99943661 Ion de Liviu Rebreanu

7/25/2019 99943661 Ion de Liviu Rebreanu

1/326

ION Dragei mele Fanny L.R.

CAPITOLUL I NCEPUTUL Din soseaua ce vine de la Crlibaba, ntovarasind Somesul ba nte, se desprinde un drum alb, mai sus de Armadia, trece rul peste podul batrn de lemnteca satul Jidovita si alearga spre Bistrita, unde se pierde n cealalta sosea nationa prin trecatoarea Br-gaului. Lasnd Jidovita, drumul urca nti anevoe pna ce-si faa nsa nainteaza vesel, neted, mai ascunzndu-se printre fagii tineri ai Padurii Domnua Mortului, unde picura vesnic apa de izvor racoritoare, apoi coteste brusc pe subt Rasul pitit ntr-o scrntitura de coline. La marginea satului te ntmpina din stnga ta spalacita de ploi si cu o cununita de flori vestede agatata de picioare. Sufla o adnic trupul de tinichea ruginita pe lemnul mncat de carii si nnegrit de vremuri. Sate n vazduh tese o tacere nabu- sitoare. Doar n rastimpuri fsie alene frunzele adorme cazneste sa se nalte dintre crengile pomilor, se balabaneste putin ca o matahala amle prafuite, nvaluindu-le ntr-o ceata cenusie. n mijlocul drumului picoteste cine, cu ochii ntredeschisi, suflnd greu. O pisica alba ca laptele vine n vrful picioele prin praful ulitei, zareste cinele, sta putin pe gnduri, apoi si iuteste pasii e, peste drum. Casa nvatatorului este cea dinti, taiata adnc n coasta unei coline,ua ferestre care se uita tocmai n inima satului, cercetatoare si dojenitoare. Pe pricul usii, unde se spala dimineata nvatatorul, iar dupa amiazi, cnd a ispravit treburieste o ulcica verzue de lut. In ograda, ntre doi meri tineri, e ntinsa vesnic sfoarai de stamba. n umbra camasilor, n nisipul fierbinte se scalda cteva gaini, pazite dul trece peste prul Doamnei lasnd n stnga casa lui Alexandru


2/326

Pop-Glanetasu. Usa e nchisa cu zavorulcoperisul de pae parca e un cap de balaurpeile gardului. Pe urma vine casa lui Macedon Cercetasu, pe urma casa primarului Floreurte mare rumega, culcate, doua vaci unguresti, iar o baba sade pe prispa, ca o scoaba, parc-ar fi de lemn... Caldura picura mereu, din cer, ti usuca podul gurii, te sugruse din dosul gardurilor vii, acoperin-du-si fetele subt stresinile stirbite de ploi simba spnzurata, se apropie n trap lenes, fara tinta. Din sant, dintre buruenile carundar, cu coada n vnt. Latosul nu-l ia n seama ca si cnd i-ar fi lene sa se opreascamenintatori, urmndu-si nsa calea cu demnitatea cuvenita. Catelul se opreste nedumeri, apoi se ntoarce n buruiene unde se aude ndata un rontait caznit si flamnd... Draieste. Pe prispa doi tarani ngndurati ofteaza rar cu o sticla de rachiu la mijloce de viori si chiuituri... Dumineca. Satul e la hora. Si hora e pe ulita din dos, la Tdanei este chiar peste drum de bisericuta veche, pleostita si darapanata. Vaduvia-i saau n mai rau. Ce agoniseste un cap de barbat ntr-o viata ntreaga, o muiere nepricepeunat Maxim minile pe piept, n ograda erau clai de fn, n cele doua grajduri nu mae. Se vedea de departe belsugul... Acuma ograda-i goala batatura, iar n grajduri ragi vesnic flamnda. Hora e n toi... Locul geme de oameni... Nucii batrni de lnga surrintre frunze gdilnd fetele aprinse de veselie. Zaduful atta sngele lumii. Peste Mbenit de necaz ca mai are o postata buna pna la sfintit. Cei trei lautari cnta lngciorul pe o buturuga, cu cotul stng pe genunche, cu obrazul culcat pe vioara, cu ochiul salta aprig, nfocat. Holbea e chior si are un picior mai scurt, iar la vioara numsi patima cu care Gvan, un tigan urt si , negru ca un harap, apasa cu arcul pe strundeze vioara. Holbea si Gvan atunci si ndoiesc mestesugul ca sa pastreze masura. Apo


3/326

Briceag rencepe mai aprins, strm-bndu-se uneori la Holbea, alteori la Gvan, cu deoele jucatorilor se hurduca pamntul. Zecile de perechi bat irArdeleana" cu atta pasiuapara scntei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se nvltoreste, se date de sudoare, luminate de oboseala si de multumire. Cu ct Briceag iuteste cnteculcul, trec fetele pe subt mna, le dau drumul sa se nvrteasca singure, topaie pe loc ele, si pleznesc tureacii cizmelor cu palmele nadusite... Glasurile se neaca n nourareori ncepe vreunul mai poznas cte o chiuitura, n tactul svapaiat al jocului, cu rei versuri o sfrseste ntr-un iuit aspru, istovit. Apoi dansul urmeaza tacut, din ceesc bratele mereu mai strns pe dupa mijlocul fetelor. Snii acestora tremura sub iileailor, turburndu-le ochii si inima. Nu schimba nici o vorba. Nici nu se privesc. Doar.. Jocul tine de vreun ceas, fara ntrerupere, si tinerii nu se mai satura. De doua oeasca si, de amndoua orile, flacaii s-au napustit la el urlnd desperati, cu priviri ane! Mai zi, cioara!... Toate perechile se mbulzesc n jurul lautarilor, se ciocnesc,a baietandri, ngaduiti de curnd la hora, ametiti de atta nvrteala, se clatina de ea rusine a fetelor cu care joaca. Vreo trei perechi s-au retras n sura, mai la larg,u cutitul... La ctiva pasi de plcul jucatorilor stau fetele care au ramas nepoftite,i cine stie ce si izbucnind n rsete silite. La urechi si n cosite au si ele buchetee care sa-l daruiasca flacaului cutare sa-l puna n palarie. Printre fete se mai rataase n cap, gata sa intre n hora daca s-ar ntmpla sa-i vie chef barbatului ei sa josc de necazuri si-si admira odraslele. Copii neastmparati alearga printre femei si chtelor si se bucura cnd victimele i ocaresc sau se nfurie. Vreo ctiva mai ndracitie bagare de seama la poalele fetelor, iar cnd poalele zboara mai tare, dezvelind picie ntreaba repede:


4/326

- Ai vazul? - Vazut. Da' tu? - Si eu. Si apoi urmeaza sa pndeasca poalele pna ce va minute sa renceapa... Barbatii se tin mai pe departe, pe lnga casa, pe la poarta, bstesti, aruncnd rareori cte-o privire spre tineretul dimprejurul lautarilor. Primacite tinereste, cu niste ochi albastri mari si blajini, cauta sa-si pastreze demnitatecu gesturi energice, n mijlocul unui plc de batrni fruntasi. Stefan Hotnog, un chiar avea junghiuri, gaseste fel de fel de clenciuri primarului numai ca sa arate celorliseste. ntre dnsii Trifon Tataru, mititel, cu parul galbui si glasul subtire, se uitca sa nu se ncaiere, fiindca amndoi i sunt rude, cam de departe, nici vorba. Pe-alaea Alexandru Glanetasu, dornic sa se amestece n vorba, sfiindu-se totusi sa se vre ion Butunoiu care acum vreo douazeci de ani a fost nvatator n sat, iar azi mannca oai abitir ca un flacau. mprejurul lui s-au adunat Macedon Cercetasu cu straja Cosma Cr Burlacu, cu Stefan Ilina si cu altii, ascultnd cu evlavie palavrele dascalului, auzutunoiu stranuta att de zgomotos ca toate femeile se ntorc spaimntate, sau se pornte ori scoala noaptea tot satul din somn. Macedon asteapta cuviincios pna ce ispravesereastra o sticla cu rachiu, nchina foarte ceremonios, trage o dusca zdravana si trecaie scurt sa ne tie Dumnezeu pe toti" si pune grliciul la gura. Sticla pe urma umblailitareste tuturor sa bea: - Forvert, Simioane! Vaitar, Cosma!... Vaitar, vaitar!... ece ani, i-a fost draga foc si, cnd e beat, s- acuma numai n comenzi nemtesti se ceauazeci si opt de ani nu si-a batut muierea niciodatamai curnd Floarea s-a ntmplatlacu goala. - Goala, ai? rde Macedon ncntat. Goala?... Halt!... Haptac!... Unde esopil de vreo zece ani sare drept n picioare pe prispa si striga


5/326

rznd: -Hir! - Nu rde la front, magarule! se rasteste Macedon. Na sticla si da fuga .. nteles, caprar? Caprarul nsa refuza ordinul, raspunznd repede: - A zis jupanulici sa nu ma mai trimiti, ca-i degeaba... Macedon si salta putin mustata, ncrunta di se aseaza pe prispa clatinnd din cap si oftnd. - Ehei, unde-i vremea cnd eram eu ea, ca-i aratam eu supunere... 11 Mai boscorodeste ceva, pe urma nceteaza si se uitaa si care taifasuieste cu alte femei fara sa se sinchiseasca de comenzile lui... Tocmntre picioarele oamenilor, Savista, oloaga satului. E vara cu fata cea mai frumoasa dia neam cu nevasta lui Trifon Tataru. Are picioarele ncrcite din nastere, iar bratelespre a-si tr schilozenia, si o gura enorma cu buzele alburii de sub care se ntind gi lungi. Trifon Tataru o tine pe lnga casa, sa-i vada de copii. Cnd e vreme buna apopiii din sat si primeste pomana trecatorilor milosi... Vine cu galagie mare. Ggie cega n seama nimeni. Doar Trifon face un semn nevestei, care se apropie repede, suparatau parca te mannca talpile... Lasi tu ograda pustie pe vremea asta... Si nici barem se ce vrei, Savisto? Oloaga facuse doua ceasuri din ulita cea mare, unde statea Trifon,ta si cu importanta, nsotindu-si sfortarile cu niste gesturi desperate si nepricepute, care se sileste sa ghiceasca ce spune. S- a batut Vasile Baciu... cu Avrum?... Cu Fl, femeia lui Dumnezeu? Si pentru asta ai venit tu atta cale? Vai de mine, ca esti mait poalele? Si numai azi te-am primenit... Of, bata-te... Savista urla ceva ce vrea saneste brusc pe un rs prostesc de bucurie. - Cum ai zis?... Cine-i beat?... Vasile Bacinata si se ntoarce ntre femei. Oloaga se trie n mijlocul fetelor, se framnta sa


6/326

hora. Are douazeci si cinci de ani si tremura de fericire cnd aude lautarii ori cndrte sa se desfete multa vreme. Pna sa se aseze bine, pna sa se certe cu fetele pentrat si istovit, ncheie nvrtita cu o apasare zdravana de arcus nct i si plezneste ui, tinnd de bru pe Ana lui Vasile Baciu, se repede la lautari rugndu-i: - Mai zi,e! Alti flacai striga poruncitor: - Trage, tigane! Ce te codesti?... De ce te platim,ca o privire dispretuitoare spre cei ce-l ocaresc, iar lui Ion i raspunde convingator.. Zau, nu mai pot... Crede-ma!... Mi-au amortit degetele... Pe urma si struna mi s-a aul. Tiganul nsa se nfurie brusc, ntoarce spatele, trnteste vioara n bratele luir ale dracului toate ceterele din lume, pleznire-ar acolo unde-o fi cine m-a nvatat si el ma omoara sa mai zic... Dare-ar Dumnezeu sa trazneasca toate jocurile cu pe cinepe mirat cum njura Briceag. Apoi deodata se ncinge ca focul si izbucneste ragusit: de pliscul ca te pocnesc de-ti sar maselele tocmai n curtea bisericii!... Briceag a ul se ndeparteaza bodoganind, ncepe iar sa se necajeasca cu ceilalti lautari, pe tia pe fete, multumindu-le pentru joc. Fetele se zbat n bratele lor si soptesc cu sfialiept pe Ana cu mai multa gingasie, dar mai prelung. - Da-mi drumul, Ionica! murmura fa. stii tu unde! zice Ion domol. Ana nu raspunde, privirea ei nsa luceste de bucurie. ptind ntruna moale: - Da-mi drumul Ionica... zau, da-mi drumul!... Flacaul o trage me tte si i le strnge ca pe doua mere, nct Ana ssie de durere. - Sa nu cumva sa n


7/326

Ana fuge glont la fete, mbujorata si scuturndu-si poalele de praf. Apoi potolindu-sima Ciocanas, o fiinta ursuza, voinica, cu picioare ct donitele, cu brate barbatesti snica... mereu... zau asa... Dar, ncurcndu-se, schimba repede vorba: - Vai de mine c. Margareta nu jucase si-i era necaz pe fetele care au avut noroc. Nu raspunse nimic ta flacailor care nchinau cu rachiu sau aprindeau tigariparea ngrijorata rau sa nuage de seama... Ion urmari din ochi pe Ana cteva clipe. Avea ceva straniu n privire,facut. Tot atunci zari mai alaturi si pe Florica, fata vadanei lui Maxim Oprea, cu carrta, dar mai frumoasa ca oricnd. Flacaul clipi aspru, ca si cnd ar fi vrut sa-si alsi, bre? - Adus, bade Ionica - facu copilul cu importanta. Am dat-o lelii Zanobiei, sra mama-sa, baietelul urma: - L-a facut tare jupanul, bade, s-a pus zece bucatele de ia, cu sticla de rachiu n mna, se plngea Todosiei, vadanei, de un afurisit de junghea. - Ia da sticla ceea, mama! zise Ion scurt si nghiti ndata o dusca zdravana. Dau-s nsarcinata - raspunse Zenobia lund totusi sticla si tragnd o gura. Aoleu, da stult ca ti se suie la cap si cine stie ce pozna ti-o veni sa faci... Omul la betie sa-ltele fara sa-i mai asculte sfaturile. Copilul ramasese pironit locului, cu ochii poftita flacaul, avu parca o suparare. Dar i trecu repede si, sterpelind ntr-o clipire unughi ca sageata, urmat de blestemele aprige ale fetei care astepta mereu s-o cheme cinl de lnga grajd, ntorcnd capul spre Ana care nu-l scapa deloc din ochi si care, pes


8/326

grabiti, rosa ca focul de rusine, nchipuindu-si ca toata lumea o pndeste. 14 n dota cu pomi, taiata n doua de o carare ce cobora pna la Grla Popii si se oprea chiarva claite proptite cu pari, umplea vazduhul cu un miros mbatator. Ion merse pe carara sub un nuc batrn si scorburos, pe o radacina ncovoiata ca un jilt. Fata sosi trema n ochi. - Aici erai? murmura Ana asezndu-se repede, fara sa se uite la dnsul. - a traim, Anuto! - Sa traiesti Ioane! raspunse ea privind nelinistita spre carare, pe e la crciuma, care napoi. - Bea si tu, Anuto, ca pentru tine l-am luat si l-am facutai potolita. Mi-e sila si cnd i simt mirosul, ca taica nu mai lasa sa treaca nici o , ce s-o mai alege de noi. - Apoi asa bea omul la suparare - zise Ion, adaognd pe urmna si nmuie buzele n rachiu, se strmba si dadu repede sticla napoi, tusind si rzcnd iarasi sticla la gura... Tacura amndoi un rastimp, fara sa se priveasca. Apoi fll ei si ofta: - Hei, Anuto, mult aleanu-i n inima mea! Fata Anei, lunguiata, arsa dei. - Ce ndur eu, sa fereasca Dumnezeu pe toata lumea - gemu dnsa. Acu tata si-a pusamne, greu ti mai vine sa taci si sa nghiti cnd nu ti-i drag omul... Ion se uita ldintii cu strungulite, albi ca laptele, si gingiile trandafirii de deasupra. Stia dnsa de-o apuca hais, apoi hais o tine sa stie de bine ca da cu carul prin toate santurilga Ana si nici acuma nu-si dadea seama bine^daca i-e draga. Iubise pe Florica si, de cubeste. Purta n suflet rsul ei cald, buzele ei pline si umede,


9/326

15 obrajii ei fragezi ca piersica, ochii ei albastri ca cerul de primavara. Dar Florivea locuri si case si vite multe... i asculta glasul plngator si-l cuprindea mila, data tresari, o strnse la piept si, fara sa rosteasca vre-o vorba, o saruta lung pe bolesita si aprinsa, si inima-i batea att de navalnic nct el o auzea. - Noroc, norolacaul ridica ochii furios si vazu pe Ilie Onu care, ntorcndu- se de la crciuma cu .. Doamne iarta-ma - ssi Ion ncruntat. Ilie Onu ajunse la sura si se facu nevazut. a rau lui Ion, i facea, fiindca odata, la o nunta, l umpluse de snge ca sa-l mblnchii caprui nlacrimati de fericire si de teama ai Anei, se potoli... Ilie aducea racn rasputeri sa nvete pe Briceag un cntec nou ce-l auzise de la lautarii din Bistritaia cea mare din Armadia. Briceag, cu ochii tinta la buzele flacaului care fluiera meloruneHolbea credincios, ncerca si el sa secondeze. George se umfla, nchidea putin orejurul lor se adunase un plc de flacai care-l priveau cu admiratie. - Ei, acu ai nt. - Las ca l-am prins - mormai Briceag pornind sa traga cu mai multa siguranta. - Amellalt bnd si trecnd ndata rachiul lui Ilie ca el sa poata rencepe dascalirea lautusi Holbea, zgndarindu-l cu arcusul. - Sa va dau, cioroilor, firea-ti ai naibii! rsm cinsteste el pe tigani. - Beti-o toata - zise apoi catre Gavan cnd vru sa-i napoiea mai bem si noi, ca cioarele astea o sa plezneasca de atta holirca... Urma o cioroe nu mai voiau sa renunte la bautura si era ct pe-aci sa se ncinga si o bataie, deoaul sa sparga gorduna. 16 Deodata toata lumea se ntoarse spre ulita. Toti barbatii sc


10/326

riile, iar cei de pe prispa se sculara n picioare... Venea preotul Belciug mpreuna crului, cu domnisoara Laura si cu Titu. Primarul si fruntasii satului iesira n poarta eti, petreceti! zise preotul cu un zmbet binevoitor. - Apoi ce sa facem , domnule parnezeu de-aceea a lasat sarbatorile, sa se mai veseleasca si prostimea. - Negresit, neetul. - Da de ce nu poftiti si d-voastra sa vedeti petrecerea noastra? relua Florea Taria n cap. Taranii de asemenea se acoperira unul cte unul, n vreme ce preotul sopse raspicat, dndu-si capul pe spate cu mndrie: - Da, putem privi putin si noi... Miria Herdelea era fata de taran de pe la Monor, dar - fiindca umblase totdeauna n strar - se simtea mult deasupra norodului si avea o mila cam dispretuitoare pentru tot ceunci primarul, bucuros, dnd la o parte pe taranii care se mbulzeau: Ia faceti loc mao ctiva fruntasi dadura ndata ajutor primarului strignd: - La o parte!... La o partri aproape de poarta. Babele cucernice se repezira numaidect sa-i sarute mna. - Lasa dosul palmei spre sarutare, cu o multumire ce-i nviora fata tabacita de slabiciuneamasesera tot mprejurul lautarilor. Numai George, totdeauna silitor sa-si arate istetulzindu-se ca s-ajunga ct mai aproape de popa si familia nvatatorului. Ilie se tineaa, un tnar de vreo douazeci si trei de ani, n haine curatele si saracute, cu o cravas de mustati si lung ct un par, cum vazu pe George, i ntinse prieteneste mna mbrai jucati?... Tocmai ne abaturam si noi sa va vedem... - Cum nu, domnisorule! Numai se-a amortit si sufletul dintr-nsii - spuse flacaul cu glas ndulcit. Apoi apropiindu-omnisorule? Titu rse si se uita la Laura, care zmbi ncurcata.


11/326

- Eu?... Nu, George. Altadata. Acuma nu se poate. Dar flacaul starui: - ti dau eu o fana si frumoasa ca o domnisoara... Dar trebuie sa joace si domnisoara Laura... Sora sa si se agata nfricosata de bratul mamei sale, murmurnd: - O, auzi ce idee!... Ma eilalti tarani despre mersul vremii, toti fiind ntelesi ca ar fi bine sa mai dea Dumnul, caci altfel ramne porumbul nesapat de-al doilea... George nsa se tinea scai de Tamnei Herdelea care n-ar fi ngaduit nici n ruptul capului ca fata ei sa se amestece dca se mai strngeau si alti oameni sa asculte staruintele flacaului, zmbind putin baa mprejur, ca si cnd si-ar fi adus aminte ceva, si apoi ntreba: - Oare Ion unde-i?omnisorul numai cu Ion e mai prieten, se simti aproape jignit auzind acum ntrebarea. ebuie sa fie si dnsul... Dar Ilie Onu, de la spate, se amesteca iute n vorba: - Ba u-se brusc la el, parca i-ar fi tras o palma. - Acolo, unde zic - ncheie Ilie scurt,u mai deschise gura, si Titu, bucuros c-a scapat usor de invitatia la dans, se apropieca oamenilor cum i-au scos lui doctorii cei mari un rinichi, n spitalul din Cluj... flet. Ana lui Vasile Baciu i era fagaduita lui de nevasta. Ea fata cu stare, el feciorau ntelesi mai demult, iar Ana i placea. Nu zicea 18 ca-i cine stie ce frumoasa, a un taurumbla leganat si cu genunchii nmuiati... Fierbea. Se gndea mereu sa-si cri cu Ion. Dar mereu si lua seama, zicndu-si ca poate mai mult ar strica dect ar fola un viespe nemncat. De va sti fata ca el stie, mai rau se va nrai. Mai bine sa-i lar de putere.


12/326

Dar Ion, ce vrea Ion? De ce cauta sa-i nvrteasca el capul fetei?... si arunca ochiitatea tot asa de pleostita ca si dnsul. Se vede ca si ea stia si o bateau aceleasi gngur, suferinta se usureaza. Ofta odata din baierile inimii si-si trase palaria pe ochorica... Cel putin sa plezneasca fierea si ntr-nsul!... Lautarii si potriveau zgomtire tuturor, si mai ales celor razletiti prin gradina, ca rencepe jocul. Flacaii bacoteau cte un chiot de veselie si-si aruncau privirile din ce n ce mai des printre fite n hora. In clipele acelea sosi, de pe ulita, Vasile Baciu, lalaind un cntec de i si tulburati de bautura. Se clatina usor n mers si dadea ntr-una din mini parca sii n mijloc, se opri putin, ntepenindu-se gnditor, apoi se duse glont la preotul Bept, s mare pacatos... MaareL. Si betiv si stricat, cum nu se mai pomeneste n sapte sa... Beau, si beau, si beau de usuc, nu altceva!... Ce-i drept nu-i pacat, asa-i domnua-i?... Si beau pentru ca beau dintr-al meu... Preotul si curmase povestirea si luasepru pe Vasile Baciu. Taranul nsa avea acuma un zmbet bun pe buze si vorbea aplecat cnimeni n lume: 19 - S-amart rau, domnule parinte, crede-ma! Poate ca nu ma crezi? Da de ce esti amart, betivule? Apoi cum sa nu fiu, domnule parinte? Ca o fata am si e? Ca nu vrea sa ma asculte. Si tare ma doare inima si tare-s suparat ca nu vrea sa seg nu suferea mirosul de rachiu, caci era bolnavicios, iar Vasile mereu i duhnea n naales pentruca-i stirbea demnitatea n fata poporului. Doamna Herdelea asculta foarte sele strnse punga si privea mnioasa la oamenii care se mbulzeau mprejurul lor, curipotriva, i placeau ngaimarile betivului si nu stia cum sa-l zgndare, fara sa bage ptoleasca cu o dojana blnda. - Rau faci, Vasile, ca nu te sfiesti macar de tineretul cba nu se tine toata ziulica numai sa


13/326

mbogateasca pe jidovi si sa-si otraveasca trupul cu hlbariile lor dracesti... Asa, Vtisare solemna, se dadu doi pasi napoi si raspunse cu o mustrare caraghioasa n glascut vreun rau? Baut-am eu banii cuiva, ori averea cuiva? Ca beau, beau... Da beau din e sa ma napastuiesti? Ce ti-am gresit eu d-tale, spune drept! Primarul gasi cu cale e, mulcomindu-l: - Bine, bine mai Vasile, asa-i cum zici... Dar lasa pe dumnealor n pda prostiile tale... Apoi, ntorcndu-se spre flacai, striga poruncitor: - Da voi ce ti? Atunci nsa Vasile Baciu zari pe George, care statea posomort, ca un copac cu malui: - Uite-l, domnule parinte! l vezi? Asta-i ginerele meu care mi-i drag! Cu dnsua dintr-nsa!... - Bine, bade Vasile, lasa ca... - facu George rusinat, rznd silits, ai nteles? Mie-mi trebuie ginere cumsecade, nu fleandura... Io-ti dau fata, iar tu!... Eu nu vreau sa stiu de-alde calici tantosi care umbla sa-i mpuieze capul. Eu nu etor si numai una-i trag cu barda, macar sa stiu ca ma duc pe urma la spnzuratoare. ere. Vasile se uita mprejur triumfator si scuipa ascutit tocmai ntre picioarele priminte de ceva, porni spre grupul fetelor, tragnd pe George dupa dnsul si strignd nata tatii? George rosi parca l-ar fi bagat ntr-un cuptor aprins. O furie amestecata a i zise ncet, sa nu-l auda si alti oameni: - Las-o pe Anuta, ca-i cu Ion-a-Glanetapat scurt si se ndrepta cu pasi mari spre coltul surii, unde tocmai se ivea Ana, tremnul o vazu, se opri n mijlocul ograzii, unde ajunsese, si raschira picioarele, si t


14/326

nafara, privind sagetator pe Ana. Statu asa cteva clipe, apoi izbucni: - Bine, Anutoumnul ridicat, gata s-o izbeasca. O femeie tipa disperata: - Vaoleu! Sariti c-o omoaron sosind tot de dupa sura, si numaidect uita pe Ana si se ntoarse amenintator spre esarire usoara, dar si urma calea, linistit, ca si cnd n-ar ntelege nimic, cu o prie, golane, ai? urla, apropiindu-se mereu, Vasile Baciu, pe care linistea lui Ion l nitura de cutit. O scaparare furioasa i tsni din ochii negri, lucitori, ca doua margerata, dar si batjocoritoare: - Ce-s eu, sluga dumitale, sa-mi poruncesti? - Am sa-ti ba, am sa te umplu de snge! urla taranul aprins de mnie pna n maduva oaselor, aruiga nabusit, parca ar fi cautat sa se stapneasca: - Sa nu dai, bade Vasile, ca...! ai se zvrlira pe Vasile, ostoindu-l. Ion statea neclintit, ca un lemn, doar inima-i bintru 21 nti se gndise sa-l lase n plata Domnului, ca-i beat si e tatal Anutei. patul. i clocotea tot sngele si parca astepta nadins sa-l atinga baremi cu un degetales ca la spatele lui vazuse pe George care privea dispretuitor si multumit. Baciu srlnd nencetat: - Lasati-maaa!... Lasati-ma sa-i scot blohotaile!... Trebuie sa-i beaasati-ma!... Taranii nsa l dusera, aproape pe sus, pna la poarta, n vreme ce el nul cu fata mea? Ce are!... Uuuh!... Lasa-ma, Nistore!... TffP.... Ion schimba fete feteurii simtea o uscaciune parca i s-ar fi aprins sufletul. Fiece vorba l mpungea drept satul. Mereu i fulgera sa se repeaza si, cu un pumn zdravan, sa- i nabuse n gt orindu-l pe loc. Se uita


15/326

dupa ea, dar n nvalmaseala fata o stersese acasa plngnd. Femeile si fetele se mpre de uliu, si priveau din ulita si de prin ograzile vecine asteptnd n fiece minut stul pleca, spunnd scandalizat doamnei Herdelea: - Asemenea destrabalati trebuiesc daie ciolanele. Numai asa s-ar face oameni de omenie... Pacat ca Ion nu l-a scuturat putatina din cap, n culmea indignarii, si ridica usor rochia, sa nu mature praful uliteu Laura. Titu ramase mai n urma. i parea rau ca nu poate vedea cum se ispraveste cea se sparse. Tiganii se retrasesera spaimntati n suraGavan si rezemase gorduna nrga batausii. Flacaii se adunara mprejurul lui Ion, attndu-l: - Ce te-ai lasat, Ionr vre-o doua scatoalce, sa te pomeneasca!... Altii, ctiva, prieteni de-ai lui Georgei trzior veni ntre ei si George, urmat de Ilie Onu, care nu-l slabea, ca o umbra cn pricina... zise George, suparat putin, cu o privire spre feciorul Glanetasului. 22 inea l tintuise locului. Se uita mereu dupa gramada de oameni, ntre care se zbatea Va de a-l zdrobi. George mai schimba cteva cuvinte cu tovarasii lui, apoi striga lautum!... Ce mai stam aici de pomana?... Glasul acesta zbrni ca o trmbita n urechile urt: -Hai! Tiganul statea ncurcat, uitndu-se cnd la unul, cnd la altul, nestiind ot trufas - ca eu l-am arvunit!... Ion, parca nici nu l-ar fi auzit, repeta mai asprueri spre George, puse vioara la obraz si ncepu ndata un cntec de veselie. Prieteniiin degete, n semn de izbnda, apoi sa tropaie de rasuna batatura. Ion o lua nainte shiuind. Lautarii i urmara cntndGavan, cu gorduna agatata de-a umar, sufla greu ca


16/326

ulita, ceata poposi o clipa, tropaind furtunos pe loc, spre marea admiratie a fetelor ilor. Pe urma pornira cu totii n stnga, chiuind n tactul cntecului, ntovarasiti d, lnga sura, furios dar nendraznind sa se mpotriveasca. i era necaz mai cu seama cateasca restul pna la patru zloti. Adevarat ca banii i strngea de la flacai, cte drebuia sa se sfadeasca cu mai toti si sa-si bata capul, caci Briceag nu mai vrea sa as. nsarcinarea aceasta i placea, nici vorba, fiindca i se parea ca-l nalta deasupra usi partea lui Ion, se simti umilit, mai ales ca aceasta venea dupa ce aflase ca Ion d cum au plecat toti cu lautarii si avuse o clipa gndul sa se amestece si el ntre eiea mult n ochii tovarasilor lui. Drept razbunare si mngiere, dupa ce ceilalti cotiri dau tiganului nici un creitar. Sa-i dea Ion, ca Glanetasu are destui. Flacaii nsa ati c-au ramas batuti si fara lautari. Ilie Onu rupse tacerea: 23 3 >ca ca = 68 C


17/326

a o 1 B3 8. o 2 8 a c/3 iea o "8 8J v> U 3 h I 5 3 8 1 t.sl ^ L 3


18/326

S IJ3 'S 11 3 "a S


19/326

3 j .S .a g s tu " a s ci -S L < * S'S.S-g^ tu 3 "" o u .d _ ' c-


20/326

ntr-una de mneca, zicndu-i cu glas monoton, fara sa se sinchiseasca de ocarile luie scoli cu noaptea- n cap sa te duci dupa lemne, ca nu mai am nici cu ce atta focul.are nu-l ascultau, njura, bea, pna ce n cele din urma femeia si facu loc alaturi d, rznd si tragnd zadarnic cu ochiul spre un flacau pe care bautura u posomorse. Tau, din ce n ce mai cu suflet, doine de betie, taraganate si labartate ca niste femeiautura, dar arcusul lui tragea parca mai frumos, pe cnd Holbea, mai traznit, seconda i Gavan ramasese treaz, nti ca sa-si poata apara gorduna, apoi fiindca era un betiv ra macar sa clipeasca. Ion se simtea att de amart ca nici rachiul nu-i tihnea. Rusima ca o piatra de moara. Se silea sa nu se mai gndeasca la ce-a patit si totusi minteprindea din ce n ce mai staruitor n mrejele ei: sa loveasca, sa sparga, sa se descaroada ochiului spre cealalta masa, unde George, nviorat, nchina mereu si dandanea, cuc domnesc, cu ochii fulgeratori, cu o trufie provocatoare pe fata. Privindu-l asa, hotr cadea o pnza de pe ochi. si aminti ca Ilie Onu l-a vazut n gradina, mbratisndu-e veste, iar George a asmutit pe Baciu. Si fiindca nu s-a putut rafui cu Baciu, i se cu George. ndata ce-i veni hotarrea aceasta, ncepu sa-l chinuiasca. Se framnta si ica n crciuma Titu. Intrarea lui curma o clipa galagia. - Buna seara! rosti Titu putra ntrebatoare spre dnsul. - Buna seara! rasuna aproape n cor raspunsul tuturor, dn ca nainte. Titu venise mai ales mpins de curiozitate. Avea o presimtire ca cearta apni sa nu treaca pe la Avrum, sa vaza ce se mai petrece? La cina familia Herdelea dzusera de partea lui Ion,


21/326

si pentru ca li-e era vecin, si pentru ca feciorul Glanetasului era mai destept dect iase Titu, declarnd grav: - Bine ar face sa-i traga o bataie zdravana! Dar n-a spusfacuse trziu si pe toti i cuprinsese somnul, iar nvatatorul chiar adormise mbracatata familia, Titu s-a asezat sa lucreze pentru tatal sau, la niste registre de nscritut opri nerabdarea. Si, cum tutunul i era pe ispravite, si-a luat palaria si s-a duotdeauna cnd lua ceva pe datorie, ceru un tutun, i spuse sa-l treaca la cont si apoiiul, tragnd cu ochiul spre mesele flacailor. l rodea sa ntrebe pe crciumar ce s-a ntereseaza de hrjonelile prascailor? n sfrsit porni mngindu-se cu gndul ca nu ser fi toti mpreuna. Trecnd pe lnga masa lui Ion, zmbi prieteneste. Flacaul se sculaar cu rachiu: - Fa bine domnisorule, si nchina cu noi un paharel! Titu se codi putinu bun sa afle cte ceva. Astepta deci sa staruiasca si ceilalti, si atunci lua paharulga deodata poruncitor sa se faca tacere, si toate glasurile se stinsera ntr-o clipireefiind mester n hiritisirile lungi si ceremonioase care plac taranilor. - Sa traiesti... noroc! zise dnsul, dupa o pauza, cu vocea ragusita usor de emotie. 27 Bau si data. Ion i raspunse cu o nchinare iscusita, acoperita nsa de galagia care rencepusltumesc! -Multumim noi de cinste, domnisorule! facu flacaul petrecndu-l pna afara. uri-plcuri de oameni nchinau, povesteau sau se sfadeau. Fete curioase si copii mai nele dinspre gradina, lipindu-si nasul de geamuri. Macedon Cer-cetasu, mort de beat, coit n marginea santului, de vuia satul. - Ai vazut ce mi-a facut badea Vasile, domnis.


22/326

- Da, si-ti spun drept, m-am mirat cum ai putut sta asa, cu minile n sn - raspunsersnind dintii. Daca-l plez- neam, poate-l omoram si nfundam temnitele... S-apoi, veza faca!... Titu se apropie sa nu piarza cumva vreo soapta. Iar fiindca Ion tacu, l sineva? - L-a pus, pot sa jur pe sfnta cruce... D-ta nu stii ca vrea sa dea pe Ana du. Doar mereu o spune n gura mare, s-auda toti cinii... Apoi acu vezi si d-ta cine-irge nu l-o ndemnat sa-Ion, catranit, l ntrerupse: - Vai de mine, domnisorule, cum re ca sarea-n ochi... Nu stii d-ta cum umbla dnsul dupa Ana, si nca de cnd? Anuta n. Titu tacu un rastimp, se gndi si pe urma vorbi rar: - Rau, foarte rau ca George umuluiesc? Poate numai de m-ar trazni Dumnezeu din senin... Altminteri n cearceaf o sa-lui se nabusise de furie. Titu se spaimnta si-i zise foarte ncet si sincer: - Astcap din temnita si tot nu ma las pna nu-i vad sngele! murmura Ion, aprins ca un balaa acum sigur ca va fi scandal mare si nici nu se mai duse acasa. Voia sa vada bataia, rietenilor din Armadia. Merse deci ncet, plimbndu-se, pna la gura Ulitii din dos, si pna spre casa lui Simion Butunoi, nevrnd sa se departeze prea mult si sa nu poatarea. Facu plimbarea aceasta de zece ori, de douazeci de ori, si tot degeaba... Ion, oe tam- nesam de oameni. i trebuia o pricina, ct de micasi n-o gasea, caci George rc-ar


23/326

fi banuit ca-i cauta glceava. Buba se sparse de abia pe-aproape de miezul noptii. Laun Lupsa si aveau de mers vreo doua ceasuri, se sculara cernd plata de la George, carezbune. Se rasti la Briceag cu pumnii: - Ce ma, cioara, mie-mi ceri bani? Mie mi-ai zisa ramne neplatit. - Plateasca-ti cui i-ai zis si are bani, ca eu nu platesc! - Apoi ocoritor, punnd sticla la gura si tragnd o dusca zdravana. n rastimp Ion se sculaste ma! ssi dnsul ncruntat. - Eu, ma! Eu? striga cellalt sarind n picioare, ncura. -Tu! - Da crezi tu ca io-s crpa voastra, ma? urla George tot mai drz si amenintai Ion l izbi brusc cu amndoi pumnii, peste masa, drept n obraji. n cealalta clipa eapan... Pe urma se ncaierara. George mugea ca un taur si-l apuca de cheotoarea camasu, iar fata i se rosea din ce n ce mai tare. Cu toate acestea Ion l lovea aprig cndin nasul lui George, stropindu-le hainele. n crciuma toata lumea se adunase ciopor ... Dar nu sarea nimeni, ca si cnd toti ar fi vrut sa vaza nti care-i mai tare? Nurele sau sa-i sparga geamurile, se napusti la dnsii cu un curaj uimitor, nu ca sa-i a spre usa de la ulita. Lampa ncepu sa fumege mai greu, gata sa se stinga n valmaseana si primind bucuros o droaie de pumni, Avrum izbuti, n cele din urma, sa-i scoata nii n ulita, nct n cteva clipe odaia se goli. Ovreiul, fericit c-a scapat fara paple cumva sa se mai rentoarca musterii. Rostogolindu-se n ulita, cei doi se desclesrului, smulse un par si, mai nainte sa-l poata opri cineva, croi pe George peste sping: - Vaoleu! M-a omoft tlharul!


24/326

Gura, mustatile, barbia, camasa lui George erau vopsite de snge, dar numai lovitura da sudalmi, ncercnd sa se ridice din santul n care l doborse, durerea nsa l copluienile murdare, nconjurat de unii flacai ce sarisera sa-l ajute. Niste femei pornirapilasul lui Simion Lungu, speriat de galagia care se ntetea mereu, scapnd sfrcul tznea sa rupa un latunoi dintr-un gard de peste drum ca sa crape capul lui Ion, urlnd !... Ion era multumit acuma, si racorit, si nu se mai sichisea de nimic. Statea sprijiumfator si amenintator, daca cumva ar mai ndrazni cineva sa-l supere. Smucind la lareuna cu alti flacai, luara pe brate pe George si-l dusera acasa, njurnd care de care femei spaimntalc si ctiva copii ntrziati pe ulita... 30 Pe cer iesise o jumataua si vrfurile pomilor... Ceilalti flacai se strnsera n jurul lui Ion, privindu-l in care voiau sa-i arate prietenia si admiratia. Ar mai fi avut pofta de petrecere, dai, iar n usa lui Avrum zadarnic batura, caci nu se deschise. Mai povestira un rastimpe-acasa, altii pe la dragute... Ion zvrli parul n gradina ovreiului si porni spre cane facuta. Trecea pe dinaintea casei lui Vasile Batiu, a treia de la crciuma. Se oprir acuma razbunat si mai vrednic. Dar si zise ca fata poate nu stie ce vitejie a savrotrivit. Mai bine sa afle ea de la altii ?i sa-l doreasca mai mult. Se uita nsa lung n gradinita, la ferestrele negre ca niste ochi somnorosi, la ograda larga, la grajdurduri cu stlpii nalti, si l cuprinse o bucurie ca si cnd toate acuma toate acestea rice. Auzise larma de la Avrum si se strecurase afara, banuind ca Ion trebuie sa fi stu i se ntmple ceva. Ar fi iesit n ulita, dar i era frica sa nu scrtie portita sia acasa oamenii de la hora. Vazu apoi cum l duceau pe George si-si facu cruce multumi, miscata de mndrie si parca simtind cum i creste n inima iubirea stapnitoare, iub


25/326

oamenilor. Simtirea aceasta o nfiora si n aceeasi vreme i aprindea toate tainitele ndu-se. Pe urma l vazu oprindu-se. Vru sa-l cheme ca sa se arunce n bratele lui vnja cnd nici el nu se urni, se nfricosa, si frnse minile si sopti dra-gostoasa, rugzi glasul: - Ionica!... Ionica!... Ionica!... 31 Ion nsa si relua calea, fluierndaneau pe ulita colbuita, iar uneori potcoavele zanganeau izbind vreo piatra... Cnd ae pomeni din urma cu niste pasi foarte grabiti. Era Titu care alerga gfind. N-avusesctisise plimbndu-se de colo pna colo, mereu prin fata crciumei si, n cele din urmacea din cellalt capat al satului. Acolo a auzit zgomotul ncaierarii. Si-a iutit pasiiulcomise tot si nu mai gasise tipenie de om. - Ei, ce-a fost, Ioane? ntreba dnsul frcorit o leaca... Mai mult nu putu smulge dintr-nsul Titu, orict l descusu. Se despacosii porneau sa vesteasca miezul noptii... 32 CAPITOLUL II ZVRCOLIREA O lumina cerestre cnd se trezi Glanetasu. Din departare se auzi un cucurigu slab, pierdut si ragoape, raspunse subtire si taios. Pe urma altele, din ce n ce mai apropiate si mai tancurmata de un cntec de cocos, poruncitor, gros, sfrsindu-se ntr-un crit vesel, cue spaima si-si facu cruce. - Bata-te Dumnezeu, cocos nebun! murmura batrnul mai zvrne. - Dormi, muiere? ntreba apoi, atingnd cu cotul pe Zenobia. - Ba - raspunse femerpinndu-se si icnind batrneste. - Da cte ceasuri sa fie, hai? casca iar barbatul, obia, mai ursuza acum si urnindu-se din asternut. - Oare? se mira Glanetasu pocnindu-


26/326

- Scoala, zau, mai barbate, pna ma duc eu sa trezesc pe Ion, ca el stiu ca n-are sa srum pna trziu... Scoala, scoala, sa te duci la lucru, sa nu ne-apuce prnzul lenevinrpina iar n cap, n barba, pe piept, casca prelung si cu pofta, se mai uita spre ferea? n clipa aceea, n tinda, cocosul raspunse mai aspru si mai poruncitor: - Cucurigue se daduse jos din pat si-si lega zadiile, bolborosind rugaciuni. Glanetasu se ridici din culcus, silindu-se sa fie sprinten ca sa-si alunge moleseala din ciolane. - Apriturile n firida hornului, dar negasindu-le, se necaji si se rasti la femeie: Da undepunse. Se nchina larg de mai multe ori, biguind sfrsitul rugaciunilor si numai duparioasa: - O, traznite-ar sa te trazneasca, om nebun si fara Dumnezeu, ca nu mai poatind si blestemnd. In tinda gainile se ciocaneau si criau nerabdatoare, iar cnd Zenra afara parc-ar fi scapat din temnita. Femeia le arunca ctiva pumni de porumb, afurinile care se zbateau sa nghita ct mai repede si ct mai multe graunte, n vreme cetor fata de consoartele sale, apuca doar din cnd n cnd cte un fir. Gainile batrne ou, pe rnd, spre marele necaz al cocosului, care zbrlea creasta amenintator, se fcotind de indignare... Apoi cnd galitele se mprast iara, Zenobia se sui n podetul ca!... Scoala, dragul mamii, sa te duci sa dobori iarba ceea sa nu ne pomenim c-o ploaol! mormai flacaul somnoros. Zenobia nu-l mai cicali. Stia bine ca baiatul, cnd e vorte ca Glanetasu. Ion dormea toata vara n podul cu fn de deasupra grajdului. Astfel nl noaptea de pe ulite, s- apoi mai auzea mereu si pe Dumana, singura lor vacuta, rontalegea fnul din ogrinjii ce-i punea dnsul seara n iesle.


27/326

34 si birui repede lenea somnoroasa, se tr pna la gura podului si cobor n ogradi colo zorile. O ceata usoara, stravezie plutea peste coperisele tuguiate. Dealurile nau, tremurndu-si porumbistile multe, lanurile putine de gru si de ovaz, n vreme cee, vegheau odihna satului ca niste capete de uriasi ngropati n pamnt pna n gt. lacaului alun-


28/326

n tinda flacaul si lua coasa din cuiu, agata traista n coasa si coasa pe umar, si pului Herdelea, care dormea dusa, n vreme ce gainile n cotetul de lnga gard sariau, ita de roua, pna unde se desparte drumul cel vechiu, apoi coti n dreapta si sui ncei late, care mai nguste, despartite de razoare crescute cu iarba grasa. Pasea grabit,ucata ct mai zdravana nainte de rasaritul soarelui, caci iarba umeda se taie mai binoar pe Simion Lungu l gasi cosind de zor n livada ce o tinea cu arenda de la Avrum, inete: - Harnic, harnic! Simion mai trase cteva brazde, pe urma se opri sa-si ascutaase de-a-binelea, nct nici nu-l mai auzi: - Apoi ce sa facem?... Muncim, ca de aceert de ceas. Locul era tocmai n inima hotaruluio fsie lunga si ngusta de vreo treie care ce mersese pna-n Ulita din dos si care_ fusese zestrea Zenobiei. ncetul cu ne batrnului rachiul, iar munca nu prea l ndemnase. n tineretele lui a fost mare covina. Zicea att de frumos din trisca, parc-ar fi fost clarinet. De aceea l-a si porel si istet, dar sarac iasca si lenevior de n-avea pereche. Fugea de munca grea. Se zii ct trebuie de lata, ca nici nu stia tine bine coarnele pluguluicoasa iarasi l dot lucrurile muieresti: sapatul, pologul, caratul, semanatul. Dar si mai bucuros trndilor, pe la notar, pe la preot, pe 36 la nvatator si chiar pe la ovreii din Armadia aturi n palme de munca, nici nu i s-a plamadit pamntul n piele... jJorocul lui a focat. S-a maritat cu dnsul fara voia parintilor, care-i ziceau ca din frumusete nu se a. Fata singura, din oameni cu stare, ar fi putut lua fruntea satului. Ea nsa l-a vruele din urma, i-au dat-o si au nzestrat-o cu patru table de porumb si doua de fneatajur. Cnd s-au mutat tinerii n casa unde statusera batrnii pna si-au cladit-o pe ce


29/326

pe foc, iar n ograda o pereche de boi si doua vaci, o droaie de gaini si vreo cinci ru sa fi fost barbat, s-o ngrijeasca. Glanetasu nsa nici dupa ce s-a nsurat nu si-ama vaznd ca nu-i nici o nadejde, s- a facut ea barbat si a dus casa. Era harnica, alena ei. Unde nu-i cap, nu-i spor. Din zi n zi s-au nglodat tot mai rau. O datorie nasuce pe apa Smbetei o limba de porumbiste, mine o livada ntreaga... Mare noroc ca Dc-ar fi venit mai multi, poate c-ar fi ajuns de minunea lumii... Cnd au murit parinta porumbisti cioprtite si n doua vaci sterpe. Moartea batrnilor iar i-a mai ridite de vite, vreo cinci locuri bunisoare si casa cea noua... Aceasta au si vndut-o ndin datorii. Macar acuma de-ar fi pus umarul Glanetasu... Dar nu l-a pus. S-a lasat deate crsmele le batea. n loc sa munceasca la coasa ori la plug pe pamntul lui, umbli sa-i bea. Nu se mbata nsa niciodata rau si era blnd la betierdea ntr-una si a apoi, n ctiva ani, iar s-au ncuscrit cu saracia. n zadar se jura Zenobia pe totiei, ca mai curnd se spnzura dect sa mai vnda o palma de loc. Picau hrtoagele de a cu toba sa-i faca haram si putinul din care-si mai trau viata. Cnd s-a ridicat Ione grabea acuma, si doua porumbisti, dincolo de sosea, tocmai n 37 hotarul satului Setasu, a fost feciorul. Era iute si harnic, ca ma-sa. Unde punea el mna, punea si Dump. Nici o brazda de mosie nu s-a mai nstrainat de cnd s-a facut dnsul stapnul caseveau la Somesana din Armadia, nct a putut atta focul cu cartuliile verzi si rosipte... Flacaul sosi ncalzit de drum. Se opri n marginea delnitei, pe razorul ce- o ata, pe care Toma Bulbuc o cumparase acum vreo zece ani de la Glanetasu. Cu o privire rindu-l. Simtea o placere att de


30/326

mare vazndu-si pamntul, nct i venea sa cada n genunchi si sa-l mbratiseze. I seresarata cu trifoi, unduia ostenita de racoarea diminetii. Nu se putu stapni. Rupse uas n palme. Se aseza pe razor, ntepeni nicovala n pamnt, potrivi taisul coasei si hii tinta la otelul argintiu. Cnd ispravi, se scula, scoase de la bru gresia, o nmui cu gresia, schimbnd mereu degetele manei stngi. Pe urma, cu un pumn de iarba, sterdihnea pe delnita lui Toma Bulbuc, cosita, cu fnul adunat n capite, care stateau ncperiati. Pamntul negru-galbui parea un orbaz mare ras de curnd. Privindu-l, Ion oftal!... Se gndi putin de unde sa nceapa si hotar sa porneasca brazda de la capatul dele cnd se va nalta de dupa dealurile Vararei. ncerca nti coasa n colt, facndu-data si mai repede. Cnd ajunse la marginea delnitei, se opri sa mai netezeasca coasae satul care, subt o ceata stravezie, tremura usor, se ntindea si se strngea, ca si etii. Vedea casa lor peste drum de a nvatatorului Herdelea, chiar n capul satului diita Mare ce coboara pna la Avrum, suie iar pna pe la preotul Belciug, mai merge drepe Sascuta* Lnga casa noua a lui Vasile Baciu porneste Ulita din dos care face un ocoe arunce iar n Ulita Mare, dincolo de gradina popii, printre bordeiele tiganimii. Fus, de lnga biserica, se adnceste mereu ntre dealuri si, la Stefan Ilina, se despicantre vreo trei-patru casute, apoi se face drum de car, se catara pe coasta si se pierdare, pe urma mereu pe lnga Parul Dracului, din ce n ce mai serpuit, pna ce intra inzi tot ntr-un pumn si sa-l pui n traista, ca o jucarie pentru copii. Hotarul nsa a credincioasa pe un stapn falnic si nendurat. Din sosea si de la marginea satului le galbene, altele verzi, altele cenusii, nvalmasite si ncurcate, tintuite ici-colo t


31/326

pna la padurea Vararei din care de-abia se vedea de aici o dunga liliachie, cobornd ita, pna se plesuveste si se schimba n lanuri de gru si de porumb... Dincolo de Parsta, cu multe cnepisti, adumbrita toata de Padurea Fulgerata care merge pna la Pauniste sosea. Peste drum, n zare, albastreste Padurea Spnzuratului, unde se zice c-ar tiei, dar care tine de satul Sascuta. Magura Cocorilor nsa e a Pripasenilor. Mai poarre, dar trupul i-e lazuit, arat si semanat. Tocmai la picioarele Magurii se nsira casile, de la Parul Doamnei pna n hotarul Saracutei si pna la Padurea Domneasca ce sermadia. Sub sarutarea zorilor tot pamntul, crestat n mii de frnturi, dupa toanele i, parea ca respira si traieste. Porumbistile, holdele de gru si de ovaz, cnepistilee, toate zumzeau, susoteau, fsiau, vorbind un grai aspru, ntelegndu-se si bucurndtoare si roditoare. Glasul pamntului patrundea navalnic n sufletul flacaului, ca o ci mic si slab, ct un vierme pe care-l calci n picioare sau ca o frunza pe care vntuosat n fata uriasului: - Ct pamnt, Doamne!... In acelasi timp nsa iarba taiata se. Un fir l ntepa n glezna, din sus de opinca. Brazda culcata l privea, neputincioe stapn. Si atunci se vazu crescnd din ce n ce mai mare. Vjiturile stranii pareauul i se umfla, spinarea i se ndrepta, iar ochii i se aprinsera ntr-o lucire de izbnt cuprinsul... 39 Totusi n fundul inimii lui rodea ca un cariu parerea de rau ca dinie, pe cnd toata fiinta lui arde de dorul de-a avea pamnt, mult, ct mai mult... Iuuit pe cei bogati si vesnic s-a narmat ntr-o hotarre patimasa: trebuie sa aiba pamama. Ct a umblat la scoala din sat a fost cel mai iubit elev al nvatatorului Herdei sa dea pe Ion la scoala cea mare din Armadia, sa-l faca domn. Glanetasu s-a si nvoi


32/326

pna n cele din urma, mai ales ca toata treaba n-avea sa-l coste multe parale. Doar ce, vre- o trei zloti. Ba Herdelea a alergat si s-a zbatut pna ce l-au iertat si de c. De gazda n-avea nevoie. Copilul putea merge la scoala n fiecare dimineata, sa-si due ntoarca acasadin Pripas pna n Armadia e o plimbare de o jumatate de ceas... Dupla cea mare. De ce sa-si sfarme capul cu atta carte? Ct i trebuie lui, stie. S-apoinele plugului, sa coseasca, sa fie vesnic nsotit cu pamntul... Si Glanetasu, pe ct a nu mai urmeze doar de cei ctiva zloti aruncati pe carti i parea rau. Mai bine sa-re. Ion nsa nu s-a despartit de tot nici de carti. Le-a pastrat si-n sarbatori le-a ciu mereu cerea nvatatorului ba carti de povesti, ba cte-o gazeta veche, sa se desferazdele se pravaleau drepte, grele, mirositoare. Cnd rasari soarele, rosu si somnorossoara n sale si degetele parca i se nclestau pe codoristea coasei. Se ndrepta din sisul cu somoioage de iarba moale, l atingea cu gresia, rasufla greu si iar se aseza a draga, orict ar fi fost de aspra, ca o rvna ispititoare. Soarele urca mereu pe cede pe cmpuri, nviornd din ce n ce vazduhul. Pretutindeni pe hotar oamenii, ca nistpre a stoarce roadele pamntului. Flacaului i curgea sudoarea pe obraji, pe piept, pelingea prin sprncene si, caznd, se framnta n huma, nfratind parca mai puternic chi, spinarea i ardea si bratele i atrnau ca niste poveri de plumb. 40 nspre pre-i tsneau acum din sngele ncins de dogoarea soarelui, iar se uita n vale, spre sia ncet Ana, cu un cos pe care-l muta mereu dintr-o mna n cealalta. - Uuu ma Anutola. Fata, cam departe, ridica fruntea, l vazu si raspunse cu glas subtire ca o ata: tul dinspre carare al locului. Obrajii Anei erau


33/326

mbujorati de caldura si umezi de naduseala. Puse cosul jos si zise ncet: - Duc dema din deal. Ion o privea si, fara sa vrea, se gndea: - Ct e de slabuta si de urticenitoare si cu o imputare n glas: - N-ai venit aseara... Si te-am asteptat pna dupa ne... Ai vazut doar ce rusine mi-a facut badea Vasile?... - Parca tu nu-l stii pe dnga: - Si te-ai razbunat pe George... - Ca George-i cu viclesugul, ehe! facu repede Ioura. Mai statura cteva clipe, fara sa mai vorbeasca si chiar fara sa se pri- veascaa duc, ca m-o fi asteptnd tata... - Du-te, du-te - zise Ion simplu. Ana porni pe carze, care nsa pe Ion l facu sa se gndeasca iarasi mai ursuz: - Tare-i slabuta si urparu la o cotitura. Si vaznd-o cum se legana n mers, ca o trestie bolnavicioasa, farrere de rau: 7 Uite pentru cine rabd ocari si sudalmi! ncremeni asa un rastimp. Dar r ncapatna sa-si alunge o slabiciune si-si zise aspru: - Ma molesesc ca o baba neroas ca-i buna ea Anuta! As fi o natafleata sa dau cu piciorul norocului pentru niste voras placut rasuna la spatele lui: - Lenevesti, lenevesti? i pieri din suflet toata frna, plina si zmbitoare, apropiindu-se sprintena ca o ispita. Blbi zapacit de multuci Ana lui Vasile Baciu sL. si curma graiul brusc, ntlnind ntristarea ce rasari nn pas ca sa schimbe vorba. Florica nsa nu-^mai dadu ragaz sa nceapa si-i zise cu imparba... Umbli dupa ea ca armasarul dupa iepe... Ma mir ca nu ti-i rusine... Ion pornid-o din ochi:


34/326

- Nu vezi tu cum e lumea azi, Florico?... Vai de sufletul meu... Crede- ma! n inima mura de lacrami, ngaimnd: - Te faci de rsul lumii ca s-o iei pe ea... Flacaul tacute, o strnse s-o nabuse si o saruta pe gura cu o patima salbateca. Fata se^vrcolea,i si, printre sarutari, murmura: - Ionica... lasa-ma... Te vad oamenii... Lasa-ma... i tu, dragul mamii? striga n clipa aceea Zenobia care venea cu mncarea, grabita si sa. Florica, rosa foc de rusine, de abia putu ngna cteva vorbe si se facu nevazuta pla, se rasti la ma-sa: - Ca si d-ta, zau, vii c-o falca n cer si cu una n pamnt, paoarele-i ntr-amiezi si pologul s-a uscat ca hrtia... Ana ajunse n deal gfind. Vaputeri, schimbnd doar din cnd n cnd cte-o vorba. - Ai venit? ntreba Vasile cam oata oamenii sa lucreze mai mult pna n prnz, ca tot u platea destul de scump. 42 une. A avut o viata grea si plina de truda, dar s-a tinut totdeauna printre fruntasi. l. S-a nsurat cu o fata bogata si urta, dar a iubit-o ca ochii din cap, caci ea i icase deasupra nevoilor. Bogatia i deschisese mai mare dragostea de munca. Rvna de arica mereu ca un traznet din senin i va zdrobi toata truda vietii. Trei copii, cei dia a fost al patrulea, n urma ei au mai venit doi, tot fara zile... Vasile Baciu nadaj, ncapatnndu-se sa intre n lumea necazurilor cu picioarele nainte, a strnit numahiar mama femeii, a ncercat toate descntecele si buruienile. Zadarnic. O saptamna i vaiete. Atunci Vasite s-a repezit de a chemat pe doctorul Filipoiu din Armadia. Cum art pe toti pentru ca nu l-au nstiintat mai de vreme, le-a spus ca acuma e prea trzzeu face minuni si ca ar fi trebuit s-o duca la spital, n Bistrita, sa-i scoata copilors acasa cu caruta. Pna sa vie


35/326

dnsul, femeia si-a dat sufletul. Copilul a mai miscat ntr-nsa vreo doua ceasuri, noape de viu, sa se faca moroiu si sa vie din cealalta lume sa spaimnte oamenii... mparte din sufletul sau propriu. i slabi pofta de munca, parca n-ar mai avea pentru cinemana cu ma-sa, dar n acelasi timp o si ura, Fiindca din pricina unui copil s-a tras uta sa-si nece jalea n rachiu. Si, deoarece cnd era beat uita tot, se mbata din cesea acuma, dadea pe bautura. Se facea zi cu zi mai drz. Numai mosia i mai era draga easca spre a potrivi zestre Anei la maritis. Se framnta deseori sa gaseasca vreun chiTomii Bulbuc se parea singurul care ar putea lua fata, asteptnd zestrea pna la moarttranea mai rau. In Ion simtea un vrajmas. Cum a fost dnsul n tinerete, asa e fecioruierbea de ura vazndu-l macar. Si ura i se revarsa asupra Anei mai apriga, pentru ca ee sub sprncene cteva priviri mnioase, apoi, ascutindu-si coasa, o ntreba peste umae Ana fara nconjur. - Mhm, cu Ion - mormai Vasile Baciu. Apoi vezi bine c-asa... Se vm te taie capul... Bine, draga tatii, bine... Bine ca stiu. Ca daca-i vorba pe asa, apare si se porni pe ocari si sudalmi. Coasa nsa n-o lasa din mnaba parca tragea brarebuiau sa urmeze pilda lui, caci el mergea n frunte. Astfel omul se ravenea njurndi sa leneveasca. Ana scotea oalele din cos, n umbra unui mar paduret, la marginea fta oamenilor, o chinuiau. Rabda totusi cu inima mpacata, zicndu-si ca sufera pentru os si ntoarse privirea n vale, unde stia ca munceste el. l zari tot acolo, dar parcva ori, ca si cnd i s-ar fi lasat o ceata pe ochi. Vedea nsa bine. Ion strngea n bt sngele i se aduna n obraji si, parc-ar fi avut un ochian, att de bine vazu acum pi putea smulge de


36/326

la dnsii. Auzea ca prin vis amenintarile tatalui ei: - Mai bine te tai eu n bucatelem sa stiu ca eu te-am facut, eu te-am omort... Glasul lui nsa nu-i patrundea n sufltea neputincioasa si parasita. mbratisarea celor doi i se parea nesfrsita, i sorbeae subtiri, nalbite mai puteau murmura, tremurnd de durere: - Nu ma iubeste.... Tot ... Satul fierbea. Cearta de la hora si mai ales batalia de la crciuma treceau din cata Toma Bulbuc a sculat din pat pe preotul Belciug si i s- a plns ca Ion i-a schilodp darnic al bisericii, si i-a fagaduit ca Dumineca viitoare are sa dojeneasca pe bataua-l nvete omenie. Toma, foarte multumit cu raspunsul, a povestit tuturor oamenilor cpus, apoi a iesit la lucru mpreuna cu George care, nafara de o dunga vnata pe spinu ar fi patit nimic. 44 Femeile mai cu seama, care unde se zareau, nascoceau amanuntt cum a crapat teasta lui George, cnd l-a izbit Ion cu latunoiul, cum i s-au mprastia feciorul Tomii trage sa moara, iar cteva mai ndraznete strigau c-a murit nca de a... Familia nvatatorului Herdelea n-a mai vorbit toata ziua dect de ntm- plarile anea din pat pna pe la amiaza acuma s-a sculat pe la noua, si numaidect a aruncat i stiau. Herdelea, fiindca se culca totdeauna odata cu gainile, se scula vesnic cu noaoutati cu toti trecatorii. Vestea cea mare o aflase de la Macedon Cercetasu care n tre a-si putea vindeca oboseala betiei de Dumineca. - Eu tocmai m-am nemerit pe-acolo hetele. Laura si Ghighi, mezina familiei, tabarra pe el, sa le povesteasca tot, din rechile de lnga soba, unde se nvrtea cu gatirea bucatelor pentru amiazi. Titu nsa telor. -Stati, stati! striga ntr-una mbracndu-se cu o iuteala militareasca. nti


37/326

Se simtea att de mndru parca el nsusi ar fi fost eroul sau cel putin victima batalinte, care de care mai cumplite si mai mincinoase, avea totusi ambitia acuma sa se docretextul tutunului. Avrum, izvorul cel mai sigur, i va mprumuta toate stirile. Crcitu vru sa-l descoase. N-a vazut nimic, nu stie nimic... i era frica sa nu aiba urmarate chiar sa i se nchida pravalia. Poate sa vie jandarmii sau poate vreo judecata... ui e totdeauna de aur... Norocul lui Titu a fost c-a ntlnit pe Dumitru Moarcas, un cpede atta nct sa poata nflori o povestire mai senzationala. Astfel a putut mpuia nte, pna la prnz. Toata familia Herdelea era, cu trup cu suflet, de partea lui Ion. e butoiul cela de George. De ce sa-si 45 bata joc de un baiat cumsecade ca Ion?... P. nvatatorul facuse o claca, iarna trecuta, sa-i aduca satul lemne de foc. Au lipsit c. De atunci familia n-avea la inima nici pe tata si nici pe fiu. Herdelea chiar a spa ei n mna, si Toma si ceilalti... Si am sa-i joc si eu cum se cuvine!... Cnd slestirea mai departe. Framnta bine n cap hotarrea, iar la prnz, dupa ce manca zdravai ce-o sa se mai mire cei din Armadia si din Jidovita!... Se scula de la masa nainteane, se ferchezui ca o papusa si pleca bombanind cu o multumire prefacuta: - Ma duc saseala... O lua spre Jidovita, agale, fluiernd din vrful buzelor si nvrtind ntre ria familiei Herdelea. Avea douazeci si trei de ani si era nalt, cam desirat, cu o i o frunte larga. Mustatile nu-i prea cresteau si de aceea le radea, zicnd ca se poaura ca tnar mai destept ca dnsul nu se pomeneste n mprejurime. Dealtfel n scoala os eminent. Cnd a trecut la liceul din Armadia, a mers putin mai anevoieprin claea ce pe Herdelea l-a facut sa-l mute la liceul unguresc din Bistrita. Las ca-i bine


38/326

faci nimic daca nu rupi limba stapnirii. Dar nici aici nu s-a prea nteles cu profesa s-a nvoit sa urmeze la liceul sasesc. Cu limba nemteasca - a zis iar nvatatorul -ri si Herdelea neavnd banii trebuinciosi n Septemvre, Titu a ramas sa studieze acassit vremea examenelor, bagnd de seama ca taxele pentru particulari sunt si mai urcatba acuma si mai putini banisori, Titu, dupa o ciorovaiala violenta, a renuntat la scoae de atta buchiseala searbada. ntr-un sfat de familie urmator apoi a triumfat parereal. Hotarrea aceasta nsa a ntristat adnc pe d-na Herdelea care vesnic visase pe Tiul semana mult cu ea, avnd o voce prea frumoasa... Pna sa plece nsa Titu la cursul : i se ceru bacalaureatul. Herdelea atunci a propus sa urmeze scoala normala si sa vieatul el tocmai ar mplini anii de pensie. Dar Titu avea groaza de dascalie. Mai curndui a fost att de nversunata, nct nimeni n-a mai ndraznit sa-i pomeneasca de dasc. Era doar om n toata firea. Cum sa trndaveasca? L-ar lua lumea la ochi... Deci Her, l-a convins sa ia pe Titu ca ajutor si practicant, dndu-i casa, masa si ceva de buz, s-a plictisit mult si pe urma a venit iar acasa. n zadar, nu-i placea notariatul siea ntr-o cariera, fara diploma? Ar nsemna sa ramna toata viata practicant, un fel dr. Tocmai el, care era plin de ambitii, care simtea ca poate si trebuie sa ajunga cinemane. Mai ales de cnd s-a lasat de scoala, a citit tot ce i-a cazut n mna. Si, tot it cu tot dinadinsul. Iar cnd, ntr-o buna zi, Familia i-a publicat o poezie de treorile lui l priveau ca pe un barbat nsemnat, iar parintii, desi n sinea lor nu preaartasau parerea fetelor. Domnii din Armadia si cu deosebire doamnele si domnisoarele ae numele baiatului nvatatorului din Pripas sub o poezie tiparita. n curnd tot judetria mereu pna noaptea trziustingea lampa, astepta prin ntuneric inspiratia, njghina, l eterniza pe hrtie... Herdelea cam mormaia uneori ca prapadeste prea mult petri


39/326

nu voia sa auda asemenea imputari pamntene... Apropiindu-se acuma de Jidovita, se gnovita sau sa treaca n Armadia? Inima l ndemna si ici si dincolo. n Armadia era fat, domnisoara Lucretia, micuta, oachesa, visatoare. O iubea de vreo trei ani. O iubirea numai din rare priviri cu nteles, din suspine dese, din cte-o strngere de mna maeclaratii timide, exprimate n limbajul florilor, al marcilor sau al culorilor. De ctabatea mai n toate zilele, Titu facea ce facea si ntlnea pe Lucretia. Atunci roseaue priveau si apoi taceau. Tacerea spune mai mult dect orice fraze - si zicea Titu. mo 3303 de capetenie ale chemarii lui poetice. Chiar versurile din Familia prea- ma.. Dar si n Jidovita avea pe nevasta nvatatorului Lang. nvatatorul era ovreu, iar rnd la scoala statului si nu stiau o boaba romneste. Ovreii din Jidovita s-au apucatl nou si rupeau att de prost limba oficialitatii nct nici ungurii cei mai binevoitost bucurosi cnd au cunoscut pe Titu, singurul om cu care puteau vorbi mai ca lumea. Be noptile prin crciumile din Jidovita sau prin cele din Armadia. Femeia, draguta, cocmenii povesteau c-a avut cteva aventuri de dragoste prin Maramures, unde a trait naiin pricina aceasta i placea si umbla s-o cucereasca. Desi ofta dupa Lucretia, rvnea ia cum trebuie cucerita o femeie si de-aceea i era frica sa nu se faca de rs n fataci o fata din Pripas, cu toate ca i se scurgeau ochii dupa unele. Simtea nsa ca doamnaruiasca. Ajunse aproape de Jidovita. Pe drum ghetele i se prafuiserase opri si le ins pentru treaba aceasta. i placea sa se nfatiseze totdeauna curat, cu att mai mul. Scoase din buzunar o oglinda, si potrivi bufantii lavalierei, si netezi frizura siu miroase a sudoare. n vremea ct se ferchezuia, lua hotarrea definitiva: va ramne lui, n fund. Din curte intrai n tinda, apoi venea n stnga si n dreapta cte-o odarul.


40/326

Batu la tinda. Nu raspunse nimeni. - Te pomenesti ca n-o fi acasa - se gndi Titu apasa cam ntunecoasa. n dreapta, usa odaei care slujea de sufragerie, salon si biurou, evu o tresarire de bucurie gndindu-se ca gaseste acasa numai pe d-na Lang care obisnuid romane de dragoste, visatoare ca o cadna din panorame. Se apropie de usa dormitorulsor. Nici un raspuns. - O fi dormind - si zise Titu, cu mintea aprinsa brusc de o dr. - Cine-i? murmura un glas somnoros, ragusit si gros. 48 - Eu, eu - raspunse tnaruti, Titule? Intra draga! urma glasul dinlauntru mai nviorat putin. Titu intra amartate nchipuirile: ca va gasi pe iubita lui cu somnul n gene, ca va profita de ocazie oarba gndurile... si poate chiar mai mult. - Esti singur? ntreba dnsul rotindu-si atorul cascnd. Nevasta-mea s-a dus n plimbare pna n Armadia, sa cumpere nu stiu cei nchipui. Azi-noapte am facut un chef monstru cu solgabiraul, cu popa din Runc, cu dncea si nca ctiva care au venit mai pe la spartul trgului de nici nu mi-i mai aminteraria Rahova, dupa ce cutreierasem vre-o cinci crciumi... n sfrsit ceva colosal!.e posomor de tot. Iata cine are parte de o comoara de femeie ca Rozica! l cntari cun nas gros, ochii vii negri si un par cret negru taciune. Acuma nsa era att de tabacnise treizeci. De necaz, Titu si pierduse si placerea de a-i mai povesti batalia. - evasta-ta... Transmite-i complimentele mele! - Da, da - casca Lang. Ma, i-asculta, beint grabit... Trebuie sa ma mai duc si prin Armadia... - Bine, draga, cum vrei - vorbiapte, bau o dusca teapana, si trase plapoma peste cap si ncepu ndata sa sforaie ca easca prin Armadia? Cum e


41/326

pornit azi pe ghinion, e n stare sa nu ntlneasca nici pe d-na Lang si nici pe Lucrecheiata... Dar nici acasa nu voia sa se ntoarca. Ce sa faca, ce sa faca? Era tocmai a sa topeasca zidurile. Fierbinteala l chinuia. Urca repede n cancelarie, sa mai ster gasi numai pe practicantul Hornstein, un flacaiandru slabut, sfrijit, cu ochelari, ca din cap, care facea sfortari eroice sa vorbeasca ungureste. - N-am noroc, degeaba -, raspunznd numai din vrful buzelor la salutarea practicantului pe care nu-l putea . 49 Aici cel putin avea gazete si putea sa citeasca pna se va mai nsera si se va el ca si pe batrnul Herdelea. Lor nsa nu le mai venea nici unul, caci nu le ajungeaucum ctiva ani Gazeta Transilvaniei. Herdelea si rupsese de la gura si achitase un e foc toate somatiile cu care l asalta administratia ca la caz contrar vom nceta trt ceva mai bun: sa ceara abonamente de proba de la ziarele unguresti. Cte o saptamnaenea, se adresa altuia pentru abonament de proba. Astfel, n schimbul unei carti postaile. Dupa ce le-au ncercat pe toate, au vrut ei s-o ia de la nceput, dar zadarniccma erau nevoiti sa mprumute gazeta preotului Belciug, care platea regulat abonamentuln romn, caci el n-avea vreme sa citeasca minciunile ziarelor. Titu, umblnd mai n fii nici n-o mai dadea popii. Si notarul tinea vre-o trei ziare unguresti, de asemenea fl focului, asa ca Titu nu le putea duce acasa, ci doar sa le soarba n cancelarie. Sceti pna se ntuneca, iar nainte de-a pleca, simtindu-se nviorat, povesti totusi nre a practicantului, i le povesti pe ungureste... Cnd se ngna ziua cu noaptea, fameauna n zilele frumoase de vara. Herdelea, n vacanta, pierdea vremea mai curatind cei, mai plivind cte-o buruiana, iar dupa masa se odihnea un ceas doua n stupina, aliamna Herdelea robotea toata ziua cu bucataria. N-ar fi ngaduit fetelor pentru nimica-alatul vaselor si caratul apei cadeau n sarcina Ghighitei, pe cnd curatenia


42/326

casei ramnea n stapnirea Laurei care, fiind fata mare, avea ambitia sa potriveasca i gustul ei delicat... Treburile se ispraveau nsa pna pe nserat. Urma odihna n prtnd, vorbeau si rdeau, n vreme ce Herdelea, cu pipa-n gura, rasfoia cte-o carte. Sa o harta mare cu reliefuri n culori. Oamenii care se ntorceau de la cmp sau mergearmadia si Bistrita, defilau pe dinaintea lor oferindu-le prilejuri mereu noui de vorbaetele, n frunte cu mama lor, ncepeau sa cnte romante vechi romnesti cu niste voci i de basul nvatatorului... Doamna Herdelea era cntareata nflacarata si-o femeie foaigaile de coada si amestecnd n oale, lalaia cntece sau rugaciuni, iar Dumineca, fiia, cnta singura, acasa, toata liturghia. De altfel a avut o tinerete glorioasa. Fata fana de tata, a ajuns subt obladuirea unchiului ei, Simion Munteanu, nvatator pe vremt norocul n viata. Munteanu a fost un dascal harnic si un romn nfocat. Ca sa fereasra a unei familii de conti, a muncit din rasputeri. Din irozii de Craciun el a facutce si cu dialoguri. Maria Drujan ntruchipa pe ngerul Domnului, mbracata n alb. i imea cu care ndemna pe cei Trei Crai de la rasarit sa se nchine n fata Mntuitorulutatorul Munteanu nu s-a multumit numai cu irozii. ncurajat de buna primire, a organru, recrutnd dintre fetele si flacaii mai destepti pe interpretii operelor lui Alecsaatrunda mai bine si n Ardeal. S-a dus vestea acestor reprezentatii n tot tinutul Soele sa vada si sa auda teatru romnesc, dornici de-a se nsufleti. Si diletantii lui Sumea. Sufletul lor nsa era tnara si dragalasa Maria Drujan care, n scurta vreme, a ai isteata. n Piatra din casa si mai cu seama n Rusaliile a cules succese neuitar, protopopul din Soimus, om foarte nvatat si umblat prin lume, a tinut un toast n lamat- o, n aplauzele tuturor, primadona diletanta. Maria a plns de bucurie, desi nrma cuvntarei protopopul a ncercat sa ciupeasca putin curte primadonei, dar zadarni


43/326

Azi si aminteste cu lacrami n ochi de vremile acelea de aur. Cum au mai pierit, parce acuma le 51 nvata de la ea fetele ei. Atunci! Treizeci de ani au trecut de atuncidelea, nvatator cu mult viitor n Lechinta, s-a maritat, a avut noua copii, i-au murioaba, a uitat orice petreceri si a mbatrnit. Din frumusetea ei de atunci n-au mai raanele, scrise de mna ei ntr-un caiet mare, ca sa nu le uite. Mngierea o gaseste ac, si n bucuria ca-si vede copiii mari, gata sa-si ia zborul n viata... Noaptea se liri de lumina. Peste sat albastreau valuri de fum, iar hotarul respira greu, nvaluiesluseau din ce n ce mai limpede. Se auzeau cinii cum si raspundeau latrnd, chemarate, soaptele oamenilor ce soseau de la lucru pe soseaua alba rascolind colbul cu pasiarelor goale ntovarasite de tarani sleiti de munca si de cini ce, cu botul n pamnte. Ajungnd la crucea din capul satului, trecatorii si curmau brusc vorbele, se nchia seara familiei Herdelea care cnta neobosita. Toti ascultau cu drag cntecele. Copnei, cascau gura cte-o bucata de vreme si pe urma porneau n goana... Erau pe la stri misterios: - Uite pe Toma Bulbuc si pe George!... Laura si batrnul Herdelea curmatima bataliei de-aseara. Doamna Herdelea nsa nu voia sa-si piarza seriozitatea pentruura toata strofa urmatoare. Totusi, cnd Toma si feciorul se oprira la poarta, intrnda de curiozitate, lalaind doar melodia ca sa poata auzi ce spun pricinasii. Toma ar fcasa. A vrut nsa nadins sa treaca pe aici, sa povesteasca si nvatatorului pozna. Seul si sa ocarasca pe Ion. n cele din urma puse pe George sa-si ridice camasa, sa arato, sudui si nu te temi de Dumnezeu care vede si aude toate relele! striga atunci Zenobii. Taranul, speriat de gura Glanetasitei, se potoli ndata. Nu mai raspunse nimic, ci pleca plouat si grabit,


44/326

urmat de George. Zenobia l petrecu n afurisenii pna ce l pierdu din ochi. Pe urma ca-l-ar pestii Dunarii de zgrcit si afumat! mi ponegreste baiatul parca i-ar fi praplui rse cu mare pofta de patania lui Toma, iar Her- delea raspunse zmbind femeii: -e de necazurile altora? - Da sa-i arda focul, ca prea-s cinosi la suflet... Din tinda. Mai sporovai putin, verzi si uscate, apoi fugi acasa aducndu-si aminte c-a lasat mon - zise nvatatorul dupa un rastimp. - Cum nu, daca l-a lovit cu un latunoi! sari Ghscalita nsa ncepu Hora Grivitei mulcomind astfel zelul fetei. Dar nici asta n-avu u Vasile Batiu. Popa fusese la cmp sa supravegheze munca la o livada a bisericii. i highi i aduse ct bati din palme un pahar de apa. Vorbira, fireste, despre bataia de eotul fierbea de indignare. - Demult aud ca feciorul Glanetasului s-a facut un becisnim nsa le-a pus vrf la toate. Trebuie sa se ispraveasca odata n sat cu batausii, alte oameni!... Toti tacura, patrunsi de revolta lui. Numai Ghighi ntreba copilareste: e stie, domnisoara? se mira Belciug. Crezi d-ta ca poate sa fie George vinovat? - Eu velindu-si dintii pna la gingii. - Eu nsa, cu voia d-tale, nu cred - zise apoi putinedea pe Vasile Baciu mpreuna cu preotul, dupa necuviintele de la hora, interveni, uitce caz Ion e baiat cumsecade. E muncitor, e harnic, e saritor, e istet. Omul mai greseim asa iute. Preotul zmbi iar, mai acru si ncurcat, negasind repede un raspuns pott, de - ncepu Vasile Baciu, stergndu-si gura cu mnecile camasii. 53


45/326

Dar dascalita i taie vorba, aspru: - Ba tu n-ai ce sa te amesteci, Vasile!... Slava Darintele, cnd ai venit beat ca un porc si te-ai agatat de Ion din senin! Ma mir numaie fereasca de tine ca de ciuma! Baciu nghiti n sec, se uita la Belciug, apoi la nvna n cap si murmura: - De... cam asa-i... ntre timp preotul si regasise ncredereaara: - Fireste, nici Vasile nu-i usa de biserica... Nu, nu... Dar omul beat e neom sieara? ntrerupse Ghighi. - Nu te mai tot amesteca si tu n vorbele oamenilor - o dojena, nu voia sa ajunga la cearta ca sa nu dea pilda rea satenilor. - Mai cu seama - urmi oarecare temei sa dea o lectie batausului... - Umbla mereu sa suceasca mintile Anutil prinznd iar curaj. - S-adica de ce nu i-ai da-o? zise dascalita, aprinzndu-se. De as nabusit, cu ochii nflacarati deodata de ndaratnicie. - Apoi vezi c-asa sunteti ni!... Adica pentru ca tu ai cteva petece de pamnt, nu-ti mai ncapi n piele de fuasca ce-i dai, tu te gndesti numai la avere. Parca cu averea ai sa te ngropi... Duca Herdelea se necajea totdeauna repede. Acuma nsa simtea ca, daca ar mai ntinde vorbra n casa. - Femeile judeca foarte usor - zise Belciug, mhnit de cuvintele dasca- i e mult mai complicata. Fiecare si stie necazurile lui si le potriveste cum crede mala de fn proaspat, agatata n coasa. Cum l zari, preotul ngalbeni. Se sili sa se sta seara mnia i porni limba: - Sa-ti fie rusine, Ioane, de cele de faci! Rusine sa-tunde: - De ce, domnule parinte? 54


46/326

_ Fiindca esti un stricat si un bataus s-un om de nimic! Asta esti! Ai putea sa dai pia toti, dar umbli numai dupa blestematii... Mai mare rusinea!... Flacaului i pieri bvali n obraz. Vru sa raspunda cu o sudalma, dar si musca buzele si-si urma apoi calepte buna! - Obraznic! ssi Belciug mai ndrjit. Las c-am sa-ti dau eu o lectie sa nelea mpaciuitor. Blndetea nvatatorului nsa l nfurie mai rau. - Sunteti voi ngaul la purtare!... Belciug pleca fierbnd, fara a-si mai lua ramas bun. Apararea lui Ioignire personala. Dealtfel, din ziua cnd a intrat nvatatorul n sat, a cam simtit elatea. A nghitit multe rautati marunte numai sa nu zica lumea ca doi surtucari romni ma s-a lamurit deplin. Acuma, si-au dat arama pe fata. Ei apara totdeauna pe cei care-arte grabit, nct Vasile Baciu deabia se tinea alaturi de el. Eu nsa n-am sa-mi schii noapte buna. Nici nu-l auzi. Mnia l rodea. Cnd ajunse acasa nu se mai gndea la Iatatorul murmura printre dinti: - Uite cum se burzuluieste ponihosul, bata-l Dumnezeu, i paru rau c-a ajuns la ciorovaiala cu popa, care e un suflet cam acru, n stare saeva de la Belciug: ba trasura pentru balurile din Armadia, la care trebuia sa-si duca ate Ioane, pna la leafa, ba cte altele... Om cu om traieste. Cearta fatisa i-ar desucrurile... Mai nti trebuie sa potoleasca pornirea dascalitei mpotriva preotului. Aduce aminte de ce s-a. ntmplat si sa continue a vorbi cu Belciug, cnd se vor ntlnalvate, popa nu va putea face nimic pe fata si toate se vor ntoarce n bine... Doamnntru cina si asternnd masa, faceau pe Belciug cu ou si cu otet. Aci l ocarau, aci re redingota lui unsuroasa si tocita pe care, dupa cum spunea el nsusi, n-a schimbat-oele se sileau sa-i gaseasca o


47/326

porecla caraghioasa potrivita. nvatatorul le asculta un rastimp clatinnd doar din inti si zise: - Cnd se amesteca femeile n vorbele barbatilor, nici dracul nu te mai l, indignate. Se ncinse o dezbatere stras- nica n care nsa Herdelea nu mai avu ragaa si Titu din Jidovita. - Ce-i, ce-i? ntreba dnsul aruncndu-si palaria pe pat si tr... Groaznica zapuseala! Ca ntotdeauna, bucurndu-se de o ncredere deosebita n famarerea n chestia Belciug. Asculta cu mare seriozitate amndoua partile si, la sfrsitcut ca i-ati mai taiat putin din nas. A nceput sa se cam obrazniceasca. n privinta aa ajungem la cutite. Nu-i frumos si nu se cuvine. Nu uitati ca aveti nevoie de trasuramnem certati, cum mai mergem la bal? Ori poate vreti sa mergeti pe jos? Bine v-ar se.. Titu rse cu superioritate. Ghighi tot nu se dadu nvinsa: - Ce ne pasa? Luam trase-o da? raspunse Titu, hotartor. S-apoi chiar daca ne-ar da-o, nu uita ca a notaruluia lumii tragnd n Armadia, la bal, ntr-o hodoroaga de caruta ca a notarului!... Judcina popii se stinse... Dupa cina iesira iar n pridvor. Luna tocmai se ivea mndra sna peste sat. Stelele licareau sfioase pe cerul vnat nchis. Cntecele rencepura, n. 56 Ion al Glanetasului veni n capul gol si se nfipse n poarta, ca sa auda mai bu-si de ispravile flacaului, murmura: _ Spune, Ioane, adevarat, ti-e draga tie Anuta? ara, mi-e draga... Adica de ce sa nu-mi fie draga? Laura vru sa-i spuna ca Ana e mai ua Herdelea. Ana-i fata foarte buna... - Pacat numai ca are un tata ticalos - observa di pasa de tat-sau. Cu tat-sau am eu sa ma nsor?


48/326

Pe ulita trecu o caleasca eleganta, n goana cailor. - Cine-o fi? sopti Ghighi visatoaum, oracaiau broastele. Cinele statea lungit n mijlocul ulitii. Din sat porni un cna alba parca tremura de placere... Deodata Ion ofta lung si mbratisnd cu o privire pd ar fi vorbit cu sufletul sau: - Ce sa fac?... Trebuie s-o iau pe Ana!... Trebuie!..asese vaduv din primul an al preotiei. si iubise mult nevasta $i pierderea ei i-a naarit ca, vazndu-l, te ntrebai: cum de se mai traste n viata? Cnd apoi a zacut chi, toata lumea i-a pus cruce. Si totusi, slab, galben, prapadit cum era, hranindu-seersuna parca si-ar fi pus n gnd sa ngroape el tot satul. Vaduvia si strasnicia i-auncilea judet, sa le citeasca sau sa-i spovedeasca. Taranii l respectau mai ales penti nu l-a simtit umblnd dupa femei. Alti popi, chiar mai batrni ca dnsul, si luau tciug, pentru a-i gati demncare si a-i drege prin casa, avea pe baba Rodovica, att derescurilencolo doua slugi la vite si n ograda... Dar preotul mai era si o fire nnuia. Zile si uneori saptamni ntregi l rodea un cuvnt sau o privire neplacuta. Daca-ti faca rau. 58 Acum Herdelenii si Ion nu-l lasau sa Se odihneasca. Se nfuria n g. Daca familia Herdelea n.ar fi luat partea lui Ion, s-ar fi potolit singur. Bataile ul multor Dumineci si sarbatori. Astfel nsa ntmplarea lua, n ochii lui, o nfatisaere. i parea rau ca dascalul nu se arata suparat nici dupa ciocnirea de deunazi. Aceaotart sa pedepseasca pe Ion, mngindu-se ca o parte se va rasfrnge, macar indirect,a, cnd, ca de obicei, flacaii s-au strns n fata crciumii sa mai stea de vorba, s-ataie nu se poate sa fie suparati niste oameni de treaba. A doua zi apoi Toma, mnat de


49/326

la Belciug sa-l roage frumos sa ierte pe al Glanetasului. Aceasta a pus vrf la toaterse. Pna acuma mai sovaise, caci nca nu probozise pe nimeni n biserica deosebit. Tta sau dojenea de pe amvon numai n general. Interventia impaciuitoare a lui Toma nsaa urmatoare, razimat cu cotul de un sfesnic mparatesc, cum avea dnsul obiceiul sa prruiasca din cnd n cnd cte ceva pentru biserica cea noua ale carei lucrari vor ncepititi si mnati de Necuratul. Apoi, oprindu-se deodata, dadu ca pilda de nvrajbire pa lumea ntoarse capul, ca la comanda, spre Ion care se facu galben, puse ochii n pae celorlalti cum l sfledereau, nendraznind nici macar sa se miste pe loc. Popa urma r relelor din sat, pomeni despre bataia de la Avrum si de altele mai de demult si, cu tii de lemn, l ameninta cu mnia lui D-zeu aici si dincolo de moarte... Dojana preotosii sunt astfel loviti n fata lumii ntregi. Dar el de ce e ticalos? Pentru ca nu semenilor? i ardeau obrajii si tot sufletul de rusine si de necaz... Astepta un prilej,ra, se duse glont acasa, se lua la harta cu tatal sau, pentru cine stie ce, si pe urmaa de-a dreptul n crciuma Zimalei. Bau toata ziua. Cel putin daca popa l-a facut netr. Se plnse de necinstea ce-a patit-o, tuturor 59 taranilor care se adunau de prin ul sat ovreiesc din toata tara, asezat la ncrucisare de drumuri, avnd o fabrica de s, cnd rachiul i amorti de tot simtirea, se lauda ca n-re sa se lase nici mort pnadicatelea, nu-i pasa lui de nimeni n lume. n cele din urma se sfadi cu un flacau dineticindu-se din betie si din aiureala probozeniei, i paru rau ca si-a cheltuit banisoilor de ce i s-a ntmplat. si zise ca tot bine i-a facut popa, caci e vinovat. Adicae prefaca, numai pentru ca are avere?... si aminti de Florica. Ce bunatate de fata..it prin minte Ana!... Pe Florica i-ar da-o vadana lui Maxim Oprea cu amndoua minilena si


50/326

poate c-ar agonisi mai mult dect lund pe cealalta... Se puse pe munca mai vrtos, cai. Seara era frnt de oboseala si totusi se simtea mai zdravan ca pna acuma, mai pornu. si zicea din ce n ce mai des ca, robotind orict, nu va ajunge niciodata sa aiba ii, sa munceasca spre a mbogati pe altii? Toata istetimea lui nu plateste o ceapa deg... Mine, poimine l vor coplesi poate copiii. Cu ce-i va hrani si mai cu seama ce lamne cu trei locsoare, bune rele, cum sunt... Si-l vor blestema copiii precum blestemtal sau, pentru ca a irosit pamntul ce l-a avut, si pe ma-sa, pentruca nu i s-a mpota sa se uite n fata oamenilor. si nchipuia ca ar ntmpina numai priviri compatimi, care l-ar nfuria. Zenobia, tragnd cu urechea pe ici si pe dincolo, ca toate femeilne sa se astmpere cu Ana care nu-i de nasul lui. Acestea l mniau si-l ncapatnau zvonurile rele. ntr-o seara a alergat ca un nebun sa-l bata. Daca-l ntlnea, poate cul lui Toma Bulbuc. l ocolea ca sa nu dea ochi cu dnsul. I se parea ca George are o le lui erau mai bune si mai blnde, cu att l attau mai tare. 60 Acuma nu se mai da, n schimb, George a nceput sa dea trcoale fetei, l-a cuprins o mnie furtunoasa, anetasu si era ct pe-aci sa-l snopeasca fiindca l-a facut fara noroc, iar pe urma a b, la Avrum, pe prispa. i venea sa turbeze gndindu-se ca pamnturile lui Vasile Baciualic, mai rau chiar dect 0 sluga... Se ntlnea totusi cu Ana uneori, dar nu-i vorbeeros pe buze... Poate ca nici ea nu-l mai vrea? Poate ca dragostea ei a fost numai o e, Vasile Baciu prea l mbulzea cu prietenia, ceea ce putea nsemna ca nu-i mai pasa urul crciumii, cu flacaii, pna pe la miezul noptii. Era foarte veselsingur nu-si d


51/326

ce. Cnta din frunza, iar ceilalti chiuiau si tropaiau. Dintre zecile de glasuri, Ion spru si ragusit, ca de cocos batrn. n ntunerecul cenusiu l vedea ca ziua, burduhose paru att de caraghios nct l umfla rsul... Cnd s-au despartit nsa, l-a pndit in, a fluierat scurt ca si cnd ar fi ntrebat ceva, apoi, neprimind raspuns, si-a urmon zvcni salbatec de bucurie. Suspina usurat si se hotar sa intre la Ana, sa-i multuinaintea casei fara sa se opreasca. O lua pe Ulita din dos, grabit, nfierbntat de bi lui Maxim. Doi cini ciobanesti, ct niste vitei, hamaira de doua ori, l recunoscuropie tiptil de fereastra, plecndu-se ca sa nu-l vada cineva dinlauntru, si batu cu dee urma se aseza pe prispa si astepta. Un cine veni lnga dnsul, i linse minile nodlacaului erau att de nclcite ca nici nu mai ncerca sa le limpezeasca. Numai bucuri. Apoi usa tinzii se deschise fara zgomot. Florica iesi, n camasa, linistita, ca o narte domol, fara mirare n glas. - Eu, eu - mormai Ion. Fata se ghemui pe prispa. Raco, murmurnd cald: - Presimteam ca ai sa vii... Te-am asteptat... 61 Lui Ion vorbele e, cnd nici el nsusi n-a stiut? Totusi se pomeni cuprinznd-o de mijloc si sarutndasca sngele, o strnse navalnic n brate si-i zise deodata, cu glas ragusit, ca si culta, sa stii ca te iau de nevasta macar de-ar fi orice!... Fata tresari de multumireecul noptii si se nfigea n sufletul lui. mbratisnd-o, Ion i simtea snii cum se tari... Probozirea lui Ion n biserica a dezlantuit un potop de mnie n casa Herdelel, ct era de mpaciuitor, nu s-a sfiit sa declare n mai multe rnduri, n familie: ful! a strigat dascalita vaznd pe fereastra cum trecea Belciug pe ulita, posac, cu nie praf, murdar, asudat si dezmatat ca un vizitiu nesimtitor.


52/326

Fetele au gasit porecla aceasta att de minunata ca, de-atunci ncolo, de cte ori vordindu-se, fireste, de rs. Totusi Herdelea se ferea sa nu-i ajunga indignarea pna la e cu toata lumea, sa nu jigneasca pe nimeni si astfel sa se strecoare mai lesne prin vtuse doar cu attea necazuri, nct avea nevoie de bunavointa tuturor... Se afla acumcoala statului. A ajuns aici printr-o favoare deosebita a inspectorului Cernatony, carara, unde fusese mai nainte nvatator comunal, avusese o stuparie vestita n tot judetasta si copiii lui, erau mari iubitori de miere curata. Herdelea, simtind slabiciunea e ori se ducea prin Bistrita, niciodata nu uita sa se nfiinteze la doamna inspectoaret multumire, Cernatony, cnd s-a ivit locul din Pripas, l-a ntrebat prieteneste: Vreui Herdelea nu i s-a mai ntmplat. Inspectorul, n fata caruia tremura toata dascalimstea nu se putu hotar sa-i dea ndata un raspuns lamurit. Chestiunea era prea serioasureasca pe care el o rupea greu de tot. Nu-i vorba, s-a mai ndreptat dnsul, facnd nor boclucuri triste cu notarul - dar si dadea seama ca ungureasca lui nu-i deajuns. jmas. Romnul, care trebuie sa nvete pe copiii romni sa vorbeasca numai ungureste, na cealalta nsa apasau socoteli tot asa de nsemnate. La comuna, leafa lui era pe sferga binisor din jalbele oamenilor, fiindca lucra mai ieftin, mai repede si chiar mai bicestea atrnau de un fir de paro interventie energica din partea notarului putea sa ma, la comuna, n-avea nici drepturi la pensie si nici naintari n leafa, cum ar avea oteasca si anii ce-i servise pna atunci, adica vreo saptesprezece... S-a framntat siat cu dascalita, care-l ndemna sa se grabeasca, sa nu scape prilejul de a se mai scutprig, s-a pomenit cu o scrisoare de la inspectorul Cernatony. O pastreaza si azi, ca ucrisoarea aceasta l-a decis. Iata ce-i scria inspectorul: Iubite Herdelea, Doresc sale. Tin mult sa te numesc pe d-ta la Pripas. Salutari cordiale. - Cernatony.


53/326

n Pripas, la nceput, a dus-o parca mai greu ca n Feldioara. Cnd s-a nfiintat aiciivit si o gradina pentru pomicultura. Cu vremea statul promitea sa cladeasca o scoala um se cade si nvatatorul. Deocamdata nsa Herdelea a fost nevoit sa cheltuiasca din neasca n care sa se poata adaposti mai omeneste. Dupa un an, taranul, siret, vazndu-asa, a desfacut contractul de nchiriere, ca sa se mute el ntr-nsa. nvatatorul a trnde a patit la fel... Si, fiindca statul nici nu se mai gndea la scoala cea noua, Hera de pomicultura comuna oferise un loc de-al bisericii, n marginea satului. Cu nvoie si-a zidit o casa proprie pe locul bisericii. Pe-atunci erau prieteni foarte buni. Pe proprietatea lui Herdelea ca o donatie din partea comunei si a bisericii pentru rvnripas. Nici prin gnd nu i-a trecut atunci nvatatorului sa-i ceara 63 vre-un nscrisi trziu i-a cerut, dar preotul a nceput sa se codeasca. - Este vreme, frate Zaharietare ascunsa. Cu ct se raceau legaturile ntre dnsii, cu att nvatatorul simtea mairiva sfortarilor lui de-a ocoli o primejdie, nentelegerile lor sporeau zi cu zi. si ate toanele, dar sufletele lor se departau mereu... nvatatorul se gndea cu groaza, md ruptura va veni totusi odata. Era sigur ca atunci Belciug ar face tot ce i- ar sta a lui, singura avere agonisita n attia ani de zbuciumari. Si aceasta tocmai acuma, umnezeu sa se marite si cnd toata zestrea si nadejdea lor era casuta aceasta. Caci, fle, de frumoase si de istete, anevoie s-ar gasi cineva sa le ia n vremurile astea maPrimejdia o simtea bine toata familia si tocmai din pricina aceasta ura mpotriva preoin ce n ce mai puternica, attata parca de mna soartei. Cu ct i revoltau mai mult trnarea lor de dnsul si cu att aceasta i nfuria mai avan pe toti. Atunci apoi dasmputari si cu jelanii amare. ndeosebi d-na Herdelea era mare mestera n a zugravi neni daca pamatuful i-ar pofti afara din casa


54/326

ridicata cu banisorii rupti de la gura copiilor, sau daca ntr-o buna zi Herdelea ar oate noptile tuseste ca un buhai si a nceput sa slabeasca de s-a facut ca un ogar..et n inimile tuturor, se necau vesnic n lacrami multe care pe nvatator l nduiosanci avea inspiratii poetice si se vaita ca nu poate lucra de atta galagie fara rostu, a picat un petitor n casa Herdelea. Era asteptat si totusi a strnit o cearta care, prin Iulie, la baile din Sngeorz, cu prilejul unui bal saptamnal, unde se dusese tudent n teologie, pe George Pintea. Tnarul mai avea un an pna sa iasa preot si a a de scrisori si carti postale, ce i le-a trimis pe urma, si-a dezvaluit ncetul cu detea, cultura aleasa si celelalte calitati, 64 descoperite de dnsul dintr-o singure ca i-a trebuit mai bine de un an de zile si atta hrtie pna sa le nsire pe toateaspunda? Inima ei se ntmpla sa fie tocmai libera. Un elev de la liceul din Armadia, ereseze, a plecat ndata ce si-a luat bacalaureatul, fara sa-i mai scrie un rnd, sililile i le-a risipit Titu, cu o povata nteleapta: poate sa-i scrie, dar cu multa bagarui George Pintea douazeci de scrisori si douazeci si trei de carti postale ilustrate, alism cochet, fara nsa a-i fagadui, nici macar cu o aluzie, iubirea ei. Caci Laura, despre amor idei prea serioase si nu-si putea nchipui ca, dupa o cunostinta de cteva cine ar fi. Iubirea e un lucru gingas - zicea ea melancolic - si se sfarma daca o atect ca e cu vre-o doua degete mai scund ca dnsa, care avea oroare de barbatii miciacut cunostinta unui tnar nalt, sfios, delicat si frumos, student n medicina, Aurel studentilor, n Armadia n vacanta Craciunului a venit n Pripas de patru ori, n vare, aproape n fiecare zi. Din ntlnirile dese apoi s-a nchegat o iubire cu att mamai sa-i strnga mna ceva mai puternic si sa-i apese pe degetul mijlociu, ceeace, n c din fundul inimei.


55/326

ndata ce iubirea pentru Aurel Ungureanu s-a limpezit n sufletul Laurei, scrisorile sa s-o plictiseasca. I se parea ca i pateaza dragostea pe care dorea s-o pastreze nepra o dovada deosebita de sinceritate, i-a marturisit, la Paste, ca Pintea i bate capulea bine pe Pintea de prin liceu, s-a zapacit si a zis tulburat: - Pintea, ma rog, e unra a simtit ct trebuie sa-l doara descoperirea aceasta si nici nu i-a mai pomenit de erenta zdrobitoare, din care sa poata citi ca inima ei este numai a lui n vecii vecilimentele Laurei. Vaznd scrisorile din ce n ce mai aprinse ale teologului, nti se ge cum scrie Pintea, trebuie sa fie foarte bun. Li- e era drag, fara sa-l fi vazut vreoacara pasiunea lui n scrisorile catre Laura. 65 - Bine ar fi de-ar fi ceva serios - a un fecior asa de seama! adaoga nvatatorul cu un plescait de limba, semn de mare multrnilor mai ales ca veneau totdeauna dupa tnguiri ndelungate despre saracie, desprereutatile vietii, fara numar, despre vremile materialiste... Cnd ajungeau la vremileara, simtind ca e lovita cu nsesi armele ei. Plngea, blestema, se nchidea n salon ai mult. Ghighi, care adora pe sora-sa, ramnea sa tina piept parintilor, sleia toate ui, pna ce sfrsea si ea n lacrami. Atunci Laura o chema sa mai boceasca putin mpree racoreasca vorbind despre Aurel... Scrisoarea a optzecea a lui Pintea nsa, sosita lnise pe Ion n biserica, era adresata batrnilor si cerea pentru totdeauna mna dragalui raspuns favorabil, si va lua voie si el sa vina n curnd spre a auzi cuvntul fersi n post-scriptum, unde spunea: Cred de prisos sa va amintesc ca chestiunile materente. Prea Sfintia Sa Episcopul mi-a si desemnat o parohie buna n Satmar, asa nct vle. Aceasta nsemna, nici mai mult si nici mai putin, ca Pintea doreste sa ia pe Laurga Herdelea fericit. Vestea asta merita o bautura. Ce zici, nevestico? r Sa dea Dumnescalita mestecnd


56/326

miscata n tocana ce se perpelea pe foc. nvatatorul scormoni ndata o sticla, o clatintru a-i mpartasi bucuria cea mare. Pe Laura scrisoarea a uimit-o att de cumplit ca,rba. Cnd nsa s-a dezmetecit, i s-a parut ca vede deodata pe Aurel privind-o trist siurerata: - Nu ma marit! Nici sa nu va gnditi ca am sa-mi leg viata de un... Ghi

Documents

99943661 Ion de Liviu Rebreanu