a Lombara Este o Afectiune a Coloanei Vertebrale Manifest at A Prin Modificari

  • View
    197

  • Download
    1

Embed Size (px)

Text of a Lombara Este o Afectiune a Coloanei Vertebrale Manifest at A Prin Modificari

Discopatia lombara este o afectiune a coloanei vertebrale manifestata prin modificari degenerative ale discurilor intervertebrale din zona lombara. Ce sunt discurile intervertabrale? Coloana vertebrala este alcatuita din vertebre suprapuse. Fiecare vertebra are un orificiu in mijloc. Prin suprapunerea lor se formeaza canalul intravertebral, unde este localizata maduva spinarii. Intre vertebre se situeaza discurile intervertebrale, formatiuni cartilaginoase ce confera coloanei vertebrale flexibilitate si care absorb socurile exercitate asupra coloanei vertebrale cand mergem pe jos, sarim, alergam sau cand ridicam obiecte. Fibrele nervoase ce alcatuiesc maduva spinarii se ramifica in zona intervertebrala. Cand este afectata integritatea discului intervertebral, vertebrele vor exercita presiune asupra ramificatiilor nervoase si se instaleaza durerea. Daca in stadiul acesta nu se actioneaza prin nici un tratament exista riscul ca invelisul exterior al discului sa se rupa, afectiune transformandu-se in hernie de disc. Simptome Durerile manifestate in discopatia lombara sunt situate in zona lombo-sacrala. In marea majoritate a cazurilor durerea iradiaza pe unul dintre membrele inferioare. Durerile vor determina bolnavul sa mearga schiopatat. Presiunea exercitata asupra ramificatiilor nevoase intrerupe traseul comenzilor transmise de creier catre organele inervate. Datorita bruierii fluxului informational, organele inervate vor suporta dereglari functionale sau chiar modificari structurale. Cand presiunea intervertebrala intrerupe circulatia sangvina, terminatiile nervoase intra intr-un proces de necrozare. Distrugerea ramificatiilor nervoase produce greutate in miscare, scaderea tonusului muscular, scaderea capacitatii de control asupra membrelor, atrofie musculara sau paralizia membrelor inferioare. Cauze

Degenerarea discurilor intervertebrale se produce pentru ca musculatura vertebrala isi pierde tonusul si nu mai sustine coloana vertebrala. In mod normal muschii prezinta un tonus nimim si in stare de repaus. Datorita acestui tonus ne putem misca in timp real sau este mentinuta pozitia corecta a unor organe. In cazul musculaturii vertebrale aceasta sustine coloana vertebrala in pozitie optima. Tonusul musculaturii scade in timp daca sunt efectuate eforturi intense fara sa fie pregatita musculatura inainte sau dupa perioade lungi de sedentarism. Sedentarismul, postura vicioasa a corpului, o saltea necorespunzatoare afecteaza de asemenea activitatea musculaturii si nivelul tonusului muscular. Surplusul de greutate constituie o alta cauza a discopatiilor, mai ales datorita presiunii ce se exercita asupra coloanei vertebrale, orice surplus de greutate reprezentand un efort suplimentar al organismului pentru mentinerea unei pozitii adecvate si pentru desfasurarea functiilor sale. Intrucat coloana vertebrala nu mai este sustinuta adecvat, vertebrele se apropie tasand discurile intervertebrale. Presiunea exercitata asupra vaselor de sange incetineste activitatea metabolismului local, ceea ce va produce in timp deshidratarea discurilor. Daca se mentine ritmul de scadere a tonusului muscular cedeaza si ligamentele vertebrale, instalandu-se hernia de disc. Tratament Din aceste motive tratamentul discopatiei lombare implica in primul rand redobandirea tonusului muscular pentru a permite vertebrelor sa revina la pozitia initiala. Reactivarea metabolismului local se realizeaza prin refacerea spatiului intervertebral. Toate aceste proceduri de tratament permit vaselor de sange presate sa isi recapete permeabilitatea si sa isi reia functia de vascularizare. O data restabilita circulatia sangvina se vor normaliza si schimburile metabolice locale iar discurile intervertebrale se vor rehidrata.

Anatomie coloanei vertebraleSus

Vezi galerie foto Coloana vertebrala ocupa o pozitie centrala in cadrul aparatului locomotor. "Doar acela care cunoaste in ce fel este angrenata coloana in jocul static si dinamic al fortelor organismului uman, va putea integra corect intreaga importanta a acestui organ central, in gandirea sa diagnostica si terapeutica" (Schmore-Iughanns). Coloana vertebrala indeplineste in organismul omului urmatoarele functii: - functia de sustinere (sustine trunchiul imprimand individului o postura caracteristica); - functia de protectie (apara maduva spinarii importiva agresiunilor mecanice); - functia de mobilitate (prin complexitatea constructiei sale confera corpului posibilitatea de a se misca si de a se deplasa in spatiu); - functia morfogenetica (particularitatile mecanicii coloanei vertebrale se rasfrang asupra formei si asezarii viscerelor toraco-abdominale). Coloana vertebrala este constituita din succesiunea a 33-34 piese osoase numite vertebre. Ea este parte componenta a unei formatiuni foarte complexe numite organ axial. Organul axial este un complex structural si functional la realizarea caruia participa: - componenta dura osoasa (vertebrele care alcatuiesc coloana vertebrala); - componenta conjuctiva formata din structuri fibroase si elastice de legatura dintre vertebre (discurile intervertebrale, capsule articulare, ligamente); - componenta musculara (muschii coloanei vertebrale); - componenta neuro-vasculara (maduva spinarii, radacinile nervoase, vase de sange). Alterarea oricarei dintre aceste componente se rasfrange negativ asupra functiei intregului organ axial. Se intelege astfel cat de alarmante pot fi perturbarile produse de modificarile patologice ale vertebrelor sau ale discurilor intervertebrale. Cum sunt legate vertebrele intre ele? Corpii vertebrali sunt legati prin discurile intervertebrale care sunt articulatii nesinoviale in timp ce apofizele articulare sunt legate prin articulatii sinoviale. Intre vertebre se mai gasesc si ligamente care impreuna cu discul intervertebral si cu capsulele articulare formeaza segmentul de mobilitate. Componenta cea mai importanta a segmentului de mobilitate o constituie discul intervertebral.

Cuprins articol

1. Anatomie coloanei vertebrale 2. Structura discului intervertebral 3. Mecanism fiziopatologic 4. Simptome 5. Tratament 6. Recomandari

Structura discului intervertebralSus

Discul intervertebral este asezat in spatiile dintre corpii vertebrali, pe care ii separa, dar ii si solidarizeaza in acelasi timp. Discul intervertebral este lipsit de cavitatea articulara, nu poseda membrana sinoviala si nici lichid o portiune sinovial. centrala De cu aceea aspect se incadreaza care in randul articulatiilor de nesinoviale. pulpos. Discul este format dintr-o portiune periferica, alcatuita din tesut conjuncitv fibros, numita inelul fibros si gelatinos, poarta numele nucleu

Inelul fibros - este mai rezistent in partea anterioara decat posterior. In structura inelului fibros intra lame de tesut fibros, dispuse concentric in jurul nucleului pulpos. Aceste lame contin fibre de colagen care se insera pe fetele adiacente ale corpilor celor doua vertebre vecine, intre care este situat discul intervertebral. Lamele concentrice ale inelului fibros sunt in numar de 15-20 inaintea nucleului pulpos, iar posterior de numai 7-10, explicand slaba rezistenta la solicitari a acestei zone.

Nucleul pulpos - capteaza apa si dezvolta astfel o forta exploziva. Nucleul pulpos este o formatiune sferica de natura gelatinoasa situat central, bine fixat de inelul fibros la periferie. Este foarte bogat in apa si avad in captarea acesteia - hidrofil. El exercita compresiune asupra formatiunilor din vecinatatea inelului fibros si corpilor vertebrali. Forta exploziva a nucleului pulpos indeparteaza corpii vertebrali si pune in stare de tensiune inelul fibros, care tinde sa-i apropie din nou. Prin intermediul unor mecanisme complexe, nucleul pulpos normal atrage si capteaza apa si astfel dezvolta presiuni interioare ridicate cu forta brizanta exploziva.

Corpii vertebrali - impreuna cu discurile intervertebrale realizeaza un sistem precomprimat. Datorita fortei explozive a nucleului pulpos, sistemul realizat de corpii vertebrali si discuri se gaseste sub presiune continua, chiar in stare de repaus. Un astfel de sistem se numeste in tehnica "precomprimat". Precomprimarea mareste substantial rezistenta si elasticitatea sistemului. Datorita acestei proprietati a nucleului pulpos, discurile intervertebrale maresc elasticitatea coloanei vertebrale si absorb socurile mecanice. Atunci cand hidrofilia (aviditatea de retinere a apei) nucleului pulpos scade, se reduce forta exploziva si se instaleaza degenerescenta discala. Presiunea din interiorul nucleului pulpos creste in acelasi timp cu incarcarea.

In stare normala, presiunea intranucleara creste cu incarcarea coloanei, fiind superioara cu 30-50% sarcinii exercitate pe unitatea de suprafata aplicata exterior. In cazul discului degenerat, presiunile din interiorul nucleului pulpos scad considerabil. Contractura muschilor toracelui si abdomenului reduc cu mult solicitarea discurilor intervertebrale. Coloana vertebrala poate fi considerata ca un pilon de sustinere a corpului situat pe fata posterioara si partial in interiorul camerei toracice si abdominale. Aceste doua camere au un continut gazos la nivelul toracelui sau semifluid in abdomen. Contractura musculaturii peretilor acestor camere contribuie la cresterea presiunii in interiorul lor si prin aceasta intareste coloana si preia partial incarcarea acesteia. Prin acest mecanism, solicitarea coloanei toracice inferioare scade cu 50% iar a celei lombare cu 30%.

Aceste date releva importanta intretinerii unei bune musculaturi toraco-abdominale pentru asigurarea functionarii normale a coloanei vertebrale si pentru prevenirea uzurii discale. Astfel, la obezi, unde tonusul musculaturii abdominale scade, se creeaza conditii mecanice nefavorabile suplimentare asupra coloanei vertebrale, explicand frecventa aparitiei spondilozei la aceasta categorie de bolnavi. Miscarea este necesara nutritiei discului intervertebral.