84144895 Infractiuni Contra Vietii

  • View
    57

  • Download
    3

Embed Size (px)

Text of 84144895 Infractiuni Contra Vietii

  • Infractiuni contra vietii

    Subsectiunea I. Omorul

    1. Continutul legal

    Omorul, asa cum apare definit n art. 174 C. pen., consta n uciderea unei persoane. Acest mod de exprimare nu reprezinta altceva dect o explicare mai precisa a denumirii marginale a infractiunii (omorul), fara a reprezenta o descriere explicita a tuturor elementelor constitutive ale infractiunii.

    Nici chiar formularea, n sensul ca omorul ar reprezenta fapta persoanei care, cu intentie, ucide o alta persoana[1], sub un anumit aspect nu ar fi completa, deoarece nu ar scoate n evidenta toate elementele continutului juridic al infractiunii de omor (de pilda, ar 545s1812f evidentia numai actul de violenta asupra altei persoane, dar nu si rezultatul constnd n moartea acelei persoane, precum si raportul de cauzalitate ntre act si rezultat)[2].

    n definirea omorului, legiuitorul se foloseste de nsusirea obiectiva a substantivului provenit dintr-un verb (uciderea) de a comprima n el descrierea actiunii (manifestarea de violenta fata de victima), rezultatul imediat (moartea victimei), ct si legatura de cauzalitate dintre fapta si rezultat si de a exprima concludent aceste realitati[3].

    Omorul a fost incriminat n toate legislatiile, deoarece asemenea fapte au adus dintotdeauna atingere celui mai important atribut al persoanei, viata; punerea n pericol sau suprimarea vietii persoanei au fost combatute nu numai din punctul de vedere al intereselor victimei, dar mai ales pentru ca asemenea fapte prezentau un pericol pentru ntreaga societate; fara respectarea vietii persoanei nu poate fi conceputa existenta nsasi a colectivitatii si convietuirea pasnica a membrilor acesteia[4].

    2. Conditii preexistente

    A. Obiectul juridic special al infractiunii de omor l constituie relatiile sociale a caror formare, desfasurare si dezvoltare normala implica respectul acelei valori sociale, care este viata omului. Prin incriminarea omorului este ocrotita aceasta valoare sociala esentiala si prin mijlocirea acesteia sunt aparate relatiile sociale care se nasc si se dezvolta n jurul valorii sociale mentionate.

  • Omul este o valoare sociala fundamentala, fiindca prin om si n jurul sau se formeaza si se dezvolta imensa majoritate a relatiilor sociale; ocrotind aceste valori implicit sunt aparate toate relatiile sociale la care ne-am referit[5].

    B. Obiectul material al omorului consta n corpul unui om n viata, indiferent de vrsta (copil sau nou-nascut, tnar, adult, batrn), sex (barbat sau femeie), starea sanatatii (sanatos, bolnav, muribund) sau a normalitatii bio-antropologice (normal, anormal, viabil sau neviabil, cu malformatii sau monstruozitati anatomice sau antropologice etc.).

    Viata este un fenomen complex ca forma de miscare; ea are la baza procese biologice si psihice care subordoneaza procesele inferioare (chimice, fizice, mecanice)[6]. Daca nceteaza viata n sens biologic, nceteaza si viata ca valoare sociala, ca relatie sociala, implicit relatiile legate de ea. De aceea, ne intereseaza nu numai aspectul social al vietii, dar si cel biologic.

    Ceea ce este obiect material (corpul uman) nu se confunda cu subiectul pasiv care este persoana n viata careia i s-a suprimat ori s-a ncercat sa i se suprime viata. Dupa consumarea omorului, persoana pierde calitatea de subiect pasiv si devine o victima; din subiect pasiv devine obiect material al infractiunii. n acest caz, obiect material este corpul lipsit de viata al persoanei ucise. n caz de tentativa nsa, persoana continund sa traiasca, trasaturile sale, ca subiect pasiv, se confunda n totul cu cele ale obiectului material.

    n problematica definirii obiectului material al infractiunii de omor, doctrina si practica judiciara au relevat un aspect care este din ce n ce mai mult dezbatut si n alte tari, si anume: considerarea ca tentativa de omor a unei situatii care, cel putin n dreptul nostru penal de pna acum, era considerata un fapt putativ. Altfel spus, n analiza valorii concrete protejate de legiuitor (obiectul material al infractiunii de omor) s-a ridicat chestiunea daca reprezinta sau nu o conditie sine qua non faptul ca subiectul pasiv sa fi fost n viata n momentul n care s-a comis asupra lui elementul material al faptei[7].

    C. Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana, deoarece existenta infractiunii nu este conditionata de vreo calitate speciala a subiectului. n consecinta, infractiunea poate fi savrsita de orice persoana care ndeplineste conditiile generale psihofizice ale raspunderii penale.

  • Participatia penala n cazul omorului este posibila sub toate formele: coautorat, instigare si complicitate.

    Astfel, n cazul coautoratului, n literatura juridica se subliniaza necesitatea unei contributii nemijlocite la fapta a coautorului (fapta consumata ori fapta tentata). Exista o asemenea contributie nemijlocita a coautorului cnd acesta savrseste acte care apartin actiunii tipice, specifice laturii obiective a infractiunii date, descrise sau indicate de verbum regens din norma incriminatoare[8]. n cazul omorului vor fi, deci, astfel de acte orice activitati susceptibile sa produca moartea unei persoane.

    Astfel, n practica judiciara s-a decis ca exista coautorat daca mai multe persoane au lovit victima cu un instrument apt de a ucide (cutit, topor, briceag, ciomag etc.), chiar daca numai lovitura unuia dintre participanti a fost mortala; actionnd simultan, cu aceeasi intentie de a ucide si completndu-se unul pe altul, inculpatii sunt coautori[9].

    D. Subiect pasiv al omorului este persoana ucisa ca urmare a activitatii faptuitorului, deci cea care sufera raul cauzat prin comiterea infractiunii. Pentru existenta subiectului pasiv al infractiunii de omor este suficient sa se constate ca persoana titulara a valorii ocrotite penal a suferit raul produs prin savrsirea infractiunii, adica moartea sau punerea n pericol a vietii.

    Dupa consumarea omorului, subiectul pasiv nu mai este o persoana, ci o victima.

    n literatura de specialitate s-a subliniat, pe drept cuvnt, ca nu trebuie confundat subiectul pasiv al infractiunii, adica persoana vatamata, cu subiectul pasiv de drept civil al infractiunii, respectiv persoana care a suferit paguba n infractiune[10]. Distinctia este importanta fiindca, daca de cele mai multe ori, persoana vatamata este n acelasi timp si persoana pagubita prin infractiune, exista si cazuri n care cineva poate fi subiect pasiv, deci persoana vatamata, fara sa fie nsa si persoana pagubita (de exemplu, copiii victimei unei infractiuni de omor au calitatea de persoane care au suferit o paguba prin infractiune, nsa nu au calitatea de persoane vatamate, aceasta calitate avnd-o victima)[11].

    3. Continutul constitutiv

    A. Latura obiectiva. a) Elementul material se realizeaza, din punct de vedere obiectiv, prin uciderea unei persoane, adica prin orice activitate materiala care are ca rezultat moartea unui om. Elementul material poate consta ntr-o actiune (comisiune) sau ntr-o

  • inactiune (omisiune); n oricare din ipotezele mentionate, aceasta se refera la incriminare, nu la fapta concreta, fiind vorba de un act care sa posede o anume forta distructiva, adica, sa fie apt obiectiv sa provoace moartea persoanei n conditiile date[12]. O asemenea forta distructiva exercitata asupra victimei se poate manifesta sub forma unor actiuni fizico-mecanice (sugrumare, lovire, taiere, mpuscare, ntepare, electrocutare etc.), actiuni chimice (otravire), actiuni psihice (socuri psihice) etc.[13] Aceeasi forta distructiva este prezenta si n cazul inactiunii, atunci cnd faptuitorul avea obligatia (legala, contractuala, sociala etc.) de a face sau a ndeplini actiunea prin care s-ar fi putut mpiedica sau nlatura desfasurarea unor procese de natura sa provoace moartea victimei[14] (de exemplu, prin omisiunea intentionata de hranire a copilului, a unui bolnav sau neputincios, prin lasarea lor n frig, prin neadministrarea medica-mentelor, neaplicarea tratamentului necesar unui bolnav etc.), s-a dat posibilitatea sa actioneze procesele naturale care au condus la moartea victimei.

    Actiunea ucigatoare poate fi savrsita n mod direct sau nemijlocit asupra victimei, sau n mod indirect, mijlocit: prin folosirea sau antrenarea unor forte sau energii neani-mate sau animate (de exemplu, asmutirea unui cine, folosirea unui animal salbatic, a unei reptile veninoase etc.), sau chiar prin folosirea energiei fizice a victimei, constrnsa fizic sau moral la aceasta (sa se mpuste, sa se njunghie, sa se arunce de la naltime etc.)[15].

    Exista omor si atunci cnd faptuitorul, stiind ca victima sufera de cord si ca o emotie puternica i va provoca moartea, n dorinta de a o ucide, i provoaca o asemenea emotie[16].

    Fapta ucigatoare poate fi savrsita prin orice mijloace sau instrumente. Acestea pot fi clasificate n: mijloace fizice (corpuri contondente, arme albe, arme de foc, explozibile, instrumente taietoare, ntepatoare etc.), mijloace chimice (substante chimice care exercita o actiune toxica sau coroziva cauzatoare de moarte asupra organismului uman), precum si mijloace psihice (prin care se provoaca un soc psihic sau stari emotive intense care produc moartea victimei, ca de exemplu, amenintarea grava, surpriza, sperierea, intimidarea, durerea psihica profunda, stresul psihic etc.)[17].

    Mijloacele sau instrumentele ntrebuintate trebuie sa fie apte pentru savrsirea unei activitati ucigatoare, fie prin ele nsele, fie prin ntrebuintarea lor n anumite moduri, mprejurari sau conditii[18]. Chiar mijloacele aparent inofensive ar putea fi folosite pentru provocarea mortii unei persoane (de exemplu, faptul de a da cte o bautura

  • ndulcita cu zahar unei persoane care sufera de diabet pentru a-i provoca treptat agravarea bolii si moartea).

    b) Urmarea