Armata romana

Armata romana era alcatuita din doua grupuri separate:

1. Legionarii erau cei mai importanti soldati. Ei erau vanjosi,sprinteni si rezistenti si aveau datoria sa efectueze 20 de campanii ca pedestasi si 10 calare.O legiune era alcatuita din 5 600 de infanteristi. Fiecare din ei era cetatean roman si indeplinea un stagiu militar de pana la 25 de ani.

2. Celalalt grup era format din auxiliari. Erau cei care apartineau triburilor sau popoarelor cucerite de romani. De obicei erau primii trimisi in lupta, inaintea legionarilor. Multi erau arcasi sau faceau parte din cavalerie; altii aveau indeletniciri mai dure, cum ar fi pazirea forturilor de frontiera.

3. Cavaleria avea un rol important. Dar calaretii se confruntau cu o problema. Scara de sa nu fusese inca inventata si cavaleristilor le venea greu, probabil, sa-si tina caii in frau. Fiecare grup de 80 de oarneni era comandat de cate un centurion. Acesti centurioni erau adevaratii conducatori in armata romana.

Erau soldati duri, bine instruiti, care-si croiau drum sa ajunga ofiteri. Fiecare centurion avea un baston confectionat dintr-un butuc de vita-de-vie, ca semn al puterii sale. Cu acesta putea sa loveasca pe oricine nu-si vedea de treaba asa cum trebuie. Uneori, soldatii aveau foarte putine de facut.

Stateau in baraci, faceau reparatii si curatenie. Dar puteau fi atacati oricand, asa ca trebuiau sa fie pregatiti si in forma. Mergeau peste tot pe jos si trebuiau sa fie gata sa marsaluiasca pana la 32 de kilometri pe zi si sa care un echipament de 27 kilograme, plus armele. Instructia era dura.

Se confruntau cu obstacole, imbracati in armura completa, se simulau batalii si faceau marsuri. Chiar si taierea copacilor intra in programul lor de instruire.

Un soldat roman avea multe de carat! Era o instructie indelungata, cu o disciplina de fier. Un soldat putea fi omorat, daca nu-si facea datoria asa cum trebuie. Instructia si disciplina au facut ca armata romana sa fie atat de buna. Scopul era ca in toiul bataliei sa lupte ca un singur om.

Majoritatea luptelor erau corp la corp si puteau fi foarte sangeroase. Ofiterii trebuiau sa se asigure ca nu da nimeni inapoi in ultimul moment. Fiecare trebuia sa lupte pe viata si pe moarte. Se dadeau recompense pentru bravura, menite sa-i incurajeze. Primeau medalii si lanturi, iar cel ce salva viata altui soldat primea o coroana din frunze de stejar.

Era rasplatit, de asemenea, primul care ataca zidurile unui fort sau se arunca la bordul unei corabii dusmane. Putini erau cei care primeau onoruri. Majoritatea celor care luptau erau ucisi inainte de terminarea luptei.

Echipamentul complet al unui infanterist roman consta in : casca de bronz, platosa, gladius, doua sulite, o cantitate de griu suficienta pentru 15 zile, un cos cu lucruri personale, o oala de gatit, un topor, un tirnacop, scut de alama, o cazma, doi pari de lemn pentru ingraditura de noapte.

LEGIUNE (latinul legio=armata)

Unitate militara permanenta tactica si strategica,recrutata dintre cetatenii romani. Pina in sec. 2 i.de Hr. ,avea un efectiv de 5600 de soldati repartizati in 10 cohorte,fiecare cohorta avea 6 centurii si fiecare centurie 80 de oameni.

Dupa reorganizarea armatei, intreprinsa de Adrian, numarul soldatilor unei legiuni a fost ridicat la 6800 lor adauginduli-se si 726 de cavaleristi.

Imparatul Augustus a stabilit numarul legiunilor la 28 acesta crescind pina sub Septimius Severus la 30. Serviciul in legiune dura 20-25 de ani, la capatul carora soldatii primeau recompense in bani si loturi de

pamint. Incepind cu Augustus, comanda unei legiuni i se incredinta unui legat imperial de rang senatorial.