17 mai 1950, ibidem, fondC.C. al P.C.R. Cancelarie, dos. 32/1950, f. 148.71 "Romania Libera", nr. 1403, 18 martie 1949.72 A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. Cancelarie, dosar 15/1949.

www.dacoromanica.ro


Gospodariile noastre Ina nu pot §i Inca nu vor putea un timp prelua aceastdmisiune. Prin urmare lichidarea inainte devreme, este o loviturd puternicd impotrivanoastrd (...). Paralel cu dezvoltarea colhozurilor trebuie inceputd deschiaburireapentru cd avem colhozul care sd-I inlocuiascd pe produatorul chiabur"".apoi "chiaburii" au fost distrui in numele unei egalitati sociale false, care s-adovedit a fi numai o egalizare a mizeriei.

Tabel cu suprafata totalei de petulant expropriatii pebaza decretului 83/1949 comunicatei de judefe*

Nr.crt. Judetul

Nr.cazuri

Suprafata totalade pamant

expropriata / haArabil**

haPaduri

ha1. Alba 16 997,12 455,52 212,662. Arad 70 5.601,97 3.051,18 1.587,963. Arges 138 13.718,00 3.503,00 8.119,004. Bacau 74 3.899,90 2.055,79 779,285. Baia 76 16.553,06 2.482,39 13.407,076. Bihor 80 10.363,20 3.194,17 5.902,037. Botosani 177 8.959,46 Nu defalca pe arabil 209,008. Brasov 7 2.360,22 158,23 2.126,229. Braila 146 10.586,42 8.552,99 194,2310. Buzau 229 17.213,47 7.486,68 4.958,3711. Caras 10 902,33 604,65 313,8112. Campulung 11 2.088,06 7,11 1.422,9413. Ciuc 23 1.676,09 244,71 777,6314. Cluj 66 4.018,89 1.607,86 1.232,8215. Constanta 672 32.837,99 29.885,68 107,8916. Covurlui 189 11.536,91 9.582,93 Nu are cazuri17. Dâmbovita 187 12.383,12 5.311,61 4.098,7218. Dolj 411 23.673,84 17.185,34 2.994,6419. Dorohoi 125 7.684,33 5.468,18 620,5920. Fagaras 1 71,50 * 28,00 23,0021. Falciu 79 3.986,02 Nu defalca pe terenuri de folosinta

4.730,5822. Gorj 93 9.756,16 2.821,6223. Hunedoara 10 1.361,17 209,63 998,3024. Ialomita 418 23.118,59 19.446,56 440,2525. Iasi 140 7.917,84 5.288,81 Nu are cazuri26. Ilfov 303 21.623,00 15.044,00 1.815,0027. Maramures 16 888,73 149,93 121,6028. Mehedinti 174 19.246,73 8.394,93 8.082,8629. Mures 86 9.813,44 2.618,78 5.048,0430. Muscel 48 4.210,68 569,64 2.476,4731. Nasaud 4 287,38 72,59 49,6632. Neamt 61 5.328,53 2.102,40 2.678,0033. Odorhei 31 2.621,82 394,94 1.651,53

Ibidem, dosar 56/1950.

Mo§ierii,

7

www.dacoromanica.ro

27 inceputul colectivithrii agriculturii in Romania 67

34. Olt 189 9.899,30 6.590,46 2.184,6335. Prahova 169 8.947,30 Nu defalca pe terenuri de folosinta

999,7536. Putna 88 6.116,68 3.090,1337. RAdduti 6 556,52 413,26 38,5138. Rm.S drat 163 12.902,98 6.141,40 4.909,1539. Roman 123 5.960,83 4.858,42 Nu are cazuri40. Romanati 185 16.056,98 10.201,92 4.087,5641. Satu-Mare 162 6.824,35 4.431,13 771,9742. SA1aj 139 8.804,75 4.739,81 1.704,9643. Severin 23 1.695,20 822,40 320,9744. Sibiu 4 229,81 188,56 8,3645. Some§ 80 6.506,71 1.559,15 3.288,3646. Suceava 11 534,90 435,06 12,0047. Tarnava-Mare 5 959,01 105,60 748,5148. Tarnava-Mica 37 2.843,78 1.299,16 925.1949. Tecuci 88 10.236,90 4.289,08 4.322,0750. Teleorman 245 14.334,68 10.049,73 2.769,2351. TimisTorontal 113 7.595,19 5.999,18 567,6652. Trei-Scaune 63 6.429,52 2.101,27 3.482,6653. Tulcea 34 1.857,88 1.594,10 145,8354. Turda 59 2.975,95 1.836,48 327,9555. Tutova 133 9.876,32 6.746,41 748.1056. Vaslui 114 6.952,00 4.421,75 1.249,5057. Vailcea 64 5.994,28 1.582,61 2.984,1058. Vlasca 207 11.764,50 9.588,50 975,00

Total: 6.675 464.142,29 251.065,42 114.752,17

* Pentru aceasta vezi la ANIC, fondul M.A.D. Reforma agrara. 1945 Centrala,dosarele: 18/1945, 36/1949; 45/1949; 52-55/1949; 58/1949; 66-99/1949.** Diferenta este constituia din vii, livezi, grädini de zarzavat, orezarii, fânete,päsuni, bälti, neproductiv.

THE BEGINNINGS OF COLLECTIVISATION IN ROMANIA

Abstract

Collectivisation in Romania was dictated by the Plenum Session of theCentral Committee of the RCP of 3-5 March 1949. A first step aiming to "liquidateall remnants of estates" (landed properties with a surface of 50 ha, which hadsubsisted after the land reform of 1945) was taken by application of the Decree 83.

Based on unpublished documentary sources, an X-ray of the confiscationprocess is made. The author points to the fact that the communist regime went farbeyond the letter of the decre and that the action taken was uncommonly firm andeven devoid of any traces of humanity.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

iN CAUTAREA DIALOGULUI.BISERICA ORTODOXA ROMANA SI BISERICA

ROMANO-CATOLICA IN PRIMUL DECENIUPOSTCONCILIAR

EVANTIA BOZGAN, OVIDIU BOZGAN

Studierea relatiilor Bisericii Ortodoxe Romane (BOR) cu Biserica romano-catolicd in anii care au succedat Conciliul Vatican II are valoare in mdsura in carese surprinde interactiunea dintre interesele regimului §i cele ale BOR, spatiul demanevrd pe care autoritatile au inteles sd-1 acorde ortodoxiei romane§ti i cumierarhii ortodoc§i au autat sd-1 valorifice i impactul pe care contactele, strictsupravegheate, ale Bisericii Ortodoxe Romane cu Biserica romano-catolicd avutasupra negocierilor dintre statul roman §i reprezentantii Sfantului Scaun.

Pozifia oficialei a BOR filter de dialogul cu Biserica romano-catolicd.Formula ca atare ar putea sä inducd impresia cà ierarhia BOR ar avea i o pozitieneoficiald. ExistA ludri de pozitie, intotdeauna exprimate intr-un cadru confidential,inclusiv ale patriarhului, care exprimd insatisfactia BOR fatd de imixtiuneapermanentd §i ultimativA a statului roman in problema raporturilor cu Bisericaromano-catolicd. Totu§i, ceea ce metodologic are valoare este pozitia oficiald abisericii, care imprimd anumite reflexe in lumea clericald ortodoxd §i care, stimulate§i determinate de autoritati, fac posibild functionarea aliantei dintre regim §i BOR.

Pozitia oficiald a BOR in chestiunea dialogului §i raporturilor curente cuBiserica romano-catolicd se poate reconstitui din diversele documente ale SfantuluiSinod, care se pronuntase deja in anii conciliului, din documentare realizate deteologi romani §i, evident, din declaratiile publice ale patriarhului Justinian.

In 1964, apdar inainte ca lucrdrile Conciliului Vatican II sd se incheie, dindezbaterile interne ale BOR a rezultat un document care inventariazd conditiileBOR §i chiar ale ortodoxiei in general, care ar crea un cadru favorabil inceperiidialogului cu Biserica romano-catolicd. Pe primul loc, deloc surprinzAtor, figurealdrenuntarea Sfantului Scaun de a mai sprijini uniatismul §i la ideea de a maiconsidera regiunile ortodoxe drept tad de misiune. Atacul se desf*ard frontalasupra tuturor institutiilor care erau implicare in activitati misionare in zonepreponderent ortodoxe §i se solicita literalmente desfiintarea Congregatiei pentruBisericile Orientale (infiintatd in 1917), a colegiilor §i seminariilor care formeazdpreoti pentru aceste zone (colegiul grec, colegiul rutean, colegiul greco-albanez), acoIilor catolice de aici intretinute de ordinele §i congregatiile catolice, incetarea

activitdtii acestor ordine §i congregatii in regiunile ortodoxe, suprimarea operelor

"Revista istorier, torn XIII, nr. 5 6, p. 69 95, 2002

I-a

www.dacoromanica.ro

70 Evantia Bozgan, Ovidiu Bozgan 2

sociale care urmdreau convertirea ortodoc§ilor, transformarea Institutului de StudiiOrientale (creat in 1917 §i integrat Universitatii gregoriene in 1928) in simpluinstitut de cercetare. De asemenea, se cerea Bisericii romano-catolice sä nu maipretindd botezarea copiilor rezultati din cdsAtoriile mixte in credinta catolicd,acceptand fie principiul paritar, fie libertatea pärintilor pentru a decide asupraconfesiunii copiilor. In acest mod, catolicismul ar fi recunoscut celorlalte bisericidreptul de a asigura mantuirea credincio§ilor. Apelurile de revenire la bisericaromand, catalogate drept prozelitism se facea referire directä la declaratiile luiPaul VI la biserica din Betleem din 6 ianuarie 1964 trebuie sa inceteze. Pentru a fiadmisd ca partener de dialog, Biserica romano-catolicd trebuie sA recunoascdBisericile ortodoxe ca biserici surori, egale in demnitate §i valoare ecleziologicd, säadmitd ca dogmele catolice sä constituie obiect de dezbatere (in prirnul rand dogmainfailibilitãtii papale proclamata la 18 iulie 1870), sd inceteze sd se mai considerecentrul ecumenismului contemporan, iar dialogul Bisericii romano-catolice cuBisericile ortodoxe nu trebuie izolat de dialogul dintre toate bisericile crqtine1.Documentul pare sd contind catalogul maximal al pretentiilor pe care Bisericileortodoxe cdutau sd-1 impund ca prealabil al dialogului cu biserica romand, pretentiicare nu puteau fi acceptate §i care nu ofereau nici un viitor dialoguluiinterconfesional. De altfel ar fi fost complet irationald mentinerea Bisericilorortodoxe in limitele acestui program de revendicdri, care le-ar Ii condamnat laizolare. BOR va relua sistematic o parte semnificativd din acest catalog, punandaccentul pe acele conditii care acopereau o realitate in Romania. Teologii romaniacuzau unele din documentele adoptate la sfar§itul conciliului ca reprezintaobstaeole majore in calea stabilirii unui dialog teologie. Profesorul loan G. Coman2constata existenta in ecleziologia Bisericii romano-catolice i Bisericii ortodoxe aunor elemente comune, dar §i a unor puncte litigioase, in special cele referitoare laprimatul §i infailibilitatea papale. Dacd Biserica ortodoxd a admis un primat de apel,de ultirn recurs, ea niciodatd nu va admite un primat jurisdictional, de autoritate.Conciliul a proclamat colegialitatea episcopilor, iar in perioada urratoare vor ficonvocate la Roma sinoade ale episcopilor, dar primatul papal nu este afectat deautoritatea acesteia. Principalul repro care se aduce Bisericii romano-catolice estereafirmarea prin documentele conciliare a dogmei cd este singura care detineplenitudinea mijloacelor mantuirii", negand prin aceasta ecleziologia celorlaltebiserici cre§tine. Spre deosebire de alti teologi §i ierarhi, loan G. Coman considerddecretul despre ecumenism Unitatis Redintegratio" un document care avanseazdelemente valoroase (promovarea demnitdtii umane, sprijinirea pdcii, aplicareaprincipiilor evanghelice in viata sociald, eradicarea foametei, combaterea sArdciei, ainegalitatii, a ignorantei etc), care favorizeazd stabilirea unui dialog al slujirii,singurul dialog admis de BOR in spiritul crqtinismului practic, promovat insistent,

I Arhivele Secretariatului de Stat pentru Culte (in continuare ASSC), Pentru stabilirea unor raporturide egalitate in viitorul dialog dintre Biserica ortodoxd si cea catolick nesemnat.2 ASSC, loan G. Coman, Punctul de vedere al BOR pentru dialogul ecumenic cu celelalte Bisericicrestine, 15 octombrie 1969.

www.dacoromanica.ro

3 in cdutarea dialogului 71

a§a cum se va constata, de patriarhul Justinian : Biserica ortodoxa care predica dintotdeauna acest ecumenism al slujirii e sigura cä mai ales intr-un asemenea domeniual umanismului evanghelic cele cloud Biserici surori (...) vor duce o actiune fericita.(...) E metoda utila a comuniunii practice care pregate§te pe cea in credinta i taine§i care e preferabild incorporadi celorlalte biserici in Biserica romano-catolicd,metoda care s-a dovedit ineficace"3. Un alt teolog roman prive§te critic decretulUnitatis Redintegratio" precum §i schema despre Bisericile Orientale, documenteadoptate in aceea§i zi, la 21 noiembrie 1964, care promovau imaginea uniatismuluica model pentru situatia pe care ar avea-o Bisericile ortodoxe in eventuala lor unireecumenica cu catolicismul"4. Cum aceste pozitii traditionale ale Bisericii romano-catolice privind refacerea unitatii cre§tine au provocat reactiile Bisericilor ortodoxe,ortodoqii romani au putut sesiza schimbarea operata de Sfantul Scaun care cautasa atragd pe ortodoc§i la unire cu Roma, pe o cale ocolita, oferindu-le comuniuneaeuharistica". BOR a avut ocazia sa respingd aceasta tentativa prin DumitruStaniloaie la simpozionul desfa§urat la.Spindeldorf, RFG, intre 17-23 iulie 1972.Interesantd este justificarea respingerii intercomuniunii prin euharistie care arrelativiza credinta ortodoxa in con§tiinta credincio0or ortodoc§i, care ar puteacrede ca odata cu impart4irea cornuna, ei ar accepta primatul §i infailibilitateapapala, de care este legata o intreaga ecleziologie cu totul straind de spiritulortodoxiei. Cat timp apoi Biserica romano-catolica nu renunta la uniatism, stranslegat de primatul papal, §i continua sa-1 prezinte ca un model de comuniune intreortodoc§i §i catolici nu se poate vorbi de comuniune euharistica. Pentru realizareaacesteia este nevoie, in prealabil, de o indelungata §i multilaterala colaborare, spre ase ajunge, prin inläturarea dogmelor catolice straine de spiritul ortodoxiei, launitatea de credinta"5.

In aceea§i epoca, patriarhul Justinian s-a referit pe larg la conceptia BORprivind relatiile cu Biserica romano-catolica . In septembrie 1967 inaltul ierarh tineo expunere consacratA in totalitate pozitiei BOR fata de dialogul cu Bisericaromano-catolica. Momentul era bine ales tactic, pentru cã se plasa dupa vizita papeiPaul VI la Constantinopol din iulie i inainte de vizita patriarhului ecumenicAthenagoras, care urma sa soseasca in Romania in octombrie, cu speranta ca vaobtine adeziunea BOR la demersurile sale. Expunerea patriarhului pleaca de laconstatarea ca lucrarile conciliare, prin faptul Ca au constituit o tribund deschisa,de la care multi vorbitori si-au spus cuvantul cu toatä libertatea, aratandnenumaratele gre§eli savdr§ite de aceasta biserica in trecut §i au cerut (...) revenireala traditiile Bisericii celei nedespartite", au lasat sA se inteleaga ca Biserica romano-catolica are toate posibilitatile unei cooperdri intercre§tine, pentru realizarea

3 Ibidem.4 Ibidem, Viorel Ionitk Relatiile actuale ale Bisericilor ortodoxe si in special ale BOR cu celelaltebiserici si confesiuni crestine (Bisericile vechi orientale, Biserica romano-catolica, Biserica AnglicankBisericile vechi catolice si Bisericile protestante). Perspectivele dialogului cu acestea.5 Ibidem.

www.dacoromanica.ro


idealurilor evanghelice pe pdmant"6. Pornind de la necesitatea unitdtii cre§tine carea fost intotdeauna puternicd in sanul BOR", Justinian evocd dezbaterile din cadrulconferintelor panortodoxe de la Rhodos i aratd motivele pentru care BOR a refuzatpand la sfar§it trimiterea de observatori la conciliu : organizarea de expozitiidefaimdtoare la adresa Bisericii §i statului roman, hirotonirea unui cleric fugar dintard, Vasile Cristea ca episcop unit de§i in Romania, dupd revenirea din 1948 afratilor greco-catolici, in masa', la sanul de mama al BOR, Biserica unitd a incetat samai existe"7. Patriarhul se opre§te asupra diverselor documente considerateincompatibile cu inceperea dialogului cu Biserica catolicd constitutia dogmaticdDe Ecclesia" din 25 noiembrie 1964, decretul despre ecumenism, schema despreBisericile Orientate, enciclica Ecclesia Suam" din 6 august 1964 i denuntdprimatul i infailibilitatea papald reafirmate in timpul lucrdrilor conciliare . Or,continua patriarhul, Biserica ortodoxd nu poate concepe ca soarta ei §i a credinteiei sã fie predate in mainile unui monarh absolut". In aceste conditii a fost elaboratdhotdrarea Sfantului Sinod din 29 octombrie 1964 care stabilea cä inceperea unuidialog poate fi posibild dacd se abrogd documentele oficiale care intretinneincrederea intre cele cloud Biserici, dacd se renunta la uniatism ca formula derefacere a unitdtii dintre ortodoxie §i catolicism i dacd prozelitismul in tdrileortodoxe considerate terrae missionis este abandonat. Justinian oferd o alternativd ladialogul teologic sub forma crestinismului practic : considerdm posibil un dialog invederea unei colabordri pe terenul crestinismului practic, fdrd chemarea unorbiserici la sanul altor biserici, ci in adunarea tuturor bisericilor cre§tine, aConsiliului Ecumenic al Bisericilor din care lipse§te Biserica romano-catolicd. 0asemenea colaborare ar avea ca scop principal slujirea marilor idealuri cre§tine §iaspiratii ale omenirii contemporane, socotind Ca mesajul evanghelic care lumepoate fi rodnic (...) putandu-se trece de la etapa colabordrii pe teren practic la aceeaa unui dialog al unirii Bisericilor"8. Dar chiar i in cadrul Consiliului Ecumenic,BOR se opune inceperii unui dialog teologic cu Biserica romano-catolicd, institutiade la Geneva trebuind sd se limiteze la raporturi frdte0 i de prietenie". DelegatiaBOR a reu§it sä impund la reuniunea Comitetului Central al Consiliiilui Ecumenical Bisericilor de la Enugu (Nigeria) in ianuarie 1965 blocarea dialogului §i a fost deacord cu crearea unei comisii mixte. In ce privqte demersurile Patriarhieiecumenice de strangere a raporturilor cu Sfantul Scaun ele rdman actiuni localechiar dacd ele s-au petrecut la sediul Patriarhiei ecumenice, din initiativa i cuconlucrarea celui dintai in cinste ierarh al Bisericii Ortodoxe". In mod concret,pentru a se crea o atmosferd favorabild dialogului cu Roma, patriarhul vorbe§techiar de tratative de unire cu Biserica ortodoxd", Sfantul Scaun ar trebui sä anulezedocumentele conciliare incriminate, dar cum aceste lucru este greu de imaginat,

6 Ibidem, dosar BDS 1111967, f. 49.7 Ibidem, f. 47-48. in perioada conciliului congregatia De Propaganda Fide a organizat expozitiaBiserica tacerii" dedicata persecutiilor religioase din Europa de Est si alta descriind activitateacongregatiei de la Conciliul Vatican I pana la Vatican II.8 ASSC, dosar BDS II11967, f. 44.

www.dacoromanica.ro

5 in ceiutarea dialogului 73

intai Statatorul ortodoxiei romanesti conchide ca nu exista premizele unui dialog.La 1 ianuarie 1968 patriarhul Justinian tine o cuvantare in fata preotimii dinBucuresti, prezentand un bilant al activitatii BOR in anul tocmai incheiat, accentulfind pus pe pozitia acestei biserici fata de Biserica romano-catolicd. Cuvantarea afost interpretatd ca un indreptar al acestei chestiuni si a devenit un document dereferinta pentru comportamentul bisericii si pentru teologii care au abordat acestsubiect. Cuvantarea survine dupa vizita patriarhului ecumenic Athenagoras (veziinfra) care, din perspectiva proiectelor inaltului ierarh constantinopolitan, s-a soldatcu un esec. Patriarhul se opreste pe larg asupra vizitei patriarhului ecumenic inRomania, care a participat la o sedinta a Sfantului Sinod ce a dezbatut chestiuneadialogului cu Roma. BOR si-a exprimat din nou opozitia fatd de acesta, considerandcd nu este cu putintd un dialog al dragostei Med' un dialog teologic care sä-1preceadd si cá initierea unui dialog teologic nu este cu putinta atata vreme cat inBiserica romano-catolicd raman in vigoare conditiile fixate in ultimii ani indiferitele documente catolice". Sfantul Sinod respinge dialogul dragostei, conceptambiguu lansat de patriarhia ecumenicd, deoarece constata. cd Biserica romano-catolica il interpreteald in sensul intercomuniunii euharistice, posibila princonsultarea cu autoritdtile bisericesti ortodoxe locale. Optiunea BOR este fermdpentru un crestinism practic, denumit in documentele bisericesti dialog al slujirii".La o kind dupd vizita patriarhului ecumenic survine cea a cardinalului Konig,primatul Austriei. Comentand acest eveniment, Justinian defineste strategiaselectatd de BOR in gestionarea relatiilor cu Biserica Romano-catolicd in epocapostconciliard. Plecand de la efectele deciziilor conciliare, patriarhul crede cdBisericile locale romano-catolice si-au luat o mai mare libertate de actiune atat inraporturile cu celelalte Biserici crestine cat si in raporturile cu statele in care segasesc credinciosii acestor biserici catolice nationale. Incadrandu-se in actiuneastatelor de a stabili raporturi de ffatietate si colaborare cu diferite popoare,Bisericile romano-catolice nationale cautd sd intreprinda actiuni de cunoasterereciprocd cu celelalte Biserici crestine"9. Fragmentul merita unele comentarii. Inrfindul teologilor ortodocsi s-a rdspandit opinia cd deciziile adoptate la conciliu vorcontraria centralismul Bisericii romano-catolice si componentele acesteia vor srarsiprin a deveni biserici nationale. Proveniti dintr-o organizatie ecleziasticd bazata peautocefalie, ierarhii si teologii ortodocsi asimilau dorintele drept realitäti si credeaucd decizia in Biserica romano-catolica se va distribui difuz in beneficiul periferiei.Din punct de vedere politic, aceastä evolutie corespundea cu interesele statuluicomunist, care putea discuta cu romano-catolicismul pornind de la alte raporturi deputere. Cum dialogul nu ar mai ft trecut obligatoriu pe la Roma, dialogul BOR cuBisericile catolice nationale avea mult mai multe sanse sa fie acceptat de regim.Acesta din urmd primea asigurdri din partea patriarhului, care nu intarzia sa facdprecizarea conform cdreia cu Biserica romano-catolica, condusa de Vatican, BOR

9 Ibidem, Cuvantarea tinuta de Anul Nou atm preotii din capitalA de Prea Fericitul Pdrinte PatriarhJustinian, 1 ianuarie 1968.

www.dacoromanica.ro


nu poate avea deocamdatd legdturi i contacte" deoarece existd o incompatibilitateintre BOR, o bisericd nationald, §i Sfantul Scaun care constituie o forma deorganizatie religioasd politica suprastatald cu caracter monarhic". Un alt obstacol,care de fapt este principalul repros adus de BOR bisericii romano-catolice,permanent afirmat, este sprijinirea Bisericii greco-catolice din Transilvania. Inconcluzie Justinian sintetizeazd normele politicii BOR fatd de Biserica romano-catolicd : 1) (...) nu suntem de acord cu nici un fel de dialog al dragostei care sd semanifeste prin irnpreund-traire §i cu atat mai mult prin comuniune in cele sfintepand ce un dialog teologic nu va stabili unitatea de credintd necesard ca bazd (...);2) sprijinim un dialog al slujirii omului i lumii contemporane cu participareaBisericii romano-catolice in cadrul Consiliului ecumenic al Bisericilor; 3) in schimbintretinem i vom intretine pentru cunoa§tere reciprocd raporturi cu orice Bisericdromano-catolicd locald in cadrul stabilirii de relatii de prietenie §i de colaborare cuaceste biserici §i intre popoarele in care acestea activeald §i poporul roman, invederea statornicirii colabordrii papice intre toate popoarele lumii indiferent desistemele lor social-politice"10. Indiscutabil contaminat de limbajul destinderiifolosit de autoritdtile de la Bucure0, Justinian stabilea matricea relatiilor dintreBOR §i lumea catolicd, perfect in acord cu obiectivele i interesele regimuluicomunist din Romania, care in principiu nu putea cere mai mult.

Evaluarea interventiei guvernamentale tgatie relatiilor de aliantA/subordonarein fixarea politicii catolice a BOR, dincolo de interesele specifice ale ortodoxieiromane§ti, este actualmente greu de stabilit. Totu§i, pornind de la un cazparticular, proiectul avortat al unei vizite a episcopului Johannes Willebrands inRomania, se pot constata rezervele autoritätilor fatA de contacte cu prelatiproveniti din instantele de elaborare a deciziilor politicii pontificale. La 26februarie 1966 Johannes G.M. Willebrands, episcop de Mauriana, secretar alSecretariatului pentru unitate crqtind, scrie patriarhului Justinian despre intentiasa de a vizita Romania insotit de pdrintele Pierre Duprey, subsecretar alsecretariatului, pentru a informa BOR despre activitatea institutiei condusd decardinalul Augustin Bea. Acest proiect prcwoacd reactia vigilentd aDepartamentului Cultelor, care cere sd nu se permitd venirea prelatului romaninainte ca Sffintul Scaun sd-§i precizeze pozitia fat:a de problema BRU. Acestlucru poate fi cerut fie de Justinian, in scrisoarea sa de rdspuns, fie de un delegatal BOR care sd-I intalneascd in Occident pe Willebrands, ultima formula fi indpreferabild pentru a evita discutia in scris in aceastd problemd cel putin lainceput". Acest delegat ar urma sd expund in numele patriarhului un adevdratrechizitoriu prin care BOR demonstra ca incompatibile cu declaratiile Vaticanuluidespre colaborare urmdtoarele fapte : felul cum a fost prezentatd BOR inexpozitia tdcerii care a functionat in timpul Conciliului Vatican II; stdruintaVaticanului in a actualiza fosta uniatie din Romania, BOR ca toate bisericileortodoxe vdd in uniatie o forma de prozelitism §i de subminare din partea

1° Ibidem.

www.dacoromanica.ro

In ca'utarea dialogului 75

Vaticanului; continutul emisiunilor zilnice in limba romand de la postul RadioVatican, cu dese referiri ostile la BOR 5i la fosta uniatie; declaratii neprietenoaseacute de diferiti reprezentanti ai Vaticanului in diferite prilejuri, atat fatd debiserica ortodoxd, cat 5i fata de unii frunta5i ai ei". Pentru ca vizita celor doireprezentanti ai Vaticanului sd fie posibild trebuie precedatd de incetarea atacurilorprin presd 5i radio la adresa BOR i Romaniei, a activitatilor episcopului VasileCristea de la Roma 5i de o declaratie din partea unei personalitäti romano-catolice,cum ar fi cardinalul Bea, cd Vaticanul intelege sd nu opund bisericilor rdsdriteneproblema uniatiern. Cum conditiile puse de autoritati 5i de BOR, exagerate, nu aufost indeplinite, vizita episcopului Willebrands a quat. Tenace, cardinalul Bearevine in 1968 cu scrisoare prin care il felicitA pe patriarh cu ocazia implinirii a 20de ani de pdstorire 5i solicitd din nou ca Willebrands 5i Duprey sd fie primiti deJustinian, care era in principiu de acord sa-i primeascd in august. DepartamentulCultelor intervine ferm considerand cA este mai potrivit ca pentru momentPatriarhul Justinian sd rdspundd numai la felicitärile ce i-au fost adresate in primaparte a scrisorii, pentru rest promitand cä va examina cererea cu sinodul"12. In 1968opozitia autoritatilor se explica prin aparitia initiativei episcopului AgostinoCasaroli de a trimite 2 reprezentanti in Romania in acela.5i an (vezi infra), orregimul considera, in baza informatiilor pe care le detinea, Ca acesta este maiflexibil in raporturile cu Wile din est 5i mai dispus la concesii decat Secretariatulpentru unitatea cre5tinilor condus de Bea. Oricum, dacd instantele superioare aleregimului acceptau ideea unui contact dintre BOR i Secretariatul pentru unitateacre5tind, acesta ar trebui sä aibd loc dupd serbdrile jubiliare de la 1 decembrie,pentru a evita orice risc de manevre prin unele rAmd5ite ale fostei biserici uniate".

BOR, Patriarhia Ecumenicei problema dialogului cu Biserica romano-Dezacordurile dintre BOR i patriarhul ecumenic Athenagoras erau deja

cunoscute din epoca conferintelor panortodoxe de la Rhodos, scena intransigent&manifestatd de delegatii ortodoc5i din Romania. Cu toate acestea, PatriarhiaEcumenicd nu a renuntat la strädaniile sale de a obtine un acord al Bisericilorortodoxe autocefale in legaturd cu impulsionarea 5i aprofundarea dialogului cuBiserica romano-catolicd. La 8 martie 1966 sosea la Bucure5ti Meliton, mitropolit alIliopolei 5i Theirelor, principalul colaborator al patriarhului Athenagorasputernicd personalitate a lumii ortodoxe. Mitropolitul era la capatul unui turneucare-1 condusese la Moscova i Belgrad, unde dezbdtuse cu patriarhii AlexeiGherman principalele probleme care gateau in fatd Bisericilor ortodoxe 5i este depresupus cà a fost abordatd i chestiunea dialogului cu Roma. La Bucure5ti, prelatul

II Ibidem, dosar CC al PCR/1966, NotA din 21 martie 1966 /ss Dumitru Dogaru, f. 183-184. Exactaceleasi pretentii sunt reluate in cazul proiectului vizitei preotului J.C. Dumond, directorul centrului destudii Istina" si redactor al revistei cu acelasi nume. Se propune ca lui Dumond, care era in vizitA InBulgaria, sA nu i se acorde vizA iar clacA totusi acesta dispune de asemenea vizA sA nu fie primit depatriarh, ci de 2 reprezentanti ai Patriarhiei bine instruiti asupra problemelor legate de politicaVaticanului fatA de BOR", ASSC, Dosar Consiliul de Ministri, 1111966, f. 194-195.12 Ibidem, dosar Consiliul de Stat/I968, Notã din 12 iunie 1968 /ss Dumitru Dogaru.

catolicei.

7

;I

si

www.dacoromanica.ro


constantinopolitan a fost prudent in discutarea acestei probleme i probabil cdurmArea sd cunoascd starea de spirit a liderilor BOR. Discutiile cu patriarhulJustinian s-au axat mai mult pe aspectele dialogului cu alte biserici crqtine, a§acum se stabilise la ultima conferintA panortodoxd de la Rhodos. In general, Melitona cdutat sd amelioreze relatiile Patriarhiei Ecumenice cu BOR, oferind sprijinul ince prive§te admiterea de noi alugdri romani la Athos sau asigurand cd Patriarhia dela Constantinopol nu va intarzia sd ridice condamnarea pronuntatd impotriva luiAntim Ivireanu, act cu valoare simbolicd, dar care putea genera bune sentimentepentru abordarea altor probleme. Cu ocazia vizitei sale, care s-a incheiat la 11martie, a fost discutat i proiectul vizitelor reciproce dintre Justinian §i Athenagoras,primul manifestanduli disponibilitatea de a merge la Constantinopol in mai 1968(de altfel in zilele cat Meliton s-a aflat la Bucure§ti, ambasadorul Greciei i-ainrnanat lui Justinian o invitatie din partea lui Athenagoras). Vizita lui Justinian laConstantinopol nu s-a produs, astfel Inca Athenagoras a fost cel care a vizitatprimul biserica ortodoxd din Romania, contrar prevederilor protocolare.Athenagoras era insd presat sã efectueze aceastd vizia in perspectiva accelerdriidialogului cu Biserica romano-catolicd. Paul VI se pare insista ca patriarhulecumenic sd viziteze Roma i ca atare Athenagoras dorea in prealabil sd intreprinddun turneu la bisericile ortodoxe autocefale in tentativa de a obtine o atitudinecomund favorabild contactelor cu biserica romand §i care implicit sd-i legitimezedemersurile. De asemenea, exista proiectul unei conferinte panortodoxe care ar fitrebuit sd aibd loc la Viena sau la Bucure§ti care sd dezbatd aceastd probleman. Inrealitate, cronologia actiunilor lui Athenagoras va fi alta. In iunie 1967 dinamiculpatriarh este la Viena la invitatia cardinalului Konig, unul din ierarhii catolici ceimai implicati in contactele cu ortodoxia, care de altfel il vizitase pe AthenagorasInca. din 1961. Intre 25-26 iulie 1967 Paul VI merge la Athenagoras cu scopul de a-iconsolida prestigiul in lumea ortodoxd, unde existau contestdri ale politiciipatriarhului ecurnenic (la 19 martie 1967 Biserica Greciei a declarat cã nu-i sprijindpolitica i cd respinge dialogul). Dupd vizita suveranului pontif la Constantinopol,turneul lui Athenagoras in Europa de Est devenise iminent. Initial Athenagorassperase sd viziteze Moscova, Belgrad i Bucure§ti, dar ulterior vizita la PatriarhiaRusd a fost inlocuitd cu alta la Sofia. Autoritatile de la Bucurqti constatau curesemnare ca dacd ceilalti patriarhi acceptd vizita lui Athenagoras, Justinian nu-ipoate refuza sosirea la Bucure§ti. Data' fiind aceasta situatie, consemna DumitruDogaru, secretarul general al Departamentului Cultelor, trebuiesc luate mdsuri caBOR, in cadrul discutiilor cu Athenagoras, sd-§i reafirme pozitia ei cunoscutd fatdde incerarile Vaticanului de a trece prin dialog la unirea tuturor bisericilor (BORstd pe pozitia cd Vaticanul nu a creat conditiile unei refaceri a unitatii cre§tine pebaze de egalitate intre toate patriarhatele §i cu deplina respectare a autonomieiacestora)"I4. Venind din Iugoslavia, Athenagoras, insotit de o delegatie din care nu

13 Ibidem, Notä din 4 aprilie 1967 /ss Dumitru Dogaru.14 Ibidem, Nota din 10 iunie 1966.

www.dacoromanica.ro

9 in thutarea dialogului 77

lipsea mitropolitul Me liton, sose5te la 16 octombrie 1967 la Bucure5ti. Pe langamomentele protocolare obligatorii, intre care 51 o vizita de curtoazie la Consiliul deStat unde a fost primit de Ilie Murgulescu (in Iugoslavia, Athenagoras fusese primitde pre5edintele Tito), principalul act al vizitei lui Athenagoras a fost participarea la19 octombrie la o 5edinta extraordinara a Sfantului Sinod. La sinod patriarhulJustinian a expus pozitia BOR in privinta dialogului cu Biserica romano-catolica,argumentand rezerva bisericii sale tap' de dialogul dragostei. Interesant de remarcatca Athenagoras 5i membrii delegatiei sale s-au declarat de acord cu tezele avansatede Justinian. Pe de alta parte, Athenagoras ar fi dorit desigur ca patriarhul Justiniansa transmita un salut papei Paul VI a5a cum a facut patriarhul Gherman alBisericii Ortodoxe Sarbe ceea ce 1-ar fi ajutat in tentativa sa de a crea imagineaunui pretins acord al ortodoxiei romane la tezele politicii sale"5. Pentru a se evitaorice interpretari ulterioare, BOR a impus semnarea unui comunicat final carepreciza cã ambele bisericii respecta deciziile celei de a treia conferinte panortodoxede la Rhodos. Autoritatile a fost in general multumite de prestatia patriarhuluiJustinian 5i a Sfantului Sinod, dar au sesizat cu iritare faptul ca Athenagoras a fostsalutat cu caldura de episcopul Aron Marton 5i ca s-a intretinut cordial cu Pen-uPle 5ca, ordinar de Iai, ceea ce desigur a alimentat prejudecata regimului despresentimentele filocatolice ale patriarhului ecumenic. In consecinta, vizita luiAthenagoras in Romania nu a produs nici o modificare in pozitia BOR fata deBiserica romano-catolica i s-a soldat cu un e5ec, totu5i previzibil, de5i patriarhulecumenic 5i-a disimulat insatisfactia. La 20 octombrie 1967 Athenagoras paraseaRomania indreptandu-se spre Sofia. De 5i turneul sau nu se soldase cu rezultateincurajatoare, Athenagoras va intreprinde intre 26-29 octombrie 1967 vizita saprogramata. la Roma, unde patriarhul ecumenic, dar i suveranul pontif In discutiilepurtate trebuiau sa tina cont de rezervele i chiar opozitia explicita exprimate deBisericile ortodoxe autocefale. In aceste conditii nu trebuie sa surprinda tonulponderat al declaratiei comune semnate de cei doi lideri religio5i: Recunoscand caramane Inca un drum lung de strabatut pe calea ce duce la unitatea tuturorcre5tinilor 51 ca. 'kite Biserica romano-catolica i Biserica ortodoxa existà Incapuncte ce trebuie limpezite i ca mai exista obstacole de trecut inainte de a ajunge laMarturisirea de credintA necesard pentru restabilirea deplinei comuniuni, ei sebucura de faptul Ca intalnirea lor a putut contribui ca Bisericile lor sa se descopereInca mai mult, Ca sunt biserici surorrit.

15 Ibidem, Nota din 25 octombrie 1967 /ss Dumitru Dogaru.16 Biserica Ortodoxa Romana", an LXXXV, 1967, nr. 11-12, p. 1160. Influenta moderatoare aBisericilor ortodoxe asupra politicii catolice dusa de Athenagoras este constatata si de DepartamentulCultelor: Patriarhul Justinian si-a manifestat satisfactia in legatura cu continutul declaratiei comune,considerand ca aceasta este ecoul rezervei manifestate de BOR precum si de alte biserici ortodoxe. inlegatura cu dialogul cu biserica romana. Patriarhul Athenagoras a inregistrat, Para indoiala, lipsa uneidispozitii din partea bisericilor ortodoxe vizitate, de a da curs invitatiilor Vaticanului la dialog siintercomuniune. Acest lucru este de presupus ca a fost cunoscut si de catre papa si a determinat tonulnou al discutiilor oficiale de la Vatican", ASSC, Nota infonnativa, 13 noiembrie 1967 /ss DumitruDogaru.

www.dacoromanica.ro


Pozitia BOR, care risca in continuare sd se individualizeze in raport cucelelalte biserici ortodoxe autocefale, mai receptive la destinderea care se operasede mai multi ani in relatiile internationale biserice§ti, a fost reconfortatA in 1968 cuprilejul conferintei de la Chambesy, Elvetia, consideratä de unii anal4ti drept a IV-aconferintA panortodoxa. La inceput Athenagoras avea intentia de a organiza aceastaconferintA in Grecia, dar patriarhul Alexei, de acord cu ideea, a respins locul dedesfa§urare din cauza dictaturii militare care se instalase in aceastä tarA in 1967. La18 martie 1968 patriarhul Justinian cere permisiunea Departamentului Cultelorpentru ca BOR sä participe la conferintA, care este acordatA. Lucrdrile incep la 8iunie 1968 §i debuteazA ca o comisie de lucru pentru pregAtirea Marelui SinodOrtodox iar discutiile erau consacrate dezbaterii temelor din catalogul adoptat laprima conferinta de la Rhodos dar 4i altor hotardri. La inceput, din partea BOR, aparticipat canonistul Liviu Stan, pentru ca apoi delegatia româneascd sa-i cuprinda.§i pe mitropolitul Iustin Moisescu §i pe Antim Nica, vicar patriarhal. La Chambesyau fost constituite in cele din urmä, la 10 iunie, 4 comisii de lucru, comisia a II-a lacare BOR a fost reprezentatA de Antim Nica ocupându-se de relatiile BisericilorOrtodoxe cu Biserica romano-catolicA. Reprezentantul patriarhiei ecumenice,mitropolitul Meliton, a expus in fata participantilor un document in care pleda infavoarea necesitatii dialogului teologic cu biserica romand. Interventia lui Melitonse producea insd in circumstante care nu läsau nici o ansä acestui demers. Ca efectal liberalizarii politice din Cehoslovacia, Biserica greco-catolica din Slovacia,suprimatA in 1950, a renAscut iar procesul de refacere a fost uneori punctat de sceneviolente, in care credincic*i greco-catolici au preluat cu forta fostele lor biserici,care deveniserä ortodoxe, preotii oriodoqi find alungati. Mai mult, mitropolitulbisericii ortodoxe autocefale din Cehoslovacia a protestat public contra acestorfapte i a solicitat ajutorul celorlalte biserici ortodoxe. Ca atare, atmosfera in care sedesfawra conferinta de la Chambesy era de naturd sA resuscite ostilitateatraditionala a ierarhilor ortodocsi fata de catolicism, Sfântul Scaun find consideratresponsabil de aceste evenimente. Ba chiar a existat intentia ca la Chambesy sa seadopte un protest al participantilor fata de situatia confesionalä din Cehoslovacia. Inacest context delegatia romând, frä sA excludd ideea unor contacte directe, alebisericilor ortodoxe locale cu biserica romano-catolicd, a militat impotriva inceperiidialogului"" iar conferinta a decis respectarea hotardrii celei de a III-a conferinte dela Rhodos.

Personalitatea care a militat obstinat in favoarea unitatii cre4tine §i adialogului cu Biserica romano-catolicA, chiar contrariind celelalte biserici ortodoxe,a fost Athenagoras. Or, la 6 iulie 1972 acesta decedeazd §i este urmat de DemetriosI (1972-1991), ales la 16 iulie 1972. Acesta, fard a respinge ideea dialogului, a fostmai ferm in sustinerea conditiilor Bisericii Ortodoxe fata de biserica romanA. Acestfapt a reie4it limpede din convorbirile care au avut loc la Constantinopol la 29-30noiembrie 1973 dintre delegatia Secretariatului pentru unitatea crqtind i Patriarhia

17 Ibidem, dosar Consiliul de Stat11968, Notd informativA din 6 iulie 1968 /ss Dumitru Dogaru.

www.dacoromanica.ro

11 in cliutarea dialogului 79

Ecumenica. In anul urmator are loc vizita delegatiei BOR la Constantinopol. Inprealabil conducatorul delegatiei, mitropolitul Iustin Moisescu, a primit indicatiifoarte precise de la autoritatile de la Bucuresti in legatura cu ideile pe care urma säle sustina. In primul rand delegatia BOR era autorizata sa aprobe pozitia exprimatade Demetrios cu prilejul vizitei lui Willebrands din toamna trecuta, referitoare laprincipiile de respect mutual al bisericilor, de egalitate deplina si la opozitia fata deuniatism i prozelitism, pozitie care ar fi fost apreciata chiar de conducerea politicaa statului roman. Regimul aprecia ca de pe pozitia unor asemenea principiidialogul nu favorizeaza Roma". Delegatia urma sa arate lui Demetrios a uniatianu este numai o problema bisericeasca, de constiinta, ci ea este o problemanationald, o problema social-politica; nici statul i nici BOR nu pot admitecontinuarea acestei forme de prozelitism condamnata de istorie. Ortodoxia trebuiesa creeze un front de fermitate impotriva uniatiei"8. Delegatia BOR, compusa dinmitropolitul Iustin Moisescu, mitropolitul Olteniei Teoctist Arapasu, vicarulpatriarhal Antonie Plamadeala si preotul Vasile Costin, soseste la Constantinopol la8 iulie 1974. In cursul vizitei delegatia BOR a putut constata deplina comuniune deidei cu noul patriarh ecumenic opozitia fata de pretentiile Romei de a se considerabiserica universald, fata de uniatism i prozelitismul romano-catolic si la 15 iulie1974 s-a semnat fArA problerne un comunicat comun. Ierarhii romani au acceptatconstituirea unei comisii consultative care sd exploreze dialogul cu Bisericaromano-catolicA, fArd sd se impieteze asupra dreptului celorlalte biserici ortodoxe de

stabili propriile contacte bilaterale. In plus a fost admis principiul coordondrii,in problemele panortodoxe i pancrestine, intre Patriarhia Ecumenica. si BOR i s-adecis ca trebuie evitata orice competitie Intre biserici i orice initiative izolate carear putea duce la ruperea unitAtii panortodoxe i la exploatarea acestui fapt de cdtreromano-catolici"I9. Cu Demetrios I se 'Area Ca relatiile dintre ortodoxiecatolicism intra intr-o noud era, lipsitd de initiativele surprinzkoare si iritante alepredecesorului sau, dominatd de o viziune conservatoare conformd cu conceptiaBOR i rezervele ierarhilor romfini20. Sub auspiciile politicii catolice dusd depatriarhul ecumenic Demetrios I temerile BOR nu mai erau justificate. De aceeapatriarhul Justinian transmitea ca rdspuns la scrisoarea patriarhului ecumenic din 10iunie 1975, prin care era anuntatd crearea unei comisii tehnice interortodoxe deteologi pentru gestionarea dificilului dialog cu Roma, acordul bisericii sale, urrnândsd fie numiti reprezentantii ortodoxiei romAne2I.

18 Ibidem, dosar Vizita delegatiei BOR la Constantinopol, NotA din 8 iulie 1974.19 Ibidem, NotA din 18 iulie 1974 /ss Gheorghe Nenciu .

Ibidem, Ruptura aparentl operatA de Demetrios I in raport cu politica anterioarl a patriarhieiecumenice era sesizatA in intreaga sa amploare: Maniera de exprimare a patriarhului Demetrios 1 inproblemele dialogului cu romano-catolicii dovedeste atat schimbarea orientArii patriarhiei ecumenicefata de Roma, cat si dorinta actualului patriarh ecumenic de a reface in contactele cu celelalte bisericiortodoxe un prestigiu vAdit deteriorat datoritA politicii manifest procatolice urmatA de Athenagoras",ASSC, dosar Vizita delegatiei BOR la Constantinopol.21 In decembrie 1975 patriarhul Demetrios I anuntd public constituirea comisiei tehnice teologiceinterortodoxe. La randul sAu Paul VI anunta formarea comisiei similare catolice care se va intruni

a-si

§i

20

www.dacoromanica.ro


Inceputul relafillor BOR cu lumea catolicá. Dacd BOR a fost singurabisericA ortodoxd autocefald care nu a fost prezentA la Conciliul Vatican II §i s-aopus dialogului cu Biserica romano-catolicd in maniera pe care o concepeapatriarhul Athenagoras, in cadrul procesului Rhodos nu au lipsit contactelebilaterale, la inceput modeste, ulterior la un nivel mai inalt, dupd elaborareastrategiei catolice a ortodoxiei romane§ti cu romano-catolicii. Ca o constantA aderuldrii acestor contacte a fost supravegherea lor exagerata de ate autoritAti §ievident dictarea comportamentului ierarhilor §i teologilor ortodoc§i in respectiveleocazii.

In octombrie 1963 i§i face aparitia in Romania, venind din Bulgaria,calugarul Boniface, pe numele civil Peter Kurt Manternach, de la manAstireabenedictina Chevetogne din Belgia, unde se afla redactia prestigioasei revisteIrenikon". Timp de aproximativ o lunã, Boniface, care venise in Romania prinintermediul ONT, va discuta cu diver§i clerici, profesori teologi §i la 18 octombrieeste primit chiar de patriarhul Justinian. Monahul parea sä fie bine informat despresituatia BOR, una din sursele sale de informatie find teologul Andrei Scrima, carerämdsese in strAindtate din 195622. Boniface are ocazia sA-1 intalneascd la Bucure§tipe Francisc Augustin, administratorul Arhiepiscopiei romano-catolice iar la 22octombrie incearcd sä-1 vadd la CAldaru§ani pe episcopul Iuliu Hossu, frã sdreu§eascd. Pe tot parcursul vizitei sale Boniface a fost strict supravegheat defunctionarii Departamentului Cultelor care ingrijorati semnalau cA faptul Ca unasemenea om va circula singur, timp de aproape o lund de zile, pe unde va voi §i valua contacte cu oricine (...) va provoca pe langa urmari direct negative §inedumeriri in randurile clerului ortodox §i catolic"23. Desigur, neobi§nuita libertatede mi§care a lui Boniface putea fi contagioasa. Ingrijorarea DepartamentuluiCultelor era accentuatä §i de impresiile pe care §i le formase Boniface la finalulvizitei §i de criticile pe care acesta nu ezitase sa le exprime in legatura cu lipsacatehizarii tineretului, cu absenta libertAtii de decizie a patriarhului, cu declinulvietii monahale din nordul Moldovei §i considera spre marea indignare ainterlocutorilor sAi cä reunificarea religioasA din 1948 s-a facut in mod brutal".Concluzia Departamentului Cultelor a fost cA Boniface venise in Romania ca

pentru prima data la Roma in octombrie acelasi an. Comisia ortodoxa se va reuni de douã ori laChambesy in iunie si noiembrie 1977. Prima reuniune comuna, cu caracter preliminar, are loc la Romaintre 29 martie 1 aprilie 1978 (grupul mixt de coordonare al celor cloud comisii, BOR findreprezentata de teologul Ioan Bria). In fine, cu ocazia vizitei pe care loan Paul al II-lea o face luiDemetrios I la Constantinopol intre 28-30 noiembrie 1979 a fost anuntat oficial debutul dialoguluiteologic dintre cele doua biserici (in comisia mixta BOR era reprezentata de mitropolitul NicolaeCorneanu i preotul Stefan Alexe) .22 Intr-o discutie purtata de Boniface cu profesorul Olimp Caciula acesta din unna afirma: Scrima nuse gaseste nici in slujba bisericii i nici in slujba lui Hristos, ci in slujba unor puteri mai intunecateanume a francmasoneriei", ASSC, Dosar Cazul Boniface.23 Intr-o nota din 26 octombrie 1963 Departamentul Cultelor avertiza ca diferiti agenti ai unororganizatii religioase de peste hotare au mai folosit calitatea de turist pentru a masca diferite misiuni intara noastra", ASSC, Dosar Vizita calugarului romano-catolic Boniface.

si

www.dacoromanica.ro

13 In cautarea dialogului 81

informator al Srantului Scaun §i cd la srar§itul misiunii sale din Romania pleca inUngaria §i Cehoslovacia va raporta cardinalului Bea24. Autoritätile comuniste, dar

BOR, se confruntd din nou cu prezenta lui Boniface la srar§itul anului 1964, dedata aceasta cAlugArul benedictin venind din URSS. Vizita sa a fost ocazia pentrupolemici cu principalele personaliati teologice ale BOR. La 2 decembrie 1964Boniface se intalnqte cu Dumitru StAniloaie, care fusese eliberat din inchisoareanul precedent, i sustine CA Biserica greco-catolicA va reaparea iar chestiuneauniatiei s-ar putea rezolva prin unirea dintre Bisericile ortodoxe §i Biserica romano-catolicd. Replica teologului roman a fost prompta: eu am contestat cd ea vareaparea la noi pentru cã romanii foti uniti nu §tiau nici inainte cd sunt de altacredinta deck fratii lor neuniti iar acum dupd ce au prins gustul unitatii bisericqtipractice i au vAzut foloasele ei, nu o vor mai päräsi niciodatA"25. Intr-o altä discutiecu profesorul Liviu Stan in legAtura cu neparticiparea BOR la conciliu, canonistulroman justified aceastd atitudine prin sprijinul acordat de Vatican fo§tilor uniti dinRomania care multi dintre ace§tia erau impotriva unitatii tArii, amenintandcoeziunea nationalA, lucru pe care poporul nostru nu-1 mai putea ingadui". Bustrativpentru suspiciunea BOR tap de catolici §i catolicism este raportul profesorului loanG. Coman din 4 decembrie 1964 care Departamentul Cultelor: Boniface vine adoua oard in tara noastrA, in decurs de 2 ani dupd ce a trecut de fiecare data printarile socialiste din centrul §i rasdritul Europei. A stat mai mult la ru§i. Ce urmarqteel prin aceste cAlAtorii? Vorbe§te bine ruse§te §i intelege deci §i celelalte limbislave, se pare cd §tie i romane§te mai mult dee& vrea sa" arate (...) Sunt realesalutdrile pe care spune CA el le-a adus de la cardinalul Bea Prea Fericitului PArintePatriarh? Vrea el numai o simplA dezghetare a raporturilor dintre BOR §i Vatican?Poate fi taxat ca un simplu pierde-vard cineva care face de doud ori circuitul *forsocialiste in 2 ani, care cunogte aproape bine limbile acestor tAri, care umbra sacunoased cat mai multe lucruri §i care se prezinta la §colile teologice §i la oameniiBisericii poate pentru masca alte intentii deck cele cu care pare a calAtori? Unlucru e sigur: cd el du§mAnqte profund regimul din tArile socialiste. In consecinta,el nu voie§te binele acestor tAri §i deci nici acela al wzamintelor biserice0necatolice aflAtoare in ele"26. Ultima data Boniface vine in Romania intre 25-27martie 1966. $i acum calugarul benedictin era la capatul unui turneu intreprins inGrecia, la muntele Athos, la Constantinopol unde a putut sA-1 vadA pe Athenagoras,Ierusalim, Bulgaria i Iugoslavia. In scurtul sejur petrecut in Tara Boniface a fostprimit in audientA de patriarh" §i de episcopul de Alba Julia, Aron Marton, cu care

24 Profesorul loan G. Coman considera ca Boniface e probabil membru al coloanei a V-a Intr-uneventual conflict armat".25 ASSC, dosar Vizita calugarului romano-catolic Boniface, Raport Dumitru Staniloaie, 2 decembrie1964.26 Ibidem.27 in cursul audientei pe care i-a acordat-o fara asentimentul Departamentului Cultelor, Justiniandeclara ca in ce priveste relatiile dintre Biserici (Ortodoxa i Romano-catolica n.n.) atunci candpapa va intelege a este si dansul un slujitor al Bisericii lui Hristos, ca i toll episcopii crestini dinlume, Para ambitii de dominare a celorlalti i fka pretentii de a fi fara greseala i ca numai Hristos este

si

i

a-si

www.dacoromanica.ro


a avut un lung conciliabul. Noutatea acestei vizite sunt declaratiile lui Bonifacedespre problema greco-catolicd, acute lui Hermann Binder, vicarul episcopieievanghelice de confesiune augustand, §i anume cd Vaticanul ar trebui sdrecunoascd ca. restaurarea situatiei din trecut nu se mai poate infdptui, integrareaacestei biserici (BRU n.n.) in BOR find o necesitate nationald. In tot cazul artrebui sd se incheie odatd aceastd afacere"28. Chiar dacd viziunea lui Bonifacedespre uniatie corespundea cu cea a autoritätilor i BOR, Departamentul Cultelor apropus ca acestuia sd nu i se mai acorde pe viitor vizd de intrare in Romania.

Orientarea tot mai pronuntata a regimului de la Bucurqti spre Occident §iunele mdsuri de relaxare pe plan intern au fost cadrul general care a permis BOR §ipatriarhului Justinian stabilirea unor contacte directe cu bisericile occidentale.Prima personalitate bisericeascii de anvergurd din Occident care a vizitat Romania afost Michael Ramsey, arhiepiscop de Canterbury i primat al Angliei. Vizita a avutloc intre 2-8 iunie 1965 4i primatul Bisericii anglicane a fost primit cu onorurineobipuite, avand ocazia unor audiente la Chivu Stoica, preFdintele Consiliului deStat, i la Ion Gheorghe Maurer §i Emil Bodndra§, la Consiliul de Mini§tri. Elogiileprimatului i delegatiei sale la adresa Romaniei i la climatul religios de aici audeterminat autoritatile sd permitd patriarhului Justinian sd rdspundd invitatiei lansatdde Ramsay, cu atat mai mult cu cat acestea considerau cd apropierea dintreanglicani §i BOR consolidau pozitiile acesteia din urma fata de Biserica romano-catolicd. Astfel, intre 21-28 iunie 1966 Justinian viziteazd Anglia, avand parte deasemenea de onoruri deosebite, find primit de regina Elisabeta a II-a in calitatea sade ef al Bisericii Anglicane. Important este faptul ca. primatul Michael Ramsay aintermediat intrevederea din 26 iunie 1966 dintre patriarh §i legatul apostolic IginoCardinale. Acesta din urmd i-a transmis patriarhului salutdrile papei Paul VI §i arepetat dorinta cardinalului Bea de a vizita Romania insotit de secretarul sdu J.G.M.Willebrands cu scopul de ajunge la relatii mai fratqti intre Biserica romano-catolicd i BOR", cu precizarea cd aceastd vizita n-ar avea nici o legaturd cutrecutul"29. Justinian a rdspuns cd nu exclude colaborarea cu Biserica romand dacdaceasta se va derula in spiritul sinceritAtii". Patriarhul 1-a rugat pe arhiepiscopulCardinale sd comunice Secretariatului catolic pentru unitatea crqtind, cd dacdintentioneazd sd pund problema fostei biserici greco-catolice nu se va sta de vorbãcu nici un emisar al Vaticanului" §i a precizat cd unificarea religioasa din 1948 nureprezintd numai o chestiune bisericeascd ci §i o problemd de unitate nationald". Inreplica, Igino Cardinale a dat asigurdri patriarhului cd in proiectatele discutii,Vaticanul nu ar intentiona sd abordeze probleme din trecut"39. Acest prim contactcu un reprezentant al diplomatiei pontificale a avut cloud repercusiuni, in planulactivitatii diplomatice a statului roman §i in stabilirea unei strategii catolice a BOR,

Capul Bisericii, atunci un pietroi mare va fi Inlaturat din calea apropierii dintre Bisericile crestine".ASSC, Dosar Boniface Manternach/1966.28 Ibidem, Nota din 14 aprilie 1966 /ss Gheorghe Nenciu, Eugen Munteanu.29 Ibidem, Nota informativa din 22 iulie 1966 /ss Dumitru Dogaru.3° Ibidem.

www.dacoromanica.ro

15 In cautarea dialogului 83

care evitä deocamdata reprezentantii Sfantului Scaun pentru a se concentra asupraliderilor catolici din statele occidentale.

Vizita cardinalului Franz Konig in Romania. Franz Konig s-a nascut la 3august 1905 la Rabenstein. A studiat la Universitatea pontificald gregoriand si laUniversitatea catolica din Lille si in 1933 a fost hirotonit preot. Specialist in istoriareligiilor, Konig urmeazd initial o cariera didacticd laUniversitatea din Viena(1945-1948) si apoi la cea de la Salzburg (1948-1952). Inceputul carierei de inaltprelat al Bisericii romano-catolice are loc la 31 august 1952, cand este consacratepiscop iar la 10 mai 1956 este numit arhiepiscop de Viena si primat al Austriei,find promovat de papa loan XXIII cardinal, la 15 decembrie 1958. CardinalulKonig a fost una dintre personalitatile participante la Vatican II si era demnitarulBisericii romano-catolice cel mai bine plasat pentru misiuni delicate in statelecornuniste din Est. A mers in repetate randuri (aprilie 1963, iunie 1965, martie1966, mai si octombrie 1967) in Ungaria, unde incearca si rezolve problemaprimatului Jozsef Mindszenty, refugiat in ambasada americana de la Budapesta. Innoiembrie 1964 cardinalul a creat fundatia Pro Oriente", consacrata facilitariidialogului cu lumea ortodoxa si in general cu scopuri general ecumenice. In fine, la6 aprilie 1965 a devenit presedintele Secretariatului pentru necredinciosi. Primeleinformatii despre intentia lui Konig de a vizita Romania dateaza din 1964. Inaltulprelat transmisese aceastd intentie prin ambasada romana de la Viena, dorind sa seintalneasca cu Justinian si cu Aron Marton. Comentand aceasta intentie, secretarulgeneral al Departamentului Cultelor scria: Desi au avut aparenta unor calatoriipersonale (voiajele sale recente la Budapesta si Varsovia n.n.) s-a dovedit ulteriorcd Konig s-a deplasat din incredintarea Vaticanului cu scopul de a sonda situatia siperspectivele bisericii catolice. Desigur acelasi lucru trebuie presupus si in cazulvizitei la noi. Dat find situatia oarecum deosebita din tara noastra, in raport cu altetari socialiste si anume atitudinea dusmanoasa a lui Aron Marton, nesupunerea fatäde legea cultelor a bisericii romano-catolice prin refuzul de a-si alcatui un statut, dea folosi calea oficiala in relatiile ei externe, limitarea prin lege a numäruluiepiscopiilor catolice si nerecunoasterea ei de catre Vatican, baza nationalaminoritard a catolicilor, problema greco-catolica indeosebi etc., credem ca o vizita,ale carei obiective si dedesubturi ne faman necunoscute, nu e oportund. Inconsecinta propunem ca deocamdata sa nu se accepte aceasta calatorie. In caz a seva insista propunem sd se raspunda ca guvernul roman doreste sa cunoasca exactscopul vizitei, dupà care ar prefera apoi ca, inaintea efectuarii ei, sa aibd loc odiscutie intre Konig si un reprezentant al ambasadei"31. La 4 august 1964 acelasiDogaru transmitea lui Corneliu Mänescu ca. Orland seama de aspectele situatieibisericii catolice din tara noastra si de metodele folosite de Vatican , atat in trecutulapropiat cat si in prezent, pentru a influenta negativ raporturile acestui cult cu statulnostru, conducerea superioara a hotarat ca o vizita la noi a cardinalului Konig (...)

31 Ibidem, dosar Consiliul de Ministri 11111964, f. 180-181, Non din 28 iulie 1964. BodnAras era deacord cu solutia propusk

www.dacoromanica.ro


nu este oportund"32. Atitudinea patriarhului Justinian fatd de perspectiva vizitei luiKonig in Romfinia, reconstituitd din informatiile existente, a fost ambigua. Justiniannu putea sd fie decat iritat de opozitia regimului fata de venirea lui Konig inRomania, pe care o dorea, dar pe de altd parte ezita sä adopte o decizie fermd. Laslarsitul anului 1965 functionarii Departamentului Cultelor, suspectand cäpatriarhul ar fi la originea unor initiative neautorizate privind invitarea lui Konig,incearcd. sA afle realitatea i amploarea angajamentului. Se pare cd Justinian ar ficerut cardinalului ca acesta sä facd declaratii inaintea vizitei si sd nu abordezeproblema greco-catolicd. Preventiv, Dogaru comunica la 29 decembrie 1965 luiCorneliu Mdnescu ca ambasada romand de la Viena sA comunice preotuluiGheorghe Moisescu, parohul comunitatii romane din capitala Austriei din 1960,prin care se realizau contactele exploratorii dintre cardinal si BOR, sä inceteze oriceactivitate in legaturA cu o posibilA vizitd a inaltului prelat in Romania33. In cele dinurmd s-a putut perfecta vizita cardinalului Konig, dupd ce acesta ar fi declarat, asacum reiese din spusele reprezentantului BOR la Viena, preotul Gheorghe Moisescu,cä problema greco-catolicii nu este a sa, nu-1 intereseazd si nu o abordeazA sub nicio formd". Konig declarase cd doreste sal vind in România ca arhiepiscop al Vienei siar dori intalneascd in cursul vizitei pe Petru Plesca si Aron Marton pentru caacestia sd nu creadà cd-i ignord". Este de presupus Ca prelatul austriac a admisconditiile puse de patriarhul Justinian pentru ca autoritAtile de la Bucuresti sa numai blocheze aceastd vizitä. Departamentul Cultelor se mentinea pe vechea pozitiea amandrii vizitei, dar admitea totusi CA lipsa oricArui contact poate determinaVaticanul sA treacd la unele actiuni cu scopul de a inräutati starea actuald araporturilor dintre catolicii din tara noastrA i stat". Mai mult o vizitd a cardinaluluiKobig, in conditiile puse de patriarh, ar putea crea in opinia publicA impresiafavorabild a unor legaturi 'lute Vatican si Romfinia" iar aceastd formA de contact cuBOR si nu cu autoritatile este cea mai putin dAundtoare din eke s-au propus".Vizita lui Konig ar putea prezenta si avantaje, intre care si acela cA sperand cA vormai putea fi i alte contacte, Vaticanul i toate cercurile legate de el se vor abtine dela unele actiuni i manifestdri negative fata de noi". Este drept existd si riscuri, maiales aparitia unui precedent in perspectiva solicitArii si altor contacte, totusi cat elese mentin pe linie ortodoxd, riscul e minim". In concluzie, Departamentul Cultelorpropune sd se admitd vizita lui Konig in România, dar sd nu se includd in programulsdu o escald la Alba-Iulia pentru a conferi cu Aron Marton, numai dacd prelatul

32 Ibidem, dosar BDS/1964.33 Din cele ce se discuta in anturajul patriarhului Justinian, scria Dogaru, rezultd cd acesta ar fi datsarcind preotului Gheorghe Moisescu (...) sa ia legatura cu cardinalul Konig (...) cu privire la dorintaacestuia de a face o vizitA BOR. Patriarhul pretinde, destul de neprecis, cd aceastd sarcina ar fi dat-o inurma unei sugestii care i-ar fi venit telefonic de la MAE, Mt sA-si arninteascd numele persoanei cucare a stat de vorbA. Cum pentru aceasta actiune nu exista o aprobare a forurilor de stat §i cel putinmomentan ea nici nu este oportund, vA rugAm sd binevoiti a da dispozitii ambasadei romane din Viena,ca sd comunice preotului Moisescu sd se abtina de la orice demers in legatura cu o eventualA vizita. acardinalului Konig in Romania", ASSC, dosar BDS/1965. Episodul este revelator pentru tendinteleliberale ale Ministerului roman al Afacerilor Externe in raport cu pozitiile Departamentului Cultelor.

www.dacoromanica.ro

17 In caUtarea dialogului 85

austriac va insista sd fie adus episcopul rezistent la Bucuresti34. Consultat asupraacestui eveniment, MAE prin ministrul ski adjunct Vasile Gliga, transmite la 22iunie 1967 acordul sdu si chiar considerd cd ar fl indicat ca in mAsura posibilitatilorsA se ia in considerare dorintele sale de program, ceea ce ne-ar scuti de explicatiiulterioare si de comentarii defavorabile". In aceste conditii patriarhul Justinianlanseaza invitatia oficiala, datatä 3 iunie 1967, in urmätorii termeni : At-Mild cAEminenta Voasträ sunteti animat ca si noi de dorinta de a colabora la sporireabunelor raporturi si prietenii dintre Wile noastre si cd pentru aceasta ati dori sAcunoasteti personal tam si Biserica noastrA, vA incredintAm cd in ce ne priveste oastfel de vizita ne-ar face o deosebitä placere si bucurie, cad ne-ar da prilejul sä vaardtAm institutiile si asezdmintele Bisericii noastre, sa cunoa§teti la fata loculuievlavia credinciosilor români si sä constatati realizArile ecumenismului crestin inpatria noastrA"35. Patriarhul propusese ca data pentru vizitä ultima decadd a luniioctombrie 1967, dar, pentru cd Franz Konig a trebuit sd participe la primul Sinod alepiscopilor Bisericii catolice de la Roma, vizita a inceput la 19 noiembrie.Programul vizitei a inclus vizita unor mAndstiri precum Cozia, Curtea de Arges,Dealu, ViforAta sau Ghighiu, dar si obiective strict industriale ca hidrocentralaGheorghe Gheorghiu-Dej sau rafinäria Brazi, care faceau parte din vitrina deprotocol a regimului.

Vizita lui Konig in România s-a derulat sub semnul unei extreme prudent;pe care ierarhul romano-catolic si-a impus-o de la bun inceput. In discutiile cupatriarhul, Konig a fost interesat sd afle organizarea si functionarea BOR.Informatiile oferite au fost completate cu altele recoltate de pe teren, astfel Inc& lafinal Konig a conchis cd in cornparatie cu BOR, biserica romano-catolicd dinAustria se OA intr-o situatie mai putin bund". Dincolo de flatarea gazdelor, Konigse gandea in principal la situatia materiald si desigur mai putin la gradul de libertatereligioasd. In legatura cu cea mai sensibild problema a BOR, situatia BRU, Konigs-a ferit sd lanseze vreo aluzie in legaturA cu fosta bisericA greco-catolica, cu toateca patriarhul Justinian i-a oferit acest prilej, atunci cAnd i-a descris conditiile in cares-a infaptuit actul unificarii BOR in octombrie 194836. Concret, Konig a propusstabilirea de contacte intre profesorii de teologie din cele cloud tail si a oferit douAburse de studiu la facultatile de teologie din Austria.

Chiar dacd Franz Konig a fAcut o vizitA particulard BOR, autoritätile aupermis acestuia sd se intereseze de situatia bisericii romano-catolice din RomAnia.In seara zilei de 20 noiembrie 1967 a fost organizatä o intrunire la sediularhiepiscopiei romano-catolice din Bucuresti, unde Konig i-a avut ca interlocutoripe episcopii Aron Marton si Petru Plesca si pe Francisc Augustin. Cardinalul s-ainteresat de numdrul episcopiilor si arondarea lor, de numdrul preotilor, de repartitia

34 ASSC, dosar Consiliul de MiniVri 11/1967, f. 29-32, NotA din 6 iunie 1967 /ss Dumitru Dogaru.35 Ibidem, dosar Dialog.36 Ibidem, NotA din 4 decembrie 1967 /ss Dumitru Dogaru. Cardinalul a ascultat cuvintelepatriarhului fArA sA se observe nici o schimbare a mimicii sale". Mai tdrziu s-a aflat cA Franz Konig 1-aintrebat pe Petru Ple Fa dacA este oportun sA facA o vizitA lui Iuliu Hossu.

www.dacoromanica.ro


pe nationalitati a credinciosilor si de situatia juridica a cultului. Dupä aceastadiscutie colectiva cu subiect general, Konig a solicitat intrevederi separate cu ceitrei demnitari. In discutia cu Francisc Augustin, care nu a omis sa informeze ulteriorautoritatile, Konig a intrebat daca. s-ar putea descifra in conditiile actuale o dorintadin partea guvernului roman pentru tratative cu Vaticanul", aceasta pentru caSfantul Scaun ar avea unele ezithri de a propune aceste tratative, datoritapericolului de a nu se expune unui eventual refuz, care ar putea sa creeze o situatiepenibila"37. Interesul cardinalului pentru aceasta chestiune ar putea sa sugereze ca afost solicitat in acest sens de Sfantul Scaun, desi Konig a asigurat in repetate randuriea venirea sa in Romania este independentä de politica Romei. In cursul vizitei saleautoritätile au facut un gest conciliant, care putea avea efecte semnificative asuprarelatiilor dintre regimul de la Bucuresti si Sfantul Scaun. La 22 noiembrie 1967 afost ridicat regimul de domiciliu obligatoriu care ii fusese impus lui Aron Marton in1957 si a fost adoptata decizia de a i se acorda de la 1 ianuarie 1968 indemnizatiacorespunzatoare rangului sau de episcop (1500 lei lunar)38. De altfel, comportarealui Aron Marton in aceste zile parea sa fie radical diferita de atitudinile sale de !Anaatunci, refractare la orice colaborare, facandu-lpe Francisc Augustin sa aprecieze canu este exclus ca el sa actioneze in acest sens conform unor invitatii primite dinpartea Vaticanului"39. Vizita lui Konig nu a avut si nici n-ar fi putut avea rezultatespectaculoase. Cardinalul a cules personal informatii privitoare la BOR si labiserica romano-catolica din Romania, in vreme ce Justinian a stabilit un primcontact cu o mare personalitate a catolicismului, care a acceptat conditiile puse depatriarh si a putut sa evite temporar contactul cu reprezentantii Curiei romane. Intr-uninterviu acordat la 13 decembrie 1967 unui ziarist vest-german, episcopul vicarpatriarhal Antim Nica a declarat cd vizita cardinalului Konig a fost si este socotitala noi ca vizita unui Intai Statator de Biserica locala si ca nici macar o clipa nu afost considerat ca un mesager al Romer si ca nu s-au abordat probleme litigioase".Existau toate motivele la nivelul instantelor de decizie din BOR sa se creada ca.astfel aseptizate, schimburile de vizite intre conducerea bisericii ortodoxe si lumeacatolicaputeau continua fail riscuri de concesii si cu asentimentul regimului.

In cursul vizitei sale Konig I-a invitat pe Justinian sa viziteze Austria incursul anului 1968. Departamentul Cultelor estima la 29 ianuarie 1968, pornind dela conditiile pozitive in care a avut loc vizita cardinalului Konig in tara noastra", caJustinian poate sd mearga in Austria, cu atat mai mult cu cat MAE nu aveaobiectii40. La invitatia oficiala a cardinalului Konig din 8 martie 1968, Sfantul Sinoddecide la 17 aprilie 1968 sa se accepte invitatia si s-a constituit o delegatie, firestecondusd de patriarh, din care faceau parte mitropolitul Nicolae Mladin si episcopiiPartenie Ciopron si Teoctist Arapasu. In cursul vizitei, care are loc intre 20-29 iunie

" Ibidem.38 Radio Vatican sustinea la 26 noiembrie 1967 cA restrictiile au fost ridicate la interventia cardinaluluiKonig.39 Ibidem, Notd informativA din 21 noiembrie 1967.40 Ibidem, dosar Consiliul de Stat/1968, NotA din 29 ianuarie 1968 /ss Dumitru Dogaru.

www.dacoromanica.ro

19 in autarea dialogului 87

1968, Justinian este tratat cu multA deferenta, fiind primit de cancelar si depresedintele Austriei. Pe langA declaratiile conformiste pe care le face patriarhul,acesta si-a exprimat speranta ca Biserica romano-catolica va integra ConsiliulEcumenic al Bisericilor si se declara de acord cu reluarea relatiilor dintre statul romansi Sfantul Scaun. Se pArea ca BOR Ii gasise un interlocutor daca nu complezentmacar prevenitor fatA de aprehensiunile ortodocsilor romani si Justinian a cautat sadezvolte aceasta relatie. La 23 decembrie 1969 Dogaru scria despre dorintapatriarhului de a-1 invita din nou pe Konig in cursul anului 1970 care opina ca BORtrebuie in relatiile ei cu catolicii sã prefere acele biserici care nu au pretentia de a seamesteca in treburile ei interne. Cardinalul Konig ar fi dintre acestia". Desi atatDepartamentul Cultelor cat si MAE erau de acord cu aceastd noua vizitA, opozitiaapare de aceastA data la nivelul Consiliului de Ministri. Pe nota DepartamentuluiCultelor mai sus-citatA, vicepresedintele Consiliului de Ministri, Emil Bodndras, scriala 31 decembrie 1969 urmAtoarele : SA mai reflectam asupra acestei propuneri,tinand seama si de ultimul interviu al cardinalului Konig. Veti preveni pe patriarhulJustinian s'a nu se angajeze in vreo invitare"41. Bodnaras avea motive sA fiecircumspect fata de o noua vizitii a cardinalului Konig in Romania, temerile saleconfirmandu-se in cursul anului 1971. Intr-adevar, la 22 aprilie 1971 cardinalul K8nigscrie patriarhului Justinian cd in cursul posibilei sale noi vizite la Bucuresti ar dori sAfad o vizitd de politete" unui reprezentant al BRU. Cardinalul era constient caatacd o problerna dezagreabild patriarhului, cA lui lucrurile ii sunt clare in urmaexplicatiilor pe care patriarhul i le-a dat cu prilejul vizitei sale la Bucuresti, dar cd, pede altd parte, el se expune la dificultati dacd ar ignora cd in biserica uniatA existAepiscopi, preoti i credinciosi care se asteaptA la o vizita. de politete din partea sa".Cardinalul K6nig vrea sd-si decline responsabilitatea pentru aceastd initiativa,recunoscand la 8 aprilie 1971 in fata ambasadorului roman la Viena, DumitruAninoiu, cA i-a fost impusä de Vatican". La 23 aprilie 1971 Konig confirma acestfapt in fata preotului Gheorghe Moisescu, spunandu-i cd ar fi dorit sA vind in Romaniadoar ca primat al Austriei si nu ca emisar special al Vaticanului". DepartamentulCultelor comenta ingrijorat cd se confirma deci cd (...) Vaticanul considerA inrelatiile sale cu Romania ca o prima problema, problema uniata." si cA aceastdsolicitare este inacceptabila deoarece ar putea genera o periculoasd confuzie incadrul cdreia sA se poata sustine cA incep discutii in vederea recunoasterii de drept aacestei biserici (BRU n.n.)". In consecinta, Departamentul Cultelor propune, iarBodnaras a fost de acord, sA se interzicA patriarhului sA-1 invite pe Konig i preotuluiMoisescu i s-a cerut sA comunice cardinalului ea nu poate fi admisd cererea sa42. Panala moartea patriarhului Justinian nu a mai avut loc vreo vizitd a cardinalului Konig,totusi contactele BOR cu inalti ierarhi romano-catolici au continuat.

Strategia catolicei a BOR la inceputul anilor '70. Un capitol important inrelatiile BOR cu lumea catolicd II constituie contactele cu Biserica romano-catolica

41 Ibidem, dosar Consiliul de Stat B"/1969.42 Ibidem, dosar Consiliul de Stat/1971, Non. din 17 mai 1971.

www.dacoromanica.ro

88 Evantia Bozgan, Ovidiu Bozgan

din RFG, favorizate de stabilirea relatiilor diplomatice dintre Romfinia i statul vest-german la inceputul anului 1967 si de interesele economice ale guvernului roman.Principala personalitate a catolicismului german din acei ani era cardinalul JuliusDopfner. Acesta se näscuse la 26 august 1913 land Bad Kissingen (moare la 24iulie 1976) si si-a facut studiile la Universitatea gregorianA de la Roma, unde obtinetitlul de doctor. Hirotonit preot la 29 octombrie 1939, D6pfner s-a remarcat prinactvitatea de asistentA de germanilor catolici deportati din Estul Europei. La 14octombrie 1948 a fost numit episcop de Wiirzburg, apoi de Berlin in 1957 si la 3iunie 1961 arhiepiscop de Manchen i Freising. Intre timp, la 15 decembrie 1958, aprimit pdlaria rosie de cardinal. Din 1966 cardinalul Dopfner era presedinteleConferintei episcopale din RFG. Contactele directe intre Döpfner si Justinian aufost precedate de sosirea in Romania, in calitate de turisti, a mai multor emisaricatolici din RFG, care au pregAtit terenul pentru initiative mai substantialecomentatorii ortodocsi plaseazA inceputul contactelor dintre BOR i Bisericaromano-catolica din RFG in noiembrie 1967. La 21 martie 1968 Dopfner lanseazdlui Justinian invitatia de a veni in Germania federald. In replica, patriarhul Justinianii scrie la 10 aprilie 1968 pentru a-1 invita pe cardinalul german in România.Räspunsul lui Dopfner survine la 12 iulie 1968, prin care acesta acceptA vizita inRomania si anuntA cã in prealabil va trimite o delegatie pentru a discuta conditiilevizitei. Vizita lui Döpfner in 1968 in Romania nu s-a putut realiza din cauzainvaziei Cehoslovaciei din august 1968, care a perturbat gray contactele Est-Vest.Departamentul Cultelor sesiza i alte dificultAti ale unei vizite a inaltului ierarhgerman in Romania, asa cum considera directorul acestei institutii: Propunem cavizitele reciproce intre patriarhul Justinian si cardinalul Dopfner sä fie analizate cuacesta (Justinian n.n.) in contextul general al ofensivei catolice precum si alpoliticii noastre fata de RFG i RDG. De asemenea este necesar ca patriarhulJustinian sa fie determinat sä nu initieze invitatii i vizite a cdror oportunitate nu afost in prealabil, bine studiatä i aprobatä de cdtre forurile competente in a sepronunta"43.

Principiul vizitei patriarhului Justinian in RFG a fost in cele din urm5 admissi chiar era programatä pentru 8-16 noiembrie 1969, la invitatia Bisericilor romano-catolica, evanghelica i vetero-catolicd. Vizita era viguros recomandatá de

43 Ibidem, Notd din 8 august 1968 /ss Ion N.Barbulescu. Non. acestuia a provocat reactia neobisnuitA alui Emil Bodndras, care la 13 august 1968 punea urmAtoarea rezolutie: In ambele situatiuni forcompetent in prima instantd este Departamentul Cultelor. Actionati neincetat impotriva acelor tendintecare ar vrea sa reducd Departamentul Cultelor la functiunea de simplu administrator si birou deregistraturt Nu Ad impacati cu incercarea unora de a vedea competenta dvs. trecutd asupra forurilorsuperioare. Uzati din plin de prevederile legii i impuneti competenta dvs. fata de toti sefii de culte,inclusiv fata de patriarh. Atat relatiile cu cardinalul Dopfner cat si invitatiile pe care patriarhul leinitiazd trebuie sd tind de sfera dvs. de preocupdri si de actiune normald. Este de preferat ca un sef decult sd se plangd de exigenta Departamentului Cultelor in aplicarea prevederilor legii si in afirmareacompetentei sale politice ca organ al guvernului, decat ca Departamentul Cultelor sd semnalezecalcarea de cdtre un sef de cult a unor norme de conduitA... Am in vedere indeosebi relatiile externeale cultelor i reglementArile prevazute la legea cultelor in aceastd. materie".

20

si

www.dacoromanica.ro

21 In cdutarea dialogului 89

ambasada romana de la Bonn si sprijinita de Departamentul Cultelor si MAE.Totusi, din cauze care ne raman necunoscute, aceasta nu a avut loc. In schimbsoseste in Romania, la 4 aprilie 1970, episcopul de Regensburg, Rudolf Graber,presedintele sectiei pentru relatiile cu Bisericile orientale din cadrul Conferinteiepiscopale din RFG. Graber nu era doar emisarul cardinalului Dopfner, dar aveaacordul lui Willebrands, din 1969 cardinal si presedintele secretariatului pentruunitatea crestinilor. Inainte de a sosi in Romania, Graber a facut o scurtd escala laViena unde cardinalul Konig s-ar fi exprimat admirativ fata de Romania.Convorbirile purtate de Graber in Romania au purtat marca prudentei i curtoaziei.Interesandu-se de motivul absentei BOR la conciliu, interlocutorii au avansatbinecunoscutele justificari referitoare la sprijinirea cauzei BRU de catre SfantulScaun si prozelitismul catolic. Cu aceastä ocazie episcopul Graber considera cäuniatia este un anacronism i un obstacol in calea apropierii dintre ortodocsi siromano-catolici"". De asemenea Graber a dorit sA afle pozitia BOR fata de deciziaPatriarhiei Moscovei de a accepta, in anumite conditii, intercomuniunea cu romano-catolicii (declaratia de la Moscova din 16 decembrie 1969), primind din partea luiAntim Nica un rAspuns diplomatic, care nu angaja BOR. Dar principala misiune aepiscopului Graber a fost aceea de a-1 invita pe Justinian in RFG.

Vizita patriarhului Justinian in RFG, cu o delegatie compusd din mitropolitulFirmilian al Olteniei, Teoctist Arapasu, episcop de Arad, profesorul DumitruStaniloaie i Antonie Plamadeala, atunci simplu bursier in Marea Britanie, a avut toeintre 7 si 20 octombrie 1970. Pe langa contactele cu personalitatile religioase vest-germane, patriarhul a fost primit si de presedintele Germaniei federale, GustavHeinemann. Vizita a fost ocazia de a verifica validitatea strategiei BOR in relatiile culumea catolica. Principalul partener de discutie al patriarhului, cardinalul Dopfner, arecunoscut, spre surprinderea delegatiei romane, cal a avut de intampinat numeroasepresiuni exercitate asupra sa de care transfugii romani greco-catolici, pentru a-Idetermina sa renunte la organizarea vizitei" si ca atare a a cerut instructiuni de laRoma si a actionat numai dupa ce a primit un raspuns favorabil in legatura cuperfectarea vizitei"45. Surprizele delegatiei romane nu se vor opri aici, deoarece atatcardinalul Dopfner cat si episcopul Graber vor ridica problema BRU, primulsustinand chiar ca unificarea BOR s-ar fi efectuat cu sprijinul armatelor sovieticecu amestecul statului roman". Patriarhul a repetat in ata interlocutorilor sai versiuneaoficiald s-ar parea cu anumite efecte46. In plus Justinian a declarat ca atata vreme cat

44 ASSC, dosar Consiliul de Stat/1970, Nota din 13 aprilie 1970. Greco-catolicii romani de la Roma aucomentat defavorabil vizita episcopului Graber in Romania, acuzand strategia lui Justinian de aintretine relatii stranse cu Biserica romano-catolica din Austria *i RFG pentru a face presiuni asupraSfantului Scaun. De asemenea, revista acestora, Buna Vestire", a criticat faptul ca Graber 1-a vizitatdoar pe Francisc Augustin, a carui jurisdictie nu era recunoscuta de Vatican i i-a evitat pe AronMarton i pe Iuliu Hossu, care i§i traia atunci ultimele zile pe un pat de spital45 ASSC, Nota din 5 noiembrie 1970/ ss Durnitru Dogaru.46 Patriarhul Justinian a prezentat versiunea in legatura cu suprimarea BRU, pornind de la Dictatul dela Viena, când Roma nu a dat curs apelurilor episcopatului greco-catolic care i-a solicitat interventia infavoarea României. Dupa razboi, potrivit spuselor patriarhului, masele de credincioi greco-catolici au

si

www.dacoromanica.ro


exista bisericile greco-catolice nu se poate angaja un dialog cu Biserica romano-catolica. Intrebat de Dopfner care ar fi solutia pentru iesirea din acest impas, liderulBOR este de acord ca cei care nu doresc sä MI-nand in cadrul ortodoxiei, sa treaca laromano-catolici, dar in nici un caz existenta uniatiei nu mai este acceptabild.Momentul cel mai interesant al vizitei lui Justinian in RFG a fost intrevederea cucardinalul Willebrands, care s-a deplasat special de la Roma la Bonn. In prealabilDopfner II sondase pe patriarh cu privire la o eventuala discutie cu acesta si Justiniansi-a manifestat acordul. intrebat de Willebrands asupra rezervelor exprimate de BORreferitor la relatiile cu Roma, Justinian reda strategia bisericii sale de a dezvoltacontacte cu bisericile catolice nationale, dar ca totusi ar accepta o invitatie aepiscopatului italian de a veni in Italia, prilej cu care ar fi dispus sa-1 salute peSuveranul Pontif. Datoritä agendei incarcate a patriarhului (era vorba de vizite inBelgia si in Franta), o astfel de intrevedere ar putea avea loc peste 2 ani. CardinalulWillebrands a ridicat si el problema BRU iar patriarhul a facut aceeasi demonstratiepe care i-o infatisase lui Döpfner. Spre satisfactia inaltului ierarh roman, Willebrandsa parut convins de justetea punctului de vedere al BOR si a regretat ca Roma, carecunostea versiunea acreditata de geco-catolicii romani din exil, nu a fost informatade aceasta realitate47. Vizita patriarhului in RFG a degajat cateva constatari pe careBOR trebuia sa le prelucreze pentru viitoarele initiative in cadrul strategiei salecatolice. In RFG, ca si in alte state occidentale, Bisericile catolice nationale sunt maicurand o fictiune, Dopfner marturisind ea' 1-a putut primi pe patriarh numai inconditiile acordului explicit al Sfantului Scaun. Ca decizia continua sa se afle la Romao probeaza intrevederea patriarhului cu cardinalul Willebrands. Pozitiv, dinperspectiva BOR, este faptul cd in urma acestor contacte personale, ierarhiidemnitarii romano-catolici par sa accepte punctul de vedere al BOR in privinta BRU,recunoscuta ca principal obstacol pentru relatii substantiale cu Sfantul Scaun. Oricum,aceste vizite, la care se vor adauga i altele in perioada imediat urmatoare48, erau

cerut revenirea la BOR si in fata acestei situatii Petru Groza a incercat sa trateze aceasta revendicarepopulard" cu episcopatul unit, fail succes. Atunci solutionarea problemei a fost datA BOR, cdreiaintr-o prima fazd 250 de parohii greco-catolice, apoi 470 si in fine 800, i-au adresat cereri de revenirela ortodoxie. In consecintd toatA lumea a inteles la noi ca uniatismul e o problemd nationald, unpericol national" a sustinut patriarhul, care si-a asumat intreaga responsabilitate pentru unificareareligioasa din 1948. Opinia noastrd este cd aceastd versiune pentru uz intern si extern nu reflectd totalconvingerea cea mai intimd a patriarhului Justinian. Versiunea patriarhului este puternic marcatd denationalismul traditional la care BOR revenise tot mai mult. Justinian accentueazd imperativul unitatiinationale, posibil numai in conditiile unitatii confesionale, poporul roman find constrans sd-si cluedexistenta intre popoarele slave". Indiscutabil, patriarhul supraliciteazd mai mult deck ar fi fost dispusregimul sa accepte, afirmand cA romanii vdd dependend existenta lor si de unitatea lor religioasa",ASSC, Vizita in Germania (expunerea patriarhului la Departamentul Cultelor).47 Ibidem. Willebrands chiar sustine ca. la Secretariatul pentru unitatea crestinilor, colaboratorii sdi sumterorizati de acesti uniti".48 In 1971 yin in Romania cardinalul Dopfner in vizitA de rdspuns si cardinalul Francesco Carpino, iarin 1972 patriarhul Justinian face o vizita in Belgia, la invitatia cardinalului Leo Joseph Suenens. Estecurios faptul cd BOR a avut relatii anemice cu Biserica romano-catolicd din Franta, in conditiile incare regimul de la Bucuresti intretinea in aceeasi perioadd relatii excelente cu statul francez.

si

www.dacoromanica.ro

23 in autarea dialogului 91

premize pentru BOR de a verifica chiar in centrul catolicismului, in ce masurdstrategia sa catolica produsese rezultatele scontate.

Contactele BOR cu Sflintul Scaun. Relatiile cu ierarhi romano-catolici dinstatele occidentale nu puteau fi un substitut pentru contactele cu Sfantul Scaun, carenu a cedat nimic din autoritatea sa asupra Bisericilor care se afla. in comuniune cuBiserica Romei. Re latiile stabilite de Patriarhia Ecumenicd in anii pdstoririi luiAthenagoras §i de Biserica Ortodoxd Rusä cu Roma demonstreazd Ca dialogul cuaceasta era inevitabil. Cu rezerve §i tardiv in raport cu alte biserici ortodoxeautocefale, BOR a admis sä discute cu reprezentantii Curiei romane, care detineaumecanismele deciziei in cadrul Bisericii romano-catolice.

La 8 noiembrie 1968 patriarhul Justinian il prime§te in audienta peGiovanni Cheli, primul reprezentant al Sfantului Scaun, care va avea pentru cativaani responsabilitatea politicii pontificale inspre Romania. Giovanni Cheli, ndscut in1918 la Torino, doctor in drept canonic a§adar specialist in problemelereglementarii situatiei juridice a Bisericii romano-catolice preot din 1942, esteuna din personalitatile de anvergurd ale diplomatiei pontificale. Intrat in serviciuldiplomatic pontifical in 1952, a fost trimis in Guatemala, Spania §i intre 1962-1967a fost consilier la Nuntiatura apostolica pe !dug guvernul italian. Din 1967activeaza in Consiliul Pontifical pentru Afacerile Pub lice ale Bisericii (denumireadin 1968 a Congregatiei pentru Afacerile Ecleziastice Extraordinare) iar la 25 iulie1973 a fost numit observator permanent al Vaticanului la ONU. Pentru meritele salea fost promovat in 1978 arhiepiscop §i in 1998 prime§te palaria ro§ie de cardinal.Cheli era a§adar in 1968 subordonat episcopului Agostino Casaroli, care fusesenumit la 4 iulie 1967 secretarul consiliului. Convorbirea dintre cei doi a decurs cardcontroverse, patriarhul descriind organizarea BOR, relatiile dintre culte i conceptiasa despre ecumenism. In momentul in care patriarhul atrage atentia cà Bisericaromano-catolicd din Romania, spre deosebire de celelalte culte legale, nu are unstatut aprobat din cauza jurisdicliei aflate in afara granitelor tarii, diplomatul nuriposteazd. Sunt abordate problema bursierilor romfini in institutii teologice catolicedin Occident i cea a ramd§itelor pamante§ti ale episcopului Inochentie Micu.Chestiunea litigioasä a BRU nu a fost abordatd explicit, de§i patriarhul nu a omis sadeclare ca. noi nu admitem sa fim dezbinati, nici pe linie politick nici religioasa.BOR este alaturi de conducatorii tarii in aceasta privinta"49.

Trei ani mai tarziu a fost posibild §i o vizita a unor reprezentanti aiSecretariatului pentru unitatea cre§tinilor. Intre 5 i 10 octombrie 1971, JeromeHamer", secretar, i Pierre Duprey, subsecretar al secretariatului, s-au aflat in

49 ASSC, Prea Fericitul Parinte Patriarh Justinian a primit pe monseniorul Giovanni Cheli i peErofesorul Petru Tocdnel in ziva de 8 noiembrie 1968.

Jean Jer6me Hamer s-a nAscut la 1 iunie 1916 la Bruxelles. Intrat in monahism in 1934, este facutpentru cdteva luni prizonier de germani in 1940 si in 1941 este hirotonit preot. In anul 1962 incepe sälucreze in cadrul Secretariatului pentru unitatea crestinilor unde devine in 1966 subsecretar i la 12aprilie 1969 secretar. Consacrat episcop in 1973, este promovat cardinal in 1985, an in care devineprefect al Congregatiei pentru institutele de vista consacrata, functie pe care o detine pana in 1992.Decedeaza in 1996.

)°

www.dacoromanica.ro

92 Evantia Bozgan, Ovidiu Bozgan

Romania la invitatia BOR. Declaratiile celor doi emisari par la prima vederecontradictorii. lmpresia creata a fost ca au cedat punctelor de vedere ale BOR cuintentia de a sonda posibilitatile realizärii unui dialog cu BOR, in probleme ceintereseazd in prezent Vaticanul". Initial cei doi delegati au manifestat dezinterespentru BRU, declarand cd problema uniatiei este de domeniul istoriei" §i camisiunea lor se limiteaza doar la relatiile dintre Biserica romano-catolicä §i BOR.Dar, cu prilejul audientei la patriarh din 6 octombrie 1971, Hamer a remarcat caproblema unita §i felul cum a fost ea rezolvata in Romania a dat na§tere lasuferinte personale". Cei doi erau la curent cu demersurile intreprinse in favoarearelegalizarii greco-catolicismului de Augustin Prundu§ §i, revelator pentruadevaratele lor sentimente, au cerut sa vada mormantul cardinalului Iuliu Hossu51.Inca un motiv de insatisfactie, pentru aittnrit5ti de aceasta data, a fost atitudineacelor doi demnitari romani fata de Francisc Augustin, precizand ca "la Roma acestaeste considerat prea inregimentat politic §i ca in listele Vaticanului nu figureaza caordinarius"52. De§i convorbirile nu au ocolit problema BRU, cei doi emisari lasandsa se inteleaga ca uniatia din Romania nu este o prioritate pentru Sfantul Scaun,principala lor misiune a fost de a convinge BOR sà trimita o delegatie la Roma, laSecretariatul pentru unitate cre§tina, invitatia adresand-o direct lui AntoniePlamadeald53.

Drept urmare, intre 14 §i 21 martie 1972 are loc vizita unei delegatii a BOR,condusa de vicarul patriarhal Antonie Plamadeald, compusa din profesorul DumitruStaniloaie §i preotul Dumitru Popescu, care-§i facuse studiile la Roma §i eraconsiderat specialistul bisericii romane in problemele politicii pontificale. Membriidelegatiei au fost primiti de cardinalul Villot, secretar de stat al Sfantului Scaunintre 1969-1979, de cardinalul Garrone, de cardinalul Willebrands §i de cardinalulCarpino, care vizitase cu un an in urma Romania. Delegatia a mai vizitatAccademia di Romania, unde director era Alexandru Balaci, fundatia lui losif

51 Consultat asupra oportunitatii ca Hamer si Duprey sa meargd la mormantul lui Hossu de la cimitirulBe Ilu, vicepresedintele Departamentului Cultelor a raspuns cd este mai bine ca reprezentantiiVaticanului sa aibd de-a face cu uniti decedati cleat cu cei vii", ASSC, dosar Vizita reprezentantilorSecretariatului pentru unitate de la Vatican, Notd din 11 octombrie 197152 Ibidem, Nota din 26 octombrie 1971/ ss Du mitru Dogaru.53 Participant la convorbirile cu delegatii pontificali din 10 ocotmbrie, Antonie Pldmddeald fAceaurmAtoarele constatari: La mast s-a discutat problema bisericii unite. Mai ales Hamer a spus cdaceasta e o problemd a istoriei, cd intelege cd nu e numai o problemd religioasd ci si una nationali i cdei nu doresc sd o mai redeschidA. Pdrintele patriarh a vorbit mult, cu exemple din istorie, ardtand caträti ne-au Pacut catolicii in trecut si cum dictatul de la Viena s-a prevalat de existenta bisericii unite casa ne ia o parte din Transilvania. Cei doi de la Vatican au spus cã vor sd invite o delegatie romaneascdin vizita la Secretariatul pentru unitate, care eventual sd fie urmatd de o vizitd a cardinaluluiWillebrands in Romania (...) in discutii mereu fAceau aluzii la faptul cd delegati rusi vin mereu laVatican, c au relatii foarte bune cu biserica rusd i cd delegati catolici sunt invitati sd viziteze Rusia(...) Ei doresc sd mentind bune relatii cu BOR si au repetat, vor fi de acord cu orice propunere ar facebiserica romand pentru continuarea i progresul dialogului dintre cele cloud biserici", ASSC, dosarVizita reprezentantilor secretariatului pentru unitate de la Vatican, NotA din 11 octombrie 197I/ssAntonie Ploiesteanul.

24

www.dacoromanica.ro

25 in ca'utarea dialogului 93

Constantin Dedgan iar la 23 martie ambasadorul Frantei pe tang Sfantul Scaun,René Brouillet, i-a oferit un dineu oficial. In cursul convorbirilor delegatia a respinsdialogul teologic cu biserica Romei, plasandu-se pe pozitiile conferinteipanortodoxe de la Rhodos din 1964 iar in legdturd cu problema BRU, abordatA maiales de Willebrands, a afirmat cd restaurarea uniatismului romanesc ar duce lascormonirea urii dintre ortodoc§i i uniti". Romanii greco-catolici, arAtau delegatiiromani, s-au integrat bine in BOR, aceasa realitate fiind demonstratA de faptul CAo populatie de un milion §i jumAtate de suflete nu-§i putea pdrasi religia fat%martiraj, dacd era convinsd cA trecea la o altA credintd". Or, incetarea uniatismuluia insemnat o simpld schimbare a conducerit biserice§ti" §i de aceea nu a existatmartiraj in Romania". In concluzie, uniatismul reprezinta un capitol incheiat odatapentru totdeauna"54. Delegatia a respins §i sugestiile interlocutorilor romani privindintercomuniunea deoarece, considerau membrii acesteia, credincio§ii romani uwrpot fi atra§i de grandoarea exterioard i de organizarea metodicA a activitatiibisericii catolice care impune multor români ca reprezentanta superioarA aOccidentului"55.

La 18 martie 1972 are loc momentul crucial al vizitei, and delegatia a fostprimitd in audientA de Paul VI, in fata cAruia Antonie PlAmdcleald a expus pe scurtpozitia BOR relativA la ecumenism i la dialogul cu Biserica romano-catolicd.Suveranul Pontif a citit la randul ski un text stabilit in prealabil, in care i§i exprimaconvingerea Ca sosirea delegatiei BOR la Roma este semnul unei noi epoci inrelatiile dintre Biserica catolicä i BOR". Mai departe papa s-a referit ladificultatile dintre cele cloud. biserici, care urea la secolele trecute §i la anii mairecenti, fiind astfel cu atat mai resimtite i cu atat mai dureroase". Totu§i,semnificativ pentru starea de spirit a papei Paul VI, intrerupand lectura textului,adauga ca. aceste dificultäti tin de domeniul trecutului". Delegatia a insistat, fardsucces, ca aceasta declaratie suptimentard a papei sd fie inclusd in textul publicat inOsservatore Romano" §i a aflat Ca pasajul in care se referea voalat la problemaBRU a fost introdus ulterior in textul pregAtit initial, probabil la insistentele unorelemente conservatoare". In comentariile Departamentului Cultelor despredeclaratiile pontificate se consider% ed. Paul VI a cAutat sd imbine amabilitatea cuintransigenta". De0 papa se arAta dispus sä rezolve acele dificultati nenumite printratative, prin consens (caritabild compozitie"), autoritätile subliniau ca stdruintapapei asupra dificultatilor dintre cele cloud biserici indica faptul cä Vaticanul nu estedispus sA considere uniatismul romanesc ca un capitol incheiat odatA pentrutotdeauna"56. Cu toate Ca dezacordurile dintre Sfantul Scaun §i BOR au filtrat dinalocutiunile pronuntate, existA i consecinte pozitive §i ca atare contactele dintrecele cloud biserici sunt bune i utile". Optimist se aprecia ca prin intermediut lor,BOR va putea sa dea un sprijin tendintelor progresiste (sic) din cadrul bisericiicatolice, iar reprezentantir bisericii catolice vor putea sA ia contact cu realitAtile

54 Ibidem, dosar Vizita delegatiei BOR la Vatican." Ibidem, Dumitru StAniloaie, Note despre vizita la Roma.

Ibidem, dosar Consiliul de Stat/1972, NotA din 6 aprilie 1972/ ss Dumitru Dogaru.

www.dacoromanica.ro


noastre, pe care le cunosc prea putin, fdrd sd mai poatd stdrui in problema unitilor.Schimbarea de atitudine psihologicd a Vaticanului fatd de BOR trebuie folositd ininteresul nostru propriu, dezarmand progresiv pe unitii din Italia"57.

Bilantul relatiilor BOR cu lumea catolicd in primii ani de dupd ConciliulVatican II este nuantat. Dacd programul maximal al strategiei catolice a BOR, careera determinatd §i supravegheatd de autoritatile de la Bucureti, includea obtinereaunei declaratii oficiale prin care Sfantul Scaun sã recunoascd rezolvarea definitivd aproblemei BRU in Romania declaratie care ar fi fost impusd de personalitAtilecatolice cu care BOR avusese contacte i care aderaserd la versiunea oficialdstimularea eventualelor tendinte centrifuge din Biserica catolicd postconciliard,obiectiv frA dubii fantezist, atunci acest program a quat. Dacd minimal se urmdreaerodarea intransigentei Bisericii catolice in ce prive§te tratarea problemei unite,acceptarea partiald a versiunii oficiale a solutiondrii ei atat la periferie cat i laRoma, atunci acest obiectiv a fost atins. Cel putin exista impresia la Bucurqti cdproblema unitd, fard a fi abandonatd, nu era o prioritate i regimul a acceptatnegocieri cu Sfantul Scaun in chestiunea reglementdrii situatiei legale a Bisericiiromano-catolice din Romania, care intampina suficiente dificultdti pentru ca efortuldiplomatiei pontificale sä o privilegieze. Intransigenta BOR in ce privqte dialogulteologic s-a soldat cu acceptarea propriilor ei conditii §i oricum cu transferarearesponsabilitätii dialogului cdtre patriarhia ecumenicd i in ultimd instantAconcertarii panortodoxe. BOR a stabilit relatii curente cu Biserica romano-catolicdschimburi de publicatii, de bursieri, de teologi §i de ierarhi dar problema BRU areprezentat mereu un element perturbator, manifestandu-se cu intensitAti diferite,pand la disparitia regimului comunist.

THE QUEST FOR DIALOGUE.THE ROMANIAN ORTHODOX CHURCH AND THE LATIN CATHOLIC

CHURCH IN THE FIRST DECADE AFTER THE SECOND VATICANCOUNCIL

Abstract

In the first decade after the Second Council, the Romanian OrthodoxChurch maintained the positions adopted at the pan-Orthodox conference of Rhodes

57 Ibidem, dosar Vizita delegatiei BOR la Vatican. Pentru evitarea oricaror confuzii s-a dispus ca laconferintele de orientare a clerului ortodox din mai 1972 sa fie prelucrata vizita de la Roma si sa sedezbata pozitia BOR fata de relatiile ecumen ice sub semnul carora se desfasurase aceasta. Ideile caretrebuiau discutate erau egalitatea partenerilor in cadrul dialogului teologic, respectul reciproc siindependenta fiecArei biserici, renuntarea la prozelitism (aici era denuntata orice incercare deresuscitare a BRU) i la imixtiune In treburile interne ale bisericilor, realizarea unitatii in diversitate caprincipal element al relatiilor ecumenice r?i slujirea omului si a lumii contemporane in sensulcrestinismului practic.

§i

www.dacoromanica.ro

27 In cilutarea dialogului 95

in 1964, rejecting a theological dialogue with the Latin Catholic Church but makingallowance to the right of each autocephalous Orthodox Church to decide on itscontacts with Rome. The strategy of the Romanian Orthodox Church in the issue ofthe relations with the Latin Catholic Church, under the significant influence of theauthorities of the Romanian State, focused on contacts with the national Catholicchurches cropping up after and as a result of the Second Council in Vatican. Theunderlying purpose of these contacts was the conviction of the Catholic part that theissue of the Greek-Catholic Romanian Church had been justly solved in 1948, in thehope that the leaders of such imaginary national Catholic churches would influencethe intransigent position of the Holy See. After several contacts between PatriarchJustinian and the Austrian Cardinal K6nig (1967, 1968), the German CardinalDopfner (1970, 1971), the Belgian Cardinal Suenens (1972), despite severalattitudes that seemed to be wanting to give satisfaction to the Romanian OrthodoxChurch and, undoubtedly, to the communist regime in Bucharest, it became clearthat the liberty of action of these catholic leaders was limited, and that a contactwith the Holy See was inevitable.

Such a contact occurred in 1972, when for the very first time in history adelegation of the Romanian Orthodox Church visited Rome, at the invitation of theSecretariat for Christian Unity. Even if some disagreement could be noticed,especially in the issueof the Greek-Catholic Romanian Church, the declarations ofPaul I, faithful to the Ostpolitik led by Rome, were more lenient and open towards areconciliation between the two Churches. The same declarations gave theimpression to the Romanian authorities that the path was clear for a solution to thedispute between the Holy See and the Romanian State, especially in the issue of thelegal statute of the Latin Catholic Church in Romania, as well as for resumingdiplomatic links.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

PUTERE $1 PROPAGANDA IN AL II-LEA RAZBOI MONDIAL

0 DICTATURA BONAPARTISTA:REGIMUL ANTONESCIAN (1941-1944)

ALEXANDRU MAMINA

Parerile analistilor privind regimul politic antonescian (ianuarie 1941 august1944) au variat intre extreme: unii 1-au considerat un regim fascist, totalitar, altii i-aupus la indoiald pana sit caracterul dictatorial. Larry Watts, de pilda, pornind de la faptulca" Ion Antonescu a tolerat actiunile liderilor national-taranisti i national-liberali, pecare i-a protejat inclusiv fata de germani, a ajuns sa conchida ca. Ion Antonescu a fost"un dictator foarte netipic", in timpul caruia a existat o libertate mai mare decat intimpul dictaturii regale'. La antipodul acestei aprecieri, in viziunea lui Radu loanidregimul antonescian a reprezentat "o alternativa fascista de guvernare", un regimtotalitar, in ale carui ideologie i practica se regaseau toate trasaturile fasciste: cultulstatului, al autoritatii ierarhice, al sefului suprem, nationalismul, sovinismul, xenofobia,antisemitismul, misticismul, diversiunea sociala, anticomunismul, tendinteleimperialiste, negarea principiilor democratice burgheze2.

In ceea ce priveste parerea lui Larry Watts, consideram Ca exprima ointerpretare superficiala a fenornenului politic. Criteriul in functie de care sedefineste o dictaturd nu este toleranta dictatorului fata de critici, sau altfel spus,intensitatea represiunii. Represiunea Ii are importanta ei, gradul in care estepracticata conferind o anumita specificitate dictaturii respective, dar represiunea nueste insasi dictatura. 0 dictatura poate exista si MI% teroare de masä, de o dictaturapoate fi vorba i atunci cand dictatorul este relativ tolerant, pentru ca o dictaturainseamna altceva deck un dictator. 0 dictatura este un regirn politic, iar un regimpolitic nu se defineste dupa permisivitatea conducatorului, ci dupd modul in care sedesfsoara viata politica, adica detinerea i exercitarea puterii.

Din aceasta perspectiva, este neindoielnic ca regimul antonescian a fost odictatura. intregul sistem institutional statua concentrarea puterii la nivelul uneisingure persoane. Ion Antonescu era "conducatorul statului", calitate in care detineaatat puterea executiva, cat i pe cea legislativa, guvernarea realizandu-se prindecretele-legi emise de conducator. Puterea judecatoreasca, desi nu a fost asirnilatade care Ion Antonescu, a fost practic anualtä prin decretul-lege din 23 septembrie1940, care prevedea ca nici o instanta nu avea dreptul sa judece constitutionalitatea

1 Larry T. Watts, 0 Casandrti a Romiiniei. Ion Antonescu fi lupta pentru refortná, 1918-1941,<Bucuresti>, <1993>, p. 432.2 Radu loanid, Sabia arhanghelului Mihail. Ideologia fascistd in Romdnia, <Bucuresti>, 1994, p. 193-194, 207.

"Revista istorica", torn XIII, nr. 5 6, p. 97 111, 2002- -www.dacoromanica.ro

98 Alexandru Mamina 2

nici unei legi, nici unui decret-lege sau decret3. Astfel, conduatorul putea saactioneze liber de orice restrictie sau control institutional. Parlamentul eradesfiintat, organizatiile politice interzise, administratia locald subordonatdMinisterului Afacerilor Interne sau prefectilor4 4i nu exista nici un act constitutionalcare sä inscrie drepturi §i libertati cetAtenqti. Dacd Ion Antonescu a fost permisivcu unii critici ai sdi, a fost deoarece a ales sd fie ap; dacd ar fi ales altminteri, nimicnu 1-ar fi putut impiedica sd nu mai fie permisiv, nici o institutie politica, nici onorma juridicd. Or, regimul in care posibilitatile de manifestare politicA depind devointa unui singur om nu poate fi considerat cleat o dictaturd.in ceea ce prive§te parerea lui Radu Ioanid, credem Ca aprecierea României intimpul lui Ion Antonescu drept stat totalitar reprezina un abuz conceptual.Totalitarismul nu perate fi identificat cu dictatura, dei implicä o conducere de tipdictatorial. Totalitarismul este acel regim in care politicul (statul, partidul-stat)anuleazd prin asimilare societatea civilä. Indivizii, familiile, grupurile socio-profesionale Ii justified rolul numai prin dependenta &ca de politic. Regimuriletotalitare nu tolereazd nici o asociatie care s-ar putea interpune intre puterea centrald

cetatean; partidul-stat multiplied in interiorul sdu forrnatiunile care grupeazdfemei, tineri sau vechile organizatii sindicale5.

Diferenta dintre un atare sistem societal §i regimul antonescian esteevidentd. In Romania nu a existat un partid care sd prornoveze o ideologieintegrativd de tip totalitar i care sd inregimenteze societatea in organizatii precurn"Tineretul hitlerist" sau "Frontul german al munch" ca formatiuni componente alepartidului respectiv. Anumite veleitati totalitare manifestase Carol al II-lea,creatorul Frontului Rena§terii Nationale primul partid unic din istoria politica aRomfiniei , al "Sträjii tare §i al a§ezdmintelor "Muria' §i voie bund". Regimulantonescian a insemnat o revenire la formula "statului administrator", minuslibertatea §i pluralismul politie6. Acesta a mentinut exterioritatea fundamentald astatului §i societAtii civile, a ordinii publice §i ordinii private. A fost vorba de odictaturd de dreapta, dar care a actionat in societate, impunânduli dominatia prinintermediul exercitiului guvernamental, nu asupra societatii, iar mai apoi firàsocietate, prin intermediul institutiilor paralele ale partidului-stat.

Teza potrivit cdreia Ion Antonescu ar fi fost fascist reprezina mai degrabd oetichetare polemied, dee& rezultatul unei analize aplicate. In anii celui de-al doileardzboi mondial §i in cei imediat urmdtori era uzuald calificarea tuturor regirnurilor dedreapta, apropiate prin interese de Germania sau de Italia, ca find fasciste. LucretiuPatra§canu, de pilda, numea regimul antonescian "dictaturd militard-fascistd"7, chiar

3 loan Scurtu, Viaja politica din Romcinia. De la Marea Unire din 1918 la revolutia de eliberarenationala din august 1944, Bucuresti, 1982, P. 264.

4 A. Simion, Preliminarii politico-diplomalice ale insurecfiei romoine din august 1944, Cluj-Napoca,1979, p. 56-57.5 Francois Châtelet, Evelyne Pisier, Conceptiile politice ale secolului XX, Bucuresti, 1944, p. 311-312,316-317.6 Ibidem, p. 72-74.7 Lucretiu Patrascanu, Sub trei dictaturi, Bucuresti, 1970, p. 274.

si

sociala ci

www.dacoromanica.ro

3 0 dictaturei bonapartiski 99

dacd termenul "fascistd" nu se acorda cu restul analizei sale, in particular cuapropierea dintre Ion Antonescu §i Louis Cavaignac8. In acela§i spirit a procedat §ipropaganda britanicd, ce a incercat creeze lui Ion Antonescu o imagine similardcu cea a lui Adolf Hitler. Ivor Porter, fostul agent SOE, i§i amintea cum a fost ingrozitla auzul §tirilor difuzate de BBC, in ianuarie 1941, care-i prezentau pe legionari drept"patrioti", pe baza presupunerii cã oricine se opunea "quislingului" Ion Antonescutrebuia sd fie proenglez9.

Argumentele "de fond" enuntate de Radu Ioanid nu credem cä sustin teza"fascismului" antonescian. Dacd imaginea unui Ion Antonescu "mistic" ar putea fila limitd chiar amuzantd, a§a cum poate fi amuzantd o gluma absurdd §i oarecummacabrd, ideea "imperialismului" romanesc nu poate fi tratatd cleat ca o eroareconceptuald flagrantd. Romania nu se integra realmente modelului capitalismuluiimperialist, teoretizat Inca din 1910 de cdtre Rudolf Hilferding, nici in privintasituatiei sale economico-sociale, nici in privinta politicii sale externe. Romania aintrat in rdzboi pentru reintregirea teritoriului national, nu pentru obtinerea decolonii sau sfere de influentd asemenea statelor imperialiste.

"Sovinismul" §i "xenofobia" nu pot fi sustinute documentar In modautentic. Enuntarea lor se datoreazd prezumtiei implicite in intregul discurs al luiRadu loanid, anume identitatea dintre Romania lui Ion Antonescu §i Germania luiAdolf Hitler. Nationalismul a caracterizat, intr-adevdr, regimul antonescian, numaicd nationalismul in sine nu constituie o tedsäturd propriu-zis fascistd, el regasindu-se§i in cazul unor regimuri democratice. Nationalismul antonescian s-a inscris, maicurand, in traditia retoricii patriotice de secol XIX, invocand argumente precumdreptul istoric, nu superioritatea rasiald.

Antisemitismul a existat, de asemenea, atat sub forma' legislativd, cat §i subforma deportdrilor, cu amendamentul cd, dupd 1943, and a devenit tot mai clar cäGermania avea sä piardd rdzboiul, Ion Antonescu a inceput protejeze pe evreide excesele Solutiei Finale, in speranta cd va dobandi astfel bundvointa Aliatilorm.Antisemitismul, insd, oricat de surprinzdtor ar pdrea, nu este deosebit de relevant indefinirea fascismului in general. Acesta a fost o componentd fundamentald avariantei national-socialiste de fascism, dar in Doctrina fascismului a lui BenitoMussolini, de pildd, nu se gdsea nici un rand care sd sugereze mdcar optiuniantisemite. In practicd, deosebirea a fost la fel de evidentd. In Italia au fost adoptatereglementdri discriminatorii la adresa evreilor abia din 1938, adicd dupa nu maiputin de §aisprezece ani de regim fascist. Ca pierderi de vieti omene§ti, Italia s-asituat la limita de jos a Holocaustului, conform cifrelor oferite chiar de JosyEisenberg". Totodatd, forme de antisemitism au existat §i in regimurile politice dinsecolul al XIX-lea, inclusiv in unele liberale. Consideram cd esentiald pentru

8 Ibidem, p. 277.9 Larry T. Watts, op. cit., p. 359.10 Ibidem, p. 392-429; A. Simion, op. cit., p. 131-132; Alex Mihai Stoenescu, Armata, marefalui cievreii. Cazurile Dorohoi, Bucurefti, Iaqi, Odessa, <Bucuresti>, <1998>, p. 491-497.II Josy Eisenberg, 0 istorie a evreilor, Bucuresti, 1993, p. 330.

59-i

sd-i

www.dacoromanica.ro


definirea fascismului nu este dimensiunea antisemitA, ci conceptia totalitard asuprasocietatii.

"Cultul statului, al autoritätii ierarhice, al sefului suprem" nu a depAsitlimitele propagandei oricdrui regim dictatorial. Mai important insa, diferenta fata deregimurile fasciste nu a fost atat una cantitativei, mAsurabilA in numarul depublicatii, transmisii radiofonice si rnanifestatii publice, cat una calitativa, naturainsAsi a mesajului propagandistic find alta. Autoritatea "conducAtorilor" fascisti selegitima printr-o "metafizicr, printr-o conceptie existentiala care afirmapreexistenta intregului asupra partii, a colectivitAtii asupra individului. Comunitateanu era suma indivizilor, ci un tot organic, cu o viatA proprie i un destin istoric, inraport cu care vointele individuale erau anulate; indivizii ("partile"), nu aveauidentitate deck in masura in care friceau parte din colectivitate ("intregul"). Prinurmare, indivizii pierdeau calitatea de creatori de drept, de "actori" politici caredelegau puterea politica. Aceastä calitate revenea "conducatorului", care nu maiactiona in temeiul unui mandat; el nu mai era reprezentantul comunitAtii, ciintruparea ei, liderul mesianic ce asigura infaptuirea misiunii ei in omenire.

Mesajul propagandistic antonescian s-a situat intr-un alt plan valoric, ainvocat argumente de un cu totul alt ordin. In primul rand, regimul nu s-a legitimatpe baze metafizice, ci pragmatice. Ion Antonescu insusi a afirmat intotdeauna cAregimul sAu era strAin de orice ideologie (inclusiv de acea WeltanschauungnazistA)12. In al doilea rand, dictatura era sustinuta intr-o manierd "traditionala",proprie epocii "statului administrator": Ion Antonescu dispunea de prerogativeexceptionale, deoarece situatia in care se afla tara era una exceptionald. Astfel,dictaturii ii era conferit un titlu de exceptie. Autoritatea absoluta a conducAtoruluiera o solutie necesarA intr-o conjuncturd determinata, putand deveni doar oparantezA istoricA odatd depasita situatia exceptionala. Regimul nu era promovat ca

5

o nouA formula politicA, o noud etapA istoricd in evolutia societAtii, asa cum seintampla in cazul statelor fasciste". Totodata, Ion Antonescu a fost conducatorulstatului, nu al comunitatii inteleasa. in sens fascist.

Negarea principiilor democratice burgheze, anticomunismul i "diversiuneasocialA" au caracterizat, intr-adevAr, regimul antonescian. (Rdmane de lAmurit in cemasurd politica sociald a acestuia a constituit o "diversiune" sau nu. AcceptdmdeocamdatA termenul). Insd critica democratiei si a marxismului, propunerearezolvArii problemelor sociale in spiritul colabordrii de clasd au defmit dreaptapolitica incd din secolul al XIX-lea. Aceste elemente singure, fa'rA conceptia totalitarAasupra societatii, nu inseamnd fascism (dupd cum existenta in economie a unui sectorpublic si a unor forme de planificare, sistemul de asigurari i intretinerea consensuluisocial, farA nationalizarea mijloacelor de productie, nu inseamnd comunism).

12 Larry T. Watts, op. cit., p. 311-312.13 Benito Mussolini, Doctrina fascismului, Roma, p. 47.

www.dacoromanica.ro

5 0 dictaturd bonapartistel 101

Regimul antonescian a fost o dictatura, dar ce fel de dictatura? Care a fostconfinutul acesteia, pe ce forte s-a intemeiat §i ce interese a servit?

Este la indemana, dar nerelevanta, ideea ca a fost o dictatura militara,pentru ca la conducere s-a aflat un militar. impotriva aparentelor, regimul nu s-aintemeiat pe armata; armata a fost instrumentul regimului, cu functii coercitive, nubaza lui politica. in acest sens este semnificativ, in primul rand, faptul Ca IonAntonescu nu a detinut nici un moment comanda suprema a armatei. In al doilearand, politica "de cadre" a inregistrat o restrangere treptata a ponderii militariloractivi in aparatul de stat, atat la nivel central, cat §i local, in ianuarie 1941, militariidetineau pre§edintia Consiliului de Minitri §i noua ministere, iar civilii patruministere. In august 1944, militarii detineau pre§edintia Consiliului de Minitri §ipatru ministere, iar civilii viceprqedintia Consiliului i opt ministere. in februarie1941 toti cei 48 de prefecti erau militari, iar in august 1944 doar noua prefecti maierau militari activi, ceilalti find militari trecuti in rezerva, in retragere, precum §icativa civili". in al treilea rand, armata nu poate fi considerata baza regimului, catdvreme atunci and loialitatea ei fata de Ion Antonescu a fost pusa la incercare, la 23august 1944, acesta nu a primit nici un sprijin din partea militarilor. Puterea §ilegitimitatea regimului nu rezidau in armata.

Dictatura antonesciand a fost o dictatura bonapartista, adica o dictatura"consensuala" irnpusä nu prin lovitura de stat sau prin interventie dinafard, ci caurmare a acordului principalelor forte politice §i sociale; o dictatura "decompromis", acceptata ca solutie de moment, necesara pentru dep4irea unei situatiide criza.

Dictatura bonapartista nu este o dictaturd de clasd, ci una cu sustinerenationala. Chiar daca o anumita forta sociala are rolul principal in impunereadictaturii, regimul este acceptat de societate in ansamblu. Aceasta sustinere impliedatat un demers practic, cat 5i o retorica oficiald, in sensul reprezentarii intereselortuturor claselor §i categoriilor sociale. Subiectiv, bonapartismul se afirma deasupraclaselor, a intereselor §i ideologiilor de clasd, pe care le depa5e§te in favoareabinelui general. Obiectiv insa, acesta depinde de scopurile §i actiunea conjugata aclaselor, actiune care variaza de la impunerea regimului la acceptarea sa relativpasiva*.

Faptul ca bonapartismul este rezultatul, expresia politica a acestei actiuni,nu trebuie sa creeze impresia unei coabitari perfecte intre dictator §i cei care 1-auimpus. Relatia dintre ace§tia nu este liniara, ci sinuoasa §i nu o data tensionata.

Bonapartismul se mai caracterizeaza printr-o dinamica inerenta, care-isubmineala fundamentul. Pe de o parte, in mod obiectiv, pe masura ce-§i implinqtemenirea, anume dep4irea crizei care I-a impus, regimul bonapartist ii pierderatiunea de a exista. Forte le politice §i sociale se reorienteaza spre alte formuleinstitutionale i retrag sprijinul oferit anterior dictatorului. Pe de alta parte, la nivel

14 A. Simion, op. cit., p. 45-46.Folosim aici conceptul de "clasA" intr-o manierA oarecum didacticA, pentru o mai mare claritate a

argumentatiei. Intr-o analizA sociologica particulara, InsA, functia sa operatorie este sensibil diminuatA.

www.dacoromanica.ro


subiectiv, incercarea liderului bonapartist de a se "emancipa" de cei care 1-ausustinut, pentru a conferi regimului o legitimitate proprie, in functie de persoana lui,ii aduce in conflict cu factorii politici. Acetia nu doresc un conducator "absolutist",ci un reprezentant informal al intereselor lor conjuncturale.

Fiind o dictatura a "acordului", bonapartismul ramane tipologic in cadrulformulei "statului administrator". Nu numai ca mentine exterioritatea statuluisocietatii civile, dar, in pofida absentei libertatii i pluralismului politic, prezerva,intr-o maniera sui generis, functia de reprezentant al colectivitatii, al consensului,pe care o are "statul administrator".

Acestea credem cä sunt reperele ideate ale bonapartismului, dupa modeluloferit de Napoleon I §i, poate chiar mai mult, de Napoleon al III-lea, al carui regimnu numai ca a fost bonapartist, dar s-a §i afirmat ca atare. Este simptomatic faptul caun colaborator al lui Ion Antonescu 1-a comparat pe acesta cu Napoleon'. Deicomparatia se intemeia pe alte considerente dee& cele pe care le-am enuntat, eaindica imaginarul politic in care era integrat tipologic, fie §i numai intuitiv,conducatorul statului.

Ion Antonescu a ajuns la putere intr-o perioada de criza a societatiiromane§ti, o oda. care a debutat in iunie 1940 §i a durat [Ana in ianuarie 1941.Timp de opt luni, societatea romaneasca a fost marcata de tulburari §i de cautdri inscopul gäsirii unui nou echilibru. Evenimentele din septembrie 1940 au constituitnumai o etapa a acestui fenomen.

In primul rand, a fost vorba de o criza politica. Pe plan intern, seinregistrase qecul regimului dictaturii regale, e§ec exprimat cel mai elocvent deintroducerea legionarilor in guvern. In planul relatiilor internationale, Romaniafusese obligata sa se orienteze catre Germania, act cu implicatii mai profunde dee&cele ale unui simplu exercitiu diplomatic, deoarece se punea problema actorilorpolitici care sa realizeze o atare schimbare. Clasa politica romaneascd, in generaldemocratica §i prooccidentala, se afla in situatia de a se retrage sau de a colabora,contrar optiunilor ei, cu Germania totalitara.

In al doilea rand, a intervenit o criza morala, ca urmare a pierderilorteritoriale din 1940. In con§tiinta colectiva traumatizata s-a ridicat problemaresponsabilitatilor pentru destramarea statului national unitar, care fusese idealulmai multor generatii §i rezultatul sacrificiilor din primul razboi mondial. Situatia eratensionatä, dar destul de confuza, nefiind foarte clar in ce directie avea sa evoluezesentimentul de nemultumire al populatiei. Pentru oamenii politici, insa, era clar cäpentru a ie§i din conjunctura amenintator revolutionara trebuia gasita o nouaformula de regim politic, diferita de cele care existasera i se compromisesera /Anaatunci democratia §i dictatura regard , care sa raspunda ateptarilor unor cat maimari segmente sociale.

In al treilea rand, a fost vorba de o criza economica, datorata pierderiforteritoriale, care destramasera ansamblul economic alcatuit de statul national unitar,

15 Gheorghe Magherescu, Adevarul despre tnaresalul Antonescu, vol. I, <Bucuresti>, 1991, p. 207,427.

si

www.dacoromanica.ro

7 0 dictatura bonapartistei 103

precum i actiunii distructive a legionarilor. In 1940, Romania a pierdut regiuneaindustrializatä din nordul Transilvaniei i pe cea agricold a Basarabiei. Ca urmare,multe intreprinderi au ramas brusc frä materii prime 5i piete de desfacere, iarproductia agicold a scAzut cu o treime fata de anul 1938, fapt care a provocat ocre5tere a preturilor la produsele alimentare. Reteaua de transporturi a fostdezorganizatä. NumArul refugiatilor din teritoriile cedate a atins cifra de 300.00016.

Guvernarea legionara nu numai cd nu a ameliorat situatia, dar chiar aagravat-o. In contextul actiunii de romanizare a bunurilor industriale 5i comerciale,exproprierile violente practicate de legionari au creat panica pe piatd, determinandu-ipe numero5i patroni sA-5i vandä intreprinderile 5i prAvaliile on sã arunce la vanzarepachete intregi de actiuni. Dar singurii care-si puteau permite sä le cumpere fardteama cä vor fi 5i ei victimele exproprierilor erau germanii, cei autohtoni, ca i ceidin Germania. Astfel, actiunea de romanizare a capitalurilor contribuia mai curandla germanizarea acestora, spre nemultumirea burgheziei romane, nemultum ireexprimatd de Constantin I.C. Bratianu intr-o scrisoare adresatd lui Ion Antonescu la18 decembrie 194017.

Pentru a pune capAt acestei crize politice, morale 5i economice, burgheziaromand a recurs la solutia guvernArii personale a lui Ion Antonescu.

Din punct de vedere politic, noul regim urma sd fie altceva dee& dictaturaregalA, pastrand insA caracterul de regim de mand forte, necesar controlarii situatieidin tard. Clasa politica traditionald Ii dAdea girul conducAtorului, pdstrand intr-oforma sui generis controlul asupra guvernarii, in mäsura in care regimul functionacu acordul 5i cu sprijinul sAu "tehnic". In plus, guvernarea personalA a lui IonAntonescu insemna eliminarea concurentei legionarilor, care tindeau sd creeze onoud clash' politica o concurentd cu atat mai amenintatoare, cu cat legionariipäreau cei mai indrituiti sä reprezinte Romania in noua conjuncturd, a orientarii spreGermania totalitard.

Faptul cã liderii liberali i nationa1-tarani5ti nu au sprijinit politic regimul,ci doar "tehnic", nu trebuie sa induca in eroare. Angajarea lor nu a fost mai putinrelevantd, dupd cum a reie5it, spre exemplu, din componenta listelor ministeriale: inguvern au intrat fo5ti liberali georgi5ti Mihai Antonescu, Constantin Al. AttaConstantinescu membri ai grupArii "bAtranilor" liberali Petre Tomescuoameni legati de marea finantä liberald Alexandru Neagu, Ion Marian, ConstantinBu 5i1A, Ion N. Fintescu18.

Ca rdspuns la criza morald, noul regim aducea un conducator recunoscutpentru cinstea lui 5i ostilitatea fatd de coruptie 5i politicianism, un opozant notoriual lui Carol al II-lea de numele cAruia se lega dezastrul tarii din 1940. Totodatd,find vorba de un militar care-5i afirmase dorinta de a reface unitatea nationala,

16 F. Vladimir Krasnosselski, Stoinga in Romtinia, 1832-1948, tentativd de sinucidere sau asasinat?,Arhus, 1991, p. 181.17 A. Simion, op. cit., p. 119.

Ibidem, p. 46.

§i

www.dacoromanica.ro


personalitatea lui Ion Antonescu era in masura sa refaca orgoliul ranit al armatei §isa raspunda a§teptarilor populatiei, an imatä de puternice sentimente patriotice19.

In plan economic, regimul de mand forte al lui Ion Antonescu asiguraparghiile necesare stabilizarii, inclusiv prin indepartarea legionarilor, mai ales inconditiile in care Horia Sima, inspirat de Hermann Neubacher §eful birouluieconomic german de la Bucure§ti incepuse sa agite ideea unei transformari asectorului economic in sens national-socialist20.

Modul in care intelegeau liderii liberali i national-tArani§ti noul regim reiesedin scrisorile adresate de Constantin I.C. Bratianu i Iuliu Maniu lui Ion Antonescu, inperioada septembrie 1940 februarie 1941. Ace§tia Ii cereau conducatorului sa punacapat anarhiei legionare, sa elimine monopolul politic al Garzii de Fier, sa colaborezecu wfii partidelor politice in actiunea de reconstructie, situandu-se insa deasuprapartidelor, ca arbitru al situatiei2I. In fapt, propuneau conducerea personala, cuconditia cooptarii lor, mai mult sau mai putin formale, la adoptarea deciziilor. Intr-undiscurs rostit la 14 februarie 1941, Constantin I.C. Bratianu a specificat atat faptul ca,in viziunea sa, noul regim era numai o solutie conjuncturala impusa de conditiileinterne i externe urmand ca viitorul sä apartina Partidului National Liberal, cat §imobilurile pentru care liberalii hotarasera sa 11 sprijine pe Ion Antonescu: "pentrubinele Orli §i in special pentru reorganizarea ei economica"22.

Am observat pana aici mai ales motivatiile burgheziei mari §i ale eliteiliberale in sustinerea regimului antonescian. Baza social-politica a acestuia nu s-alimitat insa doar la marea burghezie §i la elita liberala; nu a fost o dictatura de clasa,ci una cu sustinere nationala.

Categoriile sociale mic-burgheze, reprezentate in general de national-taraniti, au intrevazut, de asemenea, in regimul antonescian o solutie pentruproblemele lor. Situate intre marele capital §i proletariat, acestea erau ostile, in egalamäsurd, dominatiei exclusive a capitalului monopolist §i revolutiei sociale, ambelepunandu-le in cauza existenta. Prin urmare, ele se orientau politic fie spre democratie

care le permitea un anumit acces la functiile decizionale , fie spre dictatura dedreapta deoarece, prin impunerea unei regularizari a activitatii economice, le protejade concurenta ruinatoare a marelui capital. Dupd ce a suferit efectele marii crizeeconomice, care a produs o anumita neincredere in capacitatea democratiei de adepa§i situatiile de criza, §i a cunoscut vexatiunile guvernarii anarhice a legionarilor,burghezia mica s-a indreptat catre conducatorul care promitea ordine §i stabilitate.

La randul ei, clasa muncitoare a acceptat regimul antonescian, uniiconducatori social-democrati, cum au fost George Grigorovici, Ion Fluera§, LazarMaglap etc., sustinandu-1 in mod declarativ23.

19 F. Vladimir Krasnosselski, op. cit., p. 181.20 Ion Gheorghe, Un dictator nefericit, marqalul Ion Antonescu (Calea României spre statul satelit),Bucuresti, 1996, p. 145-146, 156.21 Maresal Ion Antonescu, Epistolarul infernului, <Bucuresti>, <1993>, P. 15-16, 32-33, 48-49. 67-68.22 Ibidem, p. 75.23 F. Vladimir Krasnosselski, op. cit., p. 200.

Ii

www.dacoromanica.ro

9 0 dictaturil bonapartistet 105

Ralierea unor social-democrati, in numele clasei muncitoare, la dictatura dedreapta a lui Ion Antonescu a fost efectul pervers al unei traditii politice dinmiscarea muncitoreascd romaneasca, inca din secolul al XIX-lea. Social-democratiiromani, dupa modelul celor germani, au fost rezervati fatä de calea revolutiei caforma de trecere la socialism, preconizand, in schimb, calea reformelorparlamentare. Cu alte cuvinte, socialismul avea sa fie realizat "de sus", prinreprezentanti, nu prin implicarea directd a maselor. 0 atare optiune, promovata. timpde decenii, a indus o anumita cultura politicd la nivelul muncitorimii. Proletariatulroman a fost, in general, adeptul legalismului, al reformismului i, in ultimainstanta, al pragmatismului atata timp cat cei care guvernau Ii promovauinteresele, accepta statu-quo-ul social-politic, nu dorea sa preia direct puterea prinrevolutie, ci era suficient sd fie bine reprezentat. Or, desi regimul antonescian arestrans posibilitdtile de actiune sociald ale proletariatului, interzicand sindicatele sigrevele, a impus o serie de reglementAri constrangatoare pentru patroni i favorabilemuncitorilor, cum nu existasera in vremea regimului democratic. Putem presupune,apdar, ca proletariatul a receptat guvemarea de mand forte a lui Ion Antonescu intr-unmod asemandtor cu mica burghezie: ca o forma' de limitare si control a actiuniimarelui capital.

Un al doilea resort al acceptarii dictaturii de dreapta de catre clasamuncitoare a fost insasi compozitia ei la acea data. Intr-o masura insemnata,proletariatul din Romania era de data recenta, provenit in principal de la sate, noiimuncitori pastrandu-si mentalitatea rurald, marcatd de idealul proprietatii, deortodoxie si de o atitudine relativ supusd fata de autoritate. Prin urmare, psihologiasociala a proletariatului roman nu era favorabild radicalismului revolutionar, ci maidegraba conservatoare, inclinata spre acceptare i concesii .

Taranimea, reprezentata politic mai ales de national-taranisti, a acceptatea regimul antonescian, fata de care nu a manifestat nici o opozitie. In schimb,regimul i-a sustinut interesele in special pe cele ale taranimii mijlocase i bogatein maniera consacratã a bonapartismului, am spune.

Am putea aprecia relatia dintre conduckorul statului i taranime drept unapaternalista, atat din perspectiva sociala, cat si afectiva. Credem ca Ion Antonescu abeneficiat din partea taranimii de o simpatie analoaga celei pe care o dobandiseAlexandru Averescu in primul razboi mondial si in anii imediat urmatori. Amandoierau militari, amandoi erau perceputi ca persoane morale, ca justitiari i ca patrioti,amandoi se declarau impotriva bolsevismului. (Ca o ironie a soartei, amandoifuseserd implicati 5i in reprimarea taranilor rasculati, in 1907.) Personalitatea lui IonAntonescu asemenea celei a lui Alexandru Averescu parea astfel sa se acorde cupsihologia traditionalista a taranirnii, intemeiata pe ideile de norma 5i dreptate, destabilitate, de Ord 5i credinta. Conducatorul care promitea sA apere pamfintul

Din cele spuse aici nu trebuie sd se inteleaga cd, in ansamblul sau, proletariatul roman a fost o clasdinerta, o clasd in sine, nu §i pentru sine in termenii lui Karl Marx. Anumite segmente ale sale aumanifestat con§tiinta de clasd §i spirit revolutionar, dupd cum s-a vazut mai ales intre 1929-1933, inperioada marii crize economice.

si

www.dacoromanica.ro


inteles ca proprietate i ca tard i credinta romdnilor impotriva bolsevismului, carepromitea reprime pe afaceristii verosi perceputi ca strdini periculosi in lumeasatelor nu avea cum sd nu obtina increderea tdranilor.

La stabilirea acestei relatii de incredere intre Ion Antonescu si tardnime acontribuit i "vizibilitatea" conducdtorului. Prin faptul cã Ion Antonescu se afla "lavedere" in spatiul public, prin faptul cd transmitea direct ceea ce dorea, era maicredibil deck multi ministri i parlamentari din democratie, ale cdror infatisdriactiuni nu erau la fel de bine cunoscute. S-a putut crea in acest fel imagineaconducdtorului paternal, sever, dar drept i dedicat celor pe care-i avea in grija.

Dincolo de ratiunile particulare, cauza generald pentru care Ion Antonescu afost sustinut sau acceptat de majoritatea fortelor social-politice a constituit-osentimentul national. Pe fondul crizel morale amintite, natiunea s-a solklarizat firescin jurul conducdtorului care isi propunea sä depAseascd umilintele incercaterefacd unitatea pierdutd a tdrii. Fenomenul nu era specific romAnesc, elcaracterizdnd i alte tari care suferiserd infrangeri militare i pierderi teritoriale,precum Franta dupd 1871 ori, mai ales, Germania dupA 1918. In aceste tari s-auinregistrat aparitia dorintei de revansd, recrudescenta nationalismului, solidarizareasocietatii in marile probleme nationale si ascensiunea liderilor autoritari, carepdreau mai capabili sd clued o politica de prestigiu national in plan extern. IonAntonescu a fost constient de sprijinul pe care 1-a primit, cel putin o vreme, dinpartea intregii societati. Tot ce ati vazut ca realizdri ale regimului actual afirma elin aprilie 1943 intr-o conferintd la Seca la Superioard de Rdzboi au fost posibilepentru cd am avut in spate poporul i Armata tarii, intreaga constiinta nationald [...]poporul rn-a urmat, armata rn-a sprijinit. Färä acest consens eu nu as fi facutnimic"24.

In legaturd directd cu sustinerea generald de care s-a bucurat regimulantonescian s-au aflat retorica i actiunea acestuia tipic bonapartiste indreptatenu cdtre o clasd socialA anurne, ci care natiunea intreagd.

Intr-o declaratie de la 1 februarie 1941, spre exemplu, Ion Antonescuproclarna preocuparea noului regim pentru problemele tineretului, ale tardnimii,muncitorimii, functionarilor, intelectualitatii i slujitorilor Bisericii25. In aprilie1943 el sustinea in continuare Ca avea o datorie fatd de intreaga fiintA a Neamului",in care erau incluse elitele" i fortele creatoare"26.

In actiunea economico-sociald a regimului antonescian intereseleburgheziei au ocupat un loc central. Statul roman a practicat o politica de incurajare

24 Maresa1 Ion Antonescu, Istoria ma va judeca. Scrieri inedite, Bucuresti, 1993, p. 150-154.25 A. Simion, op. cit., p. 84.26 Maresa1 Ion Antonescu, lstoria ma va judeca, p. 148.

sd-i

i sã

9

5i

www.dacoromanica.ro

11 0 dictaturd bonapartistd 107

§i de protejare a industriei §i a finantei nationale, inclusiv fata de cererileGermaniei22.

Parghia principala de promovare a intereselor burgheziei romane areprezentat-o creditul. La 9 aprilie 1941, prin decret-lege, a fost creat Institutul deCredit Romanesc, cu scopul de a sprijini intemeirea de noi intreprinderi, preluareafondurilor industriale §i comerciale de la evrei i dezvoltarea capacitatilorexistente. La 5 martie 1941, printr-un Jurnal al Consiliului de Mini§tri, au fostmodificate statutele Bancii Nationale, permitandu-i-se sd achizitioneze actiuni,drepturi §i interese, care sa-i asigure controlul intreprinderilor ce lucrau pentruapararea nationala. De asemenea, prin legea din 22 august 1941, statul se obliga sapreia asupra sa jumatate din pierderile Bäncii Nationale in caz de neplata lascadenta a unui imprumut §i nerecuperare integrala a sumei prin executie silita29.

Burghezia romana a avut de c4tigat §i ca urmare a dezvoltarii productici dearmament, beneficiind atat de comenzi masive, cat 4i de avansuri din valoareacomenzilor i de facilitäti la importul produselor necesare.

Vastitatea programului de inarmare a facut ca avantajele sale sa nu selimiteze la nivelul burgheziei mari, ci sa se extinda i asupra celei mijlocii §i mici,care a primit spre realizare anumite repere".

Fata de proletariat, regimul antonescian a manifestat o atitudinepaternalista: prin interzicerea grevelor §i a sindicatelor i-a limitat sensibilposibilitatile de actiune directa, in schimb, a adoptat o serie de reglementari infavoarea muncitorilor in relatiile cu patronii. Prin decretul-lege din 2 octombrie1941 asupra regimului muncii in timp de razboi, patronii intreprinderilor cu peste50 de salariati au fost obligati, sub amenintarea amenzilor §i a inchisoriicorectionale, sa se ingrijeasca de aprovizionarea angajatilor §i a familiilor acestoracu articole de prima necesitate. De asemenea, intreprinderile cu mai mult de 25 desalariati trebuia sa infiinteze cantine pentru angajati. S-a ajuns astfel, in 1943, ca incadrul intreprinderilor sa functioneze 769 de oficii, care aprovizionau 699.272 desalariati, i 376 de cantine, in care mancau 67.805 de salariati'.

Cu supravegherea conditiilor de munca §i cu protectia lucratorilor dinintreprinderile industriale §i comerciale erau insarcinati inspectorii muncii. Esterelevant pentru caracterul regimului antonescian faptul ca, in 1943 de pildd, in cele206 conflicte colective i in cele 3658 conflicte individuale inregistrate lainspectoratele judetene de munca, majoritatea solutiilor pronuntate de acestea aufost favorabile salariatilor32.

27 Stenogramele ledinfelor Consiliului de Minigri. Guvernarea Ion Antonescu, vol. II, Bucuresti,1998, p. 506-508; Andreas Hilgruber, Hitler, regele Carol qi mareralul Antonescu. Re !agile romdno-germane (1938-1944), Bueuresti, 1994, p. 193.28 A. Simion, op. cit., p. 120-121, 124.29 Ibidem, p. 120-122.30 lbidem, p. 127.31 Midem, p. 96-97.32 Ibidem, p. 102-103.

www.dacoromanica.ro


De asemenea, a fost initiat un program guvernamental de constructii decase pentru muncitori, pand in vara anului 1943 find construite 248 de locuintemuncitoresti, alte 127 aflandu-se in lucru33, in conditiile in care Romania se afla dedoi ani in rdzboi.

Consideram, asadar, cd interesul regimului antonescian pentru situatiaproletariatului nu a reprezentat o diversiune sociald" (cf. Radu Ioanid), ci omaterializare a esentei sale bonapartiste, cu mijloacele dictaturii, in contextulrazboiului. Ca atare, proletariatul a perceput in general favorabil regimul, de la carea asteptat imbunatAtirea situatiei sale sociale nu prin confruntare, ci prin colaborare.Un simptom relevant al acestei atitudini 1-a constituit memoriul ceferistilor de laGrivita, din martie 1942, prin care muncitorii doreau sä-1 convinta pe IonAntonescu de nedreptatea care li se facuse prin desfintarea sindicatelor34. Asadar,muncitorii se raportau la regim cu incredere, nu cautau sà forteze maim autoritatilor,ci faceau apel la sprijinul acestora. Nu se adreseazd memorii unei puteri ostile, de lacare nu este nimic de asteptat. Memoriul presupune o relatie amiabild sau cel putinimaginatà astfel, intre expeditor si destinatar.

Politica lui Ion Antonescu fald de tarAnime a indicat, o data in plus, rolul dearbitru intre clase al conducatorului statului i preocuparea acestuia pentruechilibrul stalu quo-ului social in spiritul bonapartismului. Ion Antonescu arespins, in egala mAsurd, ideea unei noi exproprieri i pe aceea potrivit careia numaimarea exploatare asigura progresul in agricultura. Atat din ratiuni economice(productia), cat si sociale (stabilitatea), el s-a pronuntat in favoarea proprietatiimijlocii. Bunastarea tAranimii, in particular a taranimii mijlocase, reprezentaconditia existentei neamului35. In acest sens, Ion Antonescu a preconizat intemeireabunului de familie", sub forma unui lot mediu inalienabil, pentru a evita parcelareaproprietatii mijlocii. Totodata, pentru a permite practicarea performanta aagriculturii pe suprafete extinse, pastrfind insã proprietatile mijlocii, a promovatinfiintarea obstiilor agricole asociatii ale taranilor cu loturi invecinate, care puteaulucra pamantul cu masinile agricole puse la dispozitie de cAtre stat36.

Politica de inzestrare a taranimii cu inventar mecanic a reflectat preferintaregimului pentru clasa mijlocie, preturile i dobanzile necesare pentru cumpArareasau inchirierea inventarului respectiv putand fi achitate numai de gospodariisatelor"37.

Ultimul aspect care acrediteaza regimul antonescian drept o dictaturabonapartista priveste evolutia relatiilor dintre conducAtorul statului si fortele politice

sociale care 1-au impus sau I-au acceptat la putere: de la acord si colaborare seajunge treptat la dezacord i confruntare.

33 Ibidem, p. 99.34 Ibidem, p. 102.35 Ibidem, p. 91; Stenogramele §.edintelor Consiliului de Minivri, vol. II, p. 94.36 A. Simion, op. cit., p. 87-88, 92.37 Ibidem, p. 92-93.

si

www.dacoromanica.ro

13 0 dictaturei bonapartistei 109

0 prima cauzd, de naturd obiectivd, pentru care fortele politice §i sociale iiretrag sprijinul conducdtorului, o reprezinta modificarea contextului istoric.Regimul dictatorial, acceptat ca solutie conjuncturald, i§i pierde ratiunea de a existaodatd ce situatia care 1-a produs a fost depA§itd. Noile circumstante impun noisolutii politice.

In Romania, pe mäsurd ce fizboiul s-a indreptat spre o victorie a Aliatilor,clasa politica' nu a mai avut nici un interes sd gireze un regim legat de Germania.Ocupatia militard sovieticd nu avea sd inlAture numai regimul antonescian; eaameninta sd inlAture §i clasa politica burghela. Din aceastd perspectivd, eliminarealui Ion Antonescu §i semnarea armistitiului cu Natiunile Unite erau imperioasepentru liberali §i national-tardni§ti. Singura §ansd ca Romania sd se mentind §i dupdrdzboi in afara sferei de influent% sovietice era oferia de situarea sa de parteainv ingatori lor.

Intr-un fel, situatia era oarecum analoagd celei din 1940-1941, dar in senscontrar: Ion Antonescu nu mai putea fi un promotor §i un garant credibil alreorientdrii externe a Romdniei, cdtd vreme se afirmase ca un aliat hotärit alGermaniei; in termeni sociologici, in cazul lui intervenea un conflict de roluri. Prinurrnare, pentru a-§i salva existenta, clasa politicä s-a indepartat de conduatorulperceput de Aliati ca un Quisling roman §i a impus un nou regim, democratic §iprooccidental.

Expresia cea mai clard a indepartdrii liberalilor §i national-tkAni§tilor deregimul antonescian au constituit-o memoriile adresate de cAtre Constantin 1.C.Brdtianu §i Iuliu Maniu lui Ion Antonescu, in care ace§tia criticau actiunileconducAtorului. In replied, in august 1943, Ion Antonescu i-a acuzat cd riscau sacompromitd viitorul tdrii §i cd se inconjurau de oameni interesati numai debeneficii, nu §i de datorie'. Dupd infrangerea de la Stalingrad, tonul amabil a fostinlocuit de unul irascibil.

Din punct de vedere economic, razboiul, prin progamul de inarmAri, areprezentat un timp o afacere profitabild pentru burghezia romdnd. Situatia s-aschimbat, insd, pe mdsurd ce initiativa militard a trecut de partea sovieticilor.Economia a fost supusA la un efort de productie tot mai mare, transformarea tdrii inteatru de operatiuni a atras riscul distrugerii masive a capacitAtilor industriale iarsolicitdrile germanilor au devenit tot mai greu de satisfacut. La 6 aprilie 1944,Constantin I.C. BrAtianu il atentiona pe Ion Antonescu de faptul cA situatiaeconomicd §i financial% a tArii era afectatd gray de existenta unui buget ordinar de250 miliarde de lei §i a unuia extraordinar de o importantd egald, de scumpiri §i derecrutdrile care lipseau intreprinderile de forta de muncd. Statul era lipsit demijloace de plaid, iar Banca Nationald nu mai putea continua o emisiune careconducea la inflatie §i la dezechilibrarea bugetelor publice §i particulare.

Ca urmare a acestor evolutii, sustinerea regimului a devenit o afacerenerentabild pentru burghezia romdnd, care i-a retras sprijinul lui Ion Antonescu.

38 Maresal Ion Antonescu, Epistolurul infernului, p. 404.38 Ibidem, p. 418.

www.dacoromanica.ro


Nivelul de trai al marii mase a populatiei, dqi era mai ridicat cleat in altetali's°, a inregistrat o scadere continua. Scumpirile, de pilda, afectau in special micileeconomii familiale.

Mai mult dee& atat, starea de spirit a populatiei a fost afectata deconsecintele räzboiului: familii despartite in urma recrutarilor, pierderi de vietiomene§ti §i distrugeri materiale. Acestea au generat o stare de nemultumire fata derazboi i, implicit, fata de guvernul care-1 purta. Nemultumirea populatiei fata derazboiul alaturi de Germania a fost evidenta la 23 august 1944, and a primit cubucurie anuntul incetarii ostilitatilor cu Natiunile Unite §i nu a schitat nici un gestde solidaritate cu Ion Antonescu.

In 1941, regimul antonescian fusese impus pe fondul crizei din contiintacolectiva i al unei exacerbari a sentimentului national. In 1944, sentimentulnational nu se atenuase, dar se manifesta intr-un sens contrar regimului. In noulcontext istoric, interesul national impunea Romaniei, ca o conditie a existentei saleca stat, ie§irea din sistemul de aliante al Germaniei, ceea ce presupunea inlaturarealui Ion Antonescu.

A doua cauza care determind racirea relatiilor dintre conducatorulbonapartist §i factorii politici care 1-au adus la putere este de naturd subiectiva. Eaconsta in tendinta conducatorului bonapartist de a se autonomiza in raport cu ceicare I-au impus la putere, de a conferi regimului o identitate §i o legitimitate infunctie de persoana sa. Acest demers Ii nemultumqte pe liderii politici, deoarece leanuleaza cal itatea de patroni" informali ai regimului.

Mijlocul prin care incearca dictatorul bonapartist sa-§i creeze proprialegitimitate II constituie apelul direct la natiune, trecand peste factorii politici maimult sau mai putin oficializati. In acest fel, el devine reprezentant al intregiisocietati nu doar al unei pärti a ei, cum se intampla in cazul partidelordobandind o legitimitate care o transcende pe cea conferita de o forta politicaoarecare. Conducatorul bonapartist se transforma din instrument" politic in agentpolitic.

Forma prin care se realizeaza apelul direct la natiune o reprezintareferendumurile, utilizate pentru legitima puterea atat de Napoleon I, cat §i deNapoleon al III-lea. De aici §i rezerva liberalilor clasici §i a marxi§tilor de primageneratie fata de votul universal, pe care-1 apreciau drept o modalitate de instaurarea tiraniei.

In Romania, factorii politici au fost preocupati in permanenta ca nu cumvaIon Antonescu sa-§i constituie o bald politica proprie. Astfel, la 2 februarie 1941,and se punea problema reorganizarii Garzii de Fier cu Ion Antonescu in calitate deCapitan, Constantin I.C. Bratianu i-a adresat acestuia o scrisoare in care a incercatsa-1 convinga de toate dezavantajele" statutului de ef de partid41.

40 Larry T. Watts, op. cit., p. 380-381.41 Marepl Ion Antonescu, Epistolarul infernului, p. 67-68.

a-si

www.dacoromanica.ro

15 0 dictaturd bonapartistei 1 1 1

De asemenea, atunci cdnd Ion Antonescu a organizat referendumurile de la2-5 martie i 9 octombrie 1941, prin care politica sa a primit girul natiunii, reactialiderilor politici a fost imediatd, Iuliu Maniu contestand legitimitatea lor42.

In 1941, insd, societatea romaneascd 11 sustinea pe conduatorul deasuprapartidelor, care afirma cd, impartial b cu o mfind forte, avea sa aducd ordinea acolounde exista tulburarea. Potrivit formulei lui Emmanuel Joseph Sieyès, societateaavea nevoie de o sabie", pe care a gasit-o in persoana lui Ion Antonescu. Atunciand contextul istoric s-a schimbat, subminfind fundamentul regimului antonescian,acesta a fost inläturat in favoarea unei alte formule politice, adecvatd noilorimprejurdri.

In incheiere, credem cä cea mai sugestivd reprezentare ar fi aceea evocatdchiar de ate Napoleon I, care afirma cd simte o forld mai presus de el care-1 inaltd§i cä atdta timp at acea fortd nu-1 va pardsi, va fi de neinvins.

A BONAPARTIST DICTATORSHIP : THE ANTONESCU REGIME(1941-1944)

Abstract

The regime of Ion Antonescu (January 1941 August 1944) wasconsidered in different ways. Some authors saw in it an "atypical dictatorship", inwhich political leaders could criticise the leader of the state without reprimand,other authors ascribed it to the fascist totalitarian regimes.

The author of the present paper strives to demonstrate that Ion Antonescu'sregime was a Bonapartist dictatorship, that is a dictatorship of national consensus,established with the support or, to say the least, the consent of the main political andsocial forces as a conjectural solution to a crisis.

Therefore, a presentation is made of the political, economic and moral crisisin which the Antonescu regime was set up, as well as the stand adopted in thisrespect by various political groups and social categories. An analysis is also madeof the rhetoric and economic and social action taken by a regime striving to servethe interests of the entire nation, and not only of a particular class.

Reference is made to the evolution of the relations between the Bonapartistleader and those who had ensured his rise to power. These relations evolved fromcollaboration to confrontation, with the historical background undergoing gradualchange and the political and social forces losing motivation in supporting theBonapartist leader.

42 Ibidem, p. 84-88, 242-246.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

ARMATA $1 PROPAGANDA(22 IUNIE 1941 DECEMBRIE 1942)

MIOARA ANTON

Secolul trecut a fost, in mod indiscutabil, unul al revolutiei. Inaugurareasocietatii de masa" asa cum bine caracteriza Ortega y Gasset lumea dupa primulrazboi mondial avea sa schimbe radical rolul si locul-individului in gestionareaproblemelor cetatii. Un razboi (primul mondial) si o revolutie (cea bolsevica) aufost suficiente pentru ca fenomenul sa se dezvolte si sa ia amploare. Regimuriletotalitare au beneficiat din plM de mutatiile produse, controlfind si supunand spatiulsocial prin teroare si propaganda. Din aceastä perspectiva, cel de-al doilea razboimondial nu a facut altceva decat sa perfecteze tehnicile de persuasiune simanipulare. Cu deosebirile care se impun de la o tara la alta, nu se poate neglijafaptul cd o mare parte a efortului de razboi a fost sustinut de propaganda, fapt ce adus, pentru anumite state implicate in conflict Germania, Marea Britanie, UniuneaSovietica , la acumularea unei forte impresionante.

Declansarea razboiului impotriva Uniunii Sovietice la 21 iunie 1941 apresupus, dincolo de organizarea propriu-zisa a operatiunilor militare, si perfectareametodelor de sustinere si desfasurare a unei intense propagande. Indiferent dedirectia imprimata mesajului propagandistic, in elaborarea si transmiterea lui au fostantrenate aproape toate structurile statului: Ministerul Propagandei, direct abilitat saorganizeze si sä dirijeze, Ministerul Apararii Nationale, Externele, MinisterulCultelor si Culturii si nu in cele din urma Ministerul de Interne au fost mobilizatepentru sustinerea efortului de razboi

Perioada supusa analizei prezintal aspecte deosebit de complexe. Spatiulromanesc este asaltat in aceastä perioada de serviciile de propaganda germane,direct interesate sa castige increderea opiniei publice interne, precum si de alteservicii similare straine sovietice, britanice care aveau atat misiuni de spionaj side informare, cat si de propaganda. Totodata, izbucnirea razboiului a presupusextinderea spatiului de actiune si de observatie, precum si sporirea complexitatiiproblemelor pe care organ ismele romanesti trebuiau sa le rezolve. Un teritoriustrain nu ne referim la Basarabia si Bucovina de Nord, unde trupele eliberatoareau fost primite cu entuziasm , cu o populatie ostild, dispusa sa ramana fidelaregimului sovietic prin organizarea de retele de rezistenta si de sabotaj, la care seadaugau si greutatile inerente conditiflor de razboi sunt coordonatele cadrului dedesfasurare a activitatii organismelor noastre civile sau militare.

"Revista istoricA", torn XIII, nr. 5 6, p. 113 132, 2002

www.dacoromanica.ro

114 Mioara Anton 2

Istoricii care s-au ocupat de studierea celui de-al doilea razboi mondialinsista asupra erorilor de natura psihologica pe care germanii i aliatii lor le-aucomis pe frontul de Est. increderea populatiei civile nu era greu de castigat inconditiile in care aceasta fusesd supusa deja rigorilor unui regim opresiv. Dar, odataintrati in teritoriile cucerite, germanii au lansat, din perspectiva ideologiei rasiste,noi valuri de teroare. Prin urmare, incercarea de a organiza o miscare de eliberareantisovietica si anticomunista, pusä la comanda generalului Vlassov, a fost sortitaesecului, din lipsa unui sprijin de masa real. Numeroasele rapoarte trimise de pefront pentru informarea factorilor de decizie zugravesc metodele germane desubminare a incercarilor autoritätilor romane de a organiza adminstrativ noileteritorii. In aceste conditii, tentativele aliatilor romano-germani de a atragepopulatia locala de partea lor erau, practic, compromise Inca de la inceput .

Un rol deosebit de important 1-a avut, in acest context, organizareapropagandei de ate armata pentru armata. Documentele de arhiva ofera itnagineaunui efort impresionant. Ministerul Propagandei in stransa colaborare cu MareleStat Major nu au precupetit nici timp i nici oameni pentru obtinerea unor rezultateconform obiectivelor propuse. Misiunea s-a dovedit a fi insa extrem de dificila. Inacelasi timp, ei trebuiau sa convingd i sa invinga. Increderii soldatilor cä vor aveade dus o lupta relativ usoara si de scurta durata manifestata in timpul operatiunilorde recuperare a Basarabiei i Bucovinei de Nord i-a urmat, treptat, o stare deincertitudine si de teama. Lipsa de echipament adecvat desfasurarii razboiului petimp de lama, hrana neindestulatoare, neintelegerile dintre comandamentele aliate,german si roman, comportamentul defectuos al trupelor germane, pierderile foarte

efectele propagandei inamice i absenta indelungata din tail sunt numaicateva dintre cauzele care au determinat scaderea considerabild a increderiisoldatilor in scopul prezentei lor pe campul de lupta.

Numeroase rapoarte emise de agentii Serviciului Special de Informatii,triinii pe front cu misiunea de a informa asupra starii de spirit a ofiterilor si atrupei, atrag atentia, in mod repetat, asupra starii de lucruri proastä existentd petoate teatrele de operatii. Prin urmare, se poate afirma ca propaganda a avut sorti deizbanda doar atata vreme cat moralul soldatilor a fost sustinut de credinta intr-unrazboi de scurta durata i intr-o victorie sigura.

Dar, pana la acel moment, razboiul psihologic a fost purtat cu toatearmele" pe care le presupunea desfasurarea unei astfel de confruntari. Radioul,cinematograful, presa cu numeroasele ei publicatii pentru front, dar i pentru spatiulintern si extern, manifestatiile culturale de tot felul, de la spectacole pentru raniti lasezatori literare, au fost mobilizate si puse in slujba idealurilor nationale. Romaniiau crezut si au luptat, intr-o prima etapd, tocmai din dorinta de a invinge si de a seridica deasupra ideologiei comuniste pe care o respingeau. Barometrulcresteriiiscaderii increderii opiniei publice, dar si a celor care erau direct implicatiin focul luptelor a depins intotdeauna de victoriile/infrangerile obtinute. Dacd,pentru inceput, propaganda romaneasca, cu toate lipsurile financiare i materialereclamate de cei direct investiti sa o desfasoare, a obtinut reale succese, in a doua

mari,

www.dacoromanica.ro

3 Armata propaganda (22 iunie 1941 decembrie 1942) 115

parte a razboiului armele psihlogice adverse radioul, in special au avut castig demild. Cu toate ordinele emise de MStM pentru pästrarea discretiei, dar si aincrederii in victoria finald, zvonurile i infrangerile zdrobitoare au afectat moralularmatei si al opiniei publice interne. Durata lung& a razboiului a dus, asa cum era deasteptat, la aparitia unei stAri de saturatie.

Care era totusi starea morald a ostasilor si a corpului ofiteresc in momentulinceperii rdzboiului? Cat de mult fuseserd interesati guvernantii din perioadainterbelicd de starea uneia dintre cele mai importante puteri ale statului? Razboiul aoferit mAsura preocuparii si a interesului lor1. Prost echipati, fard armament modern,cu solde derizorii, soldatilor romani Ii s-a cerut sd se increadd doar in steauaeroismului si a patriotismului. Stare fireascd atat timp cat se obtineau victorii. Dar,o data fortele sovietice redresate i reculul evident al masihii de rdzboi germane,situatia a inceput sA fie speculatd de serviciile strAine care indeamnau la rebeliunerdscoald. Manifestele sovietice i megafoanele instalate in imediata apropiere aliniilor de luptA promiteau respectarea drepturilor prizonierilor, conditii bune decazare, hrand indestulatoare, precum i intoarcerea grabnia acasA. Soldatul romandevine din ce in ce mai neincrezAtor in scopurile prezentei sale pe front si este totmai tentat sa dea crezare spuselor propagandei inamice de a abandona lupta.

Reactiile opiniei publice interne trebuia, de asemenea, canalizate pentrusustinerea obiectivelor dictate de rdzboi. Mesajul propagandistic a vizat categoriisociale diferite, prin vehicularea unor teme care corespundeau temerilor saudorintelor lor, Textele difuzate hrdnesc de cele mai multe ori asteptArile opinieipublice; pAmânt pentru Otani, coriditli mai bune de viatA pentru inteleetualifunctionari publici, salarii mai mari pentru muncitori. In general, temele depropaganda nu diferd foarte mult de la o categorie sociald la alta. RuralA sau urband,populatia trebuia in egala mAsurd convinsd de necesitatea sacrificiului si acontinuArii luptei mai ales dupA recuperarea Basarabiei si a Bucovinei de Nord.

Edificator, asupra cunostintelor istorice pe care le detineau simplii soldati, este un raport inaintat spreinformarea MStM, la 24 februarie 1941, in care erau prezentate rezultatele unui curs de educatiepatrioticd desfdsurat pe parcusul a atorva luni. Concluziile pun in evidentd o situatie menitd sa ridicemarl semne de intrebare asupra iinpactului viitoarelor activitati educativ-propagandistice: Dacd tollrecrutii ar poseda aceste cunostinte de bud (referire la notiunile de ordin istoric, n.n.), armata ar fifoarte fericia in misiunea ei educativd. Ar porni-o direct de aici Mid sd mai fie nevoie de sedintespeciale de istorie, geografie si religie, care in general, incarcd mintea peste mdsurd de aglomeratd arecrutului nostru, incarcd programul in perioada cea mai activd de lucru i incarcd i pe ofiteri". La oserie de intrebdri referitoare la voievozii i donmitorii romAni, recrutii au dat rdspunsuri din cele maivariate: (...) pentru Stefan cel Mare s-a rdspuns: «domn al Munteniei» (unul cu cinci clase primare);«domn al Poloniei sau al grecilor» (doi cu cAte patru clase primare); pentru Mihai Viteazul «a fostun bdiat din timpurile vechi» sau «a fast un luptator cu calulo; «a fost domn in Moldova» (treianalfabeti infanteristi i artileristi); Carol I «a fost grec»; «s-a bdtut cu daciio; «a domnii inTransilvaniao". Dintre cei chestionati, procentul celor care nu au stiut nimic despre provinciile istoricetrecea de 50%. Aceasta era situatia pregd.tirii national-patriotice a trupei cu numai ateva luni inaintede declansarea rdzboiului; Arhivele Nationale Istorice Centrale (in continuare ANIC), fond MinisterulPropagandei Nationale, Presa Interna, dosar 541/1941, f. 87-88.

§i

www.dacoromanica.ro

116 Mioara Anton 4

Spatiul rural a fost supus in aceastd perioadd unui intens proces de educatiepatrioticd si de lämurire asupra scopurilor luptei, mdsurd explicata prin faptul cd ceamai mare parte a soldatilor provenea din lumea satelor. Promisiunile deimproprietarire, in special, a celor care se evidentiau in timpul luptelor, constituiauo bund motivatie pentru continuarea luptei. intreaga galerie de eroi ai neamului erafolositã pentru a convinge asupra temeiniciei luptei romdnilor in Rdsdrit. Destinulpersonal al unui lupator obisnuit se putea confunda adeseori cu cel al unuidomnitor ca $tefan cel Mare, Mihai Viteazul, Ferdinand intregitorul. Cauza pentrucare luptaserd cei de ieri ca si cei de azi era aceeasi: apdrarea integritatii fiinteineamului romdnesc.

Starea de spirit a populatiei, dar si a armatei se regaseste in buletineleintocmite de SSI. in farrctie de ele, strategiile de propaganda erau reevaluate siimbundtatite. Agresivitatea caracteristicd primei perioade a fost inlocuitd in partea adoua a rdzboiului cu o propaganda mai nuantatd. Dificultatile au aparut in specialdupd inregistrarea dezastrului de la Stalingrad, noiembrie 1942 ianuarie/februarie1943. in mod semnificativ, propaganda frontului a fost influentatd de evolutiaoperatiunilor militare. Organizarea propagandei pentru armed a intrat in atributiileMarelui Stat Major care, in colaborare cu Ministerul Propagandei, a pus mai intdibazele unui serviciu special, numit Agentura secreta de propaganda $icontrapropaganda, destinat sà pregdteascd atat teritoriile din est ce urmau a firecucerite, cat i opinia publica internd, deja bulversatd de evenirnentele din anulprecedent rapturile teritoriale, abdicarea regelui Carol al II-lea si efecteleguvernarii nationa1-legionare. Nevoile armatei au fost suplinite prin infiintareaSectiei Propaganda controlatd direct de cdtre Mare le Stat Major.Agentii destinati pentru Basarabia si Bucovina erau recrutati in special din rdndulrefugiatilor basarabeni si transnistrieni. Dar, pentru inceput, rezultatele nu summultumitoare. Lipsei aptitudinilor propagandistice ale celor recrutati i se adaugaactivitatea in scopuri similare a serviciilor germane, care puteau oferi conditiifinanciare mult mai atragdtoare.

Pentru interior se prevedea existenta a sapte zone, dintre care insd, la 1

iunie, erau active doar trei: Iai cu 22 misionari; Galati cu acelasi numdr; Botosanicu numai sapte agenti. Instruirea acestora se realiza individual, de cdtre un personalspecializat i detasat in acest scop de la Mare le Stat Major, Directia Genera ld aPolitiei i Ministerul Propagandei. Pentru aprilie iunie 1941, misionarii au activat.potrivit rapoartelor, camuflati ca vanzAtori de icoane si de carti, fotografi ambulanti,muncitori, anchetatori sociali, in general ocupatii itinerante pentru a nu atrageatentia asupra prezentei lor in anumite zone, si au difuzat materiale de propaganda,brosuri i manifeste. in randul armatei au fost difuzate, in perioada premergdtoarerdzbolului, 75.000 de brosuri. 'rota lul materialului de propaganda pentru zoneleindicate se ridica la 230.000 de brosuri si 110.000 de manifeste. Continutul lor aveaun pronuntat caracter anticomunist: Catu$e ro$ii; Ba.sarabia $i Bucovina sub noua

si

www.dacoromanica.ro

5 Armata fi propaganda (22 iunie 1941 decembrie 1942) 117

stapdnire; Indem ceitre toji romdnii; Adeveiratele cauze ale greutatilor prin caretrecem2.

Pentru ridicarea eficientei echipelor de misonari, Ministerul Propagandei aelaborat un nou set de instructiuni care prevedeau: cresterea numärului misionarilorpentru activarea celor sapte zone; utilizarea membrilor Corpului Didactic refugiati,care erau pusi la dispozitia Ministerului Cultelor si Culturii, in misiuni depropaganda si contrapropaganda; utilizarea pentru fiecare departament a unui grupde functionari de mare incredere care sä difuzeze in toate straturile sociale, pe bazaunor normative alcatuit si multiplicat sAptamanal sau bilunar materialeleBiroului Central al Misonarilor"; folosirea in presd a cat mai multe imagini decontrapropagandä sd se utilizeze imaginea (desenul, cartea postala, ilustratele) dela caricaturd Ora la alegorie pentru combaterea comunismului si afirmareadrepturilor noastre romanesti"; popularizarea anumitor teme cu ajutorul afisajuluide strada (mäsurd care a ridicat probleme agentilor de ordine, materialulpropagandistic oficial find adeseori confundat cu cel clandestin); intensificareacontrapropagandei prin difuzarea de brosuri bogat ilustrate cu imagini care säilustreze adevArata stare de lucruri existentä in spatiul sovietic3. Serviciul Central deInformatii a venit cu propuneri suplimentare pentru atragerea unui segment extremde important, cel al muncitorilor, predispus sä dea crezare temelor propagandeicomuniste. Se recomanda ca in fiecare fabricA cu mai mult de 200 de lucratori sAexiste unul sau mai multi misionari. Ca metodA de contrapropaganda, Serviciulpropunea realizarea unor manifeste scurte, cu teme inspirate din actualiateaimediatä si cu un pronuntat continut anticomunist4.

Misionarii, o datA instruiti, se puteau deplasa pe baza unui Carnet Specialde Legitimalie emis de Ministerul Propagandei, vizat de Marele Stat Major,Inspectoratul General al Jandarmeriei si de Directia Generalä a Politiei. Pe spatelepermisului se specifica: Autoritatile militare, jandarmeresti si civile vor lAsaposesorului acestei legitimatii libertatea de a se deplasa in toatä tam, pentru a luacontact cu masele populare, in scopul misiunii ce i-a fost incredintata. in caz denedumerire a autoritätii se va lua numArul carnetului si se vor comunica observatiilefAcute, strict confidential, Ministerului Propagandei Nationale"5.

in darea de seamä a activitatii Marelui Stat Major, Sectia Propaganda, intre1 iunie si 22 august 1941, se aräta cd agentura a trecut printr-un proces dereorganizare. in tot acest timp, agentii misionari secreti, instruiti pentru operatiunilede propaganda pe baza unor normative speciale, au fost incadrati in patru mari zonede actiune: Iasi, Galati, Husi, Botosani, find atasati armatelor de operatiuni.Conform planului stabilit, agentura urma sa activeze in cloud etape: in prima parte,anterioarA operatiunilor propriu-zise, agentii misionari secreti urmau sA desfasoare o

2 ANIC, fond Presedentia Consiliului de Ministri Cabinetul Militar al Maresalului Ion Antonescu,dosar 394/1941, f. 59.3 Ibidem, f. 61.4 Ibidem.3 Ibidem, f 76.

www.dacoromanica.ro

118 Mioara Anton 6

ampld activitate propagandisticd antisovieticd, organizand si primele nuclee depropaganda romdnesti. Ei aveau, totodatd, i misiunea de a initia actiunicontrainformative in scopul depistarii si indentificdrii potentialilor inamici. Pe bazainformatiilor obtinute, retelele de sabotaj si de spionaj inamice puteau fi astfelanihilate din timp6. Tot acum se raporta cd in Basarabia Agentura Ii desfasuraactivitatea inainte de inceperea dzboiului cu 75 de agenti misionari secreti. 0atentie speciald s-a acordat soldatilor, cdrora Ii s-a explicat rostul rdzboiului dedesrobire" a provinciilor istorice. Buletinele elaborate de SSI pe toad perioadaconflictului atrAgeau atentia in mod repetat asupra faptului cä sovieticii pregatisedagenti special instruiti pentru crearea unui climat de insecuritate pentru populatialocald i pentru trupele stationate in zonele de conflict. in mare parte, succesuloperatiunilor sovietice a fost asigurat de activitatea armatei invizibile", denumiredata grupurilor de actiune sovietice in notele informative ale SSI. Activitatea ei astat Inca din 1940 in atentia Agenturii Frontului de Est din cadrul SSI, care semnalacd echipele partizanilor sovietici pregAteau terenul pentru armata propriu-zisd prinpropaganda, spionaj, diversiune si sabotaj'. Fapt confirmat si de fostul generalNKVD Pavel Sudoplatov care, in memoriile sale, afirma cA succesul operatiunilor afost asigurat de pregAtirea i trimiterea de echipe specializate in actiuni dedezinformare i sabotaj. Ele au inceput sã activeze inaintea inceperii rdzboiului.Potrivit aceleiasi surse, in componenta lor intrau i imigranti politici care luptaupentru cauza URSS. Printre ei se aflau si romAni: Misiunile Speciale au devenitprincipala unitate rdspunzatoare de operatiunile de spionaj impotriva Germaniei si asatelitilor ei, organizdnd actiuni de gherild, stabilind retele clandestine in teritoriileocupate de nemti, organizand operatiuni secrete in Uniunea Sovieticd pentru a-1pacdli pe inamic i rdspandind zvonuri dezinformatoare"8.

A doua etapd, declansad dupd atingerea granitelor etnice, era asa-numitafazd de consolidare a sentimentelor nationale a populatiei din Basarabia si Bucovinade Nord. Astfel, in Instrucaunile pentru activitatea Agenturii Secrete dePropaganda i Cotrapropaganda in faza a II-a erau stabilite urmdtoarele obiective:intensificarea propagandei nationale si patriotice; paralizarea propagandei dusmane;descoperirea agentilor sovietici ldsati in Basarabia si Bucovina de Nord de cdtretrupele sovietice in retragere, precum si a celor raspanditi in intreaga tad.;supravegherea discred a activitatii functionarilor; sugestii pentru o mai bundorganizare a vietii econornice si administrative, prin informatii luate direct de la fatalocului9. Autoritatile de la Bucuresti, civile i militare, au acordat o deosebitäatentie pregdtirii teritoriilor care urmau sã intre din nou sub administratie

6 Ibidem, f. 139.7 Cristian Troncota, Contribufia informativii a SSI pe Frontul de Est, in Revista Istoricd", t. VIII,1997, nr. 11-12, p. 774.8 Gen. Pavel Sudoplatov, acad. Anatoli Sudoplatov, Jerrold L., Leona P. Sheckter, Misiuni speciale.Arhitectura terorii, Bucuresti, 1994, p. 129.9 ANIC, fond Presedentia Consiliului de Ministri Cabinetul Militar al Maresalului Ion Antonescu,dosar 394/1941, f. 1.

a

www.dacoromanica.ro

7 Armata 5.i propaganda (22 iunie 1941 decembrie 1942) 119

romaneascd. Situatie complicatd, recunoscutd §i de .Mihai Antonescu, care acuzalipsa fondurilor §i pe cea a personalului, care refuza sd plece in astfel de misiunidacd nu era motivat din punct de vedere fmanciar. Sectia Propaganda a MStM aretwit, totu§i, sd trimitä in zond agenti camuflati pentru popularizarea intereselorromâne§ti. Activitatea lor avea un cadru larg de actiune, de la Idmurirea scopuluirdzboiului 'And la organizarea adminstrativd. Temele de propaganda aveau casubiect lupta impotriva sistemului comunist/sovietic, redobândirea drepturilorromAnqti asupra teritoriilor fapite in 1940. Ca mAsurd de lini§tire a opiniei publice,misionarii secreti promiteau CA aparatul administrativ va cuprinde, in general,personal recrutat din randul refugiatilor i mai putin functionari din Vechiul Regatdecizie luatd cu scopul de a limita i de a corecta cat mai mult abuzurileadministratiei perioadei anterioare, al cArei personal vedea trimiterea in aceste zoneca pe un soi de exil. Se da.deau totodata asigurdri pentru revenirea la cadrele vietiinormale.

Notele informative intocrnite de cAtre agentii misionari inisistau asupraexcesului de zel manifestat de unii jandarmi sau functionari, exces care aveaconsecinte nefaste asupra eficientei propagandei. Ostilitatea populatiei minoritare,mai ales a celei ucrainene §i ruse, era in continua cre§tere. Intr-un raport dinseptembrie 1941 se arAta cd in provinciile reocupate se cere severitate §i vigilentA,dar in cadru perfect legal, cAci numai a§a se vor obtine rezultatele dorite (...) muncanoasträ propagandistica trebuie sd fie dublatd pentru a scoate din mintea oamenilorsarnanta comunistd, aruncatA acolo de propaganda sovieticd, care la nivelulsovietelor a fost ridicatä la nivelul uneia dintre cele mai mari necesitati de stat"°.

0 atentie deosebita a fost acordata teritoriilor locuite de minoritari. Li sedadeau asigurAri cä administratia romaneasca le va respecta drepturile, dar va finemiloasd cu cei care au luat parte la consolidarea regimului sovietic. Agentiiinformau regulat asupra stdrii de spirit a populatiei. Toate nemultumirile erauraportate efilor de wind care aveau obligatia sa gäseased solutii pentru indreptareaneregulilor. Activitatea de informare §i propaganda, având un caracter secret, sedesfdpra prin intermediul nucleelor de misonari, constituite din elemente deincredere cu reputatie irepro§abila preoti, invatatori, medici, militari, profesori. Sepreciza CA nucleele vor tine indeaproape supraveghere toate elementele du§mane§i, in special, pe evrei, care sunt agenti comuni§ti sau anglo-americani"".Rezultatele urmau a fi raportate Birourilor de.Siguranta pentru localiatile urbanesau Legiunilor de Jandarmi pentru cele rurale. In aceastä perioadd s-au creat nucleede propaganda in regiuni ca Soroca, Orhei, Bucovina, Hotin, Tighina, Cahul,Cetatea Alba. Starea de spirit in provinciile realipite nu era insd dintre cele maibune. Rdzboiul crease o situatie economicd delicatd, lipsa unor mdrfuri de primanecesitate afectând starea de spirit a populatiei. Misionarii raportau in aceastdperioadd i despre nevoile culturale foarte mari ale populatiei din Basarabia i

1° Ibidem, f. 121.'1 Ibidem, F. 3.

www.dacoromanica.ro

120 Mioara Anton 8

Bucovina de Nord, in conditiile in care bol§evicii distruseserd aproape toateproductiile literare romane§ti. Ca urmare a acestei cereri, Ministerul Propagandei adispus in septembrie 1941 tiparirea unor serii de bropri de lamurire, cu caracterpopular, in care erau zugravite efectele dominatiei comuniste, situatia populatiei dinRusia sovietica in comparatie cu conditiile din Romania, precum §i popularizareamasurilor guvernului roman in eforturile de organizare a vietii economice i sociale.Periodicele destinate special pentru Basarabia, Cuvintul Mareplului ate tarani"§i Basarabia", reprezentau in fapt materiale de propaganda §i educatie.

intre 22 iunie 22 august 1941 materialul propagandistic elaborat in limbarusk ucraineand i romand a fost difuzat prin intermediul radioului sau sub formade manifeste. Aici se preciza ca materiale asemanatoare fusesera pregatite i inaintede 22 iunie. Reddm In continuare tabloul cu materialele difuzate de agentii SectieiPropaganda a MStM: 1) manifeste radiodifuzate in limba rusa 138; 2) comentariiin limba rusd ale evenimentelor importante 21; 3) lozinci in limba rusa 117; 4)informatii de pe front comentate 257; 5) difuzari imprimate pe piaci la radio inlimba rusa (apelurile prizonierilor) 18; 6) manifeste eleborate §i tiparite in limbarusk pentru difuzare din avion 10; 7 idem, in limba romana 6; 8) idem, in limbaromand i rusa 18; 9) idem, in limba rusa §i ucraineana 14; 10) manifesteelaborate §i tiparite in limba rusk inainte de 22 iunie §i difuzate prin avion dupaaceasta data 2; 11) idem, in limba romana 6; 12) lozinci elaborate i tiparite inlimba rusa inainte de 22 iunie §i difuzate prin avion dupd aceasta data 12; 13)idem, in limba roman& 7; 14) idem, in limba romand i rush' 8; 15) lucraritiparite din ordinul Armatei a IV-a Ordonania nr.7, in limba romanducraineand, 10.000 exemplare ; Proclamafia adresatá Frafilor MoldoveniUcraineni, 20.000 de exemplare ; Ordonanfa nr. 8, 5.000 de exemplare in limbaromand, 10.000 in limba rornana §i ucraineana i 10.000 de exemplare dininviinfare adresatei populatiei din Basarabial2 .

in octombrie 1941 Pre§edintia Consiliului de Minitri a analizatmodalitatile de constituire a nucleelor de propaganda §i de recrutare a agentilormisionari, nu numai in Basarabia §i Bucovina de Nord, ci pentru intreaga tara.Temele de propaganda stabilite de MStM in colaborare cu Ministerul Propagandeipentru lunile octombrie, noiembrie i decembrie 1941 se axau pe: descriereasucceselor romano-aliate; rolul mareplului Ion Antonescu in pregatireaoperatiunilor de räzboi pentru infaptuirea drepturilor §i aspiratiilor nationale;convingerea opiniei publice cd rezultatele razboiului sunt definitive; punerea inevidenta a faptelor de arme a armatelor romane; acte individuale de eroism aleofiterilor i soldatilor romani §i aliati; evidentierea faptelor de eroism, resemnareain suferinta; lipsa marfurilor de prima necesitate era cauzata de razboi, dar situatianu va dura la nesfar§it; victoria care se prefigura asigura Romaniei nu numaireintregirea hotarelor ci i posibilitati de afirmare economica, politica, culturala;ilustrarea exemplelor de rabdare §i eroism a celor supu§i stapanirii sovietice;

12 Ibidem, f. 4-5.

i

0

www.dacoromanica.ro

9 Armata ipropaganda (22 iunie 1941 decembrie 1942) 121

combaterea ideilor i actiunilor de propaganda straine; lamurirea populatiei asuprastirilor false si alarmiste; organizarea de manifestatii nationale; stimularea si

sprijinirea initiativelor locale de refacere a distrugerilor provocate de razboiI3.In decembrie 1941 Sectia.Propaganda raporta cd in Basarabia se continua

operatiunea de clasare a materialului comunist de propaganda. Acesta fusese stransde agentii misionari si urma sä fie studiat de catre o comisie formatä din delegati aiMinisterului Propagandei i ai Ministerului Culturii. In total, se adunase o cantitateimpresionanta: opt vagoane.

Efectele propagandei in primele luni de razboi nu sunt insa cele scontate. 0serie de factori au determinat obtinerea unor rezultate slabe: dezinteresul preseicentrale fata de problemele acestor provincii, lipsa materialului propagandistic, lacare se adauga si influenta propagandei comuniste: Populatia din provinciilerealipite, dupa ce a fost bombardata timp de un an de zile cu imensitatea literaturiisovietice i bolsevice, are nevoie de raspunsuri la multe intrebäri ce pun, care artrebui sa fie date prin materialele de propaganda romaneasca, deoarece presaromaneasca, urmdrind interesele ei profesionale, nu se ocupa intr-o necesara masuracu chestiuni de propaganda pur romaneasca in provinciile realipite"I4.

Greutatile intampinate erau in general legate de lipsa mijloacelor detransport, a echipamentului necesar pentru perioada iernii, de neplata la timp asalariilor. Se aprecia ca propaganda orala era destul de eficienta, dar ea trebuiacompletata cu ziare romanesti difuzate in cercuri cat mai largi atat la orase, cat si lasate. Rezolutia lui Ion Antonescu pe marginea darii de seamã a activitatii echipelortrimise in Basarabia a fost deosebit de fermä: Departamentul care a organizatactiunea trebuie sa o ducd la bun sfarsit. Este clasic romanesc sa incepem un lucrufara a-I organiza pentru a-i da putinta sä functioneze pentru a-si atinge scopulurmarit. Risipa de idei, bani, energie frã folos"I5.

In structurile Sectiei Propaganda intra un personal specializat pentruactivitati de o asemenea anvergura. Sectia avea In subordinea sa mai multe birouri:Biroul 1 Educatie, propaganda F,;i contrapropaganda in armata; Biroul 2 Presacenzura; Biroul 3 Educatie, propaganda si contrapropaganda prin foto, cinema simegafoane; Biroul 4 Studii i documentare; Biroul 5 Colaborare cu serviciile depropaganda ale armatelor aliate; Biroul 6 Propaganda si contrapropaganda lainamic; Biroul 7, cu mai multe atributii insarcinari speciale: propaganda sicontrapropaganda in fabrici i intreprinderi industriale; desfasurarea de activitatisimilare in randul populatiei civile; organizarea serviciilor de propaganda prinmisionari. Ultimul serviciu al sectiei era Adjuntantura Registratura.

Dificultatile materiale sunt cele care ingreunau activitatea sectiei. La 24iunie 1941 se raporta Marelui Cartier General ca, la acea data, nu exista in dotarecleat o camioneta i, prin urmare, propaganda fara mijloace" era practic imposibil

13 Ibidem, f. 9.14 Ibidem, f. 22.15 Ibidem, dosar 88, f. 10.

si

www.dacoromanica.ro

1 22 Mioara Anton 10

de realizat16. Solutia cea mai la indemând era rechizitionarea automobilelor de lapopulatia civild, in special de la cea evreiascd, mdsurd care a creat insd nemultumiri.

La 21 noiembrie 1941 Sectia Propaganda raporta aceeasi situatie dificild,activitatea plutonului de propaganda de pe front, a celor doud centre de la Chisindusi CernAuti si a detasamentului existent la Odessa find mult ingreunatd de lipsamijloacelor de deplasare. Pentru nevoile interne, se aprecia cä plutonul depropaganda din zona interioard are nevoie de cel putin un autoturism i treimotociclete pentru deplaskile zilnice la Ministerul Propagandei, redactiile ziarelordin Capita la, spitalele cu raniti, Societatea de Radiodifuziune, laboratoarele cinemasi foto si, nu in ultimul rand, la aeroport pentru preluarea materialului trimis de pefront. Pentru o bund informare, seful serviciului avea obligatia de a tine permanentlegatura cu toate institutiile abilitate pentru organizarea propagandei: PresedintiaConsiliului de Ministri, Directia Cinematografica din Ministerul Propagandei,MStM Sectia II-a, Ministerul de Interne, Directia Genera ld a Politiei. Propagandadestinatd frontului intra in atributiile plutoanelor de propaganda special constituitein acest scop.

Cea mai amplA activitate a desrdsurat Plutonul 4 Propaganda, in a caruisubordine intrau mai multe echipe: echipa de administratie formatd din interpret,subofiter adjuntanturd, secretar dactilograf, curier, motociclist, om de serviciu;echipa reporteri presd ziarist reporter-sef echipd, ziarist-reporter; echipa misionaripropagandisti misionar propagandist-sef echipd, misionar propagandist; echipafoto-cinema seful echipei, fotograf reporter (mai multi fotografi laboranti,operatori cinema, asistenti sofer, motociclisti, curieri filme); echipa cinemadifuzare, sef-echipd, masind cinematograf, operator proectionist, sofer =sinkechipa de teatru, sef-echipd, regizor teatru, regizor muzicd, cântaret, recuziter, sofer;echipa pictori desenatori, sef echipd, pictor decorator17.

Deosebit de interesante sunt informatiile care se regdsesc in raportul deactivitate al Plutonului, din 16 iunie 1942. Limitele cuprindeau intervalul de timpdintre debutul rdzboiului si cucerirea Odessei. La capitolul Activitatea pe front" seardta cã grupele de agenti misionari au actionat inainte de inceperea rdzboiului cuscopul de a combate miscarea comunista si propaganda sovieticd in regiunile aflatede-a lungul frontierei româno-sovietice. Ele au urmat apoi plutoanele depropaganda ale Marilor Unitati, avand misiunea de a Idmuri populatia si de adepista agentii sovietici. Ajuns la Odessa, plutonul a organizat propagandaradiofonicd destinata trupelor sovietice. Convingerea/linistirea populatiei locale aramas in sarcina plutonului: Tendinta noastrd a fost sã ardtdm populatiei cA suntemeliberatorii lor cu care ei trebuie sd colaboreze si in care ei trebuie sä se increadd"18.

Pentru indeplinirea acestui important obiectiv s-au urmdrit mai multedirectii: organizarea unui serviciu de propaganda prin recrutarea localnicilor;

16 Arhivele Militare Române, fond Microfilme, rola P II 12.743, cadrele 9-10.17 Ibidem, cadrele 142-142.IS ANIC, fond Presedentia Consiliului de Mini stri Cabinetul Militar al Maresalului Ion Antonescu,dosar 88, f. 85.

www.dacoromanica.ro

11 Armata ci propaganda (22 iunie 1941 decembrie 1942) 123

organizarea propagandei anticomuniste si antisovietice si incercarea de a obtineincrederea populatiei locale; organizarea serviciului de informatie sicontrainformatie pentru combaterea si paralizarea activitatii inamice: In primulrand, am luat contact cu toate elementele din sanul populatiei, din diferite categoriisociale, cunoscute ca dusmane regimului, organizand echipe de agenti misionari cuajutorul carora am pornit o actiune de propaganda antisovietica si anticomunista,trimitandu-i in diferite cartiere ale orasului pentru a raspandi literatura noastra depropaganda si de a ridica moralul populatiei. In acelasi timp, am cerut acestor agentide a culege informatii asupra starii de spirit a populatiei si actiunii elementelordusmane, spioni, partizani, propagandisti comunisti, jidani etc. rAniai in oras pentruactiuni antiromanesti"I9. Numarul celor recrutati se ridica la 362. Singurul beneficiua fost acordarea unei ratii de piine de care primaria Odessa si de catreComandamentul Militar.

0 alta realizare a plutonului a fost organizarea unui serviciu de radio-amplificare necesar pentru 6.000 de difuzoare casnice si 55 de megafoane de stradd.

Activitatea s-a desfasurat cu ajutorul a 14 functionari, 11 artisti dramatici,cloud orchestre formate din 42 de muzicanti, la care se adauga personalul tehnicnecesar: Acest serviciu ne-a servit foarte mult deoarece am putut face propagandadirectä prin difuzare de stiri de pe front, care au servit la combaterea zvonuriloralarmiste, raspandite de agentii sovietici, prin articole, conferinte si lectiianticomuniste si antisovietice si prin stiri asupra organizarii statului roman, pentrupopularizarea tarii noastre si apropierea populatiei cave noi"20 .

Pe langa organizarea de expozitii fotografice si raspandirea materialuluiromanesc de propaganda brosuri, arise, calendare plutonul s-a implicat si inaparitia primului ziar romanesc la Odessa, Glasul Nistrului", precum si indeschiderea unor cinematogafe ca Doina", Axa",Dacia", unde spectacoleleerau gratuite: Am organizat societatea pictorilor din Odessa cerandu-le sa executeportretele familiei regale, a conducatorului Romaniei si a conducatorilor Axei, careportrete au fot plasate in tot oras,u1". Toata aceasta desrasurare impresionanta deforte a avut ca rezultat crearea unei sincere atmosfere de cordialitate si intelegereintre romani si localnici. Datorita actiunii noastre am putut schimba atitudineapopulatiei fata de Romania care inainte era favorabila germanilor, iar acum este departea noastra"21.

Dar, rezultatele atat de promitatoare la inceput, au fost treptat umbrite deneintelegerile ivite intre conducerea plutonului si Directia Propagandei aGuvernämantului Transnistriei. Militarii acuzau autoritatile civile de sabotarea cubuna-stiinta a rezultatelor obtinute printr-o serie de masuri abuzive, care au dus lacaderea retelelor de agenti misionari, activitatea de informare fiind in acest cazparalizata. Aparent, organismele propagandei civile si militare existau, dar ele numai activau. Din momentul plecarii plutonului de la Odessa, eveniment survenit la

19 Ibidem, f. 86.2° Ibidem.21 Ibidem, f. 89.

www.dacoromanica.ro

124 Mioara Anton 12

23 aprilie 1943, campaniile lämuritoare au incetat. Raportul zugrävea o stare delucruri alarmantd: Domnii directori de la Tiraspol se ocupA atunci cand yin laOdessa numai cu comert si certuri personale. Unii dintre functionarii civili aipropagandei aflati la Odessa in loc sä atraga populatia civilA de partea noastrd, prinpurtarea lor nechibzuitA i uneori brutald atatA populatia contra Romaniei. Dinaceastä cauzd atat la oras, cat si la sate domneste o stare foarte periculoasä delucruri. Agentii sovietici i elementele dusmane activeazd in voie, iar populatianeavand de la eine afla adevdrul (IA crezare acestor propagandisti si este intr-o starede mare ingrijorare. La sate, nu patrunde nici un material de propaganda 5i niciziarele care se scot la Odessa. De multe ori, ziarul «Glasul Nistrului» este restituitde cdtre prefecturile de judet pe motiv cA lipsesc mijloacele de transport. Pe de altàparte, felul cum intelege propaganda civild de a scrie acek ziar nu corespunde delocscopului nostru".22

Starea de lucruri gravA era dublatä de activitatea agentilor germani, careincercau sA-i convingk pe locuitorii Odessei de incapacitatea romanilor de aorganiza administratia. In actiunea lor germanii se sprijineau pe segmentul foarteputernic al ucrainenilor, care doreau sA creeze, dupd terminarea rdzboiuluiredesenarea granitelor, o UcrainA mare 5i independenta. In astfel de conditii,administratia romaneascd pärea lipsita de orice sanse de a-5i impune autoritateacontrolul.

Pentru redresarea situatiei, conducerea plutonului sugera reorganizareapropagandei de care cadre ale armatei: In acelasi timp, se impune coordonareaactiunilor propagandistice civile cu actiunea propagandei militare, astfel ca militariisa coordoneze activitatea organebor civile, dat find situatia specified aTransnistriei"23.

In darea de seamd asupra activitatii in prima lund a rdzboiului, Biroul 5Tehnic (altd structurd MStM insArcinatd cu probleme de propaganda) îi evaluarezultatele in functie de modul in care au activat subbirourile aflate in subordinea sa

radio, foto, cinema, pictori desenatori, difuzare. Subbiroul radio avea misiunea dea asigura dotarea unitAtilor militare cu aparate radio, metoda de procurare findaceeasi ca 5i in cazul automobilelor: rechizitionarea de la populatia evreiascd. Seraporta cd, OM la 22 august 1941, au fost procurate 1.073 de aparate care au fostdistribuite unitatilor armatei batalioane, divizioane, scoli militare 5i centre deinstructie sau de recrutare, depozite de munitii, arsenale, fabrici de materiale derdzboi. Starea lor nu era foarte bund, motiv pentru care unele nu puteau fi utilizate.

Pentru a stopa curiozitatea locuitorilor din tinuturile eliberate se recomandaca in fiecare sat din Basarabia 5i Bucovina de Nord, precum 5i in satele romanestitransnistrene sa se instaleze ate un aparat de radio cu un difuzor suplimentar laprimArie sau scoa1d"24. Ca masurà de siguranta aparatele erau prevAzute cu Ufldispozitiv de blocare, pentru a se audia numai posturile de radio romanesti. La

22 Ibidem, f. 90.Ibidem, f. 93.

24 Arhivele Militare Romane, fond Microfilme, rola P II 1.273, cadrul 420.

si

www.dacoromanica.ro

13 Armata si propaganda (22 iunie 1941 decembrie 1942) 125

capitolul greutati intimpinate" se acuza lipsa de pregdtire tehnicd a reporterilorrecrutati i trim4i in pripa pe front, precum i lipsa unei aparaturi adecvate, fapt cedus la realizarea unor reportaje slabe. De asemenea, era acuzatd lipsa de intelegerea utilitatii propagandei", cu care reporterii se confruntau la diferite unitati undeactivau. Si din nou, lipsa de fonduri: Cu ceea ce am avut la dispozitie, s-a realizatmaximum posibil de propaganda prin fotografii in presa, reviste, vitrine, albume intara i strainatate"25.

Activitatea biroului cinema era ingreunatd din acelea§i motive: Atatpersonalul cat §i aparatura sunt insuficiente cantitativ pentru necesitätile enorme aleunei actiuni in caz de rdzboi"26. Pentru perioada in care a fost realizata nota deactivitate existau pentru nevoile frontului §i pentru zona interioard doar optoperatori de filmare.

in primele cloud luni de rAzboi se raporta realizarea urniatoarelorReizboiul nostru sfant; Ostasi treceti Prutul (cu imagini generalul Ion Antonescu

Statul Major la biserici din Moldova; vitrine din Bucureti; copii evacuati;efectele bombardamentului sovietic la Bucureti §i la Constanta; hidroaviatie inmisiune; prizonieri sovietici de pe vasul Moskva"; prizonieri sovietici de pe front;conducdtorii tdrilor care lupta impotriva bo4evismului; scene de la uncomandament romano-german; atac la Sculeni; trecerea cu bacul; avioane pestePrut); Desrobirea Bucovinei (inaintdri de trupe in Bucovina; avioane distruse;ocuparea Unghenilor §i Sculenilor de trupele romane; inspectia generalului IonAntonescu pe front); Desrobirea Basarabiei; Trupele romeine dincolo de Nistru.Streipungerea liniei Stalin". Activitatea cinematograficA era apreciatd ca mult rnaieficientd pentru zona interioard, unde dificultatile de deplasare nu erau atat de marica pe front.

Starea de spirit a armatei, trupd §i ofiteri, era atent supravegheata prinnumeroase inspectii realizate de mare§a1u1 Antonescu sau de alte personalitatimilitare. 0 astfel de misiune a avut i Ion Gheorghe, atapt militar la Berlin, carevizitat frontul de est intre 28 iulie 4 august 1941. Impresiile au fost adunate intr-un Raport special privitor la vizitarea Frontului de Est. Impresii si rellectiuni. Seardta sceptic in privinta duratei rdzboiului. Dumanul cel mai mare al trupelor aliateera, in opinia lui, calitatea proastd a drumurilor rusqti, care facea imposibiladeplasarea armamentului: Nori de praffra sfar0 ineaca intr-o bezna de nepatrunsdrumurile sovietice, presdrate cu gropi de un metru adincime. (...) CAnd ploud,praful acestor drumuri, wzat pand la o jumatate de metru, se transformd intr-omare de noroaie din care nu se mai poate iei. Insu§i robustele ma§ini de razboigermane nu pot rezista pe aceste drumuri; proba sunt miile de ma4ini stricatearuncate pretutindeni in pnturile acestor drumuri, parasite acolo definitiv"27.Observator atent al realitatii frontului, Ion Gheorghe atrAgea atentia asupainverpndrii cu care sovieticii Ii aparau pozitiile §i caracterului de razboi total pe

25 Ibidem, cadrul 423.26 Ibidem, cadrul 425.27 Ibidem, rola P II 1.824, cadrele 10-11.

Mine:

www.dacoromanica.ro

126 Mioara Anton 14

care ace§tia II imprimau luptelor. RAzboiul-fulger parea sa-§i epuizeze fortele in fataunei astfel de tactici: Lupta unitatilor ruse§ti a fost pretutindeni foarte darza.Soldatul s-a batut bine §i conducerea a §tiut sa-1 tina in majoritatea cazurilor inmina. Ru§ii au avut pierderi colosale, dar acesta este pretul platit voit in maremasura de ei pentru hotararea de a duce un rAzboi total. Organizarea unui astfel derdzboi cere timp, acest timp a trebuit ca§tigat in cat mai mare mdsurd chiar fatA deextraordinara putere de izbire §i patrundere a fortelor germane"28.

Concluziile lui Ion Gheorghe nu par sa impArta§easca entuziasmul §iincrederea germana intr-o lupta de scurta durata. Atragea atentia cd succeselegermane aveau mai mult un carater zonal, importanta find obtinerea unor victoriisigure pe zone mai intinse. Observatiile ata§atului militar roman erau confirmate §ide numeroase buletine §i note informative care descriau modul in care ru§iiintelegeau sa poarte propriul razboi. Un buletin informativ din 4 iulie 1941 informaca la apropierea trupelor romane, soldatii ru§i tidied mainile in sus in semn cd sepredau. Cand unitatile noastre ajung la circa 100-200 m, ru§ii deschid foc puternicde arme automate"29. Tot aici se preciza ca prizonierii ru§i erau instruiti de catreinstructorii politici ca in situatii disperate sa se sinucida, deoarece tratamentulaplicat de romani intrecea orice imaginatie.

Interesant pentru starea de spirit in armata este un raport emis de Sectia aII-a Informatii in urma unei inspectii realizata la sfar§itul lui 1941 §i care avea caobiectiv testarca trupelor incadrate la Armata a III-a, Corpul 2 Armata, Corpul 6Armata, Corpul Vinatori de Munte, Corpul de Cavalerie. Cu acest prilej au fostverificate hrana trupei §i a animalelor, cazarea soldatilor, spitalizarea ranitilor,starea igienica §i morala a trupei §i a ofiterilor, verificarea echipamentelui de iarnd,raporturile dintre autoritati §i populatia locala, precum §i relatiile cucomandamentele germane. Itinerariul comisiei a insumat 4.000 de km dusintors.Concluziile nu erau imbucurätoare. Chiar dacd se afirma ca starea morala este bunkse preciza ca o data cu incetarea operatiilor, lipsa indelungata din tara, precum §idiferitele §tiri primite de la familie sunt elemente care pot influenta nefavorabilmoralul trupei'°.

Situatia nu era mai buna nici pentru corpul ofiterilor. Scumpirea excesiva,cumulata cu o inflatie galopanta, absenta indelungata din tara, corespondentadefectuoasa, lipsa echipamentului de iarna §i a articolelor de prima necesitate pentruintretinerea igienei creau stari de iritare §i de nemultumire. Ele erau accentuate §i deobligativitatea de a contribui la plata imprumutului reintregirii, masura fiindconsiderata abuziva, deoarece ei i§i aduceau deja contributia la refacerea tarii prinprezenta pe front. Pentru remedierea situatiei se sugera trimiterea din tara a cat maimulte decoratii ca recompensd pentru actele de eroism, imbundtatirea stocurilor desapun, zahdr, ceai, petrol pentru iluminat §i dezinsectie, carti po§tale pentrucorespondentA.

28 Ibidem, cadrul 16.2° Ibidem, rola P II 1.823, cadrele 673-674.38 Ibidem, rola P II 1.823, cadrul 455.

www.dacoromanica.ro

15 Armata fi propaganda (22 iunie 1941 decembrie 1942) 127

Sentimentul uitarii §i al abandonului a pus repede stapanire pe cei de pefront. De aceea se propunea ca ofiterii §i subofiterii sa fie scutiti de plataimprumutului reintregirii, echipamentul de iarna sa fie acordat gratuit, iar ca masurade redresare morala, trimiterea de echipe cinematografice utilate" cu filme cusubiect istoric, dar §i cu jurnale informative. Pentru o mai build informare a celor depe front, se cerea normalizarea difuzarii gazetelor specifice frontului Sentinela" §iOsta§u1". Lipsa materialului informativ este tot mai mult reclamata pentru aceastaperioada. Nesiguranta §i teama i§i faceau simtite prezenta.

La 2 februarie 1942, generalul Pantazi, ministrul Apararii Nationale, emiteao directiva pentru educatia in armata prin imagini fotografii, cinematograf. Lapunctul 1, se preciza ca una dintre atributiile Sectiei Propaganda era de aconfectiona fotografii (format 30/40, dar §i mai mari) cu subiecte educativenational-patriotice, osta§e§ti, eroice: originea poporului roman, formarea statelorromane§ti, razboaiele marilor domnitori (Mircea, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul),razboiul de independenta, razboiul pentru intregire i razboiul sfant. Materialeleurmau a fi distribuite, pentru inceput, la §colile de ofiteri §i de subofiteri, centrele deinstructie i liceele militare. Prin aceea§i directiva, Sectia Propaganda urma saorganizeze un serviciu foto-cinema, destinat numai nevoilor armatei. Dotarea urmaA.' se realizeze cu materialul capturat la Odessa. Serviciului ii erau prevazute cloudsectiuni, una de productie (filme de instructie, educative, national-patriotice), iaralta de difuzare. In finalul ordinului se stabilea: In viitor armata va trebui sä seocupe de educatia national-patriotica, ostd§easca §i eroica nu numai pentru osta§iide sub arme, ci §i pentru tineret §i armata de la vatra. Aceasta opera educativarevine Marelui Stat Major Sectia Propaganda §i se va aplica dupa un plan delucru, folosindu-se ca mijloace: fotografia, cinematograful, literatura specialaeditata de Marele Stat Major Sectia Propaganda"31.

Pe proiectul documentului, generalul Steflea a adaugat: SA' terrninam cupromisiunile §i sa trecem la realizari. Sa se inceapa, urgent, redactarea browrilor depropaganda stabilite cu §eful Sectiei Propaganda. Daca Ministerul Instructiunii nuincepe redactarea conferintelor pentru preoti §i invatatori, ele vor fi redactate tot deSectia Propaganda"32.

Militarii au inteles Ca singura solutie pentru a rezista cat mai mult intr-unteritoriu ocupat era atragerea simpatiei localnicilor. Armata avea posibilitai i

mijloace de convingere, dar dincolo de ostilitatea spatiului ocupat se lovea §i de oadminstratie dezordonata §i incapabila sa guverneze.

Sfar§itul lui 1942 §i inceputul lui 1943 a adus modificari importante inevolutia operatiunilor militare. Fortele aliate romano-germane sunt nevoite sa seretragd §i sa se replieze. Controlul asupra informatiei se accentueaza. Activitatea depropaganda este reevaluata. Se preciza CA, dacd propaganda bol§evica pe front puteafi neutralizata, cea desfa§urata in tara de puterile straine trebuia combatuta prin

31 Ibidem, rola P II 12 743, cadrele 439-441.32 Ibidem.

--

www.dacoromanica.ro

128 Mioara Anton 16

mäsuri speciale, deoarece se constatä cd multi dintre osta§ii care se duc inconcediu, se intorc pe front cu mai putind ardoare i convingere pentru a continualupta noasträ in rdsarit"33.

Biroul 2 informa, in noiembrie 1942, cd numArul celor care erau tot maimult convin§i de netemeinicia luptei in RAsdrit se afla in continua cre§tere.Broprile, conferintele, ziarele nu mai convingeau. Nu de putine ori cei care lucraucu materialele de propaganda' acuzau caracterul mult prea sofisticat al acestora,soldatii nefiind preocupati sd le cunoascd §i cu atAt mai mult sa le inteleagacontinutul. Momentele de repaos puteau fi folosite pentru alte activitAti domestice.Observatiile erau intemeiate. Cea mai mare parte a soldatilor provenea din mediulrural, iar cititul nu intra in preocuparile bor. Se insista foarte mult 0, se imprime uncaracter popular tuturor tipAriturilor. .

ScAderea dorintei de a lupta a celor care se intorceau pe front avea camotivatie, potrivit unor rapoarte ale SSI, douA cauze: propaganda britanicA, multmai credibild §i mai putin agresivä, ceea ce-i sporea credibilitatea; propagandasovieticA, care prin manifeste sau emisiuni radiofonice indemna la dezertare. Pentrual:di-area intereselor superioare de stat se solicita interventia MinisteruluiPropagandei Nationale in combaterea propagandei du§mane §i pentru convingereamarelui public de dreptatea cauzei §i de necesitatea continudrii rdzboiului in Rasdritprin articole scurte publicate in marile ziare, repetate zi de zi", afie sugestiveamplasate pe marile artere §i in mijloacele de transport in comun, indemnuriingenioase" in cinematografe, predici in biserici, conferinte prin care sa. se arate cArqii erau du§manii de veacuri ai neamului34.

In acest sens, Biroul Adjuntanturii a inaintat, in decembrie 1942, noipropuneri pentru controlul mai strict asupra mijloacelor informationale. MStM adispus mdsuri foarte aspre fald de cei care comiteau indiscretii. Pentru oraw sepropunea bruierea posturilor de radio occidentale, chiar dacA acestea emiteau inlimba romdnd. Intelectualii, in special literatii, trebuia sdli punA condeiul in slujbaneamului §i sa zugraveascA la radio, in ziare sau in reviste realitatile sovietice.Pentru sate se recomanda eleborarea unor materiale lamuritoare asupra pericoluluicomunist, suplinite cu expoziitii de localitdti sovietice distruse, holde arse, sAteniuci§i, hambare in mina'. Pentru a fi mai convingatoare, panourile erau insotite detexte ca: Ce mai rdindne pe urma rdzboiului; luptarn sA-1 tinem cat mai departe devetrele noastre".35

Configuratia cartilor potale era modificatd, coroana tarii find inlocuitA cunoua hartd in care se regAseau teritoriile de la Nistru pând la Bug, cu un mic textexplicativ in care se mentiona cA rdzboiul sfânt a avut drept scop eliberarea tuturorteritoriilor ocupate de români. Aceste imagini trebuiau reproduse in toate ziarele §irevistele. Celor care proveneau din mediul rural li se promitea o data' cu primirea

33ANIC, fond Presedentia Consiliului de Ministri Cabinetul Militar al Maresalului Ion Antonescu,dosar 124/1943, f. 25.34 Ibidem, f. 21.35 Ibidem, f. 123.

www.dacoromanica.ro

17 Armata propaganda (22 iunie 1941 decembrie 1942) 1 29

brevetului Virtutea Militard" acordarea intre 10-15 pogoane de pamânt inBasarabia: Aceastd diploma dd siguranta si stimuleazd si nu creazd diferente intreofiterii decorati cu «Mihai Viteazul» i cei decorati cu «Virtutea Militard»"36.

Pentru stoparea scurgerii de informatii de pe front a fost emis un ordin la 6octombrie 1941, prin care se atragea atentia rdnitilor, curierilor, delegatilor sd nuofere nici un fel de amanunte asupra teatrelor de operatii, iar personalului dinspitale i se ordona sd-si infrineze curiozitatea", abaterea find sanctionata cuinchisoare de la o lurid la doi ani si 20.000 de lei amendd37. Astfel de ordine au fostdate pe tot parcursul perioadei de rdzboi, cei gdsiti vinovati find acuzati de trädareaintereselor nationale i trimii spre judecatd in fata Curtii Martiale. In decembrie1942 Sectia a H-a Informatii ardta cd militarii care vin de pe front, istorisesc infamilie, cunoscutilor i necunoscutilor, informatii in legaturd cu mersul operatiilormilitare i cu armata, exagereazd faptele, le denatureazd si le generalizeazd in modinconstient. Alti militari dau atentie zvonurilor si soaptelor pe care agentii, dusmaniitdrii noastre, stiu sã le strecoare cu dibdcie in urechile lor i fard sd le supundjudecdtii, le iau drept bune i le transmit mai departe, de cele mai multe ori sub oforma exageratd"38.

Lipsa de discretie ducea, potrivit raportului, la scurgerea de informatii careapoi ar fi fost utilizate de inamic, pentru demoralizarea populatiei i slabirea unitatiirindurilor annatei. MStM a interzis militarilor de once grad sd vorbeascd in familie,cu prietenii, cunoscutii sau necunoscutii, chestiunile legate de armatd sau de mersuloperatiilor. In numele apárdrii intereselor nationale se interzicea de asemeneardspfindirea zvonurilor.

In conditiile in care presa si comunicatele oficiale ofereau informatiiinsuficiente, soldatii sositi in tard in permisii sau concedii reprezentau sursa cea maisigurd de informare, dar si de rdspiindire a zvonurilor alarmiste. Pentru a testa stareade spirit a celor veniti de pe front, Ministerul de Interne, la propunerea Marelui StatMajor, a pregdtit agenti pe care i-a plasat in punctele special amenajate pentruodihna soldatilor. Intr-o notd a SSI din 18 ianuarie 1943 se arata Ca militarii careyin de pe front datorità faptului cd nu sunt perchezitionati aduc familiilorcamarazilor lor din tard scrisori in care se destainuiese lucruri i fapte petrecuteacolo si care sunt, apoi, difuzate in marea masa a populatiei. La aceste tiri, spiritulinventiv al cetäteanului adauga elemente care constituie argumentul convorbirilorcotidiene, creind astfel o stare de spirit favorabild propagandei democrate"39.

Pentru a stopa scurgerea de informatii, Radu Davidescu, seful CabinetuluiMilitar al Maresalului, propunea ca in toate cdminele militare sd se afisezeinstructiuni pentru soldatii veniti de pe front: La Bucuresti si in alte centre, pe unde

Ibidem, f. 124." Arhivele Militare Romane, fond Microlilme, rola P II 12.743, cadrul 103.38 ANIC, fond Presedentia Consiliului de Ministri Cabinetul Militar al Maresaltdui Ion Antonescu,dosar 129/1943, f. 14.39 Ibidem, f. 17.

.yi

si

www.dacoromanica.ro

130 Mioara Anton 18

sunt in trecere ostasi care yin de pe front, este bine sã li se dea lärnuriri prin viugrai, publicatii i chiar scurte filme de propaganda nationalk jurnale de rdzboi"40.

SSI a inaintat MStM informatiile culese de agentii trimii sA supraveghezelocurile de cazare. La 16 decembrie 1942 un raport al SSI relata una dintrenumeroasele discutii despre problemele frontului: (...) Un ostas din Regimentul 26Infanterie care venea din jurul Stalingradului, find usor ränit in luptele din 16noiembrie, spunea cd la atacul Stalingradului au luat parte Corpul 5 si 6 Armatd,care au fost in intregime decimate. Mai spunea cA rusii au avut aici 1.000 de tancuricdutand a impiedica inaintarea romano-germank care tindea sà cucereascdStalingradul. Ostasul a adaugat cd spitalul roman de campanie a fost incendiat decdtre populatia localä, toti ranitii aflatori in el, arzand. Ostasul se mai plangea detratamentul la care sunt supusi prizonierii romani care cad la rusi. Din cauzabarbariilor comise de rusi, ostasii romani sunt demoralizati j, atunci and cadprizonieri, se sinucid"41.

Informatiile furnizate nu erau departe de adevar. Sectia a II-a a Armatei aIII-a raporta in februarie 1943 ca starea morald a trupei nu era foarte burl din cauzainfrangerilor repetate, a fortei de lovire a sovieticilor si a promisiunilor acestora cAvor respecta drepturile prizonierilor, lipsei de echipament, precum i lipsei uneilegaturi stranse intre ofiteri i soldati. Era acuzat totalul dezinteres al ofiterilor fatAde trupd, ceea ce, potrivit raportului, asigura succesul propagandei sovietice.Situatiile dificile nu erau recunoscute de comandatii unitatilor la care se semnalauneregulile, totul find rezumat la 0 simplA probleina de imagine. Seetia a II-a maigasea un motiv pentru care propaganda era ineficientA: caracterul prea savant albrosurilor anincate cu toatA generozitatea pe front. Acuzatia era respinsA. PotrivitMStM, era firesc ca ele sd se adreseze doar ofiterilor si nu soldatilor. Mare partedintre ultimii nu stiau sd citeascd, revenind ofiterilor sarcina de a explica temeleprezentate in materialele propagandistice.

Receptionarea posturilor de radio britanice a accentuat si mai multsentimentul de indoiald fat-a de viitorul operatiunilor militare. Opinia publica trebuiaconvinsa cd lupta alaturi de germani era o luptA pentru drepturile nationale. Criza,teama, suspiciunea, zvonurile defetiste ii gasesc originea, potrivit comunicateloroficiale, in activitatea desfAsuratä de elementele comuniste evreiesti.

Maresalul Antonescu a intervenit si a ordonat intensificarea actiunilor delämurire a maselor si de combatere a stirilor tendetioase"42. Cabinetul militar alConducatorului Statului a elaborat in martie 1943 Instrucliunile pentru combatereapropagandei inamice lamurirea publicului (in special, muncitorii faranii),despre nevoia de a lupta pe frontul de Est, alaturi de germani contra bolpvicilor,scopul declarat find anihilarea propagandei inamice si convingerea opinie publiceinterne.

4° Ibidem, f. 2 1 .

41 Ibidem, dosar 124/1943, f. 60.42 Ibidem, f. 55.43 Ibidem, f. 2bis.

cisi

www.dacoromanica.ro

19 Armata i propaganda (22 iunie 1941 decembrie 1942) 131

Primul obiectiv era descoperirea si distrugerea organizatiilor subversive saua persoanelor izolate, care interesat/dezinteresat lansau zvonuri alarmiste saudefetiste, stiri false, sanctionarea mergand pana la aplicarea pedepsei capitale, eafiind justificata de conditiile create de razboi. Activitatea informativa se dubla princooptarea fostilor luptatori sau a elementelor nationaliste, de incredere, pentrusupravegherea si descoperirea suspectilor. Se interzicea cu desavirsire ascultareaposturilor de radio straine, in special a celor britanice: Propaganda inamicaincearca a propaga defetismul prin exploatarea urii contra ungurilor, lipsei desimpatie pentru germani, greutatile inerente razboiului si nepriceperea de masapopulatiei de a ne bate Oa la infrangerea armatei rusesti"44. Redresarea spiritualapresupunea o intensificare a campaniilor lamuritoare conduse, pentru sporireacredibilitätii, de fosti rezervisti, preoti, invatatori, in general intelectuali, folositi caformatori de opinie.

Maresalul Ion Antonescu sesiza existenta unei situatii ingrijoratoare: Seconstata cu tristete ca in Basarabia, rusii castiga mai mult intr-un an de zile, cleatnoi in aproape doi ani de zile. Daca rusii sunt cunoscuti ca buni propagandisti, noine dovedim inexistenti in multe regiuni"45. Pentru linistirea opiniei publice asupraviitorului operatiunilor se prevedea adoptarea metodei britanice de difuzare infiecare zi a unui comunicat sau a unui scurt comentariu cu un substrat binecamuflat de propaganda"46.

Totodata se luau masuri rnenite sd puna capat starii de huzur din Capitala:sa fie trimisi pe front toti cei care in mod regulat si-au «aranjat situatia» si stau ininterior (sub 36 ani trupa, sub 40 ani ofiterii de rezerva); sobrietate mai mare inlocaluri; taxe suplimentare pe lux"47.

Pentru a feri trupele nou trimise in Transnistria de contaminarea cu spirituldefetist s-a dispus reorganizarea activitatii de propaganda, direct implicate f indSectia Propaganda a MStM, Corpul 3 Armata si Servicul Militar de la Odessa. Inacest scop, s-au prevazut trei mari zone de actiune: zona nr. I cuprindea punctele detrecere in Transnistria dinspre est Nicolaev si Woznessensck , unde echipele demisionari propagandisti distribuiau materiale de propaganda si daruri din parteaGuvernamantului Transnistriei. Zona nr. 2 era prevazuta pentru interiorulTransnistriei, divizata la rfindul ei in trei regiuni corespunzatoare punctelor deconcentrare a trupelor aici agentii misionari urmau sa incurajeze si sa convingatrupele asupra iminentei victorii prin activitati educativ-patriotice, spectacole oferitede echipele de teatru si de cinematograf, programe de muzicale. Pentru siguranta,personalul trimis in zona era verificat inainte de organele de Siguranta. Efortulechipelor prezente deja in zona urma sa fie suplinit prin trimiterea din tara decaravane cinematografice, de noi echipe de teatru, precum si a corului armatei.Zona nr. 3 era prevazuta pentru regiunea Tighina, unde se organizase Centrul de

44 Ibidem.

45 Ibidem, f. 5.46 Ibidem.47 Ibidem.

www.dacoromanica.ro

132 Mioara Anton 20

deparazitare si Centrul Ostasilor Gard. Pentru acest punct se recomanda capropaganda sä aibd un caracter insinu ant, find distribuite doar materiale cu caracterinformativ.

Conditiile existente la sfarsitul anului 1942 au presupus nu numaireevaluarea operatiunilor militare, ci si a celor de propaganda. Efortul depus inacest sens de structurile armatei direct abilitate sd organizeze si sa sustinacampaniile propagandistice a fost impresionant. Meritoriu este faptul ca in ciudatuturor dificultAtilor prelungirea räzboiului, campania pe timp de iarnA, atacurilebandelor de partizani, lipsa de echipament Sectia Propaganda a reusit sA mentindridicat moralul celor aflati pe front.

Implicarea Romaniei in al doileatazboi mondial a presupus organizareaunor ample campanii propagandistice. In cadrul efortului general, o atentiedeosebitä a fost acordatA problemelor frontului. Organismele noastre abilitateMinisterul Apardrii, Ministerul Propagandei, Ministerul de Interne au incercat sAsustind, dar si sä rAspundA, provocarilor rAzboiului psihologic. Din momentul incare a devenit evident CA starea de neutralitate va inceta au fost elaborate si puse inaplicare planuri de pregAtire psihologica a teritoriilor ce urmau a fi redobandite. Inacelasi cadru a intrat si pregatirea rnoralA a celor trimisi direct in focul luptelor.Structuri speciale ale armatei, dacA este sa amintim numai Sectia Propaganda aMarelui Stat Major, au avut dificila misiunea de a mentine la cote cat mai ridicatemoralul trupelor. Cu toate greutAtile intampinate in special, fondurile insuficiente

pentru primii ani de rilzboi se aprecia cA activitatea de propaganda a avut o seriede rezultate considerate multumitoare de cdtre factorii de decizie. DificultAtile auapärut dupd dezastrul de la Stalingrad (decembrie 1942 februarie1943), andstrategiile fazboiului psihologic pentru armatd, si nu numai, au fost reevaluate,incercandu-se adaptarea la noile conditii.

ARMEE ET PROPAGANDE (22 JUIN 1941 DECEMBRE 1942)

Résumé

Allies ou ennemis, les "acteurs" de la Seconde Guerre Mondiale ont montréun grand inter& pour le facteur moral (éthique). Le Grand Commandement del'Armée Roumaine a institué un nombre de structures - Section de Propagande, leBureau des Missionnaires, l'Agence Secrete de Propagande et Contre-propagandedont la mission était de contrecarrer la propagande des adversaires, les Sovietiqueset les Anglo-Americains.

En parlant des premieres années de la Seconde Guerre Mondiale, lamémoire collective devra retenir l'effort impressionnant donne par les soldats et leGrand Commandement.

www.dacoromanica.ro

SCHIMBUL DE POPULATIE iN VIZIUNEA LUISABIN MANUILA

VIOREL ACHIM

Schimburile de populatie au devenit in ultima vreme un subiect de mareinteres in istoriografia europeand i nord-americand. Conflictele etnice din deceniultrecut din spatiul fostei Iugoslavii i din alte parti ale lumii au fost de naturà sastimuleze istoricii sä reia investigatia intr-un domeniu in care in primii ani de dupacel de-al doilea rdzboi mondial s-au publicat lucrdrile devenite clasice ale lui JosephB. Schechtman i Eugen M. Kulitscher1.

in perioada celui de-al doilea rdzboi mondial i in primii ani postbelicimilioane de oameni §i-au pArdsit tam in care s-au ndscut ca urmare a unor schimburide populatie convenite intre diferite state europene sau a unor a§a-numite repatrieri

adica. aducerea in tara de origine a unor grupuri etnice stabilite in alte pArti, uneoricu secole in urmd. Nu a fost vorba doar de etnicii germani din Rdsdrit a cArorrepatriere a fost inceputd de Reich in octombrie 1939, imediat dupd declan§areardzboiului, §i care acontinuat pe parcursul rdzboiului, dar §i dupd incetarea acestuia,acum ca urmare a deciziilor puterilor invingdtoare; acestea au luat in considerare inplanurile lor de reorganizare postbelicd. i curAtirea" tarilor est-europene de etniciigermani. $i alte populatii sau grupuri de populatie, din mai toate tArile din EuropaCentrald §i de Sud-Est, au cunoscut astfel de deplasdri la sfar§itul deceniului alpatrulea §i in deceniul al cincilea. Au avut loc schimburi de populatie intre Romania

Bulgaria, Ungaria §i Cehoslovacia, Ungaria i Iugoslavia, Po Ionia i U.R.S.S.,Cehoslovacia i U.R.S.S. Au avut loc repatrieri ale unor grupuri de populatie din§i/sau in Po Ionia, Germania, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia, Romania, Bulgaria,U.R.S.S. Drept consecintd, compozitia etnicd a multor tari a suferit atuncimodificdri importante2.

S-a practicat in acea perioadd in multe tan o politica de omogenizare etnicd.Omogenizarea etnicd era vazutd ca solutia cea mai durabild la disputele teritoriale

Joseph B. Schechtman, European Population Transfers, 1939-1945, New York, 1946; Eugen M.Kulitscher, Europe on the Move. War and Population Changes, 1917-1947, New York, 1948.2 Pentru schimburile i transferurile de populatie in Europa Centro-Orientala in perioada celui de-aldoilea razboi mondial §i anii imediat postbelici, alaturi de titlurile din nota 1, Gotthold Rhode, VOlkerauf dem Wege... Verschiebung der Bevolkerung in Ostdeutschland und in Osteuropa seit 1917, Kiel,1952; Hans Lemberg, Ethnische Sauberung": EM Mittel zur Losung von Nationalikitenproblern?, inAus Politik und Zeitgeschichte". Beilage zur Wochenzeitung Das Parlament", B 46/92, 6.11.1992,p. 27-38; Norman M. Naimark, Fires of Hatred: Ethnic Cleansing in Twentieth-Century Europe,Cambridge MA, 2001.

"Revista istorica", torn XIII, nr. 5 6, p. 133 150, 2002

-

si

www.dacoromanica.ro

134 Viorel Achim

dintre tdrile din aceastd parte a continentului, ca si la problemele minoritare dinaceste täri. Conferinta de pace de la Paris din 1919-1920 a consfintit pe plan juridicdesfiintarea imperiilor multinationale i crearea statelor nationale, pe baza dreptuluipopoarelor la autodeterminare si a principiilor enuntate de presedintele americanThomas Woodrow Wilson in ianuarie 1918. A fost, cu sigurantd, un triumf alprincipiului nationalitatii. Insä, data find distributia etniilor in aceastd parte aEuropei si, in unele cazuri, modului in care au fost fixate frontierele, milioane deoameni au rdmas in afara statelor lor nationale. Asa a apdrut problema minoritard intarile Europei Centrale si de Sud-Est. Istoria acestor rani in perioada interbelicã afost punctatd nu numai de incercarea de a se asigura un anumit regim de drepturipentru minoritati, de a le integra in noul stat si de a le castiga fidelitatea, ci si deconflicte interetnice, mdsuri si politici discriminatorii la adresa minoritätilor,proteste i petitii ale acestora la Liga Natiunilor, dezvoltarea unor miscAriiredentiste, pretentii de revizuire a frontierelor din partea tdrilor care aveauconationali peste granitd. Situatia minoritdtilor in aceste pi a devenit o problemdmajord la nivel european. Ea s-a agravat in deceniul al patrulea, cand Germanianazistd a sprijinit deschis statele revizioniste.

In aceste imprejurdri a castigat teren ideea credrii unor state cat maiomogene sub aspect etnic, ca o conditie a stabilitätii interne si a unor relatii normaleintre tarile din regiune. Rezolvarea" problemei minoritatilor era vdzutã fie prinmodificarea frontierelor mergandu-se mai departe cleat facuse Conferinta de laParis, in asa fel Inc& sä rezulte o mai riguroasd separare a diferitelor etnii , fie prinaducerea respectivelor minoritati in tara-mamd, prin intermediul repatrierilor si alschimburilor de populatie. Precedentul schimbului de populatie intre GreciaTurcia de la inceputul anilor '20 aprobat de Liga Natiunilor i consfintit prinTratatul de la Lausane din 30 ianuarie 1923, schimb considerat un mare succes, insensul cd a pus capdt conflictului dintre cele cloud tan era des invocat.

In anii celui de-al doilea razboi mondial ideea credrii unor state omogeneetnic a fost impdrasita de guvernele si in general de elita politica a tuturor tarilordin Europa centro-orientald, indiferent de optiunea ideologicd. Cum o demonstreazdinteresul care a existat in aceste tdri pentru omogenizarea etnica, precumamploarea miscdrilor fortate de populatie care s-au petrecut aici intre 1939 sisfarsitul anilor '40, purificarea etnicd a fost una dintre ideile dominante ale epocii.In cancelariile statelor din regiune (incepand cu Germania si continuand cucelelalte) sau in alte locuri unde se elabora politica statelor respective avem invedere in primul rand guvernele din exil (polon, cehoslovac, iugoslav) se cdutausolutii pentru realizarea omogenithitii etnice. La aceastd idee au subscriscancelariile puterilor occidentale. In planurile lor de reorganizare postbelicd aEuropei centro-orientale, Marea Britanie si Statele Unite ale Americii au consideratcd solutionarea problemelor etnice din regiune se poate face prin expulzdri

si

0

si

si

si

www.dacoromanica.ro

Schimbul de populatie In viziunea lui Sabin Manuild 135

schimburi de populatie. SchimbArile etnice petrecute aici in primii ani de dupdincheierea rdzboiului au stilt in legaturd cu planurile anglo-americane3.

In ce priveste politica de omogenizare etnicd i schimburile de populatie,Romania nu a fost o exceptie. Istoricii romani s-au preocupat prea putin de acestaspect, desi este evident cd omogenizarea etnicd a fost un domeniu al politiciiguvernului Antonescu. In materialele de epocd si chiar in discursurile (publice) aleliderilor romani (maresalul Ion Antonescu, Mihai Antonescu s.a.) se fac destulereferiri la aceastd problemd. Au existat unele realizari in domeniu, chiar dacd ele aufost departe de ceea ce s-a urmArit. in orice caz, Romania de dupd 1940 a castigatmai multd omogenitate etnicd, comparativ cu Romania Mare, nu numai ca oconsecintd a pierderilor teritoriale au fost pierdute teritorii unde pondereapopulatiilor minoritare era mare , ci i ca urmare a politicii de omogenizare etnicdpromovatd in timpul rdzboiului. Existd cateva aborddri ale politicii fata de (unele)minoritati etnice din Romania acelei perioade, uneori chiar si ale miscarilor depopulatie4. In general, insd, istoricii care s-au ocupat de aceste aspecte nu au sesizatfaptul cä mdsurile pe care guvernul Antonescu le-a luat fatd de diferitele minoritatis-au subordonat, direct sau indirect, ideii de purificare etnicA a tdrii. Istoriografiaromaneascd a fost preocupatd mai mult sä justifice politica fata de minoritAti dinRomania acelor ani, tonul predominant al acestor aborddri fund acela al perseculieica rdspuns la lipsa de loialitate a populatiilor minoritare fata de statul roman. Inaceste imprejurAri este explicabil de ce se stie Inca foarte putin despre planurile deomogenizare etnicd ce au existat atunci in Romania.

Principalul teoretician roman al politicii de omogenizare etnicd i, in acelasitimp, persoand implicatd direct in elaborarea acestei politici a fost Sabin Manuild.

Sabin Manuild (1894-1964) este cunoscut mai mult pentru activitatea sastiintificd. Manuild a fost un mare demograf. Studiile sale despre compozitia etnicaa Transilvaniei i perspectivele raporturilor etno-demografice in aceastd provinciesunt importante si exemplare ca metodd. El a sesizat tendinta de crestere a ponderiipopulatiei romanesti ca urmare a fertilitatii ei mai ridicate comparativ cuminoritätile etnice; precum i procesul de romanizare a oraselor care se produceaprin imigrAri in orase si in conditiile in care in hinterlandul rural elementulromanesc era preponderent. De asemenea, Manuild are contributii in domeniulmedicinei i igienei sociale. Manuild este considerat a fi organizatorul statisticiistiintifice in Romania. In ce priveste orientarea sa politica, Manuild a fost unapropiat al liderilor Partidului National-Tardnesc. Dupd 23 august 1944, la

3 Mai ales Alfred M. de Zayas, Nemesis at Potsdam. The Anglo-Americans and the Expulsion of theGermans, revised edition, Rockport ME, 1998.4 Cateva titluri: Dumitru $andru, Bucovina qi nordul Basarabiei in planurile iredentei ucrainene1940-1944, 'in Revista istoricr, t. VIII, 1997, nr. 3-4, p. 203-218; Viorel Achim, Tiganii dinRomdnia in timpul celui de-al doilea rázboi mondial, ibidem, nr. 1-2, p. 53-59; Dorin Bancos, Social$i national in politica guvernului Ion Antonescu, Bucuresti, 2000; Lya Benjamin, Prigoand firezistentá in istoria evreilor din Romdnia. 1940-1944. Studii, Bucuresti, 2001. Util este mai vechiulstudiu al lui Dimitrie Gherasim, Schimbul de populatii intre state, Bucuresti, 1943, care la p. 69 siurm. se ocupa de Romania.

3

www.dacoromanica.ro

136 Viorel Achim 4

propunerea lui Iuliu Maniu, Manuild a fost numit Subsecretar de Stat la PrqedintiaConsiliului de Mini§tri. Din 1948 el a trait in exil (in S.U.A.), unde §i-a continuatactivitatea §tiintifica §i politica. In ultimii ani au apdrut mai multe studii referitoarela viata §i activitatea lui Manuild5. Meritul cel mai mare in repunerea in circuitul§tiintific a valoroaselor contributii ale lui S. Manuilä il au doi cerceatori din Cluj,speciali§ti in demografia istoricd: Sorina Bolovan §i loan Bolovan. Ei au republicato parte din opera lui ManuilA din anii '30 '406.

Sabin Manuild nu a publicat lucrdri speciale pe problema omogenizdriietnice i a schimbului de populatie ca mijloc de realizare a acestei omogenizAri7, daraceste chestiuni sunt atinse in lucrdrile lui de demografie etnicd publicate dupd19408. Cele mai importante pentru acest domeniu sunt insd materialele elaborate deel i pästrate in arhive, indeosebi in fandul Sabin Manuild de la Arhivele Nationaleale Romaniei materiale la care vom face referire in acest studiu. Dintre acestemateriale unul a fost publicat de istoricii clujeni amintiti, in anexa unui studiuprivitor la contributia lui Manuila la demografia etnicd a Transilvaniei. E vorba deun memoriu, datat 15 octombrie 1941, pe care Manuild I-a adresat mare§alului IonAntonescu, conducdtorul Statului Roman9. Acest memoriu este de fapt un proiect deschimb de populatie cu tarile vecine. A fost cel dintai material de acest fel elaboratin Romania i primul publicat.

Sabin Manuild a avut un rol important in introducerea ideii schimbului depopulatie in mediile intelectuale de la noi §i, apoi, in vara anului 1940, pe agendaguvernului roman. El a sesizat progresul pe care il Intregistra in gandirea epociiideea schimbului de populatie ca mijloc de solutionare a conflictelor Intre state.Despre schimbul de populatie cu tarile vecine Manuild a scris Inca din 1929, in

5 Pentru viata si activitatea lui Sabin Manuilk indeosebi in domeniul demografiei, Sorina si loanBolovan, Introduction, in S. Manuila, Studies on the Historical Demography of Romania / Etudessur la demographie historique de la Roumanie, ed. Sorina and loan Bolovan, Cluj-Napoca, 1992, p.7-17; Sorina Bolovan, Sabin Manuila" 's Contribution to the Research of Urban Population ofRomania, in Transylvanian Review", t. I, 1992, nr. 1, P. 56-64; Louis Roman, Sabin Manuila et lademographie historique, ibidem, t. III, 1994, nr. I, p. 47-68; idem, Dernografia istoricci in opera luiSabin Manuila, in Sabin Manua& Istorie ci demograjle. Studii privind societatea romaneascer intresecolele XVIXX, coord. Sorina Bolovan, loan Bolovan, Cluj-Napoca, 1995, p. 26-40; VladimirTrebici, Dr. Sabin Manuila, organizatorul statisticii viintifice in Romania, ibidem, p. 7-25;Gheorghe Buzatu, Noi informatii privind viata V opera lui Sabin Manuild, ibidem, p. 41-55; SorinaBolovan, loan Bolovan, Problemele demografice ale Transilvaniei intre tiinfá i politica (19201945). Studiu de caz, In Transilvania intre medieval fi modern, coord. Camil Muresan, Cluj-Napoca, 1996, p. 119-131.6 indeosebi in S. Manuilk Studies on the Historical Demography.1 De fapt, in acel timp nu existau nici pe plan mondial publicatii pe aceasta temk dna facem abstractiede studiile de drept international privitoare la schimbul de populatie. Aici este prezentä i o contributieromaneasca, D. Gherasim, Schimbul de populatii intre state, Bucuresti, 1943.8 Vezi S. Manuilk Structure et evolution de la population rurale, Bucarest, 1940, p. 9-10,21-22,62-63.9 Sorina Bolovan, I. Bolovan, Problemele demografice ale Transilvaniei, p. 125-131. Proiectul estecomentat sumar, ibidem, p. 123-124; loan Bolovan, Sorina Bolovan, Romania i problema schimbuluide populatie in perioada interbelica, in Rombia km. 0", an I, 1999, nr. 1, p. 101-102.

www.dacoromanica.ro

5 Schimbul de populafie in viziunea lui Sabin Manuila- 137

concluziile unui studiu despre evolutia demograficd a ora§elor §i minoritdtilor dinTransilvania1°. Chiar dacd prognoza in ceea ce prive§te raporturile etnice dinTransilvania era optimistd studiul constatand curentul de asimilare naturald aminoritdtilor autorul pleda aici pentru o politica demograficd, ce urma sdcorespundd intereselor neamului romanesc". Vorbe§te de oprirea cu orice pret acurentului de emigrare §i de favorizarea intrdrii in tard a elementelor romanqti, deintdrirea elementului romanesc la granitA i slairea elementelor cu tendintecentrifugale" din aceste regiuni; de asemenea, de necesitatea organizarii unuischimb de populatie cu tanite unde avem consangeni rupti din trupul neamuluinostru". Intr-un material din 1932 Manuild mentioneazd colonizArile in centreleminoritare i la granitele tarii, precum §i organizarea schimbului de populatie cuIugoslavia, Ungaria, Grecia, Cehoslovacia i U.R.S.S. ca probleme actuale depolitica etnice. In 1935, in cadrul unei consfatuiri organizatd de MinisterulInstructiunii Publice, Manuild propunea purificarea granitei de vest pe o zond de100 km, prin colonizarea zonei §i prin schimb de populatie, aducand aici pe romfiniidin Ungarial2.

in perioada interbelicd. Sabin Manuild s-a numärat printre putiniiintelectuali care vorbeau de purificare" etnicd. Ideea era impart4itd §i de altii deexemplu, Nichifor Crainic, cu teoria sa despre statul etnocratic, conform cdreiaRomania trebuia sd fie statul etnic al romanilor"; Prograinul statului etnocratic,publicat in 1937, in subcapitolul privitor la politica etnicd a statului etnocratic,prevedea schimbul de populatie cu tarile vecine, repatrierea romanilor din America,colonizdri masive de-a lungul granitelor i colonizdri in locul evreilor scoi dinproprietatile rurale13. Dar circulatia acestor idei a fost limitatd la unele cercuriintelectuale restranse14. La nivelul factorilor politici nu a existat atunci o preocuparede acest fel. Problema minoritard nu era ganditd in termeni de purificare etnicd. Nua existat un program al guvernelor romane pentru romanizarea fortatd, migratiiexterne, colonizdri interne etc., de naturd sä ducd la modificarea radicald a structuriietno-demografice a pa Ideea predominantd la nivelul clasei politice romane0 eraaceea a integrarii §i asimildrii minoritatilor15.

Perceptia asupra problemei minoritare s-a schimbat insd in mod radical inanul 1940. Romania a trecut in acel an printr-o experientd drainaticd. A fost victimaaranjamentelor teritoriale facute in spatiul lor de hegemonie de ate Germania

10 S. Manuila, Evolufia demografica a omelor ;i minoritafilor etnice din Transilvania, in Revistapentru $tiinta si Reforma Sociala", t. VIII, 1929, p. 208,210-211." Arhivele Nationale Istorice Centrale (AN1C), fond Sabin Manila, dosar X/95 bis (Politica depopulatie a statului problema minoritatilor etnice").12 Biblioteca Academiei Romane, Arhiva Dr. C. Angelescu, H Mss. 8 (Note luate in consfatuirea din19 noiembrie 1935, tinuta la Casa coalelor"), f. 7-8.13 Nichifor Crainic, Ortodoxie i etnocrafie. Cu o anexa: Programul statului etnocratic, Bucuresti,1937, p. 288.141. Bolovan, Sorina Bolovan, Rorndnia ii problema schimbului de populatie, p. 99-100.15 Pentru politica fata de minoritatile etnice in Romania Mare, indeosebi Irina Livezeanu, Culturd rinationalism in Romemia Mare. 1918-1930, Bucuresti, 1998.

5

www.dacoromanica.ro

138 Viorel Achim 6

nazistd i Uniunea Sovieticd. in conditiile internationale din vara anului 1940,Romania a pierdut aproximativ o treime din teritoriu si popu1atie'6. Provinciilepierdute Basarabia i nordul Bucovinei, ocupate de U.R.S.S. in urma notelorultimative din 26 si 28 iunie 1940; nordul Transilvaniei, intrat in stapanireaUngariei in urma celui de-al doilea arbitraj" de la Viena (30 august 1940);Cadrilaterul, cedat Bulgariei prin tratatul de la Craiova (7 septembrie 1940) erauteritorii unde trdiau puternice minoritäti etnice. Revendicarea acestor teritorii decdtre tarile vecine s-a fdcut si in numele principiului etnicr'. Prezenta populatiilorminoritare a ocazionat revendicarea respectivelor teritorii de cdtre statele vecine.

Atunci, in 1940, in imprejurdrile in care integritatea tarii era grayamenintata si, pand la urmd, distrusd, romanii descoperd gravitatea problemeiminoritare. Dacd minoritdtile s-au dovedit a fi factor de disolutie a statului, solutiatrebuia sd fie omogenizarea etnicd. Omogenitatea etnicã dä coeziune statului.Romania trebuie sä devind un stat omogen etnic. Aceasta era conceptia care animaclasa politica, in general elita romaneascd incepand cu 1940.

Acestea au fost conditiile in care factorii politici romani au luat in calculsolutia schimbului de populatie. In iulie 1940, cand puterile Axei obligd guvernulroman sa inceapd tratative cu Ungaria si Bulgaria, Bucurestiul se gandesterezolvare definitivd" a problemei minoritatilor, prin schimbul de populatie. Indeclaratia facutd in fata presei de ministrul de externe Mihail Manoilescu, la 30iulie 1940, se spune: [...] guvernul ar don sà pdseascd cu mijloace mai radicale larezolvarea definitivd a problemei minoriatilor de acelasi singe cu popoareleinvecinate cu noi, prin mdsuri noi, luate in spiritul i cu metodele timpului nostru.Intre acestea, mdsura care a dat foarte bune rezultate in toate tarile este schimbul depopulatie."" A fost pentru prima datA cand un inalt oficial roman a facut referire laschimbul de populatie.

Desigur, conjunctura internationald a jucat si ea un rol in impunerea ideii depurificare etnicd in Romania si mai ales in politica statului roman. Ne referim lapopularitatea ideii statelor monoetnice si la miscarile de populatie care s-au produsin Europa Centrald si de Sud-Est incepand cu 1939.

In cadrul tratativelor romano-ungare desfAsurate la Turnu Severin in august1940, partea romand a propus ca ba7 5 de discutie principiul etnic iar nu celteritorial, cum a fdcut partea ungard. Pentru romani scopul care trebuia urrndrit decele cloud parti era de a rezolva in mod radical chestiunea minoritdtilor nationalede a face cele cloud' tdri, Romania i Ungaria, cat mai omogene cu putintd din punctde vedere etnic. Mijlocul de realizare era schimbul de populatie. Modificareafrontierei era acceptala doar ca o consecintd teritoriald a aplicdrii principiului etnic

16 Pentru prdbusirea hotarelor Romaniei in 1940 si participarea tbrii la cel de-al doilea rAzboi mondial,intre altele, Dinu C. Giurescu, Románia in al doilea räzboi mondial (1939-1947), Bucuresti, 1999.17 Chiar i sovieticii au invocat principiul etnic. Nota ultimativA din 26 iunie 1940, prin care guvemulsovietic cerea sA i se restituie" Basarabia i nordul Bucovinei, continea alegatia cA Basarabia ar fipopulatA in principal cu ucraineni"; cf. Valeriu-Florin Dobrinescu, Ion Constantin, Basarabia in cmiicelui de-al doilea reizboi mondial (1939-1947), Iasi, 1995, p. 39.18 Cf. A. Simion, Dictatul de la Viena, ed. a II-a revAzutA i adaugits, Bucuresti, 1996, p. 217-218.

la _o

si

www.dacoromanica.ro

7 Schimbul de populafie in viziunea lui Sabin Manuilci 139

§i a schimbului de populatie. Teritoriul ce unna sa fie cedat trebuia sa fie strictlimitat la cat era necesar pentru adapostirea maghiarilor plecati din Romania°. Lacel de-al doilea arbitraj de la Viena (30 august 1940), unde minitrii de externe aiGermaniei §i Italiei au tran§at disputa in favoarea Ungariei, delegatia romana areiterat propunerea schimbului de populatie insotit de un corectiv teritorialm.Ungaria a respins acest principiu a carui realizare ar fi insemnat restrangereapretentiilor sale teritoriale la o mica parte a provinciei, corespunzator ponderiimaghiarilor In populatia Transilvaniei.

Prima punere in practica a acestei idei a avut loc in septembrie 1940, odatacu cedarea Cadrilaterului in favoarea Bulgariei, prin tratatul de la Craiova din 7septembrie 1940. Aceasta cedare teritoriala a fost insotita de un schimb de populatieobligatoriu §i complet in Dobrogea. Au plecat din nordul Dobrogei cca 61.000bulgari, iar din sudul Dobrogei cca 100.000 romani21. Ca urmare a acestui schimbde populatie a disparut aproape complet elementul romanesc din sudul §i cel bulgardin nordul Dobrogei. Frontiera politica intre cele cloud state in Dobrogea a devenitastfel frontiera etnica.

Tot in toamna anului 1940 a fost stramutata populatia germana din sudulBucovinei i din Dobrogea. Acordul intre guvernele roman §i german privitor laaceasa repatriere a fost semnat la 22 octombrie 1940. Din sudul Bucovinei s-austramutat 52.400 persoane, iar din Dobrogea 13.968 persoane22.

Incepand cu toamna lui 1940 pana in toamna lui 1941 a fost repatriata, inbaza unor acorduri cu Ungaria, populatia maghiara din sudul Bucovinei i dinBasarabia. Strarnutarea maghiarilor (secuilor) din Bucovina (15.593 persoane) afost incheiata la mijlocul lunii iunie 1941, iar cei 829 maghiari care traiau inBasarabia au plecat la inceputul lunii octombrie 194123.

Sabin Manuila a facut parte din delegatia romana la Conferinta de la TurnuSeverin §i apoi la arbitrajul" de la Viena. El a fost cel care a venit cu propunereaschimbului de populatie romano-ungar. Incepand cu acest moment S. Manuila astudiat datele etnice ale teritoriului romanesc nu numai pentru a demonstra

19 Ibidem, p. 262-303; Valeriu Pop, Beaälia pentru Ardeal, ed. Sanda Pop, Nicolae C. Nicolaescu,Bucuresti, 1992, p. 80-133.20 A. Simion, op. cit., p. 306 si urm.; V. Pop, op. cit., p. 134 si urm.21 Acest schimb de populatie la D. Gherasim, op. cit., p. 93-115; J.B. Schechtman, op. cit., p. 404415; A. Simion, op. cit., p. 303-305.22 Dirk Jachomowski, Die Umsiedlung der Bessarabien-, Bukowina- und Dobrudschadeutschen: Vonder Volksgruppe in Rumänien zur Siedlungsbriicke" an der Reichsgrenze, Mtinchen, 1984, p. 88110; D. Gherasim, op. cit., p. 81-86. Cifrele sunt preluate din D. Jachomowski, op. cit., p. 100.Aproape simultan cu aceastä operatiune erau repatriati in Reich germanii din Basarabia i nordulBucovinei, in baza unui acord germano-sovietic semnat la 5 septembrie 1940. Din Basarabia au plecat93.318 germani, iar din nordul Bucovinei 43.500. Vezi D. Jachomowski, op. cit., p. 64-87. Cifrele,ibidem, p. 80.23 Cf. J.B. Schechtman, op. cit., p. 435-436. Aceste grupe de populatie maghiara au fost colonizate deautoritatile ungare in Baëlca, teritoriu iugoslav ocupat de Ungaria in aprilie 1941.

www.dacoromanica.ro

140 Viorel Achim 8

majoritatea romaneascd a populatiei in teritoriile cedate24, ci §i prin prismaposibilitatii de realizarea in viitor a omogenitätii etnice a tdrii. In timpul guvernuluicondus de generalul (apoi mare§alul) Ion Antonescu, ManuilA a fost angajat inelaborarea politicii de populatie a statului roman, politica ce avea drept componentAde baza omogenizarea etnicd. Importantd in acest sens a fost calitatea liii Manuildde director al Institutului Central de Statisticd. (El a detinut aceastd functie intre1937 §i 1947.) Institutul se afla in subordinea directd a Pre§edintiei Consiliului deMini§tri §i a avut un rol important in fundamentarea deciziilor guvernului. $tim cäManuild a fost consultat de mare§alul Antonescu §i de alti inalti oficiali in toateproblemele de politicd de populatie. Ca director al Institutului Central de Statisticd,Manuild a fost implicat in activitatea de pregdtire a materialelor documentarenecesare sustinerii frontierelor Romaniei la viitoarea conferintd de pace. Biroul

infiintat in iunie 1942 la Ministerul Afacerilor Externe, a avut tocmai acestscop. 0 sectie a Biroului PAcii se ocupa cu problemele de frontierd §i cele etnice25.

In 1940 §i 1941 Sabin Manuild a elaborat mai multe materiale care se ocupdde politica de populatie. Aceste materiale, purtand titlul Politica de populalie, aufost elaborate, cele mai multe dintre ele, pentru uzul guvernului.

In primul dintre aceste materiale, datat 6 august 1940, Sabin ManuilA i§iexpune conceptia in legaturd cu omogenizarea etnicd i schimbul de populatie. Aicischimbul de populatie este tratat ca unul dintre factorii importanti ai politicii depopulatie. Manuild sesizeazd cA ideea schimbului de populatie a apdrut dupd primulrdzboi mondial. Acesta a ridicat problema etnicd la rangul de problemdinternationald primordiald, preconizand desfiintarea conglomeratelor istoricepoliglote §i inlocuirea lor cu state nationale". Crearea unor state nationale pure nu afost insd posibilA atunci. Unele grupuri etnice s-au incadrat in structura statului, peand altele au devenit simple instrumente politice in maim unor tari staine, care ledirijeazd actiunea, le dozeazd violenia limbajului §i le dd sprijin moral §i materialpentru intretinerea unei mi§cdri politice cu tendinte centrifugale". Aceasta ar ficauza framantdrilor care existd in aceste tdri §i intre tArile din regiune. Referindu-sela Romania, Manuild afirmd: ,,Minoritatea maghiard din Transilvania esterevendicatd (de cdtre Ungaria n. V.A.) pe temeiul unor drepturi etnice. Dar acestedrepturi etnice nu pot fi valorificate fait a se cdlca in picioare drepturile etnice multmai mari ale romdnilor. Nici un judet nu poate fi luat din Transilvania fax% a se luacu el populatie romdneascd care constituie majoritate absolutd, oriunde s-ar incercao astfel de operatiune." Concluzia lui Manuild este cd unica solutie care se impuneeste schimbul de populatie cu toate tarile vecine. El va duce la omogenizarea

" V ezi S. Manui15, Die Folgen der Teilung Siebenbargens in dernographischer Hinsicht, Bukarest,1943 (extras din Siebenbargen"); versiunea in limba englezä, The Vienna Award and itsDemographical Consequences, Bucharest, 1945 (reeditare in S. Manuila, Studies on the HistoricalDemography, p. 135-165).25 ateva date despre aceasta institutie, Ion Ardeleanu, Biroul proiecte privind solufionareaproblemei frontierelor Romdniei ci realizarea unor bune in Balcani (1942-1943), in EuropaXXI", t. III, 1992-1993, p. 128-132.

relatii

Pacii,

-

Pled:

www.dacoromanica.ro

9 Schimbul de populatie in viziunea lui Sabin Manuild 141

etnica a populatiei noastre, eliminând frictiunile care astäzi duc la tensiuniinternationale."26

intr-un material datat 19 decembrie 1940 si intitulat Politica de populatie aRomciniei, Manuild scrie despre preocuparea care trebuie sa existe pentru soartacelor aproape cinci milioane de etnici romfini care se afld dincolo de granitele tAriisi de necesitatea aducerii in lard a conationalilor care trAiesc in regiuni careniciodatä nu vor putea fi revendicate de Romania. De asemenea, el considerA cd sepune tot mai acut problema emigrarii unor minoritati din tard", in primul rand aelementului german, care in scurtd vreme va forma obiectul unei revendicArigermane de evacuare si de transplantare in Germania". Locurile ramase libere prinplecarea minoritarilor urmeaza sa fie destinate unei actiuni de politicd de populatiesistematicA22.

Intr-un alt material, intitulat Politica de populafie28, elaborat in aprilie1941, Manuild pledeazA pentru o politica. de populatie care sd se desfasoare dupa. unprogram stabilit in prealabil si care sa. Ii propund realizarea unor puncte precise deprogram la termene optime. Convingerea lui este cA epoca istoricA pe care ostrAbatem ne oferd pas cu pas momente pentru rezolvarea cilte unui aspect alproblemelor noastre de populatie". El atentioneaza asupra ocaziilor care se ivesc sicare nu trebuie pierdute. Un astfel de moment istoric pierdut a fost tratatul de laCraiova, and s-ar fi putut obtine eliminarea tuturor bulgarilor din Romania siaducerea in tarA a tuturor românilor din Bulgaria. In acel moment (aprilie 1941)exista ocazia de a rezolva problema românilor din Iugoslavia. Conceptia luiManuild era cd insAsi situatia aliantelor RomAniei trebuia folositd pentru a rezolvaunul sau altul din punctele politicii de populatie: Noi avem minoritAti apartinAndambelor forte externe intre care ne-a asezat destinul. Fiind incadrati in politicauneia, vom putea face totul pentru a vida (rezolva n. V.A.) problema minoritardprivind cealaltd putere."29 Cu alte cuvinte, alianta cu Germania trebuia sd fiefolositA de Romania pentru a rezolva problemele de populatie privitoare la Wilevecine Romaniei aflate in rdzboi cu Germania (in acel moment Iugoslavia, maitdrziu Uniunea SovieticA).

Tot aici Manuild cere elaborarea de studii asupra tuturor problemelor caretin de politica de populatie i crearea Academiei Biopolitice, care, intre altele, aravea menirea de a elabora un ghid tehnic in problemele de populatie. Data findimportanta politicii de populatie, el propune ca in Cabinet sA existe un ministru caresd se ocupe de acest domeniu.

In proiectul de schimb de populatie continut de memoriul adresatmaresalului Ion Antonescu la 15 octombrie 1941, Sabin Manuild porneste de laideea CA rezolvarea problemelor etnice ale RomAniei, cu implicatii in ce priveste

26 ANIC, fond Sabin ManuilA, dosar XII/195 (Politica de populatie"). Partea care ne intereseazA, f.5-7.27 Ibidem, dosar XII/204.

Ibidem, dosar XII/213.29 Ibidem, f. 1.

www.dacoromanica.ro

142 Viorel Achim 10

relatiile cu tarile vecine, se poate face prin dobandirea de cdtre statul roman aomogenitatii etnice. Guvernul roman trebuie sä urmäreascd nu numai refacereafrontierelor de dinainte de 1940, ci i omogenizarea etnicd a tarii. Idealul nationalscrie Manuild trebuie sä fie o Romanie etnicqte omogend, curprinzandu-i pe totiromanii" sau o Romanie romaneascd", o tard in care granitele politice sã sesuprapund exact cu limitele etnice". Omogenizarea etnicd se va putea realiza printrecerea peste granita a minoritatilor etnice §i aducerea in tard a romanilor desange". Trebuia sa se procedeze la un schimb total §i obligatoriu de populatie" cutarile vecine".

intre toate scrierile lui Sabin Manuild in domeniul politicii de populatie,proiectul din octombrie 1941 este cel mai elaborat. Proiectul are in vederemultitudinea de aspecte care trebuiau rezolvate pentru infAptuirea omogenitatiietnice a tarii. Si aici Manuild vorbe§te de oportuniati. El considerd cä politice§te,momentul este sosit, sau foarte apropiat" pentru realizarea omogenizärii etnice.Aceasta presupunea trecere peste granita a tuturor minoritatilor cu tendintecentrifugale" i aducerea in tard a etnicilor romani, de oriunde s-ar gási. Candvorbe§te de moment favorabil, Manuild are in vedere, desigur, situatia politick aRomaniei in acel moment (toamna anului 1941), ca §i conjunctura internationalacare pärea sä incurajeze astfel de intreprinderi. Romania era aliata Germaniei inrdzboiul impotriva U.R.S.S. Ea redobandise deja provinciile ocupate de sovietici in1940. Serbia §i Ucraina sovieticd ce urmau sa fie afectate de miFarile depopulatie pe care le propune Manuila se aflau sub ocupatie militarA germand, iarin cazul Ucrainei §i romaneascd (e vorba de teritoriul dintre Nistru i Bug, sauTransnistria, ocupat de romani). Chiar se spune in memoriu Ca Iugoslavia oferdpunctul de plecare pentru operatiunile de transfer de populatie. Conjuncturainternationald era favorabild §i in sensul cd in cei doi ani care trecuserd de ladeclanprea rdzboiului in Europa Centrald §i de Est s-a recurs deja la transferurischimburi de populatie i se parea cä statul omogen din punct de vedere etnic esteformula cea mai potrivitä. Romania se afla in sfera politica a Germaniei, iarconceptul german de noud ordine includea i ideea statelor omogene.

Cadrul geografic al operatiunilor de schimb de populatie trebuia sd fieRomania Mare, cu granitele de dinainte de pierderile teritoriale din 1940. Dininterese strategice (vizand obtinerea unei granite strategice) i ratiuni etnice (tirlandseama, intr-o anumia mdsurd, de raportul numeric intre etnicii romani care urmausa intre in Romania §i minoritarii care urmau sd paraseasca tam), granitele din 1940urmau sä fie supuse unei revizuiri. Se avea in vedere cedarea de cdtre Romania aunor teritorii: teritorii in nordul judetelor Hotin (in Basarabia), Cernauti §i

Storojinet (in Bucovina), care urmau sä revind Ucrainei; fa§ia de teritoriu de lagranita de nord-vest a tarii (in Cri§ana), cuprinzand ora§ele Salonta, Oradea, Carei

Satu Mare, cu populatie maghiard numeroasä, care urma sa fie cedatä Ungariei; lafel, coltul de nord-vest al judetului Tim4-Torontal (in Banat). Din ratiuni strategice

30 Sorina Bolovan, I. Bolovan, Problemele demografice ale Transilvaniei, p. 126. in continuarereferirile la acest material nu mai sunt insolite de note.

www.dacoromanica.ro

I 1 Schimbul de populafie in viziunea lui Sabin Manuild 143

Romania urma s'A anexeze un colt din Pocutia (teritoriu care inainte de 1939apartinuse Poloniei, iar dupd acest an facea parte din Generalgouvernement) j omica portiune din Rusia Subcarpatica (teritoriu ce apartinuse in perioada interbelicACehoslovaciei, iar in 1939 a fost anexat de Ungaria). AceastA anexiune ar fi datRomaniei calea ferata SniatynDelatynFrasinSighet, care ar fi asigurat legaturadirectd intre Bucovina §i nordul Transilvaniei31. De la Ungaria propriu-zisä ar fiurmat sd fie anexat orwl Békéscsaba, iar de la Bulgaria o parte din Cadrilateranume, din judetul Caliacra, plasa Balcic §i o parte din plasa Ezibei (deci, litoralulMATH Negre), i o fa§ie ingustä de-a lungul Dundrii, cu ora§ele Silistra §i Turtucaia.Unele din aceste rectificari de frontierä sunt idei mai vechi, urmArite de guverneleromane din perioada interbelicA32. Romania viitoare ar fi urmat sä aibA o suprafatade 290.126,5 kmp (fata de 295.049 kmp cat avusese Romania Mare, 194.756 kmpcat avea Romania dupa pierderile teritoriale din 1940 sau 245.885 kmp cat aveaRomania in momentul octombrie 1941).

Programul urma sA fie realizat in etape. Trebuia sa fie facut schimbul depopulatie total §i obligatoriu cu fiecare dintre tarile vecine. ManuilA propune chiar osuccesiune, necesarä mai ales pentru Ca uneori schimbul de populatie cu o taraafecta direct §i altA tard.

Schimbul de populatie intre Romania i Iugoslavia avea in vedereevacuarea sarbilor din Banatul romanesc (42.472) §i aducerea in Romania aromanilor din Serbia: romanii din Banatul sarbesc (67.897) i romanii din Timoculsarbesc, in nordul Serbiei (cca 400.000), in total 467.897 persoane.

Schimbul de populatie intre Romania i Bulgaria urma sä aibd ca punct depornire recuperarea de cdtre Romania a unor parti din Cadrilater. Alaturi depopulatia din acest teritoriu, toti bulgarii din Romania (in total 179.046) urmau satreaca in tara de origine: bulgarii din Banat (10.012), cei din Basarabia (136.726),dar §i cei din Muntenia i Moldova (5.308). Bulgaria va ceda Romaniei pe romfiniidin regiunea Vidin §i din valea Dundrii, in numär de aproximativ 85.000. Teritoriuldin Cadrilater cedat de Bulgaria urma sA fie compensat pe seama Iugoslaviei, prinanexarea de care Bulgaria a unui teritoriu corespunzator in valea Timocului, careurma ad fie evacuatd de romani.

Schimbul de populatie cu Ungaria urma aã se desfa§oare de-a lungulgranitei pe care o proiecta Sabin Manuild. Pentru cd numArul ungurilor care urmausa piece din Romania ar fi fost mai mare deck cel al romanilor care veneau dinUngaria (1.353.276 unguri contra 181.971 romani retrai de la granita de vest, plus

31 S. Manuila nu mentioneaza expres in materialul sAu acest teritoriu fost cehoslovac pe care II strabatelinia feratã de care vorbeste. Frasin este numele romanesc al orasului cehoslovac/slovac de dinainte de1938/1939 Ja§ina sau Jasifie. In 1941, sub administratie ungara, el avea numele KörtIsmezö. Azi,Yasinya in Ucraina.32 In anii '20 s-au purtat negocieri intre Romania si Po Ionia pentru un eventual schimb de teritorii caresa asigure legatura strategica dintre Bucovina si Maramures. Partea romana a cerut capatul de sud alregiunii Kosów, o limba de parnant intre Romania i Cehoslovacia, prin care se facea legatura intreBucovina si Maramures; Florin Anghel, Despre o problemii aproape necunoscutd: frontiera románo-polona in perioada interbelicd, 1918-1939, in Revista istorica", I. VIII, 1997, nr. 3-4, p. 255-270.

www.dacoromanica.ro

144 Viorel Achim 12

44.688 romani din Ungaria propriu-zisä), urma ca primilor sä li se pund la dispozitiesi alte teritorii in afara celor ce urmau sä fie cedate de Romania. E vorba de CarpatiiPädurosi de unde populatia localä (rutenii sau ucrainenii) urma sa fie colonizatä inTransnistria si de Banatul sarbesc care urma sä revind si el Ungariei, eventualAra o mica fasie din dreptul Belgradului. Se prevedea, de asemenea, plecareasarbilor din Baaa si din Banatul sarbesc, in numar de 502.415, pentru a face locungurilor. Acesti sarbi ar fi urmat sa fie dusi in Timoc, in locul romanilor stramutatiin Ardeal. Romania ar putea maxi posibilitatile de colonizare a ungurilor princedarea coltului de nord-vest al judetului Timis-Torontal.

in ultima etapd a schimbului de populatie, rusii si ucrainenii din Romania(de fapt, in cvasitotalitate din Basarabia si Bucovina), in total 991.265, urmau sA fieschimbati pentru romanii de dincolo de Nistru (din U.R.S.S.), al cal-or numarManuild 11 evalueazA la cca 800.000. Aceastä mutare urma sa afecteze i pe cei cca60.000 de ucraineni din partea Pocutiei ce urma sA fie alipita la Romania.Rectificarea de frontierA in judetele Cernauti si Hotin se facea ca o compensatiepentru aceastA parte a Pocutiei.

Sunt avute in vedere i implicatiile regionale ale fiecAruia dintreschimburile preconizate. Uneori e vorba de actiuni care afecteaza si alte tAri, nunumai pe cele care fac respectivul schimb de populatie. Pierderea suferitA deBulgaria prin cedarea ate Romania a aproximativ unei treimi din Cadrilater urmasa fie compensan prin extinderea pe seama Iugoslaviei, in valea Timocului, pardsitdde romani. Ungaria urma sä obtind si alte teritorli de la Iugoslavia, in afard deBanca, pe care o stApanea din aprilie 1941; anume, Banatul sarbesc, eventual fait ofasie din dreptul Belgradului. Pentru a face loc ungurilor evacuati din Transilvania,sarbii din Baela i Banatul sarbesc urmau sd fie mutati in valea Timocului *Asiade romani. Pentru a se face loc ungurilor din Transilvania (sunt avuti in vederesecuii din estul Transilvaniei), rutenii (ucrainenii) din Carpatii Padurosi (Pocutia)urmau sä fie i ei transferati in Transnistria. Reglementarea se face pe seamaIugoslaviei, care nu pierde decal un teritoriu locuit de minoritari". Schimburileinegale de populatie sunt insotite de corecturi teritoriale. Observdm cd in aceastdprivinta Manuild exprimA, de fapt, principiul care a fost avansat de partea romand latratativele cu Ungaria din vara lui 1940.

Problema celorlalte minoritAti nationale din Romania, altele deck cele cutendinte centrifugale", nu putea fi rezolvatd prin schimb de populatie. Manuild lementioneaza in proiectul säu si expune solutia, Ara sd ofere insd un plan de actiune.

In ce-i priveste pe germani (sasii din Transilvania i vabii din Banat),Manuild aratä ca toate indiciile pledau pentru repatrierea lor in Reich, la incheiereardzboiului. El tinea seama, evident, de politica de repatriere a etnicilor germanipromovata de Germania nazista. In cadrul acesteia se realizase anterior plecarea inReich a germanilor din Basarabia, Bucovina si Dobrogea. Problema turcilor se vasolutiona definitiv prin transferul treptat, operat de guvernul turc". Era vorba deconventia incheiatä intre guvernele Romaniei i Turciei la 4 septembrie 1936, carestipula posibilitatea emigrArii voluntare pentru minoritatea turcd musulmand din

www.dacoromanica.ro

13 Schimbul de populalie in viziunea lui Sabin Manual': 1 45

Dobrogea. Conventia a functionat si in anii rdzboiului i !Yana la 15 aprilie 1941plecaserd deja 70.000 de etnici turci33.

Pentru populatia evreiascd si cea tiganeasca Manuild foloseste termenul detransfer unilateral": Problema evreiascd i cea tiganeasca nu intr.& in cadrulsolutiunilor de schimb de populatie, ci de transfer unilateral si va fi expusd intr-unmemoriu special." Nu cunoastem memoriul la care se referä Manuild, pentru a ne daseama de semnificatia termenului transfer unilateral". E clar insd cd el tine seamade situatia specific& a acestor populatii, care nu aveau un stat al lor". Nu esteexclus ca Manuild sd fi avut in vedere Transnistria, unde deportarile incepuserä dejain septembrie 1941. Mai degrabd insd, cel putin in ce priveste populatia evreiascd,el preconizeazd emigrarea fortatd, idee larg rdspanditd in epocã in randurile claseipolitice romanesti.

Calculele privind populatiile care urmau sd fach obiectul schimburilor sautransferurilor de populatie sunt Acute, in ce priveste Romania, pe baza datelorrecensamantului populatiei din anul 1930. Acest recensdmant, care a fost realizatsub directa conducere a lui Sabin Manuild (atunci director al Institutului deDemografie i RecensAmant), redd fidel compozitia etnicd a tArii in acel moment.Cand se referd la populatia viitorului stat in granitele preconizate de el, Manuild iain calcul i cresterea estirnatd a populatiei Romaniei intre 1930-1941, anume2.000.000 persoane. In ce-i priveste pe romanii din tarile vecine, cifrele lui Manuildsunt mai mult estimdri. Pentru romanii din U.R.S.S. el dd cifra de 800.000.Reprezentantii Institutului Central de Statistic& ce s-au ocupat in 1942-1943 derecenzarea romanilor din teritoriile sovietice au gdsit insd aici doar 400.000 deromani (250.000 in Transnistria si 150.000 la est de Bug). Cifrele pentru celelaltecomunitati romanesti din strdindtate sunt, desigur, mai apropiate de realitate. Suntmai mari decat datele oficiale ale recensAmintelor datoritd tendintei din aceste tande minimalizare a numdrului minoritarilor.

Proiectul lui Sabin Manuild are in vedere plecarea din Romania a unuinumär de 3.581.618 minoritari si sosirea unui numar de 1.602.359 romani din Wilevecine. Aceastd din urmä cifrd insemna, practic, totalitatea populatiei de origineromand din tarile vecine. Romania viitoare ar fi urmat sá alba o suprafatA de290.126,5 kmp (fatd de 295.049 kmp, cat avusese Romania Mare) si o populatie de18.036.087 locuitori (fata de 18.057.028 locuitori, cat avusese Romania Mare in1930). Din totalul populatiei românii urmau sa fie luandu-se in calcul si crestereapopulatiei in intervalul 1930-1941 in numär de 16.402.966 (90,9% din populatiatotald); germanii 819.963 (4,5%); turcii si tAtarii 194.604 (1,1%); altii 618.554(3,4%). Dacd Romania Mare avusese un procent al populatiei minoritare de 28,1%(la recensdmantul din 1930), Romania din proiectul lui Manuild urma sá aibd doar9,1% minoritari. Aceste cifre urmau sä sufere modificdri odatá cu plecareagermanilor, a turcilor (si atarilor) I cu transferul unilateral" al tiganilor (care erauinclusi la rubrica altii"). Procentul romanilor s-ar fi apropiat atunci de 100%.

33 D. Gherasim, op. cit., p. 69-72.

www.dacoromanica.ro

146 Viorel Achim 14

Vedem, a§adar, cã omogenizarea etnicd a Romaniei in granitele pe care leare in vedere Sabin Manuild presupunea un §ir de miFdri de populatie. Aproximativsase milioane de persoane urmau sd fie dislocate din zonele lor de bqtind.

ObservAm cA, cu unele mici exceptii, proiectul lui Manuild se circumscriespatiului etnic romanesc. Nu se vorbe§te de incorporarea la Romania a unor teritoriineromane§ti sub aspect etnic. Nu este avutd in vedere nici anexarea Transnistriei(cerutd de unele voci in primele luni de dupA declan§area razboiului impotrivaU.R.S.S.), nici a Banatului iugoslav (de asemenea, cerutd de unii). Modificareavechilor frontiere statale §i etnice preconizata de Manuild este motivatA prin ratiunistrategice sau tinandu-se seama de decalajul numeric intre populatiile care urmau safacA obiectul unui schimb. Existd §i replieri ale frontierei etnice in defavoarearomanilor. Sub acest aspect, proiectul lui ManuilA se deosebe§te fundamental deunele proiecte romane§ti din acel timp care propuneau anexarea unor teritoriilocuite majoritar de alte popoare i de proiectele elaborate in alte tari, care ridicaupretentii asupra unor teritorii straine sub aspect etnic. Dacd facem abstractie deajustdrile de frontierd, inclusiv in Cadrilater, proiectul lui Manuilä nu aratd ambitiiimperial iste.

In acelqi timp, proiectul lui Manuild nu este rasist, cum a fost cazul cuGeneralplan Ost planul german vizand restructurarea etnicA a Europei de Est. Deasemenea, in formulArile acestui proiect nu existd nimic genocidal. Credem cä nuavem motive sA afirmdm cA, in viziunea lui Manuild, transferul unilateral" alevreilor i tiganilor era avutd in vedere, probabil, Transnistria trebuia s'ainsemne distrugerea fizica a acestor populatii a§a cum se va intampla in realitatecu o mare parte dintre evreii din Basarabia §i Bucovina, precum i cu multi dintretiganii deportati acolo.

Proiectul pe care 1-am analizat in detaliu, din octombrie 1941, este cel maiimportant material elaborat de Sabin Manuila in chestiunea schimbului depopulatie. Proiectul este important §i pentru ca. a fost primul care a oferit guvernuluiAntonescu un plan de actiune in domeniul politicii de populatie. El nu a devenitstricto sensu un program oficial al guvernului Antonescu. Nici nu a existat un textcare sA fi fost adoptat de guvern ca program in acest domeniu. Insd politicapromovata de statul roman in anii 1941-1944 fata de minoritatile apartinandnatiunilor titulare in Wile vecine §i fata de etnicii romani de peste granitA a fost inmare parte in concordanta cu ideile expuse de Manuild.

Proiectul lui Manuild a fost urmat de alte materialele cu continut similar saucare se circumscriau politicii de omogenizare etnica. Dintre acestea a fost publicatrecent un proiect elaborat de guvernul de la Bucurqti in toamna anului 1943 pentruschimbul de populatie romano-ruso-ucrainean. Obiect al acestui schimb depopulatie urmau sa fie cei 930.000 de rui i ucraineni din Basarabia, Bucovina §iDelta Dundrii i cei cca 400.000 de romani din teritoriile sovietice34. Proiectul din

34 V. Achim, Proiectul guvernului de la Bucurerti viziind realizarea schimbului de populcuie romano-ruso-ucrainean (1943), In Revista istorica", t. XI, 2000, nr. 5-6, p. 395-421; textul propriu-zis alproiectului, p. 405-420.

-

www.dacoromanica.ro

15 Schimbul de populafie in viziunea lui Sabin Manuilci 147

1943 este mai detaliat deck cel al lui Manuild, referindu-se la toate aspecteleacestui schimb de populatie, inclusiv la transport, fmantare, averea celor stramutati,ingrijirea sanitara, propaganda s.a.m.d.

$i acest proiect i cel elaborat de S. Manuild aveau ca scop ultim obtinereaunei legitimitài etnice 100% pentru granitele tdrii. In acei ani factorii politiciromani considerau cd recunoasterea internationald a apartenentei la Romania aprovinciilor pierdute in 1940 nu putea veni dee& de la o conferintA de pace care sdaplice principiul etnic la stabilirea frontierelor. Numai cã aplicarea cu rigoare aprincipiului etnic nu era intrutotul favorabild aspiratiilor romanesti. Romania nu arfi putut justifica din punct de vedere ethic pdstrarea in intregime a respectivelor

Existau zone in care minoritdtile etnice erau in majoritate absolutd saurelativd. In plus, unele astfel de zone erau situate la frontierd, in prelungireateritoriului etnic vecin. Solutia era cea pe care o exprima Vasile Stoica, ministruplenipotentiar la Ministerul Afacerilor Strdine i presedinte al Comisiei deCoordonarea Lucrdrilor pentru Pregatirea Documentdrii privind PozitiaInternationald, Drepturile i Interesele Romaniei, intr-o notd de serviciu prezentatdpresedintelui Consiliului de Ministri la 1 mai 1942: Pentru noi este deci onecesitate inexorabild ca in teritoriul romanesc ce revendicam sd creiem, pand lasfarsitul rdzboiului, prin schimb de populatiune, o astfel de situatie etnicd Meat prinnici o interpretare a Chartei" (Charta Atlanticului" n. VA.) sau a declaratiunilorDomnilor Hitler si Mussolini revendiarile noastre sd nu poatd fi contestateamputarea patrimoniului romanesc sa nu fie posibild."35 Altfel spus, Romaniatrebuia sA opereze in teritoriul pe care il controla modificdrile etno-demograficedorite, astfel Inc& sfarsitul conflagratiei sà gAseascd Romania cu problemelerezolvate". Aceasta insemna eliminarea enclavelor minoritare de pe teritoriulRomaniei i aducerea in tard a etnicilor romani de peste granitd. Mijlocul principalde realizare erau schimburile de populatie cu tArile vecine.

Scenariul elaborat de Sabin Manuild si politica de omogenizare etnicd aRomaniei promovatd de guvernul Antonescu nu s-au materializat in anii rdzboiuluicleat intr-o mica mdsurd. Nu era vorba doar de problemele financiare si deorganizare deosebite pe care le presupuneau astfel de operatiuni de mare amploare,dificile pentru o tard angajatd in rdzboi, cum era Romania. Realizarea schimburilor

transferurilor de populatii depindea si de o serie intreagd de factori externi:incheierea unor acorduri cu acest continut cu tArile vecine, obtinerea sprijinuluiGermaniei pentru modificdri teritoriale si etnice in zona sa de dominatie, obtinereaunor garantii cd modifickile operate de guvernul roman vor fi recunoscuteinternational in cazul cd pacea va fi impusd de anglo-americani, etc. In acelasi timp,politica guvernului nu a fost intotdeauna coerentd i consecventd. Abordarea uneiprobleme s-a schimbat uneori in functie de conjuncturd.

Ceea ce s-a realizat efectiv din programul de omogenizare etnicd alguvernului roman au fost in general chestiuni mdrunte, care au privit grupuri

35 ANIC, fond Vasile Stoica, dosar I/11, f. 33-35.

§i

§i

www.dacoromanica.ro

148 Viorel Achim 16

restranse de populatie. Aici intrA: repatrierea in Ungaria a unei pdrti a populatiei delimbd maghiard (ciangdi) din Moldova; continuarea plecdrii populatiei turce dinDobrogea; colonizarea in Bucovina si Basarabia, pe terenurile rdmase libere prinplecarea etnicilor germani, a unora dintre romanii evacuati din Cadrilater;repatrierea unor grupe etnice romanesti din U.R.S.S.36 Deportarea in Transnistria aevreilor din Basarabia si Bucovina, precum si cea a unei pArti a populatiei tigdnestidin old au fost componente ale politicii de omogenizare etnicd.

Mari le schimburi de populatie pldnuite de Manuild, in care urmau sd fiecuprinse sute de mii, in unele cazuri chiar peste un milion de oameni, nu au avutloc. Aceasta mai ales datorita implicatiilor la nivel international. Guvernul roman atrebuit A. fie atent la incercArile Ungariei si ale unor cercuri politice si diplomaticegermane de a prezenta extinderea" spre rdsdrit a Romaniei (prin realipireaBasarabiei si a nordului Bucovinei) ca o compensatie pentru pierderea norduluiTransilvaniei. In plus, Ungaria s-ar fi putut folosi de precedentul creat de Romaniapentru a duce la capdt ceea ce incepuse incd. In toamna lui 1940: eliminareaelementului romanesc din nordul Transilvaniei. Unele planuri germane si ungarepreconizau o impingerea spre est a granitelor etnice i politice din aceastd parte aEuropei37. Nici in perioada de sfarsit a rdzboiului i nici in anii imediat postbelici inRomania nu s-au luat mdsuri de purificare etnicd, asa cum a fost cazul altor tan est-europene. Aceasta s-a datorat, desigur, in primul rand conjuncturii internationale,dar i solutiilor care au fost gäsite in acel moment in Romania pentru problemaminoriatilor nationale.

POPULATION EXCHANGE IN SABIN MANUILA'S VIEWS

Abstract

During World War Two, the idea to create ethnically homogeneous stateswas thought out by all the governments of the countries in Central and South-Eastern Europe. In their plans of post-war reorganisation, the western powersincluding Great Britain and the United States also believed that ethnical problemscould be solved by expulsion and population exchange. Rornania was not anexception in this respect. The policy of the Antonescu government towards ethnicalminorities, as well as a good number of his internal and external acts weresubordinated directly or indirectly to the idea of ethnical purification of the country.After Romania had lost in the summer of 1940 almost a third of its territory andpopulation, the Romanian political class believed that minorities were a factor ofdissolution, while ethnical homogeneisation was liable to secure cohesion.

The main Romanian theoretician of ethnical homogeneisation was SabinManuild (1894-1964). A demographer and a statistician, Manuild became aware

36 Date sumare despre aceste aspecte la J. B. Schechtman, op. cit., passim; D. Banco*, op. cit., passim.37 Aceste consideratii la V. Fl. Dobrinescu, 1. Constantin, op. cit., p. 247-252.

www.dacoromanica.ro

17 Schimbul de populafie in viziunea lui Sabin Manuilei 149

that the concept of population exchange as a means to solve conflicts between stateswas steadily making progress in the thinking of the time. He was the first to write inRomania about the population exchange with neighbouring countries in 1929.Manuild held an important part in introducing the idea of population exchange tothe Romanian intellectual milieu, and, in the summer of 1940, on the agenda of theRomanian government. As an expert in ethnical issues and director of the CentralInstitute of Statistics, Manuild contributed to laying the bases of the ethnic policy ofthe Antonescu government.

Manuild did not publish any specific works on the issue of ethnicalhomogeneisaiton and population exchange as a means to accomplish thishomogeneisation, but these issues are tackled in his demography writings publishedafter 1940. Of great importance in this field are a number of studies and papersdrawn up during the war and preserved in the archives, especially in the SabinManuild Fund of the National Archives of Romania. These writings, most of themunder the name of Population Policy, were addressed to the government. Theyshow Manuild's views on ethnical homogeneisation and population exchange,including his recommendations for a government policy in the field.

The present study makes an analysis of this material dating to 1940-1941.Among the writings of Sabin Manuild on the issue of population policy, the

most elaborate piece is a project of population exchange between Romania and theneighbouring countries, addressed to Marshall Ion Antonescu on 15 October 1941under the form of a memoir. It is a new occasion for Manuild to assert that the onlysolution to Romania's ethnical problems was the ethnical homogeneisation of thecountry. The Romanian government had to pursue not only the goal of recoveringthe borders from before 1940, but also the ethnical homogeneisation of the country.The national ideal, writes Manuild, should be "an ethnically homogeneousRomania, encompassing all the Romanians," or a "Romanian Romania," a countryin which "political and ethnical borders should overlap." Ethnical homogeneizationcould be achieved by taking out ethnical minorities and taking in "Romanians byblood." A "total and compulsory exchange" should have been made with each ofthe neighbouring countries.

The program would have been implemented in several steps. Manuild evenoffered a succession of these steps, given the fact that population exchange with onecountry was liable to also affect a third party. Figures are given for each particularpopulation exchange with Yugoslavia, Bulgaria, Hungary, and Ukraine. Severalfactors are taken into consideration. The borders of Greater Romania were to bereconsidered out of strategic and ethnical reasons in this latter case, the ratiobetween the number of individuals belonging to the minorities who were supposedto leave Romania and the ethnic Romanians that would have been taken in. As toother ethnical minorities, Manuild suggests only a general solution; he speaks of atransfer of these populations into their countries of origin (the Germans and theTurks) or a "unilateral transfer" (the Jews and the Gypsies).

www.dacoromanica.ro

150 Viorel Achim 18

Manuild's project had in view the departure from Romania of 3,581,618individuals belonging to the minorities and the coming in of 1,602,359 Romaniansfrom the neighbouring countries. Within the borders contemplated by Manuild,Romania would have had a surface of 290,126.5 sq. km (as compared to the295,049 sq. km of Greater Romania), and a population of 18,036,087 inhabitants (ascompared to 18,057,028 inhabitants in 1930). Out of the total of the population, theRomanians would have accounted for 90.9 %, and the minorities for 9.1 % (ascompared to a 28.1 % ratio for the minorities in 1930). However, these figureswould have changed still further after the departure of the Germans, the Turks andGypsies, included in the 9,1 %.

www.dacoromanica.ro

ROMANIA INTERBELICA - COMUNISTII

OPTIUNI DE POLITICA EXTERNA ALEPARTIDULUI COMUNIST ROMAN

FLORIN MOLLER

Nasterea Partidului Comunist din Romania a marcat prima integrare a unuipartid politic din Romania in sistemul ideologic si politic al unei organizatii strAine.Pentru prima data in istoria nationala o grupare politica romaneascã depindeanemijlocit de un centru de putere situat in afara teritoriului national. Orice partidpolitic, cu atat mai mult un partid de structurd totalitard care promoveazA deschisrdsturnarea oranduirii sociale, care se articuleaza ca o forta de structurA totalitarA,trebuie sd-si &eased un corespondent, un model intr-un partid exterior de unde sacopieze strategiile, tacticile i ideologiile. Acest fapt este o consecinta directA aadoptarii originare a internationalismului de tip leninist. Internationalismul leninista devenit foarte repede un sovinism panrusist (sau velicorus, cum era denumit inepocA), o exaltare a istoriei i realizarilor primei patrii a socialismului. Familiapolitica a Partidului Comunist din Romania era astfel conturatd. FarA a intra indetaliile politicii interne a Partidului, trebuie amintit cä ruptura de socialismulreformist, de Internationala a doua si de linia nationalA care precumpanise inmiscarea socialist& in primul deceniu al secolului XX a constituit conditiaobligatorie a primirii comunistilor romani in corpul politic bolsevic. Conditiiledraconice in care s-a fsacut afiliereal, nasterea comunismului ca refuz al istoriei sistatului national, al unei intregi culturi politice alimentata de valorile nationale,tocmai in situatia and se vedeau eel mai evident rezultatele benefice ale lor pe planintern si extern, toate acestea au blocat emergenta structurilor partidiste de stanga inspectrul politic romanesc. Cu sigurantd nu trebuiesc neglijate discursurilemaximaliste ale comunistilor, care prevedeau o redistribuire larga pe model sovietica avutiei nationale, a pozitiilor in campul politic, demantelarea dominatieieconomice liberale, revolutia in interiorul culturii prin eliminarea reperelornationale i impunerea internationalismului comunist, de fapt o variant& mascatà desovinism si nationalism sovietic. Toate aceste tendinte sunt recognoscibile pe scarascurta, medie si lung& a istoriei comunismului in Romania.

Virulenta autoimpunerii modelului sovietic, exaltarea mitologiilorsovietice; grilele dogmatice in care era ganditA Uniunea Sovietica si lumeainternationald, in primul rand vecindtatea imediatd, cu deosebire statele nouconstituite, sau cele desAvarsite dupa rAzboi au fost privite in epocd cu ostilitate de

loan Scurtu, Disputa rtiintifica, disputa politica. Partidul Socialist Roman fi Interriafionala a III-aComunisain "Dosarele Istoriei", 1998, nr. 10 (26), p. 17-18.

"Revista istoricd", tom XIII, nr. 5 6, p. 151 158, 2002www.dacoromanica.ro

152 Florin Muller

la sine inteleasd, iar de istorici, pand in 1990, prin canoanele politice aletotalitarismului comunist, care impiedicau orice discutie serioasd asupra naturiiinterne si a influentelor externe exercitate asupra Partidului Comunist din RomAnia.

Metodologic credem cA ar fi o greseald sã adoptam fortat modelulconsecintei directe, a silogismului intre politica externd i cea internd a statuluipartidului din Uniunea SovieticA. Politica externd sovieticd, ideologia care mergetreptat de la izolationismul antiversaillez la integrarea Uniunii Sovietice in grileleconsacrate de politica europeand, in canoanele rationale ale lumii capitaliste, suntrealitati dominante care nu au avut o consecintA directa asupra discursuluiactiunilor externe ale comunistilor. Dar latura actionalk real-politikul sovietic,cuprinde dimensiuni care depdsesc in spatiu, timp, dar mai ales naturd, confuziileresentimentele comunistilor din RomAnia. Pragmatismul sovietic surclaseazd si demulte ori apare mai rational istoricilor decal angoasele si exaltdrile misticilorrevolutionari comunisti. Ideologiile, mai bine zis cliseele i locurile comune alecomunistilor din Romfinia, nu se pot compara, in acest stadiu al cercetdrii cel putin,cu ratiunile machiavelice de care dddeau dovadd comisarii de la Kremlin.Internationala a 3-a nu depaseste in importantd statul, dar judeand evenimentele peo duratd si mai lungd putem spune cã ambele instrumente nu au transmis dee& acelecutume politice pe care le puteau intelege sovieticii, fie cd ei participau la discutiileBiroului politic, fie cd fdceau birocratie in ordselele de granitd pline cu activistieducati ca niste partizani pe front, care mi asteptau deck sã dea lovitura de gratievecinului capitalist. Perceptiile asupra statului intern, a vecindatii versailleze, acapitalismului in general, reprezina coordonata metodologicd care ne va ajuta sásurprindem contururile temei propuse. Departe de diplomatia oficiald, comunistii nusunt mai putin importanti pentru statul si regimul romAnesc in gandirea i actiuneade politica rdsdriteand. Cum puteau gandi altfel dee& Uniunea SovieticA, dar i ceputeau intelege din politica externd sovieticd cei 1000 1200 de comunisti aflati lasfdrsitul anului 1934 in inchisorile politice din Romania2? La Doftana, Suceava,Mislea, Vdcdresti, Cluj, Brasov, Iasi, se aflau in inchisori comunisti care in nici uncaz nu se puteau indepärta de sabloanele de politica externd stabilite Inca deRezolufla asupra chestiunii nationale in Rornelnia, adoptatd la Congresul al 3-lea(septembrie 1924, Viena)3: aparitia RomAniei Mari a "fost cumpdratd cu pretulrenuntdrii din partea clicii stdpfinitoare si la ultimul rest de independenta nationald atArii". "Jandarm devotat i credincios al politicii anglo-franceze impotriva primuluistat proletar", "stat tipic cu mai multe natiuni", Romfinia nu devenise un referentialpozitiv al acestui grup politic. Clisee aberante, psihoze, inculturd, dar inainte detoate frustrdri periculoase se revärsau in si din "constiinta" proletard a detinutilorcomunisti. Cei rdmasi in afara gratiilor de fier ale Doftanei gfindeau cu sigurantafoarte apropiat de tovarAsii lor. Dintre toti condamnatii politic 45-50% erau evrei.

2 Arhiva Nationala Istorica Centrala, Fond Microfilme Rusia Comintern, rola 174, Raportul "Cum seprezinta in linii generale situatia din inchisori"; restul citatelor din documente provin din acelasi fond,rolele 174-175.3 Documente privind istoria Partidului Comunist Roman, vol. 1-4, Bucuresti, 1954-1957.

2

www.dacoromanica.ro

3 Opliuni de politica externa ale P.C.R. 1 53

Ei aduceau urii lor viscerale fatä de romanism motivatiile spiritului coeziv specificcomunitatilor refilzate integrarii atat de romani, cat i de propria comunitate etnica.Refuzul Romaniei era refuzul propriei lor anxietati, era complexul lor deinferioritate metamorfozat in con0iinta de clasa, in intransigenta revolutionara. Cei15-20% de unguri, recrutati din fabricile de incaltaminte, sau de aka natura, inprincipal din Ardeal, erau intoxicati de sabotajul politic §i intelectual permanent pecare-1 duceau impotriva Romaniei, in haine europene, dumanii lor de clasa: clasaconducatoare maghiara, in limbajul comuni0ilor, "magnatii unguri". Frustrari,resentimente provenite din anii de dominatie politica de dinainte de 1918, dar maiales memoria "glorioaselor acte de vitejie in garzile ro0i" din Ardeal §i Ungaria dintimpul Republicii Ungare a Sfaturilor erau foarte puternice. Poate va fi fost §i acestaun motiv ascuns al urii lui Dej §i a "camarazilor" sdi impotriva lui Fori§, liderul dedinaintea acelei fantomatice "conduceri operative" a partidului din aprilie 1944, urdcare a dus la lichidarea in stil mafiot a acestuia. Nici cei 15% de condamnatiucrainieni i ru0 nu aveau motive "sa iubeasca" Romania §i Tratatul de Versailles.In Basarabia §i Bucovina comuni0ii se ciocneau prea des cu noile autoritatiromane0i, care incercau, uneori stangaci, sa "romanizeze", adica sa civilizeze ozona de periferie a Imperiului rus sau zona de nord a tarii, cunoscuta §i astazi destulde idilic. Se adaugau aproxirnativ 10-12% romani, pentru care critica violentA arealitatilor din tara lor era reflexul predominarii educatiei staliniste, a fragilitatiiintelectuale, a primatului cli§eelor sociale in fata celor nationale.

Cea mai subversiva teza a comunismului sub aspect national eraautodeterminarea nalionala pant) la desparfirea de stat. Congresele partidului invariate forme au sustinut-o in rezolutiile adoptate cu aceste ocazii. Chiar i laCongresul al V-lea teza autodeterminarii pana la despartirea de stat a reprezentatfundamentul ideologiei Partidului. Partidul nu urma insa mecanic in totalitatea saaceasta linie. Eugen Rotvany4, una dintre victimele de mai tarziu ale stalinismului, afost exclus din Partid in 1933 pentru ca incercase sa opreasca, in interiorul B.M.T.(Blocul Muncitoresc-Taranesc) impunerea liniei autodeterminarii pana ladespartirea de stat. "Nihilismul national" §i "nationalismul burghez" deveniseraadversarii cei mai feroci al comuni0ilor.

La 8 mai 1936 and Inca se mai putea vorbi de un climat de relaxareideologica §i de relativa stare de calm in relatiile romano-sovietice, cuvantarea luiGheorghi Dimitrov era luata ca un referential in prezentarea pozitiei P.C.R. asupraproblemei nationale. "Politica nationala a lui LeninStalin" era arma teoreticaideologica in lupta impotriva lovinismului", in fapt a conceperii politicii statale indirectia protejarii intereselor nationale, a securitatii nationale a Romaniei Mari.Activi0ii de partid care concepusera un material informativ cu ocazia aniversarii a15 ani de la intemeierea Partidului instrumentalizau istoria recent& Ei ii asumauintegral intregul arsenal ideologic i politic al revizionismelor locale (maghiar §ibulgar), sau tezele de politica externa mascate ale Uniunii Sovietice. Comunitii

4 Fia biograficd in "Dosarele Istoriei", 1998, nr. 10 (26), p. 26-27.

si

www.dacoromanica.ro

154 Florin Muller 4

realizau o sintezd ad-hoc intre nationalismul i revansismul local si lupta de clasd,pandantul si nota specified a revolutiei comuniste. In mod direct se facea referire la"teritoriile Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei i Dobrogei, care au fost ocupate cuforta armatd de imperialismul roman in cursul anului 1918". Social-democratia,forta politicä cea mai reprezentativd a muncitorilor in spatiul politic romanesc, eraacuzatd Ca s-a integrat in teoriile nationaliste ale burgheziei, sustinand teza unitatiipoporului roman. Pentru comunisti nu putea exista ceva mai eretic din punct devedere doctrinar si ideologic pentru teza autodetermineirii pdnei la despeirfirea destat cleat aceastd unitate a roman itatii. Dacd existenta unei minoritati foarteimportante in Romania poate sustine ideea inexistentei acestei unitati, manierareductionista antisocial-democratd nu putea avea ca efect cleat mentinerea cvasi-permanentA a comunistilor intmin statut de periferie politica. "Romania de astAzi,dupd asa zisa unire (anexiunea Basarabiei, Transilvaniei, Bucovinei i Dobrogei)rezultat al sistemului tratatelor de pace de la Versailles este un stat multinational.Imperialismul roman, ocupand aceste teritorii cu natiuni numeroase neromane, a dustimp de 18 ani o politica curat coloniald de cea mai sdlbaticA subjugare politica".

Izbucnirea celui de-al doilea rdzboi mondial, prin atacarea Poloniei de cAtreGermania si mai apoi de care Uniunea Sovietied, va prilejui comunistilor romanisd-si exprime aprehensiunile fatd de alt stat, de data aceasta integal rezultat in urmaTratatului de la Versailles. Intr-un manifest intitulat "Care poporul roman sipopoarele conlocuitoare din Romania Muncitori! Taxani! CetAteni!" era atacat statulpolon, plecandu-se de la o determinare suprasaturatd de tezism. Clasa politicapolona era condamnatd fard nici cea mai sumard retinere morald sau cat de putinrationala: "Guvernul polon, al celor mai mari reactionari capitalisti i mosieri,refuzand ajutorul U.R.S.S. contra Germaniei fasciste, a aruncat popoarele dinPo Ionia intr-un rdzboi nenorocit. Statul polon s-a prdbusit fiinda a fost o dictaturd acelor mai mari capitalisti si mosieri indreptatd impotriva popoarelor din Po Ionia.Toate libertdtile poporului au fost sugrumate. Clasa muncitoare i tdranimea au traitsub jugul exploatdrii i asupririi celei mai feroce. Stapanii Poloniei au dus un rdzboide exterminare impotriva popoarelor conlocuitoare. 7 milioane de ucrainieni, 3milioane de rusi albi, 3 milioane i jumdtate de evrei n-aveau drepturi nationale.Taranii ucrainieni i rusi albi erau maceldriti, cand luptau impotriva exploatdriisdlbatice a mosierilor i pentru drepturile lor nationale. Pogromurile sangeroasecontra maselor evreiesti se tineau lant. Aceastd politica de trddare nationala esteprincipala cauzd a prdbusirii fulgerdtoare a statului polon in fata superioritatiitehnice i numerice a armatei germane si faid de lipsa de ajutor din partea AnglieiFrantei imperialiste. Popoarele ucrainian si ruso-alb au rdmas la voia intamplariiprada fascismului navälitor. Guvernul sovietic a sArit in ajutorul popoarelor dinPo Ionia. Glorioasa Armatd Rosie, care a oprit marsul barbarilor fascisti, este primitdcu un entuziasm Med margini". Dupd ce avertiza asupra consecintelor care ar fidecurs din politica internd si externd a guvernului Armand Cdlinescu i cduta sdmobilizeze societatea romaneascd impotriva dictaturii regale, comunistii romanideclansau atacurile i impotriva Angliei si a Frantei, vinovate in conceptia lor de a

sisi

www.dacoromanica.ro

5 Optiuni de politica externa ale P.C.R. 155

fi cOutat sO "arunce Uniunea Sovietelor intr-un rdzboi cu tãrile fasciste". Dupd 'Incao condamnare a social-democratiei, privia drept "un aliat al guvernelor reactionareenglez i francez" in lupta impotriva comunismului intern, venea partea ceainteresana a manifestului imaginea pe care o aveau comunistii romani fatO derecentul Pact Ribbentrop-Molotov: "Prin incheierea pactului de neagresiune cuGermania, guvernul sovietic a dat o loviturd puternicA tdrilor fasciste agresoareimperiali§tilor englezi §i francezi atfitAtori de rdzboi 4i prin asta a limitat rdzboiul".

In aprilie 1940, intr-un material intitulat Lumea socialista ci lumeacapitalista, este exaltatd politica de pace a U.R.S.S.: "Uniunea Sovieticd este unsprijin puternic al luptei contra rdzboaielor de cucerire, apdratorul neclintit alpopoarelor mici i al tarilor mici In fata agresiunii fasciste §i a robiei imperialiste.Dacd acest al doilea rdzboi imperialist nu a devenit Inca un veritabil rdzboi mondial,e pentru cO in acest rdzboi nu ataca dee& o tabard, tabara tarilor fasciste agresoare,pe and cealaltd tabard', cea a tdrilor zise democratice, cedeald §i dau inapoi subfirma «neinterventiei». Cauza acestui fenomen este frica clicii reactionare din pilecapitaliste fatA de m4carea revolutionard, ura lor fatA de U.R.S.S., iluzia pe care oau cd in acest fel vor face sd se istoveascd tarile agresoare pe de-o parte, vor re4 saprovoace o ciocnire intre aceste tari §i U.R.S.S. pe de alta parte". Convingerea cäizolarea Uniunii Sovietice fata de conflictul mondial, evitarea angajdrii in conflictinainte de epuizarea capitalismului erau chiar esenta politicii staliniene de a nu seangaja cleat in conflicte limitate zonal, de a nu provoca un conflict intre "tarasocialismului" i "lagArul capitalist". Linia politicO comunistd se dovedea a fiextrem de labild §i conjuncturald. Dogmatismul clasist Ii impunea condamnarea saucel putin ironizarea tdrilor democratice. Germania, de§i principalul agresor, in ciudarigorilor pactului RibbentropMolotov, era, de asemenea, incriminatO pentrupolitica sa expansionistd: "Gerrnania are neapdratal nevoie de graul §i petrolul täriinoastre. Ea lupta sistematic i cu inver§unare pentru a ne monopoliza comertulextern. Ea dore§te sA devira stdpana Dundrii. Ea unelte§te prefacerea României intr-obazA de atac impotriva U.R.S.S. Ea sprijind revendicdrile revizioniste ale Ungariei§i Bulgariei pe seama tarii noastre". Maniera de prezentare a Germaniei surprindeprin sensul antirevizionist. Dacd insd Germania putea fi condamnatd intr-un registruclasic democratic (de inspiratie anglo-francezd, de§i in aceastd perioadd el esteatipic, dat fiind Pactul), mai neobi§nuitd apare condamnarea revizionismuluimaghiar §i bulgar, in acest caz comunistii intrand, fard sà vrea, in linia oficialA aregimului carlist: antirevizionism, rezistentd.

Cu atat mai paradoxald apare schimbarea de linie dupA inceputul campanieigermane in Apus. Intr-un document al P.C.R., databil oricum dupd 10 mai 1940,intitulat Romania focar de razboi, se opereazã o schimbare a sensului notiunii deagresor. De§i conceptul de rAzboi imperialist rdmâne 'Inca valabil, conflictul esteinteles ca un rdzboi impotriva celui mai reactionar dintre imperialisme: "partidulnostru a inteles schimbarea notiunii agresorului. Partidul nostru a indreptat foculprincipal impotriva imperialismului celui mai agresiv §i celui mai reactionar insituatia internationald actuald imperialismul anglo-francez. Rdzboiul imperialist al

si

www.dacoromanica.ro

156 Florin Miller 6

Angliei i Frantei contra Germaniei are ca scop nimicirea Germaniei i asigurareasuprematiei mondiale a imperialismului anglo-francez. Credinci4 principiului lorde a duce rOzboiul cu mainile altora §i suferind un fiasco total de a provoca unrAzboi intre Germania §i Marea Patrie a Socialismului, imperiali§tii AnglieiFrantei au creat §i creazd focare noi de rAzboi imperialist §i antisovietic. Un astfelde focar a fost Po Ionia panilor §i Finlanda. In fabrici, uzine, pe campii maselepopulare au aprobat pactul de neagresiune sovieto-german §i au primit cu entuziasmeliberarea de cOtre eroica Armatä Roie a Ucrainei occidentale i a BielorusieiOccidentale. Ele au aprobat pactele U.R.S.S. cu statele baltice i cu o bucurieaclancA au primit §tirea despre nimicirea focarului de razboi din Finlanda i pactulde pace intre U.R.S.S. i Finlanda".

ExistO cateva trasee rationale pe care le putem strabate pentru intelegereaacestor volte ale ideologiei §i strategiei comuniste in materie de reprezentOri depolitica externA. Una ar fi activarea suficient de tarzie a unor centri de creatieideologicd §i control politic prin care comuni§tii sovietici controlau sigur PartidulComunist din Romania §i, probabil, i alte particle comuniste. Este vorba de centralade la Viena, pe care o cuno4em ca fiintand Incas de la inceputul anilor '30.Trecerea sub controlul german a Austriei, prin Anschluss, in martie 1938, a permisactivarea unui contact intre Comintern §i serviciile de spionaj i propaganda alestatului §i partidului national-socialist. MA intemeiez in aceste consideratii pe rapidaasimilare de catre comuni§tii germani aflati la Moscova a teoriei compatibilitatiiintre statul muncitorilor germani (Germania national-socialista) §i Marea Patrie aSocialismului, fapt autentificat de curand prin lucrarea istoricului iewan EmilianBold, Pactul Ribbentrop-Molotov. Mai importantä deck aceastA filiatie estecongruenta aproape perfectä dintre discursurile Fiihrerului cu privire la politica deincercuire dusä de Anglia i Franta fata de Germania, care seamdnA izbitor cu acestetribulatii ale comunistilor romani. Este posibil ca prin Austria sA fi ajuns laBucuresti teza modificarii acestor directii politice, date find conditiile aproapeimposibile de traversare directd a frontierei pe Nistru. Inca un argument in aceastdipotezd este numarul foarte mare de documente in limba german& pe care le emiteaPartidul Comunist, ce erau negre§it adresate evreilor comuni§ti din Bucovina §iTransilvania intrati in Partid §i care stApaneau limba germand. Sigur Ca aceasta estenumai o perspectivA incitantd, care ramane a fi verificatd. Repartizarea comunistilorin Romania autentificd luarea in consideratie a canalului german: 780 de comuni§tise concentrau la 8 iulie 1940 in 3 judete (Some§, Timi§, Mure§); Basarabia venea pelocul 4, dupd Ardeal, Bucuresti §i Bucovina, urmatä indeaproape de Dobrogea (280,respectiv 260)5. Aceste argumente sunt toate indirecte, dar ele pot fi luate inconsiderare intr-o analiza viitoare.

Cel mai important examen in privinta fidelitAtii comunistilor romani fata. deUniunea SovieticA va fi dat in iunie 1940, cu ocazia pierderii Basarabiei §i

5 Constantin Moraru, Documente noi din arhivele rusegi (foste sovietice) referitoare Ia PartidulComunist Roman, in "Erasmus", 1997, nr. 8, p. 61.

si

www.dacoromanica.ro

7 Opfiuni de politica' externei ale P.C.R. 157

Bucovinei de Nord. Acum nu va mai fi vorba numai de cli§ee dogmatice, irationale,clasiste etc. Mi§carea Uniunii Sovietice spre interiorul Europei lovea directteritoriul national. Argumentele comuni§tilor in favoarea acestui act de politicaexternd a Sovietelor apar crispate. Revin vechi cli§ee, sunt create altele noi. Reactiide spaimd §i ostilitate apdrute spontan in lunile de yard ale anului 1940 suntrdstAlmdcite: "Uniunea Sovieticd, patria celor ce muncesc din lumea intreagd, aeliberat WA' rdzboi Basarabia §i Bucovina de Nord de sub jugul bestial alimperialismului roman. Politica geniald staliniand a stins focarul de rdzboi format laNistru de stdpfinirea imperialistd. Dar dictatura regald trebuind sd evacuezeBasarabia §i Bucovina de Nord, de§i litigiu sovieto-romdn s-a lichidat, n-a renuntatla politica ei provocatoare antisovieticd. La noile hotare sovieto-romdne, dictaturaregald tine sute de mii de concentrati, a pus sd se sape tran§ee, construie§tefortificatii cu vddite scopuri de provocare. Pe teritoriul Romdniei au luat fiinta opuzderie de organizatii fati§ antisovietice. Trebuind sä inapoieze Basarabia §iBucovina de Nord tdrii socialismului imperialismul roman cautd sd-§i intAreascddomnia mdcar asupra popoarelor Ardealului §i Dobrogei, sd-§i pdstreze pradaacaparata in timpul rdzboiului imperialist mondial din 1914-1918".

Cu eforturi disperate, conducerea centrald a Partidului cduta sa frdneze insdtendintele foarte puternice apdrute in special in Comitetul regional de partid Ardeal,care incerca deja in august 1940 sa se substituie C.C. al P.C.R. §i sa lupte pe contpropriu pentru "independenta Ardealului". Documentul la care fac referire este emisde C.C. al P.C.R. §i demonstreazd cd este vorba de lupta unor comuni§ti dinconducerea centrald nu de a renunta la lozinca "autodetermindrii pfind la despartireade stat", ci mai curdnd de a gdsi un modus vivendi intre aceasta §i revolutiaproletard, care trebuia sä coordoneze "mi§carea national-eliberatoare". Maniera incare este scrisd aceastd parte a documentului demonstreazd existenta cu sigurantd aunei opozitii la nivelul cel mai inalt al conducerii de partid, aflatd la Bucure§ti,antilocalistd. Cu sigurantd era vorba de o conducere epuratd natural de comuni§tibasarabeni, care plecaserd in numar mare dupd iunie 1940 in zona ocupatd.Paradoxal este cd in acel moment in fruntea Partidului se afla Stefan Fori§, care ilinlocuise in aprilie 1940 la conducere pe Eugen Iacobovici. Fori§, dacd i§i va fi datacordul, §i exista putine elemente care sd ne facd sä credem Ca documentul semnatde C.C. s-a adoptat impotriva vointei secretarului C.C., cduta poate ie§irea dintr-opolitica catastrofald.

La 9 iunie 1940 avusese loc la Cluj o manifestatie, probabil ilegald, in carese amestecaserd §i comuni§ti locali, unde ace§tia strigaserd lozinci in favoarea unuiguvern popular, pentru "dreptul nationalitdtilor asuprite la autodeterminare pfind ladespartire de stat". in conditiile tratativelor romano-maghiare §i ale Dictatului de laViena, Partidul a lansat lozinca "autodetermindrii pdnd la despartire §i protectiaUniunii Sovietice". Ea se va pierde in marasmul moral, politic §i teritorial care adus la prabu§irea regimului carlist. Pentru Partidul Comunist ora independentei inpolitica externd era Inca departe.

www.dacoromanica.ro

158 Florin Miller 8

Cateva concluzii finale se impun: conceptia dogmatica §i exclusivista acomunitilor in materie de politica externa este consubstantiala cu aceea asupranaturii statului roman §i a problemei nationale; ea este foarte asemanatoare cu cea arevizionismelor clasice maghiar §i bulgar de nuanta anticomunista (conservatoare);nu exista totAi o unanimitate in problemele principale de doctrina i strategie;tezele comuniste sunt prin definitie distructiviste, internationaliste in sensul alinieriila comandamente de politica externa ale altor state; se folose§te in argumentaresupralicitarea haoticd a unor insuficiente reale in situatia muncitorimii in raport cualte categorii profesionale (in fapt situatia materiala a unui muncitor roman erainfinit mai bund decal cea a unuia sovietic); limbajele ideologice submineaza inaceasta perioada orice posibilitate de penetrare a corpului social romanesc.

STANDS OF EXTERNAL POLICYADOPTED BY THE ROMANIAN COMMUNIST PARTY

Abstract

The ideologies and strategies adopted in the external policy of theRomanian Communist Party (RCP) in 1919-1944 are analysed. A peripheralpolitical group on the backdrop of the Romanian politics of the time, the RCPgravitated from its very beginnings to the political orbit of Moscow, which causedestrangement among the electorate and growing tension in the main issue ofpolitical tactics, strategy and ideology: the national issue. The communist discourseand practice were plagued to the utmost degree by the thesis of self-determinationuntil the breaking off from the State of a number of historical Romanian provinces:Bessarabia, Bucovina, Transylvania and Dobrogea. Despite several voices takingissue with the directives of the Third International, RCP fell short of elaborating apro-national external policy that would have lessened the virulence of thecommunist principle of class struggle.

www.dacoromanica.ro

ACTIUNI SUBVERSIVE ALE KOMINTERNULUIANII '20 IN ROMANIA

CEZAR MATA

In pofida deschiderilor "etalate" i "trambitate" imediat dupd decembrie1989 de a scrie istoria a§a cum a fost, pentru un observator atent i avizat este lesnede sesizat §i de perceput o oarecare "opintire" §i "caznire" in abordarea problernelorsensibile din istoria Romaniei, indeosebi a celei contemporane, cu evidente"impertinente" rastälmaciri ale acestora, in care politicul §i influentele de alta naturaau avut marja lor de contributie in eludarea principiului "rara ura i partinire".Faptul este oarecum regretabil, din moment ce accesul la arhive nu mai esterestrictiv, iar cenzura i "indicatiile pretioase" par de domeniul fanteziei i fictiunii.Ne intrebam daca, in clipa de fata, s-au ivit alte "indicatii"?

Una din temele cu un grad ridicat de sensibilitate, abordata fie timid, fieunilateral, atat inainte cat §i dupa decembrie 1989, o reprezinta analiza actiunilor §idiferitelor influente pe care Kominternul, cu istoria sa, a avut-o asupra tarii noastrel.

Intr-o apreciere succinta, pe care ne-o putem permite, se poate avansa ideeaca. Romania (dupa realizarea marelui ideal secular unirea potrivit spatiului etnic)a fost frustrata de marile puteri chiar In timpul tratativelor pacii de la Versailles,"bucurandu-se" de "bunavointa" acestora de a fi considerata un stat cu "intereselimitate"2, dei Meuse parte din tabara Antantei §i cu o reala contributie lainfrangerea Puterilor Centrale.

Concomitent cu aceste tratative "se n4tea" la Moscova, la 2 martie 1919,un alt "prieten"3. Aici, capii revolutiei bol§evice Lenin, Trotki, Zinoviev, Buharin,Stalin etc. au reunit "o mana de oameni"4 din 19 taxi (cinci finlandezi, un suedez, unnorvegian, doi elvetieni §i alti adepti comuni§ti "nite impostori care nureprezentau pe nimeni in afara de ei proclamand Conferinta ComunistaInternationala6. Dupa trei zile de dezbateri, la 4 martie 1919, acqti reprezentanti,pentru a se legitima ca unici mo§tenitori §i succesori ai traditiilor mi§carii

I Marin C. Stanescu, Moscova, Kominternul, Filiera Comunista Balcanied 0 Romania (1919-1944),Bucuresti, 1994; Paul Niculescu Mizil, De la Komintern la Comunismul Bucuresti, 2001.2 load Scurtu, Gh. Buzatu, Istoria Romanilor in secolul XX (1918-1948), Bucuresti, 1999, p. 9.3 Arkadi Vaksberg, Hotel Lux Partidele frate0i in slujba Internationalei Comuniste, Bucuresti,1998, p. 13.4 Ibidem.5 Ibidern.6 Ibidem.7 Ibidem, p. 14.

"Revista istoricr, torn XIII, nr. 5 6, p. 159 184, 2002

IN

si

insisi")5,

-

www.dacoromanica.ro

160 Cezar Mdtd

muncitoresti si revolutionar-marxiste (inclusiv ale Internationale lor I si a II-a,initiate de Marx si Engels), I-au denumit Congresul I al Internationalei Comuniste,iar Internationala, a treia. La zece zile dupd incheierea acestui Congres (16 martie1919)8, Zenoviev9, pe atunci presedintele Sovietului din Petrograd, a fost ales, lapropunerea lui Lenin'', in functia de presedinte al Kominternului (consacrarearuseascA a denumirii si care va sem-dna groazA in viitor)11.

Temuta organizatie, care pentru romfini, ca si pentru celelalte natiuni, vainspira i provoca teamd numai prin simpla pronuntare a odiosului nume, Ii avea"adapostul" birourile, cazarea functionarilor i membrilor de frunte intr-oclädire centrald a Moscovei, situatà pe Bulevardul Tverskaia, devenit Gorki, la nr.1012. Se numea Hotel Lux, iar azi Central (Tentralnaia)13. n anii '60, beneficiind deo invitatie din partea Institutului de maxxism-leninism din capitala sovieticd pentruo discutie "cu vreo 15 istorici sovietici"14, cunoscutul istoric francez Jacques de

8 Ibidem.9 Grigorii Evseevici Radomilsky sau Apelbaum (1883-1936), zis Zinoviev, nascut intr-o familie deevrei mic-burghezi, a luat parte din 1900 la formarea grupurilor socialiste in Rusia Meridionala; in1902 se inscrie in factiunea bolsevica a Partidului Muncitoresc Social-Democrat din Rusia(P.M.S.D.R.). Din 1903 urmeaza Facultatea de Chimie din Berna unde it intalneste pe V.I. Lenin decare se ataseaza; de altfel atat mama cat si sotia lui Lenin, Krupskaia, (amandoua evreice) II plac foartemult pe Zenoviev. A participat la revolutia din 1905 la Sankt-Petersburg, a rezidat in Rusia !Ana in1908, avand un important aport in organizarea Partidului bolsevicilor din capitala tarista. Fortat sa seexileze (1908-1917) si urmarit de politia tarista, a participat la Conferinta Intemationalei a II-a de laZimmerwald (1915). Dupa revolutia din februarie 1917, insotindu-1 pe Lenin in celebrul trensupravegheat, revine la Petrograd. Ca o ciudatenie, impreuna cu Kamenev, se opune declansariiinsurectiei armate (octombrie 1917), cerand, ca i alti revolutionari bolsevici, un guvern socialist albolsevicilor si mensevicilor, find i adeptul continuarii razboiului contra germanilor. Cu toate acestea,si-a pastrat posturile de conducere (probabil un rol decisiv 1-a avut simpatia lui Lenin si a familieisale): presedinte al Sovietului din Petrograd (dec. 1917-1926), presedinte al Comitetului Executiv alIntemationalei Comuniste (Komintern) (1919-1926), membru supleant al Biroului Politic (Politbirou)al C.C. al P.C. (b) din Rusia (1919-1924), apoi membru plin (1924-1926). in timpul bolii lui Lenin sidupa moartea lui (1924), din oportunismul ce-1 caracteriza, 11 sprijina pe Stalin in functia de Secretargeneral, opunandu-se totodata citirii scrisorii-testament a lui Lenin la Congresul al XIII-lea al P.C. (b)din Rusia (mai 1924). Maud de Kamenev si Stalin formeaza "troika" ce-1 inlatura pe Trotki de laconducerea P.C. (b) din Rusia si din celelalte functii importante. Dupa acest succes, Stalin a cautat sase debaraseze de Kamenev i Zinoviev. Cei doi, impreuna cu Trotki, au format "troica celor puri" cares-au opus lui Stalin si acolitilor lui. A urmat sarabanda decaderii; Zinaviev a fost revocat din postul depresedinte al Kominternului dupa Congresul al XIV-lea al P.C. (b) din Rusia, exclus din partid in1927, apoi, la jurnatatea anului 1928, reprimit in urma "autocriticii", insa fara a mai avea influentarolul de pfina atunci. in ianuarie 1935 este implicat in procesul liderilor "noii opozitii" (grup incluzand16 persoane) i condamnat la 10 ani inchisoare, dar in august 1936 a fost judecat din nou in "procesulpublic al centrului terorist trotkisto-zinovievist" i condamnat la moarte alaturi de alti bolsevici printrecare si Kamenev.1° Arkadi Vaksberg, op. cit., p. 14." Jacques de Launay, Istoria Secretä a Kominternului (1919-1943). E4'ecu1 unei speranfe, Bucuresti,1993, p. 14.12 Arkadi Vaksberg, op. cit., p. 35.13 Ibidem.14 Jacques de Launay, op. cit., p. 7.

2

vi

www.dacoromanica.ro

3 Acfiuni subversive ale Kominternului in anii '20 161

Launay face publica prezentand-o ca o picanterie, dar cu o anume seamificatieasertiunea prilejuita de dialogul avut cu generalul Eugen Boltin (fost §ef alinformatiilor din STAVKA Statul Major al Armatei Ro0)18. Cand au ajuns indreptul cladirii cu pricina, preopinentul i-a aratat-o spunandu-i: "Acesta este HotelLux care a adapostit birourile §i pe conducdtorii Kominternului. 0 parte din istorialumii s-a näscut aici"16. Nu departe de adevdr este constatarea cã Romania asuportat imixtiuni, chiar §i dupd ce sinistrul organism s-a autodesfiintat (10 iunie1943)17. Centru revolutionar mondial, Moscova §i-a continuat actiunile §i dupd, sub"firma Kominformului"18, iar "cizma bo4evica" a trebuit sa fie suportata mult timpde tarile estului i centrului Europei.

Cu rolul sdu politic, militar, social, dar mai ales de spionaj astaziaproape imposibil de evaluat19 Kominternul a reprezentat fatada i masca princare statul sovietic a continuat vechile teluri tariste de a cuceri noi teritorii i de a-

asigura hegemonia in lume. In acest scop, s-au utilizat doi piloni de bud:propaganda (Occidentul tia foarte bine ce se intampla in "tara revolutiei") §ispionajul (elita spionilor sovietici a fost recrutata, in majoritatea cazurilor, dintreactiv4tii §i membrii Kominternului; elvetianul de origine italiana Artur Artuzov-Fraucci, letonul Ian Berzinalios-Peteris Kiuzis, germanul Richard Sorge,comunistul polonez Leopold Trepper agent in Belgia uncle asigura legatura cufaimoasa retea din Germania nazistd, "Orchestra roie", comunistul ungurSándor Rádo, eroul cdrtii Rázboiul a fost ceiVigat in Elvefia, iar lista poatecontinua)20.

Romania deceniului al treilea al secolului XX a fost una din principaleletinte ale actiunilor subversive kominterniste, incriminatd adeseori ca "statmultinational" ce "rapise", in vederea realizarii unirii sale nationale, teritorii ravnite

de marele vecin de la rdsdrit. Principalii actori in aceste actiuni subversive §i despionaj erau o "serie de cetateni romani", comun4ti, membrii ai InternationaleiComuniste Inca de la inceputurile ei: Cristian Rakovski, Marcel Pauker (alias Piriusau Popescu), Elek Köblös (alias Balthazar sau Dann), Ana Pauker (alias Marina),Alexandru Dobrogeanu-Gherea, fiul lui Constantin Dobrogeanu-Gherea (aliasSolomon Katz), David Finkelstein-Fabian (alias Bela), Moscu Kohn (GheorgheStoica), Lazar Aron (alias Ernst Arnoldi sau Alexandru Buican) etc. Pe langaace§tia actionau i cetateni straini bulgari, unguri, polonezi, ucrainieni ce fdceauparte din Sectia Kominternului, numitd Federatia Comunista Balcanica, al caruisediu initial se afla la Sofia.71, iar in urma infrangerii "insurectiei antifasciste"77 9

15 Ibidem.16 Ibidem, p. 8.17 Mann C. Stanescu, op. cit., p. 55.18 Ibidem, p. 56.19 lbidem, p. 14.20 Arkadi Vaksberg, op. cit., p. 36-37.21 Marin C. Staneseu, op. cit., p. 34-35.22 Ibidem.

§i

si

www.dacoromanica.ro

162 Cezar Mata 4

iunie 1923 mutat, in luna august a aceluia§i an, la Moscova, apoi Viena, undedeja functiona un birou al sail, aldturi de o puternicä rezidenta a serviciilor specialesovietice pentru aceastA zond europeana.

Aceastd sectie a Kominternului considera Romania nu numai "un statmultinational", dar §i "o inchisoare a popoarelor", unde activau forme ale "social-fascismului" sau "fascismului agrar"23, afirmatii departe de realitatile politiceromane§ti.

Pentru a edifica §i exemplifica modalitatile §i practicile de propagandasubversiva a actiunilor de sabotare, de spionaj sau altd naturd, "ticluite" §i

intreprinse de vecinul de la rasarit, prin intermediul agentilor kominterniti peteritoriul Romaniei i in aceasta parte a Europei, tipArim o serie din documenteleafiate in Arhiva Militard, ilustrative, din . Fondul Inspectoratul Tehnic alAeronauticii, dosar nr. 7, anul 1928. Aceste materiale (Note informative)subliniazd un fapt demn de remarcat, anume ca §i organele informative §icontrainformative romane§ti nu erau mai prejos decat ale adversarului (ServiciileSecrete Sovietice). Reactionand prompt vor surprinde momentul conceperii §idesfa§urarii lor.

ANEXA

I

Bucurqti 1926 Februarie 12Nr. 46

Diviziaa4-aBiroul II Informatii

CateDepozitul Central Munitii Razboi

In conformitate cu ordinul Corpului 2 Armata sub Nr. 325 din 8 Februarie1926.

Am onoare a trimite mai jos, in copie, Ordinele Nr. 61/926, i Nr. 63/926ale Ministerului de Interne, Directia Presei spre §tiinta i executare.

Din OrdinSef de Stat MajorColonel (ss) Bolintineanu

23 lbidern.

www.dacoromanica.ro

5 Actiuni subversive ale Kominternului in anii '20 163

Copie dupa adresa Nr. 61 a Ministerului de Interne.

Avem onoare a vA aduce la cun4intd cA Ministerul [de] Interne ne-aconfirmat mdsura Guvernului Averescu de a nu se ingadui intrarea in tarA atipAriturilor ungurqti §i a luat dispozitia, cerutd de interesele Basarabiei, de a nu sepermite importul imprimatelor ruse§ti din strAindtate.

Cu prilejul cenzurei ziarelor strdine ce facem acum la po§td am avut ocaziasA constatdm cA, pAnd in prezent, ziarele ungurqti §i ruse§ti soseau in tara ob4nuit.

VA rugAm sA binevoiti a da ordine tuturor oamenilor Dvs., subalterni dinintreaga tard, sA ia cele eficace mAsuri ca ziarele ungure§ti i cele ruse§ti, in afard decele autorizate [§i] notate mai jos, sA nu mai poatd intra in tail.

Copie dupd adresa 63/926 a Ministerului de Interne.

Avern onoare a vd aduce la cuno§tintA cd Ministerul Ministerul de Interne ainterzis intrarea §i rAspAndirea in tara a ziarului "Viener Allgemeine Zeitung" ceapare la Viena in limba germand.

VA rugAm, deci, sA binevoiti a da ordine in consecinta tuturor organelorDvs. subalterne, pentru oprirea la intrarea in tard a acestui ziar §i pentru confiscareanumerelor ce, eventual, s-ar intoarce pe cAi lAturalnice.

Director (ss) RAu let

NotA

De[spre] ziarele ruse§ti i ungure§ti autorizate a intra in tara, prevAzute in adresaMinisterului de Interne Nr. 61/926:1) "Novoe Vremess", rusd, apare la Belgrad.2) "Alter Kepessladi Lapje", revistA saptamfinalA maghiarA, apare la Budapesta.3) "Therapiz", revistA tiintificA medicalA ungard din Budapesta.4) "Maghiar Grafica", revistd tratAnd despre artele grafice ungare din Budapesta.5) "L'Echo de Danube", foaia economico-politicd maghiara scrisd in limba francezAdin Budapesta.6) "Pesti Tozsde" foaia economicA maghiard din Budapesta.

pentru conformitate,Seful Biroului II InformatiiMaior (ss) Indescifrabil

pentru conformitateeful Biroului Informatii

www.dacoromanica.ro

164 Cezar Maid 6

II

Nr. 71Bucuresti 1926 Februarie 27

Diviziaa 4-aBiroul II Informatii

ateDepozitul Central Munitii

in conformitate cu ordinul Corpului 2 Armatd, sub Nr. 486, secret, din 25Februarie 1926. .

Am onoarea a trimite mai jos, in copie, ordinul Marelui Stat Major, subNr. 443/926 spre stiinta si executare in ceea ce priveste stricta si continuasupraveghere, in special, a elementelor minoritare.


Copie

Am onoare a face cunoscut cd serviciul de sigurantd din Oradea Mare adescoperit o puternia organizatiune comunistd in acea localitate din care faceauparte si multi soldati minoritari din regiunea acelei garnizoane.

Din ancheta intreprinsd am constatat urmdtoarele:1) In toate orasele man l. din tail se and astfel de organizatiuni comuniste ale cdrorconduatori au insdrcinarea sa organizeze celule comuniste in armatd, in fabrici siprintre tineretul de la sate.2) Actiunea este condusd de comitetul central din Bucuresti, sub supraveghereasovietelor rusesti si [sunt] in legaturd cu alte organizatiuni din Wile vecine.3) Arhiva comunistd descoperita si confiscatA cu aceastd ocazie este compusd dinarti, manifeste, reviste, registre etc., precum si din corespondenta venitd oriadresata. la Moscova.4) Organizatiunea comunistd se indreapta spre rdndurile recrutilor apartindndcontingentului 1926 in scopul de a-i pregati pentru misiunea comunistd in armatd sia le dezvolta spiritul antimilitarist.

Fata de cele ardtate mai sus, cu onoare, ya rugdm sd binevoiti a pune invedere tuturor unitatilor de subordine ca organele informative de care acesteadispun sd depund cea mai mare activitate in contra [lor] si supravegherea oameniloraflati in subordine, in special, a elementelor minoritare.

p. Seful Diviziei a II-aColonel (ss) Rddulescu

www.dacoromanica.ro


IR

21 Aprilie 1926

Directiunea Politiei i Siguranta Genera laNota

Ni se comunicA din Viena.In ultimul timp circuld versiunea in localitate ca Guvernul Sovietic a hotardt

intensificarea propagandei comuniste in armatele straine cu indicatiunea de aprovoca revolte locale, atentate asupra Depozitelor de munitii, dezertari in mase etc.Aceasfa versiune find controlata, mai ales ca se vorbea ca aceste actiunirevolutionare sunt in special indreptate in contra diferitelor armate din Balcani,cercearile au stabilit urmkoarele:

In cursul lunii Februarie anul curent a avut loc la Moscova o serie deconferinte secrete intre reprezentantii Internationalei a treia i Mare le Stat MajorSovietic. La aceste conferinte, din indemnul lui Zinoviev, s-a hotarat creeareaLegiunilor straine Ruse§ti pentru a servi in plus la propaganda in armatele strdine, aintensifica dezertarile §i la creerea unei legiuni, in urma dezertarii ofiterilor §isoldatilor din armatele straine in Rusia.

Comitetul Mixt Sovietic care s-a ocupat in §edintele secrete cu organizatiade mai sus, era compus din reprezentantii Internationalei a III-a: Kamenev,Zinoviev, Buharin, Rakov, Trotki, Piatnitki, Sokolnikov §i Stalin; reprezentantiiarmatei rqii: Voro§ilov, Tuhacevski, $eful Statului Major Rus, Vasileviscki,Comandantul Militar al Moscovei, Sapo§nikov, Comandantul Militar alPetrogradului, Petin, Comandantul Militar al Siberiei, Levandoski, ComandantulArmatei din Caucaz, Auksentievski, Comandantul Militar al Turchestanului, Jakin,Comandantul Militar al Ucrainei.

Odata principiul stabilit *i hotararea luata, s-a hotarat publicarea de scrisoribro§uri de propaganda, de toate limbile strdine, care urmeaza sa fie predate

misiunilor diplomatice sovietice din strainatate care, la randul lor, sa le distribuie inarmatele straine prin actiunile de propaganda de care dispun.

Un document secret, emanat dela Comandantul Armatei austriece, confinnacele de mai sus aratate. Acest ordin confidential precizeaza urmatoarele: s-au creat4 legiuni straine, dintre care legiunea straind Basarabia, precum §i o serie delamuriri prin care se atrage atentia asupra pericolului acestei propagande, dandu-se§i ordine inspectoratului armatei ca aceste bro§uri de propaganda sa fie confiscate(de inspectoratul armatei austriece n.n.).

Urmeaza copia ordinului secret iscAlit de Genera lul Vitass, impreund cuanexele lui traduse in limba romfind.

Este de remarcat ca in ordinul secret austriac se specified, in parantela, casursa informatiunilor este Serviciul de Spionaj german, deci §i Statul Major germanare cuno§tinta de crearea legiunilor strdine de mai sus.

si

www.dacoromanica.ro

166 Cezar Mata 8

Comunicat D-lor. Prim-ministru, Ministrului de Interne, Ministrului deRdzboi /Ministrului de Externe.

pentru conformitateSeful Biroului Informatii/8.C.M.Cpt. Georgescu Theodor

1

Confidential

Sectia I-a Nr. 1836/b din 26 Rezervat.Supliment la ordinul Ministerului 4796 res. din 26.

,

Planul de organizarea Legiunilor Straine Rusesti

Nr. de evid. 1836/b. din 26Viena la 11 Aprilie 1926

Rapoartele verificate de mai multe ori, relativ la infiintarea celor 4 legiunistrdine, sunt dovedite prin prezentul regulativ, respectiv prin dispozitiunileorganizatorii pentru formarea lor prin Nr. Serviciului de Inforrnatii Germane 789/r.din 10.2. 1926.

Dispozitiunile au un caracter provizoriu si, dupd toate probabilitatile,formulate in mod mai detaliat, se presupune cd s-au lansat lozinci din partea sectieide propaganda G.P.U. a Republicii Sovietice. Aceste scrisori de propaganda tradusein toate limbile de culturd si completate cu niste ilustratiuni colorate prezintd viatain Legiunile Streine in culorile cele mai favorabile. Aceste scrisori mai prezintd Incao misiva de propaganda, extrem de periculoasa prin tonul lor de revolutionare siprin declararea rdzboiului contra tuturor inamicilor proletariatului.

Inspectoratul Armatei va lua dispozitiuni ca astfel de imprimate sd fieconfiscate la formatiunile armatei federale si emisarii arestati pentru a da [de] urmaizvoarelor acestei propagande.

Dispozitiunile organizatorice pentru infiintarea Legiunilor streine daudovadd cä principiul radical predomind si acum in Centrala Executivd.

Aceste dispozitiuni, prin devierea lor organizatorica, mai sunt menite de aprovoca conflicte de naturd externä.

Avand in vedere importanta acestor informatiuni este util a fi cat se poatede atent fatd de perfectionarea si dezvoltarea lor pe viitor.

Vitass M PGeneral de Brigada

pentru conformitateSeful Biroului Informatii/8.C.M.

Cpt. Georgescu Theodor

www.dacoromanica.ro

9 Acliuni subversive ale Kominternului in anii '20 167

2

Principiile fundamentale pentru efectuarea cadrelor legiunilor streine RSSSR.

Se formeaza patru legiuni i anume:1) Legiunea streina Internationala2) Legiunea streind Transbaicala3) Legiunea streina Basarabia4) Legiunea streina Po lone&

Fiecare din aceste patru legiuni se imparte militareste in ate o divizie deinfanterie cu artileria respectiva i formatiunile technice auxiliare.

La fiecare din aceste patru legiuni se infiinteaza un Regiment de cavalerie,formand impreuna Divizia de Cavalerie a Legionarilor.

Ca statiune de depou (resedinta., gamizoana n.n.) pentru infiintarealegiunilor se fixeazd:

Pentru Legiunea Internationala la Leningrad, pentru Legiunea Transbaicald:Nijni-Novgorod, pentru Legiunea Basarabeand: Odesa; pentru Legiunea Poloneza:Moscova.

Pentru toate patru legiuni se infiinteaza un mic Comandament Suprem caredepinde, in mod direct, de dispozitiunile Comandamentului Suprem al Armatei.

Corpul ofiterilor de trupa, precum si a State lor Majore Divizionare alegiunilor este recrutat din Corpul ofiterilor activi. De abia in cursul timpului,materialul de inlocuirea de ofiteri subalterni pentru legiune va fi recrutat dintreLegionari Inii pe baza meritelor.

Resedinta Comandarnentului Suprem este Moscova. Echiparea legiunilor seface de catre institutiunile armatei active. Ofiteri i soldati sunt pusi pe picior deegalitate cu cei din armata activa.

Numai pentru timp de serviciu mai indelungat soldele vor fi argumentatedupd o norma fixa.

pentru conformitate$eful Biroului Informatii/8.C.M.Cpt. Georgescu Theodor

3

Ordinea de bataie a unei legiuni sträine

Comandantul de Legiune (diviz.)

Batalionul Technic$i de legatura.Batalionul motric

www.dacoromanica.ro

168 Cezar MatA 10

IV. Regimente de Infanterie cu formatiuni de mitraliere ca la armata decampanie

Grupa 1-a i a H-a de Art. a Legiunei

Regiment de cavalerie §i I Excadron Mitr.

Excadrila de avioane

Formatiunile auxiliare

Coloana de Camioane a Legiunii

Coloana sanitard a Legiunii

Toate celelalte instructiuni vor fi formate de cdtre armata de Companie.pentru conformitate$eful Biroului Informatii/8.C.M.Cpt. Georgescu Theodor

4

Principiile pentru primirea in Legiune

1) Numai aderenti[i] convirwi ai comunismului pot deveni legionari i

fiecare reflectant (recrut n. n.) va presta jurärnânt cd va lupta i va lucra §i va muripentru doctrina comunistd.

2) Termenul de varstä intre 20-50 ani.Validitatea se va dovedi prin expertiza medicald ca la armata activd.

3) Angajamentul se face cel putin pentru 5 ani.4) Recrutarea se face contra plAtii de 200 ruble aur §i semnarea unui Revers

(probabil contract n. n.).Neindeplinirea obligatiunilor luate se considerd dezertare i predare, pedepsindu-sesever (in mod individual).

5) Legiunile sunt considerate ca formatiuni proletare de elitä §i aumotivarea, prin baza lor internationalk de a reprezenta pe cale militarä ideeainfatiOrii proletare.

6) Fiecare reflectant (recrut n. n.) este in drept, dupA predarea datelor salebiografice in mod exact, ali lua un nume oarecare (un nume de cod n. n.).

7) Dupa 3 ani de servicii, lipsite de delicte, legionarul dobandqte dreptul lacetatenia rusä.

8) Legionarul posedd fata de urmarirea pentru orice delict dintr-un statstrein dreptul de azil in mod absolut.

www.dacoromanica.ro


9) Orice legionar poate dobandi gradul de ofiter dupa absolvirea cursurilornecesare.

10) Trecerea [d]in legiune la armata activa este exclusa.11) Legiunile au datoria de a apara puterea executivd a Sovietelor fata de

du§mani[i] interni §i externi pand la ultima picdtura de sange.Acest extras din principiile de adeziune evidentiaza cA, conducerea

partidului intentioneaza infiintarea unei trupe de elitd, ca un corp selectionat, §i ca ogarda comunista.


IV

Nr. 141Bucure§ti 1926 Aprilie 12

Diviziaa4-aBiroul II Informatii

CateDepozitul Central Munitii

In conformitate cu ordinul Corpului 2 Armata sub Nr. 133, secret, din 9Aprilie 1926, am onoarea [a] trimite, in copie, dupd ordinul Nr. 1165/26, secret, [al]Marele Stat Major, rugandu-va sa binevoiti a lua cuno§tintA de organizareaspionajului Sovietelor §i scopurile de urmarire pentru ca unitatea, §i atatstabilimentele, sa ia masuri necesare de path in [...] a vreunei propagande printretrupe, in special, recruti.

Din ordinulSef de Stat MajorColonel (ss) Bolintineanu

Copie

Cu onoare se face cunoscut spre §tiinta Dvs. ca. din informatiunile primite laMarele Stat Major rezulta cA Sovietele au organizat spionajul prin direct avandfiecare [ate un] decretor care este deta§at pe langa fiecare delegatie.Internationala a 3-a ar avea la Paris scopul a 2-a sectiuni.

Una pentru spionajul militar, economic, financiar.A doua pentru propaganda §i terorizarea s[atelor].Spionajul se face in primul rand prin arti§ti de vareteu de nationalitate

germana, maghiara §i prin emigrantii ru§i, mai ales evrei de origine.

www.dacoromanica.ro

170 Cezar Mata

Internationalii se dau [numele] sub forme de anunturi prin mica publicitate,ziaristica contidiana, care sunt trimise in strainatate pe numele unui restaurant,cafenea comerciala etc. Sectia de propaganda §i terorism a trimis in Romania cloudcirculare. Din prima circulard rezulta ca Sovietele vor sa cunoasca:Unde se afld depozitele statului.Unde se mai gasesc depozite militare particulare.Care depozite servesc trebuintele curente.Care sunt depozitele generale care alimenteazd depozitele mici.Care sunt cantitatile depozitate.De cine sunt pazite depozitele.Ce depozite particulare primesc subventii de la Stat.Uncle sunt rafinariile de [petrol, probabil].Unde sunt hangarele de avioane.Unde sunt §antierele navale.Unde sunt marele ateliere de reparat avioanele.Unde s-au infiintat fabrici de munitiuni etc.Prin culegerea datelor de mai sus se vede clar ce idei urmaresc Sovietele.Aceste date asupra organelor vitale ale Statului la care se &este, produce la unmoment dat teamd.Din circulara a doua rezulta ca sovietele vor sd intensifice activitatea lor depropaganda, in care scop indeamna pe agentii lor sa ia legatura cu minoritatilenemultumite de regimul actual.Parole pentru cel mai apropite timp sa fie.Refacerea tuturor organizatiunilor de propaganda existente.In Bucovina i Basarabia se va acorda atentie organizatiunei tineretului muncitorescdin Intreprinderile man i mici.Activitatea, conform planului, trebuie sa inceapa cu formarea celulelor la sate, maiales in partile locuite de rqi in Bucovina.Se va comunica: [sal se atraga. §i tineretul taranesc din Bucovina i Basarabia. inBucovina, unde organizarea comunista nu exista, trebuie lucrat cu mare pricepereactivitate. In Transilvania, unde organizarea comunista este completä, trebuie dublatnumarul membrilor.Lupta trebuie dusa pentru frontul unitar revolutionar.Conspiratorii sa aiba in seama nemultumirile i fermentatiunile din armata, mai alesprintre recruti.

Rugam a se lua masuri pentru a se impune asemenea actiuni i pentru asupraveghea serios mai ales pe recruti.

Din ordinSeful Diviziei a II-a,Colonel (ss) Radulescu

pentru conformitateSethi Biroului Informatii/8.C.M.


si

12

www.dacoromanica.ro

13 Actiuni subversive ale Korninternului in anii '20 171

V

Nord

In ziva de 25 Decembrie 1926, a avut loc in mica localitate austriacaDeutsch Wagram, la aminul partidului comunist denumit Bocsk, o important&conferinta secret& a delegatilor Kominternului, cu reprezentantii balcanici si cei dinRomania.

Delegatii Romani au fost reprezentati prin Marcel Pauker, FabianFilkelstein §i Eleck Kob las.

In ceea ce priveste Romania, delegatiunea romaneasca, dupa ce a citit daride seamd a stadiului organizatiunilor, in special din Ardeal si Basarabia, apoi achestiunilor de politica interna de partid in legatura cu miscarea, au dovedit camiscarea din regat este aspru reprimata, iar cele din Ardeal si Basarabia continuaorganizarea cu mai mari succese, alimentate de propaganda burgheza, national-Nriinistei, de care ei profita si sub scopul (acoperirea n.n.) aria pot opera linistiti.

Goldstein Cersky, delegatul Kominternului si in numele celor prezenti, adat citire urmatoarelor hotarari fixate de Moscova, pe care delegatii romani sa lepuna imediat in aplicare.

Cuvantul de ordine al grevei Generale ce se va da, trebuie insotit prinhotararea ferma de transformarea grevei generale, chiar imediat dupa declararea ei,in rdzboiul civil.

Directiunea grupului special, adia actiunea terorista, [va fi] impartita incloud sub-sectiuni: sectiunea economia pentru incendierea in momentul dat adepozitelor, distrugerea podurilor, atentatele de Cale Ferata, precum orisice artereeconomice.

Sectiunea politic& pentru actiuni violente, de orice natura ar fi ele, si

socotite utile pentru enervarea maselor populare si atatarea lor contra organelorconstituite, contra actualei organizatiuni de stat.

pentru conformitate$eful Biroului 2 InformatiiMaior (ss) Indescifrabil

VI

pentru conformitate$eful Biroului Informatii/8.C.M.


Viena, 41IV1927

0 serie de conferinte secrete au inceput in ziva de Joi, 31 Martie, lamisiunea sovietica din Viena, sub conducerea lui Gheorghe Dumitrov, Secretar

www.dacoromanica.ro

172 Cezar MatA 14

General al Federatiunei Balcanice din Moscova (sectie a Kominternului n. n.) Else afla insotit de Bo§covitz, alloy Na§ov §i [alti] delegati [ai] comitetului.

Odata cu el a sosit Alexandru Nicolau, cunoscutul terorist roman.Scopul conferintilor este noua atitudine creata in Balcani §i schimbarea de

front fata de guvernele reactionare.Exceptand problemele balcanice care se discutd pe sectiuni cu delegatii, o

importanta capitala se acorda Romaniei muncitoare, data find situatia interndprezentd.

Chestiunea romaneasca este prezidata de Alexandru Nicolau, asistat deGheorghe Dimitrov, Gita Moscu, David Fabian Filkelstein §i Iosif Hutch Neker.Fostul ambasador Joffe a cerut rapoarte zilnice pentru eventualele modificari i

hotarari cu privire la Romania, in special. Teza principald a lui Nicolau este de aaduce la cuno§tinta tuturor comitetelor i grupurilor legale §i ilegale din Romania,sa fie gata de a trece la un moment dat, de la propaganda culturald i politica, lami§cari violente, actiuni teroriste, individuale, directe. Terorarea urmeaza a fiexecutatä pe doua fronturi: economic §i politic. Economic prin savarirea deatentate pe C.F.R., poduri, precum §i oricare artera economica. Politic prin teroareaexercitata de atentate in contra agentilor fortei publice, justificand aceasta caprotestare violenta contra mäsurilor represive ale guvernului, exercitate prinautoritatile civile i militare, in general teroarea de orke natura ar fi ea, socotita cautila pentru enervarea maselor populare §i atatarea lor contra organelor constituite,contra organizatiunei de stat, contra autoritatilor §i Familiei Regale.[.. -1pentru conformitateSeful Biroului Informatii/8.C.M.Cpt. Georgescu Theodor

VII

Nota

In ziva de 25 Decemvrie 1926 a avut loc in mica localitate austriacdDeutech Wagram, la caminul partidului comunist denumit Bocsk, o importantaconferinta secreta a delegatilor Kominternului; reprezentantii (Kominternului dinBalcani n.n.) s-au intrunit in cafeneaua Renaissence din Viena i au hotarat, prinsurprindere, ca comferinta sä aiba loc in localitatea Deutsch Wagran i nu [in]Wiener Teusdt, dupa cum era anuntata.

Au luat parte 2 colonei delegati ai sectiunii Rew Wojeni Sovietic, [veniti]direct din Moscova, adica sectiunea operatiunilor dela Marele Stat Major; Pustuhov,Seful sub-sectiunei Orientului Apropieat dela Moscova; Goldstein Cersky dinpartea Kominternului, Takanaev, agent naval §i Schmidt, Seful G.P.U.-ului, ambiisositi din Constantinopol, unde au re§edinta.

www.dacoromanica.ro

15 Actiuni subversive ale Kominternului In anii '20 173

Delegatii romani au fost reprezentati prin Marcel Pauker, FabianFinkelstein si Eleck Köblös.

Comferinta a durat 2 zile i discutiunuile au avut loc pe sectiuni, ale state lorreprezentate, nu toti la un loc.

Aceastä comferintA este urmarea celei tinutA la 17 Aprilie in localitateaBUyAk-Dere, de langa Constantinopole, in vila delegatiunei ruse.

In ceia ce priveste Romania, delegatiunea româneascd, dupA ce a cetit daride seamd a statutului organizatiunilor, in special din Ardeal i Basarabia, apoi achestiunilor de politica internA., de particle, in legatura cu miscarea, au dovedit Camiscarea din regat este aspru reprimatA, iar cele din Ardeal i Basarabia continuaorganizarea cu mari succese, alimentate de propaganda burgheza, nationald-taranistA, de care ei profita si sub scutul cAreia pot opera linistiti.

Goldstein Cersky, delegatul Kominternului si in numele celor prezenti, adat citire urmatoarelor hotarari, fixate de Moscova, pe care delegatii romAni trebuieA, le pund imediat in aplicare;

Comunistii romani trebuie sä prepare terenul pentru orice intreprinderea asefilor opozitiei burgheze pentru readucerea lui CAROL, ca miscarea revolutionarAsau declararea republicei O. fie imediat transformatä in rdzboiu civil.

Pentru a ajunge la scop trebuie urgent redusA activitatea la conspiratiuni insecret, [iar] masele trebuie preparate la rAzboiul civil, in special in Ardeal, Bucovina

Basarabia.Prin demostratii de stradd, pe mäsura ocaziunilor ce se ivesc, aceste

demostratiuni trebue sä alba cuvântul de ordine: ddrAmarea Guvernului i luareaputerei de cAtre proletariat prin stabilirea dictaturei comunistilor, in forma uneirepubici de muncitori i Arani.

Cuvântul de ordine al grevei generale ce se va da trebue insotit prinhotärdrea fermä de transformare [a] grevei generale, chiar imedieat dupd declarareaei, in rdzboiu civil.

Este inca util organizarea imedieatd a vechilor combatanti pentru a contra-balansa eforturile fasciste.

[Ei se vor ocupa] de activarea i intensificarea propagandei in cercuriletinerilor care formeazd contigentul de clasA [si] care urmeald sA fie incorporati subdrapel; de a sugestiona soldatilor cà datoriea lor este a fraterniza cu ceilalti soldati,cari li se vor opune intr-un eventual rAzboi, i cd dacd vor fi indemnati a combateSovietele sau Ungaria, ei trebuie sä teach' in armatele revolutionare de indatA ceprima ocazie s-ar prezenta.

S-a fixat apoi asa zisa sectie speciala pentru supraveghere inAuntru [a]partidului, de a preveni actiunea agentilor fortelor inamice i apoi:

Directiuniea grupului special, adicA actiunea teroristA, impartitä in cloudsub-sectiuni; Sectiunea economica, incendierea la momentul dat a depozitelor,distrugerea podurilor, atentate pe càile ferate, precum i orice arterd economica;Sectiunea politica pentru actiuni violente, de orice naturd ar fi ele, si socotite utile

§i

www.dacoromanica.ro

174 Cezar Map 16

pentru enevarea maselor populare si atatarea lor contra organelor constituite contraactualei organizatiunei de Stat.

pentru conformitateCdpitan (ss) SinulescuSeful Biroului II Instructii

pentru conformitateeful Biroului Informatii/8.C.M.


Nr. 150Bucuresti 1926 Aprilie 20

Diviziaa 4-aBiroul II Informatii

CdtreDepozitul Central Munitii

In conformitate cu ordinul Corpului II Armatd, sub Nr. 1184 din 15 Aprilie1926.

Se trimite mai jos copie dupd ordinul Marelui Stat Major, Sectiacontrainformatiei Nr. 1251/926 impreund cu un extras din buletinul informativ"Bolsevismul" spre stiinta si executare.


Copie

Marele Stat Major este informat ca curierul comunist Nandor s-a transportat inBarlad, Iasi si Cernauti si a raspundit numeroase exemplare din Buletinulinformativ "Bolsevismul", precum si altä brosurd cu titlu "Pentru bolsevizareaPartidului Comunist din România", al cdrui extras se trimite in copie, rugandu-va sdbinevoiti a lua mäsuri [ca] sa se cerceteze si sa se impedice rdspândirea acestóraprintre trupe.

Din studiul acestui buletin reiese un intreg plan de lucru al propagandeicomuniste; cunoasterea felului de a lucra va usura organele Dvs. de a paralizaaceastä actiune.

www.dacoromanica.ro

17 Aqiuni subversive ale Kominternului in anii '20 175

Este curios insa cd documentul nu contine nimic privitor la armate, [si]totusi este cerut, [jar] pentru acesta s-a prevdzut un intreg plan de actiune carerdmane insd [de] descoperit.

Din ordinpentru $eful Sectiei 10-aContra Informatii

Colonel (ss) Vladzpentru conformitate

Seful Biroului Informatii/8.C.M.Cpt. Georgescu Throclor

Extras din brosura "Pentru bolsevizarea Partidului Comunist Roman" intipdritdilegal, [la] Editura Partidului Comunist Roman si distribuita. clandestin.

Bolsevizarea partidului si castigarea de aliati proletari.I) Care pot fi aliatii proletariatului.

In etapele succesive ale luptelor sale contra oligarhiei si pentru care [...] era puteriiproletariatul si avand o garda vor trebui sd stie a-si alege aliatii pentru a combate pedumsamanul cel mai mare in situatia actuald and, prin Guvernul liberal siParlamentul constituit de acest guvern, oligarhia a izbutit sa voteze Constitutiarationald si legile prin care rdpeste libertatile celatenesti ale maselor muncitoare,intdreste si intinde regimul neoiobag si in teritoriile anexate, jefueste mionoritatilenationale de orice putinte de desvoltare culturald, urmand fail milddesnationalizarea lor; pune toate sarcinele Statului impozite, taxe etc. pe spinareacelor ce muncesc, mdreste cheltuelile neproductive ale Statului prin sporireaaparatului de asuprire si prin pregdtirele de rezboi, CA in acelasi timp concentreazdtoatd puterea economicd si politica [d]in Stat, judet si comund in mainile varfuriloroligarhiilor, consiliilor de ministri, palatului si birocratiei civile, militare sibisericeascd. In aceastd situatie, pentru proletariatul roman si avangarda lui aliatiisunt:

a) Tardnimea, nu numai cea sdracd neoiobagd, dar si cea mijlocie si chiar sio parte din chiaburime, in parte asezati in partidul tArdnesc care se luptd pentrudobandirea proprietaitilor mari a mosierilor, pentru trecerea intregului pdmant inmainele tdranilor, contra inarmarilor si pentru pacea cu toate popoarele.

b) Mica burghezie de la orase si sate, organizate in partea partiduluitardnesc si cel national, care nu poate suporta greutatile puse pe spinare ei, care esteamenintata la tot pasul de faliment, in permanent jefuitd prin politica fiscald aoligarhiei si care isi vede existenta fizia pusd pe ascutisul de baionetd a politiceiimperial iste si rdzboinice a c I aselor sapanitoare.

c) Nationalitatile asuprite si subjugate, organizate in partidul maghiar,german sau in partidul national, in cel tdranesc, ori stau neorganizate in nici un

www.dacoromanica.ro

176 Cezar Mdta 18

partid, care i§i vdd amenintata existenta nationald prin politica de asuprire §idesnationalizare fortatd §i brutald.

d) Intelectualii al cdror numär cre§te mereu, pe and putinta de a-§i exercitaprofesiunea §i functiunea sociald mereu se mic§oreazd, §i care intr-o mizerie ceinpinge pe unii din ei spre corputie, impinge pe ceilalti spre luptd. Programulminimal al Partidului Comunist Roman (punctul 13 din aceste teze), care trebuie sastea la baza formdrii frontului unic, corespunde astazi intereselor acestor paturi §i lepoate uni in lupta pentru doborarea monarhiei.

II) Bol§evizarea Partidului Comunist §i politica proietariatului fata detarani.De§i Partidul Comunist Roman este, §i trebuie sd rdrnand, partidul

proletariatului, el trebue sd tinksocoteald, indeosebi in Romania unde 82% se ocupdcu agricultura, [de tdrani]. Biruinta proletariatului depinde de tactica ce o vaintrebuinta fata de tarani pentru a-i pune sub influenta sa [...].Proletariatul devine clasa care activeazd cu adevarat [in] mod revolutionar, in modsocialist numai and se ridicd §i se activeazd ca avangarda a tuturor celor caremuncesc §i a tuturor celor care sunt exploatati, de conductorul lor, in lupta pentrudoborarea exploatatorilor. Dar aceasta este imposibil de realizat fard transbordarealuptelor de clasd §i la tail, Card strangerea §i a maselor muncitore§ti dela tard,[adunate in] jurul partidului proletariatului, §i fded instruirea lor de ate acesta.Teze in chestiunea agrard adoptatd de Congresul al II-lea al [Kominternului].

Cu alte cuvinte, Partidul Comunist find partidul proletariatului, adicd alclasei celei noi, meritA, istorice§te, A. prefacd societatea de clase in societatecomunistd, este conduckorul firesc in luptd ale tuturor claselor §i pdturilor asuprite§i explotate. Tocmai de aceia el trebuie, in acela§i timp, sd-§i pästreze curdteniaideologicd (marxist-leninistd) luptdnd neincetat cu energie §i gelozie contrainfiltrantiunilor ideologige ale celorlalte clase §i pdturi.

Oligarhia, pentru a potoli fierberea revolutionard a fagaduit taranilor intimpul rdzboiului reforma agrard §i votul ob§tesc. Pentru a hrani in sufletele loriluzia ca vor cdpdta pdmant §i vor scdpa de mizerie le fagaduie§te §i alte expropieri§i improprietäriri, in timp ce pe cele in curs, insd, le saboteazd, revizue§te "§ifal§ificd", improprietarind cu 25-50 hectare pe agentii sdi (popi, ofiteri reangajati,invatätori, agronomi, notari etc).Oligarhia a cdutat sd creeze din aceste elemente apdratori §i sustindtori, la tard, aregimului neoiobag. Prin inriurirea acesteia cu aceste elemente [ce] o vor aveaasupra tirdnimei, burghezia urmdre§te sd tie sub inriurirea sa masa intreagd atdränimei. Acela§i scop a urmdrit §i prin Vanzarea unei insemnate parch din pdmântulcel mai bun cdtre chiaburi sau burghezia ord§eneascd.

Cei mai multi din tdrani, insd, care vor ajunge sd primeasca pdmant nu vorputea, in nici un caz, primi dupd lege mai mult de 5 hectare (in realitate ei vor primimult mai putin, 3-2 sau chiar niciodatd). Intinderea cu totul neindestulatoare, inconditiunile actuale, pentru asigurarea unui trai omenesc, dar destul pentru a lega pe

www.dacoromanica.ro


un Oran de pdmantul boerului, mai ales vanzarea parnantului cumpArat pe bazalegelor pentru reforma agrard, este interzisd.

Aceastä masa a täränimii este in situatia cea mai mizerabild, §i pe spinareaei cad toate sarcinele statului.

0 altä parte a taranimii, mai mica la numar, din vechiu regat, dar destul denumeroasä in Ardeal, Basarabia §i Cadrilater sunt muncitori agricoli care i§i ca§tigAexistenta lucrand in fermele capitaliste sau in intreprinderile industriale, legat[i]nemijlocit cu agricultura.

Organizarea lor in sindicate profesionale care sA stea in stransa legatura cumi§carea sindicald unitard de la ora§e, precum §i selectionarea din sfinul lor aclaselor de partid §i organizarea pe sectiuni a partidului la tard, prin care partidul säfie in strans §i [in] permanent contact §i cu masa taranimei sarace §i a celei mijlocii,este o sarcinA de la sine inteleasd.

Táranimea sAracd, cu pamant prea putin pentru cfi§tigarea existentei, §i sil itãa munci 2-3 sau mai multe luni, insd ca salariata §i nu ca neoiobaga pe pamantulchiaburimei sau al mo§ierilor, este deasemenea apropiata de proletariatul agricol §ipoate fi cuprinsd in sindicatele profesionale.

Tärdnimea mijlocie, care nu are pdmant suficient sau inventare suficiente §ica sä complecteze pamantul necesar, ia [in] arena, pdmant, iar bancile cAmdtare§ti,prin politica imperialistA §i rdzboinicA a oligarhiei ei, [nu] poate fi un aliat nepretuital proletariatului.

farAnimea care are pamant suficient pentru a procura de lucru intregeifamilii, §i i§i asigurd existenta numai prin cultivarea acestui pámant, trebuie ca§tigatd.

Tärdnimea mai InstaritA §i chiaburimea care se folose§te §i de muncasalariatd in timpul sezonului, cu toate cA va deveni aliat sigur numai dupa biruintarevolutiei, trebuie eliberatA, facand toate strAduintele posibile, de sub influentamarilor proprietari, bancherilor §i fabricantilor §i ca§tigata sau neutralizatd.

III) Bol§evizarea §i politica proletariatului fatd de minoritatile nationale.Congresul al 11I-a al Partidului Comunist Roman a elaborat directivele in

chestiunea nationala. De atunci ofensiva contra minoritAtilor nationale pornite deoligarhie (aplicarea legilor pentru verificarea inceatenirei in teritoriile anexate, pentruverificarea titlurilor de proprietate in Basarabia §i Cadrilater, expropierea taranijormuncitori, colonizArile, legea bacalauriatului, proectul de lege al §coalelor particulare§i stabilirea limbei de stat, atatarea maselor studente§ti etc.) a facut §i mai evidentemaselor minoritare nevoile luptei lor hotArate pentru apArarea existentei loreconomice, politice §i a posibilitAtii de desvoltare culturald. Tratativele §i acordulclaselor stapanitoare din pile vecine cu oligarhia romand au ardtat, §i mai luminosminoritAtilor nationale din Romania, [ca] aliatii lor nu pot fi gasiti la burgheziilenationale de peste granitA, cd singurii lor aliati in lupta de desrobire sunt maselemuncitoare din Romania, care luptd sub conducerea partidului comunist.

Partidul Comunist, la randul sdu, trebuia sd facA totul pentru aparareaminoritatilor §i pentru cucerirea drepturilor lor de autodeterminare panA la deslipire.

www.dacoromanica.ro

178 Cezar MAtä 20

acesta. lupta, Partidul Comunist nu trebue sd se simtd impedicat de faptul ca, inregimul capitalist, nu se poate realiza autodeterminarea si, dimpotrivd, tocmaiajutând lupta minoritätilor, luptand cu ele in frontul unic va reusi sä doboare claselemuncitoare.

Oligarhia cautA sa gate masele inapoiate impotriva populatiei evreesti,numind-o pe aceasta ca singura vinovatA pentru cresterea, scumpetea i inrautatireasituatiei materiale a maselor populare, a celor mijlocii si a paturilor intelectuale.

AtAtand ura de rasa si de religie, oligarhia vrea sa sape prApastia intremuncitori i taranii de nationalitate si religie deosebitä pentru a-i putea tine pe veciin robie.

Ea organizeazd liga de apArare crestind, ca centrul de raliere al tuturorelementelor fasciste, incurajate i ajutate de oligarhie si de autoritAti, pentru ca subpretextul luptei antisemite sd inAbuse cu violentd orice organizare i manifestare amaselor muncitoare impotriva exploatArei, asupririi i inrobirii oligarhiei.

Partidul Comunist. trebuie sä ducA la o luptA [ne]crutatoare impotrivaantisemitismului i fascismului care nu sunt numai o incercare de a abate atentiamaselor in contra miscdrilor muncitoresti.

IV) Bolsevizarea Partidului Comunist si chestiunile organizatiei.Prima si cea mai importantä chestiune pentru bolsevizarea partidului este o

politica justd, care [0] clued la cucerirea maselor [prin] politica bolsevicd. Fara opolitica stabilind bine si just raporturile intre partid si clasa muncitoare, intre partid

päturile taranesti, intre partid si nationalitAtile asuprite, in[tre] partid, celelalteorganizatiuni muncitoresti, taranesti si alte minoritati nationale pe de o parte iar pede altä parte intre partid i organizatiunile de tot felul ale claselor dominate nu poateexista un partid bolsevic.

Dar fail o organizatie corespunzAtoare, nici cea mai blind politica aPartidului Comunist nu poate sä patrunda pfinA la toti membrii partidului si, prin ei,pand la masele muncitoare, devenind politica bor.

Nuc lee si fractiune.Experienta Partidului Comunist Rus (bolsevic) ne-a ardtat cã cea mai bund

organizare, care da posibilitatea Partidului Comunist de a fi i ramâne si in momentelecelor mai grele prescriptiuni in strfins contact cu masele muncitoare si de a conduce siduce luptele lor legale, este organizarea pe baza nucleelor de intreprinderi, de fabricA,iar pentru a putea lucra in chip sistematic si cu maximum de succes in toate felurile deorganizatie, trebuie sA [se] constituie in fractiuni pentru a organiza si duce la luptädeosebitele categorii de muncitori, tarani, mici burghezi etc.

Partidul Comunist creiase organizatiuni speciale de mase in care comunistiiconstituiau fractiuni, cautând sd capete sau sã pAstreze conducerea organizatiunilorin mainile bor.

Partidul Comunist trebuie sä se foloseascd de orice eveniment sau de micechestiune, pusä la ordinea zilei, pentru a creia organizatiuni legale, libere in care sAse strânga masele i sA lupte pentru deslegarea chestiunilor respective in folosul lor,

In

si

www.dacoromanica.ro

21 Acfiuni subversive ale Kominternului in anii '20 179

initiativa luand C.C. prin organele subordonate i prin membrii partidului caretrebuie sa ia conducerea in mainile lor.

Nucleul este primul organ prin care Partidul Comunist intra in contact cumasele muncitoare 5i, tot prin el, capata partidul membrii noi.

De asemenea, organizarea partidului pe baza nucleelor de fabricd i, acolounde nu sunt intreprinderi mari, pe nuclee de strada sau cartiere este sarcinaorganizatoricã cea dintai, cea mai importanta i cea mai grabnica.

Fractiuni comuniste trebuie constituite fara intarziere.a) in sindicatele profesionale de tot felul unitar-amsterdamist, galbene etc.b) in partidele Federatiei sociale democrate pentru eliberarea muncitorilor

de acolo de sub influenta burgheziei 5i a ideologiei sociale democrate.c) in Partidul Taranesc pentru sprijinirea i intarirea stangei care trebuie

impusa sa ia conducerea 5i pentru nimicirea influentei elementelor burgheze asuprataranimei, micii burghezii 5i minoritatilor care sunt in acest partid.

d) in sfaturile sau comitetele tarane5ti care trebuiesc folosite caorganizatiuni prin care Partidul Comunist intra in contact cu masele largi aletaranimei i realizeaza frontul unic al muncitorilor 5i taranilor.

e) in organizatiunile legale i [ilegale] ale minoritatilor asuprite pentru a leelibera de sub influenta burgheziilor respective, care vor sa [se] serveasca de acesteorganizatii pentru realizarea politicii lor 5ovine 5i imperialiste, 5i pentru a lua inmainile lor (a comuni5tilor) conducerea 5i a coordona luptele minoritatilor asupritecu luptele maselor muncitoare din Balcani.

0 in cooperativele de tot felul pentru a le elibera de sub influentaburgheziei, a chiaburimii 5i a intelectualilor burghezi 5i a le pune sub conducereacomuni5tilor in front unic cu stanga taranista.

g) in toate organizatiile: neutre, culturale, religioase, confesionale, ligaculturalä, liga pentru cultura evreeasca, liga chiriaibor, controlul cetatenesc,societatea invalizilor de razboi, liga dreptului omului, comitetul contra bataii etc.

h) in toate organele constituite prin alegeri: in Parlament, consilii judetenecomunale, in comunitatile minoritare (israelite etc. comitete 5colare etc.).

i) in societatile studente5ti.j) in organizatiile sportive pe care oligarhia le sile5te a fi subordonate

federatiei societatilor sportive din Romania, quasi monopolista prin lege, puse subconducerea ofiterilor activi cu scopul de a face prin organizatiile sportive educatiepatriotica 5i 5ovina tinerilor muncitori 5i mici burghezi.

In conditiunile de ilegalitate in care se afla Partidul Comunist nucleele 5ifractiunile trebuie sa fie ilegale (adica conspiratoare), fard ca prin asta sa inteleagaca i activitatea lor trebuie sa fie ilegala, aceasta fiind o activitate de masa prin masa5i [in] mijlocul masei.


§i

www.dacoromanica.ro

180 Cezar Matd 22

IX

Nr. 227Bucurqti 2 Septembrie 1926

Diviziaa 4-aBiroul II Informatie

CdtreDepozitul central munitii

Conform ordinului Corpului 2 Armatd, Nr. 2027, secret, din 23 August 1926, setrimite mai jos copie duptt ordinul circular secret Nr. 6046 din 14. August 1926 alMarelui Stat Major.Din ordin$eful de Stat MajorColonel (ss) Bolintineanu

Copie

Din declaratiile spionilor §i agentilor comuni§ti prin0 §i arestati de Marele StatMajor Cehoslovac s-a constatat urmdtoarele:

a) Centrul intregii activitati de propaganda ilegald comunistd pentru Wiledin Balcani i Republica Cehoslovaca este Viena, unde se fac pappoarte false i

orice fel de acte necesare agentilor comunisti.b) Centrala comunistd din Viena intretine legdturi cu agentii comuniti din

Romania.c) Centrele comuniste din Romania intretin raporturi regulate prin scris.

Se fac schimburi de reviste de la un centru la celdlalt; astfel din Romania se trimit laViena, prin diferite adrese, ziarele "Elvira", ce apare in mod ilegal la Tg.Mure§,"Viata Romaneasca." §i "Desrobirea".Materialul pentru aceste reviste este trimis de un oarecare Elek Köblös care este inserviciul de propaganda al sovietelor din Viena.In ultimul timp au fost trimise in Romania 2 scrisori cu bani, in sumd de 5000(probabil dolari), pentru a sustine actiunea de propaganda comunistd.

d) In legaturd cu cele de mai sus, siguranta generald a Statului esteconformd ca in urma qudrii revolutiei proiectate in Bulgaria Sovietele ar fi hotaratsa mute toatd activitatea sovieticd din Bulgaria in Romania.In acest scop au ales orgul Constantinopol, ca centru al acestor actiuni, cuconducerea cdruia a fost insdrcinat un grup de 5 persoane care au primit i mijloacebänqti suficiente pentru inceperea activitatii in Romania, precum i in celelalte tdribalcanice.Pentru ca actiunea din Romania sä fie eficace, tara a fost impartitA in 4 sectiuni:Transilvania, Dobrogea, Basarabia §i Vechiul Regat, primele trei sectiuni sunt sub

www.dacoromanica.ro

23 Aqiuni subversive ale Kominternului in anii '20 1 8 I

ordinele organizatiei conspirative din Bucuresti, iar aceasta, la randul sau, subordinele celei din Constantinopol.Scopul urmarit este descompunere a armatei romane, propaganda comunista inmijlocul clasei muncitoare, spionajul militar i organizarea de nuclee.-

e) Legatura din Constantinopol la Bucuresti se face prin curieri prevazuti cupasapoarte straine falsificate la Viena.

f) Corespondenta i informatiile din Romania se expediaza prin Braila cubarci cu motor, care au stabilite puncte de intalnire in vapoare italieneti, pe care seimbarca spionii cu ele.Pentru ca in viitor sä se evite expedierea corespondentei clandestine MarinaMilitara i Civilä va lua mäsuri de a controla transportul de corespondenta efectuatde bamile cu motor la vasele italiene.Organele Informative ale Comandamentelor militare Braila si Constanta vor luacontact, in acest scop, cu unitAtile navale respective. De asemenea Comandamentelesunt rugate de a lua mdsuri de a impiedica actiunea comunista si de a prevenieventualele atentate proiectate de Soviete.

Seful Statului MajorGeneral (ss) Panaitescu

X



Copie de pe nota primita cu ordinul Marelui Stat Major, Sectia X-a, No. 402 din 28.I. 927.

Nora

lin noua tactica de lupta a Internationalei a 3-a se prevede i modul cumurmeazd sa fie organizate, pe baze conspirative, partidele comuniste, unde au fostdesfiintate sau impiedicate sa desfasoare o intensä activitate revolutionara.In conformitate cu aceste Instructiuni pentru refacerea pe balä conspirativa apartidelor comuniste din Romania, Jugoslavia si Bulgaria, urmeaza sa se procedezeastfel:

Fruntasii acestor particle/Romani, Jugoslavi i Bulgari/, refugiati instrainatate sau aflati in Rusia, se vor constitui in comitete centrale care vor aveainsarcinarea sa conduca opera de reorganizare a partidului comunist din statulrespectiv.

www.dacoromanica.ro

182 Cezar Mata 24

Prin agentii de care dispune, comitetul central, odatd constituit, va intra inlegaturd directA cu comunisti Romani, credinciosi miscarii revolutionare, invitandu-isã formeze un comitet executiv care sa. lucreze pentru refacerea partidului pe bazeconspirative.

Comitetele executive infiintate in Romania, Jugoslavia si Bulgaria auinsdrcinarea sd lucreze, la inceput, pentru organizarea tinerimii comuniste prininfiintarea asociatiunei conspirative comsomol, iar apoi pentru crearea de nucleeteroriste in toate institutiunile statului i particulare i, in special, [in cele] de caredepinde apdrarea nationalä: postd, telegraf, cdi ferate, arsenale, Pyrotehnie, fabrici,vapoare, ca si in randurile armatei.

Instructiunile internationalei a 3-a prpvad ca comitetele executive dinRomania, Jugoslavia si Bulgaria sA procedeze de asa manierd, incat reorganizareapolitica a vechilor cadre comuniste sA parä cd se face in cadrul celei mai strictelegal itAti.

De asemenea comitetele executive in chestiune trebuieste sä lucrezepentru ca partidele comuniste, rezultate din reorganizarea vechilor cadre, sa fieconsiderate de autoritatile statelor respective ca organizatiuni politice legale.RAmanand ca numai Consomolul i nucleele teroriste sa* aibd permanent caracterconspirativ.

In refacerea vechilor particle comuniste, comitetele executive se vor servide concursul aliantelor sau uniunilor sindicatelor profesionale, adicA in Romania, deConsiliul General Sindical unitar, afiliat Internationalei a 3-a.

Dupd ce partidele comuniste din Romania, Jugoslavia si Bulgaria capda uninceput de reorganizare, comitetul executiv respectiv infra in legilturi directe cucentrala Bolsevicd din Viena, de la care urmeazA sä primeascd apoi sumele necesarereorganizArii.

Din informatiunile obtinute pan& acuma, comitetul central de reorganizarepe baze conspirative ale partidului comunist de la Viena, iar unul sau mai multireprezentanti ai acestui comitet vor fi atasati pe langd subcentrul de propagandacomunistd din Constantinopol care, in conformitate cu noua tacticd de luptd aInternationalei a 3-a, are insdrcinarea sA dedirijeze propaganda comunistd inRomania.

pentru conformitateSeful Biroului 2 Informatii Divizia 4-aMaior (ss) Indescifrabil



si

www.dacoromanica.ro

25 Acliuni subversive ale Kominternului in anii '20 183

XI

Copie de pe nota informativa cornunicatd de Mare le Stat Major cu ordinul No. 1470din 11.7.1927.

Ni se comunica din sursd engleza:Conferinta convocata de Federatia Comunicata Balcanied pentru a discutachestiunile informatiilor sau a spionajului in Balcani s-a intocmit la SternaConstantinopole in ziva de 9-12 Febroarie 1927.

Conferinta a avut mai mult caracterul unei discutiuni a chestiuniispionajului in tail, [in]cat, delegatiile care au asistat, sunt considerate ca foartespecialiste in materie i fac parte din partidele comuniste carora trebuie sd le revina,de acum inainte, sarcina de a conduce spionajul.

Chestiuni politice nu s-au discutat.Printre delegatii care au asistat sunt urmatori: din partea comitetului [FederatiaBalcanica] Sipsici, din partea Partidului Comunist Grec Volgas i Kosolovi, dinpartea Partidului Comunist Bulgar Pecov §i Vlahov.

Conferinta s-a intitulat "Preconformitatea nucleelor unite de conformitate inBalcani", i a luat urmatoarele hotdrari:

1) infiintarea la Cospoli a unui secretariat al nuclelor comuniste [de] contra-infortiunii in Balcani, cu sectii nationale bulgra, romand, greaca i sarba.

2) pentru organizarea acestui secretariat s-a numit un comitet compus dinDumitrov, Sipsici, Galita, Vlahov i Vo1ga4;

3) s-au organizat, in primul rand, nucleele in fortele militare ale puterilorbalcanice;

4) sd [se] organizeze cafe 3 in armata printre soldati, ate 5 in flote, adied[a] troiei petiorce Transcriere din lb. Rusa n. n.) ;

5) [s-]a organizat informatori pentru retelele balcanice;6) [s-]a organizat cadre de informati §i provocatori printre institutiile civile

§i militare ale Statului din Virile balcanice.a) a cere un credit special de la Komintern;b) a convoca la Viena sau Sofia, in viitor, o noud conferintd pentru

a asculta rapoartele reprezentantilor tuturor natiunilor privitoare la masurile cetrebuie sa [se] ia in tara unde lucreazd i ansele succesului, iar in prirnul rand,modalitatile de conlucrare cu organizatia partidelor comuniste balcanice.

Dupa conferinta fiecare din membrii asistati au depus la secretariat rapoartespeciale de naturd militara. Aceste rapoarte contineau dislocatia armatei §i a flotei,depozitele militare, State le Majore ale Infanterei i Marinei, docuri, autoritati lesuperioare §i altele.

Conferinta de la Cospoli este ultima incercare ce o face Kominternul de acentraliza lucrul organelor de informatiuni "S.S.R.". In Balcani, ideia principalaeste de a inlocui rezidentele separate de spioni cu o reprezentanta acreditata perang nucleul de contrarinformatii, §i reprezentatii sai vor avea dreptul sa-si

www.dacoromanica.ro

184 Cezar Maya 26

largeasca câmpul de activitate §i sd-si numeascrt informatorii sdi care O. organizezenucleele locale, sä aranjeze legatura cu Cospoli, sediul principal, §i sa controlezecheltuielile facute.

In felul acesta agentii subordonati Statului Major din Moscova,Comandamentelor districtuale sau biroului militar din Viena trebuie sa piece sau safie subordonati acestei organizatii. In schimb, insd, vor fi läsati sd lucreze rezidenteivechi, care au legaturi multe i solide pentru a nu strica lucrul.

pentru conformitateeful Biroului 2 Informatii

CApitan (ss) indescifrabil

THE SUBVERSIVE OPERATIONS.OF THE KOMINTERNIN ROMANIA DURING THE TWENTIES

Abstract

After having achieved the complete union at the end of World War One, assoon as the early twenties Romania was faced with numerous and varied forms ofaggression on the part of the USSR, turned communist in November 1917.

The big eastern neighbour developed and employed a large range of meansto destabilise the unitary Romanian State, labelled multinational. From paramilitarychallenge of the Tatar-Bunov type, Soviet Russia set up an unusual arsenal ofpropaganda, corroborated with intelligence and espionage operations, whichstrongly resembled a spider web. It is a well-known fact that the odious body, hidunder mask of internationalism and its "benefits" to all the peoples in the world towhich the Romanian communists joined in enthusiastically served in fact theexpansionist ambitions and interests of Bolshevik Russia.

The informative notes published in annexe to the present study can throwlight into the goals pursued in Romania in 1926-1928, on the background of apolitical and economic crisis beginning to show its ugly head, by Soviet Russia andthe Komintern, managed and housed in Moscow.

www.dacoromanica.ro

BALCANII iN TRANZITIE RAZBOI SI PACE

PROIECTE DE DRUMURI COMERCIALE POLONESPRE BALCAM SI MAREA NEAGRA.

OBJECTIVE, STRATEGII SI MIJLOACE, 1919-1926

FLORIN ANGHEL

1. Economiile Romciniei ci Poloniei in context european la sfar01ulprimului rázboi mondialRestabilirea independentei statului polon in urma complicatelor mecanisme

politice, militare §i diplomatice din ultima parte a primului razboi mondial nu aprodus, de la bun inceput, doar satisfactie pentru triumful adevarului istoric rupt inmod nedrept la sfar4itul secolului al XVIII-lea. Incapacitatea cronica a noilorautoritati de la Varwvia de a dezlega incalcitele situatii din diferitele regiuni alestatului dar, mai ales, incrancenarea i consecventa cu care liderii politici §i militaripoloni doreau recrearea Republicii nobiliare polono-lituaniene, fara a tine seama deschimbarile fundamentale petrecute in decurs de mai bine de un secol, au tulburatchiar speriat factorii responsabili de decizie din capitalele Aliate, §i in special dinpragmatica Mare Britanie. La Conferinta de pace de la Paris, in toate problemele careau abordat viitorul statului polon, a reie§it clar retinerea §i chiar ostilitatea primuluiministru Lloyd George dar §i a colaboratorilor lui pentru rezolvarea favorabila acererilor Var§oviei §i prietenilor ei. Mai mult, participant i raportor in cadrul$edintelor Comisiei economice ale Conferintei, un delegat britanic, celebruleconomist de mai tarziu John Maynard Keynes, a incercat sa convinga intr-o lucrarecare a facut cariera ca, in Europa Centrala, statul polon constituia de-a dreptul "oimposibilitate economica", "fait altä industrie deck pogromurile evreilor"I. J.M.Keynes, ca §i o alta parte a confratilor lui, concepea cu greu un sistem economic caresa poata functiona eficient intr-o noua realitate politica: in locul a trei mari imperiiistorice (Germania, Austro-Ungaria i Rusia) au apanit nu mai putin de 11 noi state(sau, dintre ele, din cele care §i-au redobandit unitatea nationala). Tot in Urrnarileeconomice ale pacii, acela§i J.M. Keynes atragea atentia asupra faptului ca, dup5 ozguduire atat de puternica precum s-a produs in 1914-1918, nu putea urma cleat oclätinare a spiritualitatii, o disolutie M.A. precedent a culturii ga cum fusese eaperceputa pana la inceputul secolului XX §i o recompunere a ei dupa alte criterii."Glasul adevarat al oamenilor din vremea noastra nu a vorbit inca"2 profetizaKeynes; aceasta in conditiile in care pacea de la Versailles §i retrasarea hartii

John Maynard Keynes, Urmarile economice ale path, Bucuresti, 1921, p. 219-220.2 lbidem, p. 224.

"Revista istorica", torn XIII, nr. 5 6, p. 185 210, 2002

§i

1

www.dacoromanica.ro

186 Florin Anghel 2

europene dupa criterii etnice nu au asigurat, in mod automat, revenirea la stabilitateaeconomica antebelica.

Prin destramarea imperiilor anacronice ale Europei, fiecare din noile state s-agasit in fata unor probleme economice fara precedent, motiv pentru care, chiar la undeceniu de la semnarea tratatelor de pace din 1919-1920, in unele dintre ele eraevidenta absenta revirimentului asteptat (Ungaria, Germania sau Austria). Produselecare, aleadata, gAseau un debuseu sigur a trebuit sä fie indreptate spre alte piete, pebald de noi conventii. Estonia, de pilda, care i§i exporta aproape in intregimeproductia de peste prelucrat, de came, lapte i oua pe pietele marilor orase rusesti atrebuit sa se confrunte Ora in 1933/34 cu o crizä economicA de sistem, aflandu-sein incapacitatea de a valorifica mare parte a productiei de baza si, in felul acesta, dea-si finanta noile structuri administrative si de stat. Mari le capitale ale Imperiuluiaustro-ungar, Viena si Budapesta, deserveau prin marile lor platforme industriale

o piata de peste 50 milioane de consumatori, primind materii prime la preturiavantajoase, printr-un sistem eficient de transport naval si feroviar, dinTransilvania, Slovacia, Croatia sau Galitia. Disparitia Dub lei Monarhii a redusteritoriile Austriei, respectiv Ungariei, (land lovituri n1.6 precedent celor cloudcapitale: prea marl, cu o fortA de munca prea numeroasA, cu un potential industrialcu mult peste posibilitatile de desfacere si aprovizionare ale celor dona noi state.Exista, evident, si cazuri absolut dramatice, relevate si in contextul romanesc:separarea Banatului intre Romania si Regatul Sarbo-Croato-Sloven a adus prejudiciimajore in ceea ce priveste traiul material al locuitorilor din regiune. Bogata regiunecerealiera din zona Varsetului si Bisericii Albe asigura, pand la 1918, necesarulpopulatiei din regiunea muntoasa a Banatului si din clisura Dunarii; la randul lor,aceste ultime zone asigurau pe locuitorii campiei cu lemn si produse specificearealului montan. Noua granita a consacrat fard doar si poate o realitate dar, inplanul activitatilor economice locale, a provocat un dezastru3. State le succesoare aufost obligate, in felul acesta, sA-si dezvolte resursele si capitalul prin apelul laremedii proprii; liberalii romani au initiat aceasta din 1922, prin implementareapoliticii economice "prin noi insine", in vreme ce in Po Ionia solutia a fost aplicatanumai de ate guvernele sanatiste, dupa lovitura de stat din mai 1926.

Pe fundalul confruntarii ideologice intre protectionism si liber schimbism,confruntare declansata si sustinuta cu putere imediat dupa sfarsitul razboiului, auevoluat teoretic i practic preocuparile si doctrinele sau modelele de organizare aproductiei si a muncii, ca parghii ale modernizarii, care au interesat toate stateleeuropene, indiferent de stadiul lor de dezvoltare; pentru Romania, interesant,regAsini dnna dintre ideologiiie de mama ale curentelor curt:wile egntempPrgne;neoliberalismul si, din anii '20 chiar, asa numitul "stat taranesc"4.

3 Jovan Cvijid, Le Banat, Paris, 1919; Gligor Popi, Romdnii din Banatul iugoslav intre cele do:idrdzboaie (1918-1941), Timipara, 1996.4 $tefan Zeletin, Burghezia románd. Originea fi rolul ei istoric, Bucuresti, 1925; Idem,Neoliberalismul, Bucuresti, 1990. Teoria statului fdránesc a fost elaboratA de ideologi ai PartiduluiNational TArAnesc, precum Virgil Madgearu sau Ion Mihalache, pornind de la anumite realitati ale

-

www.dacoromanica.ro

3 Drumuri comerciale polone spre Balcani Marea Neagra 187

0 copiere rard discernamant a unor modele sau continuarea aplicärii lor fdra ase tine seama de contextul geopolitic de dupd Versailles putea conduce, cu sigurantd,la esec. Ceea ce, de altfel, s-a si intimplat in practicA in spatiul regional de care neocupdm: cazul dezastrului economic din timpul Republicii Ungare a Sfaturilor (martie

august 1919) si, la fel de concludent, disolutia economiei si administratiei financiarebulgare in timpul "dictaturii tArdnesti" a primului ministru Aleksandär Stambuliiski(1919-1923). Majoritatea statelor succesorale din centrul si sud-estul Europei audorit, insä, sä urmeze un model liberal, chiar al neoliberalismului economic, avAnd inplan politic un model al democratiilor occidentale consacrate.

Dupd tratatele de pace din 1919-1920, modelul liberal fard a-si ftabandonat preceptele de inceput in baza cdrora a activat a devenit mai prudent sichiar mai conservator in fata asaltului altor doctrine (in special cea comunistA,sovieticd, i cea corporatistd, de influentd fascistA italiand). Liberalismul interbelicsi-a accentuat sau si-a adaugat cdteva particularitAti intre care: sporireainterventionismului etatist in economie, sublinierea scopului de utilitate publicd,organizarea productiei industriale, comprimarea principiului individualismului infolosul statului si al colectivitAtii5.

In RomAnia, imediat dupd Marea Unire, capitalul national a probatcapacitatea de expansiune in cadrul propriei economii; semnele sunt vizibile Incasdin timpul guvernului liberal din 1922-1926. Economia nationald, in padagreutatilor determinate de catastrofa in care o aruncase prima conflagratie mondiald,in ciuda prezervarii erorilor politicilor guvernamentale (in care, poate, risipacoruptia ar fi pe primul plan) si a integrarii accelerate a provinciilor unite cu Tara in1918 (§i care aduceau, fiecare, probleme specifice) a strdbAtut o perioadd dedezvoltare, diversificare si extindere in planul comertului extern. Indubitabil,RomAnia s-a inscris pe o cale modernd de dezvoltare, economia ei atingand, in1924, nivelul antebelic; multe state din regiune printre care Po Ionia, Ungaria,Austria sau Bulgaria nu au depasit momentul 1913/14 deck odatd cu iesirea dinmarasmul crizei economice mondiale din 1929-1933. Cataclisme economice degenul celor intdlnite frecvent in Europa Centrald in primul deceniu interbelic(hiperinflatia din Germania si Po Ionia, criza alimentard fard precedent din Austria,

Romaniei. Bazata pe primatul taranimii in cadrul unei "democratii taranesti", aceasta teorie nu acoincis in totalitate cu orientarea P.N.T., existand deosebiri destul de pronuntate intre economistit sisociologii taranisti, aparand nuantari i corecturi chiar in gandirea celor care au elaborat-o. Intr-una dinlucrarile programatice (Tarlinismul, Bucuresti, f.a.), Virgil Madgearu sublinia ca "statul flranesc nupoate ft realizat deck in Romania, tara cu caracter agricol, taranesc. Astfel, poporul roman va real izaceva original, ceva specific. El este dator sa faca acest lucru pentru a pune capät imitarii obisnuite aformelor straine". Vezi, la fel, Zigu Ornea, Piranismul. Studiu sociologic, Bucuresti, 1969; MirceaMusat, Ion Ardeleanu, Romeinia dupei Marea Unire, vol. II (1933-1940), Bucuresti, 1986. Pentruintreaga problematica, relevante ni s-au parut: Florin Codrescu, Interesele economice ale Romciniei incadrul alianfelor sale politice, Bucuresti, 1933; Virgil Madgearu, Agrarianism, capitalism,imperialism, Bucuresti, 1936; loan Saizu, Politica economicd a Romeiniei *Imre 1922 .,si 1928,Bucuresti, 1981.5 loan Saizu, Al. Tacu, Europa economicil interbelicd, Bucuresti, 1997, p. 61.

$i

-

-

si

www.dacoromanica.ro

188 Florin Anghel 4

blocarea intregului angrenaj industrial §i financiar in Ungaria) nu se vor intalni inRomania, de§i premisele nu ar fi fost deloc imbucuratoare. In afara distrugerilor derazboi i a cheltuielilor impovaratoare pentru intretinerea in bund stare a armatei, inperioada 1918-1920, statul roman avea, dupa cum se §tie, tezaurul sechestrat inc.&din 1916/17; Banca Nationalk celelalte bänci comerciale §i institutii financiareromane§ti au dat un sacrificiu far& precedent dar, ceea ce este important, nu au intratnici un moment in colaps sau incapacitate temporard de plata.

Este departe de noi ideea de a acredita cA structura economicA a Romaniei(chiar §i pentru anul 1938) era comparabild cu cea a statelor dezvoltate din EuropaOccidentald. La sfaritul mandatului liberal, in 1926, valoarea productiei industrialein Romania nu depa§ea 37% in ansamblul economiei, in vreme ce agiculturasilvicultura reprezentau 63%6. Datele existente indica faptul cA in perioadele celernai active ritmul mediu anual de cre§tere a venitului national nu depd§ea 4-5%;totu§i, raportat pe locuitor, in 1928, inaintea crizei economice, venitul crescuse cu59% fatA de 1913. 7

La o populatie de 26.282.000 locuitori in 1919 i 34.849.000 in 19298,Polonia reprezenta ca, de altfel, §i vecina ei Romania un exemplu tipic de statagrar cu incercdri vizibile de dezvolta §i moderniza industria, cu peste 178.000 demari proprietari de pAmant (impreuna cu familiile lor, in special in zonele rasAritene),15.550.000 de fermieri cu proprietati mici §i mijlocii §i cu 3.217.000 muncitoriagricoli MIA nici un fel de proprietate rurale (datele sunt pentru anii 1927/1928).

Pand la inceputul anului 1926 chiar, Polonia s-a confruntat cu una dintre celemai devastatoare crize economice pe care le-a cunoscut continentul european dupdprimul razboi mondial. Noul stat, organizat in pripk nu a avut de la bun inceput nici omonedä nationalk nici o banca centralA. Predictiile economice §i legile fire§ti aletiintei economice nu puteau actiona intr-un spatiu haotic, neorganizat i mai ales

neunificat §i necentralizat la nivelul unei autoritati de stat. Se creau, astfel, situatii fardprecedent, paradoxale: in 1923-1924, pentru prima datA, datorita unei conjuncturiinternationale, s-a inregistrat o cre§tere a productiei §i a exportului (in specialcarbuncle din Silezia) i, simultan, devalorizarea acceleratA a marcii polonew, monedAcare nu mai inspira nici un fel de incredere in nici un mediu financiar.

Recesiunea economic& din Polonia stabilizat& oarecum dupd incheiereavictorioasd a rAzboiului cu Rusia Sovieticd (in toamna iarna anului 1920), dar

6 Enciclopedia Romdniei, Bucuresti, 1940, vol. 4, p. 964.7 loan Saizu, op. cit., p. 192.s Marian Marek Drozdowski, Spoleczenstwo, patistwo, politicy Drugiej Rzeczypospolitej, Krakow,1972, p. 2.9 Antony Polonsky, Politics in Independent Poland, 1921-1939. The Crisis of ConstitutionalGovernment, Oxford, 1972, p. 24-25.1° Corneliu Olaru, Echilibre monetare europene, 1918-1939, Bucuresti, 1995, p. 61-62; ZbigniewLandau, Industrial Recession in Poland, 1924-1925, in "Acta Poloniae Historica", 1981, nr. 43, p.171-173.

si

a-ai

-

www.dacoromanica.ro

5 Drumuri comerciale polone spre Balcani ci Marea Neagra 189

reluata aproape imediat a avut drept cauze atat elemente interne cat i, evident,conexiunile (cele care erau) cu vecinii. Este vorba, in principal, despre:

1. lipsa instrumentelor independentei financiare nationale, cel putin pand in1924 (monedd, bancd nationald, servicii nationale de credit);

2. lipsa unificdrii i centralizArii administrative: legAturile greoaie intre celetrei zone distincte care constituiau noua Polonie, tipul diferit de economie si depracticd economicd din fiecare regiune, dezagregarea aproape totald a transportuluiferoviar in lipsa materialului rulant si a combustibililor, incapacitatea guvernului de aconstrui un buget anual (pan& in 1926, datoritA tensiunilor politice insurmontabiledintre particle si liderii lor, statul polon a avut doar bugete lunare, rareori trimestriale);

3. disolutia pietelor de aprovizionare si de desfacere, in conditiile unificAriiin cadrul statului polon a trei regiuni din administratii complet diferite (ruskaustriacd i germand). Nu era cazul, ca in Vechiul Regat al Romdniei, de o mateãnational-statald ci de construirea, peste noapte, a unei Republici. Intre cele trei fostezone de ocupatie nu existau legaturi directe si era costisitor sd transporti marfa de laPoznafi, spre exemplu, la Lwów. Mai mult, fiecare zond avea deja un anumit circuiteconomic si o perceptie aparte despre bani, muncd si productivitate. Era aproapeimposibil sä realizezi imediat o comuniune de interese intre *arml bielorusanalfabet, izolat i superstitios, incapabil de a-si declina mdcar o etnicitate, traitor innesfdrsitele spatii ale Voldniei (in edsdritul Poloniei) si muncitorul polon educat inspirit civic, democratic si religios, foarte constiincios i foarte aplecat spremodernitate (in fapt, spre ceea ce Ii aducea un profit material si spiritual) din zoneleoccidentale sau nordice ale tarii (Poznania, Silezia sau Pomerania);

4. hiperinflatia din Germania, declansatd in 1923, care a comprimat laminimum cererea de produse agricole si de cArbune din Po Ionia. Totodatd, datoritalegaturilor intrinsece si nefericite dintre marca gerrnand si marca polond, prabusireamonedei germane a antrenat si o diminuare drasticd a valorii monedei polone. Infelul acesta, orice efort de redimensionare internd in Po Ionia era spulberat din cauzasituatiei catastrofale din Republica de la Weimar. Abia in februarie 1926, dupdinterventia financiard strAind din Germania si mdsurile drastice luate de cdtreguvernele de dreapta din Po Ionia, economia Republicii inregistra o firavd darcontinua' crestere economicd, debutul acestui an flind socotit de care analistiieconomici drept "perioadd de depresiune post-recesiune".

CM Mora români intamplAtori in Po Ionia la inceputul anilor '20 erauconsternati de starea reald si de efectele pe care inflatia, foametea, distrugerilelipsurile de tot felul le provocaserd in toate categoriile sociale. Orase fard iluminatdecent, serviciul transportului urban complet dezorganizat, calea feratA o adevAratAaventurA, cozile din fata magazinelor alimentare, produse putine, de proastA calitatesi exorbitante (nici un fel de comparatie cu ceea ce se putea vinde si cumpAra pepietele din orasele românesti in aceeasi perioadA). Paradoxal, intr-o Varsov ie

Arhivele Ministerului Afacerilor Externe (in continuare A.M.A.E.), fond 71/1920-1944, Polonia,vol. 16, f. 2-3; Zbigniew Landau, op.cit., p. 174.

www.dacoromanica.ro

190 Florin Anghel 6

pustiitä de lipsuri, "obiectele cele mai ieftine sunt bijuteriile scumpe, diamantele".in 1923-1924 acest lucru era perfect explicabil pentru cA "vechile familii de nobili

bogatasi au trebuit sA-si vandà obiectele inutile ca sA aibl ce mAnca... InVarsovia, comori adunate cu trudd timp de sute de ani sunt vandute pe nimicanticarilor, in zile de disperare"2.

Cel mai longeviv guvern polon pAnA in anii '30, cel de dreapta condusaproape doi ani de care Wladyslaw Grabski, intre 1923-1925, a initiat necesaramult asteptata reformä economicd prin care se realiza:

1. refacerea tezaurului statului, devalizat de numeroasele razboaie, actiunipolitice i militare externe, mentinerii unei armate peste capaciatile de rezistentAfinanciard, platilor nesdbuite in sectoare perdantt;

2. introducerea monedei nationale, zlotul;3. infiintarea Bancii Poloniei, Bank Polski, cu rostul de a tezauriza, emite

monedA si a fi parte tranzactionanta la operatiunile de comert exterior sau definantare ale statului polon. Din aprilie 1924, noul zlot putea fi cumpärat pentruceva mai mult de 1,8 milioane mArci polone vechip.

Cresterea preturilor la anumite produse industriale (inclusiv la carbunelesilezian si la petrolul galitian), un program coerent de incurajare a exporturilor prinacordarea de prime banesti speciale, reducerea drasticA a cheltuielilor bugetarepentru aparare (ceea ce a si dus, in 1923, la retragerea din viata politica' amaresalului Józef Pilsudski), politie i administratie publicA, reorganizareasistemului de incasare a taxelor i impozitelor au avut, in mare parte, efectelescontate. La sffirsitul mandatului Grabski, in a doua parte a anului 1925, somajul ascAzut semnificativ (circa 300.000 de persoane asistate in decembrie 1925) i, inacelasi timp, la o rata favorabild de schimb intre zlot i dolarul S.U.A.: 7,50/114.

Mai trebuie adaugat cä, spre deosebire de Romania, tara care dispunea dedeschidere la Marea Neagra i Dundre prin porturi mari (Galati, Braila, Constanta,Sulina), legate prin sisteme de cale feratA, sosele si conducte petroliere cuprincipalele regiuni furnizoare de materii prime sau produse pentru export, Po Ionia nua detinut, pana la inceputul anilor '30, un port maritim care sä-i apartind propriu-zis.Totodatä, statul polon nu avea, in anii '20, cleat o flotA simbolica (militard saucomercialà) iar sistemul de cai ferate era inegal repartizat: foarte dens in zonelefoste germane, extrem de rar si de ineficient in zonele foste rusesti.

Alaturi de aceste caracteristici mai trebuie adaugate si constatarile generalepotrivit &kora, dupd primul rAzboi mondial, in ambele state aflate in analiza noastrds-a accentuat programarea dezvoltarii industriale si de transport in dauna sectoruluitraditional, agricol. Baza economica a cunoscut, in perioada interbelicd, mutatiiimportante care au implicat restructurAri (modernizari) cantitative i calitative.

12 Petre Sergescu, Scrisori din Varfovia, Craiova, 1925, p. 26-27.13 Corneliu Olaru, op. cit., p. 62.14 Ibidem; Zbigniew Landau, Impact of the May 1926 Coup d'Etat on the State of Polish Economy, in"Acta Poloniae Historica", 1977, nr. 35, p. 175-177.

si

si

www.dacoromanica.ro

7 Drumuri comerciale polone spre Balcani i Marea Neagra 191

Raman de semnalat, totusi, diferentele de doctrina aplicate in cele cloudeconomii: Romania a optat, in special in timpul guvemului liberal al lui Ion LC.Bratianu (1922-1926) pentru "prin noi insine", cu accent pe capitalul si resursele dininterior, in vreme ce Po Ionia nu a avut ce alege ci a fost obligata sa accepte solutiilecointeresarii in orice conditii a capitalului strain 'si a atragerii ara menajamente aajutoarelor umanitare si fmanciare internationale nerambursabile sau cu dobandasimbolica. Din punctul de vedere al pietelor de desfacere si de aprovizionare, insa,diferentele nu mai sunt tot atat de vizibile: ele se restrang, cu precadere, la EuropaCentrala, Balcani si Europa Occidentala. Partenerii traditionali ai Romaniei, de panala 1914, au ramas si in continuare: Germania, Italia, Franta, Olanda, Marea Britanie.Lor li s-au alaturat, pe parcurs, doar cativa nou-veniti, rezultati insa din fostul Imperiuaustro-ungar (si el un partener traditional pang. in 1914): Cehoslovacia, Austria siUngaria. Po Ionia, in schimb, pe lama piete apropiate din punct de vedere geografic,in special Germania, statele baltice, Olanda, Belgia si Marea Britanie, a dezvoltat siun comert extraeuropean, fie in Orientul Apropiat si Mijlociu (Egipt, Palestina, Iran),fie in zone si mai indepartate: S.U.A., Canada, Australia, China (cu ultima semnfindchiar si un tratat comercial prin care se acorda reciproc clauza natiunii celei rnaifavorizate). In acelasi timp, in alcatuirea planurilor sale politico-diplomatice deconstruire a unei "a treia Europe", Varsovia a dovedit un interes vital pentru zona sud-estului european: Balcanii si Marea Neagra.

Este, in acest interes, un obiectiv (sau chiar mai multe) mai profund decat arpärea la prima vedere, oricum dincolo de cel pur comercial. Avem in vedere, inesenta:

1. constituirea unei axe strategice, comerciale, politice si militare intreMarea Neagra si teritoriul polon; situatiile dramatice din 1919-1920, candfrontierele polone au fost blocate de cat-re vecini in timpul conflictului cu RusiaSovietica, nu trebuiau sa se mai repete. La fel, in principal prin porturile romanesti,puteau sosi ajutoarele occidentale;

2. este vorba, pana la urma, si de un cordon sanitaire politic; statelebalcanice, cu multe diferende intre ele, puteau fi ajutate in planurile polone decatre diplomatia polona. 0 influenta politica si diplomatica ducea, inevitabil, la osporire a exporturilor;

3. influenta polona in Balcani, dar mai ales in Marea Neagra, ar fi insemnat,totodata, nesperate avantaje economice, cele mai importante fiind implicareacapitalului polon in tot mai eficienta afacere cu petrol din zona Orientului Mijlociu sia Caucazului. Materia prima trebuia exportath, fireste, spre Europa si, din acest punctde vedere, porturile turcesti 4i romanesti, drumurile din Balcani si Dunarea capataunoi valente.

2. Drumuri comerciale i axe strategice de extindere a influenfei polone inBalcani regiunea Meirii NegreIdeea si practica drumurilor comerciale de la Marea Bahia. spre Marea

Neagra, prin Lwenv si Cetatea Alba, datau din inceputurile existentei statalithtii

pi

www.dacoromanica.ro

192 Florin Anghel 8

române§ti. Regatul polon a fost interesat de pastrarea influentei; acest lucru a rdmasvalabil pand la sfar§itul secolului al XVIH-lea15.

Perenitatea a fost doveditd imediat dupd 1918 and, tot dinspre partea polond(precum, odinioard, in perioada medievald) au venit insistente oferte de cointeresare apartenerilor politici §i militari romani in amplul proiect de deschidere a unei axestrategice dinspre Baltica spre Marea Neagrd §i, de aici, mai departe, spre Orient §iMediterana. Este, pand la urmd, ceea ce senatorul Jerzy Iwanowski, pre§edinteleCamerei polone de Comert, restrangea la nivelul unei singure idei: "Fiinta celui maiinalt interes politic al ambelor state, Romdnia §.1 Po Ionia, este controlul nelimitat dinpartea lor, ca aliati, a intregului drum de la Baltica la Marea Neagrd,,16.

Expresia economicd a aliantei politico-militare romdno-polone trebuia sä oconstituie, fdrd Indoialã, rena§terea drumului comercial baltico-pontic in conditiilein care fluxul produselor provenite din §i spre spatiul polon a fost indreptat in modartificial, in cursul secolului al XIX-lea, din interese politice §i economice intelese,spre Marea Nordului §i Adriatica, in loc de Baltica §i Marea Neagrd.

Un drum comercial polon spre Balcani Ii propunea, evident, componenteeconomice, financiare §i strategice. Una din ele se referea la construirea uneivariante la rutele continentale dominate de cdtre Germania (RinMainDundre); sedorea, cu precadere, spargerea unui monopol periculos in regiunea Europei Centrale§i a zonei baltice.

Imediat dupd semnarea Conventiilor politica §i militard din 3 martie 1921 (§ia§a cum era inscris §i in Protocolul secret C al Conventiei politice), partea polond ademarat negocierile cu partea romand pentru incheierea unei Conventii comerciale.Intre 21 mai §i 1 iulie 1921, la Bucure§ti s-au intdInit cele cloud echipe de negociatoricare, pentru agenda de discutii, au pornit tocmai de la dezideratele inscrise de catre

15 Fail a avea pretentia nici mAcar a unei bibliografli selective minimale, nu putem sA ocolimurrnOtoarele lucrAri: N. lorga, Studii istorice asupra Chiliei Albe, Bucuresti, 1899; Idem,Re !Ode comerciale ale farilor noastre cu Lembergul, Bucuresti, 1900; Idem, Polonais et Roumains.Relations politiques économiques et culturelks, Bucuresti, 1921 ; Idem, Drumurile de comerlcreatoare ale statelor romcinesti, Bucuresti, 1928; C.C. Giurescu, Tárguri sau orase si cetatimoldovene din secolul al X-lea pcina la mijlocul secolului al XV1-lea, Bucuresti, 1967; Gheorghe I.BrAtianu, Marea Neagra de la origini pana la cucerirea otomana, 2 vol., Bucuresti, 1988; SerbanPapacostea, 1nceputurile polllicii comerciale a Tara Rornanesti si Moldovei (secolele X1V-XVI. Drumsi stat, in vol. Geneza statului in evul mediu romeinesc. Studii critice, Cluj Napoca, 1988, p. 151-204;Virgil Ciocdltan, Raporturi moldo-lituaniene (1420-1429), in vol. Romanii in istoria universala,1988, p. 129-143; Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei, Bucuresti, 1992; Victor Spinei, Comerfulgeneza oraselor din sud-estul Moldovei (secolele XIII-X10, in "Analele BrOiler, 1993, nr. 1, p. 171-237, P.P. Panaasseu, Drumui comerciat Poiontat yp Marea NagM liz Evul Mediu, tfi vol.Interpretari romdnesti, Bucuresti, 1994, p. 83-98; Stefan S. Gorovei, Interneierea Moldovei. Problemecontroversate, Iasi, 1997; Mariana Slapac, Cetatea Alba. Studiu de arhitectura mallard medievala,ChisinAu, 1998; $erban Papacostea, Drumurile comerciale internationale si geneza statelor romdnestiin viziunea lui N. lorga si in istoriografia ziklor noastre, in "Studii si materiale de istorie medie",XVIII, 2000, p. 45-56.16 Jerzy Iwanowski, Romania Polonia. Perspective economice, in "Buletinul Uniunii Camerelor deComert i d@ uuntinuure BUCCI), un XI, 1936, pr. 9, p, 361,

ci Cetalii

a/

Industria" (in

Iasi,ei

www.dacoromanica.ro

9 Drumuri comerciale polone spre Balcani i Marea Neagrá 193

cei doi ministri de Externe, Take Ionescu i Eustachy Sapieha. De fapt, in conditiile incare fluxul exporturilor i importurilor romanesti urmarea calea navigabila (Dunärea)spre Germania sau calea ferata prin BudapestaViena, guvernul de la Bucuresti eraatras nu atat de valoarea in sine a Conventiei comerciale cat de simbolul de intarire aaliantei pe care ea ar fi dat-o in planurile politic si militar. Po Ionia, in schimb, in 1921era preocupata in special de aspectul pur comercial al documentului; delegatiiguvernului de la Varsovia au si venit, de altfel, cu un set de trei propuneri de bail' (siminimale, in opinia lor, in acelasi timp). Era vorba despre:

1. legiferarea (prin Conventia comerciald si prin acorduri ulterioare) atranzitului intre Baltica si Marea Neagra, pe calea feratä i thin navigabile;

2. asigurarea de care partea romana, pentru statul polon, a unui regim deporto-franco la Galati sau Braila i, totodatil, facilitati fiscale pentru tranzitul pecalea ferata de la porturile Dunarii maritime spre Po Ionia;

3. construirea, pe baza unor proiecte i investitii comune, a unui canalnavigabil intre cele cloud state".

in timpul negocierilor, partea polond a mai adus in discutie i un proiectcomplex privind inchirierea, la Galati sau Braila, a unei suprafete de teren de 2.400m2 (pentru depozite, magazii i birouri) si a unei alte suprafete de 20.000 m2 pentrudepozitarea marfurilor neperisabile. De asemenea, polonii ar fi dorit sa obtina, princontracte avantajoase, dreptul de a folosi neconditionat instalatiile portuare existente.in schimbul acestor facilitati, guvernul de la Varsovia era dispus sa acorde statuluiroman asigurari privind tranzitul fara taxe al marfurilor romanesti spre Germania si acelor germane pentru Romania, ceea ce ar fi redus considerabil pretul de cost".

Toate aceste puncte au fost analizate de partea romand; cu toate acestea,potrivit textului procesului verbal al discutiilor din ultima zi a negocierilor, 1 iulie1921, nici unul nu fusese explicit acceptat de catre delegatii romani".

Convenfia comercialä dintre Romania si Po Ionia a fost semnata la 2 iulie1921, la Bucuresti si ea reglementa, in principiu, raporturile economice dintre cei doialiati militari si politici. Trebuie adaugat, de asemenea, ca pentru ambele state oasemenea conventie constituia o premiera in practica economica i comercialaregionala dupa primul razboi mondial. Romania si Po Ionia porneau de la un principiufundamental pentru alcatuirea unei relatii economice sanatoase i dinamice: acordareareciproca a clauzei natiunii celei mai favorizate (art. 1). Foarte important, tot opremiera in regiunea Europei Centrale, era reglementat dreptul de dobandire debunuri, de catre cetatenii unei tari, pe teritoriul celeilalte precum si dreptul de arecurge, in caz de litigiu comercial sau financiar, la jus4a tArii uncle s-a stabilit (art. 2).Extrem de important pentru esenta acestei Conventii erau prevederile potrivit carora,in conditii de razboi, partile contractante Ii rezervau dreptul de a aplica restrictii

17 Nicolae DascAlu, Relaf ii romeino-polone in perioada interbelica (1918-1939), Bucuresti, 1991. p.101-110.18 A.M.A.E., fond Conventii, P3, vol. 1, nepaginat.19 Archiwum Akt Nowych (in continuare A.A.N.), Warszawa, fond Minister Spraw Zagranicznych,vol. 6409, f. 3-9.

si

www.dacoromanica.ro

194 Florin Anghel 10

prohibitii comerciale fait a afecta interesele celeilalte parti (art. 4) i, mai ales, ca. Iigarantau in orice conditii de pace sau de razboi tranzitul de persoane, bagajemárfuri (art. 12)20. Conventia comerciala a ramas in vigoare pana in 1929 cand a fostincheiata o alta; de asemenea, in 1925, o Conventie speciala incheiata intre Romania,Po Ionia i Regatul Sarbo-Croato-Sloven reglementa tranzitul de armament, munitiitrupe intre Marea Neagra, Adriatica i Baltica.

0 remarca este absolut necesara in contextul conturarii unei relatii comercialebilaterale si anume aceea ca, pentru inceput, se constata o ingemanare intre activitateacomerciala polona in Romania (sau, ca sa fim mai exacti, intentiile) i cea consulara.Pe langa importantele consulate generale de la Cernauti si Chisinau (cu rolul de amedia apropierea de importantele comunitati polone din Bucovina si Basarabia), inanii '20 au aparut consulate polone la Braila *i Galati iar in 1934, la Constanta.Romania, in schimb, s-a rezumat la a deschide un singur consulat general in Po Ioniala Lwów, in 1927 pentru ca, in anii '30, sa accepte infiintarea de misiuni consulareonorifice la Danzig, Gdynia, Poznak Lódz, Wilno i Katowice'.

Comertul extern pe cele cloud relatii nu s-a bucurat, in nici o perioada intrecele doua. razboaie mondiale, de o evolutie spectaculoasa, nici nu a atins vreodatAun punct important. Argumentele au la baza elemente strict economice i financiare:

1. Romania si Po Ionia produceau, in cea mai mare parte, acelasi tip demarfa: la baza erau materii prime asernanatoare (cereale, carbune, petrol), produseleaveau un grad de prelucrare scazut, se castiga mai bine si mai sigur cu produsele-tipde export pe pietele traditionale (in special Europa Occidentala);

2. chiar daca ar fi existat un interes deosebit pentru un partener sau unprodus pe cealalta piata, transportul acestuia se facea extrem de greoi. IntreVarsovia i Bucuresti exista o cale ferata simpla, ineficienta si nesigura; nu a existato preocupare, in anii '20, pentru remedierea i modernizarea infrastructurii detransport si servicii (telefonie, telegraf, posta) intre cele cloud state;

3. nu in ultimul rand, desi cele cloud state aveau o populatie numeroasadeci, un potential de cumparare si de consum important potentialul era netdezavantajat de nivelul de trai. Nici in Polonia, nici in Romania veniturile mediilunare nu au permis o mai mare capacitate de consum a bunurilor i serviciilor dinexterior; mai mult cleat atat, produsele fiecdrui stat nu erau deloc cunoscute (sauprea putin) pe piata celuilalt iar campaniile de publicitate au fost, practic,inexistente. Spre comparatie, produsele cehoslovace au fost mediatizate intensivdinamic in randul opiniei publice romanesti: exporturile cehoslovace au crescutconstant, pe piata romaneasca, de-a lungul intregii perioade interbelice.

In 1922, Polonia a exportat in Romania marfuri in valoare de aproximativ 20milioane franci elvetieni iar in 1923 de aproape cinci ori mai mult 90 milioanefranci elvetieni (leul romanesc i marca polona erau intr-un continuu proces de

Ibidem, f. 16-23. Textul In "Monitorul Oficial", nr. 182, 19 noiembrie 1922, p. 8449-8481. VeziN. DascAlu, op. cit., p. 24.21 N. DascAlu, op. cit., p. 24.

si

si

si

si

www.dacoromanica.ro

11 Drwnuri comerciale polone spre Balcani Marea Neagra 195

devalorizare, precizarea cuantumului intr-una din aceste cloud valute neavand orelevantA). La randul ei, Romania i§i dovedea dezinteresul total pentru piata polond,exportand in 1922 märfuri in valoare de numai 4,5 milioane franci elvetieni iar in1923 in valoare de aproape 8 milioane franci elvetieni22. Exportul polon era, aproapein intregime, compus din textilele fabricilor de la Lódz, Bialystok §i Bielsk. Uneori,importatorii romani nu faceau dec.& oficiul de intermediari pentru cã aceste textilepolone erau imbarcate in portul Galati §i trimise in Bulgaria, Grecia, Turcia, Egipt §iPalestina'. Produsele textile reprezentau aproape 60% din valoarea exportului polonin Romania: in 1930, dintr-un total de 44,77 milioane zloti, textilele singure insumau28,28 milioane zloti24. Pe piata romaneasca mai soseau din Polonia: fier turnat §iprelucrat primar, ma§ini-unelte §i instrumente agricole, sticlarie, faianta, produse degalanterie, cdrbune, heringi §i zahai-25. Modestele exporturi rornane§ti in Poloniaconstau in produse cu prelucrare redusa i, deci, cu valoare cereale,legume, fructe, vin, seminte agricole, piei neprelucrate, ingrA§aminte, cherestea.

Din punct de vedere al evolutiei valorice a exportului din Romania inPolonia, situatia reflectata in milioane zloti - era urindtoarea:

EXPORT 51 IMPORT PENTRU ROMANIA26in milioane zlo i

Anul Tone Import Export Balanta1919 1 512 9,1 2,5 - 6,61920 46 994 64,4 105,3 + 40,91921 182 885 162,8 627,8 + 465,61922 127 479 1 517,6 453,6 - 1 064,01923 293 569 2 699,1 594,6 - 2 104,51924 277 849 1 720,9 618,7 - 1 102,11925 247 536 2 043,9 563,0 - 1 507,8

POZIT1A DIFERITELOR STATE IN CADRUL EXPORTULU1 $1 IMPORTULUIROMANIEI IN ANUL 1928-192927 (evaluari valorice)

EXPORTTara %

Germania 27,6Ungaria 11,1Austria 9,4

22 Gheron Netta, Relafiunile economice polono-romdne, Bucurqd, 1924, p. 13-14.23 Structura comerpilui románo-polon, in "BUCCI", an III, 1928, nr. 9, p. 382-383.24 Comerful romeino-polon in 1930, in "BUCCI", an VI, 1931, nr. 3, p. 209.26 Gheron Netta, op. cit., p. 14.26 A.M.A.E., fond Conventii, P3, vol. II, nepaginat.27 Gheorghe Iacob, Luminita Iacob, Modernizare - europenism, vol. I, Ritmulmodernithrii, 1ai, 1995, p. 144-145.

strategia

i

minimald:

-

i

www.dacoromanica.ro


Italia 7,7Marea Britanie 6,4Cehoslovacia 6,2Egipt 5,2Franta 4,5Grecia 3,5Po Ionia 2,0Belgia 1,6Turcia 1,5

Spania 0,6

IMPORT

Tara:%

Germania 24,1Cehoslovacia 13,6Austria 12,5Marea Britanie 7,3Italia 6,9S.U.A. 6,1Franta 5,5Po Ionia 5,1Ungaria 5,0Belgia 3,1

Ap cum reiese clar din tabelele de mai sus, comertul exterior al Romanieiera eminamente european, cu rare iqiri in afara continentului (S.U.A., Egipt,Palestina, Turcia): aproape 85% din exporturile i importurile cu primii 10 partenericomerciali era in i din Europa. La fel, a§a precum am mai adaugat, pozitia Polonieinu a fost §i nici nu va fi, pana in 1939 una de marca. Sigur, situatia se repeta. §iin cazul Poloniei: nici Romania nu a reu§it sa detina in comertul exterior polon unloc privilegiat precum acela al Ungariei sau al Turciei, de pildä.

Ce era de facut? Intr-un discurs tinut in plenul §edintei Uniuniicomerciantilor poloni, la Varwvia, in iunie 1928, consulul general al Legatiei dinBucurqti, Feliks Chiczewski, incerca sa &eased o explicatie, dar absolutextravagantä din punctul de vedere al oamenilor de afaceri poloni. Chiczewskinominaliza, slaba dezvoltare industriala a Romaniei (dar, amintrerupe noi, cum reuwau produsele cehoslovace, mult mai reOte din punct devedere calitativ, sa se bucure de o apreciere §i o vanzare atat de largi?), lipsacreditului §i a ofertelor polone alternative pe pietele romane§ti (ceea ce era perfectadevdrat). "Piata romaneascd este foarte rdsfatata explica mai departe diplomatulpolon. Comerciantul roman este obi§nuit ca reprezentantul firmei strdine sa vind inprdvdlia sa, arate mostrele respective, sd stea de vorbd cu el in prävälia sa

fard ocoliwri:

sd-i i sd-i

www.dacoromanica.ro

13 Drumuri comerciale polone spre Balcani i Marea Neagra 197

facd toate reducerile pe care le cere. In aceastd privintd, Germania si Cehoslovaciaau sesizat acest procedeu i lucreazd intensiv in acest spire28.

Mai departe, invocandu-se "comunitatea de interese" rezultatd din aliantadin cooperarea bilaterald partea polond a insistat pentru o implicarecat mai insenmatd: un pas important ar fi trebuit sa fie constituirea, la 25 ianuarie1929, la Varsovia, a Camerei de Comert romano-polone29. in functia de presedinte alnoului organism de colaborare bilaterald a fost ales atasatul comercial al legatieiRomaniei la Varsovia, economistul Comeliu Balacescu, iar drept vicepresedinti aufost numiti doi influenti oameni de afaceri poloni, Wladyslaw Ewert si Jan Miacifiski.Camera de Comer; a organizat, printre altele, expozitia de vinuri romanesti de laVarsovia, din 1929, si a finantat un proiect (rdmas, din pacate, nepus in practica) princare se organiza aprovizionarea porturilor romfinesti de la Dundrea maritimd si MareaNeagh' cu carbune polon din Silezia". In felul acesta, ambele tdri ar fi fost obligatesd-si eficientizeze infrastructura de transport si de comunicatii i, pe de aka parte, ar fisporit interesul pdrtii romane pentru statutul de porto-franco acordat statului polon inunul sau mai multe porturi romdnesti. Tot Camerei de Comert romano-polone i sedatoreazd un amplu proiect de realizare a unei uniuni tarifar-vamale intre Romania,Po Ionia si Bulgaria, menitd sd usureze transporturile si comertul dintre BalticaEgee, pe uscat sau chiar pe Marea Neagrd. La fel, parte integranta a proiectuluiuniunii vamale, se preconiza construirea unui pod de cale feratd i rutier peste Dundrein zona GiurgiuRuse31: proiectul podului ar fi fost finantat de cele trei tdri iaramortizarea i exploatarea ar fi cAzut in sarcina unei companii cu participareafinanciard a guvernelor de la Bucuresti, Varsovia si Sofia.

Aceste ultime planuri polone, costisitoare i ambitioase in acelasi timp,deconspird programul mult mai amplu, amintit deja, de extindere in spatiul ponticbalcanic. Din acest punct de vedere, cu un cap de pod stabilit temeinic in Romania(prin multiple pdrghii), diplomatia de la Varsovia a perceput importanta exceptionald,din toate punctele de vedere, a noii Republici Turcia, condusd de Mustafa Kenial.Turcia, in viziunea obiectivelor i strategiilor polone pe termen mediu si lung, eraindispensabil legatA de cdteva puncte majore in conturarea i stratificarea zonelor deinfluentd politicA sau economicd. Po Ionia se dorea ajutata si de partenera ei, Romania,atunci cand Ii elabora obiectivele procesului de pdtrundere in spatiul turcesc:

1. drumurile comerciale care strdbdteau Turcia, chiar in conditiile deinapoiere din anii '20, faceau legdtura cu zonele petroliere din Iran, Irak si teritoriilearabe, unde s-ar fi putut indrepta produsele agricole si industriale polone. Faraindoiald ca Varsovia spera si in obtinerea unei influente politice oarecare in acesteregiuni in cazul unei reusite;

28 "BUCCI", an III, 1928, nr. 7, p. 305. Pentru o imagine generalä, Victor Axenciuc, Evolutia economicaa Romaniei. Cercetari statistico-istorice. 1859-1947, vol. I (Industria), Bucurqti, 1992; VictorAxenciuc, I. Tiberian, Premise economice ale formarii statului national unitar roman, Bucureti, 1979.28 "BUCCI",1929, nr. 1-4, p. 35-36." Ibidem, 1936, nr. 9, p. 566.33 Ibidem.

si

si

si

www.dacoromanica.ro


2. Republica lui Kemal avea, Inca din 1921, relatii foarte apropiate deU.R.S.S. Polonia a demarat, din anii '20, un program costisitor de atragere intr-unproiect comun de politica externA a tuturor vecinilor, europeni i chiar asiatici, aiSovietelor. Pe langa relatiile speciale cu statele baltice i cu Romania, guvernul dela Varsovia a stabilit contacte la cel mai inalt nivel cu Persia (Iran) si Afganistan; cusiguranta, Turcia detinea "cheia" succesului unei asemenea politici i Varsovia aabordat relatia cu Ankara in consecinta.

Reglementarea definitivã a raporturilor dintre Polonia i Turcia s-a facutrelativ tarziu, dupd proclamarea Republicii turce i inchegarea aliantei politico-militare polono-romane si in paralel cu obtinerea de avantaje strategice in raporturilecu un alt important stat balcanic: Regatul Sarbo-Croato-Sloven. Scrisorile deacreditare ale ministrului Turciei la Varsovia, Yahia Kemal, au fost primite de catrepresedintele Ignacy Moscicki la 22 iunie 1926, la mai putin de o lunA dupd lovitura destat de la Varsovia. Noul presedinte al Republicii, instalat de doar trei saptarnani, aredat intr-un mod extrem de concis si de convingator interesul deosebit al tArii salepentru un parteneriat de duratä cu statul balcanic: "Turcia inseamnd pentru Poloniacheia Stramtorilor, aliata ei contra oricArei Rusii care ar deveni imperialistA"32.

Dimensiunea balcanica a ambitioaselor obiective polone a fost multclarificatà dupd reasezarea raporturilor cu Bulgaria, irnediat dupa incheierea primuluirazboi mondial si semnarea tratatului de pace de la Neuilly. Acest fapt s-a petrecut intimpul vizitei primului ministru bulgar, Aleksandar Stambuliiski, la Varsovia, lasfarsitul anului 1920. Dictatorul bulgar a incercat sä convingA pe liderii poloni denecesitatea aderdrii partidelor agrariene la o ap-numita Internationala Verde (si s-aupurtat discutii In acest sens, cu presedintele Partidului PrAnesc, Wincenty Witos)pe de altA parte, de o interventie a Varsoviei la Bucuresti pentru a solicita deschidereaunor runde de negocieri romano-bulgare, supravegheate de mediatori poloni, menitesa rezolve in opinia Sofiei problema Dobrogei prin, cel putin, cedarea de ateRomania a Cadrilaterului. A existat, in aceastA actiune a impetuosului lider bulgar, ooarecare sansä pentru Romania: asa cum am mai spus-o, seful statului polon,maresalul Pilsudski, nu agrea deloc zvonurile, barfele si mai ales nerespectareacuvantului dat, find, dincolo de cerbicia care il caracteriza, un om de onoare. Or, incele cateva intrevederi pe care Stambuliiski le-a avut la palatul Belwedere indecembrie 1920, maresalul a fost pur i simplu consternat de faptul cd premierulbulgar i-a relatat, de-a fir a par, discutiile confidentiale pe care delegatia de la Sofia leavusese la Praga cu presedintele Republicii Cehoslovace, T.G. Masaryk33. Fara a-simai face, la randul sau, scrupule diplomatice, Pilsudski a repudiat pe loc acest tip dediplomatic i, pand in 1923, relatiile polono-bulgare au fost, practic, inghetate.Aceasta cu atat mai mult cu cat, in momentul semnArii aliantei polono-romane (care acorespuns cu semnarea tratatului de prietenie i alianta dintre Rusia SovieticA §i

32 A.M.A.E., fond 71/1920-1944 Polonia, vol. 45, f. 345-346; Wladyslaw Stepniak, Dyplomacjiapolska na Balkanach, 1919-1926, Warszawa, 1998.33 A.M.A.E., fond 71/1920-1944 Polonia, vol. 33, f. 339-340.

si,

www.dacoromanica.ro

15 Drumuri comerciale polone spre Balcani Marea Neagrà I 99

Turcia Kemalistd), Bulgaria a demarat un proces sfiddtor de apropiere de Moscova.Astfel, la 24 februarie 1921, in Sobranie (Parlamentul bulgar), premierul Stambuliiskia elogiat revolutia bolsevick guvernul bulgar acceptand cateva zile mai tarziu caPartidul Cornunist Bulgar sä facd publica o campanie de colectare de fonduri pentruvictimele secetei din regiunea Volgäi. Guvernul de la Moscova a obtinut permisiuneade a cumpdra, la un pret minimal, 1200 de vagoane de cereale de pe piata bulgara.Mu It mai gray, Varsovia a fost informatd cä Stambuliiski a cerut stabilirea de relatiidiplomatice intre Bulgaria si Rusia Sovietick au fost deschise chiar contacte discreteintre ministrul bulgar la Praga i eful delegatiei comerciale sovietice inCehoslovacia. Oficialul sovietic, P.N. Moslovento, aprecia cd graba bulgarilor sedatora, in principal, noilor aliante incheiate de vecina ei, Romania, cu Po Ionia (3martie 1921) si Regatul Sarbo-Croato-Sloven (7 iunie 1921)34.

Instalarea guvernului Al. Tankov la Sofia (in iunie 1923, in urma uneilovituri de stat) a determinat factorii responsabili de la Varsovia sd-si reconsiderepolitica fatd de Bulgaria. Noile objective polone pentru statul balcanic erau extremde ambitioase, ne-o mArturiseste chiar ministrul polon la Sofia, WI. Baranowski(unul dintre cei mai apropiati prieteni ai maresalului Pilsudski): "Apropierea noastrdde Bulgaria ne_este absolut necesard pentru a supraveghea impreund atitudinilegesturile Micii Intelegeri si a controla scopurile ei"35.

In acest sens, este absolut evident cd Po Ionia a luat cunostintA (fart areactiona oficial) de faptul ca guvernul bulgar al lui Aleksandär Tankov pe care l-asprijinit de la bun inceput a sprijinit mai mult sau mai putin discret "cauzamacedoneand", antiiugoslavd. Comitetul de actiune al organizatiei teroriste OR1M aavut o reprezentantd speciald la Tirana de unde primea bani si arme si din parteaguvernului italian cu sef de legaturd pe bulgarul Anghel Popvasilev, sprijinitdirect de cdtre consulul general al Bulgariei la Tirana, Toma Karaiovoy36.

Pentru a umple continutul strategiilor sale balcanice referitoare la Bulgaria,guvernul de la Varsovia a declansat, dupd 1923, un proiect costisitor si de lungdduratd menit sd atraga guvernul de la Sofia in cel putin trei puncte principale:

1. constituirea unei politici externe comune in Balcani si fata de U.R.S.S. inschimbul "supravegherii" actiunilor Romaniei i Regatului Sarbo-Croato-Sloven decdtre Po Ionia, Bulgaria promitea respectarea statu-quo-ului pand la aparitia unorconditii externe favorabile. Totusi, Sofia a trimis la Varsovia mai multe sugestiiprivind o mediere polona in problema Dobrogei de sud;

2. Po Ionia a accentuat curentul propagandistic slavofil in Bulgaria, prinexacerbarea unui trecut istoric comun slay i prin legaturile fratesti dintre celecloud popoare. Era, Idea nici o indoiald, un efort polon de substituire a influenteirusesti in Bulgaria;

34 Constantin Iordan, Romdnia relatide internalionale din sud-estul european: probleme ale pat:II,securitárd i coopereirii (1919-1924), Bucuresti, 1999, p. 123.35 A.M.A.E., fond 71/1920-1944 Po Ionia, vol. 33, f. 340.36 Idem, fond 71/1920-1944 Bulgaria, vol. 1, f. 16-22; Constantin Jordan, op. cit., p. 71-72.

§i

.yi

-

www.dacoromanica.ro


3. conturarea unor programe economice care sd permitd intrarea capitaluluipolon in Bulgaria si, in felul acesta, a influentei Varsoviei la sud de Dundre.

in ceea ce priveste ultimul punct, Polonia viza concret constituirea uneisocietAti economice bulgaro-polone care sd acorde facilitati comerciale companiilorpolone in porturile bulgare de la Dundre si Marea Neagrd (Ruse, Varna, Burgas) siscutirea de taxe pe calk ferate care traversau teritoriul bulgar si se indreptau spreGrecia si Turcia. Portul Varna era proiectat drept o iesire intermediard la mare pemarea axd strategicd GdyniaSalonic; scopul principal al acesteia era crearea unuidebuseu al industriei polone de armament si munitie, in plind expansiune, inBulgaria, Grecia si Egipt37.

In a doua parte a anului 1928, asa cum va proceda Germania lui Hitlercativa ani mai tarziu in Grecia, Monopolul polon de Stat a infiintat la Sofia si in alteorase bulgare birouri de cumpdrare a tutunului brut; cum statul bulgar nu putea sdplateascd importuri, tutunul era dat la schimb cu produsele fabricilor polone detextile, masini agricole si metalurgice38. in anii '30, deja, spre Bulgaria si Grecia seindrepta mare parte a productiei polone de avioane de vandtoare, armament deinfanterie, textile, masini agricole si industriale, sare si petrol. Conform unor planurielaborate la Varsovia, mai ales dupd instituirea Regentei in Romania si complicareavietii politice de aici, responsabilii economiei polone ar fi dorit ca Varna legatdprintr-o constructie ulterioard a podului de cale feratA GiurgiuRuse sá constituienoul cap de pod al comertului polon la Marea Neagrd39. Intentia aceasta mai avea invedere si faptul cd, oricum, relatia cu Romania era asiguratd din punct de vederemilitar si politic; o mutare a interesului polon pentru Balcani spre Bulgaria ar fiputut sd devind o reusitd, mai ales ch. produsele bulgare spre deosebire de celeromanesti nu puteau fi in nici un moment concurentele produselor polone (si nicipietele de desfacere de altfel, nu coincideau).

Polonia a luat in considerare, intre optiunile politicii sale balcanice, sipozitia privilegiatd din punctul de vedere geostrategic si al aliantelor incheiatereprezentatd de Regatul Sarbo-Croato-Sloven (din 1929, Iugoslavia). in urma unorinvestigatii si analize minutioase, diplomatia de la Varsovia a conturat, la inceputulanilor '20, cateva elemente pe care trebuia sd le abordeze in construirea obiectivelorsale in sud-estul Europei:

1. posibilitatea ca Belgradul sa poatd deveni un centru de observareexcelent in ceea ce priveste Bulgaria si Ungaria. Diplomatia polond avansa ideea,rard justificare credem noi, cd liderii politici si militari iugoslavi erau mai deschisiunei intelegeri cu Sofia si Budapesta cleat omologii romani;

2. Regatul Sarbo-Croato-Sloven era singurul stat balcanic care avearaporturi foarte bune si chiar o aliantd cu cel mai important partener regional alPoloniei: Romania. Se putea ajunge, in cadrul unei aliante trilaterale, de la Baltica

" A.M.A.E,, fond 71/1920-1944 Polonia, vol. 33, f. 344.38 Ibidem, f. 346.39 Ibidem, f. 351-352.

-

www.dacoromanica.ro


la Marea Neagra §i Adriatica, la o contrapondere fata de Mica intelegere §i, in cazcontrar, la o fortd demnd de luat in seamd, in special de cdtre U.R.S.S.;

3. Belgradul §i familia regard' Karagheorghevici nu se sfiau sd afi§eze oatitudine profund ostild Sovietelor §i sà permitd, de asemenea, existenta pe teritoriulRegatului a numeroase comunitati §i organizatii ale emigratiei albe ruse'.

Cu toate acestea, atat lugoslavia, cat §i Cehoslovacia, aliatele Romaniei incadrul Micii Intelegeri, au refuzat constant sd ia in discutie cooperarea cu guvernulde la Bucure§ti in eventualitatea unui atac neprovocat la granita de pe Nistru.Regele Alexandru insista in discutiile cu diplomatii romani cä tam sa nu se va"apropia" de Soviete in nici un fel de conditii41. Po Ionia a incercat sd convind cupartenerii romani Ca o astfel de atitudine politica personald se putea extinde asupraintregii politici de stat dacd alianta cu Cehoslovacia nu ar exista §i, daca, in locul ei,s-ar crea una dirijatd de la Var§ovia. Realizarea legaturilor dinastice balcanicecdsätoria printesei Mdrioara cu regele Alexandru, a printesei Elisabeta cu regeleGeorge al II-lea al Greciei §i a printului Paul (regentul lugoslaviei intre 1934-1941)cu printesa greacd Olga ar fi urmat, fait doar §i poate, controlul politic. Guvernelede la Var§ovia abordau influenta pe care o proiectau in spatiul balcanic sub aspectulprim, al cre§terii importantei politice §i economice §i, la fel de important, in efortulde a realiza programul de incercuire a U.R.S.S. printr-o aliantd de state europene §iasiatice, aliantd condusd fire§te de cdtre diplomatia polond. A§a ne explicam, peFang importantele contacte din Balcani, realizarea exoticelor vizite in capitalapolond ale regelui Afganistanului (in 1927) §i, in anul urmdtor (1928), a ministruluiiranian de Externe, Ali Gholi Amsarim42.

Convenfia comerciald semnatd la 18 ianuarie 1924, la Var§ovia, intrePo Ionia §i Regatul Sarbo-Croato-Sloven43 era o replied a aceleia semnate trei aniinainte cu Romania. Faptul cà, dintre toate statele balcanice, a fost ales Belgradulnu poate cleat sä ne intdreascd afirmatiile anterior: prin Belgrad §i Bucure§ti,Var§ovia incerca sä obtind influenta in Balcani §i, la fel de mult, sa diminueze rolulCehoslovaciei in regiune §i al Micii intelegeri ca aliantA defensivd. Prin Conventiacomerciald, ambele state reglementau acordarea reciprocd a statutului natiunii celeimai favorizate (art. 7) §i i§i garantau unul altuia libertatea tranzitului de mdrfuri §icdldtori (art. 12), inclusiv facilitäti fiscale pentru companiile de navigatie din celecloud' state care operau pe apele sau in porturile celeilalte parti semnatare (art. 15).Declaratia politica comund, care a precedat textul Conventiei comercia le,reglementa in conditii favorabile incheierea unui acord bilateral referitor la tranzitulferoviar §i la colaborarea privind transportul pe calea feratd (art. 1)44. 0 clauzd

4° Anna Garlicka, Polska-Jugoslawia, 1918-1939, in "Studia z dziej6w Z.S.R.R. i EuropySrodkowej", XII, 1976, p. 97-98.41 A.M.A.E., fond 71/1920-1944 Iugoslavia, vol. 1, f. 44.42 Wieslaw Balcerak, Koncepcje integracyjne w polskie polityce zagranicznej, 1918-1939, in "DziejeNajnowsze", 1970, nr. 1, p. 46-47.43 Textul reprodus in "Dziennik Ustaw Rzeczypospolitej Polskiej", 25 aprilie 1924, nr. 35, p. 530-539." Ibidem.

www.dacoromanica.ro


secreta, anexata Conventiei, garanta Poloniei tranzitul, in orice conditii, amaterialului de razboi pe teritoriul iugoslav, lucru confirmat §i de Acordul tripartitpolono-romano-iugoslav semnat in noiembrie 1925.45

La fel ca §i in cazul Conventiei comerciale romano-polone din 1921, ceasemnata in 1924 intre poloni §i iugoslavi nu privea, in mod direct, relatiilecomerciale propriu-zise cat garantarea prin documente internationale a tranzituluispre Po Ionia §i, daca era posibil, acordarea de facilitati companiilor polone.Problema tranzitului §i in speciar a celui militar a fost determinant& inconturarea celor cloud Conventii comerciale, din punct de vedere polon.

In continuarea acestei idei, guvernul de la Var§ovia s-a dovedit extrem deactiv in realizarea de proiecte privind eficientizarea §i modemizarea sistemului detransport in Balcani, pe marile ,axe comerciale..Astfel, pe langa un pod feroviarrutier peste Dunam, intre Romania §i Bulgaria, la GiurgiuRuse, inginerii §i

diplomatii poloni au adus in discutie proiectul construirii unui alt pod feroviar §i rutierpeste Dunare, la Turnu SeverinKladovo46, pentru a facilita drumul comercial dinspreBaltica spre Grecia, in special Salonic i spre porturile iugoslave de la Adriatica.

In ceea ce prive§te spatiul iugoslav, strategii poloni au gasit cel putin cloudcoridoare de transport pentru tranzit §i interese politico-militare:

1. Salonic Ni§ Belgrad Subotica Budapesta Var§ovia;2. Salon ic Ni§ Prahovo Romania - Po Ionia°,Atragerea partenerului iugoslav in orbita unor viitoare interese regionale

polone nu s-a oprit la nivelul intentiilor: materializarea s-a produs la Geneva, la 18septembrie 1926, prin semnarea de ate mini§trii de Externe ai celor cloud tari aPactului de arnicille i colaborare cordiald dintre Ionia i Regatul Seirbo-Croato-Sloven48 . Fara a se angaja politic sau militar in vreun fel Belgradul nudorea sa colaboreze la o politica antisovietica iar Var§ovia nu avea intentia de a da olovitura diplomatica in plus Ungariei cele cloud state au dorit, mai degraba, sadesemneze un simbol; este, de altfel, §i ideea desprinsa din textul Pactului,prevederile find extrem de generoase, dar §i foarte echivoce. Ce altceva poateinsemna faptul Ca "cele cloud parti se angajeaza, in caz de dificultati internationale,sa procedeze imediat la schimburi de opinii""? Nu erau specificate nici conditiile incare ar fi aparut "dificultatile internationale", nici in ce ar fi constat consultarile §inici macar daca acest prim pas ar fi putut avea urmari concrete, politice, economicesau militare. Ambiguitatea era totala in ceea ce prive§te destinatia concretä aPactului, deoarece nici unul dintre cele doua state nu dorea sa se implice inproblemele externe ale celuilalt. Var§ovia considera Ca alianta cu Romania era

45 Anna Garlicka, op. cit., p. 99.46 Elthieta Znamierowska-Rakk, Koncepcje dróg strategyczno-tranzytowych na obszarze Europyrodkowo-Wschodniej w polityce polskiej i miedzynarodowej okresu miedzywojennego, in "Studia zziej6w Rosji i Europy Srodkowo-Wschodniej", XXX, 1995, p. 65-68.Anna Garlicka, op. cit., p. 102.A.M.A.E., fond 71/1920-1944 Polonia, vol. 45, f. 41-42.

) Ibidem.

§i

-

-

3

www.dacoromanica.ro

19 Drumuri comerciale polone spre Balcani si Marea Neagrei 203

indeajuns pentru o eventuald implicare in complicatele probleme balcanice i, maimult, nu mai dorea sä incheie acorduri cu statele declarat ostile Ungariei; ar ftparticipat, in acest mod, la izolarea regionald a Budapestei. Regele Alexandru. larandul sdu, foarte experimentat om politic, nu îi putea propune o aliantd cu Po Ioniain genul celei romano-polone deoarece acest lucru ar fi implicat transferultensiunilor de la granitele polone in contextul politicii externe iugoslave; si nu eracazul: cu U.R.S.S. Belgradul nu avea relatii diplomatice, Germania era prea departe,relatiile cu Cehostovacia aveau aceeasi menire regionald.

3. Proiecte polone de transporttranzit intre Marea Balticei si Marea NeagreiAsa cum rezultd din prezentarea anterioark guvernele polone au abordat

problematica strategica i comerciald balcanich in douã mari etape, legate intre eleintrinsec. Prima, si poate cea decisivä, a reprezentat-o crearea i dezvoltarea cadruluipolitico-juridic al procesului. Este vorba despre conventiile si acordurile comercialesau privind tranzitul pe care PoIonia 1e-a semnat, intre 1921-1925, cu Romania(1921), Grecia (1922), Regatul Sarbo-Croato-Sloven (1922) i, in 1925, cu Romania

Regatul Sarbo-Croato-Sloven. Totodatd, raman de adangat eforturile privindincheierea unei conventii comerciale cu Turcia i crearea de societati economicemixte in Bulgaria. In sfarsit, a doua etapd este reprezentatà de proiectarea i punereain practied a marilor axe si coridoare de transport care urmau sa. lege pe uscat sau peapà Baltica de Marea Neagrd, Egee i Adriatia Trebuie adangat ea', in aniiguverndrilor liberate din primul deceniu interbelic, Romania a acceptat de foarteputine ori si in cazuri izolate acordarea clauzei natiunii celei mai favorizate. De altfel,in contextul regimului vamal protectionist al liberalilor, numarul statelor cu careguvernul de la Bucuresti a incheiat conventii comerciale a fost de numai trei:Cehoslovacia, Polonia si Turcia; in general, se preferau intelegeri provizorii (asa cumau fost cele cu Austria, Ungaria sau Spania) sau sa se lase lucrurile de la sine. In unclecazuri chiar, relatia economied cu S.U.A. de pita, guvernele liberate au abrogatclauza natiunii celei mai favorizate pentru a nu perturba dezvoltarea industrieinationale. Devin evidente, deci, concesiile i regimul de favoare exceptionalaacordate Poloniei prin Conventia comerciald din 1921 Ca, de altfel, rezultate dinintreaga activitate a comertului bilateral, cel putin pentru anii '20.

Coridoarele de transport gandite de poloni sd lege Baltica de Marea Neagrãtrebuia sà dovedeasa eficientk rapiditate, siguranta 5i, mai ales, sä aibä 5i calitateade a nu fi periclitate de interventii neprovocate din partea U.R.S.S. (mai ales cädrumul feroviar stabAtea, in intregime, regiuni de frontierd). Cele cloud traseepurtau denumirea de: 1. Rompol §i 2. Polrom; ele aveau sa lege portul balticGdynia de Cernauti 5i Bucuresti 5i, de aici, sd se indrepte fie spre portul Constanta,fie spre porturile Galati 5i Braila. 0 ramificatie feroviara ar fi dus i in Basarabia, la

5° Joan Saizu, op. cit., p. 145; Florin Codrescu, op. cit.; Gheorghe Christodorescu, Politica noastrdcomerciald. Regimul exportului Romerniei in timpul neutralitatii r1 dupd rdzboi, vol. II, Bucuresti,1928, p. 360-380.

§i

www.dacoromanica.ro


Chisindu. Durata transportului pe ruta GdyniaConstanta era calculatA la 129 ore sipe ruta GdyniaChisinau la 116 ore' (calculat la nivelul sfarsitului anilor '20).

Un alt tip de canal comercial-strategic a fost consideratà ruta navald, peraurile navigabile din interior, pe Dun Are si Marea NeagrA, printr-o complexa reteade canale, dublatä de sosele i cal ferate. Imediat dupd primul rAzboi mondial, lainitiativa catorva ministere de la Varsovia (Industrie si Comert, LucrAri Pub lice,RAzboi, Externe), inginerul Alfred Konopka a elaborat proiectul unui canal care sdlege Baltica de Marea NeagrA folosindu-se cursurile Vistulei, Sanului, Nistrului,Prutului i Dundrii. Director in Ministerul Lucfarilor Pub lice, Alfred Konopka apornit de la premisa cA "Po Ionia trebuie sA tad in vedere, in primul rand,executarea acelor lucrari menite sä dea impuls propriei sale vieti economice"52.Proiectul Konopka propunea construirea a cel putin trei tronsoane fluviale succesiveintre Baltica si Marea Neagrd:

1. legarea intre ele a raurilor Vistula, San, Pripet si Nipru, pe o lungime de2160 km;

2. construirea canalului VistulaSan care, in apropiere de orasul polonPrzemysl, s-ar fi legat cu Nistrul o lungime totalA de 2070 km;

3. construirea canalului VistulaNistruPrutDunAre, pand la micul portbasarabean Reni, pe o lungime de 1560 km53.

Convingerea lui Alfred Konopka era aceea cd proiectul nr. 3, ultimul, era eelmai avantajos din motive strategice si de securitate deoarece trecea, in intregime, printeritoriile celor douä tad i ocolea frontiera cu U.R.S.S. Pe de altä parte, dincolo de apropune construirea de noi infrastructuri portuare, industriale si de transport, aceastä atreia variantà se centra pe modulele existente deja: porturile Danzig, Gdynia,Constanta, Galati, Braila i pe puterea industriald i comerciald a orasului Lwów.

Un alt proiect a fost prezentat oficial in mai 1926, la Galati, in cadrul uneiintruniri oficiale romano-polone. Ministrul Tadeusz Gabrowski dorea crearea unuitronson comun de cale feratA intre Gdynia si ConstantaGalati, cu obligatia partilor dea dubla si moderniza portiunea LwowCernautiMarasesti. Lwów ar fi cApdtat, incadrul acestui proiect, rolul de a supraveghea, dimensiona i directiona fluxurile demarfuri54. In acelasi timp Gabrowski cerea partii romane sä urgenteze modernizarea,in paralel, a tronsoanelor rutiere care legau Romania de cateva capitale europene.Statisticile Ministerului roman al LucrArilor Pub lice aratA cA, la sfarsitul anilor '20,din totalul soselelor Romaniei doar 8% erau construite la nivel european. Dintreacestea, existau doar trei tronsoane care legau direct cu state europene:

1. Bucuresti Craiova Orsova Belgrad;2. Bucuresti Brasov Sibiu Cluj Satu Mare Halmeu Bratislava

Praga (cu ramificatii spre Budapesta si Viena);

"BUCCI", 1936, nr. 9, p. 566.Gheron Netta, op. cit., p. 15.Florin Anghel, Un model strategic románo-polon: canalul Marea Balticd Marea Neagra in

wioada interbelica, in "Revista Istorica", VII, 1996, nr. 7-8, p. 581-590.A.A.N., fond Minister Spraw Zagranicznych, vol. 450, f. 3.

www.dacoromanica.ro

21 Drumuri comerciale polone spre Balcani i Marea Neagrá 205

3. Bucuresti Focsani Roman Cernauti Lwów Varsovia55.Programele Rompol i Po lrom implicau, deci, dublarea si modernizarea caii

ferate VarsoviaBucuresti, a tronsonului rutier paralel i demararea lucfarilor la unsistem de comunicatii pe apd, prin canale care sa* lege Vistula, San, Nistru, PrutDundre56.

Un rol deosebit in fluidizarea traficului de mdrfuri, persoane i servicii pemarile axe Baltica Marea Neagra (pe uscat sau pe apd) era repartizat orasuluiLwów. Importantul centru industrial, comercial si cultural din Galitia era propus dreptcoordonator i mijlocitor de produse prin crearea unei burse, a unor bänci, depozite,facilitati de transport si inmagazinare astfel Meat vechea traditie, din perioadamedievala, sä renascd i, totodatd, spiritul polon sd. devind dominant intr-o regiuneunde demografia era favorabild alogenilor (ucrainieni, evrei, germani, rusi). Lw6wconstituia, in acelasi timp, un simbol al cooperdrii i raporturilor politice, econom icesi culturale dintre Republica nobiliard polona i, in special, principatul Moldovei insecolele XIVXVIH. A existat in oras, vreme de secole, o comunitate romaneascdimportanta de negustori, nobili, intelectuali care si-a pus amprenta asupra unorzone ale localitatii: bisericd romaneascd, scoli, clddiri in stil romanesc, prdvalii silocaluri cu specific etc. Totodatd, in perioada infloririi culturale polone, in veacurilede aur ale medievalului Republicii, importante figuri ale culturii moldovenesti (si alespatiului romanesc) si-au facut ucenicia la Lwów; de-ar fi de amintit doar MironCostin, pentru secolul al XVII-lea. Dupä proclamarea independentei Poloniei, orasulLwów si-a recapdtat incetul cu incetul rolul sdu important in apropierea polono-romand. In jurul celebrei Universitati de aici au fost create asociatii culturale si detineret polono-romane, fiind asociate personalitati ale intelighentiei locale sinationale. Astfel, unul dintre cei mai reputati profesori ai Universitätii din LwOw, dr.Emil Biedrzycki, unul dintre cei mai buni specialisti poloni in istoria, lingvistica sicivilizatia romanilor, dalea publicitAii un articol intitulat Rolul oraplui Lwów incomerful polono-romein" . Profesorul Biedrzycki, autorul unei masive istorii acomunitatii polone din Bucovina, isi exprima deschis convingerea ca orasul Lw6w saredevind ceea ce fusese cu cateva secole in urmd, anume "capitala comertului polono-roman". El solicita, pentru realizarea acestui deziderat, ca ambele guverne sd seimplice si mai mult i, pentru inceput, sä se demareze lucrdrile necesare pentrudublarea cãii ferate LwowCerndutiGalati/Constanta.

Mai trebuie amintit i faptul cä statul roman a acceptat, Inca. din 1921,deschiderea unui consulat general la Lwów; din motive financiare, abia in 1927consulul general Traian Gr. Gallin Ii va prelua mandatul in noul post. Consulatulgeneral de la Lwów a rdmas, pand in 1939, singura misiune consulard romaneascd,toate celelalte avand statut onorific.

55 N. Moisescu, In ce masura se pune pentru Romania problema foselelor moderne, Cluj, 1928, p. 656 La Presse Polono-Roumaine, Proces verbaux, rapports, voeux et statut, Galati, 1926, p. 161-167.57 Emil Biedrzycki, Rol:// orafului Lwów in comerful polono-romiin, in "BUCCI", an IV, 1929, nr. 11-12, p. 485-486.

si

www.dacoromanica.ro


Asa cum am mai ardtat, pe Fang revitalizarea functiilor comerciale aleLwów-ului, autoritatile polone erau direct interesate si au exprimat-o prinProtocolul secret C al Conventiei de alianta defensivd din 3 martie 1921 i prinConventia Comerciald din acelasi an de obtinerea si utilizarea regimului de porto-franco intr-unul dintre porturile romanesti la Dundrea maritimä. Discutiile auavansat numele portului Braila care, conform autoritdtilor polone, intruneaoportunitAtile cerute. Explicand aceastd alegere, in dauna portului vecin Galati, unraport al atasatului economic al Legatiei polone de la Bucuresti, datat 17 ianuarie1925, ardta cä orasul-port moldovean nu putea fi luat in consideratie datoritdinfrastructurii portuare invechite, taxelor dezavantajoase, lipsei societätilorfinanciare care sd asigure un tranzit rapid de capital si, mai ales, personaluluinumeros, birocratic i necalificat. Varianta portului Galati nu trebuia exclusd de7aintregul aträgea atentia, in continuare, raportul amintit; ea trebuia pdstratd i chiaranalizatd in conditiile coordondrii eforturilor pentru "inchegarea unei cAi navigabileintre Baltica i Marea Neagrd care ar cere, desigur, un efort de tehnicd dar care ardeschide perspective minunate i ar avea consecinte nebdnuite"58.

Antreprenorii galateni au reactionat vehement la aflarea deciziei polone,acuzand autoritatile romane pentru slabul interes cu care au privit disputa cu Braila.Nu este mai putin adevärat, insd, cä la acea datA nu existau oportunitati materialedin partea Poloniei pentru a pune in aplicare vreunul dintre proiectele avansate.Administratia locald galateand a acuzat, insd, intr-o campanie de presd Medprecedent, factorii responsabili de la nivel central pentru faptul CA "portul nostru eocolit, e concurat, e lipsit de o bund organizare tehnicA si zace incercuit deprincipiile unei politici de nationalism retrograd si primejdios"59 (aluzie evident& lapolitica protectionista promovatd de cdtre guvernul liberal al lui Ion I.C. Brätianu).

Demersurile polone privind utilizarea porto-franco a Galatiului sau a Brdileierau legate, evident, de mai multe aspecte; era vorba, in primul rand, desprerealizarea in paralel a unei intelegeri bilaterale privind facilitAtile acordate i pecalea feratd, de intrarea in Romania, fard plata taxelor vamale, a unui numdrnestabilit (dar, oricum, foarte mare) de vagoane de marfa polone. Ministrul polon laBucuresti, Józef Wielowieyski, explica autoritdtilor competente romane, la sfarsitulanului 1923, cd scutirea de taxe vamale a produselor polone atat la intrarea inRomania (pe calea feratd) cat si la iesirea din tard (prin porturi) ar putea intensificaraporturile comerciale bilaterale. Wielowieyski recunostea, totusi, cA statutul deporto-franco era dorit de cdtre statul polon mai mult pentru "a fi folosit in comertulPoloniei cu Orientul, in special pentru comertul textilelor"60. Ministrul polonatrAgea atentia, pe un ton deloc diplomatic, cd anularea facilitdtilor acordatecomertului polon in Romania, respingerea propunerilor avansate (intre care si

A.A.N., fond M.S.Z., vol. 450, f. 2-3."Vocea Galatiului", 14 octombrie 1925. Pentru o completare a imaginii, Stefan Zeletin, "Prin noifine" (Istoria unui principiu), in "Viata romaneascA", an XXI, 1929, nr. 1; Virgil Madgearu,

economiei romdnefti duparäzboiul mondial, Bucurqti, 1940.A.M.A.E., fond 71/1920-1944 Polonia, vol. 52, f. 109-110.)olutia

www.dacoromanica.ro


concesiunea de terenuri pentru construirea de depozite ale societatilor polone) ar fiputut produce in randul opiniei publice polone "o impresie penibi1d"61.

Accesul la coridoarele strategice feroviare i navale, dintre Baltica i MareaNeagra, Egee i Adriatica, cu prelungire pan& in Mediterana, Africa de Nord §iOrientul Apropiat, a constituit unul dintre obiectivele fundamentale ale politiciipolone balcanice in intreaga perioada interbelicd. De la bun inceput trebuie precizatea volumul comertului exterior cu anumite state balcanice (avem in vedere strictRomania i Regatul Sarbo-Croato-Sloven) a fost de departe unul foarte redus; era,totu0, un pretext valabil pentru o patrundere agresiva intr-o zona i prin intermediula cloud state foarte importante extrem de atragatoare §i de necesara pentru realizareaobiectivelor propuse. Realizarea drumurilor comerciale proiectate a trece prin celecloud tari nu a avut la ba7)1 o justificare fmanciara; la capatul lor s-ar fi gdsit, insd,fabuloase regiuni bogate in materii prime, piete de desfacere excelente §i, mai ales,zone de influentA vitale pentru marea politica mondiala.

Ruta comerciald cea mai utilizatA de catre Romania, pe care se indreptaupeste 70% din importurile §i exporturile interbelice, lega Bucure0ii de Budapesta,Praga, Viena i Berlin; din aceasta axa porneau ramificatii spre Italia, Franca,Belgia, Olanda i Marea Britanie. Comertul balcanic i cel extraeuropean se situa,pentru Romania, la cote insignifiante; de altfel, nu existau nici rute feroviare sau oflota care sa permita o inviorare dorita §i qteptata. Investitiile in lucrari publiceinfrastructura facute de catre guvernele romane in anii '20 i '30 s-au indreptatcu precadere spre modernizarea wselelor, cailor ferate §i flotei fluviale caretraversau Europa Centrald, spre Germania §i Europa OccidentalA. Rutele spreBaltica, prin Po Ionia, nu au avut nici §anse de finantare i nici un fundamenteconomic pentru Romania; la jumatatea anilor '30, exporturile romane0i sprePo Ionia nu mai totalizau nici mAcar 1% din valoarea total& a comertului exterior'.

Pentru Po Ionia, in schimb, axa comerciala §i strategicd spre Balcani i MareaNeagrA era una absolut vitala; experienta razboiului polono-bol§evic din 1919-1920,cand frontierele au fost blocate de ate toti vecinii (mai putin de catre Romania §iLetonia), au convins guvernele de la Var§ovia de utilitatea acestei cai, singuramodalitate de a primi un ajutor din partea aliatilor occidentali §i regionali. Dar, maimult cleat atat, credem ca este vorba despre imposibilitatea Poloniei de a realiza oexpansiune comerciala 0 de influenta spre Vest §i Nord (spatiu ocupat de cAtreGermania, o incercare ducand fard nici o indoiald la conflict militar), Sud (acolo undeera Cehoslovacia, stat foarte apropiat Frantei, principala aliatd a Var§oviei; totodata,guvernul de la Praga avea influentA 0 la Bucure0i, in chiar structurile de decizie alesingurului aliat regional al Poloniei) sau Est (U.R.S.S.). Singura cale libel% era ceasud-estica, axa care trecand prin Romania strabatea peninsula Balcanica §iajungea la Egee, Adriatica §i Mediterana. Numai a§a explicam eforturile consistentefara realizari economice ulterioare de a patrunde pe diversele piete balcanice i de

61 Ibidem.62 Anuarul statistic al Romániei, 1935-1936, p. 316-317.

o

si

a-si

www.dacoromanica.ro


apropia, din punct de vedere polon, liderii din cateva state sud-estice: exceptandRomania, ne referim in special la Regatul Sarbo-Croato-Sloven i Bulgaria. In anii'30, o pondere insemnatA vor dobandi Grecia §i Turcia §i, dincolo de Balcani, Egiptul.

Axa GdyniaConstanta, cu prelungiri spre Salonic §i porturile adriaticeiugoslave era menitd, in opinia ambilor parteneri de discutii (romani §i poloni) säconcureze marea rutd strategica. continentald, dominatd de cdtre Germania, pedirectia RinMainDundre. Proiectantii poloni azuserd deja de acord cä legareacelor cloud porturi, roman i polon, deschidea la randul ei alte trei tronsoaneextrem de importante §i care meritau sd fie acoperite:

1. Sulina/Constanta Alexandria (Egipt) alte porturi mediteraneene dinnordul Africii;

2. Sulina/Constanta Samsun (port turcesc la Marea Neagra) Bagdad (pecalea feratd anatoliand construitd de Kemal Ataturk);

3. Galati/Brdila Giurgiu Ruse Varna Salonic. Din portul grecesc,puteau fi acoperite atat rutele care deserveau nordul Africii i sudul Europei catzonele continentale din Orientul Apropiat i Mijlociu.

Tronsoanele proiectate de cdtre inginerii i diplomatii poloni aveau menireade a obtine rapid accesul §i participarea la tranzactiile i transporturile euro-asiatice depetrol, cherestea, cereale, animale i minereuri. Centre le de extractie petrolierd dinGalitia Orientald polond §i de pe valea Prahovei puteau fi legate, prin diverse moduri,de campurile de extractie din Iran, Irak §i peninsula Arabicd, facilitand functionarearafindriilor romane§ti §i polone çi, in viitor, construirea altora, cu o capacitate sporitd.Romania, spre deosebire de Po Ionia, dispunea deja de o importantd retea de conducteprin care se transporta petrolul extras, fie pentru export (conductele CampinaConstanta, BdicoiGiurgiu i Ploie§tiGiurgiu), fie spre prelucrare (BdicoiBucurqti)63. Existau, chiar, oferte ale capitalului strain (belgian) de a construi o altdconductd care ar fi legat centrele de extractii de pe valea Prahovei de portul Brdilam.

Acest complicat sistem de transport prin conducte ar fi permis o circulatie apetrolului de la centrele de extractie sau rafinare spre porturile Gdynia §i Constanta;de la Marea NeagrA, o implicare economicd activd a statelor roman §i polon ar fipermis transportul petrolului dinspre Baku (in Azerbaidjan) §i porturile georgiene.In acest mod, Marea Neagrd putea deveni in scurt timp bazinul principal alpetrolului european. Efectele economice i sociale nu s-ar fi läsat a§teptate: zonerelativ inapoiate precum Galitia Orientald i Dobrogea ar fi dobandit o important...A'economich insemnatd iar orw ca Gdynia, Lwów, Braila sau Constanta ar ficunoscut un "boom" fard precedent.

Cel putin noi credem cd au fost factorii decisivi care au impiedicatrealizarea ambitioaselor obiective polone . de expansiune balcanicd §i in OrientulApropiat:

Enciclopedia Rorndniei, vol. IV, p. 69.Loan Saizu, op. cit , p. 141; M. Pizanty, Conductele petrolifere in Romcinia, in "Analele economicestatistice", an XIX, 1936, nr. 9-11.

--

si

www.dacoromanica.ro

25 Drumuri comerciale polone spre Balcani i Marea Neagrei 209

1. structura aproape identica a productiei industriale §i agrare din cele cloud.tari §i, evident, §i a produselor exportate. Spre deosebire de celelalte state central-europene, Po Ionia era ea ca i Romania producatoare de materii primeenergetice (petrol, benzind, gaze, arbune) $i, la fel, exportatoare. Statul roman areprezentat, in intervalul 1921-1925, un stat eminamente exportator de cereale,anume o medie de 45% din totalul cantitativ §i valoric. Era, pand la urma, un faptnemaiintalnit, chiar §i marile exportatoare precum Argentina §i Canada avand ratemai mici in valoarea exportului total: 41,3%, respectiv 35,7%. Mai convingator,intre 1920-1924 Romania a furnizat aproape 3/4 din exportul net de ovaz al Europei

peste 1/10 din al pietei mondiale (fdra' U.R.S.S.)65. Acest excedent nu putea fitransferat, ins/ pe plata polond deoarece statul vecin era el insu§i un exportator deacest gen. Celelalte state balcanice care ar,fi intrat in marele proiect elaborat decare poloni (Iugoslavia, Bulgaria, Turcia, in parte Grecia) erau dominate de catresectorul agricol §i mic-comercial §i reprezentau piete de desfacere cu o putere decumparare extrem de redusa. Mai mult decat atfit, fiecare dintre aceste statereprezentau o piata pentru marile puteri economice europene (Germania, MareaBritanie, Italia), find greu pentru un stat cu resurse limitate, ca Po Ionia, sa obtindun loc privilegiat. Doar productia textild §i cea a industriei militare au favorizatPoloniei patrunderea pe un segment de piata balcanicd extrem de ingust ca nurnarde consumatori i capacitate de plat/ este vorba, in anii '30, despre Bulgaria §iGrecia. Conventiile comerciale pe care Po Ionia le-a incheiat cu unele statebalcanice (Romania, Grecia, Regatul Sarbo-Croato-Sloven) au servit, exclusiv, laproiectul de organizare a apardrii Poloniei §i a asigurarii tranzitului de material derazboi spre Baltica, in cazul unei noi blocade impuse de cdtre statele vecine (veziacordul tripartit din 1925, romano-polono-iugoslav).

2. slabul interes al partii romane pentru deschiderea §i modernizarea unuidrum comercial (feroviar, rutier sau naval) care sa o lege de Baltica, in conditiile incare majoritatea exportului romanesc se indrepta spre Europa Centrald §i

Occidental/ Guvernele de la Bucure§ti erau preocupate sa finanteze proiectele demodernizare a §oselelor §i cailor ferate pe ruta Bucure§tiVienaBerlin, precum i aflotei fluviale, pe Dundre, care asigura transportul spre Ungaria, Cehoslovacia,Austria §i Germania. Ar fi existat o preocupare romaneascd pentru acest traseu dacapartea polond ar fi facilitat, din punct de vedere al infrastructurii §i financiar,exporturile romanqti spre Germania (in tranzit prin Po Ionia) §i transportul dinspreGermania §i porturile Mdrii Nordului spre Romania. Pietele statelor baltice §iscandinave care s-ar fi deschis prin portul Gdynia erau necunoscute firmelorromane§ti iar transportul produselor s-ar fi dovedit anevoios §i costisitor, in lipsaunor conventii, acorduri sau reglementari bilaterale. La fel, nici romanii nucuno§teau produsele acestor tad; evident, partea polond si-a oferit medierea dar fdraa face propuneri concrete §i fat% a fl direct interesata.

65 loan Saizu, op. cit., p. 151-152.

si

si

www.dacoromanica.ro


Proiectele i investitiile polone reduse, pe axa Baltica Marea Neagyd, aucompletat §i nu au influentat eadrul general al raporturilor romfino-polone,bazate esential pe interese politice, diplomatice §i militare.

PROJECTS OF POLISH TRADE ROADSTO THE BALKANS AND THE BLACK SEA.

OBJECTIVES, STRATEGIES AND MEANS, 1919-1926

Abstract

The idea and practice of commercial roads from the Baltic Sea towards theBlack Sea dates to the beginnings of Romanian stateship, namely to the fourteenthcentury.

Their perenity became obvious immediately after 1918, when Poland madeinsistent offers to the Romanian political and military party for opening a strategicaxis between the Baltic and the Black Sea that could have been carried even further,into the East and the Mediterranian. Undoubtedly, the Polish commercial roadtowards the Balkans had economic, financial and strategic targets.

The commercial and strategic axis towards the Balkans and the Black Seawas vital to Poland. Poland had learned from the experience of the Polish-Bolshevikwar of 1919-1920, when her borders had been closed by all the neighbours (exceptRomania and Latvia), that onlz such a road was could secure assistance from herwestern and regional allies.

To this added Poland's inability to engage into commercial expansiontowards the West or the North (the space being taken by Germany, any attemptwould have led to an armed conflict:), the South (Czekoslovakia) or the East (theUSSR). The onlz possibilitz left was to take the south-east direction, acrossRomania and the Balkan Peninsula, down to the Aegean Sea, the Adriatic and theMed iterren ean.

Poland's weak projects and meager financial means alotted to the BalticSea Black Sea axis contributed to outlining the general background of theRomanian-Polish relations, based essentially on political, diplomatic and militaryinterests, without much influencing it.

www.dacoromanica.ro

MODIFICARI POLITICO-TERITORIALE IN SUD-ESTULEUROPEI IN URMA RAZBOAIELOR BALCANICE

DANIELA BUSA

Anexarea Bosniei-Hertegovina §i independenta Bulgariei au fost prirneleevenimente notabile din seria celor ce aveau sd aducd modificAri de substantaconfiguratiei sud-estului european ganditd in 1878 la Berlin. Ele au evidentiat Carelatiile dintre componentele spatiului au evoluat in interdependenta cu cele dintreputerile europene. Acestea din urmd nu ezitau sà actioneze in propriul interes, inorice moment sau imprejurare, indiferent de consecinte. Pe fondul anarhiei, alluptelor intre partizanii i adversarii junilor turci, al mäsurilor internecontradictorii §i nedemocratice, statul otoman inainta rapid spre faza finalA adescompunerii. Perspectiva pierderii de cdtre Sub lima Poartd a teritoriiloreuropene a determinat puterile interesate, Rusia, Austro-Ungaria §i mai nou Italia,sd se implice mai mult in problematica sud-est europeand, a contribuit laapropierea statelor balcanice §i la radicalizarea mi§cdrilor nationale dinposesiunile otomane. 0 noud criza se profila. Ea avea sa aducd i alte schimbAri inspatiul sud-est european.

Succesul Vienei in criza bosniack in aparenta total §i durabil, in realitatefragil §i efemer, a adus in prim plan vechea rivalitate dintre Austro-UngariaRusia, existentd de peste un secol, bine controlatd in ultimul deceniu pe caidiplomatice. Efectul nu a fost cel scontat. In loc sA destrame Trip la Intelegere,prin indepärtarea Rusiei de aliati, ap cum doreau Viena i Berlinul, anexareaBosniei-Hertegovina a dus la consolidarea Antantei §i, paradoxal, la ldrgireabre§ei din sAnul Trip lei Aliante. Deranjaa de extinderea influentei dubleimonarhii in Peninsula Balcanied, care ii punea in pericol planurile asuprateritoriilor albaneze i strArntorii Otranto, Italia a semnat cu Rusia intelegerea dela Racconigi din octombrie 19091. Ingrijoratd de efectele acesteia, dubla monarhiea bdtut in retragere, garantand aliatei sale CO nu pldnuie§te noi anexiuni in Balcani.Angojamentul a fost mentinut i cu ocazia reinnoirii Trip lei Aliante, in decembrie1912'.

I Prin acest acord parti1e se angajau sa actioneze pentru mentinerea statu-quo-ului in Balcani, sa seopuna oricarei dominatii straine in zona, sa nu incheie vreun acord cu o terta putere Para stireaceleilalte. Rusia fagaduia sa priveasca cu bunavointa interesele Italiei in nordul Africii, iar Italia samanifeste aceeasi atitudine in problema Strâmtorilor, atdt de importanta pentru Rusia.2 Vezi textul tratatului in A.F. Pribram, Les traités politiques secrets de l'Autriche-Hongrie, Paris,1932, p. 361-399.

"Revista istorier, torn XIII, nr. 5 6, p. 211 248, 2002

si

www.dacoromanica.ro

212 Daniela Busa 2

Dupd o scurtã acalmie, generatd de promisiunile de reformare a societatiiformulate de junii turci, dar infirmate de mäsuri concrete, miscdrile nationale dinteritoriile aflate sub stapanirea otomand au reizbucnit cu si mai multd intensitate.Bucurandu-se un timp de un tratament preferential din partea sultanului datoritärolului jucat in miscarea junilor turci" prin Ibrahim Temo si sperand ca noul regimle va da satisfactie in obtinerea autonomiei, albanezii au fost repede dezamagiti decei in care isi puseserd atatea sperante. Tendintele centralizatoare si masurileimprudente ale junilor turci" s-au soldat cu agitatii si apoi revolte in Kosovo in1910. Albanezii protestau impotriva modificarii regimului fiscal prin impunerea denoi taxe, a incercarilor de a introduce obligativitatea alfabetului arab si a limbiiturce in detrirnentul celei proprii si a legii ce prevedea dezarmarea populatiei civile,de neacceptat intr-o tard in care vendeta era o ,-,culturd nationald"3. Cei mai aprigiprotestatari erau albanezii catolici care, potrivit noii legislatii, erau obligati sa.satisfacd un stagiu militar in armata otomand.

Represaliile guvernului junilor turci" impotriva insurgentilor au dus laextinderea revoltei, la inceputul anului 1911, in intreg nordul Albaniei. Crestini simusulmani luptau impotriva trupelor otomane, devenite inamic comun. Ei cereauunirea tuturor provinciilor albaneze intr-un singur stat cu parlament, administratie siarmata proprie. Nici vizita noului sultan, Mahmud, in iunie 1911, in regiunearasculata. fapt exceptional nu a adus linistea, astfel incat la inceputul anului 1912practic intreg teritoriul Albaniei era cuprins de rdscoale.

La aceasta se adauga situatia exploziva dintr-o altd posesiune otomand,Macedonia, unde comitadgii bulgari, cetnicii sarbi si antartii greci isi disputau, cuarma in marl& parti din teritoriu pe care apoi intentionau sd le alipeasca la stateledeja existente. In dorinta de eliberare a conationalilor lor aflati incd sub stapanireotomana, pe de o parte, si de extindere a hotarelor politice cat mai mult, pe de altdparte"5, tarile balcanice, incurajate tacit si de unele puteri, au alimentat conflictesangeroase intre etniile din Macedonia.

In disputa lor pentru un teritoriu sau altul, pile balcanice au fost nu o data.rivale. De multe ori rivalitatea a imbracat forme acute, conflictul armat find adeseao solutie. In aceasta situatie era practic imposibil ca dominatia otomand sd fieinlaurata, iar grecii, sarbii, bulgarii si albanezii din posesiunile europene aleIrnperiului otoman sd traiasca liberi. Era nevoie de o armonizare a ambitiilor, deconstientizarea telului comun, de concesii si mai ales de colaborare la o actiunecomund. In lipsa acestora, puterile europene puteau dispune, in folosul propriu, ca siin trecut, de destramarea iminentd a Imperiului otoman. De altfel, acest lucru a

3 Histoire de l'Empire Ottoman (ed. Robert Mantran), Paris, 1989, p. 601. .

Detalii despre evolutia rascoalei populatiei din teritoriile albaneze din anii 1910-1912 la N. lorga,Tistoire des états balkanique a l'époque moderne, Bucarest, 1914, p. 432-435; G. Castellan, Histoire7s Balkans (XIVXX), Paris, 1991, p. 36; K. Frasheri, Histoire d'Albanie, Tirana, 1964, p. 171-179;. Polio, A. Puto, Histoire d'Albanie des origines a nos jours, Paris, 1977.Gheorghe Zbuchea, Romcinia 0 rilzboaiele balcanice.Pagini de istorie sud-est europeand, Bucuresti,99, p. 40.

www.dacoromanica.ro

3 Modificari politico-teritoriale in sud-estul Europei 213

devenit evident pentru tarile balcanice cu ocazia conflictului italo-otoman din 1911,and Italia a ocupat posesiuni otomane in nordul Africii (Cirenaica §i Tripolitania)§i Mediterana fasdriteara (insulele Rhodos, Scarpanto, Stampolio, Dodecanez).Desigur, orice actiune impotriva Portii era binevenitA, dar in acela§i timp exista i

pericolul ca invingatorul, in acest caz Italia, sä instituie un control i chiar odominatie asupra unei pad din Mediterana, sä facA cuceriri in Balcani care sdpermita §i altor puteri europene amestecul direct in problemele politico-teritorialeale spatiului. Aceste realitati §i perspective au apropiat statele balcanice.

Trasate in 1878 la Congresul de la Berlin de reprezentantii puteriloreuropene fail o consultare prealabilä a partilor §i fail a tine cont de realitAtileistorice, de dorintele, intereele, susceptibilitAtile §i siguranta celor ce faceauobiectul deciziilor, frontierele tArilor din sud-estul Europei au constituit Inca de lapunerea in aplicare a prevederilor serioase motive de neintelegeri, dispute, altercatii§i chiar conflicte intre componentele spatiului6, ce vor duce la modificari inconfiguratia zonei §i la reducerea panä la disparitie a posesiunilor europene aleImperiului otoman in preajma izbucnirii primului rAzboi mondial.

Inca de la declanprea ostilitätilor italo-otomane, Muntenegru, nemultumitde restrictiile impuse accesului vaselor de razboi in portul Antivari (azi Bar) deTratatul de la Berlin §i in speranta consolidarii prestigiului statului dupaproclamarea regatului, a cerut insistent statelor din zonA sd intervind. Grecia §iSerbia s-au ardtat gata sd se aldture Italiei. In aceastä eventualitate, Bulgaria ainformat Rusia cd nu va rämâne un simplu spectator. Decizia Sofiei a alarmatPetersburgul, nu pentru cA nu agrea ideea coalizärii statelor balcanice impotrivaImperiului otoman, ci pentru cd materializarea ei ii putea scdpa de sub control 4iaceasta cu toate consecintele, cea mai gravA find extinderea influentei PuterilorCentrale. Ca atare, Rusia s-a alAturat celorlalte puteri europene, fAcfind presiuniasupra Italiei pentru limitarea actiunilor strict la nordul Africii.

Ideea unei intelegeri balcanice nu era nouà. Ea mai fAcuse obiectul unorincercdri, materializate, pentru scurt timp, prin cele cloud tratate dintre Serbia 4iBulgaria din 1897 i 1904. In 1908, cind Germania a impiedicat Rusia sd spunAultimul sail cuvAnt in problema anexiunilor austriece, ceea ce a schimbat in profitulvechii rivale statul de drept in Peninsula BalcanicA"7, proiectul a revenit inactualitate. Diplomatia rusd nu putea uita §i nici accepta irisuccesul. Demersurile §iactele ei ulterioare au stat sub semnul revanwi, al rea§tigarii terenului pierdut, alsporirii prestigiului tarului in ochii slavilor sudici, mai cu seamA ai bulgarilor, care

6 ^In acest sens, D. Busk Frontierele fárilor din sud-estul Europei fi Congresul de la Berlin, in vol.Istorie # societate, Bucuresti, 2000, p. 32-50; idem, Stabilirea granifei sudice a Rominiei dupe,Congresul de la Berlin, in vol. Fafetele istoriei. Existenfe, identiteifi, dinamici, Bucuresti, 2000, p. 731-741; Miodrag MilM, Relaliile politice romcino-sárbe in epoca moderml, Bucuresti, 1992, p. 126-204.7 N. Iorga, op. cit., p, 436. In martie 1909 Berlinul a trimis o not& ultimativii Petersburgului prin care iicerea sA admitA, fat% rezerve, abrogarea art. 25 al Tratatului de la Berlin si sa recunoascA anexareaBosniei-Hertegovina.

www.dacoromanica.ro

214 Daniela Busd

isi proclamaserd independenta si regatul cu sprijinul Vienei. Petersburgul si-aconcentrat atentia asupra spatiului balcanic, actionand pentru armonizareaintereselor componentelor lui pând la convergent& Aparitia unei aliante8 'Areasolutia cea mai bund, mai ales cd in faza de inceput, prin includerea Imperiuluiotoman, Rusia o &Idea ca un obstacol in calea expansiunii austro-ungare. In scurtfimp ea a realizat cd de fapt ceea ce unea componentele spatiului balcanic erau nuatdt pericolul austro-ungar sau mai recent italian, ci dorinta si interesul acestora de aelimina sapdnirea otomand din zond si in acest caz alipirea de noi teritorii.

Primul pas in directia unei aliante a fost facut in septembrie 1909, cand N.Hartwig a fost insdrcinat sd reprezinte interesele Rusiei in Serbia. La instructiunilesefului diplomatiei ruse, A.P. Isvolski, Hartwig a initiat actiuni in vederea apropieriiceior cloud state slave, Serbia .si Bulgaria, ale .cdror relatii se deterioraserd dupd1905, ajungdnd intr-un stadiu critic in 1908. Indiferent de motivele invocate, cauzaa constituit-o rivalitatea asupra Macedoniei, iar pentru apropierea pdrtilor aceastaera singurul punct asupra cdruia trebuia sd se mid de acord.

Propunerea a fost primita cu rezervd de Bulgaria. 0 aliantd cu Serbiainsemna de fapt o recunoastere a aspiratiilor Belgradului asupra Macedoniei,stânjenind astfel planurile ei de incorporare a Macedoniei si Traciei, ,..dar si unimpediment in pastrarea pozitiei de pendul intre Tripla Aliantd si Tripla Intelegere,de care Sofia uzitase destul de des in ultima vreme. Ambitiosului monarh bulgarviza restaurarea, in beneficiul sdu, a vechiului Imperiu bizantin. In acest sens, in1911 Ferdinand de Saxa-Coburg si-a luat titlul de tar al bulgarilor" si a modificatConstitutia prin extinderea prerogativelor suveranului. Astfel, conform articolului17, monarhul si guvernul puteau incheia acorduri internationale secrete faitconsultarea si aprobarea Parlamentului (Sobranie).

Prezent la Petersburg, in februarie 1910, pentru a lua parte la funeraliilemarelui duce Vladimir, regele Ferdinand nu a pierdut ocazia de a testa reactiaRusiei fata de planul de anexare a intregii Macedonii, cu orasele Salonic siAdrianopol, in cazul izbucnirii unui conflict in Balcani impotriva Portii. in acestsens el a solicitat sprijinul efectiv al tarului. Acceptarea propunerii echivala cu orecunoastere din partea Rusiei a dreptului exclusiv al Bulgariei asupra Macedoniei,ceea ce ar fi indepdrtat celdlalt stat slay din Balcani, Serbia. In paralel, Sofiacontractase un imprumut pe piata vienezd, sperdnd astfel sä obtind suportul dubleimonarhii si totodatd a preseze Petersburgul sd ia o decizie in favoarea bulgarilor.Refuzul guvernului rus nu I-a descurajat pe regele Ferdinand. El a adoptat o altdtactic& a sprijinit, in primdvara anului 1911, accesul la putere a unui guvern prorus,condus de I.E. Ghesov, adept al unei politici prudente si al negocierilor cu Poarta si

Pentru formarea ligii balcanice, I.E. Guéchoff, L'Aliance Balkanique, Paris, 1915; idem, La génke'e la Premiere Guerre Mondiale, Paris, 1918; Otto Bickel, Russland und die Entstehung desalkanbundes 1912. Ein Beltrag zur Vorgeschichte des Weltkrige. Dargestellt vorwiegend auf Grundts amtlichen Aktenmaterials, Berlin, 1933; Ed. C. Thaden, Russia and the Balkan Alliance of 1912,mnsylvania, 1965; E.C. Halmreich, The Diplomacy of the Balkan Wars 1912-1913, London, 1938;P. Gooch, Before the War. Studies in Diplomacy, London, 1938.

4

www.dacoromanica.ro

Modificdri politico-teritoriale in sud-estul Europei 215

oponent al Organizatiei Revolutionare Interne Macedo-Bulgare (ORIM) $i mai cuseamd al programului acesteia privind autonomia Macedoniei. Presiunileministrului Rusiei, A. Nekliudov, dovezile cede privind descre$terea elementuluibulgar in Macedonia, deteriorarea vizibild a raporturilor italo-otomane 1-audeterminat pe premierul bulgar ca la scurt timp de la preluarea puterii sä renuntedefmitiv la planul unei intelegeri cu Poarta in favoarea unei apropieri de Serbia. Nuexcludem nici posibilitatea ca Ghesov sd fi tinut cont $i de sfaturile reprezentantuluiMarii Britanii in capitala bulgara, potrivit caruia primul lucru i esentialul punctera stabilirea unei «intelegeri» cu Serbia", impusd de planurile Austro-Ungariei $imai cu seamd de recentele ei actiuni9.

Pentru Serbia lucrurile erau mult mai dare. Anexarea Bosniei-Hertegovinaa evidentiat Inca o data cã pericolul cel mai mare venea de la Viena, iar un conflictcu dubla monarhie era oricand posibil. Fara' ie$ire la mare, in plin proces dediminuare a numArului populatiei sarbe din vilaetul Kosovo, mai cu seamA in zonelePrikina, Ipek (Peó), Prizren, Dibra (Debar), victimA a incursiunilor $i exceselorcetelor de albanezi, Serbia a cautat sA adopte o politica prin care sä stopezeextinderea influentei Austro-Ungariei in Balcani. ConstransA de realitAti, ea s-aapropiat de Rusia, far% a mai tine cont de dezatnAgirea provocatd in 1878. Laindemnul $i cu sprijinul acesteia, Serbia a acceptat sa initieze demersuri in vedereaapropierii de Bulgaria. Neintelegerile cauzate de rivalitatea asupra Macedoniei aufAcut ca intr-o prima fazA (1910 prima parte a anului 1911) negocierile sd batdpasul pe loc. Procesul infaptuirii aliantei balcanice a fost relansat odatd cu iminentaconflictului italo-otoman $i in special dupA decIanprea lui.

In septembrie 1911, and Italia obtinuse primele victorii, incepeau laBelgrad, sub controlul atent al lui Hartwig, tratativele dintre premierul sarbMilovanovid, ce detinea i portofoliul Ministerului Afacerilor Strain; i delegatiabulgara condusA de Tocev. In paralel, la Sofia, ministrul rus Nekliudov II presa peGhepv sA ajungd cat mai repede la o intelegere. Incuno$tintat la sfagitul luniiseptembrie Ca pArtile erau pe punctul de a ajunge la solutionarea problemeiMacedoniei, Nekliudov atrAgea atentia cd Rusia nu ar aproba o aliantd ofensivAdee& in cazul in care Poarta ar intreprinde o actiune provocatoarem.

Intalnirea din 29 septembrie/11 octombrie 1911 de la Belgrad dintre primulministru bulgar Ghesov, care se intorcea de la tratament de la Vichy, $i omologulsAu sarb Milovanovió s-a dovedit holaratoare pentru cursul negocierilor. Cu acestprilej, Ghepv i-a spus interlocutorului sAu cd cei mai multi oameni politici bulgari,dintre care unii deosebit de influenti, cum erau pre$edintele Sobraniei, Danev,ministrul de razboi, generalul Nikiforov $i cel al finantelor, Todorov, sprijinaincheierea unei aliante cu sarbii $i fac presiuni asupra regelui Ferdinand pentru daacordul. Delicata problemA a delimitdrii sferelor in Macedonia a scos ivealA, pe langa

9 British Documents on the Origine of the War 1898-1914, vol. IX, partea I, London, 1928, doc. 517.i° Otto Bickel, op. cit., p. 73; S. Constant, Foxy Ferdinand 1861-1948. Tsar of Bulgaria, London,1979, p. 246; A. Neklyiudoff, Diplomatic Reminiscences, London, 1920, P. 56.

5

a-si

www.dacoromanica.ro

216 Daniela Busd 6

rivalitatea dintre pArti, si convingerea lor a in conditiile incalcarii hotArarilorTratatului de la Berlin prin anexarea Bosniei-Hertegovina, mentinerea statu-quo-uluinu mai era de actualitate. Milovanovi6 i-a dat de inteles premierului bulgar cd unaranjament cu caracter permanent nu ar fi posibil fax% ca Serbia sä obtinh orasulUsktib (Skopje), linia ferata. KiupruluMonastir si vechea Serbie. Bulgarii acceptaunumai pretentiile sarbilor asupra orasului Usktib si a teritoriilor din nord-vestulacestuia 'Ana la Marea AdriaticA, dar respingeau pe cele referitoare la vilaietulMonastir (Bitolia), orasele Perlepe si Valessa urmand sä revinA Bulgariei. Cea maimare parte a teritoriilor disputate priveau Macedonia si implicau divizarea ei. Inacest context s-a convenit ca Serbia s'a ocupe Uskith, impArtirea Macedoniei urmandsa facA obiectul unui viitor arbitraj al Rusiei. In final cei doi ministri au decis sA sesprijine reciproc in directia eliminarii oricarui. amestec sau participare a Austro-Ungariei si Italiei ce ar tulbura statu-quo-ul in Balcani".

In ciuda celor hotärfite la Belgrad si a presiunilor sustinute din parteaoamenilor politici bulgari pentru a-1 determina sa incheie alianta, Ferdinand a amanato vreme luarea unei decizii. TacticA si espectativä deopotriva, nehotararea suveranuluibulgar trebuie inteleasA si explican nu numai prin prisma propriilor planuri asupraBalcanilor, dar si in contextul unor recente gesturi de bunAvointa din partea Austro-Ungariei. Astfel, dupd ce refuzase in repetate randuri, sub diferite pretexte, acordareaLanii de aur", imparatul Franz Joseph ii conferea lui Ferdinand, in aprilie 1911,ordinul mult ravnit, sperand a astfel il va indepArta de Rusia si de planurile ei, iar innoiembrie acelasi an il primea in audientA. Intrevederea a avut un caracter privat si afost rezultatul insistentelor regelui bulgaru. Consecvent tacticii de a cocheta cu oputere sau alta, Ferdinand a acceptat la intoarcerea de la Viena si invitatia LegatieiRusiei de a participa la dejunul oferit cu prilejul zilei onomastice a tarului33. Toateaceste gesturi, ca si actiunile sau vizitele unor emisari imperiali habsburgi la Sofia,succedate cu repeziciune in ultimele cloud luni ale anului 1911, au produs ingrijorarela Petersburg si Belgrad. TotodatA ele au facut ca in randul politicienilor bulgari sãincolteascA bAnuiala cA suveranul ar II putut da dovadA de indiscretie cu privire lanegocierile cu Serbia si cursul kr.

11 The Historical Boundaries between Bosnia, Croatia, Serbia: Documents and Maps 1815-1945, ed.Anita L.P. Burdett, London, 1995, doc. 409, p. 461-462, r. 5, confidential, Sophia, January 6, 1913, SirH. Bax-Ironside to Sir E. Grey.12 S. Constant, op. cit., p. 245.13 Pe !MO o posibild cdsAtorie a printului Boris cu una din flicele tarului, cu acest prilej s-a discutat i

despre un Imprumut In surnd de 1.500.000 franci de pe piata rusd, destinat sa acopere o datoriepersonald a regelui. Presat de bAncile vieneze sa restituie in numerar Intreaga sumA la data scadentei,icesta a vandut unor band din Sofia bonuri de tezaur sub valoarea lor. Pentru a evita un scandal,.uveranul bulgar a solicitat sprijinul lui Nekliudov, garantand cu proprietatea sa de la Vrana. Rusia nuutea scdpa ocazia de a egala gestul asemandtor al casei de Austria, dar i de a-1 cumpAra" peerdinand. In scurt tirnp acesta a primit un imprumut in valoare de 2.000.000 franci. Suma provenea seire din fondurile personale ale tarului Nicolae al II-lea §i era grevatd de o dobanda de 5%; Documents;plomatiques Francaises (In continuare D.D.F.), III serie, vol. 1, Paris, 1955, p. 378, doc. 374;Neklyiudoff, op. cit., p. 59-60.

www.dacoromanica.ro

7 Modificciri politico-teritoriale in sud-estul Europei 217

inceputul anului 1912 avea sd aducA clarificdri importante in aceastdprivintA, iar aniversarea zilei de na§tere a printului Boris, din primele zile ale luifebruarie, la care au participat mo§tenitorii tronurilor din Romania, Serbia, Grecia §iMuntenegru, a dat un impuls fmalizdrii tratativelor sarbo-bulgare. Ele se aflau intr-ofazd destul de avansata prin angajamentul pärtilor de a respecta frontiera comund §iprin solutionarea multor puncte in litigiu. Disputa asupra Vali Struga §i satului cuacela§i nume, situat la nord-vest de lacul Ohrid (cca 20 km), cdrora ambele parti leacordau o mare importantd, ce parea la un moment dat sd compromitd negocierile, afost tran§ata in favoarea Serbiei". Partea sarbd a avut ca§tig de cauzd §i in problemaMacedoniei, a cdrei autonomie a fost cerutd insistent de bulgari, dar respinsd desarbi de teama reeditdrii unor evenimente de tipul celor din 1885.

Tratatul de aliantd dintre Bulgaria §i.Serbia §i anexa secretd au fost semnatela 29 februarie/12 martie 1912 la Belgrad15. Conform articolului 1, partile i§igarantau reciproc, de o manierd absolutd, independenta §i integritatea teritoriald.Articolul 2 prevedea cd semnatarele se angajeazd sdli foloseascd toate forteleimpotriva tuturor puterilor care inceara sd anexeze sau sd ocupe, fie chiar §iprovizoriu, orice parte din teritoriul balcanic care se aflä astAzi sub autoritateaTurciei". Erau vizate Austro-Ungaria §i Italia, iar formularea se Meuse la sugestiaRusiei, garanta executdrii tratatului, care gira astfel decizia semnatarelor de a seopune cu forta incercarilor de ocupare a noi teritorii in sud-estul Europei. Tot Rusiaa insistat ca textul sd nu fie adus la cuno§tinta altor parti rail acordul ei.

Anexa secretA preciza zonele de ocupatie in cazul unui conflict cu Imperiulotoman. Astfel, dupd cel mult trei luni de la declan§area ostilitAtilor, Bulgariei iireveneau teritoriile de la est de Muntii Rodopi §i raul Struma, iar Serbiei cele de lanord §i vest de Sar-Planina. Spatiul cuprins intre Sar-Planina, Muntii Rodopi, MareaEgee §i lacul Ohrid, &lieä cea mai mare parte a Macedoniei, ramanea neimpartit.Serbia viza aproximativ o treime din el §i anume pand la linia ce unea Kriva Palankacu ora§ul Veles §i lacul Ohrid. Restul se diviza intre Grecia §i Bulgaria. Dacdautonomia zonei neatribuite se dovedea imposibil de transpus in practicd, "dininteresul comun al nationalitätilor bulgare §i sarbe sau din motive de ordin intern sauextern", iar frontiera ce pleca de pe muntele Golem, trecea la nord de Egri-Palanca,peste campia Kosovo pand la Vardar, se indrepta apoi la nord de Veles §i sfar§eadeasupra lacului Ohrid, la nord de ora§ul cu acela§i nume, nu era recunoscutA de parti,acestea se angajau sA apeleze la arbitrajul tarului §i sd accepte, ca linie definitivd,frontiera stabilia de el. In scurt timp disputa asupra controlului acestui spatiu avea sadevind aculd §i sã se transforme intr-un conflict deschis bulgaro-sarb.

Doud luni mai tarziu, la 29 aprilie/12 mai, la mändstirea Rila a fost parafata§i o conventie militard ce venea in completarea tratatului prin reglementareaparticiparii cu trupe in cazul unui atac din partea Imperiului otoman, Austro-

14 The Historical Boundaries, doc. 4.09, p. 463.15 Vezi textul tratatului 51 anexa secretä In I.E. Guéchoff, op. cit., p. 191-213; The HistoricalBoundaries, doc. 4.09, anexa nr. 1, p. 467.

www.dacoromanica.ro

218 Daniela Busd 8

Ungariei si Romaniei (Bulgaria 200.000 soldati, Serbia 150.000 soldati). inultima eventualitate, se preciza cd efectivele trebuiau dirijate "fie pe Dundreamijlocie, fie pe teatrul de operatiuni din Dobrogea", fie "pc teritoriul sarb".Operatiunile comune erau puse sub comanda regelui Ferdinand.

Nu este pentru prima oard cind prevederi referitoare la Romania se gasescintr-un act semnat de vecinul sud-dundrean. Conventia ruso-bulgard din 1902 si ceadin decembrie 1909, ce a servit drept model celei din 1912, stipula cd in cazul unuiatac din partea Austro-Ungariei, Germaniei sau Romaniei, Rusia acorda sprijinBulgariei pentru a-si mdri teritoriul cu zone "cu populatie bulgard", situate pe maluldrept al Dundrii de Jos si la Marea NeagrAm.

Tratatul de aliantd si conventia milliard avantajau net Bulgaria, realitate decare Serbia era constientd. Pe moment, era singura solutie pentru Belgrad de a tinesub control situatia Macedoniei, de a-si asigura participarea la impArtirea teritoriilorbalcanice aflate sub stdpanirea otomand in cazul destrAmdrii imperiului, de a puteagrabi acest fenomen, dar mai ales de a impiedica dubla monarhie sA facd noianexiuni in zond.

Odatd semnat primul din seria actelor bilaterale ce aveau sd dea nasterealiantei balcanice, parafarea celorlalte s-a facut mult mai repede, in uncle cazuritratativele fiind deja in curs de derulare. Pentru Virile balcanice devenise clar CAinamicul comun era Sub lima Poartd, iar singura solutie in acest caz era o actiunecolectivd. Convins de necesitatea unei aliante, primul ministru elen, ElefteriosVenizelos, propunea, in aprilie 1911, Legatiei Bulgariei la Viena, prin intermediulcorespondentului pentru Balcani al ziarului "Times", J.D.Bourchier", initiereatratativelor. in octombrie Grecia Ikea o noud tentativd, de aceastA datd prinintermediul ministrului sdu la Sofia. Insistentele Atenei dovedeau decizia sa de a seimplica in cazul unui rdzboi bulgaro-otoman.

Cabinetul de la Sofia a continuat sd amine formularea unui rdspuns clarpand in februarie 191218. Atitudinea Bulgariei nu trebuie interpretatd drept un

16 Cf. M. Boghitschevitch, Les causes de la guerre, Paris, 1925, P. 178-180. Detalii privindimprejurarile in care partea romana a luat cunostinta de prevederile conventiei secrete si reactia regeluiCarol I si a politicienilor romini, General G.A. Dabija, Amintirile unui atafat militar roman inBulgaria (1910-1913), Bucuresti, 1936, p. 155-165; Anastasie Iordache, Criza politica din Romania qirazboaiele balcanice 1912-1913, Bucuresti, 1998, p. 174-175.17 Ziaristul englez J.D. Bourchier era bun prieten cu premierul den. Cei doi se cunoscusera in Creta in1909, clnd ultimul era guveratorul insulei. Bourchier il considera pe Venizelos un salvator nu numai alCretei, ci si al elenismului. Ei s-au revilzut in februarie 1910 la Atena, cand au discutat pentru primadata despre o posibill alianta greco-bulgarii. Detaliile au fast analizate pe parcursul mai multorintrevederi, iar misiunea sondarii terenului i-a revenit lui Bourchier. Concomitent, acesta a adresat;crisori regelui Ferdinand si lui Ghesov in care a argumentat necesitatea acordului. Pentru detaliiwivind relatiile dintre Bourchier si Venizelos si rolul ziaristului englez in finalizarea aliantei greco-ulgare, E. Prevelalds, E. Venizelos and the Balkan Wars, in "Balkan Studies", 1966, 7, p. 368 si urm.;

Halmreich, op. cit., p. 72-75 si 352-360.in noiembrie 1911 Ghesov ii spunea lui Bourchier ca nu stie ce sa raspunda Atenei, deoarece Rusia-ea cu insistenta sa se inteleaga intai cu Serbia; E. Prevelakis, op. cit., p. 369; A.J. Panayotopoulos,

- -

www.dacoromanica.ro


dezinteres &fa' vecina sa sau o schimbare in planurile asupra posesiunilor otomanedin Balcani. Dimpotrivd, pentru Sofia o aliantA cu Atena era mai mult decknecesard, mai ales cã exista temerea cd guvernul elen ar putea incheia o intelegerecu Austro-Ungaria, Romania sau chiar cu albanezii. Potrivit primului ministrubulgar, atka timp cat plana incertitudinea asupra existentei unui tratat intreRomania si Poartd si cat exista "pericolul ce ar rezulta dintr-o interventie a sarbilor

grecilor in cazul unui razboi turco-bulgar in conditii foarte putin favorabile noual(n.n. bulgarilor)", in avantajul Bulgariei era ca intai sa se ajungA la o alianta cuSerbia's'. Acesta era si punctul de vedere al Rusiei, care nu ar fi acceptat modificariin ordinea stabilita de ea.

Incurajata de mesajul verbal trimis de Sofia, diplomatia greacd prezenta lainceputul lunii martie un proiect de tratat carp nu facea nici o referire la Macedonia.El a fost respins de partea bulgara, motivul find tocmai aceastA omisiune. Ea nu eraintamplAtoare si era cauzatä de disputa asupra teritoriului, fiecare nutrind sperantaca, mai devreme sau mai tfirziu, el va fi incorporat in propriile granite. Discutiiledintre Bulgaria si Grecia in jurul acestei probleme au continuat in tot cursul luniiaprilie si a celei mai mari pärti a lunii mai, fail ca Bulgaria sä obtina acordul asupraautonomiei Macedoniei i nici clarificari, in favoarea sa, intr-o altd problemädelicatA, cea a Traciei cu portul Salonic, consideratd de greci drept teritoriu cetrebuia sA revind la patria mama. In opinia Atenei, un statut autonom ar Li constituitun pas decisiv pe calea anexarii Macedoniei de cAtre Bulgaria.

Prin urmare, tratatul semnat de Bulgaria si Grecia la 17/29 mai 1912 eludaproblema celor cloud posesiuni otomane, Macedonia si Tracia, i prevedea numaiasistenta reciprocd in cazul unui atac otoman. Pretentiile teritoriale, care nu au läsatloc nici unui compromis, au facut ca, spre deosebire de tratatul bulgaro-sarb, acestasa. fie "pur si simplu o aliantA defensiva."20.

Textul final al tratatului greco-bulgar nu a fost remis Belgradului, desisarbii aveau cunostinta de existenta si de continutul lui in mare, dupa cum niciAtena nu a primit textul tratatului bulgaro-sarb.

Pentru completarea verigii si realizarea aliantei balcanice ramaneau dedefinitivat acordul dintre Serbia si Grecia i cel cu Muntenegru. Initial, promotoarea.aliantei, Rusia, s-a opus aderdrii Muntenegrului. Acestuia i se imputa apropiereaprea mare de Puterile Centrale, mai cu seamA de Austro-Ungaria si Italia siatitudinea mult prea independenta a conducAtorului statului. Dupa. incheiereaacordurilor bulgaro-sarb i bulgaro-grec i initierea negocierilor sarbo-elene, Rusiaa fost nevoitA sa-si nuanteze pozitia. In iunie 1912, ea incuviinta incepereatratativelor Bulgariei si Serbiei cu Muntenegru. La sfarsitul lunii septembrie,respectiv inceputul lui octombrie, convorbirile erau fmalizate prin douA acte prin

The Great Ideea and the Vision of Easter Federation. A propos of the Views of I. Dragoumis and A.Souliotis Nicolaides, in "Balkan Studies", 1970, 4, p. 353.19 I.E. Guechoff, op. cit., p. 19.20 Charles si Barbara Jelavich, Formarea statelor nalionale balcanice, Cluj-Napoca, 2001, p. 261.

www.dacoromanica.ro

220 Daniela Bush' 10

care partile se angajau sA-si acorde reciproc ajutor militar in cazul unui atac dinpartea Imperiului otoman sau a Austro-Ungariei.

In toamna anului 1912 liga balcanied constituia o realitate. Proiectul, nAscutdin dorinta de revansA a Rusiei, s-a materializat in pofida neintelegerilor,disensiunilor, diversitAtii etnice si religioase si mai cu seamA a disputelor teritoriale.Prin acordurile intre parti, liga balcanicA devenise un instrument de sincronizare aeforturilor militare a patru tad in vederea modificarii configuratiei sud-estuluieuropean prin disparitia posesiunilor otomane de pe continent. Semnatareleconsiderau cã modul cel mai simplu de rezolvare a problemei otomane era sä atacesimultan Imperiul otoman si sA prezinte chestiunea ca pe un fapt implinit. In acelasitimp, pärtile se angajau sa-si acorde sprijin armat in cazul oricaror incercAri aledublei monarhii de a-si extinde dominatia si influenta in Balcani in dauna bor.Potrivit unor opinii, la acea datA potentialul militar al aliantei balcanice nu era delocde neglijat, ea constituind, din acest punct de vedere, "a saptea putere europeand,care era in stare, intr-o mAsurA oarecare, sA contracareze marile puteri europene insud-estul Europei"21.

Inca. de la aparitia ideii si pand la materializarea ei, alianta balcanied astarnit reactii in randul puterilor europene. Deoarece ea s-a nAscut si dezvoltat subpatronajul Rusiei, firesc cea mai ingrijoratA a fost Austro-Ungaria. Ina din toamnaanului 1911, cfind zvonurile despre negocierile bulgaro-sArbe deveniserd tot mainumeroase si mai demne de crezare, ambasadorul dublei monarhii la Londra isiexprima temerea cd statu-quo-ul in Balcani ar putea fi tulburat si in aceastAperspectivA marile puteri trebuiau sA fie pregatite. Marea Britanie si ministrul sdu deexterne, Sir Edward Grey, nu vedeau insA in acel moment un motiv de ingrijorare sisocoteau nefondate ipotezele privind pericolul angrendrii intr-un eventual conflict aputerilor direct interesate in zone. Asertiunile inaltului demnitar britanic nu auavut darul de a linisti Viena, care se considera indreptAtita sA actioneze pentru apreintfimpina o astfel de situatie.

In decembrie 1911, diplomatia de la Ballplatz a invitat puterile europene laun dialog pe tema modificArii ordinii in Balcani si a cerut totodatA guvernuluiotoman sa aplice reformele promise23. Sarcina Legatiei austro-ungare de la Sofia erasA foloseascA toate mijloacele pentru a infirma sau confirma zvonurile. In acest sensatasatul militar austriac I-a chestionat in repetate rAnduri in februarie 1912 pe sefulmarelui stat major bulgar in legatura cu subiectul. Cum tratativele se purtau insecret si generalul Fitcev nu avea incA cunostintA de ele, le-a negat existenta. Tot

21 D. Djordjevie, Revolutions nationales des peuples balkaniques 1804-1914, Beograd, 1965, p. 229.La data declansArii razboaielor balcanice, Bulgaria avea 400.000 militari (48 escadroane si 262 bateriicu cca 1000 tunuri de calibru diferit), Serbia 175.000 militari instruiti In Franta §i Rusia (160mtalioane de infanterie, 46 baterii de artilerie cu 100 tunuri si 44 escadroane de cavalerie), Grecia00.000 militari (48 batalioane de infanterie, 244 tunuri, 18 escadroane cavalerie), Muntenegru 40.000ilitari si 140 tunuri. Tunurile, pustile si munitia proveneau de la fabricile franceze si germane, ungument In plus In ceea ce priveste capacitatea de lupta a prilor balcanice.British Documents, vol. IX, part I, doc. 75 si 76.'bidem, doc. 77.

www.dacoromanica.ro

11 Modflcàri politico-teritoriale in sud-estul Europei 221

fard succes s-au soldat i demersurile contelui Tarnowski, reprezentantul Vienei laSofia, pe langd mini§trii acreditati ai celorlalte puteri europene §i pe Idngd inaltiifunctionari bulgari. Acestora din urmd nu ezita sã le spun& rdspicat cã pentru oriceinformatie "Austria p1dtete"24.

In toamna anului 1912 dubla monarhie mai spera Inca intr-o atitudineunanimd a puterilor europene care sd amendeze alianta §i sA opreascd astfel sporireainfluentei Rusiei in Balcani. In septembrie 1912 contele Berhtold Ii reinnoiasolicitarea de sprijin in vederea mentinerii statu-quo-ului. Semnalele primite dinmarile capitale europene nu au fost deloc favorabile. Astfel, Marea Britanieconsidera cA singura modalitate de rezolvare era semnarea unui acord bilateral intreAustro-Ungaria i Rusia, reeditare a celui din 1903 de la Marzteg25. La curent cunegocierile sirbo-bulgare i greco-bulgare §i apoi cu continutul tratatelor, Londraparea detgatd de cursul evenimentelor. In realitate ea privea cu intelegere §i chiarsatisfactie alianta balcanicd, socotind-o favorabild Antantei.

Sentimentele erau impdrtd§ite i de cealaltd membrd a Triplei intelegeri,Franta, a carei politica externd suferise serioase corecturi privind implicarea ei inproblematica sud-est europeand. Cum un eventual dialog cu Germania se dovedisede mai mult timp imposibil, Franta s-a hotardt sA actioneze in directia strdngeriialiantei cu Marea Britanie §i Rusia in gteptarea momentului prielnic pentrurevanO. In acest context a abandonat *i politica de mentinere a statu-quo-ului inBalcani, venind astfel in intfimpinarea Rusiei, a cdrei preocupare continua sa. fie, peIfinga ingrddirea influentei Austro-Ungariei, suprematia asupra Strámtorilor prineliminarea Portii din Europa26. In acelgi timp, Parisul s-a ardtat deranjat de faptulcA fusese informat cu intarziere de initierea §i apoi de cursul tratativelor dintre tarilebalcanice. De§i interesele Frantei i Rusiei nu coincideau in totalitate, actiunile lorau devenit convergente. In acest context s-a diminuat §i neincrederea Parisului fatdde Bulgaria. Dacd in primavara anului 1912 guvernul francez nu a dat un rdspunsincurajator la cererea de sprijin pentru obtinerea unui imprumut de pe piatapariziand (in total 180-200 rnilioane franci), la sfarOtul lunii iunie cabinetul franceznu a mai fost atfit de tran§ant i doar a amdnat discutiile pdnd. la solutionareaconflictului italo-otoman. In schimb, marile banci franceze au venit imediat insprijinul Bulgariei, avansdnd 25 milioane de franci, fard ca guvernul francez saprotesteze. Se §tie cd cea mai mare parte a imprumutului era conditionat de

24 The Historical Boundaries, doc. 4.09, p. 463.25 Otto Bickel, op. cit., p. 149.26 in acest sens, convorbirile dintre Sazonov i Poincard din vara anului 1912 in Dtplomatisc heAktenstacice zur Geschichte der Ententepolitik der Vorkreigsjahre (publicate de Siebert), vol. 11,

Berlin, 1921, p. 546; R. Poincaré, Les Balkans en feu, Paris, 1926, p. 21. Cu ocazia vizitei laPetersburg premierul francez.a cerut detalii asupra acordului bulgaro-sarb si a exprimat speranta caactele semnate sa nu puna in pericol statu-quo-ul in Balcani: "Tratatul contine deci un germene derazboi impotriva Turciei, dar i unul impotriva Austriei. El stabileste pe langa aceasta i o hegemonic aRusiei asupra celor doua state slave, pentru ca Rusia este luata drept arbitru in toate problemele".

t

www.dacoromanica.ro

222 Daniela Busd 12

achizitionarea de armament si munitie de care in acel moment Bulgaria avea nevoieurgent' 7.

Germania a privit cu aparentd detasare alianta statelor balcanice. inrealitate, ea nu era de acord cu declansarea unui conflict zonal, care nu numai cd arfi dus la modificarea configuratiei spatiului balcanic, dar implica si riscul de a setransforma intr-unul continental, ce i-ar fi pus in pericol interesele in Imperiulotoman si mai cu seamd in Orientul Apropiat. Tot atat de adevdrat este si faptul cdnu aproba politica de invajbire etnicd dusd de Austro-Ungaria in Balcani si niciatitudinea acesteia fatd de Romania, membrd a Trip lei Aliante.

Criza politica, rdzboiul cu Italia, revolta garnizoanei din Monastir, rdscoalapopulatiei din Kosovo, cea a albanezilor, sustinuti de Serbia si Muntenegru,disensiunile din armata otomaA cauzate de incercArile ministrului de rdzboi NazimPasa de a indepArta elementele ostile, constituiau, in vara anului 1912, realitati cenu puteau fi ignorate. Cu toate demersurile si presiunile puterilor europene pentru adetermina Poarta sA initieze si sd aplice un program de reforme in teritoriileotomane, guvernul de la Constantinopol nu a depA§it faza promisiunilor. De altfel,in iunie 1912, in plind revoltä a albanezilor, cand se impuneau mAsuri urgente,insdrcinatul cu afaceri al Marii Britanii ardta cd nu exista un proiect privindrezolvarea problemei albaneze, iar inspectorul englez pentru Macedonia informa eldesi ministrul otoman deinterne pdrea favorabil ideii de reformd, de ceva concretnici nu putea fi vorba. In august, guvernatorul Salonicului (vali) cerea, intr-unmemoriu adresat guvernului, sd se pund capdt situatiei explozive din posesiunileotomane prin acordarea autonomiei Albaniei28. Interventia acestuia a fostdeterminatd de gravele tulburdri, ce au culminat cu masacrele de la Kotciana (112morti), Berana si Sietznitz, aflate la granita cu Bulgaria, Serbia, respectivMuntenegru.

In toamna anului 1912 existau destule argumente in favoarea unor actiuni infortd venite din afara granitelor otomane, iar aliatele balcanice nu erau strAine demulte din agitatiile, atentatele si violentele din posesiunile otomane. La sfarsitullunii august sefii Mari lor State Majore ale celor patru tdri balcanice s-au intalnitpentru a stabili ultimele detalii privind inceperea operatiunilor. Peste cateva zile,Sofia informa Petersburgul in legaturd cu hotdrarea de a declara rdzboi Portii, dacdputerile europene nu insistau pentru executarea intocmai 'a articolului 23 alTratatului de la Berlin.

27 Pentru detalii privind imprumuturile acordate Bulgariei de finanta franceza in anii 1912-1913,Daniela Busa, Finanta franceza in sud-estul Europei (1900-1914),1, In "Revista istorica", t. VI, 1995,Ir. 1-2, p. 38-40; Raymond Poidevin, Finances et relations internationales 1887-1914, Paris, 1970, p.83; Simeon Damianov, Frenskoto iconomicesco pronkvane v Billgaria (1878-1914), Sofia, 1971, p.57-179; Rena Girault, Les Balkans dans les relations franco-russes en 1911, in "Etudes balkaniques",4, 1974, p. 69; Jacques Droz, Les affaires balkaniques et les origines de la Premiere Guerreindiale, in loc. cit., p. 28; Voin Bozinov, La politique française et la Bulgark au temps des guerreskaniques (1911-1913), in loc. cit., p. 72.,e Historical Boundaries, doc. 4.09, p. 465.

www.dacoromanica.ro

13 Modificeiri politico-teritoriale in sud-estul Europei 223

Decizia statelor balcanice a nelini§tit Rusia. Paradoxal, tocmai ea, careinitiase, incurajase §i actionase pentru crearea ligii balcanice, nu era gata sa sprijinedemersul componentelor acesteia. Pe mdsurd ce proiectul a prins contur, Rusia arealizat Ca interesele sale pe care trebuia sd le serveascd liga balcanied, ad icdblocarea Austro-Ungariei, cazuserd pe un plan secundar din punctul de vedere alstatelor balcanice"29. Pretentiile, dar mai ales disputele lor asupra unor teritorii dincomponenta statului otoman, de care erau interesate §i unele dintre puteri, cre§teauriscul ca in cazul unui conflict in Balcani cele din urmd sd nu aibd deat de ca5tigat.Or, tocmai acest lucru trebuia evitat, iar eforturile diplomatiei tariste canalizate inaceastA directie.

In incercarea de a controla situatia, Rusia s-a aldturat puterilor europene,cerand tdrilor balcanice sA amane declan§area conflictului, iar Sublimei Porti sdaplice neintarziat reforme. In paralel, ea a solicitat sprijin i celorlalte membre alAntantei. Astfel, la intalnirea de la Balmoral din septembrie, Sazonov, §efuldiplomatiei ruse, i-a cerut omologului sdu britanic, Edward Grey, spre surprindereaacestuia, sa exercite presiuni asupra statelor balcanice pentru mentinereasolicitare Malta' de altfel §i Parisului prin intermediul lui Izvolski31. Petersburgul arfi dorit sA afle §i pozitia aliatelor sale fatd de o eventuald implicare a Vienei, dar dincorespondenta purtata reiese cd atat Londra cat §i Parisul nu luau in calcul acestlucru.

Intuind pericolul, sultanul §i guvernul otoman au facut cunoscut puteriloreuropene cA programul de reforme debuteazd cu punerea in practia a legiivilaietelor, elaboratd de o comisie internationald in 1886 i rdmasd neaplicatd.Land act de intentia Constantinopolului, acestea notificau aliatelor balcanice a nuvor tolera nici o modificare a statu-quo-ului in zond. Caracterul formal al garantAriiintegritAtii Imperiului otoman avea sd fie probat de evolutia ulterioard aevenimentelor, dar mai ales de reactia §i pozitia puterilor.

OdatA declanpt rdzboiul impotriva Portii la 5/18 octombrie 1912,desfd§urarea operatiunilor s-a facut in mare parte conform planului: ofensivabulgard in Tracia Orientald i spre Constantinopol, cea sarbd in nordul Macedoniei

Kosovo, cea muntenegreand in teritoriile albaneze §i cea greacd in Epir i pemare. In scurt timp grecii au cucerit insulele Lemnos, Thasos, Tenedos, Imbros,Chios, Mytilene, au ocupat Epir i Salonic, au asediat Iannina. Sarbii au cuceritsangeacul Novi Bazar, orgele Prigtina, Kratovo, Uskiib, dar i Ohrid, Bitolia,Prilep, aflate in afara liniei recunoscute de bulgari ca intrand in aria de influentd aSerbiei. Dupd o hind de la declanprea ostilitAtilor trupele sarbe, secondate de celemuntenegrene, ocupaserd centrul §i vestul Peninsulei Balcanice §i controlau o partedin litoralul adriatic cu portul Durazzo (Durrds), vizat de Belgrad din considerenteeconomice §i strategice. Principala ofensivd a bulgarilor s-a desfawrat spre

29 Charles si Barbara Jelavich, op. cit., p. 261.30 British Documents, vol. IX, part I, doc. 810, 812, 813.

D.D.F., III-e serie, t. II, doc. 37 i 38.

pAcii",

31

9

www.dacoromanica.ro

224 Daniela Busd 14

Constantinopol. In drumul !or au asediat Adrianopolul, inaintand rapid pana la liniade aparare a capitalei otomane (cca 45 km de Constantinopol), de care nu au reusitsa teach'. Alte trupe au actionat in Macedonia unde au ajuns pand in apropiereaSalonicului. La inceputul anului 1913 practic posesiunile otomane din Europa serezumau la cele patru orase asediate: Constantinopol la sud, Adrianopol la est,Iannina si Scutari (Shkoder) la vest.

Rapiditatea actiunilor a luat prin surprindere puterile europene, iar evolutiaevenimentelor le-a nelinistit si ingrijorat deopotriva. In cateva saptamani intreagaconfiguratie a Peninsulei Balcanice, gandita cu peste trei decenii in urma la Berlin,devenise de domeniul trecutului. Victoriile aliatilor pe toate fronturile impuneaudrept consecinta imediatA o revizuire radicala a frontierelor partilor fàrä consultareasi mai ales implicarea puterilor europene. In aceste conditii, dat find realitatile,dorintele i ambitiile componentelor ariei, urinal-He crizei amenintau sa scape de subcontrol, complicand o data in plus situatia. Nici eventualitatea extinderii conflictuluiprin participarea unora dintre puteri nu putea fi ignoratd, mai ales ca existaususpiciuni in ceea ce priveste Italia, indreptatite de altfel, ca abia astepta sa anexezearhipelagul Sporadelor si insula Rhodos. Pentru a preintampina aceasta, MareaBritanie i Franta au facut presiuni, determinand-o sa-si reinnoiasca angajamentulde a ceda Portii insulele ocupate32.

Succesele armatei sarbe in Macedonia au sporit vigilenta si prudentaAustro-Ungariei. Pentru a impiedica Belgradul sa-si extinda hotarele in detrimentulteritoriilor otomane i astfel sa-si sporeasca prestigiul in randul slavilor sudici, maicu seama a celor aflati in interiorul granitelor imperiului i sa iasd definitiv dinstransoarea economica" a Vienei, dubla monarhie s-a declarat neutrd. Din calculenu a fost exclusa nici posibilitatea unei interventii armate devreme ce, chiar de ladeclansarea ostilitätilor, a mobilizat o parte din rezervisti. Totodata diplomatiavieneza a cautat puna in aplicare planul de apropiere a Bulgariei i Romanieiprin realizarea unei aliante, ce urma sa fie folositä atat impotriva Serbiei, cat sipentru stoparea influentei Rusiei in Balcani. In paralel, Viena intensificatsprijinul in vederea credrii unui stat albanez, vazut ca un obstacol in materializareavisului Belgradului de a avea iesire la mare33.

Victoriile aliatilor balcanici, in special ale celor suspectati de a fi fostcastigati de partea Antantei, constituiau, in opinia Germaniei, un real pericol pentruinteresele sale in Orientul Apropiat, contracarat numai de mentinerea, atat cat seputea, a factorului otoman"34. Germania a continuat sa sustind Constantinopolul,dei comportamentul pe câmpul de luptä al militarilor turci, la a cal-or instructie §iechipare contribuise in exclusivitate, o supArase i dezamagise deopotriva. Rezerva

E. Driault, M. Lheritier, Histoire diplomatique de la Grece de 1821 a nos jours, vol. V, Paris, 1926,82.Detalii privind interesele si politica Austro-Ungariei la sudul Dunarii, la E. Misch, Geschichte derIkankinder, Stuttgart, 1968; Barbara Jelavich, The Habsburg Empire in European Affaires 18148, New-York, 1975; C.A. Macartney, The Habsburg Empire (1790-1918), London, 1971.heorghe Zbuchea, op. cit., p. 57.

sa-si

si-a

www.dacoromanica.ro


initiala a Berlinului fata de politica sud-est europeana a Austro-Ungariei a trecut peun plan secundar in momentul in care interesele Triplei Aliante erau in joc35.

Cursul evenimentelor din Balcani a afectat Rusia, mai ales cd evolutia pareasa-i fi scapat de sub control. Presata de realitAti, ea a adoptat pozitii diametral opusesolicitarilor §i planurilor Bulgariei i Serbiei, unele chiar propriilor opinii dinperioada premergdtoare razboiului. A§a de pilda, de teama unei interventii austro-ungare pentru care nu era pregatitA, Rusia nu a sprijinit revendicarile teritoriale aleBelgradului, acceptand numai formula unei cai ferate care sa lege Serbia de un portla Marea Adriatica. Acesta urma sã apartind insa viitorului stat albanez. Rusia s-aimpotrivit §i incercArilor Bulgariei de a cuceri Adrianopolul36, dar din cu totul altemotive. Acestea tineau de pozitia geografica, strategicA §i de vecinatatea imediata aConstantinopolului. inca din 1908 Izvolski ayertizase ca. Rusia se va opune cu toataforta ocupdrii Constantinopolul. La Bosfor declara Sazonov dupa prima victoriebulgard nu pot fi cleat turcii sau ru§ii"37. In eventualitatea cuceririi ora§ului decAtre aliatii balcanici, Rusia era gata sa declan§eze razboi in 24 de ore", amen intaacela§i Sazanov38. De altfel, tarul Nicolae al II-lea ceruse aliatelor sale, Franta §iMarea Britanie, sd nu permita Bulgariei sä se instaleze aici §i nici regelui Ferdinandsä restaureze Imperiul bizantin sub sceptrul sau. Nekliudov era convins cäsuveranul bulgar dorea chiar o reconciliere cu Vaticanu139 .

Franta, principala furnizoare de armament §i munitie a aliatilor, eramultumita ca. artileria Schneider-Creuzot se dovedise superioara celei produse deKrupp°°. Ea a sprijinit permanent demersurile i actiunile Rusiei. Concomitent,alaturat eforturile de cele ale Marii Britanii pentru a preintampina escaladareaconflictului prin angrenarea Rusiei §i Austro-Ungariei, pentru a limita ariaoperatiunilor, iar apoi pentru sistarea lor. In cazul unei victorii otomane, Ii spuneaEdward Grey insarcinatului cu afaceri german la Londra inainte de declan§areaostilitatilor, nu numai cA nu-i era permis Portii sä inglobeze noi teritorii, dar eraobligati sa adopte masuri concrete in favoarea populatiei cre§tine. Daca victoria erade partea aliatilor, ei i§i pastrau teritoriile cucerite, cu exceptia Constantinopolului.Sarcina diplomatiei britanice era sa mentind puterile europene in limita rolului demediator, conchidea ministrul englein.

La 20 noiembrie/3 decembrie 1912, dupd opt saptamani de conflict, Bulgaria§i Imperiul otoman incheiau armistitiul ce punea stavilA §i inaintarii sarbilor in nordulMacedoniei §i in teritoriile albaneze. El era dorit de Poarta, ale carei trupe, imputinatede lupte §i holera, se aflau in imposibilitate de a continua razboiul, de bulgari, atin0 la

35 Gheorghe N. CAzan, Serban Rticlulescu-Zoner, Romania fi Tripla Alianfa, Bucuregi 1878-1914,Bucuresti, 1979, p. 326.36 M.S. Anderson, The Eastern Question 1774-1923, London, 1966, p. 196." A.J. Taylor, The Struggle of Mastery in Europe 1848-1918, Oxford, 1954, p. 492.38 Cf. Pavel Miliukov, Political Memoirs 1905-1914, Michigan, 1968, p. 253.39 A. Neklyiudoff op. cit., p. 116.40 Lewes de la Princesse Radzwill, scrisoarea din 4 noiembrie 1912.41 British Documents, vol. IX, part I, doc. 805.

-

www.dacoromanica.ro

226 Daniela Bug 16

randu-i de epidemii, dovedite mai periculoase cleat armata inamicd, dar si de puterileeuropene, ce sperau intr-un ragaz care g le permitd armonizarea intereselor sipretentiilor aliatilor. Trupele elene si muntenegrene au refuzat sd suspendeoperatiunile si au continuat asediul oraselor Iannina si Scutari.

In aceste imprejurdri, la 3/16 decembrie 1912 la Londra se deschideau inparalel reuniunea ambasadorilor puterilor europene si Conferinta de pace areprezentantilor tdrilor beligerante. Dificultatea demersului a iesit in evidenta Inca dela primele sedinte, implicatiile problemei orientate dovedindu-se mult mai grave dee&se estimase. In afara celor presupuse a fi mai simple si anume obligarea SublimeiPorti de a renunta aproape in totalitate la posesiunile sale continentale si insulare si dea recunoaste unirea Cretei cu Grecia, existau si alte subiecte asupra cdrora consensulputerilor europene si al tdrilor. balcanice nu ea intrunit, iar solutionarea lor seinterconditiona: problema Albaniei si Macedoniei, accesul Serbiei la Marea AdriaticA,apartenenta portului Salonic. Toate acestea nu constituiau aspecte separate, ci trebuiaudiscutate si analizate impreund, deoarece concluzia finald privea toate Wile din sud-estul Europei si conducea la modificarea statu-quo-lui in Balcani prin trasarea de noifrontiere, corectarea altora deja existente si prin modificarea statutului international almai multor teritorii si aparitia unui nou stat.

Prima chestiune pusd in discutie la reuniunea ambasadorilor puteriloreuropene s-a referit la Albania si privea statutu142 si granitele acesteia, fiind legatdde accesul Serbiei la Marea Adriaticd si de compensatiile teritoriale reclamate devecini: Muntenegru, Serbia si Grecia. Dacd Imperiul otoman era gata A recunoascdautonomia Albaniei, puterile europene si Wile balcanice aveau pareri diferite.Astfel, Franta era de acord cu o Albanie autonomd sub suzeranitatea sultanului sigarantia marilor puteri, Marea Britanie si Germania au pastrat o atitudine rezervatd,iar Austro-Ungaria si Italia s-au pronuntat pentru independente. Ultima variantdnu era pe placul aliatelor balcanice, care vizau o modificare a propriilor granite indetrimentul teritoriilor albaneze. In vreme ce Rusia continua sd sprijine pretentiileSerbiei si Muntenegrului asupra unor pArti din teritoriul ce urma a fi atribuitAlbaniei, dubla monarhie, sustinuta de Italia, se opunea cu indarjire cererii Serbieide a detine un port la Marea Adriaticd si ameninta cu interventia armatit dacd

42 La 15/28 noiembrie 1912 Adunarea nationala, alcatuita din 83 de delegati cretini i musulmani,intrunita la Valona (Vlor8) a proclamat independenta Albaniei §i 1-a ales pmedinte pe Ismail Kemal.Cu acest prilej a fost alcatuit un guvern in componenta caruia intrau cre§tini §i musulmani.Independenta tarii trebuia recunoscuta pe plan international.43 Italia §i Austro-Ungaria erau direct interesate in independents Albaniei. Un astfel de statut apropia-nult perspectiva de a include tanarul stat in sfera lor de influenta §i control. Daca prima izbutea acestIcru, ea controla nu numai stramtoarea Otranto (75 km latime), dar i intreg traficul navelor printares Adriatica, care devenea practic o mare italiana. In cazul in care cea de a doua putere ar fl avut

tig de cauza, ea obtinea atat libera circulatie prin stramtoare cat §i excluderea Serbiei de pe litoralultiatic, obiectiv important pentru politica dublei monarhii. Viena §i Roma au semnat la 19/31embrie 1912 un acord prin care se angajau sa organizeze noul stat albanez independent,nitanduli sferele de influenta; textul in Les documents secrets des Archives du Ministere desres Etrangeres de Russie publié par les Bolchevilcs, Paris, 1919, p. 70-74.

www.dacoromanica.ro


trupele sarbe nu pArAseau Durazzo. TotodatA Viena avertiza Muntenegru cd nu vapermite ocuparea orasului Scutari. in aceste imprejurAri misiunea lui Sir EdwardGrey, sub al cArui patronaj se desfasurau lucrArile, s-a dovedit extrem de dificild.Ministrul de externe britanic trebuia sa mentinA un echilibru intre cele cloud puteririvale si in acelasi timp sä intervinä i pe langd tarile balcanice.

Pe mäsurA ce discutiile avansau, problema hotarelor Albaniei devenea totmai dificil de solutionat. PArtile direct interesate nu se ardtau dispuse sa accepte uncompromis, desi la un moment dat Rusia pArea favorabilA unui schimb de teritoriianume Durazzo si Scutari pentru douà mici localitAti de la granita esticd a Albaniei:Djakova (Djakovi6a) i Dibra, ce urmau sd intre in componenta Serbiei, respectivMuntenegrului. Austro-Ungaria a respins insd propunerea.

Tensiunea in relatiile internationale a sporit considerabil in ianuarie 1913,cand amenintarile cu folosirea fortei din partea Rusiei si Austro-Ungariei" aucoincis cu reluarea ostilitatilor in Balcani. Abia la sfarsitul lunii februarie, odatä cuacordul Austro-Ungariei de a renunta la Dibra, se intrevedeau sanse ca pericolul sAfie inlAturat. Conditia era ca restul propunerilor ei sä fie acceptate, iar Rusia sdprocedeze la fel in cazul Djakovei.

Cu toate eforturile Foreign-Office-ului, pArtile erau departe de o intelegere.Rusia a refuzat intrarea oraselor Djakova si Scutari in componenta Albaniei. Inreplica, ambasadorul austro-ungar la Londra a conditionat participarea la lucrari deevacuarea de atm Serbia si Muntenegru a teritoriilor albaneze45. Interventiapersonald a lui Edward Grey in disputa dintre Viena si Petersburg a determinatdubla monarhie sA cedeze Djakova.

Problema nu era incheiata atata vreme cat trupele sarbe i muntenegreneocupau teritorii albaneze i asediau orasul Scutari, iar Viena fAcea presiuni pentru aobtine mandat din partea puterilor ca impreund cu Italia sA oblige cele douA statebalcanice sA respecte hotArarile luate la Londra46.

Apogeul crizei albaneze a fost atins la mijlocul lunii aprilie, cand armatamuntenegreand a ocupat orasul Scutari, ceea ce a provocat un entuziasm de

44 Die Grosse Politik der Europaischen Kabinette 1878-1914 (In continuare G.P.), Berlin, 1926, vol.XXXIII, doc. 12 360, 12 370, 12 375.45 Vezi British Documents, vol. IX, part II, doc. 589, 610, 641.46 0 actiune militara unilaterala a dublei monarhii i cu atat mai mult una conjugata cu Italia, cumcerea Viena, nu era acceptata insa de puterile europene. E. Grey a propus o demonstratie navala deforta in raza portului Antivari, acceptata imediat de ministrul de externe austro-ungar, conteleBerchtold. Initial Faults a refuzat sa participe, iar Rusia, ca si Germania, a ezitat sa formuleze unraspuns clar. In fata acestei realitati, Grey a convocat ambasadorii Frantei si Rusiei, carora le-a expussituatia delicata. in care s-ar afla Anglia si Antanta daca ar participa singura la actiune. Gestul arinterpretat fie ca o indicatie a unei apropieri intre Anglia si Tripla Alianta, fie o urmare adivergentelor de pareri intre puterile Triplei Antante". Argumentul s-a dovedit convingator pentru ceidoi all* La cererea rninistrului britanic, sustinut si de Berchtold, la demonstratie a consimtit saparticipe si Germania. Ina* Kaiserul a considerat solicitarea drept o oportunitate de cooperare cuAnglia". La 6 aprilie 1913 navele celor 6 puteri europene se aflau in rada portului Antivari. in acestsens, British Documents, doc. 772, 779, 781, 789, 790, 791 si 793; D.D.F., 3e serie, t. VI, doc. 169,172, 181, 235, 246, 265; G. P., vol. XXXIV, II, doc. 13060 si 13061.

si

fl

www.dacoromanica.ro

228 Daniela Busd 18

nedescris in rfindul panslavistilor din Rusia47 si a creat noi tensiuni intreparticipantii la conferinta de pace. Sub presiunea marilor puteri, care amenintau cusistarea asistentei economice si excluderea tarii de la orice fel de compensatii laincheierea conflictului, la 2/14 mai 1913 regele Nicolae a fost nevoit sä ordonetrupelor muntenegrene sd pärdseascd orasul. Locul lor a fost luat de o unitatealcdtuitd din 1000 de soldati ai puterilor europene.

Reprezentantii Bulgariei, Serbiei si Greciei au facut deplasarea laConferinta de pace din capitala regatului britanic cu instructiuni dare privindmodificarea statu-quo-ului stabilit la Berlin. Toate statele balcanice considerau cAsunt indreptätite in demersul lor de realitatile istorice, dar si.de recentele victorii dinconfruntarea cu Sub lima Poartd.

Conform instructiunilor primite, sarcina delegatiei bulgare era de a obtineca frontierd cu Poarta linia Miaye (Midia), la Marea Neagrä Rodosto, la MareaMarmara, ceea ce insemna jumdtate din nordul litoralului Mani Marmara siPeninsula Galipoli. Bulgaria ar fi obtinut astfel controlul direct asupra strdmtoriiDardanele, dar i asupra vecindtdtilor Constantinopolului. Regele Ferdinand avea invedere i insulele Samotrace si Thasos, pretentie ce a stdrnit reactia Greciei sinedumerirea puterilor europene.

Principalul obiectiv al delegetiei elene condusd de Venizelos era de a pastaSalonic, Peninsula Calcidicd, Vodena, Kastoria si Kora (Koritza), de a obtineSen-es, de a se recunoaste Greciei posesiunea asupra insulelor din Marea Egee si dea se opune pretentiilor Bulgariei asupra celor cloud insule48.

Initial, Imperiul otoman a respins orice cedare teritoriald, find dispus sãacorde numai autonomia Macedoniei i Albaniei. in fata fermitdtii statelorbalcanice, Sublima Poartd a devenit mai flexibild, renuntand la teritoriile de la vestde Adrianopol i recunoscdnd unirea Cretei cu Grecia, dar a rämas de neclintit inprivinta Adrianopolului si a insulelor Mani Egee, socotite parte integrantd dinteritoriul otoman. Invinsd i cu posesiunile europene ocupate in cea mai mare partede fortele aliate, Poarta mai spera incd in cfistigarea, de partea ei, a puterilor, asacum se mai intdmplase cu alte ocazii. Calculul s-a dovedit gresit de aceastd data.Marile puteri si-au intensificat presiunile pe rang guvernul otoman. Cfind au reusit

convingd pe noul vizir, Kiamil pasa, de necesitatea unor concesii in privintaAdrianopolului si a insulelor, la Constantinopol s-a produs o noud loviturd de palat.Guvernul format in aceste imprejurdri a decis ruperea armistitiului i reluarealuptelor in Balcani. Ca atare, lucrArile Conferintei s-au Intrerupt.

Atacul bulgarilor a fost concentrat asupra Adrianopolului, orapl findcucerit la 14/26 martie 1913, iar al grecilor asupra Ianninei pe care o ocupd la 26februarie/6 martie. Astfel cea mai mare parte a Macedoniei era controlatà de trupeleSerbiei §i Greciei. Pe mAsura scurgerii timpului devenea tot mai clar cd in situatia inmre Serbiei i se refuza accesul la Marea AdriaticA, ea se vedea constransA

Halmreich, op. cit., p. 298.Driault, M. Lheritier, op. cit., p. 85.

sa-1

sa-si

www.dacoromanica.ro


indrepte atentia spre zona rezervatd arbitrajului Rusiei, ceea ce echivala cu oinalcare a tratatului cu Bulgaria. De altfel, la inceputul lunii februarie 1913premierul Nicola Padié cerea reprezentantului sdrb la Sofia sd initieze un demers pelangd partea bulgard, in cel mai deplin secret, pentru rectificarea liniei dedemarcatie cu scopul declarat de a intAri avantajele aliantei sfirbo-bulgare printr-oimpartire justai a teritoriilor cucerite'49. Solicit:and adaptarea prevederilor lacircumstantele reale", PaAid aducea de fapt in discutie problema echilibrului deputere intre aliatii balcanici intr-un moment in care, prin cuceririle fAcute, Bulgariadevenea statul cu cea mai mare intindere §i implicit, cel mai puternic.

Cererea Serbiei, dar mai cu seamd modul tran§ant in care a fost formulatd, asurprins §i iritat totodatd Bulgaria, care si-a rechemat reprezentantul de la Belgrad.De§i Rusia, careia i se solicitase arbitrajul, o sfatuise sä depA§easca stadiul uneiinterpretari formale a tratatului §i sä dea Belgradului un teritoriu in plus, in ganumita zond contestatd", peste ceea ce era prevAzut50, Sofia nu era dispusd sä tinacont in vreun fel de recomanddri §i nici sã renunte la pozitia cd§tigatd in zonaAdrianopol i strAmtori. De altfel, interventia Rusiei a fost interpretatd de suveranul§i guvernul bulgar drept o sustinere a revendicarilor Serbiei i nicidecum oincercare de mentinere a aliantei.

In aceste imprejurdri, intelegerea dintre Serbia §i Grecia putea devenioricand operabild. Cu trupe bulgare in imediata apropiere a granitei, cuAdrianopolul ocupat, cu perspectiva de a pierde in favoarea Bulgariei cea mai mareparte a Macedoniei, Grecia a venit in intAmpinarea gesturilor de amicitie initiate deSerbia, mai ales cd intre ele dispute teritoriale nu existau, iar impartirea Macedonieise putea realiza foarte simplu: Atena lua sudul, Belgradul, nordul.

Abordatd la sfdrOtul lunii februarie 1913 in convorbirea particulard dintremo§tenitorii tronurilor, printul Alexandru §i printul Nicolae, alianta defensivd adevenit realitate odatA cu semnarea la 22 aprilie/5 mai la Atena a protocolului dintreSerbia §i Grecia51. Potrivit acestuia, frontiera ce le desparte pleacd de la lacul Ohrid,se indreapta spre sud, pe langd lacul Prespa, lasd Serbiei orgul Monastir, urmeazaapoi linia CrnaMoglenica, valea Vardarului pand la sud de Guevgueli. De aicifrontiera sdrbd urea* pe Vardar pAnd la confluenta cu Bregalnita i apoi de-a lungulacesteia pand la vechea frontierd turco-bulgard. Granita greacd trece la sud de Kilkis§i la nord de Nigrita, ajunge la lacul Tachinos §i rdul Angista i coboara. apoi !And laMarea Egee, la est de portul Eleutherai. Frontierele Bulgariei cu Serbia §i Greciaurmau a fi stabilite conform principiului ocupatiei efective. Totodatd guvernul elense angaja sA garanteze timp de 50 de ani deplina libertate pentru comertul sârb prin

49 The Historical Boundaries, doc. 4.09, p. 470-471. Pa.tid argumenta a Serbia a dus singura greulrdzboiului in Macedonia, unde a mobilizat 360.000 de militari, in vreme ce Bulgaria a trimis toatefortele pe Manta, Para a-si indeplini obligatia ce decurgea din tratat. TotodatA, premierul sarbconsidera cã tam sa trebuia recompensata i pentru c fusese nevoitä sä renunte la portul Durazzo.50 S. Constant, op. cit., p. 273.51 Textul acordului greco-sarb in Le livre blanc. Documents diplomatiques 1913-1917, Paris, 1917. p.5-7.

www.dacoromanica.ro

230 Dan iela Bu§a. 20

Salonic §i pe linia feratd UskiibMonastir §i sa acorde toate facilitätile in acest scop.Parti le semnatare se angajau ca in termen de 24 de zile sa semneze un tratatdefensiv de amicitie §i aliantd.

Confictul armat cu Imperiul otoman ca §i divergentele ivite intre statelebalcanice s-au reflectat §i asupra lucrdrilor Conferintei de la Londra. Negocierileavansau greu. In vreme ce Bulgaria actiona pentru incheierea cat mai grabnica aarmistitiului pentru ali transfera armata din Tracia in Macedonia, Grecia §i SerbiatrAgeau de timp in ideea de a avea mând liberd in teritoriile ocupate. Tergiversdrile,lipsa aparentA de interes au iritat marile puteri i 1-au exasperat pe Sir E. Grey.Acesta i-a convocat pe delegati la Foreign Office i pe un ton imperativ le-a cerut sdactioneze pentru a pune capat conflictului: Ori semnati, ori plecati", a incheiat elspre stupoarea asistentei'. Trei zile mai tArziu, la 8/21 aprilie 1913, aliatii balcanicisemnau preliminariile de pace, iar la 17/30 aprilie se parafa tratatul de pace intreBulgaria, Serbia, Grecia, Muntenegru §i Imperiul otoman53. Conform acestuia,sultanul ceda aliatilor toate teritoriile imperiului sAu de pe continentul european, lavest de linia ce pleacd de la Enos, la Marea Egee, pallid la Midye, la Marea NeagrA,cu exceptia Albaniei" (art. 2). Granite le ei urmau a fi stabilite de o comisieinternationald, alcdtuitd din reprezentantii puterilor europene (art. 3). Tot acestora leera incredintatd §i soarta insulelor Mdrii Egee, cu exceptia Cretei i a PeninsuleiCalcidice. Chestiunile financiare rezultate in urma rdzboiului §i a ceddrilor deteritorii erau de resortul unei comisii internationale (art. 6), in vreme ce actespeciale urmau sA reglementeze problemele prizonierilor de razboi, alenationalitatilor, ca §i pe cele de naturd comerciald (art. 7).

Semnarea tratatului, perceput de opinia publicA din Imperiul otoman drept omare grewald, un gray e§ec care a zdruncinat, o data* in plus, prestigiul §i a§a destul de§ifonat al tarii, avea sd-1 coste viata pe marele vizir evket pap, cunoscut militant alorganizatiei Uniune §i progres". Considerat principalul vinovat, el a fost asasinat inplind stradd la 29 mai/11 iunie 1913. Au urmat alte asasinate, condamndri la moarte(60 de personalitati politice, printre care un nepot al sultanului), interzicerea partidelorde opozitie. Unioni§tii au instalat teroarea §i dictatura la Constantinopol54.

Conferinta de la Londra a fost departe de a clarifica chestiunile din sud-estul Europei. Putini dintre contemporani, fie beligeranti, fie ambasadori aiputerilor, considerau spectrul rAzboililui apus. Problemele legate de transpunerea inpracticd a prevederilor, dar mai ales neinolegerile din sdnul aliantei balcanice aufacut ca intr-un termen foarte scurt situatia sä se deterioreze. De altfel, odatd cusemnarea actului Conferintei, alianta balcanicd este consideratd destrdmatd.Acordurile anterioare s-au dovedit incomplete i insuficiente nu numai pentruBulgaria, care se afla atdt de aproape de realizarea visului ei, un stat mare §i, caatare, cel mai intins i puternic din Balcani, dar §i pentru Serbia, Grecia §i

7f. Sir Harold Nicolson, Lord Carnock, London, 1930, p. 388.'extul tratatului in Le livre jaune. Affaires bakkaniques 1912-1914, vol. II, Paris, 1920, doc. 306.

. stntru detalii, Georges Castellan, op. cit., p. 374 si urm.

www.dacoromanica.ro

21 Modificeiri politico-teritoriale in sud-estul Europei /31

Muntenegru. In acelai timp continua sA persiste disputa dintre Rusia §i Austro-Ungaria, in fapt dintre Antanta i Tripla AliantA, ambele interesate in integrareacomponentelor ariei balcanice intr-o tabärä sau alta.

La 19 mai/1 iunie 1913 Serbia §i Grecia si-au pus semnatura pe acorduldefensiv ce fixa frontiera pe Vardar prevedea o actiune comunA in cazul in careBulgaria nu ar fi acceptat noua situatie5).

Informatä asupra acestei inte1egeri, Rusia a incercat sã intervind §i samedieze diferendul. La 26 mai/8 iunie tarul Nicolae al II-lea i-a invitat la Petersburgpe premierii celor cloud tAri pentru negocieri. Regele Ferdinand de Saxa-Coburgmini§trii bulgari nu credeau in arbitraj §i cu atat mai putin in cel al Rusiei, iarconducatorii organizatiilor macedonene din Bulgaria erau convin5i cd acceptarea luiconstituia o tradare. Nici realitAtile din iunie 1913 nu mai semanau cu cele dinprimdvara anului 1912. Opinia publica bulgara cerea cu insistenta declan§area uneiactiuni armate §i ocuparea Macedoniei, iar Statul Major bulgar socotea momentulprielnic. Fostele partenere din aliantA ateptau ca Sofia sä facd primul pas. In acela0timp §i relatiile Bulgariei cu Romania se aflau in impas. Deoarece pozitia ultimeifata de alianta balcanied §i conflictul din zonA a mai facut obiectul investigatieiistorice, ne vom limita sA punctAm numai acele aspecte ce privesc modificareagranitei de sud a Romaniei, a modului i conjuncturii in care a fost fa.cutA, fa:id aurmAri in detaliu activitatea diplomatiei romane §i reflectarea ei in viata politicainternA.

Inca de la inceputul secolului oamenii politici de la Bucurqti au luat incalcul posibilitatea modificarii statu-quo-ului la sudul Dunarii in favoarea Bulgariei,ale cArei revendicAri teritoriale vizau importante zone strategice. Romania a cdutat sAdezvolte in continuare raporturi egale cu toate statele din Balcani, pästrandu-§irezerva fatA de diversele proiecte de alianta §i neimplicandu-se in disputele locale.Ap de pildd a declinat, in cloud randuri, iulie 1909 §i primävara 1910, ofertaSublimei Porti de a incheia o alianta defensive, a respins propunerea Bulgariei, dinvara anului 1912, de a semna o in telegere §i nu a dat curs, in toamna anului 1912,

55 Acordul era completat de o conventie milliard prin care Grecia se angaja sd pund la dispozitie o fortamilliard ce mundra 90.000 combatanti, concentrata in regiunea Muntelui Pangaion, Salonic, Gumnita,iar Serbia una de 150.000 de combatanti, concentrata la est de Vardar, in zona Guevgueli, Veles,Kumanovo, Pirot, in stransa legaturd cu cea greacti. Vezi E. Driault, M. Lheritier, op. cit., p. 118.56 Emil Diaconescu, Romdnia qi marile puteri dupes Congresul de la Berlin pane: in 1914, Iasi, 1937;N. Iorga, Istoria rdzboiului balcanic, Bucure§ti, 1915; Anastasie lordache, op. cit; idem, Viafa politicadin Romdnia 1910-1914, Bucumti, 1972; Nicolae Ciachir, Rumdnskaia diplomalia na Balkanal: vperiod 1913-1914, in vol. Velike sile i Srbija period prvi svetski rat, Beograd, 1976; SerbanRddulescu-Zoner, Romania i Tripla Alia* la Inceputul secolului al XX-lea 1900-1914, Bucureti,1977; Gheorghe Zbuchea, op. cit." In ciuda evidentelor, presa bulgara, in unanimitate, a dat ca sigurd semnarea unei conventii militareromano-otomane. S-a remarcat prin vehementä cotidianul independent Dnevnik", care in numdrul din7 septembrie 1910 ameninta ca asemenea acorduri vor costa scump atat Romania cat §i Turcia", iar incel din 13 septembrie ataca in mod trivial" pe regele Carol I §i Romania. Pentru detalii, G.A. Dabija,op. cit., p. 92-97.

§i

si

www.dacoromanica.ro

232 Daniela Busa 22

solicitarii exprese a unor oficiali ai Constantinopolului de a lua masuri de intimidarea Bulgariei58 .

Pronuntandu-se initial pentru neutralitate, conditionata de mentinerea statu-quo-ului stabilit la Berlin, Romania si-a modificat pozitia in cursul anului 1912.Tratatul sarbo-bulgar, cu prevederi secrete ce o vizau direct, materializarea alianteibalcanice si victoriile armatelor ei pe campul de lupta, implicau redeschiderea, intermeni noi, a problemei orientale. Pastrarea posesiunilor otomane din Europa, inlimitele trasate la 1878, nu mai era de actualitate. Pentru Romania, schimbarile cese prefigurau in zona balcanica erau importante atat in raporturile cu vecina saBulgaria, cat si in cele cu marile puteri59.

Fideli conceptiei privind eficienta mentinerii balantei de forta" ca mijlocde prevenire a potentialelor conflicte, artizanii politicii externe romanesticonditionau modificarea statu-quo-ului in Balcani de rectificarea frontierei sudice aDobrogei, al cArui parcurs constituise Inca din 1878 o problema delicatd in relatiileRomAniei cu Bulgaria°. Ei erau indreptAtiti i de pretentiile Sof ei asupra intregiiDobroge, formulate tot mai des dupA 1900, dar mai ales de prevederile referitoare laacest teritoriu din intelegerile ruso-bulgare din 1902 §i 1909.

Victoriile repurtate pe cfimpul de luptA de aliatii balcanici au alungat oriceindoiala asupra mentinerii statu-quo-ului §i au adus in centrul activitatii diplomatieiromanesti problema frontierei sudice a Dobrogei. Puterile europene, consultate siavertizate in mai multe randuri, au dat de inteles ca sprijina revendicarile Romanieisi au incurajat dialogul.

La 25 noiembrie 1912 Stoian Danev, presedintele Sobraniei, sosea laBucuresti, inaugurand seria tratativelor purtate, cu intermitenta, de-a lungul maimultor luni in capitalele celor doua tari si la Londra. Inca de la primele discutii,solutiile partii bulgare s-au dovedit total diferite de ceea ce reclama Romania. Cuacordul Petersburgului, care insistase, ca si Viena de altfel, pentru initiereaconvorbirilor61, se avansau promisiuni in loc de propuneri concrete, se ofereau

58 La 13 septembrie 1912 ministrul turc la Bucuresti cerea guvernului roman sai declare in presa ca nu varamane insensibil si indiferent" la o actiune ce ar tulbura pacea si statu-quo-ul in Balcani, iar la inceputullunii octombrie senatorul macedo-roman Nicolae Batzaria solicita, la sugestia Constantinopolului, odemonstratie de forta din partea Romaniei prin decreterea mobilizarii. Anastasie Iordache, Criza politicadin Romania, p. 173 si 175-176; General G.A. Dabija, op. cit., p. 174-176 si 189.59 Mai pe larg despre diplomatia romana si conflictul din Balcani in 1912, Anastasie lordache, op. cit.,p. 166-182; Gheorghe Zbuchea, op. cit., p. 65-83.60 Trasata dupa indelungi discutii, vizite la fata locului si reuniuni succesive ale comisiei europene dedelimitare, ce s-au intins pe parcursul a peste doi ani (1878-1880), frontiers conventionala ce desparteRomania de Bulgaria a capatat o configuratie ce nu Ones cont de drepturile partilor si nici de realitatilede pe teren si nu oferea garantii de securitate. Daniela Busa, Stabilirea granifei sudice a Romoinieidupa Congresul de la Berlin, in boc cit., p. 731-741; G. Bibesco, Histoire d'une frontiere. La Roumanieur le rive droite du Danube, Paris, 1883.

Rusia urmarea sa castige timp si sa nu complice situatia prin angrenarea in conflict a Romanieipotriva Bulgariei, iar Austro-Ungaria sa-si apropie regatul sud-dunarean, lara a altera in vreun felnta cu Romania si, daca s-ar putea, sa netezeasca asperitatile ivite intre cele doua state vecine si salerrnine sa actioneze impreuna in folosul ei.

www.dacoromanica.ro


garantii in locul compensatiilor. Astfel Romaniei ii era garantatA inviolabilitateafrontierei sudice a Dobrogei, in forma existentA la acea datA, dar nu i se acceptanici compensatie" i nici linie strategicd"62. Rdspunsul avea sa starneascAindignarea guvernului de la Bucure§ti. Dobrogea, vechi parnant romanesc, a intratin componenta statului roman fArA nici un merit din partea Bulgariei §i ca atare nuavea nici un drept sd ofere garantii. Era clar cA emisarul bulgar sosise la Bucurqtinumai pentru a lua pulsul mediului politic, prerogativele sale find limitate, dacdnu inexistente. Singurul punct c4tigat a fost acordul privind continuareadiscutiilor la Londra.

In capitala britanicA, N. Mi4u, noul ministru al Romaniei, primiseinstructiuni sd solicite negociatorilor bulgari o modificare de frontierd pe liniaTurtucaiaBalcic, orawl Silistra intrand in componenta statului roman63.Certitudinea in victoria asupra Portii §i prespectiva de a-i fi validate noile achizitiiteritoriale au atarnat greu in refuzul partii bulgare.

Reluarea ostilitAtilor in Balcani la mijlocul lunii ianuarie 1913 a scos dinapatie tratativele romano-bulgare. La 16/29 ianuarie a fost semnat la Londra unprotocol care, fArA a aduce nimic nou, consemna pozitia diferitd a pärtilor inproblema rectificArii frontierei: Romania cerea linia TurtucaiaBalcic, Bulgariarespingea solicitarea cu argumentul cd in circumstantele actuale, se crede, cA araltera cordialitatea existentä in raporturile dintre ele" i oferea prietenia ei i ocorectie la mijlocul traseului dobrogean in cloud mici puncte plus un triunghi cubaza pe coasta MArii Negre (cca 5-6 km), care sA permitd Romaniei folosireaeficientd a portului Mangalia"64. Sofia nu a tinut cont de sfaturile Petersburgului dea admite un traseu pand la Cavarna sau Capul Caliacra, care in opinia diplomatieiruse ar fi multumit partea romand65. In paralel, Rusia facea presiuni asupraRomaniei sa accepte propunerile bulgare, considerate suficiente §i informa FrantaMarea Britanie de existenta conventiilor ruso-bulgare din 1902 §i 1909 care, incazul unui conflict bulgaro-roman, ar fi devenit operabile. Ea cerea aliatelor sAintervind convingAtor pe langA Romania sa-§i pAstreze neutralitatea66.

DupA ewarea tratativelor, partile au fost nevoite sA accepte mediereaputerilor europene. Guvernele de la Bucure§ti §i Sofia au continuat sa prezintememorii, sa aducA argumente, sa desfaware o intensd activitate diplomatica.

62 Nici unui bulgar serios nu-i trece prin cap sa ocupe Dobrogea", argumenta Danev refuzul de adiscuta o eventuala rectificare a frontierei din motive de siguranta. Ministerul Afacerilor Straine.Documente diplomatice. Evenimentele din Peninsula Balcanica. Actiunea Romciniei 20 septembrie1912 1 august 1913, Bucuresti, 1913, doc.63 N. Misu a prezentat patru trasee: primul includea 48.497 case, al doilea 26.415 case, al treilea16.536 case si ultimul 13.857 case. Pentru detalii privind discutiile de la Londra dintre Danev si M isu

reactia puterilor europene vezi ibidem, doc. 18, 31, 55, p. 13-15, 22, 40.64 Textul protocolului In ibidem, doc. 61 bis, p. 44-45.65 Ibidem, p. 46-47; doc. 72, p. 51; British Documents, vol.X, part H, doc. 620, 625, 631, 658; D.D.F.,3-eme serie, t. V, doc. 387, 394, 400, 410, 427." Ministerul Afacerilor Strezine. Documente diplomatice, doc. 64, p. ; D.D.F., doc. 294; BritishDocuments, doc. 1005, anexa I.

§i

si

www.dacoromanica.ro

234 Daniela 13tid 24

Concomitent, intre puteri au avut loc discutii, s-au produs clarificdri, s-au facutconcesii, chiar targuieli, in functie de interese, legate fie de pozitia fatA de Romaniasau Bulgaria, fie de soarta ora§ului Silistra, ale cdrei semnificatie §i pondere au fostvoit exarrate atat pentru momentul respectiv, cat mai ales in perspectivd.

In cursul lucrArilor Conferintei de la Petersburg (18/31 martie 26 aprilie/9mai 1913) ambasadorii puterilor europene au sustinut punctul de vedere al

InRomaniei. vreme ce reprezentantii Antantei au urmat sfaturile noului ministru alFrantei la Petersburg, Delcasse, de a-i menaja pe romani §i nu pe bulgari", cei aiPuterilor Centrale nu au actionat unitar. Consecventd politicii sale de indepArtare aBulgariei de aliatii balcanici, mai cu seamd de Serbia, de atragere a ei de parteaTrip lei Aliante §i de a amenda §i manifestdrile numeroase ale romanilor din patriamama. de sustinere a fratilor bor. de peste Carpati, Austro-Ungaria a cerut includereaportului Salonic in granitele Bulgariei, drept recompensd pentru rectificareafrontierei cu Romania. Viena a beneficiat §i de sprijinul Italiei, ce nu dorea o Grecieputernicd. In schimb, propunerea a fost intampinatd cu ostilitate de Germania, caresocotea cd Salonicul trebuie dat Greciei, a 01.6 aliantd, in opinia imparatuluiWilhelm al II-lea, era mai pretioasd decal cea cu Bulgaria°.

Operatiunile militare din cea de-a doua fazd a primului rdzboi balcanic §idisensiunile dintre aliati privind Tracia i Macedonia au grAbit finalizareatratativelor de la Petersburg. Protocolul medierii, semnat la 26 aprilie/9 mai 1913pAstra vechiul traseu al granitei cu exceptia zonei cu raza de 3 km din jurul Silistrei,ce revenea Romaniei. Acest teritoriu urma a fi delimitat in decurs de 3 luni, iarcetatenii bulgari ce nu doreau sd rAmand aici, puteau sd-1 pdrAseascd in 6 luni.

Protocolul de la Petersburg a fost solutia oferia pdrtilor de puterileeuropene. Printr-o atentd decizie diplomaticd s-a urmArit ca, eel putin partial, sd seofere satisfactie Romaniei Mt a indispune insd nici guvernul de la Sofia. Pentruputerile Antantei menajamentele 4i, aveau justificarea, clar exprimath de ministrulde externe al Frantei, St. Pichon: In Romania se profila din ce in ce mai mult omi Fare spre Trip la Aliantd, mi§care pe care noi avem tot interesul sd nu odescurajdnf568.

Urmdrind sd nu supere nici una din partile ce apelaserd la mediere, insperanta de a mentine sau ca.5tiga simpatii la Bucurqti §i Sofia, puterile europene auobtinut un efect contrar, deciziile lor nemultumind in egald mdsurd Romania i

Bulgaria. Atfit Antanta cat §i Trip la Alianta au cdutat sd incetAteneasca convingerea CAdacd cele cloud' nu au primit fiecare ce sperase, aceasta s-a datorat taberei adverse.

Pentru puterile europene diferendul de frontierd dintre Romania §i Bulgariaera rezolvat odatA cu cedarea Silistrei i a imprejurimilor. Pentru cele cloud pArtilucrurile nu stAteau ap. In conditiile in care guvernul de la Sofia era tot maipreocupat de iminenta unui conflict cu fcItii aliati pentru a retrasa frontiere in3alcani, era greu, dacd nu imposibil, ca Protocolul de la Petersburg sd fie transpus

7.P., vol.XXXIV, doc. 12 926 i 12 964.D.D.F., 3-eme serie, vol. VI, doc. 55.

www.dacoromanica.ro


in practicd. Cabinetul bulgar conditiona aplicarea lui de declaratia de neutralitate aRomaniei intr-un eventual conflict in zond. Or, tocmai acest lucru nu era cu putinta.Titu Maiorescu 11 avertizase incd din 16/29 octombrie 1912 pe ministrul bulgar laBucuresti cd dacd se vor produce schimbdri teritcriale in Balcani, Romania va aveasä-§i spunA cuvantul"69. La 23 rnai/6 iunie guvernul roman notifica §i puteriloreuropene decizia de a iesi din rezerva adoptatä anterior in eventualitatea unuiconflict intre aliatii balcanici.

Dupd semnarea tratatului defensiv, Serbia §i Grecia continuat ofensivadiplomaticA pentru atragerea altor state din zond de partea lor, fiind vizata in prirnulrand Romania, cAreia i s-au facut propuneri concrete de aderare". De asemenea auintretinut raporturi foarte bune cu Antanta, in special cu Rusia, iar Grecia curtaasiduu Germania. Bunele relatii dintre Atena, Bucure§ti §i Constantinopol erau peplacul diplomatiei de la Wilhelmstrasse, constituind o combinatie idealA in calculeleBerlinului. Mai realistä, cu un potential economic superior celorlalte puteri, ce-ipermitea obtinerea unei poziii privilegiate in sud-estul Europei §i Orientul Apropiatfat% folosirea fortei, Germania nu impartà§ea manevrele dublei monarhii fatal deRomania, temandu-se ca aceasta sA nu cadà in sfera de influentd a Antantei. Inraporturile directe cu Bucure§tiul ea a jucat cartea austro-ungard", in vreme ceViena numai pe cea bulgare. Diplomatia germana incuraja incheierea unui tratatintre Bucurqti §i Atena, in vreme ce diplomatia Antantei dorea parafarea uneiintelegeri romano-sarbe. DeopotrivA pentru cele cloud grupdri politico-militare, dar§i pentru ladle balcanice, Romania cdpAtase o pondere deosebita, fiecare cautand s-oatragd de propria parte din interese diferite.

Dei aveau cuno§tinta de toate acestea, guvernantii de la Sofia nu auintreprins nimic pentru a iesi din izolare. Mirajul infAptuirii celui mai mare stat dinBalcani §i al restaurArii Imperiului bizantin cuprinsese majoritatea bulgarilor,convin§i de altfel de justetea cauzei bor. Tot atat de adevArat este Ca politica luiFerdinand de Saxa-Coburg a beneficiat de sprijinul §i incurajarea Vienei, care nuprecupetea nici un efort pentru a actiona in directia limitdrii extinderii granitelorSerbiei i mai cu seamd sa impiedice ie§irea ei la mare. Ca atare, iminenta unuiconflict devenea pe fiecare zi mai aproape.

La mijlocul lunii mai 1913 regele Ferdinand al Bulgariei concentra o mareparte a trupelor la frontiera cu Grecia, iar o lunA mai tarziu, in noaptea de 17-18iunie, printr-un atac surpriza, ordonat de generalul Savoy, cu acceptul suveranului §ia noului premier, S. Danev, izbucnea cel de-al doilea rdzboi balcanic. Muntenegru

Imperiul otoman s-au alaturat Serbiei i Greciei impotriva Bulgariei.In fata acestei realitati Romania nu avea de ales. Cum toate incercarile ei

pentru a stopa confruntarea armatd i a rezolva diferendul pe cale papicd printratative quaserd, dupA consultdri cu diferiti oameni politici, regele Carol I a

Ministerul Afacerilor &Mine. Documente diplomatice, doc. 7." British Documents, vol. IX, part II, doc. 989; D.D.F., doc. 577.71 Ion Mamina, Ion Bulei, Guverne guvernanfi 1866-1916, Bucure§ti, 1994, p. 144.

si-au

si

nt

www.dacoromanica.ro

236 Daniela Busd 26

semnat decretul de mobilizare generala la 20 iunie/3 iulie, iar la 26 iunie/9 iulie s-ahoar& intrarea in cel de-al doilea razboi balcanic impotriva Bulgariei. A doua ziministrul plenipotentiar la Sofia, D.I. Ghica a inmanat guvernului bulgar nota cudeclaratia de rdzboi, motivand cd dat find recenta actiune a Bulgariei, Romaniaiesea din rezerva ce i se impusese paid acum in interesul pAcii"72.

Interventia Romaniei fusese ganditä, potrivit precizarilor oferite de primulministru roman reprezentantilor Frantei, Germaniei, Austro-Ungariei i Rusiei,sositi in graba la sediul guvernului pentru lämuriri, cu scopul de a asigura de astadata Dobrogei noastre o frontiera, adica TurtucaiaDobriciBalcic, cu numArul dekm necesari la apus i miazdzi, deoarece, pentru bulgari, care au atacat pe aliati,conventiile internationale nu par a avea destuld insemndtate", de a participa latratatul ce va regula teritoriile cucerite de la turci"73, de a face cu putinta pe viitorrelatiunile pasnice intre cel doua state", dar si ca o datorie de a participa la reglareadefinitiva a unei chestiuni care prea mult timp a amenintat i pe urma a tulburatpacea generala"74.

De la inceput actiunea militard a Romaniei s-a bucurat de asentimentulputerilor europene. InsAsi Rusia privea interventia Romaniei ca pe una menita arestabili pacea in Balcani. De aceeasi pArere erau i Marea Britanie, FrantaGermania. Numai Austro-Ungaria nu renuntase la politica duplicitard, incercand sdobtind din partea guvernului de la Bucuresti sprijin pentru Bulgaria.

Infrangerea bulgarilor de care sarbi la Bregalnita, de care geci la Salonic,recucerirea Adrianopolului de turci, campania armatei romane la sudul Dundrii indirectia Sofia si ocuparea liniei TurtucaiaBalcic au impus capitularea Bulgariei la19/31 iulie 1913. Initial, ea incercase, prin intermediul diplomatiei italiene, sãsemneze un tratat separat cu Romania75, respins insa de guvernul de la Bucuresti, inopinia cdruia pacea trebuia senmatd cu toti beligerantii. Romania nu vrea sã separecauza sa de cea a grecilor si sarbilor. Ea doreste pacea, sfatuieste la moderatieBelgradul i Atena, dar, in acelasi timp, ea intelege sd ramanA sub arme 'Ana atunciand, de comun acord, se incep convorbirile procedand la demobilizare", scriaministrul Frantei la Bucuresti, J.C. Blonde! la 5/17 iulie 191376.

72 Textul notei in Arhivele Nationale, fond Casa regalti, dos. 37/1913, f. 1.73 Ministerul Afacerilor Sträine. Documente chplomatice, doc. 196.74 in acest sens, circulara Ministerului Afacerilor StrAine cAtre agentiile diplomatice ale Romaniei instrainatate datatA 3/16 hilie 1913, in loc. cit., doc. 206.75 Legatia Italiei la Bucuresti transmitea la 5/18 iulie 1913 propunerea ministrului de externe bulgar,Ghenadiev, ca in schimbul neutralitAtii binevoitoare si a sprijinului in reglarea pasnica aneintelegerilor cu Serbia si Grecia", Bulgaria se oferA sA cedeze Romaniei o parte din teritoriul bulgarsituat la nord-est de linia ce pleaca de la Tutrakan i sfarseste la Balcic". Guvernul de la Sofia aincercat sa incheie pace separata si prin intermediul diplomatiei austro-ungare; Ministerul AfacerilorSträine. Documente diplomatice, doc. 213, 215, 222, 224; D.D.F., 3-erne serie, t. VII, doc. 388 si 459;N. Iorga, Comment la Roumanie s'est detache de la Triplice. D'apres les documents austro-hongrois etles souvenirs personnels, in Revue historique de sud-est europeen", IX, 1932, p. 280.76 D.D.F., doc. 429.

pi

www.dacoromanica.ro

27 Modificiiri politico-teritoriale in sud-estul Europei 237

Lucrarile Conferintei de pace s-au deschis la Bucuresti la 16/29 iulie 1913sub patronajul lui Titu Maiorescu. Alegerea capitalei Romaniei nu a fost delocintamplatoare si a intrunit consensul beligerantilor, inclusiv al Bulgariei, care speraca aici, mai mult ca in alta parte, Austro-Ungaria va lucra in favoarea ei. Totodatadecizia a constituit o recunoastere a locului si rolului jucat de tara noastra inconflictul din regiune si in acelasi timp o manifestare a vointei statelor invingatoarede a-si reglementa problemele dintre ele evitand, pe cat posibil, amestecul puteriloreuropene. La Conferinta au participat toate tarile balcanice cu exceptia Imperiuluiotoman, a carui ofertA a fost declinata politicos de Titu Maiorescu cu argumentul caschimbarile teritoriale se vor face numai intre statele crestine". Acceptareaparticiparii Portii ar fi insemnat recunoasterea implicit a dreptului ei de a reclamateritorii pierdute, a cat-or soarta fusese hotarata, cu acordul Constantinopolului sigirul puterilor europene, la Conferinta de pace de la Londra si ar fi permis acestoradin urtna sa se implice direct in mersul lucrarilor si mai cu seamd in deciziileprivind configuratia granitelor in Balcani.

In vederea unei solutionari durabile a problemei balcanice, participantii audecis ca Bulgaria sa poarte discutii particulare cu fiecare invingator in parte. Larandu-i, Sofia agrea aceasta solutie, sperand, daca nu intr-o pace separata cuRomania, cel putin cu celelalte tari balcanice. Titu Maiorescu a tinut 'rasa saprecizeze, in numele guvernului roman, in sedinta din 24 iulie/4 august, ca nu poatefi vorba de o pace separata, reglementarea raporturilor romano-bulgare urmand a ficuprinsa in prevederile tratatului.

Cele mai mari dificultati au fost generate de traseul frontierelor Bulgariei.Initial Serbia si Grecia au venit cu solicilari teritoriale maximale, socotindu-seindreptatite si de cursul ultimului conflict balcanic. Aducand ca argument conventiamilitara secreta dintre ele, Serbia reclama ca linie de frontiera raul Struma si insistasa-i fie atribuite orasele Stip si Kotciana. Grecia cerea intreaga coastä a Milli Egee'Ana la Makri, cu un amplu litoral si portul Kavala, ceea ce echivala cu limitareacelui bulgar la cca. 40 km si indemnizatii de razboi". Cat priveste Bulgaria, nunumai ca nu s-ar fi despartit de o buna parte din litoralul egeean, dar solicita insulaThasos si o parte din Tracia risariteana, cu Adrianopol, atribuit de Tratatul de laLondra, dar recucerit de turci in ultimul razboi balcanic. Cum fostii aliati iidevenisera intre timp inamici, iar la Bucuresti ei actionau unit, nefiind interesati insatisfacarea revendicarilor bulgare, acesteia i s-a cerut sa-si reglementeze problemaprin negocieri directe cu Poarta.

Chestiune de orgoliu, apartenenta portului Kavala a dat nastere la vii siaprige dispute, cu argumente si sustinatori puternici de o parte si de alta. InstalareaBulgariei la Marea Egee, de-a lungul unei portiuni de litoral intre gurile Strumei siMaritei, cu insula Thasos in fata Kavalei, constituia, in opinia lui Venizelos,abandonarea unui teritoriu ce se cuvenea Greciei, locuit in majoritate de greci.Diplomatii marilor puteri acreditati in capitala Romaniei urmareau cu maxima

77 E.C. Halmreich, op.cit., p. 389.

www.dacoromanica.ro

238 Dan iela Busä 28

atentie evolutia discutiilor. Pe tot parcursul acestei controverse bulgarii au fostincapAtanati, iar dl. Venizelos total intransigent", nota ministrul britanic laBucuresti78. Diplomatia britanicd nu a respins ideea unui port bulgar la Marea Egee,dar a evitat &A se pronunte pentru unul anume, el putand fi oricare dintre celevehiculate: Kavala sau Dedeagaci.

In schimb, Germania si Franta considerau cA Grecia era singura indreptatitäsä reclame Kavala, dupA cum Rusia i Austro-Ungaria recunosteau acest dreptnumai Bulgariei. Poti face ceva cu Kavala? A§ dori sä fli plin de intelegere fatA deaceastä problemd", scria kaiserul Wilhelm al H-lea regelui Carol I. Imparatulgerman intervenise la rugamintea surorii sale, regina Sofia a Greciei79. Sazonov erade altä pärere: Grecia are porturi de nu se stie si nu are ce face cu ele. Va lua siSalonicul. Or, la est de Salonic nu existA deck Kavala ce poate deveni port bun.Dedeagaci nu va fi nimic. Pe cand Enos, pozitia la frontiera extrema, il face greu deutilizat. Este echitabil ca Bulgaria sA ttibA port la Marea Egee"80.

Dupd zile de consultari si tratative, Grecia a avut castig de cauza. Nu estemai putin adevArat ca. Bulgaria si-a dat acceptul si aceasta cu credinta, insuflatd deViena, cA sacrificiul era pentru scurtA duratd, o viitoare revizuire a tratatului flindiminentä. Protocolul nr. 9, semnat la incheierea sedintei din 25 iulie/7 august 19138'prevedea Ca portul Kavala intra in componenta statului elen, Bulgaria fi ind nevoitäsa se multumeascd cu Dedeagaci. Acordul greco-bulgar si cel sarbo-bulgardelimitau frontierele in zona macedoneanA. Astfel, granita greco-bulgara incepea depe creasta muntelui Belagica, de la frontiera sarbA, cobora muntele pe la nord panAla confluenta Strumei cu Bistrièa, apoi se indrepta spre est pand la creasta AliButus, de aici urma linia ce desparte apele, apoi spre nord si nord-est pand traversaMesta, indreptandu-se de aici spre sud pand atingea calea feratA la Okóilar si apoide-a lungul Mestei pand la varsarea ei in Marea Egee. In componenta Greciei intrasi insula Creta.

Tot protocolul nr. 9 statua si granita sarbo-bulgarA ce avea ca punct deplecare Patarni6a, urma vechea frontieth turco-bulgard, apoi linia ce desparte raurileVardar si Struma si sfarsea la muntele Belasi6a, pe granita greco-bulgard. Serbiaprimea in intregime valea Vardarului, orasele Stip si Kotciana, nu si coridorul spreEgee, cum se sugera in conventia militarA cu Grecia.

Cat priveste frontiera dintre Grecia si Serbia, ea fusese delimitatd prinacordul bilateral de la srar§itul lunii aprilie 1913.

78 British Documents, vol. IX, part II, doc. 1225, Bucharest, August 8, 1913, Barclay to Grey.78 Telegrama reginei Sofia este datatA 13425] iulie 1913 si are urmAtorul continut: Tino (n.n. regeleConstantin) just wired beggining me to telegraph you that most important would be «ein gutes Worteinzulegen» King Romania to support claims Greece on Kavala. Please excuse forwarding thisimportant message. Sophie"; E.C. Halmreich, op. cit., p.391." Documents diPlomatiques. Les affaires balkaniques 1912-1914, Paris 1922, doc. 438, r., Bucarest,ler AoCit 1913, Delcassé a Pichon.81 Vezi textul protocolului nr. 9 in Traité de la paix de Bucarest de 29 Juillet/10 Aorit 1913 precededes protocoles de la conference edité par Ministere des Affaires Etrangeres, Bucarest, 1913.

www.dacoromanica.ro


La 29 iulie/10 august 1913 la Bucure§ti se semna Tratatul de pace intreRomania, Grecia, Serbia §i Muntenegru pe de o parte §i Bulgaria pe de alta. El sepunea capat celui de al doilea razboi balcanic. In baza hotararilor adoptate semodifica granita sudica a Romaniei pe linia TurtucaiaEkrene, Macedonia eradivizata intre Serbia, careia Ii revenea ora§ele Uskiib §i Monastir, Grecia, care luapartea de sud-est cu ora§ele Salonic, Serres, Kavala §i Bulgaria, careia ii ramaseseregiunea cuprinsa intre cursul superior al raurilor Struma §i Mesta. Serbia §iMuntenegru i§i vor imparti sangeacul Novibazar82.

Profitand de prezenta delegatilor la Bucure§ti, guvernul roman a semnat, atatcu Bulgaria, cat §i cu Grecia §i Serbia , invoieli privind autonomia §colilor §ibisericilor romane§ti, aflate pe teritoriul acestora83. De asemenea, la initiativa luiTache Ionescu §i a diplomatilor greci, statele invingatoare au semnat un protocolsecret prin care se angajau sà garanteze ordinea stabilita in capitala Romaniei contraunei eventuale respingeri a tratatului de pace din partea Sobraniei bulgare"".

Traseul frontierei pe uscat dintre Romania §i Bulgaria a fost definitivat decomisia de delimitare alcatuita din reprezentanti ai ambelor parti. Ace§tia au semnatla 22 noiembrie /5 decembrie 1913 Protocolul de la Giurgiu potrivit caruia granitapornea de la Dunare de langa satul Turk§mil (10 km in amonte de Turtucaia),strabatea platoul Killi-Radi §i continua pana la Marea Neagra la sud de Ekrene,incluzand judetele Caliacra §i Durostor, ceea ce insemna cä in componentaRomaniei intrau 8371 km2 §i o populatie de 300.000 de locuitori85.

Pacea de la Bucure§ti a starnit reactii diferite in randul puterilor europene infunctie de interesele §i rivalitatile in zona. Cea mai afectata a fost Austro-Ungaria, acarei politica externa a cunoscut un e§ec important in Balcani: nu a reu§it sa apropieRomania de Bulgaria, sa preintampine infrangerea ultimei §i mai ales sa impiediceSerbia sa-§i mareasca teritoriul. Iata de ce dubla monarhie s-a straduit, printr-ofebrila activitate diplomatica, sa supuna ratificarea Tratatului de la Bucure§ti uneiconferinte europene. Ea nadajduia sa obtina astfel o modificare favorabilä asituatiei. Pe acela§i lucru miza §i Bulgaria, ce spera sa obtina ca§tig de cauza dinpartea puterilor, pierzand din vedere cA acelea§i puteri au decis, cu cateve decenii inurma, amendarea tratatului de la San Stefano in defavoarea ei.

Franta, Rusia §i Marea Britanie s-au opus oricarei revizuiri, iar Italia §iGermania, fard a exclude categoric aceasta posibilitate, socoteau ca deciziileadoptate la Bucure§ti trebuiau respectate. Nu este mai putin adevarat cA unele dintrehotarari erau §i in asentimentul bor.

Pentru Wile din sud-estul Europei pacea de la Bucure§ti a avut oinsemnatate deosebita. Prin punerea semnaturii pe primul tratat in care problemele

82 Conform protocolului nr. 5, Bulgaria se obliga s demoleze fortaretele existente, sä nu rnaiconstruiascl altele in zona de 20 km de granita pe linia RuseSumenVama. Vezi textul acestuia Inloc. cit.83 Monitorul Oficiardin 5/18 august 1913.84 C. Xeni, Tache lonescu 1858-1922, Bucuresti, 1933, p. 246.85 Grigore Stamate, Frontiera de stat a Ronidniei, Bucuresti, 1997, p. 54.

www.dacoromanica.ro

240 Daniela Bug 30

balcanice erau reglementate de in§i§i cei implicati, Romania, Serbia, Grecia §iMuntenegru au reu*it sä impuna marilor puteri propriul mod de rezolvare.Frontierele trasate atunci au supraviettlit, cu unele corecturi, celor doud razboaiemondiale. Meritul revine diplomatiei de la Atena, Be lgrad §i Bucurqti care a intuitdivergentele din sdnul Trip lei Aliante §i Antantei §i a §tiut sä profite de ele. Rolul dearbitru in criza balcanieä, dar mai ales atitudinea fatA de partite implicate aucontribuit la sporirea prestigiului Romfiniei. In ansamblu, pacea de la Bucure§ti aconstituit un moment al afirmarii statelor mici in diplomatia europeand.

Tratatul de la Bucure§ti nu a putut sä solutioneze toate problemele crizeiorientale. Existau aspecte care nu intrau in competenta acestui for: pacea tArilorbalcanice cu Imperiul otoman, frontierele Albaniei §i soarta insulelor Marii Egee,cucerite de greci in timpul conflictelor din regiune. Interdependentele dintre toateacestea §i jocul de interese al marilor puteri au complicat situatia §i au facut camulte diferende i nentelegeri, rAmase In discutie ruin neInchelerea unor acteinternationale, sä stea sub semnul degenerdrii in conflicte armate. La acestea s-auadAugat §i tensiunile dintre Constantinopol sustinut de Berlin i Sofia, legate defrontiera stabilità prin Tratatul de la Londra, in fapt de disputa asupraAdrianopolului. DupA. incercarea nereu§itA a Bulgariei din timpul tratativelor depace de la Bucure§ti de a obtine recunoa§terea anexiunilor teritoriale din primulräzboi balcanic §i Sub lima PoartA a cerut ambasadorilor puterilor europene, reunitila Londra in iulie 1913 intr-o noted sesiune menitA a stabili configuratia granitelorAlbaniei §i apartenenta insulelor Marii Egee, sa. amendeze tratatul din primdvard, inceea ce o privea, cu realitatile din ultimul conflict zonal cfind Adrianopolul fuseserecucerit de trupele turce. $i in acest caz partile au fost indrumate sA-§ireglementeze problemele teritoriale prin tratative directe.

In ciuda tuturor presiunilor §i amenintarilor, Poarta nu s-a läsat intimidatd.Ca i Grecia, in cazul portului Kavala, §i ea facuse din apartenenta orguluiAdrianopol o chestiune de onoare. Intransigenta mergea pand la amenintari cuocuparea unei pArti din teritoriul bulgar".

Tratatul de pace dintre Bulgaria §i Imperiul otoman, semnat la 17/29septembrie 1913 la Constantinopol consfmtea renuntarea de cdtre prima la TraciaAdrianopol §i fixa granita comund de la varsarea Maritei pana la vArsarea Rezvoyei,la nord de Immada la Marea Neagra, lAsand Portii localitAtile Demoloho §i KirkKilisseu. Pe langd problemele teritoriale, tratatul cuprindea prevederi referitoare lareluarea relatiilor diplomatice §i comerciale, schimbul de prizonieri, amnistiereaunor pedepse, drepturile locuitorilor din noile teritorii bulgare. El a servit dreptmodel pentru celelalte acte semnate de hnperiul otoman cu tArile balcanice.

Al doilea razboi balcanic §i Tratatul de la Bucure§ti au insemnat pentruBulgaria o loviturA serioasä data pretentiilor de hegemonie in zond. Visul regelui

86 La 21 august Imperiul otoman informa puterile despre intentia de a ocupa, in teritoriul bulgar,cateve puncte strategice" situate la nord de linia EnosMidia; British Documents, vol. IX, part II, doc.1250; G.P., vol. XXXVI, I, doc. 13 790 si 13 792.87 G. P., doc. 13 825.

4i

www.dacoromanica.ro

31 Modifithri politico-teritoriale in sud-estul Europei 241

Ferdinand de reconstituire a Imperiului bizantin prin ocuparea oraselor Adrianopol,Salonic i Constantinopol s-a spuIberat. Pentru 9963 mile pAtrate (cca 22.000 km2),ce includeau 18 mile (cca 23 kin) la Marea Egee cu portul Dedeagaci, o micasuprafata de-a lungul Muntilor Rodopi si un triunghi la Marea Neagrd, au fostsacrificati 140.000 oameni (morti i raniti) i s-au inregistrat pagube materiale invaloare de 2 milioane leva (1 leva = 1 franc)88. Dupä incheierea ostilitatilorsemnarea pAcii, nemultumirile impotriva guvernului si a regelui au rabufnit. Ele nuau fost insotite de schimbaxi majore in viata politica a regatului sud-dunArean, desiunii le asteptau. Acestia scapau insa din vedere cd in cele douà razboaie balcan icecea mai mare parte a bulgarilor au actionat alAturi de rege i guvern, i-au sprijinitdin dorinta de a realiza Bulgaria cel putin in granitele de la San Stefano.

Inexistenta unor dispute teritoriale a, determinat Serbia si Imperiul otoniansa nu se grabeascä sä incheie un tratat de pace. Abia in februarie 1914, lainsistentele Frantei i Rusiei, Belgradul a reluat in ritm sustinut negocierile cuPoarta89. Ele au fost finalizate la 2/14 martie 1914 la Constantinopol. in urmaraboaielor balcanice teritoriul Serbiei crestea cu cca. 39.000 km2.

Muntenegru a refuzat sä incheie un tratat de pace cu Imperiul otoman. Atkavreme cat prevederile preliminariilor de la Londra i Tratatul de la Bucuresti nufaceau referiri la granita cu Serbia, guvernul de la Cetinje era obligat sareglementeze acest lucru in scris cu Belgradul, cu atat mai mult cu cat dupA aldoilea conflict balcanic pretentiile sale vizau sangeacul Novibazar in intregirne,orasele Djakova, Prizren i granita sudicd pfina. la Drin, revendicate si de Serbia.Negocierile s-au finalizat la 25 octombrie/7 noiembrie 1913 prin semnarea laBelgrad a unei intelegeri intre pArti potrivit cdreia in hotarele Muntenegrului erauincluse Djakova, Plevlje si jurnAtate din câmpia Melokia si din sangeaculNovibazar. Teritoriul acestuia sporea cu cca. 6.000 km2.

Dupd razboaiele balcanice i suprafata Greciei a crescut de la 64.786 km2 la108.600 km2, iar populatia de la 2.666.000 locuitori la 4.363.000 locitori". inambele cazuri saltul, aproape dublu, a fost posibil datoritA intrArii in componentastatului elen a partii de sud-est a Macedoniei cu orasele: Salonic, Serres, Medoia,Naoussa, Edessa, Kavala si a unei pArti din Epir cu Iannina. Poarta recunostea nouafrontiera comuna din Tracia si Macedonia prin tratatul de pace din 2/14 noiembrie1913 de la Atena91. Ramfinea de solutionat problema insulelor MArii Egee, tratatulnefacind nici o mentiune in acest sens. Ele erau revendicate de Grecia, ce leconsidera parte integrantA a teritoriului sAu. Poarta refuza sä accepte cedareaacestora cu motivatia cA pierderea lor ar pune in pericol securitatea Dardanelelor sia Anatoliei.

88 S. Constant, op. cit., p. 281.89 Vezi demersurile mini§trilor Frantei §i Rusiei, acreditati la Belgrad in D.D.F.,doc. 227, 328, 368." A. Vacalopoulos, Histoire de la Grece rnoderne, Roanne, 1975, p. 218.91 Textul in Martens, Nouveau recueil général des trait& et d'autres actesdroit international, 3-eme serie, vol. VIII, p. 93-101.

3-eme serie, vol. IX,

relatifs aux rapports de

si

www.dacoromanica.ro

242 Daniela Bu*a 32

in timpul negocierilor de pace de la Bucure§ti aparuse sugestia ca Grecia sarenunte la insule in schimbul Epirului de nord. Propunerea fusese formulata de Italiacare, indiferent de optiunea Greciei, avea numai de ca§tigat. Daca Atena accepta,Italia ar fi ramas cu Dodecanezul, pe care in ciuda asigurarilor ca-1 va inapoia Portiinu (1'6:lea semne ca s-ar tine de cuvant, dad. Atena refuza, ar fi obtinut o renuntareoficiala din partea statului elen la nordul Epirului, pe care dorea, ca i dubla monarhiede altfel, sa-I inglobeze in granitele Albaniei. Privitor la aceasta, ambele aveau planurimari. Proiectele Romei i Vienei nu au beneficiat insa de sprijinul Berlinului carespera, pe langa o rezolvare pe cale amiabila a diferendului i intr-o apropiere a Ateneide Constantinopol. Planurile Germaniei nu erau insa pe placul Portii, ce privea cu maimult interes o alianta cu Bulgaria decal una cu Grecia'2.

Conferinta ambasadorilor puterilor europene de la Londra a decis ca insuleleMarii Egee sa intre in componenta Greciei, exceptie Mcand Imbros, Tenedos §iCastellorizo ce erau redate Imperiului otoman. Poarta a refuzat sa recunoascasuveranitatea Greciei asupra acestor teritorii. De altfel, dupa semnarea tratatului depace marele vizir a amenintat nu o data cu folosirea fortei daca puterile nu revinasupra hotararii. Incurajat de Italia, care spera sà faca uitata chestiunea Dodecanezului

totodata sa obtina concesii de natura economica in regiunea Adalia din Asia Mica',dar i de pasivitatea puterilor, Constantinopolul facuse din apartanenta asuprainsulelor Chios §i Mytilene o problema vitalä. La randu-i, Grecia a bombardatcapitalele europene cu memorii privind legitimitatea drepturilor ei asupra insulelor.

Raporturile dintre cele state s-au deteriorat continuu, atingand un punctcritic in apriliemai 1914, datorita acuzatiilor reciproce de rele tratamente aplicatenationalitatilor din insula Chios. Confruntarea parea iminenta. Turcii reclamauvehement suveranitatea asupra tuturor insulelor §i respingeau solutia jumatatii demasura, cea a suzeranitatii asupra insulelor Chios §i Mytilene94. Numai refuzulcelorlalte tari balcanice de a se angrena intr-un nou razboi i sfaturile de prudentadin partea puterilor europene au determinat partile sa revina la sentimente maibune95. In vara anului 1914 ele au cazut de acord asupra reluarii tratativelor. Era

92 0 posibill alianta turco-bulgara a fost luata in calcul de puterile europene, mai cu seama de Austro-Ungaria. Potrivit informatiilor ministrului austriac la Sofia, contele Tarnowski, ministrul bulgar deexterne i-ar fi spus, cu cateve zile inainte de sernnarea tratatului de pace cu Imperiul otoman, ca. inscurt timp intre cei doi parteneri va fi finalizata o alianta defensiva; Osterreich-Ungarns Aussenpolitikvon der Bosnischen Krise 1908 bis zum Kriegsausbruch 1914. Diplomatische AktenstackeOsterreichisch-Ungarischen Ministeriums des Aussen, vol. VII, Viena, 1930, doc. 8733.93 E.C. Halmreich, op.cit., p. 432.94 Cu prilejul vizitei in Corfu in aprilie 1914 Kaiserul Wilhelm al II-lea I-a sfatuit pe Venizelos sa deadovada de moderatie in privinta insulelor si a granitei sudice a Albaniei. Drept urmare premierul elen aconsimtit sa accepte cu destula greutate suzeranitatea otomana asupra celor dotta insule in schimbulunui acord prin care Grecia i Poarta sa-si garanteze reciproc posesiunile in Europa; G.P., vol.XXXVI,partea II, doc. 14 616, 14 617, 14 621.95 Ibidem. Premierul sarb Patie a refuzat in mai 1914 sa accepte ca diferendul greco-turc era de ogravitate asa de mare incdt justifica o interventie armata a Serbiei de partea Greciei, conform tratatuluide alianta dintre ele.

www.dacoromanica.ro

33 Modyiceiri politico-teritoriale in sud-estul Europei 143

prea tarziu. Atentatul de la Sarajevo si izbucnirea primului razboi mondial auamanat reglementarea definitiva a problemei insulelor pentru cativa ani.

La 29 iulie 1913 Conferinta ambasadorilor de la Londra decidea, referitor lateritoriile locuite de albanezi, ca acestea sA alcatuiasa un principat suveran,ereditar i neutru sub garantia puterilor europene". 0 comisie internationala formatadin sapte membri - sase reprezentanti ai puterilor i un albanez era insarcinatA cupreluarea puterii, pana la alegerea unui principe, cu elaborarea unui regulamentorganic", dupd modelul celor din Romania si Bulgaria, cu organizarea jandarmeriei

restabilirea ordinei96.Misiunea comisiei internationale, creatA in octombrie 1913, s-a dovedit de la

inceput dificilã datorita pretentiilor de hegemonie din partea lui Ismail Kemal, ce acondus guvernul provizoriu din toamna anului 1912 pana in ianuarie 1913, arid a fostnevoit sä demisioneze, a lui Esad Pasha Toptani, care impreuna cu adeptii sai Iistabilise cartierul general la Durazzo si a unor opozanti din zona Kora, sprijiniti degreci. In aprilie 1914 comisia dadea publicitàtii actul dupA care urma sa se conduastatul. Potrivit acestuia, Albania era un principat suveran, ereditar i neutru. Puterealegislativa era incredintata unei adunari nationale: fiecare judet avea trei reprozentantialesi prin vot direct, domnitorul numea 10 delegati, iar conduatorii celor trei culte:ortodox,..catolic i musulman, ca i guvernatorul bancii nationale intrau de drept.

In persoana suveranului fusese desemnat Inca de la sfarsitul lunii noiembrie1913 Wilhelm von Wied, nepotul reginei Elisabeta a Romaniei. Acesta intnmiseacordul majoritatii puterilor europene. Lipsit de experientA, fail a fi inzestrat cupersonalitate puternica i acceptand oferta la insistentele sotiei sale, Wilhelm vonWied nu reusi sa se mentind la tronul Albaniei decat sase luni (7 martie 3

septembrie 1914). In abdicarea sa un rol deloc de neglijat I-au avut ciocnirile deinterese dintre Italia si Austro-Ungaria97.

Forma de guvernamant i crearea cadrului legislativ necesar functionariinoului stat albanez nu au dat nastere la atatea discutii i controverse ate a generatdelimitarea frontierelor lui. Acum, ca i in 1878 la Berlin, and in centrul atentiei aufost alte tari din Balcani, puterile europene si-au asumat o sarcina extrem deanevoioasa, de solicitanta i pândita la tot pasul de esecuri, datorita in build parteignordrii realitatilor. Pacea i linistea in zonA depindeau de criteriul in baza aruiase facea delimitarea: al nationalitAtilor, al granitelor naturale sau al convenientelorparticulare"98. Echitabil ar fi fost cel etnic, alegerea ultimelor insemnand a pune latemelia statului albanez un germene de conflicte viitoare cu toatA neutralitatea ce is-ar recunoaste", ardta un raport al dip1omatiei de la Bucuresti99. Daca lideriialbanezi, sustinuti de Italia si Austro-Ungaria se pronuntau rAspicat pentru granite

96 Textul adoptat la Londra, in British Documents, vol. DC, part II, doc. 1186.97 Detalii la Rudolf Dinu, Ioan Bulei, Italia, Romiinia ci chestiunea albanezd (1913!914), in Structuripolitice in secolul XX, Bucuresti, 2000, p. 124-155.98 Arhivele Nationale, fond Casa regalk dos. 32/1912, f. 1, Studiu confidential, Bucuresti, 16/29decembrie 1912, I.N. Papiniu cAtre N. Misu.99 Ibidem, f. 2.

§i

-

www.dacoromanica.ro

244 Daniela Busd 34

etnice, vecinele fankului stat: Serbia, Muntenegru i Grecia, primele sprijinite deRusia, doreau frontiere naturale. Disputa a fost de actualitate mai cu seamd dupdincheierea lucrdrilor Conferintei de la Londra. Ea a ingreunat lucrul pe teren al celordoud comisii internationale insarcinate cu delimitarea.

Conform deciziilor de la Londra, Albaniei ii revenea initial un teritoriu decca 28.000 km2, mArginit de lacul Scutari si localitatea Prokletije la nord i Butrintsi Kora la sud, populat cu 800.000 locuitori din cei peste un milion i jumatate dealbanezi recenzati in teritoriile otomanem. Tot Conferinta a stabilit ca delimitareagranitelor sa se facd pe baze etnografice i geografice", primele avand drept uniccriteriu limba materna, ceea ce a dat nastere la dispute, revendicari si refuzuri deacceptare a traseului din partea vecinilor.

Teoretic, comisia internationall desemnatd sã traseze pe teren frontiera nord-esticd a Albaniei, adicd cea cu Serbia si Muntenegru, trebuia sã inceapd lucrdrile la 1august, dar a reusit sd se intruneascd la Scutari abia la 23 septembrie, pentru ca sdinceapd activitatea peste o lund da la lacul Ohrid. Intarzierea s-a datorat prezentei interitoriile albaneze, sub diferite pretexte, a trupelor sarbe i muntenegrene. De altfel, inseptembrie 1913 ministrul englez la Belgrad era de parere CA Serbia urmarea sä creezeimpresia cd noul principat (Albania, n.n.) nu poate deveni «viabil»" i profitAnd deaceasta ca si de lipsa de activitate a comisiei de delimitare, sä obtMA o rectificare degranitd. TotodatA uneltea sd-limpund drept conducAtor pe Esad Pasha'''.

MotivAnd existenta haosului si a anarhiei, ce puneau in pericol viataaverea propriilor etnici, Serbia ocupa in octombrie noi localitdti din nordulAlbaniei, ceea ce o va aduce in pragul unei noi si acute crize In relatiile cu Austro-Ungaria. Actiunea guvernului sdrb a fost interpretatA la Viena drept Inca o incercarea Belgradului de a-si deschide calea spre Adriatica, care trebuia sanctionald imediatsi nu trecutd cu vederea. Ca urmare, diplomatia de la Ballplatz, cu asentimentul §isprijinul celei de la Wilhelmstrasse, dar fArd a consulta in prealabil i celelaltecabinete europene, trimitea Belgradului o nota prin care il acuza de incalcareadeciziilor internationale i il soma sd treacd la o evacuare completA a intregteritoriul in opt zile". In caz de refuz Viena ameninta cu recurgerea la forta 102.

Gestul a provocat consternare la Paris, Petersburg si Londra, care ceruserdguvernului sdrb, fi ec ar e in parte, acelasi lucru, dar sub o altd forma'. Amenintarilepresiunile si-au fkut efectul, Belgradul notificand, trei zile mai tArziu, retragereatrupelor, ceea ce s-a i intamplat. Punctul de vedere austriac triumfase, darproblema nu-si gdsise o rezolvare definitivd. In componenta statelor slave intrauorasele: Djakova, Dibra, Ipek, Prizren locuite in majoritate de populatie albanezd.

Desi misiunea comisiei de delimitare a granitei nordice a Albaniei s-asimplificat prin retragerea trupelor sarbe, tensiunile nu au dispdrut. Odata cuinceperea activitatii pe teren au fost semnalate altercatii intre grAnicerii sarbi

100 Georges Castellan, op. cit., p. 377.101 Pentru detalii, British Documents, vol.X, part I, doc. 6, 13, 23, 32.102 r vol. XXXVI, partea I, doc. 14 162.

§i

§i

§i

G.

www.dacoromanica.ro

35 Modificári politico-teritoriale in sud-estul Europei 245

soldatii italieni si austrieci ce-i insoteau pe membrii comisiei. La 12 decembrie easi-a suspendat activitatea constransd de evolutia vremii. A fost reluatd, pentru scurttimp, la 14 mai 1914 si abandonatä datorità declansdrii rdzboiului.

Nici traseul frontierei sudice a Albaniei, cel cu Grecia, nu a fost scutit decontestatii. Atena viza intreg sudul Albaniei, numit de greci Epirul de nord, cu portulVlore, orasele Gjirokaster si Kora, adicd un teritoriu de cca 7250 km2, ce se intindeade la lacul Prespa la Marea Athiaticd, locuit de musulmani si crestini ortodocsi.Puterile europene conveniserd insd asupra unei granite etnice, ceea ce insemna cdtoate aceste teritorii, locuite de cca 35.000 greci, intrau in componenta Albaniei.

Grecia nu a acceptat decizia. Ea a refuzat sd-si retragd trupele din Epirul denord, ingreunand misiunea comisiei de delimitare a carei activitate ar fi trebuit sdinceapd la 1 septembrie 1913 si sä se srarseascd la 30 noiembrie, acelasi an. Inrealitate comisia s-a intrunit abia pe 4 octombrie la Monastir, adicd cu o intarzierede o lund si a demarat cu mare dificultate lucrärile. Disputele aprinse asupraEpirului de nord au necesitat inlocuirea delegatul grec si albanez din comisie cupersoane impartiale. Mdsura nu a avut un efect benefic asupra activiatii ei, atatavreme cat delegatii puterilor europene nu aveau un punct de vedere unitar. Dacdreprezentantul Germaniei primise instructiuni clare sd sustind Austro-Ungaria siItalia in demersurile lor si in acelasi timp sd pund un cuvant bun pentru Grecia"1°3,delegatul austriac si italian cereau cu insistenta retragerea trupelor elene 'And la 30decembrie, conditionand-o de reglementarea problemei insulelorm.

Devenise evident cd factorii luati in calcul la trasarea frontierei vor fi altiidecal cei conveniti. Cd asa stateau lucrurile s-a dovedit in scurt timp. La inceputullunii decembrie vremea nefavorabild a dus la intreruperea lucidrilor pe teren _simutarea activitatii comisiei de delimitare la Florenta unde discutiile au continuat. Incele din urmä a fost acceptat traseul propus de delegatul englez, la sugestia lui SirGrey, ce corespundea in mare parte vederilor austriece si italiene. Decizia finald,cunoscutd sub denumirea de Protocolul de la Florenta, a fost adoptatd la 19decembrie 1913. Prin acest act se stabilea traseul frontierei care mergea de la sud-vest la nord-est in directia Phtelia, Cap Stylos pand la lacul Prespa, trecand la 40 kmde Ianninal°5. Gjirokaster si Kora rdmaneau in afara granitelor Greciei. Ca stare,era greu de admis cd traseul va fi respectat. El trebuia impus. Modalitatea a fostconditionarea lui de statutul insulelor Mani Egee.

Grecia nu a acceptat granita fixata de comisia europeand prin Protocolul dela Florenta si a refuzat sd-si retragd trupele din zona contestatd. Profitand deprezenta lor, a incercat sd alimenteze o stare de nesigurantd in sudul Albaniei si aincurajat chiar o miscare secesionistd prin aparitia unui guvern provizoriu", condusde un fost ministru grec, J. Zographosm. Acesta a proclamat independenta Epirului

103 Ibidem, doc. 13 932.104 D.D.F., 3-eme serie, vol. VIII, doc. 422, 425, 427, 439, 449, 457 466.ws G.P., doc. 14 020; Edith P. Stickney, Southern Albania in European Affaires 1912-1923, Stanford,1923, p. 40.106 Georges Castellan, op. cit., p. 378; Leon Maccas, La question gréco-albanaise, Paris, 1919, p. 136.

www.dacoromanica.ro

246 Daniela Bqd. 36

la inceputul lunii februarie 1914. In aceste imprejurdri, Atena a facut o ultirndincercare de a obtine Epirul de nord. Ea a solicitat, in schimbul retragerii dinteritoriile albaneze, o rectificare de frontierd prin alipirea celor cloud orge cuimprejurimile lor. Totodatd s-a arAtat dispusd sä cedeze o mica portiune de coastdsä pldteasca statului albanez 2.500.000 firancil°7. Propunerea a fost respinsd. Lainterventia puterilor europene, in mai 1914, s-a semnat Protocolul de la Corfu princare se acorda teritoriului o relativd autonomie, iar populatiei i se permitea safoloseascd in administratie §i invdtAmant deopotrivd limba greacd i albaneld.

Prin implicatii, momentul in care s-au produs §i aria de desrgurare,modificdrile politico-teritoriale generate de rdzboaiele balcanice au fost deosebit deimportante, atat pentru spatiul in sine, cat §i pentru intregul continent. Prinrectificarea unor frontiere (cazu) granitelor Bulgariei cu Romania, Serbia, Grecia §iImperiul otoman §i al Greciei cu Poarta), trasarea altora in contextul aparitiei unuistat nou §i restrangerea pand la desfiintare a posesiunilor otomane din Europa,Balcanii ofereau in preajma izbucnirii primului rdzboi mondial o altd configuratie.Dacd in 1878 la Berlin delimitarea frontierelor intre tarile nou apdrute a fost inexclusivitate expresia deciziilor interesate ale puterilor europene, la Bucurqtipartile direct implicate in conflict au reu§it sä prof te de divergentele dintre ceiputernici §i sa hotArascd singure asupra unor trasee.

RAzboaiele balcanice nu au rezolvat toate problemele teritoriale, multe dindeciziile adoptate find ulterior contestate i ca atare inaplicabile. Existau Incateritorii disputate, ca §i tdri nemultumite de lipsa unei ieiri la mare, de näruireavisului de hegemonie, de pierderea unor pozitii cheie. Astfel, Grecia continua sdrevendice Epirul de nord §i cea mai mare parte a insulelor Mdrii Egee, disputadintre Bulgaria, Serbia i Grecia asupra Macedoniei nu-§i pierduse din actualitate,Poarta continua sd detind stdpanirea asupra Traciei rdsdritene §i a Stramtorilor,Italia, cu toate asigurdrile formulate nu o data, cAuta sA permanentizeze ocupatiaasupra Dodecanezului, iar teritoriile albaneze continuau sd fie ravnite de ItaliaAustro-Ungaria. In scurt timp toate acesta rivalitAti §i dispute au revenit inactualitate cu ocazia izbucnirii primului rdzboi mondial.

POLITICAL AND TERRITORIAL CHANGE IN SOUTH-EASTERN EUROPEAFTER THE BALKAN WARS

Abstract

At the beginning of the twentieth century the traditional relations betweenthe European Powers underwent visible change. Financial power and economicprogress triggered a reassessment of their role in the continental and world policyand a redistribution of the spheres of domination, influence and control. The south-

107 British Documents, vol. X, part I, doc. 253.

§i

0

si

www.dacoromanica.ro


east of Europe continued to hold a privileged place on the agenda of continentaldiplomacy. To the old Russian and Austrian rivalry, only sharpened after 1905 bythe return of Russia to her traditional policy in the Balkans, added the influenceexerted by Italy in the area, the surge of French capital investments, the change inthe policy of Great Britain towards this area, and last but not least the ever moreactive presence of Germany in the economy and finance of the south-easterncountries. To begin with 1907, the unity animating the Balkan people in the firstyears of the twentieth century gradually gave way to misunderstandings, territorialdisputes, and diplomatic arguments. Older issues yet unsolved, such as theMacedonian and Cretan ones, only increased the tension.

The annexation of Bosnia-Hertzegovina and the independence of Bulgariashowed that the relations among elements in the south-eastern European space wereintertwined with those among the European powers. On the background of anarchy,the struggle .between the partisans and the adversaries of the Young Turks,contradictory and undemocratic internal measures, the Ottoman State was rapidlyadvancing towards a final stage of disintegration. The perspective of a possible lossby the Sublime Porte of its European territories convinced the interested PowersRussia, Austria-Hungary and, more recently, Italy to get more involved in theissues of South-eastern Europe. It also drew the Balkan states nearer one to another,caused a radicalisation of national movements in the territories under Ottomanauthority. The new crisis on the outbreak announced changes in the south-easternEuropean space.

The new borders traced in 1878 at the congjess of Berlin by therepresentatives of the European Powers, who did not consult the parties involved ortake into account the historical reality, desiderata, susceptibilities or safety of thecountries making the object of their decisions, were from the very beginning asource of disagreement, dispute, and even conflict, and led to a change ofconfiguration in the area, as well as a reduction and eventually a loss of theOttoman Empire's possessions in the area.

With time, the keeping of the statu-quo in the Balkans became adesideratum ever more difficult to attain. The revolts of the Albans raging since1911 in most of the territories inhabited by them, and especially the Italian-Ottomanconflict led to an explosive state in South-Eastern Europe, and with the birth of thenew Balkan alliances, placed the area under the imminence of a generalconflagration.

In the autumn of 1912, the Balkan league was a reality, despite thedisagreement, tension, ethnic and religious diversity and, more importantly,territorial disputes. It had also become an instrument of synchronisation of themilitary efforts of four countries aiming to change the configuration of the south-eastern European space by freeing the continent from Ottoman domination.

The military successes of the armies of Bulgaria, Serbia, Greece andMontenegro in the first Balkan War caused in the spring of 1913 a reduction in theOttoman territories to only four towns under siege: Constantinople, Adrianople,

www.dacoromanica.ro

248 Daniela Busä 38

Shkoder and Iannina. Faced with the possibility that the Sublime Porte might losethese towns as well and even disappear as a state, the European Powers intervenedand imposed in May 1913 the Treaty of London, by which a border was beingestablished on the Enos-Midia line.

The issues linked to the putting into practice of this treaty, and most of allthe disagreements within the Balkan alliance soon triggered its disintegration. Theprevious agreements concerning the borders proved to be incomplete not only forBulgaria, which had extended its territory to the shore of the Aegean Sea, thusbecoming the largest state in the area, but also for Serbia and Greece. Under thecircumstances, a new issue arose, namely that of a power balance between theBalkan states. As a result, the relations among these states became tense,Macedonia, Albania, Tracia being claimed by one party or another.

The rapprochement between Serbia and Greece and the secret agreementbetween them, to which added the conviction of the Bulgarian leaders that afavourable outcome could only be achieved by force, contributed to the outbreak ofthe second Balkan conflict.

The political and territorial changes in South-eastern Europe after theBalkans War had considerable impact on the configuration of the area. Theyincluded border rectification (the Romanian-Bulgarian, Greek-Ottoman, Serb-Bulgarian, and Bulgarian-Ottoman borders), the tracing of new borders (Albania),the coming into being of a new state, and a restriction of the Ottoman possessions inEurope.

If in Berlin, in 1878, the delimitation of borders among countries in South-Eastern Europe had been made in accordance with the interests of the Great Powers,acting as an international court and reaching a decision without the Balkancountries being granted a hearing, in Bucharest the borders configuration wasdecided directly by the parties involved in the conflict.

The Balkan Wars and the Peace of Bucharest did not solve all the territorialissues: most of the islands of the Aegean Sea were under claim by Greece, Italy wastrying to make her occupation of Dodecanese permanent, the disputes betweenBulgaria, Serbia and Greece over Macedonia did not desist, and Italy continued tocovet the territories inhabited by the Albans.

www.dacoromanica.ro

TIRANI SI IDEOLOGI STUDII DOCUMENTARE

STALIN LA 70 DE AM APOGEUL ABSURDULUI

COSMIN POPA

in Uniunea SovieticA, pe toatd durata existentei sale, cultul personalitAtii a fost unuldintre pilonii majori ai puteri. Preluat pe filierd imperiald, dar considerabil modificat informd i continut de cdtre partidul comunist, cultul personalitAtii a fost una dintre institutiileprin intermediul careia s-a instaurat §i perpetuat puterea sovieticA. Dupd moartea lui Lenin §itransformarea acestuia in obiect al unui propagande agresive §i de dimensiuni faraon ice,cultul personalitatii a cdpdtat noi dimensiuni §i semnificatii. Pfind in 1924 acesta a servitinstaurdrii monopolului comunist i atragerii de partea partidului a maselor rurale. OdatA cumoartea lui Lenin (care a acceptat i incurajat cultul personalitAtii sale din ratiuni utilitariste)$i cu intrarea luptei pentru putere in faza finald, cultul personalitAtii a devenit una dintresursele majore de legitimare in interiorul partidului. Astfel, monopolul popularizdriiimaginii §i postulatelor fondatorului partidului §i al statului a devenit unul dintre atributeleputerii absolute.

Dupd ce au fost anihilate grupusculele concentrate in jurul lui Trotki, Zinoviev,Kamenev i Buharin iar Stalin a cucerit puterea absolutd in partid, cultul a devenit unuldublu. Stalin insui a devenit obiectul unui cult care, in scurt timp, prin dimensiunile atinse

mijloacele folosite, avea sd-1 depd§eascd cu mult pe cel al predecesorului sdu. Dinapdrätor al legitimitdtii leniniste, Stalin s-a transformat in sursd de legitimitate. Nevoia acutdde revendicare a regimului §i liderilor sdi a fAcut ca aceasta sd capete chiar forme grote5ti.Din 1924 pfind in 1990 liderii sovietici au luat parte la manifestdrile traditionale §i si-aurostit cele mai importante discursuri de la tribuna amenajaa deasupra mausoleului Lenin.Legitimarea era una directd, in sens material. Liderii sovietici s-au adresat multimii de pemormãntul lui Lenin.

In cursul procesului de instaurare a puterii absolute §i de "fixare" a continutului §imodalitdtilor de exprimare a noului cult bicefal, aniversdrile lui Stalin au jucat un rol extremde important. 1929, 1939 §i 1949 au fost nu numai anii in care Stalin a aniversat o serie dedate "rotunde" din viata sa, ci §i jaloane ale drumului cdtre puterea absolutd in partid i stat.

Dacd in 1929 faptul cd ziva sa de nVere a fost sarbatorita public era menit sdilustreze fastuos victoria impotriva ultimului sdu oponent major, Buharin, dupd aceastd dataaniversdrile lui Stalin vor fi precedate §i insotite de masive campanii propagandistice cuscopul de a fixa in memoria colectivd modificarile ideologice survenite in natura regimuluiodata cu intdrirea dictaturii personale.

Treptat, statul i partidul erau identificate in tot mai mare mdsurd cu Stalin iarLenin se departeaza in planul al doilea. Astfel, intr-o perioadd de numai un deceniu, Stalin aevoluat de la statutul de "discipol" la cel de "tovard§", ca apoi sa-§i imparta cu Leninmeritele credrii partidului i statului.Celebrul articol al lui Stalin, Despre cdteva probleme ale istoriei bolxvismului, formula luiK. Voro*lov ("uncle este Stalin, acolo este succesul, acolo este victoria") care a fAcut dinStalin organizatorul Armatei Ro§ii i artizanul victoriei In rdzboiul civil, referatul lui L.Beria, Cu privire la istoria organizapilor bolmice din Caucaz, toate acestea sunt rnomente

"Revista istoricr, torn XIII, nr. 5 6, p. 249 261, 2002www.dacoromanica.ro

250 Cosmin Popa

care au marcat procesul neintrerupt de amendare a istoriei partidului bolsevic si a revolutiei.Era necesard o "opera totald", care sit esentializeze contributiile disparate ale emulilorstalinisti i sa fixeze intr-o modalitate categorica schimbarile survenite.

Aceasta avea sd fie Istoria Partidului Comunist Sovietic (bol§.evic). Cursul scurt.Elaboratd pe baza indicatiilor lui Stalin si cu participarea directd a acestuia, lucrareatransforma istoria partidului comunist intr-o continua luptd impotriva dusmanilor de clasa,deviationistilor si a oportunistilor sub conducerea, deja, duumviratului LeninStalin, apoinumai a lui Stalin. Extrem de ilustrativ pentru tipul de gandire al autorului, nimeni altul dee&Stalin, capitolul Despre materialismul dialectic fi istoric a transformat marxismul sileninismul intr-o constructie pseudoteoreticd In care terminologia cazond se imbind armonioscu cea filosofica, punctatA de o serie de expresii violente, reflex, de altfel, mostenit de laLenin'.

Imperative le dictate de cel de-al doilea rdzboi mondial au dus la o anumitd relaxarea presiunii ideologice exercitate de regim. Pe land necesitatea de a capacita majoritateapopulatiei tdrii prin alte metode cleat cele specifice comunismului, relaxarea ideologicaamintitd a fost, in aceeasi masurd, i rezultatul dezorganizdrii imensului aparat de partid,nevoit sd-si concentreze energiile asupra armatei. Acest lucru s-a IntAmplat mai ales inprima parte a rdzboiului, atunci când armata sovieticd ddclea semne dare de disolutie iarlantul de comandd fusese serios afectat de desele schimbari survenite in aparatul militar inurma Infrangerilor suferite.

Victoria asupra Germaniei, mai mult deck efectele pe care le-a avut in planulrelatiilor internationale si in ceea ce priveste statutul URSS, a dat liderilor sovieticiincredere In faptul cd sistemul sovietic i regimul comunist reprezinta cea mai viabild formade organizare a statului i societatii. De altfel, concluzia directa a fost formulatd chiar deate I.V. Stalin. La 9 februarie 1946 Intr-unul din discursurile sale in fata "alegatorilor",Stalin afirma cd "rdzboiul a dovedit cd sistemul sovietic este cea mai bund forma deorganizare a societAtii, mai bun decat orice alt sistem social"2.

Odatd trase concluziile teoretice, istoria trebuia sd-si urmeze cursul, conform"legitatilor" sale. Sfarsitului rdzboiului i-au urmat noua industrializare si recolectivizarea.Consecinta directd a acestei politicii, si mai putin a conditiilor climaterice nefavorabile, afost noua foamete din regiunea de sud a Rusiei, Ucraina si Moldova. Contrar mentineriinivelului de viata din URSS la o cotd catastrofald, In decembrie 1947 regimul a anuntatrenuntarea la sistemul de cartelare a produselor alimentare si de prima necesitate, in paralelcu initierea unei reforme monetare de natura sd echilibreze finantele tdrii. Exploatatepropagandistic pand la paroxism, cele cloud mdsuri nu au fost cleat o noua modalitate astatului de a se degreva de obligatiile fatd de cetdtenii sai. Pe scurt, statul nu se mai angajasd asigure aprovizionarea regulatd a oraselor i satelor, care evident nu s-a imbundtatit,derogandu-se Ion paralel si de la obligatiile de a returna datoriile contractate de pe piatainternd, in perioada interbelicd, prin sistemul achizitiondrii fortate a obligatiflor de stat3.

Scena politica a cunoscut si ea evolutii semnificative in perioada imediatpostbelica, In conditiile inactivitatii indelungate a lui Stalin. Treptat i Para mdsurispectaculoase, vechii stalinisti sunt trecuti in planul al doilea, dar pastrati totusi in

I Kratkii kurs istorii VKP(b), Moskva, 1940, p. 50-59. 0 analiza amAnuntita a cartii 5i istoriei ei estecuprinsa. in lucrarea lui J.N. Afanasiev, Sovetskaia Istoriografia, Moskva, 19962 Citat dupa R.G. Pihoia, Sovetskii Soiuz: istoria vlasti 1945-1991, Moskva, 2000, p. 113 Mai pe larg V.P. Popov, Ekonomiceskaia politika sovetskogo gosudarstva 1946-1953, MoskvaTambov, 2000.

2

www.dacoromanica.ro

3 Apogeul absurdului 25 1

proximitatea puterii. Astfel, binecunoscutii Vorosilov, Kaganovici, Mikoian si Molotov suntinlocuiti in spatiul public de mai tinerii A. Jdanov, N. Hrusciov, G. Malenkov si N.Vosnesenski, ultimii doi parand, la un moment dat, cd au fost deja oficializati in postura deprinti mostenitori. In paralel, o noud generatie de "aparatciki" se afirma in sistemulinstitutional sovietic. N. Patolicev, A. Kuznetov, M. Sus lov, B. Ponomariov, A. Gromankosau L. Brejnev sunt oamenii care vor restaura peste numai un deceniu stalinismul, intr-oformd diluatd, in concordanta cu conditionalitatile vremurilor.

Replierea ideologica a regimului devenise o chestiune actuald si stringenta.Constienta de importanta sa in mentinerea regimului si dezamdgitd in asteptdri, elita armateisovietice isi ardta nemultumirea in forme aproape deschise. Foametea, productia industrialdg agricold insuficiente, dar si lupta acerbd intre grupArile conduse de VosnesenskiiKuznetov si MalenkovBeria, care tindeau sd paralizeze coerenta guvernarii, au creat unacut deficit de dusmani ai poporului si spioni. Au urmat rand pe rand o serie de "afaceri"."Afacerea aviatorilor" si "afacerea Jukov", in fapt o noun epurare a conducerii armatei, carea lovit cei mai prestigiosi comandanti formati in timpul celui de-al doilea rdzboi mondial.Nodul gordian a fost tdiat in 1949 prin instrumentarea cazului "grupului antipartinic dinLeningrad", o reeditare a inlAturdrii lui Zinoviev. Prin metodele verificate in anii 19361938, gruparea condusA de Vosnesenski si Kuznetov a fost anihilatd, dinamica politica dininteriorul structurilor de conducere ale partidului simplificandu-se considerabil. Stalin arecastigat controlul absolut asupra partidului si statului iar pentru moment problemamostenirii sale parea rezolvatd.

Era necesar un semnal public care sd certifice faptul ca sistemul reintrase in normal.Acesta avea sa fie sarbdtorirea celor 70 de ani de viata ai dictatorului sovietic.

in Biroul Polite s-a luat hotararea sarbdtoririi fastuoase a lui Stalin. in consecintd,,.afost format un Comitet insdninat cu pregdtirea manifestarilor, condus de N. Svernik. InComitet au mai intrat G.F. Aleksandrov, M. D. Baghirov, S. Budionai, S. Vavilov, 0.Kuusinen, A.N. Poskriobasev, A.A. Fadeev, M.F. Skiriatov, D.D. Sostakovici, precum simembrii Biroului Politic4.

Manifestdrile in cinstea lui Stalin au fost organizate cu o minutiozitate extremd,demnd de o cauzd mai build. Constienti de importanta ideologicd si practicd a unui astfel deeveniment, cei din anturajul lui Stalin s-au strAduit sa marcheze evenimentul la toatenivelurile partidului si in intreg aparatul de stat. La carul alegoric stalinist trdgeau toti lideriiUniunii Sovietice, intreaga elitA intelectuall a tArii, iar economia trebuia sd subliniezemomentul prin depAsirea spectaculoasA a planurilor de productie.

Dupd indelungi deliberdri si repetate intruniri ale Comitetului insdrcinat cuorganizarea aniversdrii jubileului lui Stalin, la sfarsitul lunii noiembrie, Biroul Politic al CCal PCS(b) a elaborat planul final al manifestdrilor ce urmau sA aibd loc in Moscova si nunumai. La 21 decembrie 1949, la Teatrul Mare urma sd aibd loc adunarea festivd a CC alPCS(b), Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS, Consiliului de Ministri al URSS,Prezidiumului CC al Sindicatelor si Komsomolului, Consiliului de Ministri al RSFR,Comitetului de partid si Komsomol din Moscova, a numeroaselor organizatii obstesti",precum si a reprezentantiilor armatei. Urma cuvantul de deschidere al presedinteluiComitetului de organizare, N. Svemik, saluturile din partea republicilor, sindicatelor,tineretului, pionierilor, armatei si oraselor Moscova si Leningrad; apoi discursurile de salutale reprezentantilor delegatiilor strdine si trecerea in revistd a telegramelor de salut sosite din

4 Dmitrii Volkogonov, Stalin politiceskii portret, vol. II, Moskva, 1996, p. 477.

www.dacoromanica.ro

252 Cosmin Popa 4

toate colturile lumii. Seara se Incheia cu un concert festiv, un bun prilej pentru cei maiimportanti scriitori, poeti, compozitori si interpreti ai momentului sa-si arate devotamentulfata de stapan".

Concertul festiv a %cut si el obiectul unor deliberari extrem de atente in cerculrestrans al conducatorilor sovietici. Simpla enumerare a catorva dintre "piesele de rezistenta"ale programului artistic ne ajuta sa ne &cern o idee aproximativa despre natura acestuia:Conducãtorul poporului de $urkov, Cantata Stalin de A. Aleksandrov, Ceintec despre Stalinde Blanter, la care se adauga grupajul de versuri despre acela4i Stalin, interpretat de un grup depoeti printre care si autorii. Un continuu inm de slava. in programul concertului, alcatuit subatenta supraveghere a presedintelui Comitetului pentru arte de pe rang Consiliul de Ministri,P. Lebedev, regasim o serie de nume celebre printre care M. Plisetkaia si S. Richter5.

La ora 21, in Moscova, orasele erou" Leningrad, Stalingrad, Sevastopol, Odessa sicapitalele republicilor unionale urmau sa fie trase 30 de salve de salut6.

Planul initial a fost totusi amendat, BP al CC al PCS(b) hotarand deschiderea uneiexpozitii la Galeriile Tretiakov, in care sa fie expuse cadourile primite de Stalin cu ocaziaaniversarii7.

in zilele ce au premers grandioasele manifestari, pe toate cladirile administrative side locuinte, vasele flotei, dar si locatiile ambasadelor straine care au acceptat acest lucru afost ridicat drapelul URSS8. Despre organizarea manifestarilor dedicate lui Stalin se poatespune ea, In cea mai mare masura, discipolii" liderului au actionat in mod independent.Astfel, intre acestia s-a declansat o intrecere, fiecare cautand sa-si dovedeasca cat maistrident aderenta la linia partidului" si devotamentul personal fata de Stalin.

Din setul de manifestari dedicate lui Stalin mai faceau parte decorarea acestuia cutitlul de Erou al muncii socialiste" si medalia de aur Secera si ciocanul", infiintareaOrdinului Stalin pentru realizAri si servicii deosebite aduse patriei, baterea unei medaliijubiliare "Cu ocazia aniversarii celor 70 de ani I.V. Stalin".

Stalin mai primise In cursul vietii o serie de ordine si medalii majore ale URSS. in1939 i-a fost acordat ordinul de "Erou al muncii socialiste", iar In timpul celui de-al doilearazboi mondial a primit ordinele "Victoria", "Suvorov"gradul I si "Steagul rosu", ultimeletrei bineinteles pentru servicii militare. In 1945, cu ocazia victoriei asupra Germaniei, luiStalin i-a fost acordat gradul de "Generalissimus al Uniunii Sovietice", find decorat si cu aldoilea ordin "Victoria" si rangul de "Erou al Uniunii Sovietice"9.

0 parte dintre propuneri nu a fost acceptata de catre Stalin, acesta considerand cainstaurarea unui ordin Stalin ar trebui sa aiba loc dup a. moartea sa. in preajma manifestarilordedicate jubileului salt de 70 de ani, prin intermediul unei discutii cu Malenkov, liderulsovietic i-a prevenit pe membrii Biroului Politic ca nu va accepta un al doilea ordin de"Erou al Uniunii Sovietice". Avertismentul dat lui Malenkov nu era Intamplator. In 1945, cutoate ca ii prevenise pe "apropiati" ca nu va primi cel de-al doilea ordin "Victoria", acestiaau manifestat initiativa si au acordat "conducatorului" noi ordine si ranguri. In consecinta,

5 Rossiiskii Gosodarstvenndi Arhiv Solialnoi i Politiceskoi Istorii (mai departe RGASPI), Fond 82Mihail Viaceslav Molotov, Op. 2, D. 516, p. 67-73.6 Ibidem, p. 5-6.7 Ibidem, p. 26.8 Ibidem, p. 8.9 Dmitrii Volkogonov, op. cit., p. 475.

www.dacoromanica.ro

5 Apogeul absurdului 253

Stalin nu a vrut sa primeasca noile medalii. Abia la 28 aprilie 1950 i-au fost inmanate aldoilea ordin "Victoria" si ordinul "Lenin" acordat cu ocazia celor 70 de ani, in 194910 .

Chiar daca anturajul lui Stalin avea cunostinta de atitudinea negativa a acestuia fatade infiintarea unui ordin care sa poarte numele salt, initiatorii si-au continuat demersurile inacest sens, fiind elaborat i un proiect de decret al Prezidiumului Sovietului Suprem. Ordinulurma sa fie acordat lucratorilor din sectoarele economice, armata, servicii speciale, stiinta sicercetare, cu precadere conducatorilor. Erau stabilite chiar locul si pozitionarea in careacesta trebuia sa fie purtat, anume in partea stanga a pieptului, dupa ordinul Lenin".

Ultimele amanunte sunt extrem de importante. Specificarea faptului ca noul ordintrebuie sa fie asezat dupa ordinul Lenin denota faptul cà initiatorii proiectului intentionau caacesta sa devina cea mai importanta distinctie a Uniunii Sovietice, iar cei ce urmau sa oprimeasca sa fi fost deja decorati cu traditionalul" ordin "Lenin". Au fost insä retinute oserie de alte propuneri cu nimic mai modeste. Dintre acestea poate cea mai notabila a fostaceea de infiintare a cinci prernii internationale "I.V. Stalin Pentru Pace si Progres". Cu ocerta incarcatura ideologica i politica, premiile internationale staliniste urmau sa fieacordate pentru realizari deosebite in stiintele sociale, stiintele fizico-chimice i tehnice,literatura, stiinte medicale-biologice i arta. Ilustrativa este definirea criteriilor a carorintrunire era necesara pentru a fi nominalizat la premiile internationale staliniste. Acestea seacordau pentru cercetari, inventii i contributii culturale menite sa dezvolte ideileumanismului si sa intareasca pacea democratica intre popoare"2. Era limpede ca numaiintelectualii cu simpatii comuniste sau staliniste puteau primi aceste premii. Prin decretulPrezidiumului Sovietului Suprem al URSS de infiintare a premiilor internationale seprevedea ca acestea se compun dintr-un premiu material de 300.000 de ruble (o suma maimult decdt considerabila in acea perioada), diploma i o medalie pe care era gravat chipul luiStalin, iar cel ce primea premiul urma sä poarte titulatura de Laureat al PrerniuluiInternational Sovietic stalinist «Pentru Pace si Progres»"13.

In consecinta, a fost format un comitet de acordare a premiilor, dar deciziileacestuia urmau sa fie confirmate oficial si de care cele ale Prezidiumului Sovietului Supremal URSS. Premiul incepea sa fie acordat din anul 1950, cu ocazia zilei de nastere a lui Stalin,pe 21 decembrie. Puteau fi nominalizati cetatenii oricarei tari, iar contributiile puteau fiprezentate Comitetului in mice limba. In cazul in care lucrarea sau contributia premiata erauna colectiva, premiul se impartea, iar suma de bani putea fi acordata si in valuta. Laureatuloricareia dintre sectiuni era obligat ca dupa primirea premiului sa sustina la Moscova oconferinta despre rezultatele si perspectivele din domeniul sat de activitate".

Modestia" lui Stalin a cedat in fata ispitei de a da numele sau unor premiiinternationale. Premiile internationale staliniste nu au fost singura modalitate de proslavire anumelui sàu. Lipsiti de originalitate i fantezie, ceilalti lideri sovietici au decis infiintareaunui alt premiu ce purta denumirea simpla de I.V. Stalin". Spre deosebire de cel precedent,al doilea era destinat numai sportivilor sovietici care castigau titlul de campion national,european sau mondial. Printr-un alt decret al Prezidiumului Sovietului Suprem dindecembrie 1949 s-a stabilit ca noul premiu sa aiba doua clase, prima pentru campioniieuropeni i mondiali, iar a doua pentru campionii nationali. Acesta se acorda anual la

1° lb:dem, p. 474-476." RGASPI, F. 82, Op. 2, D. 516, p. 38.12 Ibidem, p. 16.13 Ibidem, p. 8.14 Ibidem, p. 17.

www.dacoromanica.ro

254 Cosmin Popa 6

propunerea Comitetului pentru cultura fizica i sporturi de pe rang Consiliul de Ministri alURSS si consta dintr-o recompensa materiala de 50.000 de ruble pentru clasa I si 25.000 deruble pentru clasa a II-a15.

Organizarea unui sistem aparte, format din 25 de scoli primare, destinat copiilororfani ai caror parinti se distinsesera in luptele din timpul razboiului si care urma sa poartenumele "I.V. Stalin" a fost o alta. initiativa a aparatului de propaganda al CC al PCS(b).Scale in cauza, care bineinteles ca se bucurau de un regim preferential, urmau sa fieamplasate in Moscova, capitalele unionale, "orasele erou" i alte cateva orase din Rusia.Numarul maxim de copii ce invatau in aceste scoli a fost fixat la 35016.

in spatele acestor initiative, judecand dupa numarul propunerilor aduse in atentiaBP al CC al PCS(b), se pare ca se afla "noua stea" pe cend ideologic al partidului, Sus lov.Printre acestea se numara i cea legata de construirea Palatului Victoriei in Moscova, daraceea de marh.e a cuantumului pensiilor pentru un numar de 450 mii de pensionariconstruirea de noi case pentru invalizi, in numar de 26. Investitiile preconizate de artizanulinitiativelor se ridicau la impresionanta cifra. de 450 de milioane de ruble. Ca de ftecare data,puterea sovietica s-a dovedit generoasa atunci cand s-a pus problema "oportunitatiipolitice". De altfel, el este acela care a coordonat toate activitatile legate de aducerea laindeplinire a deciziilor. Deja la 14 decembrie, dand dovada de o operativitate nespecificainstitutiilor sovietice, Sus lov a supus deciziei Biroului Politic bugetul necesar construirii,dotarii i fmantarii activitatii lantului de scoli speciale, acesta fiind aproximat la aproximativ13 milioane de ruble. Costul total al manifestarilor ocazionate de aniversare a fost aproximatde P. Ponomarenko, V. Abakumov, N. Parfenov, A. Gromanko si V. Gregorian la cca 6,5milioane de ruble".

in luna noiembrie, BP al PCS(b) a defmitivat complexul de masuri de ordinideologice ce urma sa ofere consistenta politica sarbatoririi zilei de nastere a "stapanului".Pentru diseminarea cat mai larga a mesajului idelogic pe care se grefau manifestarilepublice, Biroul Politic a elaborat o serie de teze destinate aparatului de agitatie sipropaganda, cu detalierea carora a fost insarcinat Institutul MarxEngelsLenin, condus peatunci de P. Pospelov. Ace lasi Pospelov va elabora sapte ani mai tarziu celebrul raportsecret al lui Hrusciov de la Congresul al XX-lea al PCUS.

Contrar claritatii principiale evidente, elaborarea materialului a fost un demersextrem de laborios. in forma sa prelucrata, acesta a fost inaintat spre aprobare BP al CC alPCS(b) in trei randuri, la 6, 9 si 12 decembrie 1949, textului fiindu-i aduse "modificarineinsemnate", dupa cum chiar autorul se exprima. De fapt acribia cu care membriiconducerii superioare au analizat fiecare fraza, propozitie i cuvant din text denotaimportanta pe care acestia au acordat-o materialului. Intitulat I.V. Stalin conducatorulinveigitorul partidului comunist i al poporului sovietic, materialul era structurat in cincicapitole care rescriau istoria Uniunii Sovietice si a partidului comunist, introducand insa oserie de nuante de natura sa puna sub semnul intrebarii o serie de postulate leniniste.

Primul capitol, I. V. Stalin aliaiul lui V.I. Lenin In lupta pentru crearea partiduluibolmic yi a statului sovietic, are o introducere fulminanta care 11 pune pe acesta intr-opozitie de egalitate studiata cu Marx, Engels si Lenin. "In istoria omenirii din secolele XIXXX se remarca patru figuri gigantice ale unor ganditori geniali si mari revolutionari Marx,Engels, Lenin si Stalin care au luminat cu invatatura lor lupta milioanelor de oameni ai

15 Ibidem, p. 20.16 Ibidem, p. 6.17 Ibidem, p. 122-130.

yi

sisi

www.dacoromanica.ro


muncii din intreaga lume in batAlia impotriva capitalismului i pentru victoriasocialismului"". Trectind In revistA baza ideatica a regimului sovietic, autorii materialuluiidentifica total aparitia partidului comunist cu activitatea revolutionara a lui Stalin. Incaprezent, Lenin este amintit, vizibil insa in virtutea complezentei ideologice. "Toata viata sa(a lui Stalin) este inextricabil legata de istoria marelui partid bolsevic, de istoria primuluistat socialist al muncitorilor i taranilor"19.

Chiar dna pare o simpla insiruire de lozinci si de falsificari grosolane, materialulcontine totusi o serie de inovatii ideologice, in mod clar inspirate de Stalin. Textele "delinie", destinate simplilor propagandisti, 111.1 Mceau deck sa fixeze Int-1m cod strict dedefmitii si postulate tezele formulate la varf. In materie de ideologie i istorie a partidului,indicatiile veneau direct de la Stalin, acesta fiind singura sursa "legala" de inovatii teoretice.In acest mod, teoria marxistA a proportionalitatii directe dintre dezvoltarea economicAmaturizarea conditiilor revolutionare este drastic amendata. "Lenin si Stalin, mariicontinuatori ai invataturilor lui Marx si Engels, au intrat in arena miscarii revolutionare lasfarsitul secolului al XIX-lea and, central miscarii muncitoresti mondiale s-a deplasat dinEuropa OccidentalA in Rusia (...). Rusia a fost patria teoriei i tacticii revolutiei proletare,patria leninism-marxismului (sic) din epoca imperialismului i revolutiei proletare, iarconducatorul comunistilor rusi, Lenin, a fost cel care a aplicat doctrina"20. Marxismul infrasi el in faza rusificarii. Redus la un set de postulate reinterpretate, marxismul era declaratvalid numai in mAsura in care confirma evolutiile din Rusia.

In general, primul capitol al tezelor este o insiruire de falsificari, Para nici oacoperire documentara. Interesant este efortul celor de la Institutul MarxEngelsLenin dea-1 acredita pe Stalin ca principalul teoretician al partidului Inca din timpul vietii. Initial, inmaterial se afirma cd "Stalin a condus ziarele «Zvezda» si «Pravda», precum i campaniaelectorala pentru alegerile in a IV-a Duml de Stat"21. Nu se stie din ce motive, Molotov aintrodus o minima corecturA a textului, sugerand autorilor o formulare mai generala sianume, "Stalin a condus fondarea ziarelor «Zvezda» si «Pravda»". Pe scurt, din materialreiese cu claritate ca Stalin a format si condus partidul bolsevic, iar revolutia din octombriepare sa fi fost, din punctul de vedere al organizarii, opera exclusiva a lui Stalin. "Lenin siStalin, se arata in material, sunt cei care au inspirat si organizat Marea Revolutie dinOctombrie, iar Stalin a condus centrul de unde partidul a organizat insurectia"n. Primasectiune a materialului se incheie cu moartea lui Lenin. Acesta este momentul in care Stalinse identifica deplin cu istoria partidului si a statului.

Capitolul al doilea, intitulat I.V. Stalin marele continuator al ideilor nemuritoareleniniste, inspiratorul i organizatorul victoriilor socialismului in URSS,,.debuteazA cu osuccinta analiza a situatiei interne si internationale la momentul 1924. In mod indirect,autorii "tezelor" revizuiesc o serie de repere ideologice valabile pana atunci. Astfel, spredeosebire de interpretarea oficiala de paria atunci conform careia NEP* a fost o perioada de

18 Ibidem, D. 517, P. 93.19 Ibidem, p. 94.20 Ibidem, p. 95.21 Ibidem, p. 98.22 Ibidem, p. 100.* Noua Politica Economia set de masuri intreprinse la initiativa lui Lenin, incepAnd din 1921, cuscopul revitalizArii sectorului particular din agricultura, industrie goard i comert, vizandu-se iqirea dincolapsul economic In care intrase tara duph in urma razboiului civil §i a "comunismului de razboi".

Si

www.dacoromanica.ro

256 Cosmin Popa 8

respiro necesard unei noi concentrari a "fortelor socialiste", acum aceasta este etichetata,indirect, drept un esec. "Mare le Lenin, aratau autorii fdra sa uite de complezenta necesara, aplecat dintre noi in timpul in care statul sovietic se afla in fata unor pericole interne siexterne majore. Capitalismul in Europa Occidentala, rezistand presiunilor revolutionare, aintrat in faza stabilizarii partiale i incerca sa exercite noi presiuni asupra URSS. In tamnoastra, pe fondul NEP, conceputa avându-se in vedere victoria socialismului, a inceputlupta trite elementele economice ale capitalismului 5i socialismului. Problema «cine pecine» nu fusese inca rezolvatd"23.

Lenin gre5ise. NEP nu (Muse rezultatele scontate, mai mult decal atat aparuse,pericolul reinstaurarii capitalismului, iar "cuceririle" revolutiei fusesera partial compromise.Sfarsitul acestei perioade i intrarea pe un teren factic mai solid a solicitat mai putinimaginatia autorilor. Stalin este decretat salvatorul socialismului, prin impunerea teorieiconstruirii socialismului intr-o singurd tarà, in conditiile incercuirii capitaliste. De aicidecurg In mod logic industrializarea, colectivizarea i "Constitutia stalinista".

In acest context, marile epurari sunt pe deplin justificate 5i necesare: "Partidulstatul sovietic, sub conducerea tovardsului Stalin, a distrus cuiburile dusmanilor poporului,traddtorilor de lark trotkistilor, zinovievistilor, buharinistilor, slugilor imperialiste care auspionat, comis sabotaje, au semanat teroarea i i-au tradat patria pentru restaurareacapitalismului"24.

Inutil sa consemnam in amanunt cum 5i prin intermediul caror formule rituale luiStalin i se atribuie meritul astigarii razboiului, reusita deja declaratd a reconstructiei 5itransformarea URSS intr-o mare putere Marcat de vizibile formule sovine, textul atrageatentia asupra "pericolului nationalismului", cei vizati fiind Insä comunistii straini25."Tradus" pentru mase in formule propagandistice facile, procesul de stalinizare atinsesepunctul culminant. Istoria URSS se reducea in fapt la biografia unei persoane.

Setul de masuri menite sä dea o amploare nationala evenimentului nu se reduceanumai la o campanie propagandistica pe masura. Printr-o hotarare a BP al CC al PCS(b), "serecomanda" comitetelor de partid regionale, zonale i republicane sa organizeze la toatenivelurile adunari festive. Ace1ea5i recomandari erau valabile 5i pentru aparatul de stateconomie. Pe lânga acestea se cerea citirea publica a unor lectii i referate cu urmatoareleteme: Stalin marele continuator al lui Lenin, Stalin organizatorul i conduceitorulpartidului bolsevic, Stalin conduciltor i inveifátor al muncitorilor din intrega lume, Stalin

fondator si conducator al statului multinafionale sovietic, Stalin cel mai marecomandant al contemporaneiteifii si Stalin corifeul Viinfei marxist-leniniste26.

Filmul, in buna traditie leninista, era folosit ca mijloc major al propagandeioficiale. In acest mod, BP al CC al PCS a alcatuit lista filmelor ce urmau sa fie proiectate laadunarile publice, in toate comitetele de partid, institutii, intreprinderi, colhozuri i unitatimilitare. Printre acestea figurau "creatiile": Referatul toy. Stalin la cel de-alCongres Extraordinar al Sovietelor despre proiectul Constitufiei URSS, ApeirareaTarifdnului, A treia loviturei, VI. Lenin, Lenin in Octombrie, 24 Octombrie, 25 Octombrie §i27 Octombrie. Teatrele erau obligate 5i ele puna in scend piese tematice iar revistele

23 Ibidem, p. 103.24 Ibidem, p. 111.

Ibidem, p. 123.Ibidem, D 516, p. 29.

si

si

si

VIII-lea

www.dacoromanica.ro


ziarele sa. publice materiale festive, dintre acestea cele mai "reusite" urmand sa fie reluate side statiile de radio27.

Anul de referinta pentru organizarea festivitAtilor a fost 1939. De exemplu, inBiroul Politic s-a luat hotararea ca pe 21 decembrie "Pravda" O. apara sub forma unui numaromagial de 12 pagini, ca i la 21 decembrie 1939. Structura numarului din 1949 a fost si eadiscutata In Biroul Politic, toti membrii conducerii contribuind cu articole de proslavire a luiStalin. Aflati intr-un relativ con de umbra, Molotov si Vorosilov se regasesc in numarulomagial cu articolele Stalin i conducerea stalinista i Comandantul militar de geniu inMarele Razboi Patriotic. Titlurile articolelor denota o adulatie isterica. Malenkov Stalin,conducatroul omenirii progresiste, A. Kosaghin Succesele noastre le datoram lui Stalin(cine era el), M. $kiriatov Poporul Ii slaveste pe marele Stalin (cine era el), iar A.Poskriobasev a adoptat un stil aproape domestic: Tata iubit qi mare invapator28. Pe langaformulele ritualice de rigoare, articolul lui Poskriobasev contine i o serie de pasaje hilare.Era subliniat sprijinul acordat de Stalin lasenkoistilor din agricultura prin exemplul saltpersonal: "TovarAsul Stalin, ocupandu-se personal de cultivarea citricelor pe tarmul MariiNegre, in cursul a cativa ani, s-a dovedit un savant novator (...) se pot aduce si alto exempleale activitatii novatoare ale tovarasului Stalin in agricultura. Este cunoscut de exempla rolulhotarator al tovarasului Stalin In cultivarea arborelui de eucalipt la tarmul Marii Negre, aldezvoltarii culturii de bostan in imprejurimile Moscovei, precum si a celei de grail stufos"29.

Discursurile de saint ale participantilor la adunarea festiva au fost i ele scriseplecandu-se de la modelul anului 1939. fn cazul salutului CC al PCS(b), analiza comparativaa celor cloud texte este relevanta. Chiar daca pastreaza aceleasi linii de forta, textele reflectanu numai paroxismul cultului personalitatii, dar dau si o imagine clara a impactului produsasupra ideologiei oficiale de evenimentele ultimului deceniu stalinist. Diferentele sumvizibile din titlurile materialelor. Daca cel din 1939 era adresat Marelui continuator al luiLenin, tovarafului Stalin, cel din 1949 se adresa unei instante celeste, Marelui conducatorinviltator, continuatorul vemicelor idei ale lui Lenin. Formulele de deschidere difera in modsubstantial. Cea din 1939 pastreaza o anumita legatura intre grupul de adulatori si Stalin,acestia adresandu-i-se relativ retinut; drag prieten i tovaras de lupta". In 1949 atitudineaeste cu totul alta, pozitia de subordonare find evidenta; drag prieten, tovaras de lupta,invatator i conducator". Ideile de baza stint acelea propagate si prin tezele decretate deBiroul Politic. Stalin apare drept fondatorul partidului comunist, al statului sovietic,organizatorul colectivizarii, industrializarii. Apar in plus meritul de Invingator al Germanieisi Japoniei, conducatorul Iagarului democratic" si organizator al reconstructiei. Interesanteste ca dna in 1939 Stalin era doar prieten si continuator al lui Lenin", in 1949 acestadevenise deja coautor al leninismului. In stransa colaborare cu Lenin, se arata in material,ai creat bazele ideologice, organizationale, tactice si teoretice ale bolsevismului"". In fapt,leninismul fusese Inca de la inceput stalinism-leninism.

in paralel, Comitetul de organizare a festivitatiflor era bombardat cu scrisori de lapopulatie care contineau o serie de propuneri de natura sa dea o mai mare amploareaniversarii. Un oarecare Kolgonov, invalid de razboi, propunea instituirea decoratiei "Stalin

geniul umanitatii". Colhoznicul Spicentev, dand dovada de imaginatie, propuneaconstruirea in Piata Rosie a unui obelisc de 250 m., in varful caruia sa fie montata o stea de

22 Ibidem, p. 30.28 Ibidem, p. 173.

Dmitrii Volkogonov, op. cit., p. 483.3° RGASPI, F. 82, Op. 2, D. 516, p. 174-181.

5

pi

www.dacoromanica.ro

258 Cosmin Popa 10

25 m, iar in interiorul stelei sA fie incastrate portretele lui Lenin si Stalin. Steaua ar fi urmatsd fie ecleratd "vesnic". Se mai propunea construirea "Casei Stalin", "Palatului Stalin",redenumirea Pietii Rosii in Piata Stalin, redenumirea Moscovei in Stalin, construirea unuimonument in forma de soare, din material galben cu inscriptia "Stalin soarele nostru1879-1949". V.F. Bulgakov propunea chiar redenumirea URSS in Uniunea StalinistA aRepublicilor Sovietice Socialiste sau acordarea titlului de "Savant al lumii".

Absurdul poate cdpata si forme hilare. Cele mai interesante propuneri vizauconstruirea unei biserici cu hramul "Slavd epocii staliniste", sau construirea "PanteonuluiStalin".

Existau i propuneri incomode. Destul de frecvent apdreau solicitari de mdrire apensiilor i indemnizatiilor de invaliditate, acordarea de hrand gratuitd eleviloramnistierea celor "condamnati inta.mpldtor"31. Cel putin la o parte din senmale, dupd cumaratam, puterea s-a dovedit receptivd. La 14 decembrie BP al CC al PCS(b) a hotdratmdrirea pensiilor si indemnizatiilor de invaliditate.

Conduatorii de la nivelurile inferioare manifestau i ei initiativd in acest sens.Secretarul Organizatiei de partid din Moscova si al Comitetului Ordsenesc, G. Popov,propunea redenumirea unor strdzi si piete din Moscova. Astfel, renumitul complexManejnaia urma sd primeascd denumirea de Bulevardul Stalin, iar Piga Teatrului sd fieredenumitA Piata Stalin. Acesta insista si cu privire la necesitatea acorddrii titlului de"cetatean de onoare" lui Stalin, numindu-1 "organizatorul apArdrii Moscovei in timpulrdzboiului civil si al celui de-al doilea rdzboi

Marcati vizibil de entuziasmul redenumirii institutiilor, strdzilor si oraselor dinURSS, rectorul Academiei de $tiinte Sociale de pe langa CC al PCS(b), A. Kovalenskisecretarul organizatiei de partid din Academie, Gronin, propuneau redenumirea acesteiaAcademia de tiinte Sociale a CC al PCS(b) "I.V. Stalin". Fdcand abstractie de contextul incare era formulatd propunerea, aceasta era pe deplin IndreptAtitd. Infiintatd in 1946, dinordinul lui Stalin, Academia in cauzd era una dintre piesele de bazd ale noului angrenajideologic creat in perioada imediat postbelicA33.

Autoritdtile sovietice s-au strdduit sd dea o amploare internationald cat mai maremanifestatiilor de la Moscova. Toate partidele fratesti" au fost solicitate sd-si delegereprezentantii, in statele comuniste acestia fiind chiar liderii partidelor. Delegatia PCC a fostcondusd chiar de Mao Tze Dun, PMB(c) de V. Cervenkov, PMU de M. Rakosi, PMR deGheorghe Gheorghiu-Dej, iar PCI de Togliatti. Pentru primirea i deservirea delegatiilorstraine a fost alcdtuitd. o comisie formatd din B. Ponomariov*, V. Abakumov", I. Parfenov

31 Ibidem, p. 75-113.32 Ibidem, p. 1-2." Ibidem, p. 3.

Boris Nikolaevici Ponomariov, intre 1936-1943 referent politic in Comitetul Executiv alCominternului. S-a ocupat de organizarea relelelor comuniste de spionaj i diversiune. Intre 19431944 a fost directorul Institutului MarxEngelsLenin, intre 1944 si 1946 adjunct al directoruluiDepartamentului Informatiei Internationale al CC al PCS(b), succesorul Cominternului, Imre 1946 si1949 adjunctul i directorul Sovinformbiuro, 1948-1955 primul adjunct al Comisiei de politicA externda CC al PCUS. Chiar dacA 1-a sustinut pe Hrusciov pentru o vreme, devenind sefur Sectorului de relatiicu partidele strAine al CC al PCUS i secretar al CC al PCUS, Ponomariov a rams un stalinist convinstoatA viata, fapt ce explicd longevitatea sa politica. De abia in 1986 este inlAturat din postul de secretaral CC al PCUS. A murit in 1995.** Victor Semeonovici Abakumov, din mai 1946 ministrul securitatii statului, unde 1-a inlocuit pe V.N.Merkulov. S-a "remarcat" prin organizarea "afacerii grupului antipartinic leningrAdean". A fost

mondial"32.

Si

si

www.dacoromanica.ro


(al doilea secretar al Comitetului de partid Moscova si presedintele Consiliului Uniunii dinSovietul Suprem al URSS), A. Gromako (pe atunci prim adjunct al ministrului de externe alURSS) si V. Gregorian (presedintele Comisiei de politica externa a CC al PCS(b)).Intampinarea delegatiilor avea loc atat la intrarea pe teritoriul URSS, cat si la Moscova.Astfel, la intrarea pe teritoriul URSS erau intampinati de delegatii formate din secretariiunionali, regionali ai PCS(b) si conducatori ai aparatului de stat. La Moscova, delegatiile deprimire erau formate din reprezentantii Comitetului jubiliar, MAE al URSS, SovietuluiOrasenesc din Moscova si Comisiei de politica externa a CC al PCS(b)34.

Delegatia PMR a fost intampinata la intrarea pe teritoriul URSS, la Ungheni, deF.G. Vravko, presedintele Sovietului Suprem al RSSM, P.F. Trescenko, secretarul CC alPCM(b), Smirnov, secretarul raionului de partid Ungheni si o serie de alti functionari departid si de stat de rang mai mic. La Moscova delegatia romana a fost prirnita de T. Lasenkosi M. Sariceva, din partea Comitetului jubiliar, iar din partea la MAE al URSS de catre V.Volkov si G. Busuev35. De mentionat este nivelul scazut de reprezentare al sovieticilor,avand in vedere faptul a din delegatia romana faceau parte chiar liderii statului st aipartidului.

Pentru fiecare delegatie a fost alcatuit un plan separat de deservire si asistenta, dealcatuirea caruia au raspuns functionarii Comisiei de politica externa Orlov, Kalasnikov siMosetov. Cadourile delegatiilor pentru Stalin erau preluate Inca de la gara de catre Directiaadministrativa a CC al PCS(b) si transferate imediat la Muzeul Puskin, unde se organizaseexpozitia de cadouri si nu la Galeriile Tretiakov. Primirea simbolica a cadourilor s-a facut deate presedintele Comitetului jubiliar, Svernik, fiecare delegatie avand fixata o ora pentruprezentarea obiectelor.

Organizarea adunarii festive din Teatrul Mare, de departe cea mai importantamanifestare dedicata lui Stalin, a fost trecuta in sarcina Ministerului Securitatii de Stat.Numarul exact al invitatilor a fost de 1549, impartirea locurilor facandu-se in functie deimportanta institutiilor in sistemul sovietic. Cele mai multe invitatii au fost repartizatedelegatiilor republicilor unionale 200, delegatiilor straine 130 si Consiliului de Ministriial URSS 12536. Verificarea individuala a invitatilor a fost si ea incredintata unei coniisiispeciale din care faceau parte M. Suslovt, Abakumov si N. Vlasik". Pe Fang adunareafestiva au mai fost organizate receptii guvernamentale, pentru membrii Comitetului jubiliar,

inldturat din acest post si arestat in 1951, cand Stalin a considerat cd a instrumentat "nesatisfdcAtor""afacerea halatelor albe". Judecat si condamnat la moarte de abia in 1954, ca membru al "bandeiBeria", sub acuzatia de complot.34 Ibidem, D. 518, p. 1.35 Ibidem, p. 7.36 Ibidem, p. 159.

Mihail Andreevici Suslov, cunoscut ca "principal ideolog" al partidului. S-a "distins" ca unul dintreorganizatorii deportarii populatiilor indigene din Caucazul de Nord intre 1943 si 1944 sub invinuireade colaborationism. Din 1944 presedinte al Biroului CC al PCS(b) in Lituania, unde a rdspuns desovietizarea 'Aril. Din 1947 revine in aparatul CC, unde conduce Sectorul de agitatie si propaganda, iarintre 1949 si 1950 va fi concomitent si redactorul sail! "Pravdei". A supravietuit in posturi cheie pandla moartea sa naturald in 1982, find considerat "eminenta cenusie" a Kremlinului.

Nikolai Sidorovici Vlasik, multi ani garda de corp a lui Stalin, dar si educatorul fiului sdu VasiliStalin. Chiar dacd s-a bucurat foarte mult timp de increderea lui Stalin, conducand o serie de directiiale NKVD si MGB care se ocupau cu paza liderului URSS, in decembrie 1952 a fost arestat in"afacerea halatelor albe". Judecat de abia in 1955, intr-un cu totul alt context, dar gratiat in 1956. Unuldintre sustinatorii convinsi ai versiunii cd la moartea lui Stalin, Beria a "contribuit activ".

www.dacoromanica.ro

260 Cosmin Popa 12

membrii i candidatii CC al PCS(b), minitrii URSS, academicieni, intelectuali, delegatiistraini i corpul diplomatic. Stalin a intervenit personal in planificarea pozitionariipersonalitatilor principale invitate la prezidiumul adunarii festive. Conform indicatiilor sale,locul sau a fost pozitionat excentric fata de centrul scenei, in dreapta sa a cerut sa fie a4ezatMao Tze Dun, iar in stfinga N. Hru4ciov37.

In stilul sau, Stalin îi manifesta Inca o data falsa modestie. Este binecunoscutfaptul ca, la plenarele CC sau la congresele partidului, Stalin statea de obicei in al doilearand al prezidiumului. Implicarea sa persona% in pozitionarea membrilor prezidiumului pewet% denota importanta pe care o dadea acestui fapt, "modestia" sa find o atitudine maimult cleat studiata. Aranjamentul festiv de la intrarea 411 din interiorul Teatrului Marerespecta cu strictete canoanele stilului festiv bo14evic, in fapt o combinatie nefericita Intreornamentele de tip imperial 4i iconografia comunista. Deasupra intrarii de parada a fostinstalat un portret imens al amfitrionului, in uniforma de generalissimus (grad inventatspecial pentru Stalin), avand deagupra sa gravata lininca "Slava marelui Stalin". Grupulstatuar de pe frontonul cladirii a fost acoperit cu drapelele 4i simbolurile celor 16 republiciale URSS, iar pe portal au fost instalate 16 proiectoare orientate in sus. Spatiul general erainsa dominat de un catarg imens pe care era arborat drapelul URSS.

Scena Teatrului Mare era 4i ea strivita de dimensiunile gigantice ale portretului luiStalin, din nou in unifonna militara, insotit de inscriptia "Traiasca marele conducatorinvatator al poporului sovietic, tovarawl Stalin". Scena era flancatd de cele 16 stemedrapelele republicilor unionale, iar pe cortina ro4ie coborata aproximativ 1/3 era aplicatalozinca deja clasica "Stalin este Lenin astazi". Sala teatrului era 4i ea dominata de lozincigigantice. "Sub steagul lui Lenin, sub conducerea lui Stalin, inainte catre victoriacomunismului", "Traiasca guvernul nostru drag", "Traiasca Partidul Comunist Sovietic albol4evicilor, partidul lui Lenin 4i Stalin" iata numai cateva dintre acestea. Aproape inutilde consemnat ca textul lozincilor expuse cu aceasta ocazie a PAcut obiectul unei hotararispeciale a Biroului Politic38.

Discursurile celor care au luat cuvantul in cursul adunarii festive au fost mai intaianalizate in Comisia jubiliara. Interesant este in acest sens diferenta fundametala dintretezele destinate propagandei de masa i cele destinate grupului de initiati. Cu toate ca §i indisursurile "apropiatilor" lui Stalin istoria partidului 4i a statului este pusa sub semnulpersonalitatii sale omniprezente, se observa totu4i o oarecare retinere. In acest caz, Lenineste o prezenta palpabila, chiar daca meritele sale sunt impartite cu Stalin. Un exempluilustrativ este discursul de deschidere a festivitatilor, apartinand pre4edintelui Comitetuluijubiliar, Svernik. Crearea partidului, revolutia din octombrie i Infiintarea URSS suntmeritele lui Stalin "Impreuna cu Lenin". Exceptie face crearea Armatei Roii. In acest caz,complexul trotkist 4i-a spus cuvantul, Stalin find numit "cel care a creat Armata Ro4iesub a carui conducere au fost zdrobite fortele burghezo-mo4iere4ti albgardiste i cele aleimperiali4tilor straini ocupanti". Nu putem sa nu fim de acord cu Svernik atunci and afirmadespre Stalin ca este "cel care a inspirat regimurile de democratie populara din EuropaOrientala"38.

Discursurile i saluturile invitapilor, permanent intrerupte de ovatii entuziasteatunci cand se pomenea numele lui Stalin, nu s-au deosebit prin varietate. Epitetele dejafolosite par% la epuizare au rasunat 4i cu aceasta ocazie de nenumarate ori. Secretari de

37 Dmitrii Volkogonov, op. cit., p. 480.38 RGASPI, F. 82, Op. 2, D. 516, p. 157-159.39 Ibidem, p. 133-143.

4i

5i

Ii

www.dacoromanica.ro


partid regionali, minitrii, sefi de partid i guvern din Wile de "democratie populara" s-auintrecut in proslavirea lui Stalin.

Contrar falsificarilor din textele oficiale si literatura agreata, putine erau domeniilevietii din URSS care sa nu poarte amprenta dictatorului. Aflat la apusul vietii, dand impresiaa se rupe treptat de exercitarea actului de guvernare, Stalin ramasese totusi principalulpersonaj al tarii. In fapt, activitatea sa era la fel de febrila ca in anii in care si-a cuceritirnperiul intern si extern. Bulversand scena politica prin epurari secventiale si "afaceri"celebre, Stalin i§i pregätea o iesire triumfala din scena: reformarea Partidului ComunistSovietic i reeditarea "marilor epurari". Pe nici una dintre acestea nu o va duce pana la capatdin lipsa de timp, dar inceputul avea sa fie mai mult decAt spectaculos. Sarbatorireafaraonica a senectutii a fost o build ocazie pentru "stapfin" de a-si trece in revista armatele,de arata bunavointa fata de o parte din "tinerii lupi" si de a pregati distrugerea "vechiigarzi" staliniste.

ali

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

CORNELIU ZELEA CODREANU DE LA TEORIELA PRACTICA

RADU COLT

Corneliu Zelea Codreanu, intemeietorul §i conducatorul mi§carii legionare, a fost §ieste una dintre cele mai controversate figuri ale perioadei interbelice. intr-un studiu dedicatactivitAtii de parlamentar a §efului gardisti am arAtat cA oamenii politici contemporani lui aufost unanimi in a remarca slaba sa prestatie. De asemenea, majoritatea celor ce §i-auexprimat opinia au cant de acord asupra caracterului sat ambitios, tenace. Cu toate acestea,activitatea lui C.Z. Codreanu a fost diferit perceputa de cAtre cei care au intrat, intr-un felsau altul, in contact cu el. Unii, §i in aceasta categorie nu sunt incIui numai cei apropiati lui,ii considerau de o sinceritate §i consecventd ie§ite din comun2, spre deosebire de du§maniisAi, care il acuzau frecvent de ipocrizie, minciuna §i 1a§itate3. Pentru a ie§i din acest impas §ia stabili cu obiectivitatea istoricului adevArul este nevoie de analiza faptelor lui Come liuZelea Codreanu practica prin prisma ideologiei legionare, principiile de bazAapartinandu-i, §i a conceptiilor sale teoria.

In "cartea de cApAtai" a mi§cdrii legionare Pentru legionari C.Z. Codreanu afirmacl principalul obiectiv al mi§carii legionare este "reforma omului, nu reforma programelorpolitice"4, Ora suferind din lipsa de oameni capabili §i nu de progyame, care, in opinia sa,puteau fi concepute intr-o singura noapte5. Astfel, mi§carea legionara, pe care el o conduce,reprezintA o §coalA spirituall care, parcursA, presupune na§terea unui "om nou". Acest "omnou" urma sA fie un erou, in sens rAzboinic "pentru ca sl poatA prin luptA sa-§i impunaparerea" , in sens social care nu exploateazA munca altuia , in sens creativ care ajutAprin muncA la ridicarea tArii sale6. Pentru a realiza aceste deziderate, Come liu Zelea Codreanua infiintat taberele de muncA in care tinerii legionari, indiferent de pregatire sau origine socialA,munceau alAturi, ducand o viatA austerA, severa, acceptand sA se supund celor sase legi alecuibului: legea disciplinei, legea muncii, legea tAcerii, legea educatiei, legea ajutoruluireciproc, legea onoarei7. Astfel, acordandu-le un important rol educativ, Come liu Codreanu i§iforma subalternii, care il divinizau, dupA modelul propriu, inoculându-le invidia §i ura fata decei care erau bogati §i nu munceau, pe de o parte, iar pe de alta, traiul §i munca in comun ledAdea iluzia unei puteri superioare fata de a altora §i, prin urmare, speranta in biruinta mi§cAriilegionare. De asemenea, misticismul propovAduit de Codreanu a determinat, alAturi de cultul

I R. Colt, C.Z. Codreanu parlamentar, in "Magazin Istoric", 1999, nr. 2, p. 49-52.2 A. Stan, lul.tt Maniu. Biografia unui mare roman, Bucuresti, 1997, p. 338.3 "Cruciada Rornanismului", an I, nr. 18, 4 aprilie 1935.4 Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, Timisoara, 1994, p. 307.5 Larry L. Watts, 0 Casandra a Romaniei. Ion Antonescu, Bucuresti, 1993, p. 170.6 Din luptele tineretului roman (1919-1939), Bucuresti, 1993, p. 57.7 Ibidem, p. 66.

"Revista istoricA", torn XIII, nr. 5 6, p. 263 274, 2002www.dacoromanica.ro

264 Radu Colt I

personalitatii sale, transformarea timiditatii 0 §ovaielii In intoleranta, in fanatism8. In acestsens, in Carticica efului de cuib se specifica faptuI cd fiecare membru al mi§carii legionare"trebuie sa devina un fanatic, pentru a numai fanaticul poate aduce jerttl pe altarulPATR1EI", precizandu-se totodata cä legionarul datoreazA supunere necondilionata (subl. n.)legiunii9. De fanatismul unei parti a miFarii legionare, care ii urma sfaturile §i ordinele cusfmtenie, s-a folosit §eful gardist in proiectele sale cele mai Indraznete. De altfel, atitudinea safata de atentatul lui Gheorghe Beza asupra subsecretarului de stat la ministerul de interne, C.Angelescum, era de natura sa Incurajeze manifestArile violente ale legionarilor. Erau educati inspiritul "oratoriei faptei" i a disciplinei oarbe fatA de superior, ambele contribuind la oatmosferl In care initiativa personala nu avea ce cauta.

Insu0 Corneliu Zelea Codreanu reactiona foarte violent in fata initiativelor unorsubordonati, considerand cà raspunde pentru victorie §i, astfel, cerea ca nimeni sa nu "mi0e"Para ordinul lui'2; iar in Carticica §.efului de cuib se preciza cA legionarii trebuie sa fie unitichiar pe "un drum rau", "boala" de care trebuiau sa se pazeasca wfii legionari fiind critica,catalogata ca o boala foarte "periculoasa" pentru ca "tale aripile marilor indemnuri"n. Inaceste conditii, este foarte putin probabil ca legionarii care s-au dedat la tot felul de acteprovocatoare, intrand In conflicte cu autoritatile statului, ca sa nu mai vorbim de asasinatelecomise, au pornit aceste actiuni din proprie initiativa. Cu toate acestea, Come liu ZeleaCodreanu a declarat atAt la procesul ce a urmat asasinarii lui I.G. Duca, precum 0 cu alteocazii, ca respinge violenta, ca a fost "totdeauna contra"" acesteia. In fapt, §eful gardist secontrazicea in declaratii, uitand ca tot el fusese cel ce daduse ordin, la inceputul luniidecembrie 1933, in plina campanie electoralk ca toti legionarii sd raspunda la violenta cuviolentA "de astAzi Inainte va acord dreptul de a va apara cum veti socoti"5 , ceea ce a dusla Inarmarea masiva a legionarilor cu revolvere §i cutite'6.

Lista ciocnirilor echipelor legionare cu fortele politiene0i este foarte lung. De la"simple" incidente, cum ar fi spargerea geamurilor casei lui Victor Iamandi in timpulcampaniei electorale din 1933'7 0 pana la altercatii in care erau folosite armele, toata gamaeste completa. 1es totu0 in evidenta o serie de incidente care demonstreaza indubitabilimplicarea lui Corneliu Zelea Codreanu .,,;i care contrazic fie principiile ideologiei legionare,fie afirmatiile acestuia. Astfel, in septembrie 1929, la Ia0, cuzi0ii, adversarii ai legionarilor

erau iritati de concurenta , au fost evacuati cu forta din caminul cultural, fAcAndu-se unnou pas spre adAncirea prApastiei dintre cele doul mi§carin. De asemenea, in luna iunie1930, Codreanh a trimis In Maramurq o echipd de legionari pentru a "ridica moralul"romAnilor din aceasta zond. Insk dupa sosirea echipei, cartierul evreiesc al ora5ului Bor§a afost incendiat, Codreanu acuzAnd minoritarii evrei de inscenare pentru a compromite Garda

8 C. Argetoianu, Memorii, vol. X, ed. Stelian Neagoe, Bucuresti, 1997, p. 323.9 Arhivele Nationale Istorice Centrale (in continuare A.N.I.C.), fond Ministerul de Interne Diverse,dosar 9/1930, f. 227-228.I° C.Z. Codreanu, Pentru legionari, Timisoara, 1994, p. 386.II Din luptele tineretului roman (1919-1939), p. 66.12 Dragos Zamfirescu, Legiunea Arhanghelului Mihail de la mit la realitate, Bucuresti, 1997, p. 120.13 Pe marginea prapastiei, vol. II, Bucuresti, 1992, p. 17.14 A.N.I.C., fond Ministerul de Interne Diverse, dosar 15/1934, f. 35.IS Ibidem, dosar 5/1930, f. 59.16 Ibidem, dosar 5/1933, f. 4.17 D. Zamfirescu, Legiunea Arhanghelului Mihail, p. 183.18 A.N.I.C., fond Ministerul de Interne Diverse, dosar 4/1929, f. 9.

www.dacoromanica.ro

3 C.Z Codreanu de la teorie la practicer' 265

de Fier°. Este greu de crezut totusi ca evreii din Borsa au preferat sd-si dea foc caselornumai pentru a arunca asupra miscarii conduse de Codreanu imaginea unor piromani.aceeasi perioada a avut loc atentatul nereusit al lui Gheorghe Beza asupra lui ConstantinAngelescu, Corneliu Zelea Codreanu declarand ca 11 va "apara pe tanarul Beza i cauza luicu toata caldura sufletului [...] i cu toga puterea"20. Mai mult, Beza va fi ulterior avansat inierarhia legionara, Para sa fi avut vechime, doar ca rasplata pentru actiunea sa. Urrndtorul pas1-a constituit formarea "echipelor mortii", in luna mai 193321, care aveau ca sarcindindeplinirea misiunilor dificile, find puse sub conducerea lui Mihai Stelescu. Astfel, in scurttimp s-au format sase echipe, alcatuite din 4 pana la 8 oameni22. Insusi Corneliu ZeleaCodreanu afirrna in cartea sa memorialistica faptul ca aceste echipe erau formate din tinerihotdrati "de a merge inainte, trecand prin moarte"23, deci din cei mai devotati si mai fanaticimembri ai micârii. Acesta a fost momentul de inceput al unei fungi serii de echipe alemortii, care au aplicat planurile de pedepsire a celor ce se aflau pe lista neagra a miscariilegionare in general si a lui Corneliu Zelea Codreanu, in special.

Sfarsitul anului 1933 a adus odata cu schimbarea guvernului i declansareacampaniei electorale i escaladarea violentelor legionare. Acestea au avut loc ca urmare aordinului sefului legionar, care i-a dezlegat pe cei aflati sub conducerea sa de a nu riposta lasicanele autoritatilor24, care, trebuie sa recunoastem, erau uneori cu totul arbitrare. Astfel, auavut loc, intre echipele gardiste i fortele politienesti, numeroase ciocniri violente, soldate curaniti si chiar morti. Incidente grave s-au inregistrat la Iasi, Tulcea25, Constanta unde la 21noiembrie, intr-o incaierare cu agentii de ordine, un legionar a fost impuscat in timp ceincerca sd smulga revolverul din maim unui politist Pascani, Radauti26, Tighina, Cluj,Braila27 si lista ar mai putea continua. In urma mortii legionarului de la Constanta, Codreanua promis ca va fi razbunat. De altfel, asemenea practici nu ii erau straine "Capitanului", el

parlamentar fiind, nu s-a sfiit sa-i ameninte cu arma pe jandarmi cu prilejul uneiintruniri legionare ce a avut loc in satul Beresti, in octombrie 193228.

In acest context, guvernul liberal s-a hoar& sä pund capat acestei stari anarh iceastfel, la 9 decembrie 1933, Garda de Fier a fost dizolvata. Incepe o perioada in care

evenimentele se succed rapid: Corneliu Zelea Codreanu dispare, nu poate fi arestat, I.G.Duca este asasinat pe peronul garii Sinaia, seful gardist se preda cu trei zile inain teaprocesului, dupd ce fusese adapostit de o rucla a Elenei Lupescu, figura centrala acamarilei, si se pare ca se intalnise cu regele Carol al II-lea, declara ca nu are nici unamestec in asasinarea primului-ministru si, in final, este achitat. Ceea ce s-a intamplat indecurs de mai putin de patru luni a suscitat numeroase controverse privind rolul jucat fiede Corneliu Zelea Codreanu, fie de regele Carol in asasinat. In ceea ce II priveste peCodreanu, acesta pare a fi, contrar declaratiilor sale, autorul moral al asasinärii lui Duca.De fapt, seful legionarilor stia ca Garda de Fier va fi dizolvata si nu se sfia, el ca i alti

19 C.Z. Codreanu, Pentru legionari, p. 379-380.28 Ibidem, p. 387.21 Ibidem, p. 458.22 D. Zamfirescu, Legiunea Arhanghelului Mihail, p. 178.23 C.Z. Codreanu, Pentru legionari, p. 458.24 A.N.I.C., fond Ministerul de Interne Diverse, dosar 5/1930, f. 59.25 "Universul", an L, nr. 328, 30 noiembrie 1933.28 D. Zamfirescu, Legiunea Arhanghelului Mihail, p. 182.27 A.N.I.C., fond Ministerul de Interne Diverse, dosar 5/1930, f. 36, 41 si 46.28 D. Zamfirescu, Legiunea Arhanghelului Mihail, p. 173.

insusi,

si

in

www.dacoromanica.ro

266 Radu Colt 4

membri ai micärii, sd-i ameninte pe primul-ministru, ministrul de interne (Ion Inculet),Richard Franasovici si Victor Iamandi, pentru fiecare fiind gata de actiune cdte o echipdformatd din zece legionari. Codreanu declara chiar cd "oricat de vigilentA ar fi SigurantaStatului i oricke pregatiri s-ar face pentru a pazi pe acesti domni, ei tot vor cAdea uciside cAtre legionari", iar autorul raportului aprecia amenintkile ca "periculoaseposibile"29. Pânä i sotia lui Corneliu Zelea Codreanu afirma fdrA retinere a sotul eicunoaste intentiile guvernului, dar dacA acestea sunt puse in aplicare Duca va fi asasinat",iar Mihai Stelescu, eliminat mai apoi din legiune, mentiona in testamentul sdu: "Cu toteroismul bdietilor de la Jilava (asasinii lui 1.G. Duca) totusi el (C.Z. Codreanu) a dat ordinde omordrea lui Duca; 1-am citit si eu"31.

in ceea ce priveste asasinarea lui I.G. Duca, Mihai Stelescu 1-a acuzat pe Codreanude faptul cd, in timp ce majoritatea legionarilor sufereau in inchisori, el s-a addpostit la orudd apropiatA a Elenei Lupescu, cu acordul acesteia din urmA32. Intr-adevar asa seintamplase. Desi in declaratiile sale critica vehement anturajul suveranului si mai ales peElena Lupescu, care era de nationalitate evreiascd, seful gardist s-a adApostit la verisoaraacesteia, doamna Cerndiane, i avusese o intrevedere cu Gavrild Marinescu, prefectulPolitiei Capita lei, si el un important membru al camarilei regale34.

La proces, implicarea lui Corneliu Zelea Codreanu in asasinat reiesea frA nici unfel de dubiu din depozitia doanmei Viorica CrAciunescu. Astfel, aceasta declara cd in casa eis-au intdlnit de mai multe ori Codreanu si loan Caranica, cel care 1-a omork efectiv pe I.G.Duca, iar in ziva de 23 decembrie 1933 Codreanu a fost vizitat de Caranica, insotit deNicolae Constantinescu, aducand totodatd o gyenada i o petarda35. De asemenea, unul dintrelegionarii arestati a declarat cd petardele au fost confectionate chiar in locuinta luiCodreanu, iar un altul a afirmat cA seful sAu si-a dat seama de stratagema folositd de Carol alII-lea, care ar fi urmarit prin aducerea la guvernare a lui Duca si impunerea dizolvdriimiscarii legionare sd scape dintr-o singurd loviturd de doi oameni incomozi, convins cdprimul-ministru va fi omork de conducAtorul GArzii de Fier'.

0 altd contradictie intre "teoria" si "fapta" lui Corneliu Zelea Codreanu s-amanifestat in comportamentul ski de la procesul din martie 1934. Astfel, un principiu multtrâmbitat al ideologiei legionare, cel al onoarei, a fost incAlcat de seful gardist. In airticicasefului de cuib Codreanu indica legionarilor calea onoarei; "Mergi numai pe cane indicatede onoare. Luptd si nu fi niciodatA misel. [...] Deck sA invingi printr-o miselie, mai bine sdcazi luptand pe drumul onoarei" i, mai departe, "cand ai facut ceva asumd-ti rdspundereaintreagd". In acelasi sens, al asurnarii raspunderii, Codreanu explica: "legionarul [...]imelege asume intreaga rdspundere a faptelor si credintelor lui i scuipd in ochi pelasii, oricare ar fi, care se ascund in dosul anonimatului (subl.n.)37. Cum se impletesteteoria cu faptul cd. la proces el a impus calor trei asasini sa declare cd au sAvarsit crima dininitiativA proprie, promitandu-le cd vor fi liberi dupd scurt timp i apoi sArbAtoriti ca eroi

29 A.N.I.C., fond Ministerul de Interne Diverse, dosar 5/1933, f. 4-5.30 D. Zamfirescu, Legiunea Arhanghelului Mihail, p. 187.31 C. Petculescu, Mircarea Legionarcl. Mit ci realitate, Bucuresti, 1997, p. 268.32 "Cruciada Romanismului", an I, nr. 18, 4 aprilie 1935." A.N.I.C., fond Casa RegalA, dosar 12/1936, f. 6.34 C. Petculescu, Mixarea Legionard, p. 83.35 A.N.I.C., fond Ministerul de Interne Diverse, dosar 15/1934, f. 138-141.36 D. Zamfirescu, Legiunea Arhanghelului Mihail, p. 89." Pe marginea prlipastiei, vol. II, p. 15-16.

si

sa-si

www.dacoromanica.ro

5 C.Z. Codreanu de la teorie la practicei 267

nationali38, Corneliu Zelea Codreanu nu a explicat niciodatA, nici macar cand a fost acuzatfatis de cAtre Mihai Stelescu.

In ceea ce Ii priveste pe asasinii efectivi, propaganda legionara a afirmat cA revoltalor fatA de tratamentul autoritatilor i-a determinat sà reactioneze astfel. Horia Sima consideracA, din acest motiv, indignarea "spArsese cadrul disciplinei legionare"", iar Ion Banea0-Irma: "De cand Ii lumea, nici o nedreptate n-a ramas nerAzbunata. Aceasta este lozincadreptatea fireascA a naturii. Revolta nedreptAtii acumulate atunci, a explodat la Sinaia"40.

Chiar dacA am admite cA ar fi fost ga, nu se poate explica de ce asasinii au fost mai apoiavansati la rangul de comandanti ai "Bunei Vestiri", dedicandu-li-se ulterior si un cantec41.Avand in vedere disciplina strictA din cadrul miscarii, este imposibil ca Zelea Codreanu sA fitrecut cu vederea "abaterea" disciplinara, mai ales cl a cauzat atatea suferinte lui i celorlaltilegionari si, In plus, sA-i fi ridicat in grad. Asadar, este cred evident cA autorul moral alasasinarii lui I.G. Duca a fost conducAtorul miscarii legionare, Corneliu Zelea Codreanu. Inaprilie 1936, in cadrul Congesului Uniunii Nationale a Studentilor Crestini din Romania dela Targu Mures, folosit exclusiv in serviciul propagandistic al miscArii legionare, s-auformat faimoasele "echipe ale mortii", cu denumirea inofensiva. de echipe "de sacrificiu",care aveau sA sanctioneze "canaliile", adicA pe cei ce se pronuntau deschis impotriva Garziide Fier. insA componentii acestor echipe au negat vehement orice acuzatie de asasinat,considerand cA ei pedepsesc "trAdAtorii" neamului". Acestia erau, bineinteles, cei indicati deCorneliu Zelea Codreanu, cei ce 11 atacau pe acesta i miscarea condusA de el, pentru fiecaredintre ei constituindu-se cate o echipa formatA din zece legionari', care primiserA ordinul cafiecare dintre persoanele indezirabile sä fie, mai intai, "crunt bAtute i dacA vor persista inatitudinea tor, atunci vor fl impuscate"".

FatA de aceste echipe ale mortii, Ion CaratAnase, unul dintre cei care, nu dupA multtimp, ii va lua rolul in serios, punand in aplicare cele hotarate la Targu-Mures, considera cAele "nu unnAresc deck impiedicarea asasinatelor morale puse la cale impotriva studentimiinationaliste"45(!?!), iar Gheorghe Furdui, presedintele studentilor crestini, relata cA pentruElena Lupescu sunt pregAtite "100 de pistoale i foarte buni tragatori, dar n-a venitmomentul oportun ca aceastA doamnA sA fie impuscatA, dar ceasul nu este departe"".

AlAturi de nume sonore ale vietii politice romanesti si ale camarilei, pe "listelenegre" a figurat i numele lui Mihai Stelescu, dizident al miscarii legionare, care, exclus inseptembrie 1934, si-a fondat propria organizatie Cruciada Romanismului atacandu-1, cuo violenta ce aproape o egala pe cea legionara, pe CApitan. Conflictul dintre Mihai Stelescu

Corneliu Zelea Codreanu nu era, in 1934, nou. El data incA din timpul sesiuniiparlamentare 1932-1933, cand fuseserl colegi in forul legislativ. La baza acestuia a stat, inprimul rand, faptul cA Mihai Stelescu era un om volubil i un bun orator, in comparatie cuseful sAu. Spre deosebire de Codreanu, Mihai Stelescu a apArut deseori la tribunaparlamentarA, punand intrebari i adresand interpelAri executivului. in plus, el era un om

N. Crainic, Zile albe, zile negre. Memorsi, I, Bucuresti, 1991, p. 275.39 H. Sima, Istoria M4cárii Legionare, Timisoara, 1994, p. 83.4°i Banea, Capitanul, Timipara, 1995, p. 101.41 D. Zamfirescu, Legiunea Arhanghelului Mihail, 1997, p. 191.42 C Petculescu, Mifcarea legionard, p. 112.43 A.N.I.C., fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, dosar 11/1936, f. 19.44 Ibidem, f. 26.48 Ibidem, fond Casa RegalA, dosar 13/1936, f. 3.46 Ibidem, dosar 36/1936, f. 2.

si

si

a

www.dacoromanica.ro

268 Radu Colt 6

ambitios, care urmarea un loc cat mai bun in ierarhia legionara. Astfel, daca avantajuloratoric putea fi trecut cu vederea, ambitia sa nu putea fi insa deloc neglijata de Codreanu.in aceste conditii, inca din vara anului 1933, Zelea Codreanu il ameninta pe Mihai Stelescucu inlocuirea de la conducerea grupului studentilor legionari, daca nu va reusi, in cel maiscurt timp, sä faca in asa fel incat legionarii sa aiba preponderenta la conducerea centreloruniversitare', iar in campania electorala din toanma anului 1933 i-a impus sa nu maicandideze in precedentele sale fief-uri electorale judetele Cahul si Covurlui ci inTighina", unde Garda de Fier era foarte slab reprezentata, spre marea nemultumire aacestuia. 0 jumatate de an mai tarziu, in iunie 1934, constatand existents unor divergente insanul miscarii legionare, seful acesteia a pornit hotarat la restabilirea disciplinei si, in primulrand, conform unei note informative a Ministerului de Interne, "va cauta sa-I puna la punctpe Mihai Stelescu. Cu el va da exemplu si celorlalti"". Conflictul s-a acutizat spre srarsitulverii, cand, dupa spusele lui Gheorghe Beza, Mihai Stelescu ar fi urmarit suprimareaCapitanului, având complici pe VaSile Cotea si Luca Gheorghiade, ruda cu Mihai Stelescu".Ca urmare a acestui fapt, la 14 septembrie 1934, intr-o adunare in care au fost convocatipeste 150 de legionari cu fiinctii de comanda, Stelescu si cei din jurul sau au fost exclusi dinmiscare. in aceste conditii, in ziva de 16 iulie 1936 Mihai Stelescu a fost asasinat in modsalbatic, in timp ce se afla internat la Spitalul Brancovenesc, de catre o echipa de zecelegionari, constituita la Targu-Mures si care, ulterior, va lua numele de Decemviri52. Contrardeclaratiilor sale, implicarea lui Corneliu Zelea Codreanu, ca autor moral, este din noudemonstrata si de actiunile sale, dar si de marturiile celor apropiati lui. Tin comandantlegionar din Cluj, Gheorghe Veres, declara, la scurt timp de la asasinarea lui Stelescu, cainitiativa ii apartinuse in intregime Capitanului, cel asasinat nefiind "sanctionat" mai repedepentru a se scurge mai mult timp de la asasinarea lui LG. Duca", iar Nestor Chioreanuconsemna in memoriile sale: "legionarii ii cereau voie sa-1 pedepseasca. El ezita. In cele dinarm': a ingaduit (!?!) (subl.n.) unei echipe de studenti sa-1 pedepseasca"54. La aceeasiconcluzie ajungea si oficiosul Partidului National Taranesc "Dreptatea" , care nota:"Chestia cu capitanul care ordona unui general, pretins sef al unei grupari condusedictatorial de chiar capitanul, este amanuntul cel mai arnuzant al unei farse in care «eroii»nu sunt deck niste lasi care se ascund in dosul formelor. Curajul capitanului, care pune pealtii A. traga cu revolverul, [...] se verifica Inca o data"55. Toate aceste marturii yin sacompleteze de fapt testamentul lui Mihai Stelescu: "Daca voi fi asasinat, sa stiti ca. dinordinul lui Corneliu Zelea Codreanu am fost"56.

Contributia lui Corneliu Zelea Codreanu in atentatele si crimele comise demembrii miscarii sale in deceniul al patrulea (evident pana la ultima sa intemnitare) a fostdecisiva. II putem considera chiar pe Capitan ca autor moral al tuturor incidentelorprovocate de legionari. Plecand de la argumentul ca din moment ce biserica

47 Ibidem, fond Ministerul de Interne Diverse, dosar 9/1933, f. 46.48 Ibidem, dosar 5/1933, f. 185.49 Ibidem, dosar 15/1933, f. 61." Ibidem, fond Casa Regala, dosar 12/1936, f. 13.51 D. Zamfirescu, Legiunea Arhanghelului Mihail, p. 200.52 Gh. Buzatu, C. Ciucanu, C. Sandache, Radiografia dreptei romiineoi, Bucuresti, 1996, P. 55.53 D. Zamfirescu, Legiunea Arhanghelului Mihail, p. 229.54 N. Chioreanu, Morminte vii, Iasi, 1992, p. 28." "Dreptatea", an X, nr. 2650, 3 septembrie 1936.56 C. Petculescu, Mivarea Legionarcl, p. 268.

www.dacoromanica.ro

7 C.Z. Codreanu de la teorie la practicei 269

binecuvânteaza armele, ea aproba crima, a fost inlaturat un obstacol major din calearetinerilor tinerilor legionari care, proveniti in special din mediul rural, erau foartecredincio0. Nici nu este de mirare ca, in asemenea conditii, pang i studentii teologi aufost cuprimi de "o nebunie neagra, o stupiditate megalomana"57, dupa cum remarcaNichifor Crainic. Intreaga ideologie legionara era imbibata de cultul mortii, de indemnurila jertfa pentru prop4irea Romaniei i a miFarii legionare. Astfel indemnati, in atmosferadestul de incarcata din interiorul organizatiei in Cdrticica qefului de cuib se precizafoarte clar ca "nu exisul in Legiune: M-am supeirat ci plec"sg (subl. n.) fanatizati,venerandu-1 i temandu-se in acela0 timp de Codreanu, membrii mi4carii legionare s-audedat, fie ferm convin0 cä ceea ce fac este bine, fie prea slabi pentru a se opune, la multe,foarte multe provocAri la adresa autoritatilor, populatiei evreie§ti §i chiar a populatieiromâne§ti care protesta impotriva practicilor legionare.

Distanta de la teorie la practica este in general mare. Pentru Codreanu insa, ea afost in unele cazuri chiar foarte mare. Un punct deosebit de important al ideologiei legionarea fost critica democratiei, a sistemului parlamentar-constitutional 01, mai ales, a partidelorpolitice. Nu numai Codreanu, ci i alti doctrinari ai mi§carii legionare s-au aplecat asupraacestei laturi. Dacä in ceea ce privqte democratia, punctul de vedere al Capitanului a rarnasneschimbat pana la moarte, pentru parlamentarism §i partidele politice, mai ales relatiilemi4carii legionare cu ele, intre ceea ce afirma Corneliu Codreanu pe parcursul anilor §i ceeace a facut el in aceea0i perioada este o mare diferenta. Legionarilor li se atrasese atentia calumea politica trebuie disprettlita §i ignoratA59, cä mi§carea legionara nu este un partidpolitic. insA, in flagrantA opozitie cu acestea, propagate de toti ideologii legionari, nu numaide Codreanu, se afla manifestarile sale in fruntea mi§carii. Astfel, mi§carea legionara, subdenumirea de Gruparea Corneliu Zelea Codreanu participa la alegerile parlamentare de numai putin patru ori in deceniul al patrulea §i numai dizolvarea de ate guvernul liberal al lui1.G. Duca, in 9 decembrie 1933, I-a oprit pe §eful gardist de a mai candida Inca o data.

Aceasta contradictie intre ceea ce afinna §i ceea ce facea Corneliu Zelea Codreanueste evidenta. MiFarea sa, ca §i el de altfel, se comporta ca un veritabil partid politic. Participala alegeri 0 este, mai ales in 1937, parte importanta a vietii politice romanqti. CorneliuCodreanu este ales deputat i 1'0 exprima opiniile de la tribuna parlamentara. Ia parte ladezbateri, polemizeaza, are chiar i initiative legislative alaturi de alti deputati. Cum poate ficonsiderat comportamentul acesta, daca nu al unui om politic? Mai mult, el are contacte totmai dese cu ceilalti oameni politici, in special dupa 1934, incearca sa se alieze cu ei sau refuzapropuneri de coalizare. In 25 noiembrie 1937 incheie pactul de neagresiune electoralA cu IuliuManiu §i Gheorghe Bratianu, deci se aflA In relatii foarte stranse cu viata politica romaneasca.

De fapt, Corneliu Codreanu incalcA propriile decrete. Astfel, intr-o circularA emisala 27 octombrie 1935, neinclusa insA in volumul Circuldrile C6pitanului §eful legionar"decreta" ca fiind "interzis §efului mi§carii legionare de a face vizite cu caracterEl insiqi a facut asemenea vizite, in iarna anului 1936, lui Nicolae Marq intfilnindu-se cuIon Antonescu6' in februarie 1937, lui Zaharia Bona pentru a-i cere inlesnirea unei

57 N. Crainic, Zile albe, zile negre, p. 285.58 Pe marginea prdpastiei, vol. II, p. 11.59 Ibidem.

Arhiva Serviciului Roman de Informatii (in continuare A.S.R.I.), fond Penal, dosar 110237, vol. 18,f. 104.61 Pe marginea prdpastiei, vol. I, p. 37.

60

politic"0.

www.dacoromanica.ro

270 Radu Colt 8

intrevederi cu Iuliu Maniu', in decembrie 1937, doctorului Gerota, unde a perfectat pactulde neagresiune electorald cu acela§i Iuliu

0 altA contradictie flagrantA a teoriei cu practica la Comeliu Zelea Codreanu tinede partea financiarA. In circularele emise de Codreanu, In Carticica §yefului de cuib,in toateocaziile in care a vorbit, conducAtorul mi§carii legionare a afirmat principiul cinstei, altraiului simplu. Astfel, cerea legionarilor sli sl nu se gAndeasca la ei, la locul pe care ItocupA, arAta cA "telul politicianismului este de a-si construi o avere; al nostru este de a neconstrui o patrie infloritA §i puternicd. Pentru ea vom munci i vom construi"; impuneamembrilor mi§cArii: "Nu cereti rasplatA de la tara voastral Pentru cd nici o rAsplata nu estemai mare i nimic nu este mai slant deck multumirea ca ti-ai facut datoria fatA de dansa"64.Mai mult, in aceeqi circularA nepublicata, Zelea Codreanu spunea: "pful m4carii legionarenu poate avea nici o avere personal& Tot ce are trecut pe numele sau apartinelegionare (subl.n.). [...] in schimb, toatA averea mi§carii va fi trecutA pe numelecase, caminuri, pAmanturi etc., -pentru ca niciodatA unitatea m*Arii sA nu poatA fipericlitatd" i, mai departe, prezenta propria situatie materialA: "Proprietatea mea personalanu este cleat biroul de la Ia§i, fkut la 1925, la inchisoarea Foc§ani, Icoana cea mica a Sf.Arhanghel Mihail i cArtile din Biblioteca de la Ia§i. Acestea insA trec in patrimoniul

vor rAmAne dupa moartea mea viitorilor lefi ai mi§cArii legionare"65. Cerândrudelor sale sA pArAseasca organizatia "pentru cA un §ef de mi§care nu e bine sA aibA nici orudA in cadrul mi§cdrii pe care o conduce", Come liu Zelea Codreanu credea cA astfel, un omca el, "Ara cant Ord nici o avere" (subl. n.), va avea posibilitatea de a gAsi un refugiualdturi de cei dragi66. Nu i se poate repro§a nimic lui Codreanu in ceea ce privqte celeconsemnate mai sus. Sunt principii pe care o mare parte a legionarilor le-a §i aplicat,neabAtandu-se de la linia "teoriilor" codreniste. InsA nu tot in acest mod a reactionatComeliu Codreanu, cel ce le elaborase. In testamentul sAu, redactat in ultima sa detentie, la15 iunie 1938, eful legionar consemna urmAtoarele: "Eu cred cA nu voi muri, dar dacA morinteleg sa iau urmAtoarele mAsuri cu privire la mica mea avere:1. PAmântul de la Frr4e5ti (V1a§ca), 50 ha, 1/3 sotiei mele, 1/3 fetei noastre CAtAlina, 1/3mamei mele [...].2. PAmântul de la Predeal, 5.600 m.p. la fel [...].P.S. 2. La pensiunea de la Predeal sunt banii mei investiti: sA se facd proces lui Bara sA nedea ori banii, ori casa pe doi ani sau prin bunA intelegere.3. SA se facd proces pentru oile de la Silistra care sunt proprietatea mea personalA []67

De la elaborarea circularei, in octombrie 1935, §i panA la redactareatestamentului, iunie 1938, nu trecuserA decAt doi ani §i jumAtate 4i, totui, Codreanu auitat ceea ce chiar el hotardse. ComparAnd cele doul documente, putem remarca douAposibilitati. Ori bunurile cuprinse in testament fuseserA ale lui §i, atunci, ar fi trebuit ca lamoartea sa sA intre in patrimoniul micArii legionare, ori proveneau din patrimoniulmi§cArii, trecute pe numele sail conform circularei din octombrie 1935 §i, atunci, ar Iitrebuit sA ramanA in proprietatea organizatiei, fiind trecute pe numele viitoruluiconducAtor al ei, in nici un caz neputand fi lAsate mo§tenire familiei sale. Oricare dintre

62 Din luptele tineretului roman (1919-1939), p. 237.63 "Buna Vestire", an I, nr. 225, 26 noiembrie 1937.64 Pe marginea prapastiei, vol. II, p. 10.65 A.S.R.I., fond Penal, dosar 110237, vol. 18, 1. 104-106.

Ibidem.Ibidem, vol. 5, f. 298-299.

Mania'.

m*Arii i

"

migearii5efului:

www.dacoromanica.ro

9 C.Z Codreanu de la teorie la practicei 271

cele doul posibilitati ar fi cea adevarata, Corneliu Zelea Codreanu nu putea sa lasemostenire aceasta "mica avere". in conditiile in care el Ii invata pe legionari sa traiasca insaracie, frA huzur, Para a se lacomi, bucurandu-se de faptul ca au putut fi de ajutor cuiva,se pune un mare semn de intrebare asupra caracterului sau. Astfel, relatarile i acuzeleaduse de Mihai Stelescu, cu privire la faptul ca seful sau oprea bani din diurneleparlamentarilor legionari68, par cu atat mai veridice, mai demne de luat in seama.

Asemenea mari diferente intre ceea ce Corneliu Zelea Codreanu propovaduiapentru legionari i comportamentul sau nu se observau doar in ceea ce priveste traiulaverea. Sunt intemeiate iarasi acuzatiile lui Mihai Stelescu. In timpul prigoanei autoritatilorde la srarsitul anului 1933 si inceputul anului 1934, cand majoritatea legionarilor a avut desuferit, s-a lertfit" pentru el si legiune, Zelea Codreanu se intalnea cu cei ce erauraspunzatori de suferintele legionarilor69. Legaturile sefului gardist cu regele i camarila s-auderulat atata timp cat a dorit el, cat a avut mai mult de castigat din mentinerea acestora. Inacest sens, intr-o discutie parlamentara iscata de prelungirea starii de asediu, la 11 martie1936, Armand Calinescu arata a miscarea legionara continua sa se dezvolte sub protectiaguvernului: "am auzit cà eful acestei miscari anarhice [...], traieste astazi foarte comodintr-o \fill de pe malul marii, unde scrie un fel de «Mein Kampf», cu care vrea sa nefericeasca maine. [...] Se mai spune ca acest adapost comod a fost inlesnit prin bunavointaunui avocat al succesiunii careia apartinea aceasta proprietate si care avocat s-ar gasi pebanca ministeriala"".

Ca baza a miscarii legionare, Corneliu Zelea Codreanu a pus dragostea. Nu puteaintra in legiune cel ce nu avea aceastd capacitate si nu putea rarnane daca nu mai dadeadovada de dragoste71. Deci, teoretic, in miscarea legionara legaturile dintre membri ar fitrebuit O. fie foarte puternice, bazate pe incredere, pe afectiune, fiecare putand parasimiscarea in momentul in care ar fi simtit ca nu se mai potriveste cu idealurile sale. insa, inrealitate nu se intampla chiar asa. In primul rand pentru ca legionarii nu puteau parasilegiunea atunci and doreau. Cazul lui Mihai Stelescu, alaturi de alte atentate soldate chiarcu mutilari fizice asupra unor fosti membri ai micnii, sunt edificatoare. Toate acesteacontribuiau la o atmosfera inchisa, sectara. Cei mai slabi, care nu aveau puterea sa se opuna

nici nu cutezau sä abandoneze miscarea, erau presati moral pana se incadrau in "normele"organizatiei. Astfel, un membru al "echipelor mortii" marturisea, in toamna anului 1938:"Spiritul de disciplina te tinea incatusat i executai, totusi, chiar daca erai de aka parere, dealt gand mai bun, cu constiinta cd esti un simplu executant, comandantul raspunde de totul[...]. Totul mergea in viteza, nu aveai timp sa te gandesti, fiindca trecea timpul, insasimetoda de lucru era de «punere in fata faptului», de surpriza, fara a-ti lasa timp sa cugetimai mult", iar unul dintre participantii la atentatul Impotriva rectorului Universitatii dinCluj, profesorul Stetanescu-Goanga, dezvaluia "«tortura morala» la care am fost supus decomandantul meu [...]. A fost de ajuns cateva zile de cosmar sufletesc, produs de cuvinte ca«sunteti slabi», «fricosi», «mici la suflet» etc."72. Este drept ca asemenea declaratii au fostacute dupa arestarea i condamnarea liderului legionar i dupa ce cei in cauza fusesera larandul lor arestati. Prin urmare, aceste declaratii trebuie acceptate cu rezerve. Dar eraunormale asemenea comportamente, in conditiile in care o lozinca des uzitata pentru

68 "Cruciada Romanismului", an I, nr. 18, 4 aprilie 1935.69 N. Crainic, Zile albe, zile negre, p. 274.70 C. Neagu, D. Marinescu, Fapte din umbra, Bucuresti, 1980, p. 101-102.71 C.Z. Codreanu, Pentru legionari, p. 321.72 C. Petculescu, Mixarea Legionara, p. 113.

si

si

www.dacoromanica.ro

272 Radu Colt 10

dumanii mi§carii era "Garda nu uitä! Garda nu iarta!"73, iar indemnul Capitanului era de "a-i insemna pe raboj pe cei pacato0, pentru ziva de maine", explicand ca "un neam nu poatesa piara de dragul catorva ticalo§i (evident din punctul de vedere al miwarii legionare n.n.). Iar daca ace§tia se pun in calea neamului, neamul Ii inlatura"".

Poate cel mai controversat aspect al activitatii lui Corneliu Zelea Codreanu a fostcel referitor la preluarea puterii, la lovitura de stat pe care ar fi vrut sa o dea §i la legaturilesale cu Germania. Legiunea Arhanghelul Mihail a fost de la bun inceput organizata ca omi§care paramilitart, cu o disciplina de fier, in care membrii erau initiati §i pregatiti apoitemeinic in folosirea armelor. Scopul lui Corneliu Zelea Codreanu era intemeierea uneiRomanii legionare, populata cu "oameni nor, creati dupa modelul legionar. Pentru aceastaeful gardist era con§tient de faptul ca trebuie sa controleze spiritul public, economia

nationala §i viata politica romaneasca. In acest sens a introdus, in pregatirea membrilor,programe de educatie fizica §i instructii militare, exercitii de semnalizare §i cunoa§tere aalfabetului Morse. De asemenea, mi§carea legionara s-a inarmat masiv, find descoperitede catre organele politiene§ti i ale jandarmeriei numeroase depozite cu anne §i munitii,insu§i Codreanu and ordin ca fiecare legionar sali procure arme i, in special, revolverem.Instructie nu faceau numai cei trecuti de varsta majoratului, ci §i minorii inscr4i in Garda deFier. Astfel, in seara de 31 august 1932, politia din Turnu-Severin a surprins 50 de rninoricare faceau instructie pe un camp in apropierea orgului, folosind i arme de foc77.

In cadrul organizarii pe principii paramilitare existau i cuiburi, alcatuite dinelementele cele mai devotate §i fanatice, carora le revenea misiunea de a executa asasinatelepolitice. Totodata, m4carea legionara dispunea §i de o sectie motorizata, iar in vara anului1937 Corneliu Zelea Codreanu hoar-Le chiar infiintarea unei §coli de pilotaj78. Pe aceea§istructura s-au incadrat §i "echipele mortii" constituite la Târgu-Mure i, mai ales, Corpullegionar Mota-Marin, constituit la 13 ianuarie 1938, o imitate de elita in care intrau 10 033legionari, impartita in 13 bandere, fiecare bandera fund alcatuita din 771 de legionari.Fiecare subunitate a corpului constituia o adevarata trupa de sacrificiu".

Structura militara a mi§cArii legionare a fost completata cu o vasta retea deinformatori in institutiile importante ale statului, in special in cele care aveau ca atributiiordinea interna §i siguranta statului. In acest sens, Inca din 1930, Codreanu a emis ocirculara prin care atragea atentia: "de acum se va lucra prin conspiratie"". Pentru acqtiinformatori Zelea Codreanu folosea ace1ea0 metode ca i in cazul componentilor "echipelormortii", amenintandu-i ca Ii va declara tradatori in cazul in care ar avea de gand sa seretraga81. De obicei §eful gardist chema informatorii la raport i pentru directive, in modindividual, acordand o importanta deosebita celor de la Politia Capitalei, Siguranta §i MareleStat

73 A.N.I.C., fond Ministerul de Interne Diverse, dosar 15/1933, f. 21.74 Pe marginea prápastiei, vol. II, p. 20.75 C. Petculescu, Mifcarea Legionard, p. 111.76 A.N.I.C., fond Ministerul de Interne Diverse, dosar 2/1931, f. 70." Ibidem. fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, dosar 3/1932, f. 10.78 C. Petculescu, Mixarea Legionará, p. 112.79 D. Zamfirescu, Legiunea Arhanghelului Mihail, p. 243-244.8° A.N.I.C., fond Ministerul de Interne Diverse, dosar 5/1930, f. 3.81 Ibidem, fond Ministerul Propagandei Nationale. Presa Interna, dosar 382, f. 12.82 Ibidem, f. 13.

Major'.

www.dacoromanica.ro

11 C.Z. Codreanu de la teorie la practicoi 273

Tinta finala a lui Corneliu Zelea Codreanu era, orice ar fi declarat el, preluareaputerii. 0 Romanie legionara, un stat national-legionar nu se putea implini dee& de pepozitii de conducere. Acest obiectiv nu ar fi fost unul iesit din cornun, find un scop pentrutoate partidele politice. Ceea ce ii deosebeste pe seful gardist de ceilalti sefi de partide estefaptul cä acesta a actionat subversiv, eludand legile statului. Chiar si autodizolvareaPartidului Totul pentru Tara, din 21 februarie 1938, reprezenta doar un paravan pentru onoua strategie de actiune, miscarea legionara nefiind dizolvata, ramanand sub forma unuicurent latent, gata de actiune la prirnul semnal83. Imediat dupa aceasta, Corneliu ZeleaCodreanu a declarat unor apropiati cd nu are sens sA initieze un atac In acel moment, pentrua nu este sigur de toti legionarii. Astfel, va astepta 'Ana and in masa legionarilor vorrAmane doar cei mai devotati cauzei84. De fapt, el mai verificase devotamentul i puterea derezistentA a membrilor miscarii sale si in timpul campaniei electorate ce tocmai se incheiase.intr-un raport destinat regelui Carol, se mentiona cA seful miscarii legionare asteapta "cumare liniste" prigoana despre care fusese informat cl se va abate asupra miscarii sale, pentrua "verifica din punct de vedere al sacrificiului marea masä de legionari si membrii aipartidului"85.

Tactica politica a lui Corneliu Zelea Codreanu folosita pand in 1938 era exprimatafoarte sugestiv de chiar seful legionar: "Eu sunt fortat de imprejurari sa fiu unDau o loviturA i traiesc un an sau doi. Astept in larg i altii 1mi dau provizii"86. In 1938frisk Codreanu era atat de convins de iminenta cedare a autoritatilor Meat declara: "Dad', mis-ar oferi victoria in momentul de fag pe tavd, n-cq primi-o. 0 vreau frame:ward in seinge,cu jertfe, cu martini. Prea ne obiqnuim sá credem cd puterea este la un pas de noi, prea nesureidea victoria nsubl. n).

In orice caz, este cert faptul ca Zelea Codreanu urmArea preluarea puterii pentruimplinirea idealului sAu, statul national-legionar, i pentru aceasta a actionat subteran,1narmand miscarea pentru a fi gata la semnalul sAu. Printr-o circularà descoperita laperchezitiile efectuate la sediile miscArii legionare, in luna aprilie 1938, Corneliu ZeleaCodreanu transmitea legionarilor: "Am dizolvat partidul «Totul pentru Tara». Ei au uitatInsa un lucru. A ramas Legiunea [...1 Am luat hotArarite urmatoare:a) Sa rAmanA dizolvat partidul «Totul pentru Tara». Comertul lichidat.b) Vor ramâne gruparile legionare coriduse de comandanti legionari sefi.c) Contactul nu va mai fi tinut prin circulare, vor fi vizitati toti comandantii de gruparilegionare de cave comandanti care vor fi numiti: «Comandanti provinciali». Prin acestia vavoi trimite tot ce aveti de fAcut"88.

In acelasi sens, intr-o scrisoare confidentiala trimisa gradelor legionare la 28 martie1938, descoperita tot in urma perchezitiilor, Corneliu Zelea Codreanu comenta raspunsul luiNicolae Iorga la scrisoarea sa din 26 martie: "MA marginesc a va ardta In putine cuvinte«marsavia» celui care se pretinde «Apostolul neamului», ba mai mult este si Ministru deStat:

VA1ntreb:

83 D. Zamfirescu, Legiunea Arhanghelului Mihail, p. 248.84 lbidem, p. 249.85 A.N.I.C., fond Casa Regalk dosar 16/1938, f. 4.86 A.S.R.I., fond Penal, dosar 1 10237, vol. 13, f. 218.87 Ibidem, f. 340.88 "Curentul", an XI, nr. 3669, 19 aprilie 1938.

www.dacoromanica.ro

274 Radu Colt 12

Mai puteti tolera strigoii astia? Batranii astia cu creerul uscat de vremuri? [...] Am scrisacestui batran o scrisoare, aceasta scrisoare era in numele «Generatiei de elita a acestei tad».Raspunsul cred ca il stiti cu totii. Se respinsese cu cea mai mare indignare. Prin unnare dacape noi ne doare ceva, nu le vom mai cere, ne vom lua ce-i al nostru, v-am mai spus-o, o repet:Suntem in mijlocul oMlaytinei dezniklejdii», riscul este acelayi. Ori inainte hottirdli sprevictorie, ori inddrat la suferinfa Ara sfdryit"89 (subl. n.).

Odata cu aceste documente au fost descoperite si adevarate arsenale, continandchiar si petarde, grenade, mitraliere si carabine", raspandite in toad tara, dar cu precadere inBucovina, Basarabia' si Transilvania92. Despre descoperirile autoritatilor, ziarul "Curentul"comenta: "Natura insasi a acestui material ca mitraliere, carabine, petarde, invedereazd ca nuera vorba de simple mijloace de aparare individuala"93.

in ceea ce priveste subventionarea miscarii de ate Germania, lucrurile sunt cevamai complicate. Un raport al Ministerului de Interne constata, in 1935, ca "nu s-a dovedit capartidul «Totul pentru Tara» ar primi subventii din strainatate"94. Este, de asemenea, sigurfaptul ca. oficiul de politica externa a Partidului National Socialist Muncitoresc Germanacorda o mai mare importanta relatiilor cu Partidul National Crestin, condus de tandemulGogaCuza, decal celor cu miscarea condusa de Corneliu Zelea Codreanu". Aceasta nuinseamna insa ca miscarea legionara nu a fost sprijinita de cercurile naziste, mai ales ca, dinpunctul de vedere al mijloacelor folosite, apropierea era mult mai mare cu Garda de Fierdecal cu Partidul National Crestin. in acest sens, in ianuarie 1938, o telegrama trimisa dinRomania, ii cerea ministrului de externe german, Constantin von Neurath clarificareaconditiilor si oficiul german de la care a primit Garda de Fier ajutoare pentru campaniaelectorala, iar consilierul superior al guvernului teritoriului Saar comunica ministrului romande la Societatea Natiunilor ca aflase din surse demne de incredere cum, in 1934, agentulnational-socialist pentru zona Balcanilor si a Dunarii fusese, in repetate randuri, insarcinatsa-i predea lui Corneliu Zelea Codreanu insemnate sume de bani din surse semioficialegermane96.

Justificarile lui Codreanu asupra unora dintre aceste chestiuni, la procesul intentatlui in mai 1938 sau cu alte ocazii, ni se par neconvingatoare.

Oricum, el a reprezentat o anurnita parte a vietii politice romanesti. A fost,incontestabil, ajutat de charisma sa care 1-a facut respectat printre cei cu care intra incontact. Cu toate acestea, nu se poate trece peste ceea ce el a lasat in urma: violente,asasinate si, mai mult, o moralitate nu tocmai solida, o distanta prea mare de la teorie lapractica.

89 Ibidem.90 A.N.I.C., fond Ministerul de Interne Diverse, dosar 55/1938, f. 14.91 Ibidem, dosar 5/1930, f. 3.92 Ibidem, fond Ministerul Propagandei Nationale. Presa Interna, dosar 382, f. 12.93 "Curentul", an XI, nr. 3670, 20 aprilie 1938." A.N.I.C., fond Ministerul de Interne Diverse, dosar 27/1935, f. 18.95 Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol fi marefalul Antonescu, Bucure§ti, 1994, p. 46.96 C. Petculescu, M4carea legionarii, p. 289.

www.dacoromanica.ro

NOTE $1 RECENZII

*** Historische BUcherkunde Siidosteuropa, Band II: Neuzeit, Teil 2: Rumeinien 1521-1918,

ed. MANFRED STOY, MUnchen, R. Oldenbourg Verlag, 2002, 687 p.

Continuand prezentArile bibliografice privind istoria sud-estului Europei, volumulde NA este consacrat Romaniei. Au fost avute in vedere cartile publicate de diferite edituri,precum si studiile aparute in publicatiile de specialitate. Au fost investigate numeroasereviste romanesti, Imre care "Studii. Revista de Istorie", "Revista Arhivelor", "StudiiArticole de Istorie", "Revue Roumaine d'Histoire", "Analele Academiei Romane.Memoriile Sectiunii Istorice", "Ana le de Istorie". De asemenea, au fost parcurse publicatiidin Germania, Bulgaria, Ungaria, Austria, Grecia, Italia, Ucraina, Republica Moldova,Olanda, Franta, Portugalia, Marea Britanie, State le Unite ale Americii.

Materialul bibliografic este ordonat conform unei tematici precis stabilite: A.Probleme generale; B. Probleme generale 41 istorie politica; C. Istoria dreptuluiadministrativ i a administrafiei publice; D. Istoria economic?" ci sociala; E. IstoriaBisericii; F. Istoria culturii.

Sunt mentionate 2090 titluri de carti i studii aparute Ora in anul 2000, cu o scurtaprezentare a continutului bor. Un substantial indice (p. 655-687) faciliteaza utilizarea lucrariide catre cei interesati.

Realizata cu profesionalism ca o importanta contributie la bibliografia istorica aRomaniei.

Georgiana Margareta Scurtu

Mecanisme represive in Romania 1945-1989. Diclionar biografic A-C, OCTAVIANROSKE (coord.), Bucuresti, Institutul National pentru Studiul Totalitarismului, 2001, 575 p.

Din anul 1993, cand a fost tntemeiat prin demersurile lui Radu Ciuceanu, directorfondator, Institutul National pentru Studiul Totalitarismului si-a propus sa declanseze o vastacampanie de editare a surselor referitoare in principal la dimensiunea represiva acomunismului rornanesc. Chiar daca acest proiect era deosebit de ambitios, rezultatele audepasit mult misiunea initiala. Din anul crearii sale, institutul a publicat propria sa revista,Arhivele Totalitarismului", care nu s-a limitat la publicarea de documente dupa toate normelestiintifice, ci a optat pentru un continut diversificat care cuprinde studii, schite biografice,recenzii, bibliografii i instrumente de lucru, care fac din aceasta revista de departe cea maicompetenta publicatie periodica dedicata istoriei contemporane a Romaniei. Pe langa revistaau fost create o serie de colectii, adevarate dosare ale unor probleme ale Romaniei secoluluiXX. Din aceste colectii face parte prezenta lucrare, primul volum dintr-o serie de sase volumeconsacrate mecanismelor represive care au functionat pe toata durata regirnului comunist.

Volumul, ca de altfel intreaga cercetare a temei, este coordonat de Octavian Roske,care semneaza un substantial studiu introductiv (din echipa care a realizat volumul fac parteFlorin Abraham, Marilena Apostolescu, Corneliu Beldiman, Anca Bogdan, Mihaela-MariaGavrilescu, Costin Ionescu, Alexandru-Murad Mironov, Cristina Paiusan, Flori Stanescu,Lucia-Dalila Arama). Excelent cunoscator al literaturii concentrationare, Octavian Roske,analizeaza comportamentul acestui fenomen conditionat de interactiunea dintre memoria

"Revista istorica", tom XIII, nr. 5 6, p. 275 292, 2002

*

si

www.dacoromanica.ro

276 Note 41 recenzii

supraviettiitorilor gulagului romfinesc, interesul societatii in continua preschimbare,imperativele partenerilor editoriali care stint sensibili la legile aspre ale profitului i factorulpolitic. Desigur, in ecuatie poate fi inclusa i presiunea speciali0i1or perioadei, care cauta sadescifreze functionarea logicii represive a regimului comunist. In anii 1990-1995 am asistat lao avalan§a de volume cu caracter memorialistic, supravietuitorii represiunii marturisindulipublic, cu mai multa sau mai putina vocatie literara, experientele carcerale §i in fondexperientele de viata situate dincolo de limita suportabilului §i imaginabilului. Interesulsocietatii pentru acest gen de literatura-document a fost mare, dar dupa 1995 se constatadeplasarea interesului, un simptom Imbucurator pentru asimilarea traumelor suferite indeceniile comuniste spre analiza i sinteza. Dar, constata autorul, singure marturiile victimelorsunt insuficiente pentm reconstituirea completa a mecanismelor represiunii. Memorialistica,prin excelenta un demers subiectiv, justificator i moralizator, trebuie confirmata sau infirmatade documentul de arhiva, or arhivele, din considerente pur politice, au devenit accesibile Intr-un ritm lent, iar anumite fonduri continua sa se afle sub imperiul unor decizii arbitrare deinterdictie. Astazi, in pofida eforturilor intreprinse, nu s-a putut stabili lista completa avictimelor, 'Inca i mai putin a tortionarilor sau lista completa a locurilor de detentie sau demunca fortata. Autorul discuta, pe baza unei bibliografii impunatoare, variatiile cifreloravansate pentru victimele represiunii (intre 300.000 0 3 milioane) §i pentru cei decedati inurma represiunii (intre 150.000 0 400.000). Studiul introductiv are i o parte consistenta demetodologie, impusa de natura cercetArii. Astfel sunt stabiliti 10 indicatori care defmescconceptul de represiune (p. 15) i se clasifica tipurile de surse defripte (biografii, comunicari,corespondenta, cronologii, dialoguri, dictionare, dictionare ale represiunii, documente,enciclopedii, eseuri, interviuri, istorie, istorie orala, jumale, jurnale de calatorie, memorii,memoriile aparatului represiv, memorii de rezistentA, memorii de temnita, monografii, poezii,procese, procese adnotate, proza scurta, publicistica, rapoarte, romane, studii). Volumulsistematizeaza informatii recoltate din peste 300 de volume, aparute in marea lor majoritate Inintervalul 1990-1998. Pe baza acestor informatii au fost redactate circa 9.000 de articole. Esteprevizibila imbogatirea volumului, deoarece subiectul are o dinamica greu de controlat, prindefri§area publicatiilor periodice sau a altor volume aparute intre timp, dar §i prin consultareaintr-un viitor acum greu de evaluat a arhivelor SRI, a dosarelor Tribunalelor militare 0 inspecial a fi§elor personale din arhiva Directiei generale a penitenciarelor. Studiul introductiveste urmat de un ghid de utilizare (p. 39-40), de lista volumelor consultate cu abrevierea lor(p. 41-61) §i de o lista de abrevieri (p. 62-64).

Volumul este un dictionar biografic deopotriva a victimelor i tortionarilor, fiecareivoci fiindu-i consacrate, in functie de informatiile disponibile, care pe cat posibil au fostverificate, date privind natura §i durata represiunii in cazul victimelor, functia §i durata in ceprive0e pe responsabilii represiunii. Articolele stint in mod firesc de dimensiuni variabile,acest fapt decurgand din statutul politic al personajelor, deoarece coexista personajeanodine, daca nu cumva statura lor a fost sublimata de suferintA, §i celebritati ale istorieiRomaniei din veacul trecut, precum mareplul Ion Antonescu, Nichifor Crainic, ComeliuCoposu i Doina Cornea pe de o parte 0 figurile sinistre ale lui Nicolae Ceausescu,Gheorghe Craciun sau Stefan Coller de cealalta parte. In anumite cazuri sunt oferiteinformatii despre anii de viata, identificarea socio-profesionala, motivul condamnarii, aniide detentie, locul de detentie etc. iar alteori doar simple mentiuni. fri anumite cazuri, candeste vorba de persoane publice, se pot obtine informatii suplimentare din diverse surse. Deexemplu, compozitorul Mihai Andricu, glorie a componisticii romane0i, episcopul deBuzau Antim Angelescu, care nu a fost Inchis spre deosebire de fratele sau profesorulbrailean Ion Angelescu, mitropolitul Banatului Nicolae Comeanu, care suspectat de

2

www.dacoromanica.ro

3 Note si recenzii 277

activitate in cadrul Fratiilor de Cruce a fost retinut cdteva luni in 1949. Din teama deomisiune, autorii au mentionat aceeasi persoand in cloud rdnduri, datoritd diferentelor deortografiere a numelor (Teofil BAliban Teofil Baliban, Alois Boga, Louis Barral Baran).in cazul persoanelor de origine maghiara trebuie sd se aibd in vedere specificul succesiuniinumelor proprii, numele de familie si apoi prenumele, cum este cazul episcopului de AlbaIulia, Jakab Antal, inchis intre 1951-1964 si care trebuia tratat la litera J. Uneori autorii daucurs unor informatii incredibi le, cum ar fi prezenta lui Avram Bunaciu in lagdrul de laCaracal, sau fanteziste, cum este cea despre episcopul ortodox Ion Camardsescu, in BisericaOrtodoxd Rom And neexistand nici un episcop cu acest nume. Existd o absentdsurprinzatoare, cea a lui Gheorghe Cristescu, primul secretar al PCR, care a beneficiat de oschitd biograficA in chiar primul numAr al revistei Arhivele Totalitarismului", redacted deFlorin Tändsescu. Evident, aceste semnaldri tin de domeniul ingratitudinii, travaliuldesfdsurat pentru redactarea volumului a fost enorm si aceste scapari inerente au originea inimprecizia cu care au fost redactate numeroasele surse consuhate.

Parcurgand sutele de pagini care relateazd miile de destine distruse in confruntareacu un regim care parea sortit eternitAtii, fiecare Ii poate imagina, dincolo de consemndriletehnice, asa cum remarcd prefatatorul, chinurile indurate, umilintele, agonia, amardciuneainfrângerii, frica atotputernica, cumplitul dor de casd, de cei dragi, spectrul chinuitor al foamei,visul libertAtii, dar i visul painii rumene (...) neputinta bolii, dar si sublimul solidaritdtiitainice, amintirea mortii celui de langd tine, frigul cumplit sau bema de la izolare, bdtdile,injuraturile gardienilor (...) irnaginea zidului, a zdbrelelor, a usilor (...)" ori actele de eroismcare contrastau cu starea generald de demisie in care decdzuse societatea. Este condanmabilfaptul cd refractare oricarei pedagogii expiatorii, autoritdtile locale nu s-au oprit deloc sauaproape deloc asupra numelor partizanilor care au rezistat ani indelungati in zonele accidentateale Romdniei, deseori pierzandu-si viata pentru o cauzd pe care majoritatea locuitorilor oconsiderau pierduta, pentru a le perpetua memoria prin botezarea cu numele a unor strazi sauspatii publice, perpetuandu-se in schimb denumiri stupide i anoste.

Mecanisme represive din Romeinia 1945-1989 este mult mai mult decal o cercetarefAcutd cu meticulozitate i metodd riguroasd. Ea poate deveni un memento national, dar pentrua aspira la acest statut trebuie ca toate volumele sd apard in termenul cel mai rezonabil.

Ovidiu Bozgan

EM. BOLD, I. CIUPERCA, Europa in derivá (1918-1940). Din istoria relafillorinternationale, Iasi, Casa Editoriala Demiurg, 2001, 290 p.

Titlul, dar mai ales numele celor doi binecunoscuti istorici ieseni rn-au convins sdnu amdn deloc lectura volumului de fat/ Mai recunosc i faptul cd un efect reconfortant, dinpunct de vedere psihic, a avut incitanta Introducere, un fel de manifest-program al lucrdrii,care convinge prin sinceritate, deschidere i dorinta de a moderniza discursul folosit 0'15acum in abordarea, in istoriografia roma.* a problemelor europene interbelice.

Cartea este armonios impArtitd in sapte articole: Conferinla de pace de la Paris.Repere; Eforturi pentru menfinerea pácii in primul deceniu interbelic; Diploma/ia MiciiInlelegeri a Inlelegerii Balcanice; Re laliile Romiiniei cu marile puteri europene;Evenimentele prevestitoare ale unui nou razboi mondial; Anularea Tratatului de laVersailles. Ocuparea Austriei si Cehoslovaciei; Pactul RibbentropMolotov. "Actul debrigandaj al secolului". Dupa cum se vede, o sintezd reusitd, de amploare i cinstitd a

si

www.dacoromanica.ro

278 Note recenzii 4

evolutiilor politice i diplomatice in cele douà decenii dintre r&zboaiele mondiale. 0 tratarecorectA, atentä, bine ancorata in literature de specialitate care, probabil, ar putea initiapublicul-tinta, amintit in Introducere, in problemele europene. Apare chiar scrupuluozitateain prezentarea desawrArilor Conferintei de pace de la Paris (1919) §i a negocierilortratatelor de pace din 1919-1920. Pan& i eternele critici la adresa cunoscutei cercentoareungare Magda Adam se regasesc, desigur, la locurile lor. Aparent nu lipsea nimic dar, cutoate acestea, speranta §i curiozitatea cu care incepusem lectura se destramasera de mult.

Ateptam, mai ales din partea unor cunoscuti speciali§ti, o abordare dintr-operspectivA modern& 4i mult nuantata, a§a cum celelalte istoriografii (inclusiv din unele tAnvecine) au ret4it deja. Mai speram, de asemenea, sa nu repsesc marotele de pan& acum. SAliam, de pilda, atitudinea guvernelor ungare fatA de Mica Intelegere. Cand se ajunge aici, senroduce deja i inevitabilul: un pasaj sau o idee din vreo lucrare (stupid& sau nu) a MagdeiAdam. Nimeni nu este interesat, in Romania, de resorturile, de mecanismele de gandire §ievolutie ale filozofiei §i practicii politice i diplomatice ungare interbelice? Oare toateanalizele ungare despre Mica Inolegere, inclusiv cele aparute dupa 1990, concord& cuopiniile binecunoscutei cercetAtoare?

Altceva: far& a-i fi cunoscut vreodata, dincolo de ceea ce au lAsat in urma §i Pad sAcred cl incerc mAcar sa sprijin demolarea Para discernAmant a rezultatelor istoriografice depan& in 1989, nu inteleg ratiunea pentru care intr-o sintez& despre evolutia diplomatieieuropene interbelice se regAsesc ca§iva mon§tri ai pervertirii faptului istoric i analizei§tiintifice, precum J. Benditer, L. Banyai, V. Liveanu sau Aron Petric. Un harnic §iextraordinar tanAr istoric clujean, Ottmar TraFA, cunoscut i mediilor ielene, public& decativa ani documente din arhivele maghiare referitoare la Romania i Wile din EuropaCentral& (intre altele, in "Anuarul Institutului de Istorie" din Cluj Napoca, vol. XXXVII,1998, stenogramele Consiliului de Mini5tri al Ungariei din ultimele zile ale lunii august1940). Existd, iatA, alternative la eterna Magda Adam sau, mai rAu, la L. Banyai §i AronPetric. La fel, nu inteleg de ce reputatii profesori ie§eni ocolesc lucrarile a doi istorici careau pus in circulatie, in sfar§it, §i in Romania, documente practic necunoscute din arhivelepolone §i americane (Nicolae DascAlu, respectiv Ion Stanciu), fiind preferati anonirni sau,oricum, istorici care nu au spus nimic ulterior, precum Boris Ranghet sau Gheorghe Oancea.

Sinteza de fatA are, repet, reuite incontestabile, reprezentand o realizare de marcd aultimilor ani (alAturi, poate, de lucrArile doamnelor Eliza Campus §i Viorica Moisuc).TotuO, este evident aerul de "belle époque" ce se degaja dintre paginile ei, prizoniera unoraborddri clasice. Deit face apel la arhivele diplomatice romane§ti, volumul de fata nudovede§te o incredere prea mare in aceste surse dei, cu siguranta, ar fi reuit sA creionezemAcar o imagine proaspAtA §i indelung gteptatA. Chiar abordarea raporturilor U.R.S.S. cuEuropa §i, in particular, cu Romania, a fast lAsatA exclusiv la latitudinea unor lucrari destulde cunoscute, general utilizate, far& sa se facA apel la ceea ce profesorul Em. Bold, spreexemplu, a vAzut §i consultat in arhivele moscovite.

Pe parcursul documentatei lucrAri, in repetate randuri, un cititor avizat (de ce nu, §iun student mai silitor) descopera gree1i suparAtoare, unele absolvit stupefiante.

De pildA, trimiterile la arhive demonstreaza nu neaparat faptul ca s-a lucrat "ladoll& maini", cat cl, indeosebi, nu s-au mai Pacut cuvenitele rectificari obligatorii: la p. 72apare mentiunea, dep4itA de mai bine de un deceniu, "Arhivele Centrale Bucure§ti" (valabilpentru intregul volum). La fel, scrupulele autorilor in a ortografia intocmai numelepersonajelor sunt laudabile, dar ele joaca §i feste: cea mai regretabilA este in cazul luiEdvard Bend (corect) §i in nici un caz Edward Bend, a§a cum este amintit mereu omulpolitic cehoslovac (asa cum prqedintele Republicii este Masaryk, nu Masarik).

#

www.dacoromanica.ro


De-a dreptul incredibile pentru ceea ce se doreste o istorie a relapilorinternationale in perioada interbelica sunt doug evenimente mentionate de cAtre autoripentru anul 1934: in acest an, 1934, arjlfost asasinat ministrul de Externe al Poloniei, 1. A.Poracki, de catre elemente fasciste (p. 96). Nici vorbA, totusi, de asa ceva: adevAratulministru de Externe al Poloniei, colonelul Jozef Beck, a condus diplomatia de la Varsoviadin noiembrie 1932 §i panà in septembrie 1939, cand s-a refugiat in Romania (a murit invara anului 1944, langA Bucuresti, find inmormantat la Bellu Catolic). In 1934 a fostasasinat dar nu stiu daca la acest personaj fac referire autorii ministrul de Interne,colonelul Pieracki, dar nicidecum de "mana criminalA" a extremei dreapta, ci din cauzarevolverului unui scelerat nationalist ucrainian. 0 altA nAstrusnicie a celor doi reputatiistorici ieseni este asasinarea, tot in 1934, a regelui Leopold I al Belgiei. Dar Leopold I,toatä comunitatea istoricA este de acord, a fost primul suveran al Belgiei si a domnit intre1831-1865 si nicidecum nu putea fi ucis de "fascisti", oricat de precoci ar fi fost acestia(informatia apare tot la p. 96). SA fie vorba, oare, despre regele Albert I, decedat intr-adevarin 1934? Cum ar reactiona, insA, istoricii romani daca intr-o monografie occidentalAreferitoare la istoria României, domnia lui Carol I ar fi mutatA intre 1940-1947 iar Titulescuar fi confundat cu Al. Constantinescu-Porcu?

Undeva, la pagina 124, ne asteaptA o altd deformare a realitatii. Se relateazA, corect,faptul cl la sfarsitul anului 1931 inceputul anului 1932, la Riga au fost demarate negocieriintre Romania i U.R.S.S. i a reprezentantii Bucurestilor erau condusi de cAtre "trimisulroman in Lituania". Ceva iarasi nu este in regula: Romania nu a avut ministru plenipotentiarrezident la Kaunas (capitala Lituaniei independente interbelice) pana in 1934. Riga, dacAaceasta ar fi problema, a fost si este capitala Letoniei. Aici, intr-adevAr, Romania a avutdrept ministru plenipotentiar pe Mihail Sturdza (viitorul ministru de Externe legionar), intre1929-1935.

La pagina 101 este vorba, totusi, fie de o gluma proastA a unui student care a vrutsA sifoneze serios imaginea celor doi profesori, fie de un cosmar: "dupl ultima sesiune din21-22 august 1938, tinuta in localitatea Bled din Banat, Mica Intelelegere incheiat, defapt, activitatea si misiunea". Nimeni, panA acum, nu a contestat cA la Bled, intr-adevAr, s-aconsumat ultimul moment oficial al aliantei trilaterale dar, pentru numele lui Dumnezeu,este pentru prima data in istoria secolului X. cand cineva reuseste sa disloce localitateaslovena Bled si sa o mute pe teritoriul Romeiniei, in Banat! Este inadmisibil, trebuie sarecunosc, faptul cA un moment atat de favorizat de istoriografia romanA si strAinA mai aregrave lacune, ce nu pot fi de tipar, pentru reputatii specialisti

In rest, o lucrare asa cum o asteptam cu totii i, personal, senzatia chinuitoare alecturArii unui volum care trebuia sA fie publicat din ratiuni curriculare.

Florin Anghel

RALF DAHRENDORF, Dupa 1989. Morala, revolutie si societate civila, trad. MonaAntohi, Bucuresti, Edit. Humanitas, 2001, 229 p.

Nu se poate spune ca. Ralf Dahrendorf este un autor necunoscut publicului romanescinteresat de politologie i istorie contemporanA, mai ales in conditiile in care la aceeasi editurAIi apAreau la inceputurile anilor '90 cunoscutele Refiecjii asupra Revolullei din Europa. LordulRalf Dahrendorf, pair liberal-democrat i britanic german cum se autodefineste a ocupat

www.dacoromanica.ro

280 Note $i recenzii 6

pozitii importante atat in spatiul academic occidental (a condus London School of Economicssi St. Anthony's College Oxford), cat si in lumea politica (membru in primul cabinet alcancelarului german Willy Brandt si apoi comisar european intre anii 1970-1974).

Cartea de fata, versiunea romaneasca a volumului Afier 1989. Morals, Revolutionand Civil Society (New York, St. Martin's Press, 1997), reuneste o serie de 15 conferinte(dintre care 5 rAmase in manuscris) cu teme extrem de variate, dupa cum recunoasteautorul (p. 5), dar care au drept preocupare comuna analiza lumii postcomuniste.

Probabil ideea principala care merita retinuta la primul capitol cu un titlu ce arputea sa trezeasca nedumeriri (Trebuie oare ca revolufiile sd queze?) este aceea carevolutiile nu rezolva in mod necesar toate problemele, ba uneori "creeaza la fel de multeprobleme ate rezolva" (p. 10). Este interesant i modal in care îi construieste RalfDahrendorf discursul: incepe cu enuntarea dificultatilor si a dezamagirilor intervenite in EstulEuropei dupA 1989, pentru ca abia in fmal sa se apiece asupra conditiilor care genereaza"situatiile revolutionare" (p. 17). Autorul observa, oarecum profetic, Inca din noiembrie 1990cA "exista riscul ca oamenii sa Una concluzia ca democratia inseamna preturi mari, o ratainalta a somajului, venituri mici pentru cei mai multi si profituri speculative pentru cativa. Dece sa mai voteze, daca Asta e rezultatul. Si, la urma urmei, la ce e buna democratia?" (p. 19) Dealtfel, aceasta este o temA de meditatie care apare frecvent in carte. $i nu este de mirare.Autorul german se gandeste la soarta Republicii de la Weimar si face o paralela cu situatiafiravelor democratii central si est-europene: "democratia ne face liberi, dar nu neaparatbogati. Cei care cred ca. democratia Ii imbogateste vor ajunge sa se indoiasca de institutiile eicu prilejul primei recesiuni. Asta se si intampla astazi in lumea postcomunistA. A fost totodatAunul dintre ingredientele autodistrugerii Republicii de la Weimar" (cap. 13, Democra(ia inGermania: o perspectivd anglo-germand, p. 194). Cu alte cuvinte, pentru multi democratia nutine de foame. Prin urmare, Dahrendorf este indreptatit sa creada cA acest gen de atitudinereprezinta cel mai mare pericol pentru democraPile de azi (p. 178).

Moralitatea este una dintre particulele subtitlului cartii, dar i un termen cu diferiteacceptiuni. Una dintre intrebarile care au revenit obsesiv pe buzele intelectualilor critici dinRomania, dar si din Europa de Est in general a fost urmatoarea: cum iijudecàm pe cei careau cooperat cu regimul comunist? Fara indoiala, aplicarea necritica i pripita a etichetei de"colaborationist" este condamnabila, dar, credem, nici scuza sau refugiul in argumentulcomod i indoielnic al "eticii responsabilitatii" nu poate fi scutita de o sanctiune a noastra.Problema instrumentalizarii ultimului concept este atinsa de Dahrendorf in capitolul 5,intitulat Moralitate, institufii ci societate civild. Pentru lordul Dahrendorf, eticaresponsabilitatii "a devenit o scuza pentru atitudinea cea mai lasa din secolul nostru,colaborationismul (Mitlaufertum). «Ca sa previna ce era mai raw>, oamenii de la care te-ai fiasteptat la mai mult au suportat regimuri pentru care n-au reprezentat deck niste idioti utili".In consecinta, cand un ziar german i-a cerut sA completeze celebrul chestionar al lui Proustcare includea intrebarea ce jiguri istorice dispretuifi mai mult?, Dahrendorf a replicat:cei care au netezit calea totalitarismului, von Papen in Germania nazistd, Grotewohl inGermania de Est postbelicd (p. 74). Martor al primelor tentative sovieto-comuniste desugrumare a libertatii in Berlinul de est ocupat de Armata Rosie, autorul mai sustine cA"(...) exista situatii in care rezistenta devine o indatorire civica" (cap. 12, ExemplulBerlinului: de la Ora Zero la societatea civild, p. 173).

Curajul civic iata o notiune asociatA cu libertatea. Pe buna dreptate, spuneDahrendorf. El revine de mai multe ori la subiectul libertAlii. Indraznesc chiar sa afirm ca unadintre chestiunile centrale ale cartii este aceea a libertatii. Numai ca aceasta libertate este demulte ori subminata. Dahrendorf nu vorbeste deloc ca un diplomat complezent, desi a fost

si

si

www.dacoromanica.ro

7 Note V recenzii 281

candva ministru adjunct de Externe al tarii de origine (p. 184). El e realist. "Probabilitateaesecului este mare", afirma lordul Dahrendorf, referindu-se la sansele tranzitiei de la dominatiamonopolista la democratie i libertate (p. 120). Sau, o afirmatie mai degraba pesimistA:"dezvoltarea economidi modernd pare sdfavorkeze mai cunind o guvernare autoritard deceituna democraticr (cap. 9, Cine face istoria? Despre intrepdtrunderile dintre Viinfeleeconomice yi cele politice, p. 131). Care ar fi solutia? Consolidarea societatii civile, dar maiales sprijinirea de catre occidentali a acelor democratii in formare.

Câti dintre bunicii nosti nu i-au asteptat pe americani? Câçi dintre noi nu amregretat dupa 1989 absenta unui al doilea Plan Marshall, de asta data restarts la Europarasariteana? Avem in Ralf Dahrendorf pe cineva care intelege acele frustrari necamuflategenerate de asteptarea zadarnica a ajutorului occidental: "principala dezamagire este reactianoastra, a europenilor mai norocosi, la nevoile celor pentru care ideea nu doar a EuropeiCentrale, ci a Europei, ar trebui sa fie acum realA. Fara eufemisme, Europa Occidentala si-atradat principiile i promisiunile atunci cand, in toe sa intinda o mana Europei Centrale, s-arepliat pe asa-numitul approfondissement a la Maastricht si a ingaduit chiar ca protectia unorridicole interese de grup rationalizarea importurilor de ciuperci si zmeura din Polonia, depilda sa prevaleze asupra imperativelor politice" (cap. 15, De la Europa la Europa: opoveste a speran(ei, incercdrii i erorii, p. 217).

La noi dar si in alte zone ale Europei de Est nefericita (era sa zic "greaua")mostenire a national-comunismului din spatiul public se imbina cu ispita autoritara izvoratadin frustrarile i nesiguranta aduse de o tranzitie care nu se mai termina. Pe acest fond apar

multe nostalgii. Mai mult, comunistii revin la putere in Europa Centrala si de Est datoritaacestor nostalgii. Acest fenomen este surprins si de Ralf Dahrendorf (p. 106). Cartea lui insaeste un refuz al utopiei comunista sau nu. Autorul prefera democratia i economia de piata

doua proiecte reci care nu ridica pretentii la sufletele oamenilor (p. 68).Cum dupa 1989 au aparut mai multe ambiguitAti terminologice, acest lucru se

observa inclusiv in lucrarea lui Dahrendorf: spatiul dintre fosta "cortina de tier" i frontierelevechii Uniuni Sovietice este denumit fie ladle Europei de Est si de Sud-Est" (p. 9), fie "tArileEuropei Centrale, de Est si Sud-Est" (p. 10). Romania pare sa se plaseze, dupa cele maimulte descrieri ale lui Dahrendorf, mai degraba in zona Europei de Est. Totusi, in fmalulcartii, o fraza exclude Romania din Europa de Est si lasa doar Ucraina i pile mai de larasarit in ceea ce pare sa fie tot mai mult o zona gri a batranului continent (p. 217).

Fara sa fie neaparat o lucrare savanta, cred ca volumul lui Ralf Dahrendorf poate fiintegrat intr-o serie a cartilor importante, aparute in romaneste, despre libertate. Lecturacartii lui Dahrendorf este instructiva i ne dezvaluie un spirit lucid, patrunzator si realist. Si,nu in ultimul rand, antiutopic.

Cristian Va.sile

DENNIS DELETANT, Teroarea comunistd in Romdnia. Gheorghiu-Dej ci statulpolifienesc, 1948-1965, trad. Lucian Leustean, Iasi, Edit. Polirom, 2001, 271 p.

Aparuta in limba romana la putin timp dupa editia engleza, lucrarea istoriculuibritanic este o analiza a rolului pe care 1-a jucat impunerea terorii in mentinerea la putere alui Gheorghiu-Dej si in lichidarea opozitiei si a disidentei (p. 7). Un demers extrem denecesar in contextul evocarii nostalgice a epocii Dej, idealizare grotesca promovatA cuprecadere de memorialisti atasati de primul conducator comunist (intre acestia se remarcaSilviu Brucan, Gheorghe Apostol, I. Gh. Maurer, Alexandni Barladeanu).

si

www.dacoromanica.ro

282 Note §1 recenzii 8

Volumul, alcdtuit din 13 capitole si 8 anexe, este o descriere a mecanismuluiterorii, instituit i controlat de Gheorghiu-Dej, liderul comunist iesit invingator in competitiapentru putere de la varful PMR. Dupd o scurtd incursiune in istoria interbelied a PCR,formatiune politicd perceputd ca strdind" (capitolele 1 si 2, Anii de inceput ai PartiduluiComunist din Romcinia, Partidul Comunist din Romcinia, 1930-1944), Dennis Deletantinsistd asupra rolului determinant al lui Dej in propagarea terorii la nivelul societAtiiromanesti i refuzA o incriminare comodd, limitatd la comunistii moscoviti" (Ana Pauker,Vasile Luca, Teohari Georgescu). De altfel, profesorul britanic este de pdrere cd impartireatraditionald a fruntasilor comunisti intre moscoviti" i comunisti locali" este inseldtoare

incorectd", deoarece tocmai datoritd loialitAtii sale fatd de Moscova a reusit Dej sd-sieclipseze rivalii «moscoviti»" (p. 118). Incercand sd suplineased dezavantajul cd nu studiasein URSS si era o entitate aproape necunoscutd pentru Kremlin, Dej s-a inconjurat de agentiNKVD care stAtuserd in puscdrie in timpul rdzboiului, numindu-i in functii importante dinserviciile de Securitate si din Ministerul de Interne i oferindu-i astfel lui Stalin o garantie aloialitAtii sale" (p. 119). De altfel, aceste servicii au fost epurate i puse incd din 1945 inslujba intereselor sovietice (p. 97). Continuand aceastd schema de interpretare, DennisDeletant sustine cd epurarea gruparii PaukerLuca nu trebuie perceputd ca un embrion alpoliticii autonomiste a lui Dej de la inceputul anilor '60 (p. 185).

Autorul zdboveste asupra teroarei dezldntuite dupd 6 martie 1945 debutul unuiregim totalitar incipient" (p. 40) contra diferitelor categorii ale societAtii vdzute ca ostile.Rand pe rand sunt examinate: nationalizarea (p. 75), colectivizarea (p. 75-76; p. 106-109),persecutia religioasd (p. 77-90), distrugerea elitelor la Sighet (p. 156-157), reeducarea" dela Pitesti (p. 157-160), drama Canalului (p. 164-171).

Dermis Deletant semnaleazd i uncle aspecte insuficient abordate sau trecute cuvederea in istoriografia romaneascd postdecembristd: agitatiile potentate de comunisti careau survenit dupd 23 august 1944 au avut un anumit sprijin popular si din cauza tergiversdriide ate reprezentantii partidelor istorice a infiintdrii unor Tribunale pentru judecareademnitarilor filogermani si a persoanelor acuzate de crime de rAzboi (p. 55); ruptura deMoscova intervenitd la inceputurile deceniului sapte nu era atat de profunda incat sdblocheze colaborarea romano-sovietied in materie de securitate sau de informatii: desi DIE afost, dupd 1964, singura agentie de informatii exteme din blocul rasdritean care lucra fArdsupravegherea unor consilieri sovietici, cooperarea cu KGB-ul a continuat (p. 217).

Si astAzi comentatori tributari trecutului mai identified interesul de mentinere laputere, care i-a caracterizat pe Dej i Nicolae Ceausescu, cu interesul national. Ni se spuneca, incepand cu aprilie 1964, comunistii romani ar fi redescoperit spiritul national interbelicin cea mai autenticd formula a sa"! Istoricul britanic respinge implicit aceastd tezd: inopinia sa celebra Declaratie din aprilie nu este decal o declaratie publica de autonomie"(p. 215), iar mostenirea pe care Dej a ldsat-o a apdsat destinele a milioane de oameni.Prezenta lui Dej a fost reprezentatd cel mai durabil prin teroarea care a marcat vietileromanilor vreme de o generatie dupa moartea sa si de ale cdrei efecte Ceausescu s-a pututfolosi atat de bine" (p. 222), conchide autorul.

Deletant este un istoric al nuantelor: el apreciazd cd in pofida afirmatiilor facute deultranationalisti, numdrul membrilor Securitatii proveniti din randurile minoritAtilor etnice,desi disproportionat, nu pare excesiv (p. 100). 0 aka temd care a devenit sensibild esteaceea a rezistentei armate anticomuniste, deoarece in ultima vreme s-a incercat, din maimulte directii, acreditarea ideii unei preeminente legionare in cadrul organizatiilor armatedin munti. Autorul contrazice, prin statisticile convigatoare citate, aceastd ultima asertiune,prezentand o imagine veridicA i echilibratd, fart o eroizare excesivd de genul: "rezistenta

si

www.dacoromanica.ro

9 Note V recenzii 283

romaneascd fenomen unic in Estul Europei" i Para o desconsiderare care ar fi fost la fel deinjustA (cap. 10, Rezistenta armatd).

Afirmatia lui Dennis Deletant in legAturA cu deportarea in masä a sarbilorgermanilor din Banat" dup. 1951 (p. 109) ar putea intampina unele obiectii, venind oarecurnin contradictie cu rezultatele istoriografiei romanqti, care sustMe punctul de vedere potrivitcaruia deportarea nu a avut un caracter etnic, ci politic (vezi Smaranda Vultur, Istorie trditdistorie povestitli. Deportarea in Barligan (1951-1956), Timi§oara, 1997, p. 9).

Ne pennitem in final sä semnalam cdteva erori care s-au strecurat in text: fuziuneaPSD cu PCR nu a avut loc la 12 noiembrie 1947, ci la 21-23 februarie 1948 (p. 73);Secretariatul CC al PMR, ales la primul congres din februarie 1948, avea cinci membri, nupatru (a fost omis Lothar Radaceanu - p. 73); Alexandru Th. Cisar ocupa la momentul 1948demnitatea de arhiepiscop, nu de episcop (p. 79); la 28 iulie 1950 Pius al XII-lea nu putea sA-imai trimitA instnictiuni la Bucurqti internuntiului Gerald Patrick O'Hara, intrucat acestafusese deja expulzat din România la inceputul lunii (probabil este vorba de data de 28 iunie1950) (p. 80); Biserica unitA din Galitia a fost silitA sA se uneascA cu Biserica Ortodoxa Rusa. lapseudo-sinodul de la Lvov din martie 1946, nu in aprilie acelgi an (p. 83); la 21 octombrie1948 "reintregirea" Bisericii romane§ti din Ardeal (in fapt suprimarea cultului greco-catolic) s-a celebrat in catedrala ortodoxei din Alba Iulia, nu in cea unitA (p. 84); episcopul loan BAlan amurit la 4 august 1959, nu in 1969 sau 1963 (p. 86), iar manifestatia publica greco-catolicA dinCluj a avut loc la 12 august 1956, nu cu 4 zile mai thrziu a§a cum sustine Deletant la p. 86.ExistA §i unele erori de identificare: la p. 48, n. 5 este vorba de Silviu Metianu, nu Me§ianu;prenumele generalului Iacobici nu este Ion, ci Iosif (p. 91, n. 3); numele unor clerici greco-catolici i romano-catolici sunt scrise gor deformat: Tamaian (p. 83), Traian BalaKu (p. 84),Ludovic Vica (p. 86) §i Clementi Gatti (p. 93, n. 43), in loc de Coriolan TAmfiian, TraianBela§cu, Ludovic Vida, Clemente Gatti; existA unele inconsecvente in redarea numeluiagentului sovietic din preajma lui Dej Goncearuc (p. 97) i Gonceariuc (p. 104).

Unele traduceri nu sunt tocmai fericite: latifundiari" (p. 58) i culaci" (p. 117), inlocul unor formule poate mai adecvate (mo§ieri" §i chiaburi"); alteori, sensul se pierde. se§tie cA opozitia anticomunistA decripta sigla FND FAth Neam §i (farA) Dumnezeu", lucru pecare §i autorul britanic dorea sA-1 sublinieze, numai cA traducAtorul a ales expresia tArADunmezeu ori tarr (p. 59); §i traducerea notelor de la fmalul capitolului lasA de dorit, eanefiind adaptata in totalitate rigorilor *tiintifice romfine§ti (spre exemplu, filele ne suntsemnalate cu p"). Uneori apar traduceri facile: legea confesiunilor religioase" (p. 78),cand echivalentul cel mai la indemând era legea cultelor", sintagma consemnatA ca atare instudiile de specialitate. Nu vedem oportuna nici mentinerea versiunii engleze a denumiriiziarului Cominformului (p. 185), din moment ce in istoriografia românA existA o varianthconsacratA: "Pentru Pace TrainicA, pentru Democratie Popularr.

Cartea este o descriere fidelA a unei perioade in care constrangerea §i amesteculpolitiei au ajuns sA fie parte din viata cotidianA (p. 96). Volumul tine loc §i de mic dictionaral elitei PMR, fiind presArat cu scurte, dar utile biografii ale tortionarilor §i demnitarilorcomuni§ti. AlAturi de alte douA lucrAri de referintA scrise de Dennis Deletant i apArute inlimba Damara (Romdnia sub regimul comunist, Bucure§ti, Fundatia Academia CivicA, 1997;Ceauqescu ci Securitatea. Constringere ui disidenfei in Romdnia anilor 1965-1989,

Bucurqti, Edit. Humanitas, 1998) cartea prezentatd aici se constituie intr-o temerathincercare de reconstituire a istoriei romanqti din perioada comunistA. 0 carte echilibratA,scrisA de un cercetAtor care refuzA tentatia simplificArii.

Cristian Vasile

si

www.dacoromanica.ro

284 Note yi recenzii 10

MIHAI GHIVIRIGA, Privesc inapoifara mdnie, Bucuresti, Edit. Eminescu, 2001, 180 p.

0 carte care se citeste pe nerdsuflate, cu inima la gull, meritd a fi semnalatA avandin vedere incdratura emotionala bazatd pe trdirea directd a autorului a unor momente deviatd reald in contextul evenimentelor politice petrecute in Ora noastrd in cea de a douajun-Mate a secolului XX, devenite deja istorie.

Mihai Ghivirigd este un prozator inzestrat care, Pad ostentatie, incearcd i reuseste pedeplin sd ne facà pArtasi la emotiile sale in fata unor siutatii neprevAzute ce le-am putea punepe seama destinului dacd nu ar fi comune multora dintre cei care au cunoscut pe propria-i pieletarele totalitarismului comunist. El nu revendicd nimic, nu condamnd i nici nu cere sd fiecompAtimit, din count, cu intelegere i umor, un fel de "haz de necaz", ne evocd intampldridin viata lui de elev, student, cercetAtor la Institutul de Pedagogie i Psihologie din Bucuresti,apoi muncitor la Uzinele "23 August", revenirea la normalitatea profesiei de psiholog,povestite de un moldovean hatru, de unde i parafrazarea unui titlu de roman bine cunoscut.

Desigur cd o Moldova cAlcatd de "arrnatele sovietice eliberatoare" a lAsat urme si inconstiinta copilului de Oran invinuit si de un presupus viol pentru care a fost condamnat ladoi ani inchisoare "cu ispdsirea la locul de muncr. 0 durere indbusitd transpare in mai toatepovestirile, mai evidentd fiind in cea intitulatA PlimOntul ci iar pdmeintul, in care tragediatAranului roman este punctatd in 1907, 1950 dar si 1999, sintetizatd in fraza: "Atunci i-oimpuscat i i-o bdtut pi oamini cu prdjana, pentru ci ceriau pdmant; dud cu Colectiva, i-oinchis sau i-o spart cu sula, ca si Ii iei parnantu'...; acu' nu-ti dau nici pdmantu' cumpdrat cugreu..." din spusa scarbitd a lui Mos Costachi, tdranul obidit de toate oranduirile veacului.

Dupd reusitele romane Favorizare de infractor (1995), Mascarada (1995) siImpostorul (2000), evocdrile din Privesc Inapoi lard meinie ne dezvAluie nu numai talentul sisensibilitatea de scriitor a autorului, dar i un atent cunoscAtor al vietii oamenilor nApastuitide vremi i vremuri, asupra cdreia se apleacd plin de duiosie i intelegere. Editurii Eminescuii revine meritul de a descoperi in Mihai Ghivirigd un scriitor de certd valoare, careimpresioneazd prin stilul alert cu metafore imprevizibile, creind bund dipozitie dar siresponsabilitate in analiza i interpretarea unor fenomene social-politice ale epocii pentru anu fi date uitdrii suferintele indurate, asa cum se intampld de cele mai multe ori, tocmai decAtre cei care formeazd "talpa tarii si a spiritualitAtii ei".

Doina Maksutovici

ION HANGULESTEANU, Pe urmele destinului. Amintiri de pe front din captivitate,1941-1954, Bucuresti, Edit. Ramida, 2000, 506 p.

"(...) Am primit foaia de drum valabild pentru zece zile, 30 de lei, precum i opaine i o conservd" (p. 475). Astfel este relatat momentul sfarsitului unei experiente pefrontul din Rdsdrit i, din 1942 pand la inceputul anului 1954, In binecunoscutele i, totusi,putin tulburatele de cAtre istorici i politologi, inchisori de la Oranki sau Vorkuta,echivalente semantice ale mortii prin exterminare, cu mult peste limitele Holocaustului sauale genocidului asupra slavilor practicate de catre Germania nazistd. Departe de a sugeramdcar infricosarea care, personal, md cuprinde la auzul denumirilor geografice alegulagurilor siberiene, ma gandeam la fraza rostitA de un cunoscut intelectual rus, VasiliGrossman. FArd a lAsa loc de echivocuri, acesta relata cd "Rusia a vAzut multe in cei o miede ani ai istoriei sale. Un singur lucru nu a vazut in o mie de ani libertatea". Mai departe,

fi

i

www.dacoromanica.ro


explicand politologilor occidentali notiunea "Vorkuta", ace1a0 personaj a redat, pur §isimplu, ideea unui ofiter NKVD, din nefericire ramas anonim, in contextul construirii caiiferate care lega Vorkuta de Arhanghelsk, Leningrad §i Moscova: "Vor lipsi traversele? Nuface nimic! Veti servi voi (n, n. "vi1egiaturi0ii" lagarului siberian) de traverse!"

Povestea lui Ion Hangu1e0eanu este departe de a constitui neaparat un "studiu decaz" al genului memorialistic. Frazele sunt construite simplu, reconstituirea dialogurilorrespecta doar in parte realitatea §i exprirna, mai degraba, sentimente 0 sentinte nerostite iarfaptele istorice sunt uneori inexacte. $i totu0, stilul i expunerea fragmentara nu audeloc darul de a respinge. Dimpotriva, personajul principal, prin seninatate §i un imens bunsimt, ne devine un prieten de incredere. Nascut in 1913, la Slobozia Ciora0i, langa RamnicuSarat, tanarul Ion Hangule0eanu a avut timpul necesar sa urmeze cursurile §colilor normaledin Foc§ani, Roman i Bacau §i sä profeseze cativa ani ca invatator. Mobilizat in 1940, afost trimis in 1941 in Transnistria 0, de aici, in stepa calmuca, pe malurile Donului.

Ceea ce, personal, rn-a intimidat de la bun inceput in paginile acestui volum deamintiri a fost exagerata modestie i chiar intelegere cu care sunt descrise §i analizatepersonajele tortionarilor §i, mai ales, cumplitul mecanism al fricii, foamei, oboselii, frigului§i mizeriei permanente, consistenta injosire a demnitatii §i personalitatii. $i nu care cumvapentru ca autorul nu le-ar fi cunoscut: el a fost dintre cei (putini, asta recunoa0e, fail a davreo sentinta, insa) care au refuzat categoric "Inregimentarea" in una dintre "uniunileantifasciste" comuniste sau in "armatele" politice botezate "Tudor Vladimirescu" sau"Horea, Clo§ca §i Cri§an" (cu aceste ocazii a cunoscut-o i pe Ana Pauker). Personajulnostru a retinut, mai mult deck tortura §i umilinta, cladirea maiestuoasa a manastirii de laOranki (transformata in depozit de alimente §i unde detinutul cerea munci suplimentarepentru a-i cunoa0e mai bine interiorul) §i tulburatoarele fresce (cele care scapasera, totu0,de Myna ofiterilor i recrutilor Armatei Ro0i, care organizasera in biserica un poligon de tir,cu chipurile sfintilor drept tinte) (p. 98-104).

Suferintele §i degradarea psihica, morala §i fizica generate de catre un regimdement, sustinut de ate vietati cu unele atributii fiziologice umane care, nu incapeindoiala, au platit deja Dincolo, au fost proprii generatiei näscute in primele decenii alesecolului XX. 0 generatie cu numero0 reprezentanti figuri de mama sau oameni simplicare au pus mai presus de orice un ideal, morala 0 credinta, oameni care au 0iut sa sesacrifice pentru sustinerea normalitatii, o generatie moraM i derma pe care inchisorilecomuniste nu au putut-o schimba ci, dimpotriva, au innobilat-o. Un exemplu de ce ar fiRomania normala §i morala fart intrarea in caverna vreme de aproape jumatate de veaceste §i volumul oferit de Ion Hangule0eanu.

Florin Anghel

BARBARA JELAVICH, Istoria Balcanilor, vol. II, Secolul XX, Ia.0, Edit. InstitutulEuropean, 2000, 430 p.

Aparitia unei noi traduceri despre istoria Balcanilor in peisajul istoriograficromanesc este binevenitA, aceasta cu atat mai mult cu cat autoarea, Barbara Jelavich, este orecunoscuta specialista in istoria acestei zone. Publicata pentru prima ow% in 1983 §ireeditata in mai multe randuri, lucrarea de fata ramane unul dintre studiile de bazaconsacrate zonei balcanice, pentru perioada pe care o trateaza.

www.dacoromanica.ro


Particularitatea Istoriei Balcanilor este conferita de faptul ca nu este o istorieexclusiv evenimentiala. De§i datele §i cronologia ca atare nu sunt ignorate, ba dimpotriva,ocupa un loc important in lucrare, autoarea insereaza in mod fericit subcapitole referitoare laviata cotidiana, la mentalul, la lumea .rineasc i problemele economice ale Balcanilor dinsecolul XX. Este astfel conferita o imagine unitara i aproape exhaustiva a acestei parti delume.

In deceniul al IV-lea al secolului trecut, ap cum scoate in evidenta BarbaraJelavich, conditiile taranilor din Balcani clasa sociala preponderenta in mod evident intoate statele peninsulei erau asernanatoare omologilor lor din vestul Europei §i din S.U.A.:"a§a grea cum era situatia, gospodariile tarariqti din Balcani nu o duceau mai rau decal inalte zone, ca, de exemplu, Irlanda, Scotia §i o mare parte a regiunilor rurale din America"(p. 176). Se na.5te insa firesc intrebarea: cum a fost posibila o evolutie in evidentacontradictie a societatilor rurale, §i.finalmente a intregii societati, din vestul Europei pe de oparte, i zona balcanilor, pe de alta parte? Raspunsul, extrem de pertinent, ne este oferit decare autoare i este in evidenta relatie cu mentalul §i cu traditiile sociale ale populatieibalcanice: "Sistemul social otoman a promovat multe obiceiuri nedorite (...), care au dainuit

dupa prabu§irea Imperiului. Secolele de robie feudala au contribuit la instalarea yavashlik-ului, o stare de spirit caracterizata prin letargie, indiferenta, lipsa de hotarare §i tendinta spresupunere izvorata din nevoia de a supravietui. Acest lucru poate fi dedus cu u§urinta dinatitudinea fata de autoritate teama i totodata umilinta §i acceptare. Servilismul este insotitde istetime, manifestata in incercari de a ocoli obstacolele, apeland la mijloace nu preaortodoxe (...) sau chiar ilegale. Persista ideea 0 este perfect normal sa. ineli guvernul sauchiar sa-1 furi (...). Dat find faptul ca viitorul era nesigur, supu§ii Imperiului otoman auadoptat o atitudine oarecum hedonista fata de viata §i au dovedit o mare inclinatie catrelenevie. Munca propriu-zisa era in general putin pretuita. (...) Cre§tinii, ca §i vecinii lormusulmani, acceptau ideea ca ce ti-e scris in frunte ti-e pus!"

Pomind de la aceasta remarca, autoarea incearca o complexa introspectie asupralumii balcanice a secolului XX. Contienta 0 racilele trecutului 4i pun Inca amprentadeosebita pe societatea statelor analizate, Barbara Jelavich acorda o mare importantaanalizei fenomenelor cu raportare aproape intotdeauna la trecutul istoric, de multe ori comunlocuitorilor de aici.

Din punct de vedere tematic, lucrarea cuprinde doul mari parti, prima dintreacestea avand §ase capitole, iar cea de-a doua patru. Cu mult spirit critic, sunt surprinsetarele societatii balcanice, fie cA acestea au beneficiat de regimuri autoritar monarhiste,totalitar comuniste sau, dimpotriva, de guvernari democratice. Prima parte a lucrariicuprinde, intr-un mod aproape egal, evolutia tuturor statelor balcanice din a doua jumatate asecolului al XIX-lea pana in momentul intrarii acestora in cel de-al doilea razboi mondial.Apar totu§i aici §i unele regretabile erori, cum ar fi aceea a plasarii a Marii Schisme aBisericii Crqtine in anul 1504, probabil aceasta dintr-o gre§eala de tipar. Inexplicabila este,in aceea.5i ordine de idei, aparitia liderului social-democrat roman din perioada interbelica,Constantin Titel-Petrescu sub numele de C. Titel Constantinescu!

A doua parte a lucrarii, intitulata Al doilea rlizboi mondial ci evolutide postbelice,acorda spatii diferite in prezentarea evenimentelor politico-economice din tarile abordate.Astfel, regimul comunist iugoslav §i alternativa greacd, ap cum considera autoareasistemul politic de la Atena, beneficiaza de o atentie sporita, manifestata intr-un numarconsiderabil de pagini. in schimb, celelalte state sunt tratate doar fugitiv, ceea ce dauneazaechilibrului, altfel bine gandit, al cartii. Spre exemplu, daca luam in considerare numaisituatia comunismului romanesc, se poate observa ca actiunile de distantare fata de Moscova

§i

www.dacoromanica.ro

13 Note recenzii 287

din timpul lui Gheorghiu-Dej si, mai ales, din perioada lui Ceausescu, cu largi reverberatii lanivel international in acele timpuri, meritau o atentie pe mAsura importantei bor.

MenitA a fi totusi, asa cum insdsi autoarea mArturiseste In Prefata, doar o"introducere la istoria Balcanilor" (p. 9), lucrarea de fatd ii depAseste cu mult aceastAconditie a sa, reusind a fi una dintre sintezele remarcabile traduse in Romania in ultimii ani.

Desi nu beneficiazd de surse inedite, aceasta lipsA este suplinitA prin utilizarea uneivaste bibliografii, din care nu lipsesc documente publicate i lucrari memorialistice. Chiarasa, lucrarea Barbarei Jelavich este una de o realA valoare, ce are darul de a sesiza, printr-ocomplexA analizA, o lume care, in acelasi timp, a fost o sursA de conflicte, obiect si subiectde disputä intre marile puteri ale timpului, dar i generatoare de idei noi, in concordanta cucerintele europene.

Marius-Liviu Petre

VLADIMIR MALEVANNYI, Nazabytoe delo "Ramzaja". Vokrug isdnyh pricin provalaRiharda Zorge sohraneaetsea zagovor molcianya, in "Nezavisimoe Voennoe Obozrenie",27 octombrie 2000.

Figura asului spionajului sovietic Richard Zorge starneste Inca interesulcercetAtorilor din multe tAri. Dovadd numarul simpozioanelor organizate in ultimii ani inRusia i Japonia, ocazii cu care au fost date publicitatii noi informatii. V. Malevannyi facepentru marele public, de vreme ce articolul a fost publicat in suplimentul de vineri alcotidianului "Nazavisimaja Gazeta", un inventar al intrebdrilor din "dosarul Zorge" carenu si-au primit Inca raspuns. Iar numarul acestora Inca este foarte mare. Misterul te invaluiede cum te apropii de subiect. Nimeni nu scoate documentele de la secret. Nici pana astazi nus-a confirmat existenta "dosarului Zorge" in arhiva GRU. Documentele contraspionajuluijaponez capturate de americani sunt i ele tinute la secret. La fel si documentele spionajuluigerman (Zorge a fost si agent german, infiltrat de sovietici) care au fost impartite intreputerile invingatoare. Au fost In schimb publicate de cAtre istoricii japonezi copiileprotocoalelor anchetelor la care a fost supus grupul Zorge vreme de trei ani. Dar unde suntoriginalele? Acestea au aparut, pentru scurt timp, dupd rdzboi pentru a dispare, mai apoi,intr-un fel inexplicabil. Si totusi, cautArile istoricilor au fost incununate de un mare succes.La inceputul acestui deceniu o parte din rdspunsurile la ancheta procuraturii au fostdescoperite in casa fostului procuror general al Japoniei, Daikiti Imoto. La mijlocul anilor'90 documentele au fost publicate la Tokio. Astfel ca in ciuda "conspiratiei tAcerii" incercetarea activitatii retelei Zorge s-au inregistrat progrese. Cele mai semnificative sedatoreazd istoricilor japonezi. Ultimele doud arti aparute la Tokio se ocupd de imprejurdrilearestarii grupului Zorge si de relatiile dintre Zorge i ziaristul japonez Hotumi Odzaki,expert in problemele Orientului Indepdrtat. Astfel s-a putut stabili cd Odzaki era principalasursä de materiale analitice pentru Zorge. Reputat specialist in problemele Chinei, cu oexperienta de corespondent al unui ziar japonez la Sanhai, Odzaki a devenit consilier political guvernului de la Tokio, avand acces la documentele de cancelarie. Astfel cd Zorge puteasA coroboreze informatiile primite de la sursele sale din Ambasada Germaniei cu celeprocurate de Odzaki. Ultimele cercetari propun chiar identificarea unor probabile sursepentru diferite informatii transmise de Zorge la Moscova.

In ultimii ani au revenit in atentie mai vechile intrebAri starnite de lista obiectelorgäsite asupra lui Zorge In momentul arestarii, mai precis telegrama care se crede cd urma sa

pi

si

www.dacoromanica.ro

288 Note fi recenzii 14

fie expediatA la Moscova, dar care era scrisd in limba engleza. Oare in ce limba discutaZorge cu Zaitev, diplomatul sovietic de la Ambasada din Tokio, care era omul lui delegAturA? Un alt arnanunt asupra cAruia atrage atentia autorul, dar care nu si-a gAsitdeocamdatA un raspuns care sA-1 multumeasca, este insistenta cu care Zorge se declarareprezentantul Cominternului. Majoritatea autorilor insA considerd cA din toamna anului1929 Zorge a inceput sA lucreze pentru spionajul militar sovietic dupd ce iesise dinComintern. Pentru inceput, el a fost trimis in China iar din septembrie 1933 si-a inceputactivitatea in Japonia. Un alt amAnunt insuficient explicat este refuzul lui Zorge de a fiaparat de germani dupa ce a fost arestat de japonezi. InsA el nu a refuzat sA se intalneascA,dupA arestare, cu ambasadorul Germaniei la Tokio si sA-i predea un mesaj acestuia.

Articolul lui V. Malevannyi este nu numai un inventar de probleme Incanerezolvate. El reflectA echilibrat ParA sA ridice in slAvi unele lucrAri si sA critice exagerataitele stadiul in care se aflA in acest moment cercetarile privind activitatea grupului Zorge.Este o introducere utilA pentru oricine este interesat, eatusi de putin, de acest subiect.

Armand Goqu

ION TEODORESCU, STEFAN POPESCU, Albania de la Zogu la Enver Hoxha,Targoviste, Edit. Zoom, 2001, 132 p.

Doi tineri doctoranzi romani, Ion Teodorescu la Tirana si Stefan Popescu la Paris,ambii preocupati de istoria Albaniei, s-au incumetat sA facA o incursiune in studiereaevenimentelor din perioada modernd si contemporanA a acestei tAri, benefica pentru tematicatezelor de doctorat ce le au in pregAtire, dar si pentru istoriografia sud-estului Europei, aflatAin prezent intr-un amplu proces de reconsiderare a multor evenimente din a doua jumAtate asecolului XX.

De la Inceput trebuie remarcat efortul de a consulta numeroase surse, de la arhivelecentrale din Tirana, o vasta literaturA de specialitate albaneza si strAinA, panA la convorbiricu persoane implicate direct in desflOsurarea unor evenimente contemporane. De asemenea,este laudabil efortul de a trece prin intreaga istorie a Albaniei pentru a face mai usorinteleasA perioada modernA si contemporand, cu specificitatile inerente, dar deosebit deimportante pentru situatia Albaniei, dependentA in mare mAsurA de contextul politic balcanicsi dezvoltarea Imperiului otoman. Asa se justifieA primul capitol intitulat Ce este Albania?,cu subcapitole ca, de exemplu, Albania etnica, politica, de la iliri la albanezi, dominaliaotomana, renagerea nationala, limba qi dialectele, sau regimul proprietatii, populatia #ocupatiile.

inainte de a prezenta capitolul Albania in timpul lui Ahmed Zogu, consideramnecesarA o scurtA privire asupra modului in care a fost pregatitA si realizatA cucerireaIndependentei de stat a Albaniei, proclamatA in urma cu 90 de ani, la 28 noiembrie 1912, incare un rol important a fost jucat de Comunitatea Albaneza din Romania, implicata seriosatat in miscarea de renastere nationalA albanezA, cat si in evenimentele premergAtoareactului Independentei. In acest sens, amintim si faptul cA o serie de cercetAtori romani, de laBogdan Petriceicu Hasdeu si Nicolae Iorga la Nicolae Ciachir, Sava Iancovici, CatalinaVAtasescu, Virgil Candea, Grigore Brancus, Gelcu Maksutovici, mai nou Bald Ymeri,Cristia Maksutovici, Serban Tabacu, Andrei Majuru si altii au adus contributii interesante instudierea si publicarea a diferite aspecte referitoare la istoria Albaniei si relatiile romano-albaneze. Prestigiul Romaniei in urma participArii la razboiul ruso-romano-turc din anii

www.dacoromanica.ro

15 Note 4.i recenzii 289

1877-1878 si a hotdrarilor Congesului de la Berlin din 1878, eliberarea completA de subtutela Imperiului otoman prin proclamarea Independentei de stat, au permis implicarea inmai mare mdsurd a tarii noastre in evolutia evenimentelor politice din Balcani, in moddeosebit sprijinirea, sub diferite forme, a miscdrii de renastere nationald albanezd, incheiatAcu Independenta din 1912 si consolidarea acesteia prin recunoasterea internationald atfit in1913, cat si la terminarea primului rdzboi mondial in 1918.

Din aceastd Scurtä istorie a Albaniei pdna la 1920, cum Ii intituleazd autoriiinceputul crçii, ream cateva fraze ce ni se par a fl concludente pentru o mai blindintelegere a specificitatii originii albanezilor: "Albaneza este o limbd indo-europeand de tipsatem, dar foarte diferitd de greaca, latina sau slava (...). Dupd anul 602 ilirii romanizati dinIliria propriu-zisd au suferit o noud transformare, slavizandu-se (...). Singurul loc din Iliriade odinioard unde un popor si-a pdstrat graiul autohton este Albania, care, nefiind cuprinsdin unitatea de limba latind (...), a izbutit sa se sustraga romanizarii i altor actiuni deasimilare strAind i sA-si pastreze pand azi un caracter propriu, de stravechi origini" (p. 8). $imai departe: "Albania, departe de Bizant, a rams aproape independentd, dar invazia gotilor(sec. VI), a sarbilor i bulgarilor (sec. IX) i-a impins pe albanezi in munti, scapand astfel deasimilare sau de influente profunde (...). In 1385 fortele otomane (...) au ocupat o parteinsemnatd din Albania. (...) Dui:a consolidarea imperiului, otomanii au ocupat in 1415Kruia si au ajuns apoi la Marea Adriatica (1432. intre 1443-1468 otomanii s-au confruntatcu rezistenta armatA a albanezilor condusi de Gheorghe Castriota, numit de otomaniSkanderbeg. Timp de 25 de ani (...) Albania a fost pivotul rezistentei crestine in fataavansului otoman ate Adriatica" (p. 9). Ajungand cu expunerea succintA a evenimentelorin secolul al XIX-lea, autorii dau o atentie deosebitA "Renasterii nationale", sesizand cd: "Inanii imediat premergAtori rdzboiului Crimeii (1853-1856) in Albania au continuat, in randulelitelor, incercdfile de creare a unei culturi nationale (...). Emigratia albanezA de laConstantinopol, ca i cea din Romania, intelegand cd cele cloud mari pericole pentrualbanezi, in acea perioadd, le reprezentau panslavismul, care ameninta sA asimileze pealbanezii mahomedani, i elenismul, care reusise sd grecizeze numeroase mase de albaneziortodocsi, a incercat sA raspandeascd cultura albanezd ca o cale spre renasterea nationald"(P. 13).

autorii au surprins corect evolutia societAtii albaneze, dar, ca istoriciromani considerdm cd. ar fi fost util sA dea o mai mare atentie modului in care s-a desfdsuratmiscarea de renastere nationald albanezd pe teritoriul Romaniei, ea find deosebit deeficientd in perioada anilor 1880-1912, datoritA activitAtii societAtilor culturale albanezeinfiintate la Bucuresti, Constanta, BrAila i alte orase ale tArii noastre. ComunitateaAlbanezA, cu sprijinul direct al oficialitatilor romane, a adus un aport insemnat la pregAtireasi desfasurarea evenimentelor premergatoare actului Independentei de stat a Albaniei din1912 si dupd aceasta.

Pentru a trece la subiectul principal al cartii, vom reda cateva fragmente dincapitolul Albania in timpul lui Ahmed Zogu, in vederea cunoasterii acestei personalitAtiambitioase care a dominat viata politicA a Albaniei interbelice in calitAtile de ministru,presedinte al Albaniei i apoi rege al acestei tAH pand la invadarea ei de trupele Italielfasciste in 7 aprilie 1939. "Ahmed Zogu, al doilea fiu al lui Gemal Pasa, sef al tribului Mati,s-a nAscut pe data de 8 octombrie 1895, in castelul Burgayet (...) Ahmed Zogu credea cdfamilia sa si-a castigat proeminenta la sfarsitul secolului al XV-lea, cand printesa Mamitadin Kruia, sora eroului national albanez Gheorghe Castriota Skandeberg, s-a cAsAtorit cuZogu, stApanul castelului Burgayet". Autorii aratd cd: "(...) la varsta de opt ani, Ahmed afost trimis ostatic la Constantinopol (...) Sederea sa la Constantinopol s-a srarsit brusc in

Fara indoiald,

www.dacoromanica.ro

290 Note recenzii 16

1911, cand a fost chemat inapoi in Albania pentru a-si conduce tribul intr-o revolta contraJunilor Turci, care incercau sa-si impuna autoritatea absoluta in Albania. Ahmed-befstrans oamenii si s-a alaturat albanezilor din Kosovo, aflati sub autoritatea lui Hasan BeiPristina, Reza Bei Krieziu i Bairam Turii (...) acest eveniment a insemnat pentru Ahmedprima implicare directa in afacerile interne albaneze" (p. 30). Dar personalitatea lui AhmedZogu se va defmi dupa terminarea primului razboi mondial, mai precis in urma Congresuluide la Lusnia (28-31 ianuarie 1920) cand a fost constituit guvernul condus de Suleim BeiDelvina in care Ahmed Zogu detinea portofoliul ministerului de razboi. De acum inainte, cuexceptia unei scurte perioade in anul 1924, cand pentru cateva luni a fost guvernul revolutieiburghezo-democrate de sub conducerea episcopului Fan S. No li, Ahmed Zogu va avea unrol important in toata perioada amintita. El a fost cel care a infrant revolutia din 1924 si afortat plecarea lui Fan No li in America. A convocat Adunarea Constituanta, care aproclannat Albania republica si pe Ahmed Zogu presedinte al ei, ales pe 7 ani, care urma saexercite i functia de sef al guvernului. Situatia economica precara a Albaniei a influentat inmod hotarator aliantele si infeudarea tarii tap de Italia fascista. La 25 august 1928 AdunareaConstituanta s-a intrunit sub presedintia lui Pandeli Evanghelie, albanez provenit dinRomania, care a decis instaurarea unei monarhii democrate, iar la 1 septembrie 1928 AhmedZogu a primit coroana i numele de "Zogu I Rege al Albanezilor". In urma ultimatumuluidat de Italia fascista privind ocuparea Albaniei, Zogu a declarat razboi Italiei, dar in fataatacului iminent al fortelor italiene din dimineata de 7 aprilie 1939, regele Zogu si familiasa, in timpul noptii de 6 aprilie, s-a indreptat spre orasul Korcea din sudul Albaniei, trecandgranita in Grecia, iar de acolo cu un tren special plecand in Turcia. Regele Zogu Ii vaincheia astfel activitatea politica in Albania, murind in exil.

Intre 7 aprilie 1939 si 29 noiembrie 1944 Albania se va afla sub ocupatie, a trupelorItaliei fasciste pana in septembrie 1943 si a celor ale Germaniei hitleriste de la aceasta data .

La 29 noiembrie 1944, cu forte proprii, Albania se va elibera. In plina lupta de partizaniimpotriva ocupantilor straini, la 8 noiembrie 1941 se va constitui Partidul ComunistAlbanez, fiind si data in care Enver Hogea intra in viata politica a Albaniei, devenind celmai longeviv conducator comunist de tip stalinist, decedat in anul 1985. Autorii afu-ma"Sarcina aceasta i-a revenit lui Tito, care prin locotenentul sAu pentru Albania, MiladinPopovici, a format un partid comunist pentru albanezii din regiunea Kosovo si altul pentruAlbania istorica" (p. 85).

Este interesant de relevat ca in carte gasim i un capitol despre Albania in timpulcelui de-al doilea Rdzboi Mondial (p. 74-95), necesar pentru a defini inceputurilecomunismului in Albania si personalitatea lui Enver Hogea ca om politic si conductorefectiv al acestei tari timp de peste patru decenii. Informatiile sunt pertinente, chiar daca nusunt complete, avand in vedere i ponderea acestei teme in economia generala a cartii. Noine vom limita la citarea faptului ca: "Un moment hotarator in organizarea rezistentei, 1-aavut formarea la 8 noiembrie 1941 a Partidului Comunist Albanez, ca ramura a celuiiugoslav", la pretioasa informatie a "Pe data de 2 august 1943, se ajunge la unificarearezistentei la Conferinta tinuta in satul Mukie" (p. 95), unde a fost adoptata o rezolutie careprevedea: "1. Combatem contra ocupantului impreuna; 2. La sfarsitul razboiului vom decideprintr-un plebisict forma de guvernamant; 3. Libertatea tuturor partidelor de a concura; 4.Lupta pentru realizarea Albaniei etnice". Hotarari rezonabile, dar care nu aveau sa fieaplicate de comunistii albanezi condusi de Enver Hogea.

Ultimul capitol si cel mai interesant din punct de vedere al analizei politice esteintitulat Albania in timpul lui Enver Hoxha (p. 96-130), in care este cuprinsa i temaRelatille Roman/el cu Albania scurt isloric. Aici se pune la intrebarea cine a fost Enver

ci

ca:

si-a

www.dacoromanica.ro


Hogea? si se raspunde: "Enver Hogea s-a nascut la Giroskastra, pe data de 16 octombrie1908, ca flu al unui Hoge musulman (...) a studiat timp de un an la Universitatea dinMontpellier si apoi a audiat cursuri la Facultatea de Drept din Paris si Bruxelles. in capitalabelgiana, a lucrat la Consulatul Albanez (...). intors in Albania, in 1936, a functionat caprofesor de limba francezA la Tirana si Korcea. in ianuarie 1940, din propria-i vointa i prindecizia grupului comunist de la Korcea, a plecat la Tirana, unde a deschis un magazin detutun "Flora" care era de fapt o celula comunista. (...) Dupa preluarea puterii a locuit intr-uncomplex luxos din Tirana. A decedat pe 11 aprilie 1985, din cauze naturale" (p. 96).

Meritul autorilor consta si in faptul ca au avut convorbiri directe cu persoane care1-au cunoscut pe Enver Hogea, completand astfel sursele documentare i cu unele aprecieriinedite, cum ar fi cele extrase din conversatia avuta cu Begir Aiazi, la Tirana, in zilele de20-30 martie 2000.

in aceasta ultima parte, care cuprinde perioada comunista, autorii ne amintesc omaxima budista, potrivit careia istoria este "un sir de suferinte i umilinte personale siuniversale", ce se potriveste intr-adevar nefericitei natii albaneze, care a traversat veacurileintr-o continua lupta pentru existenta i afirmare.

La sfRrsitul celui de-al doilea razboi mondial comunismul era instalat in Albania.Autorii incearca o sinteza a guvernarii sub Enver Hogea: 1944-1948 relatii tovarasesti cuIugoslavia; ralierea Albaniei la Kornimform; dupa moartea lui Stalin in 1953, Enver estesingurul care la Congresul XX al PCUS din 1956 ramane fidel liniei leninist-staliniste. in1961 se va orienta spre China lui Mao dupa ruptura cu "tarile socialiste", iar dupa moartealui Mao in 1976 se vor rad i relatiile cu China. La moartea lui Enver Hogea in 1985,Albania se afla intr-o puternica izolare, iar pe plan intern cu o economie in recesiune. in1967 Albania a fost declarata stat ateu, accentuandu-se persecutiile religioase, cuincarcerarea celor nesupusi in inchisori i campuri de munca fortata.

0 carte care merita lecturata cu atentie, atat pentru bogatia informatiei, cat i pentrutragismul vietii traite de albanezul de rand intr-o lanA saraca, bantuita de politicieni avizi debogatii i glorii nemeritate, la care s-au adaugat i privatiunile ocupatiei straine.

Gelcu Sefedin Maksutovici

ALINA TUDOR, DAN CATANUS, Amurgul ilegal4ctior. Plenara PMR din 9-13 iunie1958, Bucuresti, Edit. Vremea, 2000,256 p.

Este clar ca studiul anilor '50 in Romania face in ultimii ani pasi importanti inainte.Noi i noi studii i monografii se adauga lucrarilor, de acum clasice, ale lui VladimirTismaneanu, Ghita Ionescu, Stelian Tanase. Studiul comunismului, dar i al oricarui altdomeniu al istoriei, nu se poate realiza insa in absenta surselor primare, a analizeidocumentelor inedite. Pana la abordarea unor teme literare, precum mitul conducatoruluisau iconografia regimului comunist, istoriografia romana are nevoie de o munca tenace Inbiblioteci i arhive. Aceasta cale este singura care poate asigura competenta siprofesionalism studiilor istorice.

Noul volum al colegului Dan CAtAnu i primul al Alinei Tudor (care pregateste oteza de doctorat despre elitele comuniste din aceasta perioada) se refera la un moment maiputin cunoscut din istoria PMR: Plenara PMR din 9-13 iunie 1958, cand o serie de ilegalistiau fost inlaturati defmitiv de pe scena politica. Acest val de epurari Pacea parte din strategiastalinista/dejista de a lovi in orice grup, fie el cat de putin reprezentativ, care punea in

www.dacoromanica.ro

292 Note ci recenzii 18

discutie autoritatea celor aflati la conducere. Dej a simtit ca, daca permite cea mai palidadestalinizare, isi surpa propria pozitie politica. Mai mult, in primavara anului 1956,conducatorul PRM se confruntase cu tentativa de destalinizare prefigurata de MironConstantinescu i Iosif Chisinevschi. Situatia era oarecum diferita acum, in 1958, cad niciConstantin Doncea, nici "aliatii" sai nu aveau parghii in lupta politica impotriva lui Dejcomparabile cu "grupul" Miron Constantinescu Iosif Chisinevschi. Esenta nemultumiriilui C. Doncea, Grigore Raceanu, Ovidiu Sandru fata de regimul lui Dej era monopolizareaputerii, excluderea de la exercitarea unor responsabilitati compatibile cu calitatea lor de

critica degenerarii elitiste. Grupul conducator din jurul lui Gheorghiu-Dej eraacuzat de indepartarea de situatia reala din tara si cu deosebire de cea a muncitorimii.

Represiunea dejista de acum nu se putea insa compara insa cu cea stalinista din anii'30si nici macar cu cea din 1952 si 1957. Miza politica era mult mai redusa.

Constantin Doncea, marginalizat in partid, dupa ce atinsese momentul sail de gloriein timpul grevei ceferistilor din fthruarie 1933, a fbst acuzat de "atitudine antipartinica desubminare a autoritatii conducerii partidulur, "promovare a elementelor straine sidusmanoase in aparatul de stat", "incalcare grava a disciplinei de partid si de star.

Iacob Cotoveanu a fost acuzat de "participare la manifestari antipartinice,fractioniste, subminarea autoritatii conducerii partidului, tainuirea manifestarilor antipartinice

inselarea partidului". Ovidiu Sandru a fost acuzat de "activitate antipartinica i fractionista","calomniere a liniei :politice a partidului", iar Grigore Raceanu de "activitate antipartinica,fractionista si contrarevolutionara". In total 17 activisti comunisti au fost acuzati la aceastaplenara. Raspunderea politica a acestora era insa diferita. Din cei 17, 10 au fost pedepsiti cuexcluderea din partid, 2 exclusi din randurile membrilor supleanti ai CC al PMR, 2 pedepsiticu mustrare, unul a primit vot de blam cu avertisment, unul vot de blam si unul a fost exclusdin functiile de conducere ale municipiului Bucuresti. Se adauga la acestia 17 activisti, 11cadre care urmau a fi "trasi la raspundere" de ate organizatiile de partid din care faceau parte.

Proiectul de rezolutie prin care au fost critica i pedepsiti activistii implicati a fostprezentat de Nicolae Ceausescu, fapt ce marca Increderea deosebita pe care i-o arataGheorghiu-Dej "locotenentului" salt. Cu aceasta ocazie Nicolae Ceausescu demonstratInca o data fidelitatea i conformismul politico-ideologic fata de linia dogmatica dejista. Princuvantul lui Nicolae Ceausescu, membru plin al Biroului Politic, partidul Ii demonstracompleta obedienta politica i lipsa dorintei de a se angaja pe calea destalinizarii interne.

Volumul alcatuit de Alina Tudor si Dan Catanus prezinta cateva deficiente careimpiedica munca de cercetare: in primul rand nu s-a specificat fondul i dosarele din care aufost preluate documentele; nu s-a specificat in note (foarte sarace, de altfel) gradul in careacuzele aduse "grupului antipartinic" erau demonstrabile prin alte documente (fapte, realitati);credem ca o precizare mai nuantata a contextului politic si ideologic al Plenarei ar fi dus la obuna situare a acesteia In ansamblul istoriei anilor '50; se impunea urmarirea destinului politic,profesional si uman al celor acuzati dupa incheierea Plenarei. Consideram titlul ales prealiterar, pretentios i fara acoperire In continut. Nu este deloc vorba de un amurg al ilegalistilor,ci mai degraba de inlaturarea unei grupe marginale de ilegalisti de ate monolitul ilegalist allui Dej. Prin Plenara din iunie 1958 se demonstra ca PMR continua sa fie intr-o profunda crizade identitate si lipsa totala de legalitate in istoria romaneasca.

Florin Muller

ai

ai-a

www.dacoromanica.ro

"REVISTA ISTORICA" publica in prima parte studii, note $i

comunicdri originale, de nivel $tiintific superior, in domeniul istoriei vechi,

medii, moderne $i contemporane a României $i universale. In partea a doua

a revistei, de informare $tiintificd, sumarul este completat cu rubricile:

Surse inedite, Probleme ale istoriografiei contemporane, Opinii, Viata

$tiintificd, Recenzii, Note, Buletin bibliografic, Revista revistelor, in care se

publica materiale privitoare la manifestäri $tiintifice din tard $i strdindtate $i

sunt prezentate cele mai recente lucrari $i reviste de specialitate apdrute In

tard $i peste hotare.

NOTA CATRE AUTORI

Autorii sunt rugati sa trimitä studiile, notele $i comunicdrile, precum

$i materialele ce se incadreazd in celelalte rubrici, culese pe computer in

programul WORD for WINDOWS sau intr-unul compatibil. Note le din text

vor fi numerotate in continuare. Textul imprimat va fi insotit de discheta

aferentä. Ilustratiile vor fi plasate la sfdr$itul textului. Rezumatele vor fi

traduse in limbi de circulatie internationala. Responsabilitatea pentru

continutul materialelor revine in exclusivitate autorilor. Corespondenta

privind manuscrisele $i schimbul de publicatii se va trimite pe adresa

redactiei, B-dul Aviatorilor nr. 1, Sector 1, 71247 Bucure$ti, tel. 212.88.90.

Publicatie apiirutii cu sprijinulMinisterului Culturii si Cultelor

Editura MICA VALAHIE BUCURESTITel: 327.25.82 / 0722.33.99.84

www.dacoromanica.ro

ISSN 118 0443

-

41,

1

5

101,,

-

www.dacoromanica.ro