1

CONSUMUL DURABIL

2

OBIECTIVE

1. Conceptul de consum durabil2. Instrumente specifice3. Mecanisme de implementare4. Finanţarea consumului durabil

3

Conceptul de consum durabil

4

- conceptul s-a format în strânsă legătură cu evoluţiile economice şi ecologice

(dezvoltarea economică nu mai poate fi separată

de consecinţele activităţii umane asupra mediului)

5

Consumul durabil nu implică în mod necesar o renunţare la cantitate,

ci o schimbare a comportamentului consumatorului,

chiar dacă, în anumite cazuri, volumul absolut al consumului este primordial.

6

Tipurile de producţie şi de consum „non durabile”:

- principalele cauze ale degradării mediului

- agravează sărăcia şi inegalităţile sociale

7

Elaborarea şi aplicarea politicii privind consumul durabil presupune:

- alegerea unor instrumente specifice

- proiectarea unor mecanisme de implementare a acestora

8

Instrumente specifice

9

Tipuri de instrumente

- instrumente politice - instrumente sociale

10

Instrumente politice:

• restricţii în domeniul proprietăţii şi utilizării;

• proceduri de transformare a pieţelor, ţinând cont de problemele de mediu;

• reducerea subvenţiilor în cazul afectării mediului;

• fixarea preţurilor.

11

Instrumente sociale:

• etichetarea produselor;

• programe de educare şi informare.

12

Entităţile locale (oraşele) =

puncte de plecare eficiente în scopul realizării consumului durabil:

• puternice concentrări în materie de producţie şi de consum şi, în acelaşi timp, principalii responsabili ai efectelor nocive asupra mediului

• oferă un cadrul instituţional pentru acţiunile locale, adaptate diversităţii

• sunt aproape de cetăţeni şi de întreprinderile locale

13

Mecanisme de implementare

14

Mecanisme

1. Protejarea durabilităţii

2. Eforturi în vederea sensibilizării şi câştigării partenerilor

3. Integrarea proceselor decizionale

4. Susţinerea economiei şi a ocupării forţei de muncă pe plan local

15

1. Protejarea durabilităţii

A acţiona asupra comportamentului consumatorului

= demers important şi dificil de realizat, în cadrul unei strategii pe termen lung având drept scop implementarea modurilor de consum durabil.

Elaborarea şi transpunerea în practică a unor astfel de politici trebuie să includă:

• reducerea efectelor nocive ale consumului asupra mediului;

• ameliorarea nivelului de trai, inclusiv a sănătăţii şi securităţii generaţiilor actuale;

• asigurarea bunăstării generaţiilor viitoare;

• responsabilizarea şi dinamizarea colectivităţilor locale.

16

1. Protejarea durabilităţii

Puterile publice, la diferite niveluri decizionale, ar trebui să utilizeze

instrumente care să permită incitarea

unui număr cât mai mare de persoane

la adoptarea unui mod de viaţă

care să reducă la minim incidenţele globale

asupra resurselor naturale şi asupra mediului.

17

1. Protejarea durabilităţii

Este deosebit de important să ştim în ce măsură

putem determina ameliorările necesare calităţii mediului

prin înlocuirea produselor şi serviciilor consumate cu altele,

mai eficiente şi mai puţin poluante (modul de consum),

mai degrabă decât reducând volumul lor (nivelul de consum).

18

1. Protejarea durabilităţii

Oferind consumatorilor servicii,

mai curând decât produse,

deseori este posibil să reducem consumul de resurse.

Consumul redus de materii prime poate fi obţinut, de exemplu, prin utilizarea unor produse:

- fabricate din materiale reciclabile

- cu o durată de viaţă mare

- având utilizări multiple.

19

2. Eforturi în vederea sensibilizării şi câştigării partenerilor

Pentru implementarea consumului durabil este necesar un proces de sensibilizare vizând evoluţia graduală a:

- administraţiei, la toate nivelurile,

- cetăţenilor,

- sectorului privat şi

- mediului de afaceri.

Se impune încurajarea comunicării şi schimburilor,

între toate părţile implicate.

20

2. Eforturi în vederea sensibilizării şi câştigării partenerilor

Puterile publice, la nivel central şi local, trebuie să:

- rezolve problemele privind coerenţa şi fiabilitatea informaţiilor vizând mediul

- permită publicului un acces facil la informaţie.

21

2. Eforturi în vederea sensibilizării şi câştigării partenerilor

Educaţia ecologică va ajuta la sensibilizarea populaţiei care,

datorită faptului că este consumatoare de bunuri şi servicii publice şi private,

va fi foarte exigentă în ceea ce priveşte soluţiile de înlocuire,

din perspectiva protecţiei mediului.

22

2. Eforturi în vederea sensibilizării şi câştigării partenerilor

Cunoştinţele privind mediul pot fi dobândite:

- la şcoală,

- prin intermediul cursurilor de formare,

- în colectivităţi,

- la locul de muncă etc.

Pot fi concepute programe adaptate priorităţilor şi nevoilor locale pentru a stimula iniţiativele şi eforturile colective în favoarea modurilor de consum durabil.

23

2. Eforturi în vederea sensibilizării şi câştigării partenerilor

Cel mai potrivit mijloc prin care poate fi schimbat comportamentul = prezentarea avantajelor alternativelor posibile.

= metodă mai eficientă decât mesajul transmis într-o manieră didactică

Exemplu: necesitatea existenţei unor pubele diferenţiate pentru diferitele categorii de materiale ce intră în componenţa gunoiului menajer.

În loc să transmitem acest mesaj de o manieră didactică, ar trebui evidenţiate avantajele pe care le aduce această alternativă de colectare a gunoiului.

Dacă ar fi să ne referim doar la posibilitatea reciclării acestor materiale sau la faptul că gunoiul menajer, colectat în pungi diferite după tipul de material, înseamnă:

curăţenie, lipsa transmiterii unor boli, lipsa şobolanilor etc., avem deja imaginată dimensiunea acestei soluţii.

24

3. Integrarea proceselor decizionale

În procesul de implementare a cerinţelor consumului durabil, prin transformarea punctelor de vedere tradiţionale privind consumul, este nevoie de un cadru decizional integrat (integrarea activităţilor autorităţilor centrale cu cele locale).

Accentul nu se mai pune pe măsurile curative, de exemplu, reducerea

poluării sau remedierea efectelor sale, ci pe măsurile de anticipare şi de prevenire.

De asemenea, în loc să gestionăm mediul, ar trebui să gestionăm protecţia mediului, pe plan:

– individual;– colectiv;– industrial şi– urban.

25

3. Integrarea proceselor decizionale

Dezvoltarea durabilă şi consumul durabil = concepte interdependente:

- dezvoltarea durabilă nu se poate realiza fără un consum durabil

- consumul durabil nu poate fi operaţional decât într-un cadru bine definit de instrumente şi mecanisme specifice dezvoltării durabile

26

3. Integrarea proceselor decizionale

În procesul de elaborare a strategiilor naţionale corespunzătoare modurilor de consum durabil, se impun măsuri de susţinere a iniţiativelor locale:

I. Elaborarea de politici, metode şi directive în diferite domenii.

II. Informaţiile vizând, în principal, efectele produselor şi serviciilor asupra sănătăţii umane şi asupra mediului să fie mai accesibile, mai complete şi mai fiabile.

III. Necesitatea efectuării unor cercetări asupra comportamentului consumatorilor şi a factorilor care îl determină.

IV. Integrarea sistemului noţional specific consumului durabil în sistemul educaţional.

V. Sprijinirea programelor, difuzate prin presă sau pe alte căi, vizând aspecte practice ale consumului durabil.

27

3. Integrarea proceselor decizionale

Elaborarea de politici, metode şi directive - domenii:

• planificarea utilizării solurilor, decizie care are influenţe asupra locurilor în care oamenii trăiesc, muncesc, efectuează cumpărăturile şi îşi petrec timpul liber şi, în consecinţă, modifică modul de consum, în particular modalităţile de transport;

• investiţiile publice şi reglementările în domeniul locuinţelor, energiei, transportului, gestiunii apei şi deşeurilor, şi alte proiecte fondate pe principiul durabilităţii;

• procedurile de reorganizare şi de amenajare a pieţelor, ţinând cont de criterii de protecţie a mediului;

• evaluarea impactului dezvoltării urbane şi a planurilor, programelor şi proiectelor sectoriale asupra mediului, ţinând cont, în particular, de “capacitatea limitată” de suport a zonelor urbane;

• servicii municipale durabile;

• turism, sport şi activităţi de petrecere a timpului liber durabile;

• participarea publicului la încheierea de acorduri de parteneriat.

28

3. Integrarea proceselor decizionale

În scopul încurajării iniţiativelor locale în favoarea modurilor de consum durabil, municipalităţile se pot constitui într-un partener activ. Pot fi abordate, în acest sens, următoarele probleme:

- repartizarea spaţială a activităţilor urbane în scopul reducerii consumului de energie, apă şi sol şi prevenirea efectelor nocive asupra mediului, fără a limita acţiunile economice;

- obiective economice şi sociale (de exemplu, crearea de locuri de muncă);

- campanii de informare în scopul ajutării tuturor componenţilor colectivităţii în schimbarea modului de viaţă, ţinând seama de nevoile specifice (bărbaţi, femei, grupe de vârstă, comunităţi etnice şi religioase);

- participarea publicului şi încheierea de parteneriate.

29

3. Integrarea proceselor decizionale

Pentru a permite şi a facilita implementarea consumului durabil, sunt necesare condiţii spaţiale:

- amenajarea peisajelor,

- amenajarea urbană,

- planificarea circulaţiei şi

- amenajarea spaţiului.

30

3. Integrarea proceselor decizionale

Amenajarea oraşelor ar trebui să permită ameliorarea comunicării şi schimburilor sociale şi facilitarea integrării funcţiilor:

- comerciale,

- instituţionale şi

- rezidenţiale.

31

3. Integrarea proceselor decizionale

Acţiunile trebuie concepute astfel încât colectivitatea să-şi poată oferi (ea însăşi), o gamă largă de locuri de muncă în întreprinderi locale, servicii municipale, şcoli, instituţii şi zone de activităţi, realizându-se astfel:

- regruparea (optimală) a zonelor de reşedinţă şi de lucru, respectând principiul apropierii în spaţiu;

- întărirea coeziunii sociale;

- întreţinerea şi conservarea patrimoniului cultural şi arhitectural;

- ameliorarea infrastructurilor (şcoli, magazine pentru comerţ cotidian) şi crearea unor locuri de întâlnire, mai ales pentru petrecerea timpului liber;

- ameliorarea gestiunii circulaţiei: de exemplu, limitarea de viteză şi reglementarea circulaţiei, dezvoltarea infrastructurii de transport în comun, reducerea poluării aerului şi zgomotului etc.;

- crearea unei reţele de culoare “verzi”, protejarea peisajelor naturale etc.

32

4. Susţinerea economiei şi a ocupării forţei de muncă pe plan local

Pentru a realiza un consum durabil, ar trebui examinate posibilităţile de susţinere a reţelelor locale de aprovizionare, ceea ce ar necesita:

- materializarea unor sisteme de producţie în ciclu închis în regiune (producţie - comercializare - consum - utilizarea şi reciclarea deşeurilor);

- utilizarea resurselor şi a potenţialului regional (condiţii naturale, experienţă);

- încurajarea creării unor întreprinderi pe plan local, în special în sectorul comerţului de detail şi al serviciilor;

- ameliorarea condiţiilor economice şi sociale în zonă.

33

4. Susţinerea economiei şi a ocupării forţei de muncă pe plan local

Pe de altă parte, cererea de produse disponibile în apropiere poate reduce sensibil distanţele de transport.

(transportul materiilor prime, produselor finite etc.)

Posibilitatea efectuării de cumpărături în propriul cartier reduce nevoile de transport.

Descentralizarea ocupării forţei de muncă (prin întărirea economiei regionale) permite reducerea deplasărilor pendulare efectuate zi de zi pentru a merge la locul de muncă în centrele populate.

34

4. Susţinerea economiei şi a ocupării forţei de muncă pe plan local

Agricultura, parte integrantă a economiei locale, poate fi relansată printr-o schimbare a comportamentului în materie de consum.

Vânzarea produselor agricole la locul lor de producere întăreşte funcţiunea de aprovizionare a agriculturii.

Contactele directe între producători şi consumatori favorizează trecerea de la agricultura convenţională la agricultura ecologică.

35

4. Susţinerea economiei şi a ocupării forţei de muncă pe plan local

Pentru distanţe scurte, ambalajul poate fi redus şi procedurile de stocare şi conservare parţial reduse.

Toate acestea ar putea contribui la:

- ameliorarea calităţii produselor,

- evitarea producerii unei cantităţi mari de deşeuri

- economisirea energiei şi a materiilor prime.

Stimularea agriculturii prin creşterea cererii regionale poate contribui la menţinerea şi la crearea de locuri de muncă în întreprinderi agricole.

Astfel, pot fi deschise noi perspective întreprinderilor care, în zonele rurale, au probleme privind rentabilitatea şi au venituri scăzute datorită utilizării unei forţe de muncă numeroase (de exemplu, comerţul cu amănuntul cu produse alimentare).

36

Finanţarea consumului durabil

37

Finanţarea consumului durabil

1. Aplicarea principiilor “poluant-plătitor” şi “utilizator-plătitor” ar încuraja internalizarea costurilor de protecţie a mediului, adică luarea lor în considerare în preţul produselor şi serviciilor şi ar influenţa comportamentul consumatorilor.

2. Dezvoltarea capacităţii administraţiilor locale de a finanţa activităţi care încurajează consumul durabil.

3. Reexaminarea mecanismelor de finanţare şi găsirea de noi surse de finanţare (originale) sunt cerinţe ale implementării consumului durabil.

38

Mecanisme de finanţare 1. Aplicarea principiilor “poluant-plătitor” şi “utilizator-plătitor” ar încuraja

internalizarea costurilor de protecţie a mediului, adică luarea lor în considerare în preţul produselor şi serviciilor şi ar influenţa comportamentul consumatorilor.

Internalizarea costurilor ar trebui, de asemenea, să permită acoperirea integrală a costurilor serviciilor de protecţie a mediului, mai ales pentru serviciile de aprovizionare cu apă, tratamentul apelor uzate, colectarea, reciclarea şi arderea deşeurilor etc.

39

Mecanisme de finanţare

2. Este necesară dezvoltarea capacităţii administraţiilor locale de a finanţa activităţi care încurajează consumul durabil, mai ales în ţările în tranziţie.

În scopul definirii, evaluării şi prezentării unui ansamblu de propuneri de investiţii viabile din punct de vedere comercial, ar trebui pus în aplicare, de preferinţă la nivel naţional, un mecanism propriu de accelerare a transferului de “savoir-faire” la nivele inferioare.

Prin schimbul de informaţii între autorităţile locale şi prin furnizarea unei asistenţe tehnice de către autorităţile naţionale, acestea, împreună cu organismele de protecţie a mediului şi cu parteneri din exterior (instituţii de finanţare internaţionale) ar ajuta la dezvoltarea competenţelor la nivel local.

40

Mecanisme de finanţare

3. Reexaminarea mecanismelor de finanţare şi găsirea de noi surse de finanţare (originale) sunt cerinţe ale implementării consumului durabil. Finanţarea are scopul susţinerii iniţiativelor locale ale grupurilor de cetăţeni, ONG-urilor şi întreprinderilor mici şi mijlocii în favoarea consumului durabil.

Priorităţi:

- înfiinţarea unor comitete de iniţiativă în cadrul colectivităţilor locale;

- lărgirea ariei de utilizare a fondurilor locale de dezvoltare şi a fondurilor locale specifice, destinate protecţiei mediului, sau crearea de noi fonduri, la nivel local;

- implementarea unor taxe turistice locale (taxe pentru utilizarea ştrandurilor sau a terenurilor de camping, taxe pentru acces pe munte, taxe la intrarea sau la traversarea unor zone protejate) şi a unor impozite asupra activităţilor comerciale în sectoarele turistice.

41

Mecanisme de finanţare

Pentru început, fondurile provenite din surse obişnuite sau neconvenţionale pot servi, între altele, pentru:

         construirea unor clădiri, consumând mai puţină energie şi apă (de exemplu, poate fi utilizată apa în cascadă, echipamente de recuperare a căldurii etc.);

         utilizarea surselor de energie durabilă;

         renovarea, într-o manieră ecologic raţională, a zonelor urbane degradate;

         utilizarea unor servicii locale care au o incidenţă redusă asupra mediului;

         amenajarea de spaţii pentru petrecerea timpului liber, care să facă zonele rezidenţiale mai agreabile;

         vânzarea, la preţuri scăzute, a unor terenuri pentru proiecte vizând consumul durabil;

         încurajarea utilizării mijloacelor de transport ecologice.