I

Se spunea ca in pod murise o copili- Hainutele ei fuserradccoperile in zid.

Voiam sa urc acolo $i sA mA intind, singur, mnga percte.Din cand in cand fantoma fetitei igi facea aparifia dar nici

rmul dinte ace$ti yampiri nu putea sA vada cu adevarat spirite,cel pulin nu ala cum le puteam vedea eu. Nu avea importanF.Nu de compania unui copil ayeam eu nevoie. Pentru mineimportant era sA mi aflu in acel loc.

Nu mai avea rost sa zabovesc in preajma lui Lestat.Venisem, lmi ficusem datoria. Nu aveam cum sA il ajul

Privirea pAtrunzAtoare a ochilor lui mereu neschimbali midescumpanea $i imi simieam fiintn inundata de o pace pro-furida si de dragost€ pentru cei apropiagi mie - copiii mei,micu[ul, brunetul Benji gi Sybelle a mea, cea r adioase ca osalcie $i a$t de trndra - dar inca nu eram destul de tare ca siii pot lua de acolo.

Am iesit din capeh-Nici micar nu am bagat de seamA cine era acolo. lntreaga

mana$he era acum locuinla vampirilor. Nu era un agezamintlipsit de reguli sau abandonat, dar nu am observat cine a rAmasin cap€la dupa ce am iesit.

IJstzt zAcea asa cum zacuse tot timpul: intins pe o parte pepardoseala de marmura" in fata crucifixului wiag, cu mainilelipsite de vlaga, una sub cealalti, cu degetele atingand ugordalele, ca 9i cum ar fi avut un scop, cen4 de fapt, nu edsta nici

t2 ANNE RICE

unul. Degetele mainii drepte erau putin arcuite, formand uncad$ in podul palnei, acolo unde cadea lumin4 iar acest lucruparea sa aiba o semnficatie, dar, de fapt, nu insemna nimic.

Acesta nu era decat un trup neobignuit carc zacea acolo lip-sit de vointa. si de suflet, la fel de lipsit de sens ca qi chipul, de

o inteligenta. sfidatoare aproape, in pofida at6tor luni de cindl-€stat nu se mai miicase.

Pentru el ferestrele inalte cu vihalii erau acoperite cu grijade dlaperii, inca inainte de rasaritul soarelui. in timpul nopliiferestrele straluceau in lumina mirifica a nenumaratelorlumanari raspandite printre minunatele statui gi relicve careimpanzeau acest loc pdna nu de mult sfant. Sub cupola inalt4copiii multor muritori ascultaserA slujba rostita in hdna depreotul din altar.

Acum era a noashi. ii apa4inea lui - lui Lestat, bafbatulcare zacea nemiscat pe podea.

Barbat. Vanpir Nemuritor. Fiul intunericului. Fiecarecuvant in parte Si toate la un loc i se pohiveau cum nu se poate

rnai bine.

Atunci cand i-arn anncat o privfue peste umar m-am simtitmai copil ca niciodati

Asta $i sunt. Cuvantul ma define$te perfect, ca gi cum ar fifost lnsffis in mine, ca Si cum nu a$ fi avut niciodata o altaschemi genetica.

Aveam, poate, saptesprezece ani cdnd Marius m-a trans-format in vampir. in acea perioadi incetasem sa mai cresc.Timp de un an am rimas la o iniltime de 1,67 metri. MAinilemele sunt la fel de delicate ca ale unei femei gi sunt spdn, cumspunearn noi in acei ani ai secolului al gaisprezecelea, Nu, nuun eunuc, cu siguranta, dar un baiat.

Pe vremea aceea era la moda ca baietii sa fie frumosi caniste fete. Abia acum pare sa capete sens, $i asta pentru ca iiiubesc pe ceilalf - pe ai mei: pe Sybelle, cu s6.nii ei de femeie

VAMPIRUL ARMAND

ti picioare lungi de fetigcani, 5i pe Benji, cu feligoara luirctunda de arah

M-am oprit la baza scarilor. Aici nu erau oglinzi, doarperctii inalti de caramida, cu tencuiala cazuta, pered bitrani&ar in context arnerican, imegriti de umezeala chiar si in inte-riorul manastidi, unde toate elementele de constructie $i tex-nrrile erau pa.rci inmuiate de verile toride $i de iemile reci $iumede dh New Orleans - eu le numesc iemi verzi, pentru ciaici copacii nu-5i pierd aproape niciodati frunzele.

Fata de locul acesta" s-af putea spune ca m-am nascul inr-oregiune a iemii eteme. Nu e de mirare ca in insorita Italiemi-am uitat originile gi mi-am modelat viata la timpul prezent,pomind de la anii petrecugi cu Marius. ,,Nu-mi amintesc.,.Aceasta era condilia pentru ca iubeam atat de mult viciul, pen-tru ca eran dependent intr-o miasula atat de mare de vinul ita-lian, de rnesele somptuoase 9i chiar 9i de senzatia pe care mi-odadea atingerea marmurei calde cu tiilpile mele goale, atuncicind saloanele palatului erau supraincalzite de focurile exor-bitante, picabase, neiertatoare ale lui Marius.

Prietenii lui muritori... hinte umane ca si mine, la vremeaaceea... il mustrau neincetat pentru risipa aceasta: lemne defoc, ulei, lumaniri. Iar Marius nu accepta altceva decatlumanAri ficute din cea mai buna ceara de albine. FiecarearomA ela importanta.

Pune capat acestor ganduri! Amintidle nu i[i mai pot facerdu acum. Ai venit aici cu un scop, iar acum ti-ai terminatbeaba, trebuie si pleci, sa-i regasetti pe cei careJi sunt dragi,pe Benji $i pe Sybelle, miculii ti.i muritori, 9i nebuie sa mergimai departe.

Viafa nu mai era o scena de teatru, pe care fantoma luiBanquo aparea iar Si iar, ca sa se a$eze la masa cemita.

Ma duea suJletul.

Sa urc scar e. Sa ma intind putrin la adaposnrl zidurilor decaramida ale acestei manasfiri, unde fusesera descoperite

13

t4 ANNE RICE

hainele copilei. Si ma intind ahturi de copila ucisa aici, dacae sa d,m crezare zvonurilor in manastie, sa ma odihnescprintre vampirii care bdntuie silile aceste4 venig sa vada pemarele Vampir Irstal, cuirndat in somnu-i precum Endymion.

Aici nu simtean prezenla crimei, ci doar vocile blandeale calugartelor.

Am urcat scarile, lasandu-mi tupul sa-si regaseasca greu-tatea $i pasul de om.

Dupa cinci sute de ani ajunsesem sa ma pricep la asdel de

smecherii. ii puteam speria pe cei mai tineri - pe parazili 9i pe

prostovani - la fel de bine cum reu$eau 9i ceilalti varstnici,chiar gi cei mai modegti, murmur6nd cuvinte penau a le $amicapacitilile telepatice sau disparand atunci cdnd se hotaLrau siplece, sau uneori facend sa se cutsemul€ cladirca prin fo4a lor -o realizare remarcabila, chiar si in cazul acestor ziduri goasede aproape o jumatate de metru, cu grinzi din lema de

chiparos. care nu putrezesc niciodata-

,'Probabil ca ii plac aromele de aici", mi-am zis. Marius,unde esle? inainte de al vizita pe Lestat nu dorisem sa dis-cut prea mult cu Marius, iar c6nd ii lasasem in pAshare como-rile mele, ml multumisem sa-i adresez doar.cateva cuvint€ depolitele.

in dehnitiv, imi adusesem copiii intr-o menajerie a nemu-ritqrilor. Cine putea sA ii pazeascd mai bine decat preaiubitulmeu Marius, atat de putemic, incat aici nimeni nu ar fiin&Aznit sa-i refuze nici cea mai marunta dorintA?

in mod fuesc, intre noi nu exista legituri telepatice - eusunt creatia lui Madus, voi ramane penku totdeauna invAta-celul lui - dar, de indata ce m-a fulgerat acest gend, mi-am datseama ca nu simfeam prezenla lui Marius in cladire. Nu stiamce se inmmplase in scutul interval in care ingenuncheasem sA

il examinez pe Lestal Nu gtiam unde se afla Marius. Nu sim-fearn mirosul uman, familiar al lui Benji sau al lui Sybelle.O senzalie de panica nedefinita ma paraliza.

VAMPIRTJL ARMAND

M-am oprit pe al doilea palier al cladirii. M-am sprijinit deperete 9i mi-am alintit privirea calma pe podeaua din lemn& had baigif Pe scinduri lurnina forma ochiuri ronmde, galbene.

Unde erau Benji gi Sybelle? Ce fusese in capul meu, c6ndm adus aici aceste doui fiinte umane minunate? Benji era unbaiar istet in vaAta de doisprezece ani, Sybelle o €nara dedouazeci si cinci. Daca Marius, a6t de generos in adanculsullenrlui, ii pierdusi, neglijent, din vedere?

- Sunt aici, rinerc.

Cuyintele rasunara pe neasteptate, bmnde, binevoitoare.Creatorul meu shtea pe palierul de sub mine, urcand sca-

rile in urma mea sau, mai bine zis, folosindu-se de puterile satepentru a se materializa in acel loc, parcurgand distanta care nedespa4ea cu o bcuta, invizibila viteza.

- Stipdne, i-am spus cu o urma de zarnbet, ca o scuza, pen-tru o cUpA m-am temut penau ei. Locul acesta ma infisteaza.

Dadu din cap.

- Sunt cu mine, Armand Onsul e intesat de mudtori. E des-tula mancare pentru toti vagabonzii care bantuie pe aici. Nu leva face nirneni vreun rau. Nu ar indaazni nirneni, chiar daca eunu a5 fi aici ca si le aFag atenfia.

Acum era rdndul meu si dau din cap. in realitate, nu eramconvins. Prin natura lor, vamptii sunt pervergi gi fac lucrurirautacioase si infricosatoare doar de dragul de a le face. Uci-derea unui pui de muritor ar fi o distractie pe cinste pentruvreuna dintre aceste creaturi intunecate Si nepamantene, caredau t6rcoale prin imprejudmi, atrase de evenimente inedite.

- Egti o rninune, tinere, imi spuse zimbind.Tinere! Cine altcneva mi se putea adresa aS4 in afara de

lv{arius, Creatorul meu, $i ce contau pentru el cinci sute de ani?

- Ai iegit la soare, copile, continua cu aceeasi unda claxade ingdjorare intiparita pe fa{a bmnda" gi ai supravieluit ca sA-U

spui povested.

- La soare, Stapane? i-am intors intrebarea-

l5

l716 ANNE RICE

Dar nu doream sa dezvalui eu insumi mai multe. Deocam-

data, nu eram pregatit si vorbesc despre ceea ce se intamphse,

despre legenda Niframei Sfintei Veronica gi despre ChipulMantuitorului nostru irnprimat pe ea sau despre dimineala incare imi vindusem sufletul cu un sentiment de fericire per-

fecta! Ce mai poveste!

Urca scarile $i se opri la o distanla politicoasa de mine. Ela fost intotdeauna un adevamt gendeman, chiar inainte ca acest

cuvdnt sa existe. in Roma antica tebuie sa fi existat un termenpentru a descrie o astfel de persoanA manierata, curtenitoarepana la a-;i face din asta un tidu de onoare, atat cu cei bogati,

cat $i cu cei sa{aci. Ac€sta era Marius gi, din cAte gtiam eu, aga

fusese dintotdeauna

igi puse mAna alba ca zipada pe balustrada matasoasa!

lipsiti de luciu. Purta o pelerina lunga din catifea cenugie, ex-travagantA odinioarir, dar acum uzata de atata purtat $i de

ploi, iar parul balai ii era lung ca al lui Lestat, aureolatde razele riltAcite de lumini, rayasit de umezeala, pastrand

inca picaturi razlete dh roua de afari, la fel ca gi sprAncenele

lui canepii 9i genele lungi gi intoarse ce-i umbreau ochii mari,de un albastru-cobalt.

Totu$i, avea un aer mai nordic ai mai glacial decat Lestat,

al carui par tindea mai degraba spre auriu, inconjuat de o aurA

luminoasi, iar ochii lui, prismatici, parci absorbeau culoriledin jux capaund o minunata nuanla de violet la cea mai micaprovocare venita din lumea de afara.

ln Marius vedeam cerul insorit al tinutudlor sdlbatice dinnord, iar ochii, mereu stralucitori, care respingeau oricenuan!4 de culoare din afara, erau ferest{e perfecE catre sufle-tul sau statomic,

- Amand, vreau sa vii cu mine.

- Unde, Shpane, unde sa Yin?

VAMPIRUL ARMAND

Doream si fiu, la rdndul meu, politicos. Avusese intot-jram4 chiar 9i dup6 o cearta, darul de a aduce la suprafattu se aveam mai bun in mine.

- Acasa la mine, Amand, acolo unde sunt acum Sybelleg Benji. O, nu-1i face griji nici o clipi din cauza lor! Pandorac$e cu ei. Sunt ni$te mudtori uimitori, inteligenti; foarteiiierifi si totu$i atat de asemanatori. Amandoi te iubesc, stiu-l:ir de multe si au yenit cu tine atata drum!

S6ngele ini colorA fafa; ma cople$i un val de caldurir$uratoare Si neplacut4 dar, pe masura ce sdngele mi se scurselin obraji, mi sirnleam mai racorit Si, in mod straniu, itat de:erzalia pe care o incelcasem.

Faptul ca ma aflarn aici constituia un $oc $i doream sa plecir mai repede.

- Stapane, nu Stiu cine sunt in viata aceasta noul, i amipus recunoscator. Renascut? Derutat? Am govait, dar nu avearost sa ma opresc: Nu-mi cere deocamdatA sA raman aici.Poate dupa ce Lestat isi va reveni, poate dupa ce va trecedestul timp - nu $tiu sigur, Stiu doar ca acum nu pot acceptaarnabila ta invitatie.

inclini capul cu un gest scurt, aprobator, Degetele i se

sEansera usor. Vechea pelerini cenusie ii alunecase de peumar. Nu parea sa ii pese. Ve$mintele negre de lana erauneingrijite, reverele gi buzunarele ii erau prafuite, A$a cevanu i se potrivea.

Gatul ii era infa$urat intr-o esarfa ampla de mttase albacare facea ca fafa si ii para mai plinA de culoare si mai umanadecat era in realitate. Dar matasea era parca sfa$iata de mara-cini. intr-un cuvdnt. mai degraba bantuja lumea in acesteyesminte decat era irnbricat cu ele, Erau potrivite pentru unneispravit, nu pentru baffanul meu Maestru.

Cred cA 9da cA sunt in incurcaturA. Priveam penumbra dedeasupra cap.ului meu. A$ fi vrut sa ajung in pod, la hainele pejuma.tate ascunse ale copilei moarte. 06ndul imi zbura la

18 ANNE RICE

povestea aceslei copile. Am avut neobrdzarea sa dau frau Ubergandurilor, desi el mA astepta.

Mi readuse la realitate cu vorbe bl6nde:

- Cand vei dori sa ii vezi, Sybelle 9i Benji vor fi cu mine.Ne vei gisi. Nu vom fi departe. Cand vei dori sa o asculti, veia,Jzi Appassionala.

- I-ai daruit un pian!

Md refeream la Sybelle. lmi impusesem sd nu mai perceplumea de afara cu urechile mele de nemuritor Si, deocamdata,nu doream sa imi deschid auzul nici chiar pentm sunetul mi-nunat al pieselor interpretate de e4 degi tinjearn deja dupA eb.

De cum intrasem in manastire, Sybelte observase un pian

si ma intrebase, $optindu-mi la ureche, daca ii permit se cante

la el. Nu era in capela in care zacea Lestat, ci intr-o alta incd-pere lungA $i goalA. I-am raspuns ca nu era tocmai cuviincios,ca l-ar putea deranja pe Lestar care zac€a acolo Si ca nu putearn

iti la ce se gandea sau ce simtea, ori daca se simtea infrico$at

si incatusat de propriile vise.

- Poate cand yii vei sta mai mult, zise Marius. O sa-F facaplacere sa o asculli c6ntdnd la pian si poate ca atunci yomputea sta de vorba, te vei putea odihni ifipreuni cu noi $ivom impA4i casa atata timp cat vei dori.

Nu iam raspuns.

- Dupa. canoanele Lumii Noi este un palat, continua cu ou;oarii unda de disprel. Nu este deloc departe. Am cea maimare gradina si stejad bauani, mai batrani decar cei de pe

bulevard, si o multime de usi si de feresfte. $tii cat de mult imiplac toate astea. Este stilul roman. Casa este deschisa ploilorde primavar4 iar ploile de primavara de aici sunt de vis.

- Da, $tiu, arn soptit. Cred ca ploua si acum, nu-i aga?

- Pii d4 m-a cam udat, raspunse aproape vesel. Poti sa viicdnd dore5ti. Daca nu in seara asta, atunci mdine..,

- A, o sa vin disearii.

VAMPIRULARMAND

\u voiarn si il supar catuii de putin, dar Benji pi Sybellerranseni deja suficienti monstri cu chipuri palide gi voci cati-i*r€. Ela timpul sA plecam.

L-am privit destul de indriznet, savurand momentul, in-frgand dmiditatea caxe era blestemul nostu in aceasli lumesdeme- in vechea Venetie strilucise in ye$mintele sale in ton.-u moda wemurilor, intotdeauna perfect croite 9i frumos im-iodobile, o chintesenF a modei, ca sa folosesc o expresieaadoasi a acelor timpuri. C6nd traversa PiaF San Marco, inhrmina purpurie a inserArii, toag lumea intorcea capul dupi eLCuloarea rogie fusese slabiciunea lui - o mantie ampla, din;arifea purpurie gi o vesta brodaa cu ma,iestrie, iar dedesubt oanica din matase aurie, in voga la yremea resp€ctiva.

Avea plete ca ale lui Lorenzo di Medici in tinerete, des-prinse parca din picrurile de pe peregi.

- Sgpane, te iubesc, dar trebuie st raman singur. Nu ainevoie de mine acum, nu-i aga, Stapane? De ce-ai avea? Nuai avut niciodati cu adevarat nevoie de mine.

M-am ciit imediat pentru ceea ce rostisem. Nu tonul, cicuvintele sunau de-a dreptul neru$inat. Cunoscand legatudletainice dintre noi, mi-era teama sa nu mA infeleagi gregit.

- Heruvimule, te vreau, spuse pe un ton iertAtor. Dar potastepta. Mi se pare ca [i-am spus aceleasi cuvinte nu de mult,cild eram impreuni, a$a ca fi le spun din nou.

Nu mA simteam in stare sA-i spun ca era perioada in careaveam nevoie de tovarA$ia muritodlor, ca lmi doream mult sa

pierd o noapte intreaga stend de vorba cu micutul, dar atat dein{eleptul Benji sau sa o ascult iar $i iar pe draga mea Sybelleinterpretand sonate. Mi se parea lipsit de sens sa mai dauexplicafii. $i ma cople$i din nou o tristete grea, apasatoare,penhu ca venisem in acest loc indepartat 5i pustiu, unde ziceat estat, incaiabil sau poate refuzdnd pur 9i simplu sa. se mi$tesau sa vorbeasca, nici unul dintre noi nu $tia precis,

t9