UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IA ŞI

FACULTATEA DE DREPT

DREPT PROCESUAL CIVIL

Prof. univ. dr. GHEORGHE DURAC

- SUPORT CURS -

Anul IV

Semestrul I

2011

2

3

C U P R I N S

CAPITOLUL I – ASPECTE DE ORDIN GENERAL ALE DREPTULUI PROCESUAL CIVIL ŞI ALE PROCESULUI CIVIL ................................7

1.NoŃiunea de activitate jurisdicŃională ....................................................7 3. Ocrotirea şi apărarea drepturilor subiective civile pe cale de acŃiune în justiŃie ...................................................................................................9 4. NoŃiunea şi importanŃa dreptului procesual civil...............................18

CAPITOLUL II – PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PROCESUAL CIVIL........................................................21

1. NoŃiunea şi importanŃa principiilor fundamentale ale dreptului procesual civil.........................................................................................21 2. Principiile care stau la baza organizării şi funcŃionării instanŃelor judecătoreşti............................................................................................21

2.1. Principiul realizării justiŃiei de către instanŃele judecătoreşti......21 2.2. Principiul independenŃei judecătorilor şi supunerii lor numai legii............................................................................................................22

3. Principiile activităŃii procesuale .........................................................23 3.1. Principiul legalităŃii .....................................................................23 3.2. Principiul aflării adevărului .........................................................24

4. Principiile activităŃii judiciare în cauzele civile .................................26 4.1. Principiul disponibilităŃii .............................................................26 4.2. Principiul rolului activ al judecătorului.......................................32 4.3. Principiul contradictorialităŃii......................................................34 4.4. Principiul dreptului la apărare .....................................................36 4.5. Principiul egalităŃii şi principiul folosirii limbii materne……...38 4.6. Principiul publicităŃii şi principiul oralităŃii dezbaterilor ............39 4.7. Principiul nemijlocirii şi principiul continuităŃii procesului .......41

CAPITOLUL III – ACłIUNEA CIVILĂ ..................................................43 1. NoŃiune şi importanŃă .........................................................................43

1.1. NoŃiune ........................................................................................43 1.2. ConŃinutul acŃiunii civile .............................................................43 1.3. ImportanŃa acŃiunii civile.............................................................43

2.Elementele acŃiunii civile ....................................................................44 2.1. Enumerare....................................................................................44 2.2. Subiectele acŃiunii civile..............................................................44 2.3. Cauza acŃiunii ..............................................................................45 2.4. Obiectul acŃiunii ..........................................................................46

4

3. Clasificarea acŃiunilor civile...............................................................47 3.1. Necesitatea şi importanŃa clasificării...........................................47 3.2. Clasificarea acŃiunilor civile după scopul urmărit.......................48 3.3. Clasificarea acŃiunilor civile după natura dreptului a cărui.........50 valorificare judiciară se urmăreşte......................................................50

CAPITOLUL IV – PĂRłILE LITIGANTE ŞI TERłELE PERSOANE ÎN PROCESUL CIVIL ......................................................52

1. PărŃile în procesul civil.......................................................................52 1.1. NoŃiune .......................................................................................52 1.2. CondiŃiile cerute pentru a putea fi parte în procesul civil ...........53

2. TerŃele persoane în procesul civil.......................................................57 2.1. NoŃiunea de terŃe persoane în procesul civil................................57 2.2.IntervenŃia.....................................................................................57 2.3. Chemarea în judecată a altor persoane ........................................60 2.4. Chemarea în garanŃie...................................................................61 2.5. Arătarea titularului dreptului .......................................................62

CAPITOLUL V – COMPETENTA INSTANTELOR JUDECATORESTI....................................................................................................................63

1. CompetenŃa absolută şi competenŃa relativă ......................................63 1.1 CompetenŃa absolută ....................................................................63 1.2 CompetenŃa relativă......................................................................63

2. CompetenŃa materială a instanŃelor judecătoreşti...............................64 2.1. NoŃiune ........................................................................................64 2.2. CompetenŃa materială funcŃională (ratione oficii).......................64 2.3. CompetenŃa materială procesuală civilă (ratione materiae) ........64

A. CompetenŃa materială procesuală civilă a judecătoriilor...................64 B. CompetenŃa materială procesual civilă a tribunalelor........................65 C. CompetenŃa materială procesual-civilă a curŃilor de apel..................67 D. CompetenŃa materială procesual-civilă a Inaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie.....................................................................................................68 3. CompetenŃa teritorială a instanŃelor judecătoreşti ..............................69

3.1. NoŃiunea de competenŃă teritorială (ratione personae velloci)....69 3.2. Felurile competenŃei teritoriale: regula generală şi excepŃiile.....70 3.3. CompetenŃa teritorială generală...................................................70 3.4. CompetenŃa teritorială alternativă ...............................................72 3.5. CompetenŃa teritorială excepŃională ............................................73

4. Incidentele de procedură.....................................................................75 4.1 NoŃiune .........................................................................................75

5

4.2. Incidentele simple; competenŃa instanŃei sesizate de a le soluŃiona. ............................................................................................76 4.3. Cererile incidente: noŃiunea şi gruparea lor.................................77 4.4. Problemele determinării instanŃei competente de a soluŃiona cererile incidente. ...............................................................................77 4.5. Determinarea competenŃei în cazul cererilor adiŃionale..............77 4.6. Determinarea competenŃei în cazul cererilor reconvenŃionale ....78 4.7. CompetenŃa în cazul cererilor de intervenŃie...............................78

5. Prorogarea de competenŃă ..................................................................79 5.1. NoŃiunea şi felurile prorogării de competenŃă .............................79 5.2. Regulile generale ce trebuie respectate când se pune problema unei prorogări de competenŃă .............................................................79 5.3. Prorogarea legală de competenŃă.................................................80 5.4. Prorogarea judiciară de competenŃă ............................................82 5.5. Prorogarea convenŃională de competenŃă ....................................82

6. ExcepŃiile şi conflictele privitoare la competenŃă ..............................83 6.1. ConsideraŃii generale ...................................................................83 6.2. ExcepŃia de necompetenŃă ...........................................................84 6.3. ExcepŃia de litispendenŃă .............................................................88 6.4. ExcepŃia de conexitate.................................................................90 6.5. Conflictele de competenŃă ...........................................................93 6.6. Procedura rezolvării conflictelor de competenŃă .........................95

7. Incidente procedurale privind atribuŃiile instanŃei şi ale judecătorilor................................................................................................................96

7.1. Preliminarii ..................................................................................96 7.2. Incompatibilitatea........................................................................97 7.3. AbŃinerea şi recuzarea .................................................................99 7.4. Strămutarea pricinilor şi delegarea instanŃei .............................102

CAPITOLUL VI – ACTELE DE PROCEDURĂ....................................105 1. Definirea noŃiunii..............................................................................105 2. Cererea de chemare în judecată ........................................................105 3. Întâmpinarea....................................................................................107 4. Cererea reconvenŃională ...................................................................108 5. CitaŃia ...............................................................................................109

CAPITOLUL VII – NULITĂłILE PROCEDURALE...........................112 1 Preliminarii ........................................................................................112 2. NoŃiunea de nulitate a actelor procedurale .......................................112 3. Reglementarea nulităŃilor procedurale .............................................113

6

4. Invocarea, constatarea şi efectele nulităŃii........................................114 CAPITOLUL VIII – TERMENELE PROCEDURALE ..........................116

1.NoŃiuni generale ................................................................................116 2. Calcularea termenelor procesuale.....................................................118 3. SancŃiunea nerespectării termenelor procesuale...............................119

BIBLIOGRAFIE ......................................................................................122

7

CAPITOLUL I – ASPECTE DE ORDIN GENERAL ALE DREPTULU I PROCESUAL CIVIL ŞI ALE PROCESULUI CIVIL

1. NoŃiunea de activitate jurisdicŃională Prerogativa de a judeca şi de a aplica legea prin darea unei hotărâri ce

poate fi dusă la îndeplinire, eventual pe cale de constrângere, este o activitate de jurisdicŃie care se desfăşoară de către organele judiciare în vederea rezolvării cauzelor civile cu care au fost învestite.

Dreptul de a judeca nu este un atribut exclusiv al instanŃelor judecătoreşti, pe lângă acestea existând şi alte organe ale statului care au atribuŃiuni jurisdicŃionale.

Activitatea de jurisdicŃie desfăşurată de către organele judiciare în vederea rezolvării cauzelor civile cu care au fost învestite materializează prerogativa de a judeca şi de a aplica legea prin darea unei hotărâri ce poate fi dusă la îndeplinire, eventual pe cale de constrângere.1 Dreptul de a judeca nu este un atribut exclusiv al instanŃelor judecătoreşti, pe lângă acestea existând şi alte organe ale statului care au, în virtutea legii, atribuŃiuni jurisdicŃionale.

Actele jurisdicŃionale, indiferent de organul de la care emană, sunt „manifestări de voinŃă, prin care un organ cu independenŃă funcŃională soluŃionează, cu putere de lucru judecat şi pe baza unei proceduri bazate pe principiul contradictorialităŃii, litigii juridice, creând, modificând sau desfiinŃând drepturi şi obligaŃii pentru părŃi, precum şi pentru organele de punere în executare”.

InstanŃele judecătoreşti, ca principale organe care desfăşoară în exclusivitate activitate de jurisdicŃie, ocupă în cadrul organelor statului un loc aparte. Aceasta face ca activitatea lor să se deosebească de activitatea celorlalte organe ale statului şi, în primul rând, de activitatea organelor administrative. Ca urmare, actele de jurisdicŃie - chiar în ipoteza în care emană de la un organ administrativ - se deosebesc de actele administrative2.

Astfel: a) orice act jurisdicŃional presupune existenŃa unui conflict real sau aparent între două persoane cu interese contrarii şi implică, pe cale de consecinŃă, răspunsurile motivate la pretenŃiile şi apărările formulate; b) activitatea de jurisdicŃie, de soluŃionare în fapt şi în drept a conflictului ivit, se desfăşoară cu respectarea riguroasă a formelor şi regulilor procedurale prestabilite

1 A se vedea, în legatură cu conceptul de jurisdicŃie, I. Leş, Tratat de drept procesual

civil, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, pag.3-4. 2 Referitor la analiza mai amănunŃită a criteriilor de deosebire: I.Stoenescu şi S.

Zilberstein, “Drept procesual civil. Teoria generală”, Editura Diadactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, pag. 28-33.

8

de lege, între altele acestea având şi menirea de a asigura egalitatea de tratament a părŃilor în faŃa instanŃei; c) pentru a asigura obiectivitatea în soluŃiile ce urmează a fi pronunŃate, judecătorii sunt independenŃi şi se supun numai legii; d) pentru a se asigura stabilitatea a ceea ce s-a hotărât, asupra actelor de jurisdicŃie nu se mai poate reveni, soluŃiile fiind date cu putere de lucru judecat, adică cu acea trăsătură a puterii judecăŃii care fiind deja exercitată - prin hotărâre - într-o cauză, face imposibilă o altă judecată.

FaŃă de actul jurisdicŃional, actul administrativ se determină prin trăsături sau caractere opuse. Astfel: a) spre deosebire de actul jurisdicŃional care se dă întotdeauna în legătură cu soluŃionarea unui caz concret, actele administrative, de regulă, se referă la probleme generale şi foarte diverse: economice, social-culturale, etc.; b) actele administrative se dau fără respectarea unor forme sau reguli prestabilite, în funcŃie de necesităŃi, organele administrative alegându-şi singure formele şi mijloacele pe care le consideră a fi cele mai eficace; c) dispoziŃiile organelor administrative superioare, privind săvârşirea anumitor activităŃi sau acte, sunt obligatorii pentru organele inferioare, iar în caz de nevoie li se pot chiar substitui; d) în sfârşit, subliniem şi faptul că organele administrative nu se desesizează prin emiterea actului; dacă necesitatea impune o atare cerinŃă aceste organe pot reveni, modifica sau chiar anula actele emise.

În legătură cu deosebirile dintre actele jurisdicŃionale şi actele administrative se impune a fi menŃionată şi mult controversata problemă a voinŃei în elaborarea acestor două categorii de acte3.

Se susŃine, într-o opinie, că numai actele administrative sunt acte de voinŃă, ceea ce nu este cazul şi pentru actele jurisdicŃionale, acestea din urmă fiind rezultatul unei operaŃiuni logice, independente de voinŃa celor care o săvârşesc.

Considerăm, fără a intra prea mult în detaliile acestei probleme, că şi actului jurisdicŃional trebuie să i se recunoască caracterul de act de voinŃă4; aceasta pe motiv că a examina faptele, a le stabili şi încadra în anumite texte ale legii, nu înseamnă a efectua simple operaŃiuni de tehnică judiciară bazate pe experienŃă şi îndemânare, ci acte de voinŃă în numele statului, actul jurisdicŃional reprezentând în ultimă analiză, forma sub care se manifestă constrângerea de stat pentru apărarea ordinei de drept stabilită prin lege.

JurisdicŃia în esenŃa şi finalitatea ei este unică. Dacă ne referim însă la materia supusă judecăŃii, jurisdicŃia poate fi împărŃită în: civilă, penală şi administrativă.

Interesul de a distinge între jurisdicŃii nu este numai teoretic ci şi practic. Astfel, a distinge între cele trei feluri de jurisdicŃii nu înseamnă a distinge numai între natura raporturilor juridice litigioase, ci şi între competenŃa organelor în

3 A se vedea, E. Herovanu, “Principiile procedurii judiciare”, Bucureşti, 1932, vol.I,

pag.312. 4 Vezi în acelaşi sens: I. Stoenescu şi S.Zilberstein, op. cit.,, pag. 29.

9

atribuŃia cărora conflictul ivit urmează a fi dat spre soluŃionare, între procedura după care urmează a se desfăşura judecata, cât şi între felul sancŃiunilor sau măsurilor care pot fi aplicate.

În principiu, jurisdicŃiile menŃionate sunt autonome. În consecinŃă, fiecare jurisdicŃie îşi desfăşoară activitatea numai în materia sau natura sa specifică. Autonomia nu exclude însă nici cumulul, nici succesiunea a două jurisdicŃii diferite. Aşa de pildă, dacă prin săvârşirea unei infracŃiuni s-a cauzat şi o pagubă materială, jurisdicŃia penală, care are ca obiect tragerea la răspundere a persoanei care a săvârşit fapta penală, se combină cu cea civilă, care are ca obiect apărarea dreptului subiectiv încălcat prin repararea pagubei materiale cauzate prin infracŃiune.

JurisdicŃiile sunt urmarea acŃiunilor, împreună căpătând specificul şi natura juridică a raporturilor juridice litigioase, cât şi a normelor pe baza cărora aceste raporturi se consideră că au luat naştere.

Aşa fiind, între jurisdicŃie şi acŃiune, - privită ca dreptul de a urmări în justiŃie pretenŃiile datorate - ambele luate în accepŃiunea lor cea mai generală, există o strânsă şi continuă legătură, precum şi o condiŃionare reciprocă. Într-adevăr, aşa cum s-a precizat în literatura juridică:”…afectate aceloraşi scopuri, destinate deopotrivă protecŃiei sociale (juridice) a drepturilor civile subiective şi ordinei în raporturile pe care le creează convieŃuirea ramurilor în mediul social, acŃiunea şi jurisdicŃiunea sunt lucruri care nu se pot concepe decât împreună”.5

2. Ocrotirea şi apărarea drepturilor subiective civile pe cale de acŃiune în justiŃie

LegislaŃia română în vigoare, deşi defineşte unele drepturi subiective civile, nu oferă însă o definiŃie generală a dreptului subiectiv civil. Aşa că definirea acestei noŃiuni a fost făcută de numeroşi autori în literatura de specialitate.

Lecturând multiplele definiŃii formulate în literatura de specialitate, reŃinem că “dreptul subiectiv este puterea (posibilitatea) sau prerogativa recunoscută de dreptul obiectiv persoanelor fizice sau persoanelor juridice de a săvârşi anumite acŃiuni, precum şi puterea de a pretinde subiectelor pasive să săvârşească sau să se abŃină de la săvârşirea unei acŃiuni, apelând, la nevoie la forŃa de constrângere a statului”6.

5 E. Herovanu, Principiile, pag. 307. 6 A se vedea Ştefan Răuschi, Gh.Popa, Ştefania Răuschi , “Drept civil. Teoria generală.

Persoana fizică. Persoana juridică”, Editura “Junimea”, Iaşi, 2000, p. 48. Pentru alte definiŃii facem trimetere la C. Hamangiu, I.R. Bălănescu, Al. Băicoianu, “Tratat de drept civil român”, vol. I, Editura All, Bucureşti, 1996, p. 1; Gh. Beleiu, “Drept civil român”, Editura “Şansa”, Bucureşti, 1993, p. 74; T. Pop, “Drept civil român”, Editura “Lumina Lex”, Bucureşti, 1993, p. 69; I. Deleanu, “Drepturile subiective şi abuzul de drept”, Editura “Dacia” Cluj-Napoca, 1988, p. 49; E. Poenaru, “Drept civil”, vol. I, Editura “Europa-Nova”, Bucureşti, 1994, p. 45.

10

În privinŃa recunoaşterii drepturilor civile subiective trebuie să facem distincŃie între recunoaşterea lor globală, generală şi cea specială

Recunoaşterea drepturilor civile subiective, în general, este consfinŃită şi se realizează, pentru persoana fizică, şi pentru persoana juridică în baza art.26 din Noul Cod civil. Potrivit acestor texte de lege drepturile civile pe care le au persoanele fizice şi persoanele juridice sunt recunoscute pentru a satisface interesele de ordin material şi spiritual, atât pe plan personal cât şi în concordanŃă cu interesul general, în conformitate cu legea şi cu regulile de convieŃuire socială7.

Recunoaşterea specială a drepturilor civile subiective este făcută de diverse izvoare de drept civil, pe categorii sau specii de asemenea drepturi. De exemplu, ConstituŃia României consacră o serie de drepturi fundamentale ale cetăŃeanului român, printre care, fireşte, există şi drepturi subiective civile8.

Codul civil recunoaşte majoritatea drepturilor patrimoniale (reale şi de creanŃă), prin însuşi faptul că le reglementează sub aspectele naşterii, existenŃei, exercitării şi valorificării lor.

Codul civil reglementează atributele de identificare ale persoanei fizice (numele şi domiciliul) şi ale persoanei juridice (denumirea şi sediul) precum şi drepturile personale nepatrimoniale: dreptul la onoare, la reputaŃie, dreptul de autor, starea civilă etc.

În aceeaşi ordine de idei Pactul InternaŃional privind drepturile civile şi politice ale omului şi ConvenŃia InternaŃională privind drepturile copilului recunosc, de asemenea, o serie de drepturi subiective civile pentru persoana fizică9.

În mod firesc nu putem vorbi de recunoaşterea unor drepturi subiective civile fără a pune în discuŃie în primul rând capacitatea civilă care este recunoscută tuturor persoanelor fără nici o discriminare, aşa cum statuează Noul Cod civil10.

În domeniul ocrotirii drepturilor civile subiective, potrivit legislaŃiei române în vigoare, putem afirma că este consacrat un adevărat principiu fundamental al dreptului civil român. Acest principiu este enunŃat în art. 26 din Noul Cod civil astfel: “Drepturile şi libertăŃile civile ale persoanelor fizice, precum şi drepturile şi libertăŃile civile ale persoanelor juridice sunt ocrotite şi garantate de lege”.

7 Pentru amănunte a se vedea Ştefan Răuschi, Gh.Popa, Ştefania Răuschi, op. cit., p. 60-

62. 8 A se vedea, I. Muraru, “Drept constituŃional şi instituŃii publice”, vol. al II-lea,

Editura”ACTAMI” Bucureşti, 1995, p. 225 şi următ. 9 A se vedea în acest sens, Gh. Beleiu, “Drepturile civile ale omului în România”, în RRD

nr. 10/1985, p. 3-12. 10 A se vedea pe larg, Şt. Răuschi, “Dreptul civil. Partea generală. Persoana fizică.

Persoana juridică”, Editura FundaŃiei “Chemarea” Iaşi, 1992, p. 55-61.

11

În acelaşi sens art. 26 din Pactul InternaŃional privind drepturile civile şi politice ale omului dispune: “Toate persoanele sunt egale în faŃa legii şi au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii”11.

În situaŃia în care un drept civil subiectiv este încălcat sau nerecunoscut, titularul său poate chema în judecată persoana vinovată de lezarea dreptului care astfel poate fi trasă la răspundere şi în consecinŃă dreptul atins va putea fi readus în stare de exercitare normală. În urma sesizării, instanŃa competentă, investită cu soluŃionarea cauzei civile respective, se va pronunŃa printr-o hotărâre judecătorească, aceasta în urma rămânerii definitive şi irevocabile, putând fi pusă în executare silită, ajungându-se astfel la restabilirea dreptului subiectiv civil încălcat.

Aşadar, mijlocul juridic de ocrotire a drepturilor civile subiective îl constituie procesul civil, care în principiu se desfăşoară după regulile de procedură consfinŃite în legea cadru în acest domeniu, Codul de procedură civilă.

Pentru ocrotirea drepturilor civile subiective trebuie să avem în vedere şi alte acte normative care completează cadrul legal în această materie ca de exemplu, Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, Legea nr. 304/2004, pentru organizarea judecătorească şi altele.

Ocrotirea drepturilor personale nepatrimoniale se realizează în baza unei proceduri specifice, prevăzută în Codul civil, prin care se urmăreşte restabilirea, pe cât posibil, a dreptului încălcat sau nerecunoscut12.

În scopul ocrotirii unui drept personal nepatrimonial, persoana lezată, titulară a dreptului respectiv încălcat, poate cere instanŃei competente să-l oblige, prin hotărârea pe care o va pronunŃa, pe autorul faptei ilicite să înceteze săvârşirea faptei prin care se aduce atingere prerogativelor titularului şi totodată să îndeplinească orice acŃiuni apreciate ca fiind necesare pentru restabilirea, valorificarea dreptului atins. De asemenea, dacă autorul faptei ilicite nu îndeplineşte, în termenul stabilit de către instanŃă, măsurile care să ducă la restabilirea dreptului încălcat, va fi obligat la plata unei amenzi în folosul statului, pe fiecare zi de întârziere13.

11 DispoziŃii asemănătoare există şi în art. 2 pct. 1 din ConvenŃia internaŃională privind

drepturile copilului. 12 A se vedea, P. Cosmovici şi colab., “Tratat de drept civil. Partea generală”, vol. I,

Editura Academiei, Bucureşti, 1989, p. 76. 13 În legătură cu posibilitatea ca daunele morale să fie reparate pe cale patrimonială a se

vedea: C. Stătescu, C. Bîrsan, “Drept civil. Teoria generală a obligaŃiilor”, Editura ALL, Bucureşti, 1997, p. 141-146; L. Pop, “Drept civil. Teoria generală a obligaŃiilor”, Editura FundaŃiei “Chemarea”, Iaşi, 1994, p. 202-205; Ilie Urs, “Criterii de apreciere a prejudiciilor morale şi a despăgubirilor băneşti pentru repararea daunelor morale”, în revista “Dreptul” nr. 4/1998, p. 24-33. În acest sens invocăm şi câteva speŃe din practica judiciară: Curtea Supremă de JustiŃie, secŃ. Civ., dec. nr. 1995/1992, în revista “Dreptul” nr. 10-11/1993, p. 123; Idem, dec. nr. 2073/1992, în revista “Dreptul” nr. 7/1993, p. 95-96; Idem, dec. nr. 1211/1992, în revista “Dreptul” nr. 7/1993, p. 96; Idem, dec. nr. 1888/1991, în revista “Dreptul” nr. 7/1992.

12

Dreptul civil subiectiv, care este o posibilitate juridică, nu trebuie confundat cu exercitarea lui, care înseamnă posibilitatea materializată.

În dreptul nostru civil operează un principiu potrivit căruia exercitarea unui drept subiectiv nu este obligatorie, această prerogativă fiind lăsată la latitudinea titularului.

Dreptul civil subiectiv înseamnă nu numai posibilitatea unei conduite, ci şi “măsura” acelei conduite, “măsură” care ne impune să precizăm şi principiile care trebuie observate şi respectate de către titularul unui drept subiectiv cu prilejul exercitării prerogativelor conferite de acesta.

Iată care sunt aceste principii. Dreptul subiectiv civil trebuie exercitat astfel: - numai potrivit cu scopul lui economic şi social; - cu respectarea legii şi moralei; - în limitele sale.

La acestea trebuie să mai adăugam şi principiul conform căruia drepturile civile trebuie exercitate cu bună-credinŃă14.

Atâta timp cât un drept subiectiv este exercitat respectându-se aceste principii, deci cât timp exerciŃiul unui drept al unei persoane nu se face prin lezarea dreptului altui titular, relaŃiile sociale se desfăşoară normal, fără să se nască un conflict care să facă necesară intervenŃia unei instanŃe competente.

Dacă prerogativele conferite unei persoane de un drept subiectiv al cărui titular sunt exercitate cu încălcarea principiilor ce trebuie observate şi respectate pe care le-am enunŃat mai sus atunci suntem în prezenŃa unui abuz de drept. Altfel spus abuzul de drept apare atunci când exercitarea dreptului subiectiv civil se face prin nesocotirea scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut, cu respectarea legii şi moralei, cu rea-credinŃă şi cu depăşirea limitelor sale.

Prin nerespectarea acestor principii în exercitarea unui drept subiectiv este lezat titularul unui alt drept, mai exact se aduce atingere dreptului aparŃinând altei persoane. De fapt, abuzul de drept este un conflict apărut între două drepturi aparŃinând unor titulari diferiŃi. Practic prin abuzul de drept nu se înŃelege o depăşire în modul de exercitare a dreptului propriu, ci o încălcare, o lezare adusă prin aceasta dreptului aparŃinând altei persoane15.

De regulă, ca modalitate de sancŃionare a abuzului de drept, apare refuzul, lipsirea de posibilitatea de a se apela la forŃa de constrângere a statului. Deci,

14 Ştefan Răuschi, Gh.Popa, Ştefania Răuschi, op. cit., p. 60. De altfel se poate vorbi chiar

de un principiu fundamental al dreptului civil legat de exercitarea drepturilor civile formulat principiul “liberei exercitări a drepturilor subiective civile” (Ernest Lupan, “Reevaluarea principiilor dreptului civil român”, revista “Dreptul” nr. 5-6/1994, p. 83-94).

15 A se vedea în acest sens, P.C. Vlachide, “RepetiŃia principiilor de drept civil”, vol. I, Editura “Europa Nova”, Bucureşti, 1994, p. 17-18.

13

organul de jurisdicŃie, constatând că este în prezenŃa exercitării abuzive a unui drept subiectiv civil, nu va admite cererea reclamantului, aşa cum a fost formulată, iar dacă exerciŃiul abuziv provine de la pârât, prin apărarea pe care acesta şi-o face, va înlătura o astfel de apărare.

Evident, când abuzul de drept se concretizează într-o faptă ilicit ă şi, de regulă se întâmplă aşa, cauzându-se un prejudiciu, va interveni răspunderea faŃă de cel vătămat într-un drept al său16.

Deci, reprimarea abuzului de drept în domeniul dreptului civil se realizează fie pe calea pasivă, a refuzului ocrotirii unui drept exercitat abuziv, peste limitele normale, permise de lege, fie pe calea ofensivă, a unei acŃiuni în răspundere civilă, formulată de persoana vătămată printr-o faptă ce constituie exerciŃiul abuziv al dreptului.

În planul dreptului procesual civil s-au semnalat cazuri de folosire abuzivă a drepturilor procesuale în ceea ce priveşte efectuarea de către părŃi a unor acte de dispoziŃie şi folosirea căilor de atac.

Aşa cum s-a statuat şi în practica judiciară, dreptul nostru procesual civil recunoaşte, ca un principiu fundamental dreptul de dispoziŃie al părŃilor, care se poate exercita atât cu privire la drepturile materialele deduse judecăŃii, cât şi în legătură cu exerciŃiul prerogativelor procesuale pe care legea le pune la îndemâna părŃilor. Însă folosirea acestor drepturi nu se poate face în mod abuziv, în scopul eludării legii, pentru a obŃine foloase nelegitime sau pentru a prejudicia interesele unor terŃe persoane.

InstanŃele judecătoreşti române au aplicat sancŃiuni diferite, de la caz la caz, în situaŃiile în care au fost depăşite limitele de exercitare normală a drepturilor civile şi procesual civile.

Astfel, a intervenit sancŃiunea lipsirii de ocrotire a dreptului invocat când acest drept a fost folosit în alt scop decât pentru cel care a fost recunoscut. Sau, poate opera sancŃiunea interzicerii unui anumit mod de exercitare a dreptului; poate fi respins un anumit mijloc de apărare; titularul dreptului poate fi obligat la încetarea săvârşirii faptelor în care se încadrează exerciŃiul abuziv sau poate fi solicitată repararea pagubei materiale cauzate ş.a.m.d.

În mod normal drepturile subiective civile se exercită, potrivit legii, de către titularii lor şi sunt respectate de celelalte persoane care au obligaŃia de a nu face nimic de natură a stânjeni exerciŃiul normal al acestora. Există însă şi situaŃii când drepturile civile subiective sunt încălcate ori nerecunoscute şi de aceea este

16 Există două concepŃii privind noŃiunea de abuz de drept: una subiectivă, restrictivă

potrivit căreia nu constituie abuz de drept decât exercitarea unui drept cu scopul de a păgubi astfel o altă persoană sau actul de exerciŃiu contrar moralei sau bunei-credinŃe şi alta obiectivă, care se bazează pe ideea ocrotirii prin lege a tuturor drepturilor subiectie civile care sunt exercitate în conformitate cu destinaŃia lor economică şi socială (Ştefan Răuschi, Gh.Popa, Ştefania Răuschi, op. cit., p. 60).

14

necesar ca legea să organizeze modul de apărare şi valorificare al acestor drepturi în folosul titularilor lor care au sesizat despre aceasta organele abilitate.

Dreptul material civil ar fi ineficace dacă pe calea procesului civil nu s-ar asigura realizarea lui şi, tot astfel , procesul civil ar fi de neconceput fără existenŃa unui drept material pe care să-l apere şi să-l valorifice.

Analizând definiŃia noŃiunii de drept civil subiectiv, observăm că unul dintre elementele acestuia îl constituie posibilitatea de a recurge, în caz de nevoie, la forŃa de constrângere a statului.

Aşadar, în situaŃia în care un drept civil subiectiv este încălcat sau nerecunoscut, titularul acestuia are facultatea de a recurge la forŃa coercitivă a statului, respectiv la activitatea special reglementată, pe care o desfăşoară organele de stat competente – organele de jurisdicŃie – în vederea realizării scopului pentru care dreptul respectiv a fost recunoscut titularului său17.

Tragem concluzia că dreptul civil subiectiv încălcat sau nerecunoscut nu-şi găseşte protecŃia în caz de conflict, în cadrul sau prin intermediul dreptului material, ci este necesar a se recurge la normele dreptului procesual civil, mijlocul practic fiind acŃiunea civilă.

Titularii drepturilor civile nesocotite au prerogativa de a se adresa, în calitate de reclamanŃi, instanŃelor de judecată competente. Acestea cercetează acŃiunea reclamantului, pe baza dovezilor administrate la propunerea părŃilor şi a probelor ordonate de către instanŃă prin exercitarea rolului său activ, spre a constata dacă pretenŃiile formulate prin cererea de chemare în judecată corespund adevărului obiectiv sau nu.

După administrarea dovezilor şi dezbaterea procesului sub toate aspectele sale, instanŃa de judecată se pronunŃă printr-o hotărâre de admitere în totalitate sau în parte, ori de respingere a acŃiunii formulată de reclamant. Dacă membrii completului de judecată ajung la convingerea intimă că acŃiunea este întemeiată şi corespunde adevărului obiectiv, instanŃa recunoaşte prin hotărârea ce o pronunŃă, dreptul reclamantului şi îl obligă pe pârât să-şi îndeplinească prestaŃiile corespunzătoare prerogativelor încălcate.

În activitatea instanŃelor de judecată şi a celorlalŃi participanŃi la proces se nasc anumite raporturi procesuale civile care se stabilesc în cazul ivirii necesităŃii de a apăra sau realiza pe cale judiciară un drept sau un interes civil aflat în stare de conflict.

În relaŃia dintre raportul juridic de fond şi raportul juridic procesual, baza o constituie întotdeauna raportul juridic de drept material.

Raporturile procesuale civile nu pot preexista raporturilor civile de drept material, ele se nasc pe baza acestora şi au drept scop realizarea, consolidarea sau desfiinŃarea lor. Pentru a se ajunge la aceasta însă, art. 109 alin.1 C. proc. civ.

17 A se vedea, D. Radu, “AcŃiunea în procesul civil”, Editura “Junimea”, Iaşi, 1974, p. 20.

15

prevede că “oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanŃei competente”. Deducem de aici că cererea de chemare în judecată constituie un act de procedură care obligă, investeşte instanŃa creând raporturi procesuale între părŃi.

Aşa cum am menŃionat deja, mijlocul practic pus la îndemâna titularului unui drept subiectiv pentru realizarea sau valorificarea acestuia este acŃiunea, aceasta reprezentând sancŃiunea dreptului pentru că, în măsura în care legea recunoaşte persoanelor drepturi subiective, ea trebuie să le pună la îndemână şi mijlocul legal pentru apărarea lor.

Dreptului reclamantului de a introduce şi susŃine acŃiunea îi corespunde dreptul pârâtului de a răspunde la acŃiune, de a se apăra, pentru că un drept poate fi realizat fie pe calea agresivă, ofensivă a acŃiunii, fie pe cale defensivă, calea invocării excepŃiei.

Deci, în cazul în care dreptul subiectiv este nesocotit, contestat sau încălcat, titularul său are posibilitatea de a recurge la forŃa de constrângere a statului – jus persequendi judicio quod sibi debetur adică la activitatea special reglementată, desfăşurată de organele de jurisdicŃie competente, în vederea realizării scopului pentru care drepturile încălcate sau nesocotite au fost recunoscute titularilor lor18 sau, mai concret, de a declanşa procesul civil care serveşte la valorificarea dreptului subiectiv lezat19.

Fiind o cale de apărare a drepturilor subiective civile, acŃiunea civilă poate fi definită ca fiind “dreptul oricărei persoane de a reclama sau apăra în faŃa organelor de jurisdicŃie drepturi sau interese aflate în stare de conflict ori alte situaŃii subiective care, pentru calificarea lor juridică, necesită intervenŃia justiŃiei pentru ca prin aplicarea legii să se dispună asupra realizării sau exercitării lor în condiŃiile sau formele ce vor fi stabilite prin actul final de jurisdicŃie20”.

Dorim să facem precizarea că pe calea acŃiunii în justiŃie pot fi invocate şi încălcările aduse unor simple interese care nu se afirmă în cadrul unor raporturi juridice civile recunoscute şi garantate ca atare de lege. Concret este vorba de acele situaŃii de fapt avantajoase, existente pentru anumite persoane într-un moment dat şi curmate, vătămate prin săvârşirea de fapte ilicite de către alte persoane. De exemplu, s-a recunoscut dreptul unui copil minor aflat în întreŃinerea unei rude, fără să fi fost adoptat de către aceasta, de a obŃine despăgubiri de la autorul faptei ilicite în cazul în care ruda respectivă a fost victima unui accident. Au fost acordate, de asemenea, despăgubiri concubinei şi copilului acesteia, care fuseseră întreŃinuŃi de victima unui accident.21

18 A se vedea, D. Radu, op.cit, p. 24. 19 I. Stoenescu, S. Zilberstein, op.cit., p. 22. 20 D. Radu, op.cit., p. 47. 21 A se vedea, Gh.Durac, Drept procesual civil. Actele de dispoziŃie ale părŃilor în

procesul civil, Editura Polirom, Iaşi, 1999, pag.23.

16

Fie că acŃiunea civilă este privită în sens obiectiv – ca mijloc de apărare a dreptului subiectiv civil – fie în sens subiectiv – ca drept subiectiv procesual al titularului dreptului subiectiv material de a urmări în justiŃie realizarea acestuia din urmă – în literatura de specialitate se fac unele sublinieri ce se impun a fi reŃinute.

Astfel, acŃiunea civilă nu poate fi concepută decât în legătură cu drepturile procesuale organizate de legea de procedură pentru protecŃia dreptului subiectiv sau a altor interese ce nu se pot realiza decât pe calea justiŃiei. Avem în vedere în principal dreptul de a te adresa instanŃei competente cu cerere de chemare în judecată, dreptul de a propune administrarea de probe, de a folosi mijloacele legale de apărare, de a solicita luarea de măsuri asiguratorii, de a recurge la căile de atac, de a cere executarea silită etc.

În momentul în care titularul dreptului subiectiv civil sau cel ce îşi valorifică un interes, ori alte persoane sau organe de stat, cărora legea le recunoaşte legitimitate procesuală activă, apelează la acŃiune, ea se individualizează, devine proces civil. Deşi se află într-o strânsă legătură, dreptul subiectiv şi acŃiunea civilă sunt noŃiuni independente, aparŃinând unor ramuri de drept distincte: dreptul civil, respectiv dreptul procesual civil22.

Între dreptul subiectiv civil şi acŃiunea civilă există deosebiri în legătură cu condiŃiile de existenŃă, cu condiŃiile de exercitare şi cu obiectul lor23.

Astfel, în privinŃa condiŃiilor de existenŃă cele două noŃiuni pot să se deosebească sub mai multe aspecte: sunt anumite drepturi, de pildă cazul obligaŃiilor naturale care nu sunt apărate pe cale de acŃiune; există drepturi care, nefiind actuale, fiind supuse unui termen sau unei condiŃii suspensive, nu pot fi sancŃionate de o acŃiune în realizare; titularul unui drept subiectiv ce nu a fost exercitat înăuntrul termenului de prescripŃie nu şi-l poate apăra pe cale de acŃiune, ci numai pe cale de excepŃie.

În legătură cu condiŃiile de exercitare lipsa capacităŃii de exerciŃiu şi neîndeplinirea cerinŃelor privitoare la reprezentarea legală determină ca acŃiunea să fie anulată fără ca totuşi titularul să piardă facultatea de a-şi exercita dreptul său.

Referitor la obiect, oricare ar fi obiectul dreptului subiectiv – o prestaŃie, o abstenŃiune -, acŃiunea are întotdeauna ca obiect protecŃia acestui drept care se

22 În legătură cu această problemă în literatura de specialitate (străină şi românească) au

fost exprimate două opinii contrare. Într-o opinie acŃiunea civilă este identificată cu dreptul subiectiv material (E. Garçonnet et César Bru, “Traité theorique et pratique de procédure civile et commerciale, vol. I, Paris, 1921, p. 520). Potrivit celeilalte opinii cele două noŃiuni sunt considerate distincte, acŃiunea civilă fiind un drept nou, respectiv dreptul de a obŃine protecŃia judiciară a dreptului subiectiv contestat sau încălcat (E. Glasson et E. Tissier, “Traité theorique et pratique d’organisation judiciaire et compétence et procédure civile”, vol. I, Paris, 1926, p. 441-443.

23 A se vedea, I. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit., p. 234-236

17

poate înfăŃişa sub forme variate: executarea obligaŃiei sau obŃinerea unei despăgubiri, recunoaşterea dreptului litigios, măsuri asiguratorii etc.

Deşi există şi puncte de vedere diferite se poate spune că puntea de legătură dintre dreptul subiectiv civil şi acŃiunea civilă este dreptul la acŃiune.

Unul dintre elementele dreptului subiectiv civil îl constituie posibilitatea de a recurge la nevoie, la forŃa de constrângere a statului. Constrângerea, în ipoteza care ne interesează, este reglementată prin legea procesuală sub forma acŃiunii civile.

Deci, unul dintre elementele dreptului subiectiv civil este dreptul la acŃiune, mai exact dreptul de a recurge la acŃiune. Dreptul civil subiectiv cuprinde dreptul subiectului activ de a avea o anumită conduită în limitele determinate de lege, dreptul de a pretinde subiectului pasiv să aibă o conduită corespunzătoare şi respectiv posibilitatea de a recurge la acŃiune. La rândul său dreptul la acŃiune cuprinde o serie de prerogative: posibilitatea de a sesiza instanŃa competentă, de a solicita administrarea de probe, de a obŃine condamnarea pârâtului, de a exercita căile legale de atac, de a obŃine executarea silită a hotărârii pronunŃate de către judecător, pe care titularul le exercită parŃial sau în totalitate după cum recurge la toate sau numai la o parte din mijloacele procesuale din care este alcătuită acŃiunea şi în funcŃie de faptul dacă exercită dreptul la acŃiune în limitele impuse de lege.

Apărarea drepturilor subiective prin intentarea acŃiunii în justiŃie prezintă unele caractere specifice în sensul că s-a lărgit sfera persoanelor îndrituite a porni acŃiunea şi la alte persoane decât titularii drepturilor.

Astfel, procurorul, în conformitate cu dispoziŃiile art. 45 alin. 1 C. proc. civ., poate „porni acŃiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicŃie şi ale dispăruŃilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege”; serviciul de stare civilă, instanŃele judecătoreşti, organele administraŃiei publice locale, instituŃiile de ocrotire, precum şi orice altă persoană au obligaŃia de a ănştiinŃa instanŃa de tutelă în vederea instituirii tutelei unui minor lipsit de îngrijire părintească; aceleaşi categorii de persoane şi organe ale statului pot cere punerea sub interdicŃie – în baza art. 111 şi 165 din Noul Cod civil.

Drepturile civile, în anumite cazuri, prevăzute expres de lege, pot fi apărate şi pe cale administrativă24.

Persoanele ale căror drepturi civile subiective au fost lezate, pot, pentru apărarea sau valorificarea lor să-şi îndrepte pretenŃiile nu numai împotriva persoanelor fizice care le încalcă sau nu le recunosc, ci şi împotriva persoanelor juridice. Astfel, potrivit prevederilor Legii nr.554/2004, a contenciosului administrativ, există posibilitatea ca persoanele fizice şi persoanele juridice care au fost vătămate în drepturile lor prin acte administrative, să le poată ataca,

24 A se vedea, Ştefan Răuschi, Gh.Popa, Ştefania Răuschi, op. cit., p. 61.

18

adresându-se instanŃei judecătoreşti competente, care se poate pronunŃa şi asupra legalităŃii acestor acte25.

Putem spune că apărarea drepturilor subiective civile se prezintă sub două aspecte: un aspect este reprezentat de garanŃiile pe care le oferă prevederile din ConstituŃia României şi din alte legi, iar alt aspect vizează obligaŃiile impuse în acest sens prin dispoziŃiile legale organului statului cu atribuŃii în acest domeniu. De altfel, întreaga legislaŃie este pusă în slujba persoanei şi prin apărarea drepturilor subiective ale acesteia, care constituie un adevărat principiu26.

3. NoŃiunea şi importan Ńa dreptului procesual civil Dreptul procesual civil, ca ramură de drept, reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează modul în care trebuie să se desfăşoare activitatea de soluŃionare a pricinilor civile şi executarea silită a hotărârilor judecătoreşti - sau a altor titluri executorii - pronunŃate în aceste pricini. Datorită faptului că dreptul procesual civil, întocmai ca şi celelalte ramuri de drept, are un obiect propriu de reglementare - raporturile care se nasc în cadrul activităŃii de distribuire a justiŃiei în pricinile civile - constituie o ramură de drept de sine stătătoare. Din definiŃia dată dreptului procesual civil se poate desprinde şi importanŃa sa. Astfel, în linii mari, importanŃa dreptului procesual civil poate fi pusă în evidenŃă sub trei aspecte: a) asigură pe titularii de drepturi civile subiective de posibilitatea valorificării acestora, pe calea judiciară, în cazul încălcării sau contestării lor; b) prin condiŃii şi forme prestabilite, instituie cadrul organizatoric şi procedural adecvat dezbaterilor contradictorii pentru ca, în orice cauză civilă, părŃile să fie puse în situaŃia de a-şi susŃine pretenŃiile şi apărările; c) trasează pentru judecători o linie fermă de conduită obligându-i să asigure respectarea dispoziŃiilor legii şi să sancŃioneze - acolo unde este cazul - orice încălcare sau tendinŃă de eludare a legii prin mijloace reglementate în acest sens. Determinarea obiectului dreptului procesual civil, ca ramură de sine stătătoare în cadrul sistemului nostru de drept, se face prin luarea în considerare a raporturilor juridice pe care le reglementează şi direcŃiilor de studiu ce-i revin ca ştiinŃă a dreptului. Activitatea judiciară de soluŃionare a cauzelor civile, în structura şi conŃinutul ei, se materializează prin stabilirea unor raporturi sociale cu o factură şi cu o natură juridică deosebită. Fiind reglementate de normele dreptului procesual civil sau de alte norme juridice care îşi găsesc aplicarea - direct sau indirect - în

25 Art. 1 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 are următorul cuprins:

“Orice persoană fizică sau juridică dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităŃi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanŃei competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât şi public”.

26 Ştefan Răuschi, Gh.Popa, Ştefania Răuschi, op. cit., p. 62.

19

cadrul activităŃii judiciare, aceste raporturi devin raporturi juridice procesual civile. Prin urmare, obiectul reglementării dreptului procesual civil îl formează complexul de raporturi juridice procesual civile care se stabilesc - obligatoriu sau ocazional - între diferiŃii participanŃi la activitatea judiciară de soluŃionare a cauzelor civile. Raporturile juridice procesual civile sunt multiple şi variate. Dintre acestea, în primul rând, se cuvine a menŃiona raporturile care se stabilesc între instanŃa de judecată şi părŃile din proces. Deducerea în faŃa judecăŃii a unui raport juridic de drept material obligă instanŃa de judecată sesizată să stabilească, raporturi juridice procesual civile cu părŃile în cauză: reclamantul şi pârâtul. Ca urmare, părŃile dobândesc dreptul de a pretinde instanŃei de judecată îndeplinirea unor acte procesuale (fixarea termenului de judecată, citarea, să judece şi să pronunŃe hotărârea prin care să pună capăt conflictului ivit ş.a.), iar instanŃa are obligaŃia de a le săvârşi. Totodată, instanŃa de judecată dobândeşte dreptul de a lua măsuri pentru pregătirea judecăŃii, de a pune în dezbaterea contradictorie a părŃilor orice împrejurări de fapt şi de drept care duc la dezlegarea pricinii, de a sancŃiona părŃile în cazul în care acestea nu respectă condiŃiile şi formele procedurale pe care le prevede legea. Alte raporturi juridice procesual civile se stabilesc între instanŃa de judecată si ceilalŃi participanŃi la activitatea procesuală. Astfel de raporturi se stabilesc, spre exemplu, între instanŃă şi martori sau experŃi, între instanŃă şi organele de executare silită ş.a. Este de menŃionat că raporturile juridice procesual civile în care instanŃa participă ca subiect sunt raporturi juridice de putere; în consecinŃă, pentru a asigura desfăşurarea normală a activităŃii judiciare, instanŃa de judecată, dacă este cazul, poate aplica sancŃiuni procesuale fiecărui participant. În sfârşit, în cadrul activităŃii procesuale de judecată în materie civilă mai pot lua fiinŃă şi alte categorii de raporturi - cu o natură juridică complexă - dintre care putem menŃiona: raporturile dintre părŃi şi apărătorii lor, experŃii numiŃi şi martorii propuşi, dintre părŃi şi organele de executare silită; dintre părŃi şi unele organe de stat. În cursul desfăşurării activităŃii procesuale de judecată şi de executare silită iau naştere, se modifică şi se sting raporturi juridice procesual-civile dintre cele mai diferite. În consecinŃă, deşi în mod teoretic este posibilă separarea lor, în practică ele nu pot fi privite în mod separat unele de altele; aceasta, deoarece - prin funcŃionalitatea lor - ele se succed, şi se combină între ele. Administrarea justiŃiei în pricinile civile trebuie să se facă în condiŃiile şi formele stabilite prin lege. Sub această motivare generică se poate conchide că dreptului procesual civil - ca ştiinŃă - îi revine sarcina de a studia, sub toate aspectele, conŃinutul normelor juridice procesual civile, luate în ansamblu, cât şi fiecare în parte.

20

Drept urmare, ştiinŃei dreptului procesual civil român îi revine sarcina de a-i pregăti şi edifica pe viitorii şi actualii practicieni ai dreptului cu teoria cunoaşterii legislaŃiei noastre în acest domeniu şi cu priceperea de a aplica în mod corect în cauzele civile. StiinŃa dreptului procesual civil este chemată să studieze practica judiciară în materie şi să facă analize şi sistematizări, precum şi să dea, acolo unde este cazul, motivaŃii logice şi de conŃinut asupra modului în care urmează a fi înŃelese anumite probleme controversate, precum şi să sesizeze anumite lacune ale legii şi să facă propuneri pentru complinirea lor. ÎnŃelegerea a ceea ce este esenŃial în domeniul dreptului procesual-civil impune, înainte de toate, şi sistematizarea materiei. Astfel, ca sistem de cunoştinŃe juridice, care se ocupă cu modul de organizare şi desfăşurare a procesului civil, dreptul procesual civil poate fi împărŃit în trei părŃi. Partea întâi, intitulată “NoŃiuni şi instituŃii generale”, în cadrul căreia este tratată problematica principiilor şi a instituŃiilor procesuale comune tuturor fazelor procesului civil. Partea a doua, intitulată “Judecata”, în care sunt tratate aspectele concrete privind desfăşurarea fiecărei faze procesuale de judecată şi cele care derogă de la procedura de drept comun şi formează categoria procedurilor speciale. Partea a treia, denumită “Executarea silită”, în care sunt analizate instituŃiile şi formele procesuale prin care se aduc la îndeplinire, în caz de nevoie, dispoziŃiile ce decurg din diverse titluri executorii.

21

CAPITOLUL II – PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PROCESUAL CIVIL

1. NoŃiunea şi sistematizarea principiilor fundamentale ale dreptului procesual civil

Principiile fundamentale ale dreptului procesual civil reprezintă, în sensul noŃiunii generale de principiu, regulile care guvernează această ramură de drept şi în temeiul cărora este organizată desfăşurarea procesului civil. Cunoaşterea acestor principii contribuie la înŃelegerea conŃinutului dreptului procesual civil, atât în ansamblul său cât şi al diferitelor sale instituŃii în parte. Totodată, cunoaşterea acestor principii contribuie şi la stabilirea liniilor directoare ce trebuie urmate în elaborarea normelor juridice procesual civile şi orientează, în practica judiciară, activitatea de interpretare şi aplicare a acestor norme.27

In conformitate cu sfera de aplicare în organizarea şi desfăşurarea activităŃii judiciare, principiile fundamentale ale dreptului procesual civil pot fi reunite şi prezentate în cadrul următoarelor trei grupe: grupa principiilor care stau la baza organizării şi funcŃionării instanŃelor judecătoreşti; grupa principiilor care domină întreaga activitate procesuală şi impun, respectarea tuturor celorlalte principii; grupa principiilor care ilustrează modul concret de desfăşurare a activităŃii judiciare în pricinile civile. Principiile fundamentale ale dreptului procesual civil sunt reglementate în acte normative diferite. Unele sunt consacrate în ConstituŃie, altele în Legea privind organizarea judiciară,28 iar altele în Codul de procedură civilă.

Inscrierea principiilor fundamentale ale dreptului procesual civil în legi diferite nu le conferă acestora şi valori deosebite. In procesul aplicării, ele se găsesc în raport de interdependenŃă, se condiŃionează reciproc şi concură deopotrivă la realizarea actului de justiŃie.

Se impune a fi făcută totuşi precizarea că sunt unele principii care nu guvernează întregul proces civil, ci numai unele faze ale acestuia, ca de exemplu, oralitatea şi contradictorialitatea, specifice etapei dezbaterilor.

2. Principiile organizării şi funcŃionării instan Ńelor judecătoreşti 2.1. Principiul realizării justiŃiei de către instanŃele judecătoreşti ConstituŃia României proclamă principiul separaŃiei puterilor în stat,

recunoscând autonomia puterii judecătoreşti care se realizează prin Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie şi prin celelalte instanŃe judecătoreşti stabilite de lege.

27 A se vedea şi T. Pop, Cu privire la principiile fundamentale ale perfecŃionării activităŃii organelor de justiŃie … , în R.R.D. nr. 3/1978, pag.3.

28 Legea privind organizarea judiciară, nr.304 din 28 iunie 2004 , este publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.576 din 29 iunie 2004.

22

Din punct de vedere practic, principiul realizării justiŃiei de către instanŃele judecătoreşti este pus în evidenŃă prin scopurile social-juridice urmărite în cadrul desfăşurării activităŃii de judecată.

In acest sens, se dispune în preambulul Legii nr.304/2004 că “organizarea judiciară se instituie având ca finalitate asigurarea respectării drepturilor şi a libertăŃilor fundamentale ale persoanei “.

In afară de instanŃele judecătoreşti, prin lege, au fost înfiinŃate şi alte organe de stat cu atribuŃii de jurisdicŃie. Având în vedere activitatea pe care o desfăşoară, reŃinem că unele dintre acestea sunt organizate într-un sistem de jurisdicŃie propriu29 iar altele, cu atribuŃii limitate, numai pentru efectuarea primului grad de jurisdicŃie.

In ceea ce priveşte organele administrative cu atribuŃii jurisdicŃionale limitate şi prealabile celei judecătoreşti, reŃinem competenŃa comisiilor judeŃene de aplicare a Legii fondului funciar cărora li s-au atribuit şi sarcini administrativ jurisdicŃionale de soluŃionare a contestaŃiilor formulate împotriva măsurilor stabilite de comisiile subordonate.

Corelarea dintre activitatea jurisdicŃională a organelor administrative şi activitatea jurisdicŃională a instanŃelor judecătoreşti este realizată prin reglementarea căii de atac a plângerii. In general, efectele plângerii se evidenŃiază prin caracterul său devolutiv integral. Cu alte cuvinte, în urma exercitării ei cauza este trecută judecătoriei competente în vederea unei reînnoiri în fapt şi în drept a judecăŃii.

2.2. Principiul independenŃei judecătorilor Pentru a-şi putea realiza sarcinile ce le revin judecătorii trebuie să fie

situaŃi, prin lege, în afara oricăror acte menite a le diminua autoritatea în soluŃionarea pricinilor supuse judecăŃii. Această condiŃie este asigurată prin art.124 al.3 din ConstituŃie în care se prevede:” Judecătorii sunt independenŃi şi se supun numai legii”, prin art.1 al.2 din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraŃilor care dispune:”Judecătorii sunt independenŃi, se supun numai legii şi trebuie să fie imparŃiali” şi prin art.31 din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii potrivit căruia acest organism „apără corpul magistraŃilor şi membrii acestuia împotriva oricărui act de natură să aducă atingere independenŃei sau imparŃialităŃii magistratului în înfăptuirea justiŃiei ori să creeze suspiciuni cu privire la acestea”.

Principiul independenŃei judecătorilor şi supunerii lor numai legii necesită unele precizări.

29 Semnalăm că prin Legea 49/2004 pentru modificarea şi aprobarea OrdonanŃei de

urgenŃă a uvernului nr.117/2003 privind preluarea activităŃii jurisdicŃionale şi a personalului instanŃelor CurŃii de Conturi de către instanŃele judecătoreşti, Curtea de Conturi nu mai exercită atribuŃii jurisdicŃionale cu privire la litigiile care au ca obiect aspecte cu character financiar.

23

Astfel, în primul rând, se impune a fi menŃionată subordonarea judecătorilor faŃă de lege. In acest sens, pentru evitarea arbitrariului, orice măsură luată sau hotărâre dată, în mod obligatoriu, trebuie să fie în fapt şi în drept motivată. In al doilea rând, se impune a fi reŃinut faptul că independenŃa, exceptând activitatea de judecată propriu-zisă, nu exclude subordonarea faŃă de organele de conducere judiciară30 şi nici răspunderea pentru eventualele abateri săvârşite. Judecătorii sunt supuşi unui control privind activitatea lor profesională, deşi legea nu prevede expres ideea de control profesional a activităŃii realizate de judecători. Considerăm că, deşi controlul amintit are caracter profesional, el nu are menirea de a influenŃa pe judecători în operaŃiunea de soluŃionare a cauzelor civile.31

In al treilea rând, se impune a fi scos în evidenŃă şi rolul controlului judiciar, reglementat prin organizarea ierarhică a instanŃelor, asupra hotărârilor pronunŃate pe care independenŃa nu-l exclude ci, dimpotrivă îl implică.

Prerogativa independenŃei judecătorilor în activitatea de judecată implică şi garantarea îndeplinirii ei fără reŃineri şi teamă de eventuale consecinŃe care s-ar răsfrânge în mod negativ asupra lor.

Drept urmare, prin lege au fost stabilite măsurile care, completând reglementarea generală, îndeplinesc funcŃia de garantare a independenŃei judecătorilor. Astfel, dintre aceste măsuri, menŃionăm:

- dispoziŃiile privitoare la secretul deliberării (art.256 C. proc. civ.); - reglementarea specială privind răspunderea şi sancŃiunile disciplinare

care se pot aplica judecătorilor (art.93-99 din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraŃilor);

- suspendarea şi eliberarea din funcŃie a judecătorilor numai în cazurile şi condiŃiile expres prevăzute de lege (art.60-63 din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraŃilor);

- inamovibilitatea judecătorilor (art. 125 alin. 1 din ConstituŃie şi art. 3 al.1 din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraŃilor).

3. Principiile activităŃii procesuale 3.1. Principiul legalităŃii Acest principiu stă la baza activităŃii tuturor organelor statului, iar

traducerea sa în practică reprezintă cerinŃa ordinei şi disciplinei în viaŃă socială. Din principiul legalităŃii - în sens larg - decurge şi principiul legalităŃii activităŃii judiciare, de înfăptuire a justiŃiei în pricinile civile. Această particularizare se evidenŃiază, mai ales, prin sarcinile ce sunt fixate instanŃelor judecătoreşti.

Ceea ce este determinant pentru realizarea legalităŃii în desfăşurarea procesului civil se poate exprima - în mod sintetic - prin următoarele cerinŃe:

30 A se vedea Ioan Leş, Principii şi instituŃii, vol.I, pag. 58. 31 Idem, pag.59.

24

a) activitatea judiciară - de judecată şi control - să se înfăptuiască numai de către organele jurisdicŃionale prevăzute de lege în compunerea şi competenŃa stabilită;

b) respectarea strictă a formelor şi condiŃiilor pe care legea le prevede şi impune cu privire la întocmirea sau aducerea la îndeplinire a actelor de procedură;

c) urmărirea consecventă a realizării scopului final în orice proces - descoperirea adevărului şi aplicarea corectă a legii - în condiŃiile unei depline garantări a exercitării drepturilor procesuale ale părŃilor fără a se îngădui însă folosirea acestora în chip abuziv, în scopul eludării legilor sau al dobândirii unor foloase nelegitime.

Principiul legalităŃii în desfăşurarea procesului civil nu poate fi înŃeles în afara garanŃiilor juridice instituite prin lege în vederea asigurării respectării lui. Acestea se evidenŃiază şi pot fi folosite în special, de părŃile interesate, prin una din următoarele forme: - a excepŃiilor de procedură, ridicate în faŃa instanŃei care judecă pricina , pentru a invoca încălcarea dispoziŃiilor legale care reglementează desfăşurarea normală a activităŃii judiciare, cum sunt de exemplu, nulităŃile (vezi art. 105 C. proc. civ.).32 - a motivelor pentru exercitarea căilor de atac – în faŃa instanŃelor superioare – invocându-se neregularităŃi sau greşeli săvârşite pe timpul judecăŃii în fond, prin prisma cărora hotărârea atacată apare ca fiind nelegală şi netemeinică, cum sunt spre exemplu, motivele de recurs (art. 304 C. proc.civ.)

In rândul garanŃiilor procesuale menite a asigura respectarea legalităŃii în cadrul procesului civil reŃinem şi rolul ce revine Ministerului Public. Astfel, este de observat că în baza art. 131 din ConstituŃie şi art. 59 alin. 3 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, procurorilor le revine sarcina de a reprezenta în activitatea judiciară interesele generale ale societăŃii şi de a apăra ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăŃile persoanei.

3.2. Principiul aflării adevărului Consacrarea legală a stabilirii adevărului în procesul civil o găsim înscrisă

în art. 129 alin. 5 C. proc. civ. care prevede:”judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunŃării unei hotărâri temeinice şi legale”. Asta fiind, orice instanŃă judecătorească - şi în special care judecă în fond - pentru a putea hotărî în finalul judecăŃii trebuie să stabilească, mai întâi, faptele care au generat conflictul dintre părŃi.

Evident, la o atare situaŃie se va putea ajunge numai în urma acŃiunii de probaŃiune judiciară. Drept urmare, din perspectiva unei priviri de ansamblu asupra noŃiunii de adevăr în activitatea judiciară, vom reŃine că aceasta înseamnă

32 A se vedea şi D. Radu, NulităŃile actelor de procedură, în DicŃionar… pag. 318.

25

a se ajunge la o concluzie care să înfăŃişeze faptele aşa cum s-au petrecut ele în realitatea obiectivă.

În privinŃa conŃinutului acestui principiu s-au emis două opinii:33 prima, care consideră că în noŃiunea de adevăr, pe lângă faptele pricinii, trebuie să fie inclusă şi calificarea lor juridică, iar a doua care susŃine că în noŃiunea de adevăr nu se poate include şi calificarea juridică a faptelor, deoarece acestea au un caracter obiectiv, existând în afara conştiinŃei judecătorilor şi independent de ea.

Apreciem ca fiind întemeiată a doua opinie deoarece calificarea juridică a faptelor şi aplicarea legii se face asupra unor fapte deja cunoscute şi stabilite ca atare; prin urmare, activitatea de cunoaştere încheindu-se odată cu stabilirea faptelor, calificarea lor juridică nu mai poate fi inclusă în această activitate. Pe de altă parte, este posibil ca stabilirea faptelor să fie conformă cu adevărul, iar calificarea lor juridică şi respectiv aplicarea legii să fie greşită. In atare situaŃii se înŃelege că adevărul a fost bine stabilit, însă greşeala a survenit în cadrul celei de a doua operaŃiuni, aceea de calificare şi aplicare a legii.

Necesitatea stabilirii adevărului în fiecare cauză civilă prezintă o deosebită importanŃă. Astfel, este de reŃinut că: a) stabilirea exactă, fără echivoc a adevărului duce la soluŃionarea rapidă şi legală a cauzelor supuse judecăŃii; b) stabilirea adevărului şi pronunŃarea de hotărâri legale şi temeinice măreşte încrederea justiŃiabililor în activitatea pe care o desfăşoară instanŃele judecătoreşti şi îi educă în acelaşi timp în spiritul respectării legilor şi a regulilor de convieŃuire socială.

Nu este mai puŃin adevărat că în procesul civil aflarea adevărului implică un oarecare grad de dificultate. Aceasta pentru că în cadrul activităŃii judiciare care se desfăşoară în materie civilă, aplicându-se principiul disponibilităŃii, părŃile sunt în drept să limiteze câmpul cercetării judiciare, să recunoască faptele care au generat conflictul, să tranzacŃioneze asupra lor etc. La acestea s-ar mai putea adăuga: folosirea prezumŃiilor ca mijloace de probă care, dacă nu sunt răsturnate prin dovada contrară, impun anumite fapte ca fiind aprioric stabilite;34 posibilitatea de a tranzacŃiona asupra folosirii anumitor mijloace de probă 35 ş. a.

Ceea ce trebuie să subliniem însă sunt condiŃiile generale menite a înlătura - trecând chiar, dacă este cazul, peste voinŃa părŃilor - piedicile din calea stabilirii adevărului. In dezvoltarea acestei precizări avem în vedere următoarele: a) aprecierea liberă de către judecător a tuturor probelor administrate; b) rolul activ al judecătorului care îi dă dreptul de a lămuri toate aspectele cauzei, putând ordona din

33 A se vedea Gr. Theodoru, “Principiul adevărului obiectiv în procesul penal”, în J.N. nr.

1/1962, pag. 69. 34 După cum se arată în literatura juridică orice prezumŃie “… este o supoziŃie, o

presupunere, recunoaşterea unui fapt ca autentic până la proba contrară”; I.Deleanu şi V. Mărgineanu, PrezumŃiile în drept, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1981, pag. 54.

35 A se vedea, de exemplu, art. 1191 alin. 3 C. civ. care permite părŃilor să convină asupra administrării probei cu martori, chiar în situaŃiile în care această probă este declarată inadmisibilă. A se vedea şi Trib. Suprem, secŃ. civ. dec. nr. 2443/1983, în C.D. 1983, pag.153.

26

oficiu administrarea probelor pe care le va găsi de cuviinŃă, chiar dacă părŃile se împotrivesc; c) existenŃa, în general, a căilor de atac care au menirea de a desfiinŃa orice hotărâre în care nu s-a stabilit adevărul şi nu s-a aplicat în mod just legea.

Plecând de la premiza că legea îi este cunoscută judecătorului, în încheiere, se impune a reŃine că esenŃial în orice proces civil este stabilirea stării de fapt - specifică oricărei cauze deduse judecăŃii - şi că acestei finalităŃi trebuie să-i fie consacrată cea mai mare parte a activităŃii procesuale.

4. Principiile activităŃii judiciare în materie civil ă 4.1. Principiul disponibilităŃii NoŃiune. Aşa cum am mai spus, drepturile subiective civile pot fi

exercitate în virtutea unei libertăŃi de decizie, libertate care este însă condiŃionată, în sistemul nostru legislativ, de necesitatea unei concordanŃe cu interesul social. Dacă titularul unui drept civil poate hotărî după cum voieşte în legătură cu acesta, în mod firesc, tot astfel poate dispune şi cu privire la mijloacele de apărare a dreptului subiectiv. Aşadar, posibilitatea de a dispune de dreptul material, care constituie obiectul procesului civil, determină principiul disponibilităŃii.

Disponibilitatea oferă persoanelor o garanŃie în plus în vederea ocrotirii drepturilor şi intereselor lor legitime, încălcate sau nerecunoscute, prin aceea că se pot adresa (ori nu) organelor competente, iar după sesizarea instanŃei pot, fie să stăruie în realizarea sau valorificarea lor pe cale procesuală, fie să renunŃe la drepturile respective sau la mijloacele procesuale puse de lege la dispoziŃia lor.36

Principiul disponibilităŃii poate fi definit ca fiind o “regulă esenŃială, specifică procesului civil, legată de principiul contradictorialităŃii, şi care constă în facultatea părŃilor de a dispune de obiectul procesului - întotdeauna concretizat într-un drept subiectiv, material - precum şi de mijloacele procesuale de apărare a acestui drept”.37

In virtutea principiului disponibilităŃii părŃile au posibilitatea de a hotărî nu doar existenŃa procesului prin declanşarea lui în urma depunerii cererii de chemare în judecată, ci şi de a pune capăt procesului aflat pe rol chiar dacă nu au început sau nu s-au finalizat dezbaterile de fond. De asemenea, părŃile au puterea de a determina şi conŃinutul procesului, stabilind cadrul în privinŃa obiectului acestuia şi a limitelor sale, precum şi în ceea ce priveşte sfera participanŃilor la proces.

Procesul civil este caracterizat de disponibilitate, comparativ cu procesul penal căruia îi este specific principiul oficialităŃii. Dar şi în materie civilă există situaŃii în care se manifestă oficialitatea.

36 A se vedea, Al. Velescu, “Disponibilitatea în dreptul procesual civil român”, în R.R.D.

nr. 9/1971, p. 15-27. 37 Mircea Costin, în “DicŃionar de drept procesual civil”, op. cit., p. 358. Pentru alte

definiŃii ale noŃiunii a se vedea şi: V.M.Ciobanu, “Tratat” , vol.I, p. 136; I. Leş, “Principii”, p. 77; I.Stoenescu, S.Zilberstein, op. cit., p. 125; V.Negru, D.Radu, op. cit., p. 33; G.Boroi, op. cit., p. 150.

27

Aşa cum se poate observa, din definiŃia acestui principiu, disponibilitatea se poate manifesta atât pe plan material - când partea are prerogativa de a dispune de însuşi obiectul litigiului -, cât şi pe plan procesual - în situaŃia în care partea uzitează de prerogativele procesuale pe care legea i le oferă în acest sens -.38

Principiul disponibilităŃii nu are caracter absolut. Pe de o parte, aşa cum am arătat mai sus, în procesul civil operează, uneori, şi principiul oficialităŃii. Pe de altă parte, disponibilitatea nu se manifestă în mod exclusiv, în sensul că părŃile, deşi hotărăsc după cum voiesc în legătură cu obiectul litigiului şi cu mijloacele procesuale de apărare, o fac sub supravegherea judecătorului care poate interveni, dacă este cazul, în orice moment.

Sub acest aspect, cel puŃin la prima vedere, apare un conflict, o neconcordanŃă între principiul disponibilităŃii şi principiul rolului activ al judecătorului. Există păreri care susŃin că în procesul civil nu pot opera împreună cele două principii. Principiul rolului activ al judecătorului ar trebui eliminat. Potrivit acestor păreri disponibilitatea ar trebui să aibă un caracter absolut. Procesul civil ar trebui să fie o dezbatere, un dialog particular al părŃilor în care statul - reprezentat prin judecător - nu trebuie să se amestece, el trebuie doar să asiste la duelul celor doi şi în final să hotărască în funcŃie de efectul “armelor” folosite de părŃi în timpul disputei.

De fapt acesta este punctul de vedere al adepŃilor procedurii acuzatoriale, conform căreia dezbaterile trebuie lăsate la latitudinea părŃilor sau a reprezentanŃilor acestora, judecătorul ascultând pasiv şi în final, reŃinând susŃinerile şi argumentele uneia dintre părŃi, urmând a da soluŃia, fără a interveni în vreun fel în dezbateri.39 Noi suntem de părere că cele două principii trebuie să opereze deopotrivă.40 Pe de o parte, părŃile trebuie să aibă posibilitatea de a dispune cum vor de obiectul procesului şi de mijloacele de apărare - sub supravegherea judecătorului -, iar pe de altă parte instanŃa de judecată trebuie să aibă dreptul de a interveni în proces, ordonând din oficiu efectuarea unor acte, administrarea unor probe etc., chiar dacă părŃile se împotrivesc, astfel încât să se realizeze scopul procesului civil: descoperirea adevărului şi darea unei soluŃii corecte. De asemenea, tot în virtutea rolului său activ instanŃa de judecată are dreptul şi în acelaşi timp obligaŃia de a verifica intenŃia cu care sunt făcute de către părŃi acte

38 A se vedea, Al. Velescu, “Disponibilitatea”, op. cit., p. 15. 39 A se vedea, V.M.Ciobanu, “Tratat”, vol. I, p. 130-131. Opusul procedurii acuzatoriale

îl constituie procedura inchizitorială care se caracterizează prin aceea că judecătorul are în proces un rol activ. A se vedea şI Gérard Couchez, “Procédure civile”, 7 e éd., Sirey, Paris, 1992, p. 163-165.

40 Despre corelaŃia dintre principiul rolului activ al judecătorului şi principiul disponibilităŃii a se vedea, I. Vincent, S. Guinchard, “Procédure civile”, 21e édition, Dalloz, Paris, 1987, p. 389-483; H. Solus, R. Perrot, “Droit judiciaire privé. Proceduré de premiëre instance”, tome 3, Sirey, Paris, 1991, p. 253-254. Pentru dreptul englez a se vedea: Sylvaine Poillot-Perruzzetto, “Guide pratique de la procédure civile anglaise”, Édition Litec, Paris, 1989, p. 94-96; J. A. Jolowicz, “Droit anglais”, 2e édition, Dalloz, Paris, 1992, p. 104 şi 121-122.

28

de dispoziŃie - ca şi faptul dacă sunt îndeplinite condiŃiile cerute de lege pentru efectuarea unor asemenea acte - şi dacă se constată că părŃile au urmărit un scop ilicit se va proceda la respingerea solicitărilor şi judecarea cauzei mai departe.

Principiul rolului activ îi permite judecătorului să dea părŃilor ajutor pentru ocrotirea drepturilor şi intereselor legale. Aceasta nu înseamnă că se creează o situaŃie favorabilă uneia dintre părŃi în dezavantajul celeilalte, instanŃa dând ajutor deopotrivă ambelor părŃi, asigurând ideea de simetrie, în ceea ce priveşte poziŃia lor procesuală.41 In literatura de specialitate a fost exprimată chiar opinia potrivit căreia instanŃa “va îndruma şi va sprijine partea mai slabă sub aspectul pregătirii juridice sau a posibilităŃilor de câştig - restabilind astfel echilibrul procesual”.42 In concluzie, cele două principii şi în special principiul disponibilităŃii trebuie aplicate deopotrivă, asigurându-se un echilibru între voinŃa şi dorinŃa de a dispune a părŃilor şi intervenŃia judecătorului, cu intensitate mai mare sau mai redusă în ambele sensuri, nuanŃat şi chiar diversificat în funcŃie de calitatea părŃilor din proces, de natura litigiului43 de faza sau etapa în care se află procesul civil în derularea sa.44

Totodată, principiul disponibilităŃii trebuie aplicat în strânsă concordanŃă şi cu alte principii fundamentale ale dreptului procesual civil, printre care: principiul legalităŃii, al contradictorialităŃii, al dreptului la apărare, al egalităŃii părŃilor şi altele.

ConŃinutul principiului disponibilit ăŃii. După ce am făcut o caracterizare generală a acestei noŃiuni să analizăm în continuare mijloacele procesuale care constituie conŃinutul principiului pus în discuŃie şi asupra căruia se poate exercita disponibilitatea părŃilor.45

Dreptul persoanei interesate de a declanşa sau nu acŃiunea civilă prin introducerea cererii de chemare în judecată

In materie civilă, ca regulă generală, activitatea de judecată se declanşează prin investirea instanŃei ca urmare a sesizării de către persoana

41 Nu se creează dezavantaj unei părŃi nici când acŃiunea civilă este intentată de către

procuror (în baza art. 45 C. proc. civ.) deoarece, în cadrul procesului civil respectiv procurorul are drepturi şi obligaŃii procesuale ca însuşi reclamantul. Precizăm că rolul activ al judecătorului este limitat numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecăŃii, fără a avea vreo obligaŃie în sensul de a îndruma partea spre a formula o anumită acŃiune (în realizare) când, greşit, aceasta a formulat o cerere de altă natură (în constatare). A se vedea, în acest sens, Curtea Supremă de JustiŃie, sec. com., dec. nr. 445/1997, în revista “Dreptul” nr. 9/1997, p. 117-118.

42 A se vedea, I. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit., p. 102. 43 A se vedea, I. Leş, “Exercitarea unor atribute ale disponibilităŃii procesuale în litigiile

de muncă”, în R.R.D. nr. 1/1986, p. 31-36. 44 A se vedea, Mirela Chelaru, “ConsideraŃii referitoare la aplicarea principiului

disponibilităŃii în materie civilă - la instanŃa de apel”, revista “Dreptul”, nr. 10-11/1994, p. 58-67. 45 A se vedea în acest sens: V.M. Ciobanu, “Tratat”, vol. I, p. 136-139; I. Stoenescu, S.

Zilberstein, op. cit., p. 125-130; Al. Velescu, “Disponibilitatea…” op. cit., p. 17-26.

29

interesată prin intermediul cererii de chemare în judecată. De cele mai multe ori sesizarea instanŃei o face, dacă doreşte, titularul dreptului subiectiv încălcat sau nerecunoscut, dar nu în exclusivitate. Astfel, în conformitate cu legislaŃia în vigoare, disponibilitatea procesuală se poate extinde, din nevoia de ocrotire judiciară a unor interese ale părŃilor şi asupra altor persoane sau asupra unor organe de stat.

In acest sens menŃionăm, în primul rând, dreptul procurorului de a promova acŃiunea civilă în locul titularului, în conformitate cu prevederile art. 45 alin 1 C. proc. civ.

In aceeaşi ordine de idei, precizăm că instanŃa de control are dreptul, conform art. 306 alin. 2 (în cazul recursului), de a invoca din oficiu motivele de ordine publică, deci putând depăşi motivele invocate de partea nemulŃumită.

Punerea sub interdicŃie poate fi cerută, de asemenea, de o diversitate de persoane şi organe de stat: serviciul de stare civilă, notarul public, instituŃiile de ocrotire, orice organ administrativ local sau orice altă persoană (art. 165 Noul Cod civil).

Considerăm că extinderea disponibilităŃii procesuale la alte persoane şi organe de stat nu reprezintă nici îngrădiri care să privească exercitarea de către părŃi a drepturilor lor şi nici oficializarea la nivel de principiu a procesului civil.

b) Dreptul părŃilor de a determina limitele acŃiunii In conformitate cu legislaŃia în vigoare, instanŃa de judecată este Ńinută să

cerceteze şi să soluŃioneze cauzele civile numai în limitele stabilite de către părŃi, prin cererea de chemare în judecată (a reclamantului) şi respectiv prin apărarea pe care şi-o face pârâtul. Prin cererea de chemare în judecată reclamantul fixează, printre altele, obiectul litigiului şi limitele acestuia. Fireşte, ulterior reclamantul poate, până la prima zi de înfăŃişare, să modifice cererea sa, mărind pretenŃiile sale faŃă de pârât.46 Insă, instanŃa de judecată este Ńinută să se pronunŃe numai asupra celor ce formează obiectul litigiului - fixat de reclamant - fără a putea depăşi limitele acestuia.47 Dar, judecătorul poate, în baza rolului său activ, în cazul în care există inexactităŃi în formularea cererii, să ceară părŃii să facă precizările necesare în legătură cu obiectul litigiului.

InstanŃa de judecată, de asemenea, în virtutea rolului său activ, poate să schimbe calificarea juridică a acŃiunii, nefiind obligată să reŃină temeiul legal invocat de părŃi în cererile lor. Insă instanŃa nu are dreptul să schimbe felul, natura acŃiunii civile.

Reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, fixează cadrul procesual şi în ceea ce priveşte persoanele care participă la judecată. Reclamantul

46 Conform art. 132 alin 2 pct. 2 C. proc. civ. nu se consideră modificarea cererii, mărirea sau micşorarea câtimii obiectului cererii, lucru ce poate fi cerut şi după prima zi de înfăŃişare.

47 Tot astfel, instanŃa de judecată nu poate acorda părŃii dobânzi dacă aceasta nu le-a cerut, iar cheltuielile de judecată nu pot fi acordate decât la cerere (art.274 C. proc. civ.).

30

poate chema în judecată persoana care crede el că i-a încălcat sau nu i-a recunoscut un drept al său, conferindu-i astfel calitatea procesuală de pârât. InstanŃa de judecată, nici în această privinŃă nu poate aduce modificări cadrului procesual stabilit de reclamant prin cererea sa, neputând introduce în proces, din iniŃiativă proprie, o altă persoană.48 Judecătorul poate doar să pună în discuŃia contradictorie a părŃilor necesitatea introducerii în proces şi a altor persoane, însă numai părŃile hotărăsc sub acest aspect.49

Insă cadrul procesului iniŃial, şi avem în vedere de această dată, sfera persoanelor care participă sau pot participa la proces, poate fi modificat, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, atât de către reclamant cât şi de către pârât, ori chiar la iniŃiativa unei terŃe persoane. In acest sens legiuitorul român a reglementat în Codul de procedură civilă intervenŃia (art. 49 şi următ.), chemarea în judecată a altor persoane (art.57 şi următ.), chemarea în garanŃie (art. 60 şi următ.), şi arătarea titularului dreptului (art. 64-66 C. proc. civ.), acestea fiind formele de participare a terŃelor persoane la procesul civil.50

Pârâtul are, în exclusivitate, prerogativa de a determina limitele apărării, el fiind îndrituit să ridice excepŃii - de fond sau de procedură -, să lărgească cercul persoanelor care participă la proces, să propună probe, etc. Pârâtul poate chiar fi scos din proces şi înlocuit cu o terŃă persoană. Este cazul terŃului care, arătat a fi titularul dreptului (obiect al litigiului), recunoaşte susŃinerile pârâtului şi, dacă reclamantul consimte, va lua în procesul aflat pe rol locul pârâtului. Sau,chemarea în judecată a altei persoane poate şi ea produce efectul scoaterii din cauză a pârâtului care recunoaşte pretenŃiile deduse judecăŃii.

c) Dreptul părŃilor de a face acte procesuale de dispoziŃie (renunŃarea, achiesarea şi tranzacŃia). Un proces, odată început, nu obligă părŃile să-l ducă neapărat la sfârşit, legea oferind o serie de posibilităŃi pentru curmarea cursului său.

Una dintre aceste posibilităŃi o constituie desistarea (renunŃarea). Reclamantul poate renunŃa fie la judecată - potrivit art. 246 C. proc. civ.-, fie la însuşi dreptul subiectiv dedus judecăŃii - conform art. 247 C. proc. civ.51 La rândul său pârâtul poate recunoaşte pretenŃiile formulate de reclamant împotriva sa. Ambele părŃi au posibilitatea ca prin concesii reciproce să hotărască stingerea

48 A se vedea, I.C.C.J., SecŃ. civ. şi de propr. intel., dec. nr. 771/2008, în revista Dreptul

nr. 4/2009, p. 282-283. 49 A se vedea, V.M. Ciobanu, “Tratat”, vol. I, pag. 137, inclusiv decizia la care face

trimitere: Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1330/1982, R.R.D. nr. 8/1983, p.57. 50 A se vedea pe larg, I. Leş, “Participarea părŃilor în procesul civil”, Editura “Dacia”,

Cluj-Napoca, 1982, p. 85- 181. 51 RenunŃarea nu poate opera însă în mod absolut, fără limitări. Astfel, în cazul renunŃării

la judecată, intervenită după începerea dezbaterilor, pârâtul se poate opune cerând continuarea procesului ceea ce ar constitui pentru el un avantaj. De asemenea, în unele materii nu este permisă renunŃarea; de exemplu, reprezentantul legal nu poate renunŃa la dreptul minorului într-o acŃiune pentru plata pensiei de întreŃinere sau în cazul acŃiunii în stabilirea paternităŃii.

31

acŃiunii căzând la o învoială care urmează a fi consimŃită de către instanŃă într-o hotărâre de expedient, care se dă fără drept de apel (art. 271-273 C. proc. civ.).

Fiindcă vom reveni pe larg asupra acestei probleme să mai spunem doar că legiuitorul recunoaşte părŃilor dreptul de a face acte de dispoziŃie în cursul procesului dar numai în litigiile al cărui obiect este susceptibil de tranzacŃie şi numai sub controlul atent al instanŃei de judecată pentru a nu se reuşi eludarea unor norme imperative.52

d) Dreptul de a ataca sau nu hotărârea defavorabilă şi de a stărui sau nu în exercitarea căilor de atac promovate.

Acest drept reprezintă o altă formă de manifestare a principiului disponibilităŃii. Partea care a pierdut procesul are posibilitatea, în termenul şi condiŃiile prevăzute de lege, să atace hotărârea judecătorească exprimându-şi astfel nemulŃumirea faŃă de soluŃia respectivă. Dar, în aceeaşi măsură, poate să fie de acord cu decizia luată de către instanŃă, având libertatea de a renunŃa la căile de atac pe care legea i le pune la dispoziŃie, fie în mod expres, făcând o declaraŃie în acest sens, fie tacit, trecând de bună voie la executarea hotărârii.

In legătură cu folosirea căilor de atac, mai exact cu neexercitarea căilor legale de atac se pune întrebarea dacă, nepromovarea unei căi de atac în termenul prevăzut de lege - fără a se trece imediat la executarea hotărârii - constituie achiesarea la hotărârea pronunŃată sau o sancŃiune, în speŃă, decăderea53, pentru neexercitarea dreptului în termen, fiindcă este greu de aflat dacă partea respectivă nu a promovat calea legală de atac la timp fiindcă a fost de acord cu soluŃia în cauză ori din neglijenŃă ori din neştiinŃă nu s-a încadrat în termen.

Este dificil a da un răspuns general valabil la această chestiune, fiecare caz având particularităŃile sale; factorul esenŃial în această problemă considerăm că îl constituie atitudinea pe care o adoptă partea respectivă ulterior în legătură cu executarea - de bună voie ori silită - a hotărârii judecătoreşti. Oricum rezultatul este acelaşi şi într-un caz şi în altul - pierderea posibilităŃii de a mai putea exercita respectiva cale de atac şi, în consecinŃă, hotărârea instanŃei într-un fel sau altul, va trebui să fie executată.

Libertatea de a dispune în această formă este şi ea limitată în sensul că, în unele cazuri, calea de atac, potrivit legii, mai poate fi exercitată şi de altcineva decât părŃile din litigiu.54 De exemplu, procurorului, prin art. 45 C. proc. civ., i se acordă dreptul, fie că a participat sau nu la judecată, de a promova, în condiŃiile legii, căile de atac. Sau, în baza art. 1560 din Noul Cod civil, creditorii pot exercita şi ei, în numele debitorilor lor, căile de atac.

Tot ca o limitare a disponibilităŃii în privinŃa folosirii căilor de atac precizăm şi faptul că uneori părŃile nu pot exercita o anumită cale de atac, această

52 Curtea Supremă de JustiŃie, sec. civ. nr. 552/1990, revista “Dreptul” nr. 1/1991, p. 170. 53 A se vedea pe larg despre decădere, I. Leş, “SacŃiunile procedurale în materie civilă”,

Editura “Lumina Lex”, Bucureşti, 1997, p. 141-183. 54 A se vedea, Al. Velescu, “Disponibilitatea … “, op. cit., p.25.

32

posibilitate fiind deschisă altor persoane, expres prevăzute de lege. De exemplu, o hotărâre judecătorească - irevocabilă - poate fi atacată cu recurs în interesul legii numai de către procurorul general.

In fine, dreptul de a dispune prin folosirea căilor de atac se manifestă şi prin aceea că părŃile, după ce au promovat o cale de atac au libertatea de a retrage calea de atac folosită, fireşte dacă în mod excepŃional legea nu interzice acest lucru.

e) Dreptul de a solicita sau nu executarea hotărârilor judecătoreşti. PărŃile unui proces civil, aşa cum au libertatea de a se adresa ori nu

justiŃiei pentru apărarea sau valorificarea unui drept subiectiv, precum şi de a stărui sau nu în ducerea la sfârşit a judecăŃii începute, au şi prerogativa de a solicita ori nu executarea hotărârii pronunŃate în urma judecăŃii. Deci, o persoană, deşi a obŃinut o hotărâre judecătorească favorabilă poate renunŃa la executarea acesteia de către debitor, fie expres, fie în mod tacit, lăsând să se împlinească termenul de prescripŃie prevăzut de lege pentru a cere executarea silită a unui titlu executoriu.

Considerăm că am putea spune că suntem în prezenŃa unei forme de renunŃare la dreptul subiectiv civil dedus judecăŃii - după terminarea procesului -, aceasta fiind consecinŃa faptului că partea care a invocat pretenŃii şi a avut câştig de cauză renunŃă la dreptul de a cere executarea silită a hotărârii de către partea adversă55 .

Ca şi în alte situaŃii şi în acest caz, partea poate renunŃa la executare numai dacă dreptul care a făcut obiectul litigiului nu face parte din categoria acelora în legătură cu care nu se poate discuta.

De asemenea, menŃionăm că procurorul - în baza art. 45 C.proc.civ. - este abilitat să ceară punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti pronunŃate în favoarea minorilor, a persoanelor puse sub interdicŃie şi a dispăruŃilor.

4.2. Principiul rolului activ al judecătorului Pentru a-şi putea îndeplini sarcinile în domeniul înfăptuirii justiŃiei,

judecătorilor trebuie să li se recunoască o cât mai largă iniŃiativă şi autonomie în tot ceea ce priveşte activitatea judiciară. Este ceea ce se exprimă, cu alte cuvinte, prin recunoaşterea - cu valoare de principiu - a rolului activ al judecătorului.

Intr-o formulare sintetică, principiul rolului activ al judecătorului ar putea fi redat ca fiind o regulă juridică generală care reflectă - ca drept recunoscut şi obligaŃie impusă prin lege - iniŃiativa şi autonomia judecătorului în tot ceea ce priveşte desfăşurarea activităŃii judiciare în pricinile civile.

Premisele avute în vedere, cât şi scopurile urmărite de legiuitor în reglementarea principiului rolului activ al judecătorului - care scot procesul nostru

55 In acelaşi context se poate face, de pildă, o remitere de datorie. A se vedea, I.

Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit., p. 129.

33

civil din cadrul unei simple afaceri private a părŃilor - îşi găsesc consacrarea legală în două texte cu caracter de generalitate din Codul de procedură civilă. Primul text este art. 129 al.1 şi 2 în care se prevede că preşedintele este în drept să pună în dezbaterea părŃilor orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau întâmpinare. El va putea ordona dovezile pe care le va găsi de cuviinŃă, chiar dacă părŃile se împotrivesc.

Totuşi, sunt încălcate alte principii (al contradictorialităŃii, al dreptului la apărare) în cazul în care instanŃa se pronunŃă asupra fondului litigiului, deşi acesta nu a făcut obiectul dezbaterilor, părŃile fiind private de posibilitatea de a-şi susŃine şi dovedi drepturile sau de a-şi exprima poziŃia faŃă de măsurile pe care instanŃa le poate dispune în exercitarea rolului său activ conferit de art.129 C.proc.civ.56

Al doilea text este art. 306 alin. 2, cu privire la instanŃele de recurs, prin care se dispune că “Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanŃa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părŃilor”.

Este de menŃionat, în această ordine de preocupări, că şi alte dispoziŃii din cuprinsul Codului de procedură civilă fac aplicare - mai mult sau mai puŃin expres - a principiului rolului activ al judecătorului. Acestea se integrează însă în finalitatea dispoziŃiilor cu caracter general şi vom face referire asupra lor în cadrul aspectelor concrete care urmează.

In sfârşit, reŃinem că reglementările cu caracter de generalitate menŃionate - adăugând acolo unde este cazul şi pe cele cu caracter de amănunt - se impun a fi luate în considerare şi ca principale aspecte ale rolului activ al judecătorului în procesul nostru civil.

In virtutea rolului său activ instanŃa de judecată are dreptul şi totodată obligaŃia de a organiza desfăşurarea legală a procesului şi posibilitatea de a lămuri părŃile în privinŃa exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaŃiilor lor legale. Ideea de organizare pe baze legale a procesului civil - chiar de la început - corespunde unei necesităŃi social-juridice de maximă importanŃă. Se impune ca instanŃele judecătoreşti să nu fie împovărate cu procese inutile sau ca judecata să fie tergiversată şi astfel raporturile juridice, atunci când devin litigioase, să sufere prin întârzierea soluŃionării lor.

FaŃă de această cerinŃă, judecătorilor li se recunoaşte dreptul de a organiza mersul procesului şi de a pune părŃile în situaŃia de a se judeca. In consecinŃă, specific pentru acest aspect apare necesitatea de a fi înlăturate toate acele situaŃii care din nepricepere sau neglijenŃă pot să prejudicieze prin consecinŃele lor drepturile şi interesele legitime ale părŃilor. In această privinŃă, considerăm că sunt de menŃionat: a) îndrumarea părŃilor asupra introducerii şi completării lipsurilor existente în cererile lor (art. 114 şi art. 133 alin. 2 C. proc. civ.); b)

56 A se vedea, I.C.C.J., SecŃ.cont.adm şi fiscal, dec. nr.1520/2009, în revista Dreptul nr.

1/2010, p.213.

34

atenŃionarea părŃilor asupra obligaŃiei de a propune probele şi de a invoca excepŃiile în termenele prevăzute de lege, cât şi să aplice sancŃiunea decăderii în cazul în care această obligaŃie nu este respectată (art. 138 şi 136 C. proc. civ.); c) să rezolve excepŃiile invocate sau puse din oficiu în discuŃia părŃilor înainte de judecarea fondului cauzei, deoarece, dacă sunt întemeiate, fac inutile amânările şi toate probatoriile cauzei (art. 137 C. proc. civ.); d) să determine, potrivit legii, prima zi de înfăŃişare, prin consemnarea expresă - în încheierea de şedinŃă - a îndeplinirii condiŃiilor cerute, pentru a fixa în felul acesta, în timp, limita maximă a posibilităŃilor de modificare a structurii iniŃiale a procesului (art. 134 şi 132 C. proc. civ.) ş.a.

In aceeaşi ordine de idei instanŃa de judecată are dreptul să procedeze la efectuarea din oficiu a unor verificări şi acte de procedură menite a asigura cadrul legal al dezbaterilor. In general, acest aspect implică - ca şi primul - aceeaşi fundamentare: necesitatea ca judecătorii să imprime, din oficiu, procesului civil o dezvoltare normală şi un curs firesc în privinŃa finalităŃii urmărite. Dintre situaŃiile ce pot fi încadrate sub acest aspect se impune a fi reŃinute cu prioritate următoarele: a) verificarea şi complinirea lipsurilor privind calitatea procesuală a părŃilor; b) determinarea temeiului juridic al acŃiunii (art. 112 pct. 4 C. proc. civ.); c) controlul asupra actelor de dispoziŃie a părŃilor pentru a preveni eludarea legii, prejudicierea terŃelor persoane şi abuzul de drept (art. 723 C. proc. civ.).57

De asemenea, instanŃa are obligaŃia de a pune în discuŃia părŃilor orice împrejurare de fapt şi de drept, care duce la dezlegarea pricinii peste susŃinerile şi apărările părŃilor. Ideea rezolvării fiecărei cauze civile sub multiplele ei aspecte de fapt şi de drept - unele nesesizate de părŃile interesate - se impune ca o necesitate a înfăptuirii justiŃiei. Sau, cu alte cuvinte, este necesar ca instanŃa să afle realitatea în toată complexitatea ei şi să dea o soluŃie - în fiecare cauză civilă - corespunzătoare acesteia.

Aşa fiind, există justificarea ca instanŃele de fond - în special - să pună în dezbaterea contradictorie a părŃilor “… orice împrejurări de fapt şi de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau întâmpinare” (art. 129 alin.4 C.proc.civ.).

4.3. Principiul contradictorialităŃii 58 NoŃiune. Contradictorialitatea, în esenŃa sa, se relevă prin conflictul de

interese ivit între subiectele raportului juridic devenit litigios şi dedus judecăŃii. Pe planul dreptului procesual civil contradictorialitatea se evidenŃiază odată cu promovarea acŃiunii în justiŃie şi constă în pretenŃia subiectului care o ridică (reclamantul) şi opunerea subiectului care urmează a se apăra (pârâtul). Strânsa legătură de dependenŃă dintre aceste două laturi ale acŃiunii – pretenŃie şi apărare

57 A se vedea C. Ap. Tg. Mureş, dec. 79/R/1993, în revista “Dreptul” nr. 5-6/1994, pag. 167-170, cu notă critică de L. Hadnagy; Trib. Suprem, dec. nr. 84/1981, R.R.D. nr. 7/1981, pag.55.

58 A se vedea , Al. Velescu, “Contradictorialitatea, principiu fundamental al dreptului procesual civil”, în R.R.D. nr.7/1970, p. 21-31.

35

– obligă instanŃa de a le cunoaşte şi statua - în finalul judecăŃii – asupra lor. Aşadar, nici reclamantul nu poate obŃine recunoaşterea pretenŃiei sale fără să-şi dovedească afirmaŃiile şi nici pârâtul să suporte consecinŃele unei astfel de recunoaştere fără a-i da putinŃa de a se apăra.

Regula care domină contradictorialitatea este următoarea:”audiatur et eltera pars” (să fie ascultată şi cealaltă parte). łinând seama de o asemenea condiŃionare, contradictorialitatea se înscrie ca o cerinŃă a dezbaterilor şi soluŃionării conflictului dedus judecăŃii. Cu alte cuvinte, totul trebuie să treacă prin controlul reciproc al părŃilor şi al instanŃei.

Cu aceste precizări, contradictorialitatea în procesul civil poate fi definită ca fiind posibilitatea recunoscută prin lege părŃilor de a discuta şi de a combate reciproc, în faŃa instanŃei, toate elementele de fapt şi de drept ale cauzei şi care pot fi folosite ulterior la darea hotărârii.

Cât priveşte importanŃa principiului contradictorialităŃii, credem că poate fi evidenŃiată prin folosirea ideii de dependenŃă cauzală : fără contradictorialitate nu pot exista dezbateri, fără dezbateri nu poate fi stabilit adevărul şi fără stabilirea adevărului nu poate fi soluŃionată corect pricina.

Principalele aspecte ale contradictorialităŃii. Cu referire la principalele aspecte ale contradictorialităŃii în procesul civil trebuie să observăm, înainte de toate, că ele se înfăŃişează ca obligaŃii ce revin părŃilor. Acesta este de altfel şi sensul prevederilor legale prin care este fundamentată reglementarea lor: de a da curs şi de a întreŃine - în cadrul oricărui proces civil aflat în curs de desfăşurare - contradictorialitatea dintre părŃi.

Raportate la finalitatea menŃionată se pot evidenŃia şi reŃine următoarele aspecte: a) obligaŃia părŃilor de a determina de la început temeiurile de fapt şi de drept, ale pretenŃiilor şi apărărilor şi de a le comunica reciproc, prin intermediul instanŃei, în baza cărora urmează a se desfăşura judecata; b) sarcina ce le revine părŃilor de a propune, discuta şi administra probele şi contraprobele încuviinŃate - de instanŃă - în dovedirea pretenŃiilor şi apărărilor lor (art. 167 C. proc. civ.); c) susŃinerea constantă a stării conflictuale - dedusă judecăŃii - de către ambele părŃi pe întreg parcursul desfăşurării activităŃii procesuale .

In înŃelegerea deplină a aspectelor menŃionate - cât şi a altora - următoarea concluzie ne poate oferi sprijin şi orientare; numai aspectele de fapt şi drept ale pricinii înfăŃişate şi puse, în şedinŃa de judecată, în discuŃia contradictorie a părŃilor vor putea fi folosite la darea hotărârii; şi, ca urmare, aspectele rămase necunoscute părŃilor şi nediscutate de către ele în şedinŃa de judecată nu pot fi luate în considerare de către instanŃa de judecată care nu se poate pronunŃa asupra lor.

Asigurarea realizării contradictorialit ăŃii în procesul civil. Principiul contradictorialităŃii nu este consacrat în mod expres printr-un text cu caracter general. El rezultă însă din numeroase texte care îi asigură transpunerea în practică.

36

In legătură cu aceste premise, un deosebit interes prezintă următoarele două obligaŃii ce revin instanŃelor judecătoreşti.

Prima, este obligaŃia de a pune părŃile în situaŃia de a-şi susŃine - în cadrul şedinŃei de judecată - pretenŃiile şi apărările lor. In acest sens, prin art. 85 din C. proc. civ. se dispune că: “judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăŃişarea părŃilor.” Această condiŃionare dă naştere la următoarea consecinŃă: nici un act procedural nu poate fi opus uneia sau alteia dintre părŃi dacă nu i s-a dat posibilitatea de a lua parte la întocmirea lui.

A doua, este obligaŃia, pentru instanŃele de fond, de a pune în discuŃie şi de a rezolva toate capetele de cerere cu care au fost învestite şi pentru celelalte instanŃele de a pune în discuŃie şi de a se pronunŃa asupra tuturor motivelor invocate. La modul general, sub aspectul reglementării, acestor obligaŃii li se dă expresie prin art. 150 C. proc. civ. “Când instanŃa se va socoti lămurită - se precizează în acest text - preşedintele va declara dezbaterile închise”. Din afirmarea acestei posibilităŃi - de a se dispune închiderea dezbaterilor - decurge însă consecinŃa că instanŃa nu se va putea considera lămurită mai înainte de a pune în discuŃia contradictorie a părŃilor obiectul - în totalitatea lui - investirii sale.

4.4. Principiul dreptului la apărare NoŃiune şi reglementare. In orice proces civil, în mod necesar şi logic,

ideea de pretenŃie o implică şi pe aceea de apărare. FaŃă de o asemenea premisă, din punct de vedere procesual, apărarea se consideră a fi reacŃia de răspuns a uneia din părŃi faŃă de pretenŃia ridicată împotriva sa de către cealaltă parte.

In procesul civil, dată fiind poziŃia de egalitate a părŃilor, raportul dintre pretenŃie şi apărare este reciproc: una o presupune şi activează pe cealaltă.59 Drept urmare, noŃiunea de apărare nu poate fi strict limitată - aşa cum s-ar putea crede la prima vedere - numai la poziŃia procesuală a pârâtului. In această privinŃă, într-adevăr, este de observat, că faŃă de pretenŃiile reclamantului pârâtul poate adopta şi menŃine - prin excepŃii, contraprobe, concluzii orale, etc. - în cadrul unei apărări simple, defensiva. Nu este însă mai puŃin adevărat că pârâtul poate ridica, la rândul său, faŃă de reclamant sau o terŃă persoană, pretenŃii proprii pe calea unei cereri reconvenŃionale sau a unei chemări în garanŃie, determinând astfel - din partea acestora - o atitudine opusă, de apărare.

Principiul dreptului la apărare este înscris în ConstituŃie printre drepturile fundamentale ale cetăŃenilor (art. 24 alin. 1), iar Legea privind organizarea judiciară, nr.304/2004 dezvoltă şi precizează în art. 13: “Dreptul la apărare este garantat. In tot cursul procesului, părŃile au dreptul să fie reprezentate sau, după caz, asistate de un apărător, ales sau numit din oficiu, potrivit legii”. Realizarea acestui principiu este asigurată prin modul cum sunt organizate instanŃele

59 Nevoia unică de soluŃionare reuneşte pretenŃia şi apărarea în faŃa aceluiaşi judecător. In

acest sens, există formula tradiŃională conform căreia:” judecătorul acŃiunii este şi judecătorul execpŃiunii”.

37

judecătoreşti şi prin dispoziŃiile procedurale care reglementează asistenŃa judiciară.

Din economia textului citat mai sus - exceptând modul de organizare a instanŃelor judecătoreşti - rezultă că principiul dreptului la apărare este pus în evidenŃă sub două aspecte: a) organizarea şi punerea la dispoziŃia părŃilor a numeroase şi eficiente garanŃii procesuale; b) posibilitatea de angajare a unui apărător.

Primul aspect, în concret, implică drepturile şi garanŃiile procesuale instituite de lege, în favoarea părŃilor, pentru a li se da posibilitatea reală şi eficientă de a-şi susŃine poziŃia procesuală pe care o ocupă în cadrul procesului civil pornit de ele sau împotriva lor.60In acest sens, se pot evidenŃia: părŃile trebuie să fie citate (art. 85 C. proc. civ.); să li se comunice din oficiu toate actele de procedură (art. 86 C. proc. civ.); să ceară, dacă este cazul, recuzarea judecătorilor (art. 27 C. proc. civ.); să propună şi instanŃa să încuviinŃeze probele care pot să ducă la dezlegarea pricinii (art. 167 C. proc. civ.); să pună concluzii în ordinea indicată de lege (art. 128 C. proc. civ.); să exercite căile de atac.

Al doilea aspect, se referă la posibilitatea pe care o au părŃile de a recurge la asistenŃa juridică a unei persoane care este pregătită în acest sens: avocaŃii pentru persoanele fizice şi jurisconsulŃii pentru persoanele juridice. Apărarea calificată a părŃilor în cadrul procesului civil are menirea să pună în evidenŃă, în faŃa instanŃei, interesele legitime ale acestora şi să contribuie, în acelaşi timp, la pronunŃarea unor hotărâri legale şi temeinice.

In cadrul procesului civil, spre deosebire de procesul penal, recurgerea la asistenŃa judiciară nu este obligatorie. Ca urmare, pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, instanŃa nu poate acorda decât un singur termen (art. 156 C. proc. civ.). Ea poate însă amâna pronunŃarea pentru ca partea să fie în măsură să depună concluzii scrise.

AsistenŃa judiciară gratuită. Potrivit art. 74 C. proc. civ.: “cel care nu este în stare să facă faŃă cheltuielilor unei judecăŃi, fără a primejdui propria sa întreŃinere sau a familiei sale, poate cere asistenŃa judiciară”, iar art. 75 C. proc. civ., în completarea aceleiaşi idei, precizează: “AsistenŃa judiciară cuprinde:

1. acordarea de scutiri, reduceri eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, în condiŃiile legii;

2. apărarea şi asistenŃa gratuită printr-un avocat delegat de baroul avocaŃilor.”

AsistenŃa judiciară gratuită, pentru partea îndreptăŃită, se acordă la cererea instanŃei de judecată sesizată cu judecarea pricinii (art. 76-79 C. proc. civ.)

In cazurile în care s-a acordat asistenŃă judiciară gratuită unei părŃi, instanŃele judecătoreşti vor obliga partea potrivnică, dacă aceasta a pierdut

60 A se vedea şi D. Rizeanu, ConsideraŃii privind garantarea dreptului la apărare în

procesul civil, în R.R.D. nr. 8/1973, pag. 46 şi urm.

38

procesul, să plătească onorariul de avocat. Când asistenŃa judiciară gratuită a fot acordată la cererea instanŃei şi plata onorariului nu poate fi pusă în sarcina părŃii potrivnice, aceasta se va face dintr-un fond anume pus la dispoziŃia Ministerului JustiŃiei.

Dreptul la asistenŃă judiciară gratuită se stinge prin moartea părŃii sau prin îmbunătăŃirea stării sale materiale (art. 80 C. proc. civ.).

4.5. Principiul egalităŃii şi principiul folosirii limbii materne Principiul egalităŃii. Prin art. 16 alin. 1 din ConstituŃie, cetăŃenilor

României, fără nici o deosebire, li se garantează deplina egalitate în toate domeniile de activitate. In dezvoltarea dispoziŃiei de ordin constituŃional, pe plan judiciar, prin art. 7 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară se dispune:”Toate persoanele sunt egale în faŃa legii, fără privilegii şi fără discriminări. JustiŃia se realizează în mod egal pentru toŃi, fără deosebire de rasă, naŃionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, opinie, apartenenŃă politică, avere, origine ori condiŃie socială sau de orice alte criterii discriminatorii.”

Pornind de la această fundamentare de principiu, pentru evidenŃierea egalităŃii în faŃa justiŃiei, se pot enunŃa câteva argumente.

In primul rând, în profita unor aparenŃe nu există dispoziŃii legale care să avantajeze, în mod nejustificat, pe una din părŃi şi să o dezavantajeze pe cealaltă. Aşa de pildă, scutirea de sarcina probei a părŃii în favoarea căreia operează o prezumŃie legală relativă are în vedere utilitatea practică a acelei prezumŃii f ără să o dezavantajeze pe cealaltă parte care este în drept să facă dovada contrară.

In al doilea rând, existenŃa unor reglementări speciale - şi chiar proceduri speciale - care derogă de la procedura de drept comun, nu contravine principiului egalităŃii, deoarece ele se aplică, deopotrivă, pentru toate părŃile. Astfel, introducerea unei acŃiuni civile de către procuror (art. 45 C. proc. civ.) nu creează un dezavantaj pentru partea pârâtă împotriva căreia acea acŃiune a fost introdusă, în cadrul procesului procurorul având drepturi şi obligaŃii procesuale ca orice alt reclamant.

In al treilea rând, instanŃei de judecată îi revine obligaŃia legală să dea, deopotrivă, părŃilor ajutor pentru ocrotirea drepturilor şi intereselor lor legale, asigurând în felul acesta ideea de simetrie în ceea ce priveşte poziŃia lor procesuală.

Principiul folosirii limbii materne. Prin dispoziŃii constituŃionale se face precizarea că procedura judiciară se desfăşoară în limba română. In acelaşi sens, se dispune şi prin art. 12 din Legea nr. 304/ 2004 privind organizarea judiciară:.” (1) Procedura judiciara se desfăşoară în limba română. (2) CetăŃenii români aparŃinând minorităŃilor naŃionale au dreptul să se exprime în limba maternă, în faŃa instanŃelor de judecată, în condiŃiile prezentei legi.

39

(3) In cazul în care una sau mai multe părŃi solicită să se exprime în limba maternă, instanŃa de judecată trebuie să asigure, în mod gratuit, folosirea unui interpret sau traducător autorizat. (4) In situaŃia în care toate părŃile solicită sau sunt de acord să se exprime în limba maternă, instanŃa de judecată trebuie să asigure exercitarea acestui drept, precum şi buna administrare a justiŃiei cu respectarea principiilor contradictorialităŃii, oralităŃii şi publicităŃii. (5) Cererile si actele procedurale se întocmesc numai în limba română. (6) Consemnarea dezbaterilor purtate de părŃi în limba maternă se face la dictarea publică a preşedintelui şi numai în limba română. ObiecŃiunile formulate de cei interesaŃi cu privire la traduceri şi consemnarea acestora se rezolvă de instanŃa de judecată până la încheierea dezbaterilor din acel dosar, consemnându-se în încheierea de şedinŃă. (7) Interpretul sau traducătorul va semna pe toate actele întocmite, pentru conformitate, atunci când acestea au fost redactate sau consemnarea s-a făcut in baza traducerii sale.”. In acelaşi sens conŃine dispoziŃii şi art. 142 C. proc. civ.

InŃelegerea şi reglementarea necesităŃii ca părŃile care nu cunosc limba română să poată vorbi sau folosi - în instanŃă - limba lor maternă prezintă o deosebită importanŃă” asigură şi realizarea altor principii fundamentale procesuale, cum sunt: oralităŃii, publicităŃii, dreptului la apărare şi contradictorialităŃii.

Incălcarea principiului folosirii limbii materne atrage nulitatea hotărârii astfel pronunŃată.

4.6. Principiul publicităŃii şi principiul oralităŃii dezbaterilor Principiul publicit ăŃii. Publicitatea constă în aceea că judecata oricărui

proces civil se desfăşoară public, în cadrul şedinŃei de judecată, putând asista orice persoană care vrea să urmărească modul cum se desfăşoară activitatea judiciară. Principiul publicităŃii dezbaterilor judiciare este consacrat în art. 127 din ConstituŃie, art. 11 din Legea privind organizarea judiciară, nr.304/2004 şi art. 121 din C. proc. civ.

Principiul publicităŃii dezbaterilor are un dublu scop: a) de a asigura calitatea şi obiectivitatea hotărârilor pe care orice instanŃă le pronunŃă; aceasta în sensul că, sub controlul opiniei publice, judecătorii îşi vor da silinŃa să pronunŃe, în cauzele judecate, soluŃii pe care conştiinŃa publică să le considere juste şi să le primească cu un sentiment de satisfacŃie; b) să ridice prestigiul justiŃiei şi să întărească încrederea celor interesaŃi în utilitatea ei , cât şi să-i educe pe cetăŃeni în spiritul respectării legilor şi regulilor de convieŃuire socială.

Concret, publicitatea se manifestă pe două planuri: faŃă de părŃile din proces şi faŃă de persoanele care vor să asiste la judecată. De la acest ultim aspect, pentru motive temeinice, instanŃa este în drept a declara ca dezbaterile să se desfăşoare în şedinŃă secretă. Această posibilitate este reglementată prin art. 121 alin. 2 C. proc. civ.:”instanŃa poate să dispună ca dezbaterile să se facă în şedinŃă

40

secretă, dacă dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică sau pe părŃi”. In baza acestor dispoziŃii, în practica judiciară, de regulă, se declară ca dezbaterile să aibă loc în şedinŃa secretă în procesele în care se dezbat intimităŃi ale părŃilor şi ale vieŃii lor de familie care le pot pune - dacă ar fi date publicităŃii - într-o lumină nefavorabilă şi le-ar compromite în viaŃa socială.

Este de menŃionat că legea nu exceptează ca măsura prin care s-a dispus ca dezbaterile - într-o anumită cauză - să fie secrete să fie motivată, precum şi ca hotărârea finală să fie pronunŃată în şedinŃa publică (art. 121 alin. 3 C. proc. civ.)

O situaŃie oarecum similară - cu caracter de excepŃie de la principiul publicităŃii dezbaterilor - este redată prin dispoziŃiile art. 242 alin. 2 C. proc. civ. care reglementează judecata în lipsă. Astfel, în ipoteza în care ambele părŃi au cerut ca judecata să aibă loc în lipsa lor, publicitatea dezbaterilor este înlăturată.61

Principiul oralit ăŃii. Oralitatea este o consecinŃă şi o completare a publicităŃii. Practic, se poate spune că fără oralitate nu poate exista publicitate. Ca atare, oralitatea se consideră a fi consecinŃa firească a faptului că părŃile şi publicul - care asistă - să aibă posibilitatea practică şi nemijlocită de a urmări mersul dezbaterilor.

Precizările de mai sus se mai justifică, între altele, prin următoarele: fiind specifice fazei judecăŃii şi pentru efectuarea anumitor acte procesuale, susŃinerile orale creează posibilitatea de a oferi replica imediată asupra problemelor controversate, fapt care îl pune pe judecător nu numai în situaŃia de a le reŃine în mod direct şi nemijlocit, ci şi de a le lămuri imediat ori de a lua măsuri pentru elucidarea lor în cadrul viitoarelor dezbateri.

Principiului oralităŃii este reglementat prin art. 127 C. proc. civ.:”pricinile se dezbat verbal dacă legea nu dispune altfel”. Aşa fiind, în linii mari, oralitatea dezbaterilor cuprinde următoarele: discutarea regularităŃii întocmirii sau aducerii la îndeplinire a actelor de procedură, propunerea şi administrarea probelor, formularea concluziilor orale şi, în fine, pronunŃarea, tot în formă orală, a hotărârii judecătoreşti.

Oralitatea - cu toate avantajele ei - nu poate fi concepută în mod absolut. In consecinŃă elementele judecăŃii, pentru a putea fi luate în considerare, trebuie să fie fixate în scris.

De aceea, în evidenŃierea complexă şi de durată a elementelor specifice fiecărei cauze nu se poate face abstracŃie de faptul că anumite acte procesuale trebuie să fie făcute în scris. Astfel, este cazul: cererii de chemare în judecată (art. 109 şi 112 C. proc. civ.), a întâmpinării (art. 115 C. proc. civ.), a întocmirii minutei şi a redactării hotărârii (art. 256 şi 266 C. proc. civ.) ş.a.

O importanŃă deosebită prezintă şi consemnarea actelor şi dezbaterilor care s-au efectuat în formă orală în cadrul şedinŃelor de judecată. Este cazul:

61 Facem precizarea că judecata în lipsă nu poate fi cerută în procesele de divorŃ. A se

vedea, în acest sens, art. 614 şi 616 C. pr. civ.

41

consemnării răspunsurilor la interogator (art. 221 C. proc. civ.), a cererilor şi susŃinerilor părŃilor (art. 147 C. proc. civ.), a depunerii mărturiilor (art. 198 C. proc. civ.) ş. a.

Problema activităŃilor procedurale care au loc în camera de consiliu. Publicitatea şi contradictorialitatea - care implică şi oralitatea pentru părŃi - încetează de a mai constitui principii ce se impun a fi respectate în cazul activităŃilor care, potrivit legii, au loc în camera de consiliu.62

In camera de consiliu, ca loc şi procedură - fără publicitate şi discuŃii contradictorii - se rezolvă: a) conflictele de competenŃă (art. 22 alin. 5 C. proc. civ.); propunerile de recuzare asupra cărora instanŃa decide fără citirea părŃilor şi ascultând de judecătorul recuzat numai dacă găseşte de cuviinŃă (art. 31 C. proc. civ.); cererea pentru darea unei hotărâri care să consfinŃească învoiala părŃilor, dacă ele se înfăŃişează într-o altă zi decât cea fixată pentru judecată (art. 271 alin. 3 C. proc. civ.); cererile de ordonanŃă preşedinŃială în cazurile extrem de grabnice când ordonanŃa se poate da şi fără citarea părŃilor (art. 581 alin. 3 C. proc. civ.).

Restrângerile aduse principiului publicităŃii şi oralităŃii, prin rezolvarea unor cereri în camera de consiliu, sunt făcute, în general, cu scopul de a asigura urgenŃa - şi nu secretul - în rezolvarea lor.

4.7. Principiul nemijlocirii şi principiul continuităŃii procesului Principiul nemijlocirii .63 O necesitate logică impune ca în orice proces

civil, realitatea faptelor afirmate sau negate - prin intermediul probelor - să fie percepută de judecători în mod direct şi nemijlocit. Cu alte cuvinte, ca activitatea de stabilire a faptelor să fie şi să rămână o sarcină exclusivă şi personală a judecătorilor cărora li s-a încredinŃat cauza spre soluŃionare.

Rezultă că principiul nemijlocirii trebuie înŃeles, înainte de toate, în sensul de obligaŃie ce revine instanŃelor judecătoreşti de a cerceta direct şi nemijlocit întreg materialul - şi în special cel probator - ce contribuie la lămurirea împrejurărilor cauzei şi la justa ei soluŃionare.

Problema aplicării principiului nemijlocirii în procesul civil se pune, în mod cu totul special, cu privire la administrarea probelor. Sub acest aspect, se dispune prin art. 169 alin. 1 C. proc. civ.:”administrarea dovezilor se face în faŃa instanŃei de judecată, dacă legea nu dispune altfel.”64 CerinŃa acestei dispoziŃii are în vedere ca orice presupunere, afirmaŃie, negaŃie sau ipoteză, prin mijlocirea probelor administrate direct în faŃa instanŃei de judecată, să devină pentru aceasta cunoştinŃe certe care vor determina, în cele din urmă, soluŃia cauzei.

62 A se vedea, D. Radu, Camera de consiliu, în DicŃionar … pag. 106. 63 A se vedea şi Al. Velescu, SemnificaŃia şi rolul principiului procedural al nemijlocirii

în soluŃionarea cauzelor civile, în: R.R.D. nr. 10/1976, pag. 37 şi urm. 64 A se vedea şi practica judiciară: Trib. Sibiu, dec. civ. nr. 59/1989, R.R.D. nr.7/1989,

pag. 61-62, cu notă de V. Pătulea; Trib. mun. Bucureşti, dec. civ. nr. 162/1990, revista “Dreptul” nr. 2/1992, pag. 82.

42

Pentru anumite necesităŃi - pierderi inutile de timp sau preîntâmpinarea unor dificultăŃi în administrarea sau conservarea unor probe - prin lege au fost reglementate şi anumite derogări de la principiul nemijlocirii.

Sunt de menŃionat, în această privinŃă, următoarele două derogări: a) administrarea probelor, dacă este cazul, prin comisie rogatorie - de

exemplu ascultarea unor martori sau efectuarea unei cercetări locale - de către o altă instanŃă, dintr-o altă localitate (art. 169 alin. 4 C. proc. civ.)65.

b) administrarea unor probe prin procedura asigurării dovezilor, mai înainte de începerea procesului, dacă există primejdia ca ele să dispară sau să devină greu de administrat în viitor (art. 235 şi urm. C. proc. civ.).

Principiul continuit ăŃii. Principiul continuităŃii se consideră a fi o consecinŃă firească a principiului nemijlocirii; o continuarea a necesităŃii ca pretenŃiile şi apărările părŃilor să fie susŃinute şi demonstrate - prin folosirea mijloacelor tehnico-procesuale pe care legea le reglementează în acest sens - în faŃa aceloraşi judecători.

In acest sens, vorbim de principiul continuităŃii ca despre acea cerinŃă necesară şi obiectivă ca orice cauză civilă să fie judecată de la început şi până la sfârşit de acelaşi complet de judecată şi, pe cât posibil, într-o singură şedinŃă, la sfârşitul căreia să aibă loc deliberarea şi pronunŃarea hotărârii. Este de observat că realizarea integrală a principiului continuităŃii, în procesul civil, reclamă întrunirea cumulativă a următoarelor două condiŃii: a) unicitatea completului de judecată: acelaşi complet să judece cauza de la început şi până la sfârşit; b) continuitatea şedinŃei de judecată: odată începută dezbaterea unei cauze, ea trebuie dusă până la sfârşit fără a se putea intra, între timp, în dezbaterea unei alte cauze.66

Potrivit dispoziŃiilor existente în legislaŃia română, principiului continuităŃii i se asigură o realizare parŃială. Aceasta în sensul că singura condiŃie impusă - prin art. 304 pct. 2 C. proc. civ. - este aceea a deliberării asupra soluŃiei finale de către completul în faŃa căruia a fost dezbătut fondul cauzei.

65 A se vedea şi O. CăpăŃână şi D. Ianculescu, Comisiile rogatorii internaŃionale în

materie civilă, în R.R.D. nr. 6/1982, pag. 38 şi urm. 66 Nu se încalcă principiul continuităŃii dacă într-o cauză, pentru motivele

prevăzute de lege, judecata se suspendă şi apoi este reluată (a se vedea, art. 242 şi urm. C. pr. civ.).

43

CAPITOLUL III – AC łIUNEA CIVIL Ă 1. NoŃiune şi importan Ńă 1.1. NoŃiune Expresia cerinŃei social-juridice potrivit căreia legea nu-i permite nimănui

să-şi facă dreptate singur ( nemo esse judex sua causa potes ),impune celor ale căror drepturi au fost încălcate sau nerecunoscute să recurgă la promovarea acŃiunii civile în justiŃie. Drept urmare acŃiunea civilă exprimă facultatea pe care orice persoană o are de a se adresa justiŃiei şi de a cere punerea în mişcare, în condiŃiile şi formele stabilite de lege, a aparatului judiciar în vederea realizării sau valorificării unor drepturi civile încălcate sau nerecunoscute.

Apărarea pe cale judiciară a drepturilor civile subiective se referă la activitatea pe care o desfăşoară organele jurisdicŃionale în scopul determinării persoanei obligate să săvârşească sau să se abŃină de la săvârşirea actelor sau faptelor care împiedică exercitarea normală a acestor drepturi. AcŃiunea civilă, în toate stadiile ei, are drept scop ca prin intermediul organelor de jurisdicŃie să stabilească dacă în cazurile supuse judecăŃii există raporturi juridice civile, care este conŃinutul acestora, dacă pretenŃia dedusă judecăŃii a fost sau nu dovedită şi care este modalitatea juridică – concretizată în soluŃia ce urmează a fi pronunŃată – prin care starea conflictuală urmează să ia sfârşit.

Sintetizând precizările de mai sus putem spune că acŃiunea civilă reprezintă mijlocul procesual, creat prin lege şi pus la îndemâna celor interesaŃi, de a cere organelor de jurisdicŃie să apere drepturile sau interesele lor civile, obligând prin soluŃia care va pune capăt conflictului pe cei care le-au încălcat sau nesocotit să le respecte sau să le recunoască ori să-i absolve, dacă este cazul, de orice răspundere.

1.2. ConŃinutul acŃiunii civile Având în vedere finalitatea urmărită prin exercitarea şi susŃinerea ei, se

poate spune acŃiunea civilă cuprinde toate mijloacele de apărare judiciară a pretenŃiei formulate în instanŃă: primirea cererilor şi apărărilor părŃilor, administrarea probelor, luarea măsurilor asigurătorii, exercitarea căilor de atac şi executarea silită. Mijloacele tehnico-juridice de protecŃie judiciară pe care acŃiunea civilă le încorporează în conŃinutul ei se evidenŃiază, practic şi în măsura în care sunt incluse în modul de organizare şi de desfăşurare a acesteia. Aşa fiind, rezultă că procesul civil reprezintă organizarea practică a acŃiunii, materializarea şi evoluŃia ei, forma sa de viaŃă şi de realizare a scopurilor pe care le urmăreşte.

1.3. ImportanŃa acŃiunii civile Orice acŃiune civilă exercitată prezintă o importanŃă deosebită sub

aspectul determinării poziŃiei contradictorii a părŃilor. Ea este cauza care transformă subiectele raportului juridic civil devenit litigios, în părŃi ale procesului dându-le posibilitatea, în faŃa instanŃei investite, să se folosească în toată deplinătatea de mijloacele legale în susŃinerea poziŃiei lor procesuale – de

44

reclamant sau pârât – pe care o ocupă. Aşa fiind, interesul de a acŃiona în justiŃie – obligând pe judecător să se pronunŃe asupra cauzei dedusă judecăŃii – nu reprezintă numai reflectarea nevoilor celor două părŃi ci şi nevoia întregii societăŃi de a se pune capăt conflictului ivit şi restabilirea ordinii de drept încălcate. Altfel spus, soluŃionarea oricărei cauze civile nu înseamnă o simplă satisfacere a pretenŃiilor şi apărărilor părŃilor între care s-a ivit conflictul, ci şi soluŃionarea unei dezordini sociale care, pe lângă interesul părŃilor prezintă şi o adâncă semnificaŃie social-politică. Corespunzător, în felul acesta, contribuindu-se atât la îmbunătăŃirea relaŃiilor între persoane cât şi la traducerea în viaŃă a regulilor de convieŃuire socială.

2.Elementele acŃiunii civile 2.1. Enumerare Orice acŃiune civilă, prin exercitarea ei, se individualizează, dă naştere

unui proces civil în cadrul căruia, prin anumite elemente de structură – generale şi specifice în acelaşi timp – acŃiunea civilă se afirmă şi se dezvoltă progresiv în vederea realizării scopului ei final: soluŃionarea de către organul de jurisdicŃie investit a conflictului dedus judecăŃii.

Conceput - prin recurgerea la procedeul analogiei - ca un raport juridic, orice proces civil implică elementele structurale ale unui asemenea raport: părŃile între care se poartă procesul, a cauzei care le-a determinat să ajungă într-o atare situaŃie şi a obiectului care se identifică cu pretenŃia dedusă judecăŃii.67

2.2. Subiectele acŃiunii civile In raportul în care le avem în vedere, subiectele acŃiunii civile alcătuiesc o

unitate cu părŃile procesului civil; în consecinŃă, având aceeaşi sferă se consideră a fi într-o stare de sinonimie.

In codul de procedură civilă noŃiunile de “parte” sau “părŃi”, de “reclamant” sau “pârât” sunt în mod frecvent întrebuinŃate; nu se precizează însă şi care este fundamentul lor juridic. Nici literatura juridică nu se preocupă îndeajuns de această problemă. Simpla precizare, că reclamantul este persoana care pretinde ceva, iar pârâtul persoana de la care se pretinde, nu este în măsură a ne oferi o imagine clară şi precisă asupra conŃinutului noŃiunii de părŃi ale procesului civil şi, cu atât mai mult, asupra fundamentului ei juridic.68

Se face precizarea că părŃile în procesul civil sunt “… două persoane cu interese contradictorii între care este chemată să arbitreze instanŃa”. Interesele contradictorii – fie chiar şi numai ale părŃilor - nu se pot afirma însă fără o pretinsă bază legală de drept material care să le fi dat naştere şi să le justifice pe plan procesual.

67 RelaŃiile dintre părŃi, prin care se afirmă şi se desfăşoară acŃiunea în justiŃie fac din ea,

fără nici o discuŃie posibilă, un raport juridic (E. Herovanu, Principiile procedurii civile, p. 125). 68 Pentru unele amănunte: Ioan Leş, Participarea părŃilor, p. 11 – 16.

45

Pornind de la premisa că orice litigiu civil se bazează pe afirmarea unui raport juridic de drept material, în mod necesar va trebui să ajungem la următoarea concluzie: în orice proces civil, în calitate de părŃi, urmează să figureze subiectele acelui raport juridic: titularul dreptului şi cel al obligaŃiei corelative.

S-a arătat, astfel, că existenŃa acŃiunii în justiŃie presupune o persoană interesată de punerea ei în mişcare care “… nu poate fi decât subiectul activ al dreptului” şi un adversar “… un obligat,… împotriva căruia reclamantul şi-a îndreptat pretenŃiunea”. Este, aşadar, de reŃinut: determinarea calităŃii părŃilor – în orice proces civil – trebuie făcută, în ultimă analiză, prin corelarea cu calitatea lor de a fi, în acelaşi timp, şi subiecte ale raportului juridic litigios dedus judecăŃii.

In altă ordine de idei, se impune a fi reŃinută şi concluzia potrivit căreia, în anumite cazuri, legea conferă legitimare procesuală activă sau pasivă şi altor organe sau persoane autorizându-le să pornească acŃiunea – nu în calitate de reprezentant, ci în nume propriu – pentru titularul dreptului sau să răspundă – de asemenea, în nume propriu – pentru titularul obligaŃiei.

2.3. Cauza acŃiunii Cauza oricărei acŃiuni civile exercitate trebuie să fie evidenŃiată prin

intermediul a două accepŃiuni diferite: causa petendi şi causa debendi. Este de observat că aceste două accepŃiuni corespund motivărilor obişnuite, în fapt şi drept, prin care orice acŃiune civilă este justificată şi promovată ca atare.69

Cauza petendi sau conflictuală se determină prin scopul care exprimă şi caracterizează voinŃa reclamantului de a formula şi deduce pretenŃia sa în justiŃie şi al pârâtului de a se apăra, iar cauza debendi sau juridică se determină prin fundamentul legal al dreptului invocat de reclamant şi pe care urmăreşte să-l valorifice împotriva pârâtului. Redăm, în această privinŃă, următorul exemplu: un copil născut în afara căsătoriei, ca urmare a refuzului de a fi recunoscut în mod voluntar de tatăl său (cauza petendi), cere în baza dispoziŃiilor legale care reglementează modurile de stabilire a filiaŃiei pe linie paternă (cauza debendi), ca raportul de filiaŃie dintre el şi tatăl său să fie constatat şi impus faŃă de acesta din urmă pe cale de hotărâre judecătorească.

Cauza conflictuală (petendi) şi cauza juridică (debendi) a oricărei acŃiuni civile trebuie să se afle în raport de condiŃionare reciprocă. Pe scurt: cel care reclamă şi cel care se apără în faŃa instanŃei într-o judecată deschisă, justificând astfel cauza atitudinii sale, trebuie să răspundă concomitent – prin probele administrate – la următoarele întrebări: de ce reclamă sau se apără şi cum îşi justifică în drept atitudinea sa?

DistincŃia dintre cauza conflictuală şi cauza juridică a acŃiunii prezintă totuşi o deosebită importanŃă practică. Astfel, se poate spune că două acŃiuni au

69 A se vedea: Ioan Leş, Principii şi instituŃii, vol. I, p. 245 – 247; G. Boroi, op. cit., p.

115; V. Negru, D. Radu, op. cit., p. 120.

46

aceeaşi cauză, pentru a stabili o eventuală putere a lucrului judecat, numai când se introduce o nouă acŃiune, - după ce a fost respinsă prima – fondată pe acelaşi temei de drept, cu alte cuvinte, cu aceeaşi cauză juridică (debendi). Identitatea de scop urmărit, care formează fundamentul şi justificarea voinŃei de a acŃiona sau apăra în justiŃie, respectiv cauza conflictuală (petendi) nu interesează; în consecinŃă, ea poate rămâne, în două acŃiuni consecutive, aceeaşi. ExcepŃia autorităŃii lucrului judecat nu este fondată dacă ultima acŃiune, deşi are acelaşi obiect, priveşte aceleaşi părŃi în aceeaşi calitate, este întemeiată în drept pe dispoziŃiile unui alt act normativ, care constituie o altă cauză juridică decât aceea invocată în prima acŃiune.70

Cauza acŃiunii trebuie să îndeplinească anumite condiŃii: să fie licită şi reală. Prin trimitere la actele juridice, putem reŃine: cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri şi ordinii publice, afirmaŃie care poate fi extinsă – fără a fi nevoie de motivare specială – şi asupra exercitării şi susŃinerii în justiŃie a oricărei acŃiuni civile.

Realitatea cauzei impune ca reclamantul şi pârâtul să-şi exprime voinŃa de a pretinde şi apăra în faŃa instanŃei determinaŃi de un anumit scop: de scopul mărturisit de fiecare de a obŃine în finalul judecăŃii câştig de cauză.

Cauza acŃiunii este falsă ori de câte ori realitatea scopului urmărit este prezentată sub forma unor aparenŃe înşelătoare. Pot fi luate în discuŃie, în această privinŃă, două aspecte: a) cauza falsă a acŃiunilor promovate de reclamant cu scopul vădit de a-l nemulŃumi sau şicana pe pârât; acest aspect constituind expresia exerciŃiului abuziv al dreptului de a acŃiona în justiŃie; b) cauza falsă a acŃiunilor pornite în urma înŃelegerii părŃilor de a desfăşura un proces simulat; sub acest aspect, se are în vedere fie o recunoaştere din partea pârâtului, fie o posibilă tranzacŃie judiciară, pentru a eluda în felul acesta legea sau a prejudicia interesele unor terŃe persoane.

2.4. Obiectul acŃiunii Obiectul acŃiunii – res in judicium deducta – se consideră a fi numai ceea

ce părŃile înŃeleg să deducă judecăŃi urmărind valorificarea, prin folosirea sau, dacă este cazul, alegerea posibilităŃii recunoscută de lege, a dreptului subiectiv pretins a fi încălcat sau nerecunoscut. Cu alte cuvinte, ceea ce reclamantul pretinde ca instanŃa să verifice sau să constate şi, în final, să dispună – asupra concluziei la care va ajunge – prin hotărârea pe care o va pronunŃa.

Prin urmare, este de observat că diferenŃa dintre obiectul dreptului şi obiectul acŃiunii se relevă şi prin faptul că un drept subiectiv, în acelaşi timp ori succesiv, poate fi apărat prin posibilitatea formulării unor pretenŃii diferite – numite şi capete de cerere – întrunite într-o singură acŃiune. Există, astfel,

70 Curtea Supremă de JustiŃie, sec.civ., dec. nr.3417 din 17 sept.2003, în revista Dreptul,

nr.10/2004, pag.250.

47

posibilitatea, ca de exemplu, în cazul raporturilor juridice de împrumut sau de locaŃiune să se pretindă restituirea obiectului sau a sumei de bani, dobânzi sau daune interese, iar în cazul în care obiectul a pierit, contravaloarea lui; sau, în materie de vânzare-cumpărare se poate pretinde predarea obiectului, anularea vânzării şi restituirea preŃului, ca vânzătorul, dacă este cazul, să garanteze pentru evicŃiune.

Este de precizat că obiectul acŃiunii – concretizat prin pretenŃia dedusă judecăŃii – nu poate fi formulat decât în limitele condiŃiilor sale de valabilitate. Aceste condiŃii sunt, în general, următoarele: obiectul să fie licit şi posibil.

Prin condiŃia ca obiectul acŃiunii să fie licit se înŃelege cerinŃa respectării dispoziŃiilor legale şi, în primul rând, a celor care privesc ordinea politică, economică şi socială a Ńării. Aşa de pildă., se consideră a fi ilicit obiectul acŃiunii prin care s-ar pretinde valorificarea unor bunuri dobândite ilicit.

CondiŃia ca obiectul acŃiunii să fie posibil are în vedere realizarea practică – dacă instanŃa va dispune admiterea acŃiunii – a pretenŃiei dedusă judecăŃii. Aceasta pe motiv că nimeni nu poate fi obligat la ceea ce este imposibil de a fi pus în executare (ad impossilium nula obligatio). De exemplu, reclamantul nu va putea cere predarea în natură a unui bun determinat care a pierit. Intr-o asemenea situaŃie, reclamantul este în drept – chiar dacă află după ce a introdus acŃiunea – să ceară contravaloarea lucrului pierdut sau pierit.

3. Clasificarea acŃiunilor civile 3.1. Necesitatea şi importan Ńa clasificării In viaŃa social juridică, între subiectele raporturilor juridice civile, se

ivesc numeroase situaŃii conflictuale care reclamă necesitatea rezolvării lor pe cale de acŃiune în justiŃie. Ca urmare, formele sub care acŃiunea civilă se poate înfăŃişa în activitatea judiciară sunt şi ele foarte numeroase. Aşa fiind apare necesitatea ca acŃiunile civile, folosind anumite criterii distinctive sau de selecŃie, să fie împărŃite sau divizate în diferite grupe sau clase de acŃiuni.

Clasificarea acŃiunilor civile prezintă, pe lângă importanŃă teoretică, şi o deosebită importanŃă practică. Astfel, prin clasificarea acŃiunilor se indică, fără a mai fi nevoie şi de evocarea altor noŃiuni, o serie de aspecte tehnico-practice privitoare la desfăşurarea activităŃii procesuale de judecată, cum ar fi: determinarea competenŃei instanŃelor de judecată (acŃiuni reale imobiliare); caracterul subsidiar al unor acŃiuni faŃă de alte acŃiuni (cele în constatare faŃă de cele în realizare); finalizarea rezultatului obŃinut pe calea unei executări silite directe sau indirecte (cele reale şi cele de creanŃă) ş. a.

Posibilitatea de a da un nume general unei întregi serii de acŃiuni civile este determinată de însuşirile lor caracteristice comune. Această posibilitate se evidenŃiază însă prin intermediul comparaŃiei cu o altă serie de acŃiuni civile cu însuşiri diferite sau opuse.

48

AcŃiunile civile pot fi clasificate pe baza unor criterii variate. Se impun a fi însă reŃinute – ca fiind mai importante – numai următoarele două: criteriul scopului urmărit şi cel al naturii dreptului a cărui apărare se urmăreşte.

3.2. Clasificarea acŃiunilor civile dup ă scopul urmărit Sub acest aspect, al naturii soluŃiei pe care reclamantul o cere şi speră să o

obŃină în favoarea sa, aspect care reprezintă criteriul propriu-zis al clasificării de care ne ocupăm, acŃiunile civile se împart în: a) acŃiuni în realizarea dreptului; b) acŃiuni în constatare; şi c) acŃiuni constitutive sau transformatoare de drepturi.

AcŃiunile în realizarea dreptului. AcŃiunile în realizarea dreptului, denumite şi acŃiuni în condamnare71 sau de executare sunt acŃiunile prin care reclamantul urmăreşte ca instanŃa să-l oblige pe pârât să-i respecte dreptul săi şi să-şi îndeplinească, în consecinŃă, obligaŃia ce-i revine. Rezultă, aşadar, că scopul urmărit de reclamant în aceste acŃiuni este de a obŃine condamnarea pârâtului la executarea unei prestaŃii.

Categoria acŃiunilor civile în realizarea dreptului – comparativ cu celelalte categorii – este cea mai numeroasă. Se includ, între altele, în această categorie: acŃiunea în revendicare prin care reclamantul, care se pretinde a fi titularul unui drept de proprietate, cere să-i fie restituit bunul care se află în posesia pârâtului neproprietar; acŃiunile prin care se pretind daune-interese pentru repararea pagubei cauzate printr-un fapt ilicit; acŃiunile prin care se cere executarea unor obligaŃii contractuale ş. a.

Pentru a putea încadra o acŃiune civilă în categoria generică a acŃiunilor în realizarea dreptului – având în vedere şi exemplificările de mai sus – este necesar a se Ńine seama de câteva cerinŃe şi anume: a) să se afirme existenŃa unui drept al cărui obiect îl constituie un bun material sau un alt interes referitor la patrimoniul celui care reclamă; b) să se pretindă ca restabilirea sau valorificarea dreptului afirmat să se facă în mod direct prin restituirea bunului sau executarea lucrării, iar în cazul în care acest mod va fi refuzat sau va deveni imposibil, executarea să aibă loc printr-un echivalent bănesc sau cu caracter de constrângere (daune cominatorii); c) solicitarea ca instanŃa de judecată, pe lângă constatarea judecătorească a existenŃei dreptului şi respectiv a încălcării sale, să-l condamne pe pârât să-şi execute obligaŃia ce-i revine – să dea, să facă, sau să nu facă ceva – condamnare care să fie susceptibilă de a fi adusă la îndeplinire pe cale de executare silită.

AcŃiunile în constatare. AcŃiunile în constatare, cunoscute şi sub denumirea de acŃiuni în recunoaştere sau confirmare, sunt acŃiunile prin care reclamantul urmăreşte să obŃină prin hotărâre judecătorească, ce speră să fie pronunŃată în favoarea sa, numai confirmarea existenŃei unui drept ce pretinde că îi aparŃine sau a inexistenŃei unui drept afirmat de către pârât.

71 A se vedea, E. Herovanu, Principiile…, p.; 262.

49

AcŃiunile în constatare – singurele de altfel – sunt prevăzute şi reglementate de art. 111 C. pr. civ. Textul citat prevede: “partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenŃei sau inexistenŃei unui drept”. Reiese – din textul citat – că acŃiunile în constatare se subdivid, la rândul lor, în două categorii: a) pozitive, care tind la recunoaşterea anumitor raporturi juridice cu un anumit conŃinut: dreptul reclamantului şi obligaŃia pârâtului; b) negative, care tind la confirmarea judecătorească a inexistenŃei unor raporturi juridice afirmate extrajudiciare de către cei interesaŃi – care în proces urmează a avea calitatea procesuală de pârâŃi – şi pe cale de consecinŃă, a drepturilor şi obligaŃiilor ce formează conŃinutul acestor raporturi.

AcŃiunile în constatare, spre deosebire de acŃiunile în realizarea dreptului, au un scop mai limitat: acela de a obŃine printr-o hotărâre judecătorească numai constatarea existenŃei unui drept, fără a se urmări şi executarea acesteia faŃă de persoana obligată.

Drept urmare, hotărârile pronunŃate în urma judecării acŃiunilor în constatare nu pot deveni titluri executorii şi puse în executare pe cale silită; aceasta pentru motivul că reclamantul îşi atinge scopul urmărit prin însăşi darea hotărârii.

Este de observat că prin art. 111 C. pr. civ. este rezolvată şi problema raportului dintre acŃiunea în constatare şi cea în realizarea dreptului: “cererea – adică acŃiunea în constatare – nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”. Prin urmare, acŃiunilor în constatare, faŃă de acŃiunile în realizarea dreptului, li se consacră un caracter subsidiar.72

Pentru a putea determina, pe deplin, caracterul subsidiar al acŃiunii în constatare ea trebuie raportată şi la situaŃiile – altele decât posibilitatea de a cere realizarea dreptului - pentru rezolvarea cărora legea a reglementat căi procesuale speciale de constatare a ceea ce se reclamă de către cei interesaŃi. Astfel, sub această motivare generică, în practica judiciară, spre exemplu, s-a decis: a) acŃiunea în constatare nu poate fi primită când partea are deschisă calea contestaŃiei la executare; b) nu se poate face substituirea acŃiunii în constatare procedurii asigurării dovezilor; c) pe calea acŃiunii în constatare nu se poate cere şi obŃine reconstituirea unor acte necesare stabilirii vechimii în muncă ş. a.

AcŃiunile constitutive sau transformatoare de drepturi. AcŃiunile constitutive sau transformatoare de drepturi sunt acŃiunile care, prin exercitarea lor, urmăresc a se desfiinŃa unele raporturi juridice existente şi să creeze, între sau pentru părŃile litigante, raporturi sau situaŃii juridice noi. AcŃiunile constitutive sau transformatoare de drepturi. prezintă o deosebită importanŃă. Aceasta se evidenŃiază, înainte de toate, prin finalitatea lor: sting raporturi sau situaŃii juridice

72 Trib. municip. Bucureşti, SecŃ. a III-a civ., dec. nr. 685/1994, Culegere de practică judiciară pe anii 1993-1997, p. 271 – 272; idem, sec. a IV-a civ., dec. nr. 2443/1996, idem, p. 273; C. Ap. Bucureşti, sec. a IV-a civ., dec. nr. 1522/1996, Culegere de practică judiciară pe anii 1993-1998, Dan Lupaşcu ş.a., Ed. “ALL BECK”. Bucureşti, 1999, p. 163 – 164.

50

preexistente şi le înlocuiesc, pe aceeaşi dată, cu raporturi sau situaŃii juridice noi, acestea din urmă, aducându-le persoanelor interesate – în promovarea acestor acŃiuni – satisfacŃii de ordin moral şi social-juridic deosebite de cele avute anterior, ceea ce le permite afirmarea pe alt plan a personalităŃii şi intereselor lor legale.

In general, acŃiunile constitutive sau transformatoare de drepturi se referă la starea şi capacitatea persoanelor. Aşa este, de exemplu, cazul acŃiunii de divorŃ, a acŃiunilor în cercetarea şi tăgada paternităŃii, de punere şi scoatere de sub interdicŃie ş. a.

AcŃiunile constitutive sau transformatoare de drepturi se caracterizează – în comparaŃie cu celelalte categorii – prin următoarele trăsături: a) au caracter strict personal şi ca atare nu pot fi exercitate, de regulă, decât de subiectele raporturilor juridice a căror desfiinŃare sau înfiinŃare se urmăreşte şi nici nu pot fi transmise altor persoane; b) asupra obiectului acestor acŃiuni nu se poate tranzacŃiona, încetarea raporturilor juridice ce se referă la starea şi capacitatea persoanelor putându-se face, în principiu, numai prin intermediul unei judecăŃi; c) hotărârile pronunŃate în urma judecării acestor acŃiuni, în cazul în care sunt admise, produc efecte constitutive de drepturi sau stări juridice noi – ex nunc – adică numai pentru viitor şi nu permit renunŃarea la beneficiul lor.

3.3. Clasificarea acŃiunilor civile dup ă natura dreptului a cărui valorificare judiciară se urmăreşte După natura dreptului a cărui valorificare judiciară se urmăreşte acŃiunile

se împart în: personale şi reale. Clasificarea aceasta se întemeiază pe împărŃirea clasică a drepturilor civile subiective în drepturi personale sau de creanŃă şi drepturi reale.

DistincŃia dintre acŃiunile reale şi cele personale îşi are originea în dreptul roman de unde a fost preluată şi în dreptul modern, un timp în epoca modernă această clasificare fiind păstrată prin tradiŃie, iar apoi recunoscută şi consacrată în mod oficial mai în toate legiuirile.

AcŃiunile personale. AcŃiunile personale sunt acŃiunile prin intermediul cărora pot fi valorificate în justiŃie pretenŃii întemeiate pe drepturi de creanŃă. Concret, este vorba de acŃiunile care, având ca obiect obligaŃii personale – de a da, a face sau a nu face ceva – îi oferă posibilitatea creditorului-reclamant să-l cheme în judecată pe debitorul-pârât şi-l constrânge pe cale judiciară să-şi îndeplinească obligaŃiile ce-i revin.

AcŃiunile personale sunt foarte numeroase: practic numărul lor se consideră a fi nelimitat. Aceasta pe motiv că şi numărul drepturilor personale – ca urmare a consacrării principiului libertăŃii de voinŃă în materia contractelor – este nelimitat. Astfel, acŃiunile personale se pot naşte din toate raporturile juridice de obligaŃii. Se pot cita ca având acest caracter: acŃiunile ce decurg din raporturile locative ori obligaŃia legală de întreŃinere, acŃiunea oblică şi pauliană ş. a.

51

AcŃiunile reale. AcŃiunile reale sunt acŃiunile prin intermediul cărora pot fi valorificate în justiŃie pretenŃii întemeiate pe drepturi reale. Cu alte cuvinte, acŃiunile prin care orice proprietar sau titular al unui alt drept real – uzufruct, abitaŃie, servitute etc. – poate cere în justiŃie apărarea dreptului sau împotriva oricărei persoane care deŃine ori împiedică folosinŃa asupra bunului ce formează obiectul dreptului dedus judecăŃii.

FaŃă de acŃiunile personale, acŃiunile reale sunt mai puŃin numeroase. Astfel, se poate spune – în ideea unei formulări cât mai exacte – că numărul acŃiunilor reale este limitat la numărul drepturilor reale. Această precizare se justifică prin aceea că, spre deosebire de drepturile de creanŃă care pot lua naştere, în mod nelimitat, prin convenŃia părŃilor, drepturile reale sunt limitate prin însăşi reglementarea lor legală.

Cu toate acestea, acŃiunile reale cunosc o circumscriere exactă a obiectului lor, ceea ce a determinat ca, în cele din urmă, să li se atribuie denumiri precise. Astfel, sunt recunoscute că au acest caracter: acŃiunea în revendicare prin care se apără dreptul de proprietate; acŃiunea confesorie prin care se apără celelalte drepturi reale principale, sau, cu alte cuvinte, prin care reclamantul cere să-i fie respectat – după caz – dreptul său de uzufruct, uz, abitaŃie, superficie sau servitute asupra bunului imobil grevat cu una din aceste sarcini; acŃiunea negatorie, pe care orice proprietar o poate exercita împotriva celor care pretind a avea asupra bunului imobil – proprietatea sa – prerogativele unui drept real, ca de exemplu, uzufruct sau servitute.

AcŃiunile mixte. In doctrina juridică se discută de foarte multă vreme asupra afirmării şi respectiv negării existenŃei categoriei acŃiunilor mixte: reale şi personale. Intr-o opinie, s-a susŃinut că acŃiunile mixte sunt acŃiunile reale la care se adaugă pretenŃii accesorii cu caracter personal, iar după o altă părere, că acŃiunile mixte ar reprezenta o suprapunere a două acŃiuni, una reală şi alta personală, ambele având caracter principal.

Ca regulă generală, cu toată originea lor foarte veche73 şi chiar cu aşa-zisa lor reglementare legală, existenŃa acŃiunilor mixte – reale şi personale – nu poate fi susŃinută. Argumentarea este simplă: nu există drepturi civile subiective care să aibă o natură juridică mixtă, personală sau reală, în acelaşi timp.

Se admite totuşi, în ultimă instanŃă, că acŃiunile mixte reprezintă cumulul necesar a două acŃiuni: una reală şi alta personală. Prin expresia “cumulul necesar” fiind redată atât ideea legăturii, cât şi, mai ales, pe aceea a raportului de dependenŃă dintre ele. Întrunesc cerinŃa cumulului necesar – şi sunt considerate acŃiuni mixte – următoarele două categorii de acŃiuni: a) acŃiunile prin care se cere executarea unor contracte privitoare la transmiterea proprietăŃii unor bunuri

73 AcŃiunile mixte sunt cunoscute încă din dreptul roman. Astfel, după definiŃia dată în

Institutele lui Justinian, De actionibus, tit. VI, § 20, acŃiunile mixte erau: “quoedam actione mixtam obtinere videntur, tam in rem quam in poersnam”.

52

imobiliare deoarece reclamantul acŃionează într-o dublă calitate: de proprietar, cerând apărarea dreptului de proprietate şi de creditor, pretinzând executarea obligaŃiei de predare a imobilului; b) acŃiunile prin care se cere anularea sau rezoluŃiunea unui contract care a avut ca obiect transformarea proprietăŃii sau constituirea unui alt drept real – în cazul proprietăŃii imobiliare – când odată cu desfiinŃarea contractului se cere şi retrocedarea bunului.

CAPITOLUL IV – P ĂRłILE LITIGANTE ŞI TERłELE PERSOANE ÎN PROCESUL CIVIL

1. Păr Ńile în procesul civil 1.1. NoŃiune PărŃi ale procesului civil sunt, în primul rând, persoanele fizice sau

juridice, subiecte ale raportului juridic de drept material: titularul dreptului şi cel al obligaŃiei sale corelative.

Totuşi, noŃiunea de parte în procesul civil este mai largă decât aceea a subiectelor raportului juridic de drept material dedus judecăŃii, în justiŃie, pentru titularul dreptului putând să acŃioneze şi alte organe sau persoane, după cum, pentru titularul obligaŃiei, pot fi chemate să răspundă persoane cărora obligaŃia nu le incumbă în mod direct. In procesul civil pot figura, deci, în calitate de părŃi, atât persoanele fizice sau juridice, subiecte ale raporturilor juridice litigioase, cât şi alte persoane care pot acŃiona sau urmează să răspundă pentru acestea. Cât priveşte denumirea lor specifică, în faza judecăŃii de fond, este aceea de reclamant şi pârât.

Concretizând conŃinutul acestor două noŃiuni reŃinem că: reclamantul este persoana fizică sau juridică ce pretinde încălcarea sau nerecunoaşterea unui drept subiectiv şi solicită apărarea lui pe cale judiciară, iar pârâtul persoana fizică sau juridică împotriva căreia este îndreptată pretenŃia şi care urmează să răspundă pentru pretinsa încălcare sau nerecunoaştere a acelui drept subiectiv.74

PoziŃia procesuală a părŃilor în procesul civil este în permanenŃă contradictorie, care reprezintă esenŃa procesului, raŃiunea lui de a exista ca activitate şi de a fi purtat – cu respectarea condiŃiilor şi formelor prevăzute de lege – în toate fazele lui succesive.

74 Pentru o analiză de drept comparat a noŃiunii de parte în procesul civil, a se vedea: Ernst

J. Cohn, Civil Procedure, Partier, Chpater 5, 1975, Tubingen, p. 3 şi urm.

53

In ipoteza în care pârâtul formulează, la rândul lui, pretenŃii împotriva reclamantului – de exemplu, pe calea unei cereri reconvenŃionale – se creează o situaŃie de judicium duplex, adică de dublarea poziŃiei lor contradictorii, fiecare apărând, în acelaşi timp şi în cadrul aceluiaşi proces, în dublă calitate: de reclamant şi pârât.

Este de observat că în cadrul căilor de atac poziŃia contradictorie a părŃilor se evidenŃiază prin atitudinea adoptată faŃă de hotărârea atacată: părŃi care exercită calea de atac – apelantul, recurentul, revizuentul sau contestatorul – revenindu-i sarcina să susŃină, prin invocarea motivelor prevăzute de lege, nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii atacate, iar părŃii căreia hotărârea îi este favorabilă – intimatul – să combată motivele invocate şi să susŃină legalitatea şi temeinicia ei.

1.2. CondiŃiile cerute pentru a putea fi parte în procesul civil Pot figura ca părŃi în procesul civil numai persoanele care îndeplinesc

următoarele condiŃii: au capacitate şi calitate procesuală de a sta în judecată, condiŃii cerute pentru ambele părŃi; afirmă prin acŃiune un drept subiectiv legal şi actual, precum şi justificarea unui interes de a pune în mişcare şi purta activitatea procesuală de judecată, condiŃii cerute, în special, pentru reclamant

Capacitatea juridică procesuală In procesul civil pot fi părŃi numai persoanele capabile de a avea drepturi

şi obligaŃii procesuale adică, numai persoanele care au capacitate juridică procesuală.75

Capacitatea juridică procesuală este reglementată, în linii mari, prin art. 41 – 44 C. pr. civ. Este de menŃionat că aceste texte fac trimitere la actul normativ cadru care reglementează capacitatea civilă a persoanelor fizice şi juridice, în general, sub ambele ei aspecte: de folosinŃă şi de exerciŃiu.

In virtutea capacităŃii generale de folosinŃă, orice persoană fizică şi juridică, are şi dreptul de a figura ca parte într-un proces civil dacă pentru a-şi valorifica sau apăra drepturile sale civile se impune a se recurge la calea judiciară. Cuprinderea acestui drept rezultă din prevederile art. 41, alin. 1 C. pr. civ.: “orice persoană care are folosinŃa drepturilor civile poate să fie parte în judecată”.

Incapacitatea de folosinŃă este sancŃionată cu nulitatea absolută. Prin urmare, lipsa capacităŃii de folosinŃă procesuală duce la respingerea acŃiunii.

In privinŃa sarcinii probei este de menŃionat că ea incumbă celui care invocă incapacitatea, iar admisibilitatea mijloacelor de probă depinde de situaŃia juridică ori de fapt ce trebuie dovedită.

Din punct de vedere procesual, capacitatea de exerciŃiu reprezintă aptitudinea oricărei persoane fizice sau juridice, parte într-un proces civil, de a-şi exercita drepturile şi a-şi îndeplini obligaŃiile procesuale, personal sau prin mandatar ales, iar în caz de incapacitate printr-un reprezentant legal.

75 Pentru amănunte: D. Radu, AcŃiunea…, p. 151 – 185.

54

Această definiŃie este în concordanŃă şi cu dispoziŃiile art. 42 C. pr. civ., potrivit căruia “persoanele care nu au exerciŃiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate sau autorizate în chipul arătat în legile şi statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor”.

Minorul cu capacitate de exerciŃiu restrânsă trebuie să fie asistat de ocrotitorii săi legali în tot cursul procesului, aceştia urmând a fi citaŃi alături de minor şi vor semna împreună cu el cererile adresate instanŃei, sub sancŃiunea nulităŃii”.

Sub aspect procesual – ca şi sub aspectul dreptului material – minorii şi interzişii judecătoreşti vor fi reprezentaŃi în procesul civil de părinŃi sau tutore (art.43 alin.2 Noul Cod civil).

Asistarea persoanelor cu capacitate de exerciŃiu restrânsă, cât şi reprezentarea celor fără capacitate se completează cu instituŃia autorizării. Autorizarea reprezintă o măsură de protecŃie care constă în aprobarea prealabilă dată de cei în drept persoanelor lipsite parŃial de capacitatea de exerciŃiu sau persoanelor care reprezintă în mod legal pe cei total lipsiŃi de această capacitate, în vederea îndeplinirii anumitor acte juridice procesuale deosebit de importante, respectiv actele de dispoziŃie. Prin urmare, este de reŃinut că instituŃia autorizării prealabile se înfăŃişează sub două forme: a) aceea care trebuie dată persoanelor lipsite parŃial de capacitatea de exerciŃiu, de către ocrotitorii lor legali, părinŃi sau tutore; b) aceea care trebuie dată, pentru anumite categorii de acte, persoanelor care reprezintă în mod legal pe alte persoane lipsite total de capacitatea de exerciŃiu de către cei în drept, ca de exemplu, autorizarea instanŃei de tutelă şi avizul consiliului de familie (art.146 alin.1 şi 2 Noul Cod civil).

Temeiul juridic general al capacităŃii de exerciŃiu a persoanelor juridice este înscris în art.209 alin.1 Noul Cod civil, care are următorul cuprins: “persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaŃiile prin organele sale de administrare de la data constituirii lor”. Şi, ca urmare: “actele juridice – inclusiv cele procesuale – făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice înseşi” (art.218 alin.1 Noul Cod civil).

In ceea ce priveşte raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale sunt supuse, prin asemănare, regulilor mandatului76.

Lipsa capacităŃii procesuale de exerciŃiu atrage după sine anularea actelor de procedură astfel îndeplinite (art. 161 alin. 2 C. proc. civ.). Scopul acestei sancŃiuni este de a apăra atât drepturile şi interesele persoanei lipsite, în tot sau numai în parte, de capacitatea de exerciŃiu, cât şi pe acelea ale persoanei capabile, adversara sa în proces, care urmăreşte să se judece în contradictoriu cu o persoană capabilă.

76 A se vedea şi Gh. Beleiu, Sfera de aplicare a regulilor de la mandat în raporturile

dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale, în R. R. D., nr. 12/1971, p. 66 – 69.

55

Lipsa capacităŃii procesuale de exerciŃiu poate fi invocată de oricare din părŃile în litigiu, în orice stadiu al procesului (art. 43 C. proc. civ.). Partea care invocă lipsa capacităŃii de exerciŃiu, cerând să se desfiinŃeze o situaŃie legal dobândită de partea adversă, trebuie să facă dovada incapacităŃii.

Este de observat însă că lipsa capacităŃii procesuale de exerciŃiu poate fi acoperită printr-o ratificare din partea reprezentantului sau a ocrotitorului legal a celui lipsit parŃial de această capacitate (art. 43 alin. 2 C. proc. civ.).

Există şi o altă modalitate. Astfel, în scopul complinirii lipsei capacităŃii procesuale de exerciŃiu, sub toate aspectele sale – reprezentare, asistare sau autorizare – instanŃa în baza art. 161 alin. 1 C. proc. civ. poate acorda un nou termen.

Calitatea juridică procesuală a părŃilor Prin noŃiunea de calitate juridică procesuală a părŃilor în procesul civil –

legitimatio ad causam –înŃelegem atât îndreptăŃirea unei persoane de a ridica pretenŃii şi de a reclama în justiŃie împotriva altei persoane, cât şi obligaŃia acesteia din urmă de a se apăra şi de a răspunde faŃă de pretenŃiile care au fost îndreptate împotriva sa.

Ca regulă generală, calitatea de părŃi în procesul civil se determină prin calitatea de subiecte ale raportului juridic de drept material devenit litigios şi dedus judecăŃii; titularul dreptului subiectiv, ca reclamant, iar titularul obligaŃiei, ca pârât. Este de reŃinut, totodată, că sarcina indicării calităŃii juridice procesuale a părŃilor în procesul civil îi revine reclamantului. Astfel, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, în cadrul expunerii faptelor, el trebuie să arate împrejurările din care să rezulte că este îndreptăŃit să-l cheme în judecată pe pârât. Aceasta presupune, în mod evident, atât justificarea calităŃii sale de reclamant, cât şi justificarea calităŃii procesuale de pârât a persoanei împotriva căreia îşi îndreaptă pretenŃiile.

Regula determinării calităŃii juridice procesuale prin calitatea de subiecte ale raportului juridic litigios dedus judecăŃii nu este nici de strictă interpretare şi nici de aplicare exclusivă. In consecinŃă, prin lege, după caz, se conferă legitimare juridică procesuală activă, ca şi legitimare procesuală pasivă şi unor organe sau persoane care nu figurează ca subiecte în cadrul raportului juridic de drept material, devenit litigios şi dedus judecăŃii. De exemplu, au legitimitate procesuală activă, în baza art.111 şi 165 Noul Cod civil: serviciile de stare civilă, notarul public, organele administraŃiei publice locale instituŃiile de ocrotire, procurorul şi legitimitate procesuală pasivă: fidejusorul şi comitentul.

In timpul desfăşurării unui proces civil poate avea loc şi transmiterea calităŃii juridice procesuale de la părŃile iniŃiale asupra unor persoane străine de proces, ca urmare a transmiterii drepturilor şi obligaŃiilor ce formează conŃinutul raportului juridic litigios dedus judecăŃii. Transmiterea calităŃii juridice procesuale, după temeiul ei juridic, poate fi legală sau convenŃională, iar din punct de vedere al întinderii, universală sau cu titlu particular.

56

Lipsa calităŃii juridice procesuale propriu-zise poate fi invocată pe cale de excepŃie în tot cursul judecăŃii şi are drept consecinŃă, în cazul în care este admisă, respingerea acŃiunii.

Subliniem faptul că respingerea acŃiunii pe acest motiv nu împiedică introducerea unei noi acŃiuni – cu acelaşi obiect şi pentru aceeaşi cauză – de către persoana care are adevărata calitate de a sta în proces ca reclamantă ori de a răspunde ca pârât.

Afirmarea unui drept subiectiv legal şi actual După cum am arătat, acŃiunea civilă primeşte de la dreptul subiectiv, a

cărui apărare se pretinde, toate trăsăturile caracteristice ale acestuia. Legătura la care ne referim se relevă şi sub aspectul legalităŃii şi actualităŃii drepturilor civile subiective a căror apărare judiciară se pretinde.

Este de reŃinut, totodată, în baza transferului menŃionat – al trăsăturilor dreptului subiectiv către acŃiunea civilă – că pentru a avea drept la acŃiune în justiŃie este necesar ca drepturile sau interesele ce urmează a fi valorificate sau apărate pe cale judiciară să decurgă din raporturi juridice recunoscute şi ocrotite de lege.

Pentru a putea exercita cu succes o acŃiune în justiŃie este necesar ca dreptul afirmat să fie un drept în funcŃiune. Prin drept în funcŃiune am putea desemna aici orice drept civil subiectiv pe care titularul său îl poate opune persoanei obligate şi căruia prin lege i se recunoaşte, în caz de nevoie, protecŃia necesară realizării sale pe cale de acŃiune în justiŃie.

Nu sunt drepturi în funcŃiune, respectiv nu sunt drepturi actuale şi nu pot fi apărate pe cale de acŃiune în justiŃie drepturile afectate de modalităŃi: termen sau condiŃie suspensivă. Totuşi, în cazul când cererea ar fi introdusă fără ca dreptul să fie actual, adică mai înainte de împlinirea termenului sau condiŃiei, acŃiunea poate fi paralizată prin excepŃia de prematuritate invocată de pârât”.

Interesul de a pune în mişcare şi întreŃine activitatea judiciară In sistemul organizării activităŃii de înfăptuire a justiŃiei în pricinile civile,

interesul se manifestă sub forma unei condiŃii de îndeplinirea căreia este legată atât pornirea activităŃii procesuale, cât şi întreŃinerea acesteia până la completa ei epuizare.

Intr-o formulare cu caracter definitoriu noŃiunea de interes judiciar ar putea fi înfăŃişată astfel: avantajul imediat sau mai îndepărtat, pe care fiecare parte urmăreşte să-l obŃină în cadrul activităŃii judiciare pentru poziŃia sa procesuală – de reclamant sau pârât – pe care o ocupă într-un proces civil.

Interesul de a pune în mişcare şi de a menŃine activitatea judiciară trebuie să întrunească unele condiŃii: să fie actual, să fie personal pentru cel care face cererea la instanŃă, să fie legitim.

57

2. TerŃele persoane în procesul civil 2.1. NoŃiunea de terŃe persoane în procesul civil Există procese civile în care apare necesitatea, ca pe lângă părŃile iniŃiale

– reclamantul şi pârâtul -, să participe şi alte persoane interesate în soluŃionarea lor.77

Acestora din urmă, faŃă de părŃile iniŃiale, li s-a dat denumirea de terŃe persoane. Aşadar, prin noŃiunea de terŃe persoane în procesul civil va trebui să desemnăm pe acele persoane care printr-un act de iniŃiativă proprie ori la cererea uneia dintre părŃile iniŃiale, participă sau sunt chemate a lua parte într-o cauză civilă aflată în curs de desfăşurare.

Problema participării terŃelor persoane în procesul civil este reglementată în Codul de procedură civilă în Cartea a II-a, tit. I, Cap. III, intitulat “Alte persoane care pot lua parte la judecată. Sunt reglementate – sub acest titlu – patru forme de participare: intervenŃia (art. 49 – 56); chemarea în judecată a altor persoane (art. 57 – 59); chemarea în garanŃie (art. 60 – 63) şi arătarea titularului dreptului (art. 64 – 66).

2.2.IntervenŃia Art. 49, alin. 1 C. proc. civ. caracterizează intervenŃia terŃelor persoane în

procesul civil ca pe o posibilitate de ordin general: “oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane”. NuanŃarea interesului – făcută prin următoarele două alineate – obligă însă ca în noŃiunea generală de intervenŃie să fie incluse şi formele acesteia. Aşa fiind, putem spune că intervenŃia reprezintă forma de participare prin intermediul căreia o terŃă persoană din proprie iniŃiativă, intervine într-un proces civil aflat în curs de judecată, pentru a apăra un drept propriu sau pentru a sprijini poziŃia procesuală a uneia din părŃi78.

Rezultă, aşadar, că intervenŃia este de două feluri: principală sau în interes propriu “… când cel care intervine invocă un drept al său” (art. 49 alin. 2 C. proc. civ.) şi accesorie sau alăturată uneia din părŃi “… când sprijină numai apărarea acesteia” (art. 49 alin. 3 C. proc. civ.).

IntervenŃia principală este solicitarea făcută de o terŃă persoană care invocă pretenŃii proprii în legătură cu obiectul cauzei aflată în curs de desfăşurare. Se mai poate spune că intervenŃia principală reprezintă o acŃiune, legată prin obiectul ei de fondul litigios al cauzei pendinte, pe care intervenientul o promovează în contradictoriu cu părŃile iniŃiale, reclamantul şi pârâtul.

Ca acŃiune civilă conexă, intervenŃia principală se caracterizează prin următoarele trăsături: a) este îndreptată împotriva ambelor părŃi din proces

77 A se vedea, Simona Buzoianu, ConsideraŃii teoretice şi practice legate de atragerea

terŃilor în procesul civil în aplicarea principiilor disponibilităŃii şi rolului activ al judecătorului, în revista Dreptul, nr.8/2004, pag.97-103.

78 In literatura juridică şi practica judiciară intervenŃia propriu-zisă este denumită “intervenŃia voluntară” iar pentru celelalte forme de participare este adoptată denumirea improprie de “intervenŃie forŃată”. V. I. Stoenescu şi S. Zilberstein, op. cit., p. 300.

58

întrucât intervenientul le opune acestora un drept propriu; b) se face numai înaintea primei instanŃe şi numai până la închiderea dezbaterilor sau, cu învoirea părŃilor, şi în instanŃa de apel; c) îi conferă intervenientului independenŃă procesuală în sensul exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaŃiilor sale procesuale independente de atitudinea celorlalte părŃi.

Aspectele procedurale ale intervenŃiei principale sunt puse în evidenŃă prin fundamentarea ei de bază: aceea de a fi considerată ca o acŃiune civilă conexă şi de sine stătătoare care se grefează pe fondul litigiului principal.

Forma intervenŃiei principale. In privinŃa formei se dispune prin dispoziŃiile art. 50 alin. 1 C. pr. civ. Aceasta în sensul că: “cererea de intervenŃie în interes propriu va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată”.

Termenul în care intervenŃia principală poate fi formulată. Aşa cum reiese din dispoziŃiile art. 50 alin. 2 C. pr. civ., intervenŃia principală “… se poate face numai în faŃa primei instanŃe şi înaintea închiderii dezbaterilor”. Expresia “înainte de închiderea dezbaterilor necesită următoarele precizări: mai întâi că intervenientului principal i se creează un avantaj în sensul prelungirii până la limita maximă a perioadei de timp – care vizează desfăşurarea activităŃii judiciare în procesul principal – în care i se permite a interveni; în al doilea rând, dincolo de acest moment (art. 150 C. pr. civ.) intervenŃia principală nu mai poate fi grefată pe fondul litigios al cauzei principale şi urmează a fi socotită ca o pretenŃie ce trebuie judecată separat; în al treilea rând, intervenŃia principală este posibilă dacă cererea principală, prin repunerea pe rol (art. 151 C. pr. civ.) – care anulează efectul închiderii dezbaterilor – este adusă din nou în starea de dinaintea acestui moment.

Potrivit art. 50 alin. 3 C. pr. civ., “cu învoirea părŃilor, intervenŃia în interes propriu se poate face şi în instanŃa de apel”.

Discutarea şi admiterea în principiu a intervenŃiei principale. Potrivit art. 52 alin. 1 C. pr. civ.: “după ascultarea părŃilor şi a celui care intervine, instanŃa va hotărî asupra încuviinŃării în principiu a intervenŃiei”. Este deci de reŃinut că instanŃa are obligaŃia să examineze admisibilitatea cererii de intervenŃie – în raport cu fondul pricinii – pentru a-şi face convingerea asupra existenŃei interesului legitim, şi actual al intervenientului în procesul principal în care doreşte să intervină.

Asupra încuviinŃării instanŃa se va pronunŃa printr-o încheiere care nu se poate ataca decât odată cu fondul (art. 52 alin. 2 C. pr. civ.)79.

Efectele şi judecarea intervenŃiei principale. Admiterea în principiu a intervenŃiei principale produce efecte atât în ceea ce priveşte cauza principală, cât şi în ceea ce priveşte dezvoltarea activităŃii procesuale pentru susŃinerea ei. Aceste efecte pot fi rezumate prin aceea că, prin intervenŃie, terŃa persoană interesată

79 A se vedea, I.C.C.J.., SecŃ.com., dec.nr.1166/2009, în revista Dreptul nr.4/2010, p.214.

59

dobândeşte calitatea de parte în proces cu toate consecinŃele care decurg din aceasta.

Cât priveşte concretizarea unor efecte mai importante se impun a fi făcute următoarele sublinieri: a) intervenŃia principală fiind îndreptată împotriva părŃilor iniŃiale ale procesului – reclamantul şi pârâtul – acestea sunt în drept a se apăra; în consecinŃă, instanŃa va dispune să li se comunice cererea de intervenŃie şi va stabili termenul până la care trebuie depusă întâmpinarea (art. 52 alin. 3 C. pr. civ.); b) intervenientul principal va prelua procedura din starea în care se afla în momentul admiterii intervenŃiei, fără a putea pretinde repetarea anumitor acte îndeplinite – în mod legal – anterior intervenŃiei sale; cât priveşte actele de procedură următoare se vor îndeplini în mod obligatoriu şi faŃă de intervenient (art. 53 C. pr. civ.); c) intervenŃia principală – în baza art. 17 C. pr. civ. – poate produce şi efectul prorogării de competenŃă.

Referitor la judecarea intervenŃiei principale sunt de menŃionat dispoziŃiile art. 55 C. pr. civ. care prevăd – în prima parte – că aceasta “… se judecă odată cu cererea principală”, pronunŃându-se o singură hotărâre. Este de reŃinut, dacă este cazul şi posibilitatea disjungerii.

IntervenŃia accesorie. IntervenŃia accesorie este demersul făcut de o terŃă persoană, interesată în soluŃionarea cauzei civile pendinte în care solicită să participe, pentru a sprijini şi apăra drepturile şi interesele uneia din părŃile litigante. IntervenŃia accesorie ar mai putea fi definită ca reprezentând ajutorul procesual interesat care poate fi afirmat şi dezvoltat, în cadrul unei cauze civile pendinte, numai în măsura în care intervenientul se alătură şi apără poziŃia procesuală a părŃii pe care înŃelege să o susŃină.

IntervenŃia accesorie implică următoarele trăsături caracteristice: a) are drept scop ca soluŃia care se va da în cauza aflată în curs de judecată să-i fie favorabilă părŃii pentru care se intervine; b) poate fi făcută iclusiv în faŃa instanŃei de recurs, fireşte dacă procesul a ajuns în această fază; c) intervenientul accesoriu nu se bucură de independenŃa procesului şi, ca atare, el nu poate face acte procesuale potrivnice intereselor părŃii pe lângă care intervine.80

Forma intervenŃiei accesorii. IntervenŃia accesorie se va face printr-o cerere simplă (art. 82 C. pr. civ.) care va trebui să cuprindă menŃiunile necesare identificării intervenientului şi justificarea interesului de a acorda sprijinul său procesual părŃii căreia i se alătură.

Termenul în care intervenŃia accesorie poate fi formulată. Conform art. 51 C. pr. civ.: “cererea de intervenŃie în interesul uneia din părŃi se poate face chiar înaintea instanŃei de recurs”. Textul menŃionat necesită următoarea precizare: intervenientul – când pricina se află în faŃa instanŃei de recurs – nu poate aduce şi pune în discuŃie, în sprijinul părŃii căreia i se alătură, elemente noi

80 Trib. municip. Bucureşti, Sec. a IV-a civ., dec. nr. 1595/1998, Culegere de practică

judiciară civilă pe anul 1998, p. 209 – 210.

60

care privesc fondul cauzei. In esenŃă, deci, intervenŃia accesorie – prin obiectivele ei – trebuie să corespundă fazei procesuale în care este făcută.

Discutarea şi admiterea în principiu a intervenŃiei accesorii. Cererea de intervenŃie se pune în prealabil în discuŃia contradictorie a părŃilor, iar instanŃa este în drept să o examineze şi să hotărască asupra admisibilităŃii ei în funcŃie de elementele pe care intervenientul le poate aduce în sprijinul părŃii căreia i se alătură (art. 52 alin. 1 C. pr. civ.).

Asupra încuviinŃării instanŃa se va pronunŃa printr-o încheiere care nu poate fi atacată decât odată cu fondul cauzei (art. 52 alin. 1 C. pr. civ.).

2.3. Chemarea în judecată a altor persoane NoŃiune şi trăsături caracteristice. Potrivit art. 57 C. pr. civ.: “oricare

din părŃi poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclamantul”.

Aşadar, chemarea în judecată a altor persoane constă în posibilitatea procesuală recunoscută prin lege părŃilor iniŃiale – reclamantul şi pârâtul – de a chema în judecată o altă persoană care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.

Chemarea în judecată a altor persoane, în calitate de reclamante, prezintă următoarele trăsături caracteristice: a) întrucât terŃa persoană ce urmează a fi introdusă în proces poate invoca un drept propriu, întocmai ca şi reclamantul, chemarea sa în judecată poate fi făcută numai în faŃa instanŃei de fond; b) dacă pârâtul, fiind de bună-credinŃă, recunoaşte pretenŃiile împotriva sa, el poate să depună suma la dispoziŃia instanŃei şi să fie scos din proces, judecata urmând a se continua între reclamant şi persoana chemată în judecată; c) cererea principală şi cerea privind introducerea unei alte persoane în judecată – în calitate de reclamant – formează obiectul unei singure judecăŃi care se soluŃionează printr-o singură hotărâre.

Procedura chemării în judecată a altor persoane. Cererea pentru chemarea în judecată a unei alte persoane trebuie întocmită după regulile obişnuite ale unei cereri de chemare în judecată. Se impune ca din cerere să rezulte interesul legitim al părŃii care recurge la chemarea terŃei persoane în proces.81 Cât priveşte momentele până la care cererea poate fi depusă sunt de observat dispoziŃiile art. 57 alin. 2 şi 3 C. pr. civ. Astfel, când cererea este făcută de pârât, trebuie depusă odată cu întâmpinarea sau cel mai târziu la prima zi de înfăŃişare, iar când este făcută de reclamant până la închiderea dezbaterilor.

Având în vedere că persoana chemată în judecată urmează să dobândească în proces calitatea de reclamant – asimilată prin art.; 58 C. pr. civ. cu “calitatea de intervenient în interes propriu” – cererea trebuie să fie, mai întâi,

81 A se vedea, I.C.C.J., SecŃ de cont.adm.şi fiscal, dec. nr.1529/2009, în revista Dreptul

nr.1/2010, p.213.

61

comunicată “… atât celui chemat, cât şi părŃii potrivnice” (art. 57 alin. 4 C. pr. civ.). La termenul fixat – după comunicare – instanŃa va lua act de atitudinea terŃei persoane şi va hotărî, apoi, asupra admisibilităŃii cererii, în principiu.

Efectele şi soluŃionarea cererii de chemare în judecată a altor persoane. Din moment ce terŃa persoană îşi însuşeşte calitatea de reclamant – ce i se atribuie – ea devine parte în proces. In consecinŃă, ea va trebui să plătească taxa de timbru şi va lua procedura din starea în care se află în momentul acceptării.

Este deci de reŃinut că din moment ce persoana chemată în judecată îşi însuşeşte calitatea de reclamant ea devine un “…intervenient în interes propriu…” – ca şi cum ea ar fi făcut cererea – cu toate consecinŃele ce decurg din aceasta: prorogarea competenŃei instanŃei sesizate şi obligaŃia de a judeca cele două cereri în cadrul aceluiaşi proces pronunŃând o singură hotărâre.

2.4. Chemarea în garanŃie NoŃiune. Putem defini chemarea în garanŃie ca fiind acea modalitate

juridică procesuală prin care una dintre părŃile unui litigiu, în baza unei obligaŃii de garanŃie sau despăgubire, solicită introducerea în cauză a unei terŃe persoane pentru a-i sprijini poziŃia procesuală pe care o ocupă şi împotriva căreia, în acelaşi timp, îşi îndreaptă pretenŃiile în cazul în care ar pierde procesul.

Prin chemarea în garanŃie se urmăreşte un dublu scop: a) ca persoana chemată în garanŃie, alături de partea faŃă de care este obligată – de regulă pârât în proces – să se apere împotriva pretenŃiilor formulate de reclamant prin acŃiunea principală; b) ca partea care cheamă în garanŃie – devenită prin aceasta reclamant – să-şi valorifice pretenŃiile sale împotriva persoanei obligate – devenită faŃă de ea pârât – în cazul în care va pierde procesul prin aceeaşi hotărâre judecătorească.

Procedura chemării în garanŃie. Procedura chemării în garanŃie, în linii mari, dă expresie căii incidente de promovare a unei acŃiuni în regres. Chemarea în garanŃie o pot face părŃile din proces – reclamantul şi pârâtul – precum şi cel chemat în garanŃie care, la rândul său, poate să cheme în garanŃie o altă persoană (art. 60 alin. 2 C. pr. civ.). Cererea va fi făcută în condiŃiile de formă impuse pentru cererea de chemare în judecată (art. 61 alin. 1 C. pr. civ.).

In ceea ce priveşte depunerea, după caz, sunt reŃinut următoarele două momente: dacă chemarea în garanŃie o face pârâtul, cererea trebuie depusă odată cu întâmpinarea sau cel mai târziu la prima zi de înfăŃişare (art. 61 alin. 1 C. pr. civ.); dacă chemarea în garanŃie se face de către reclamant, acesta poate depune cererea înaintea primei instanŃe cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor. După depunerea cererii de chemare în garanŃie instanŃa va dispune comunicarea acesteia – şi totodată citarea – celui chemat în garanŃie (art. 62 C. pr. civ.).

Admiterea în principiu a cererii de chemare în garanŃie îi conferă terŃei persoane calitatea de parte independentă în proces. Drept urmare, ea poate face orice fel de acte procesuale care au drept scop apărarea sa în proces: atât faŃă de acŃiunea principală cât şi faŃă de cererea de chemare în garanŃie.

62

Cererea de chemare în garanŃie se judecă împreună cu cererea principală, pronunŃându-se o singură hotărâre (art. 63 alin. 1 C. pr. civ.).

2.5. Arătarea titularului dreptului NoŃiune şi trăsături caracteristice. Putem defini arătarea titularului

dreptului în felul următor: posibilitatea juridică procesuală recunoscută persoanei chemată în judecată – printr-o acŃiune reală – de a contesta calitatea procesuală de pârât ce i se atribuie, indicând pe o terŃă persoană în numele căreia deŃine sau exercită dreptul asupra bunului aflat în litigiu, solicitând, totodată, introducerea acesteia în proces în aceeaşi calitate, de pârât.

Arătarea titularului dreptului implică următoarele două trăsături caracteristice: a) faptul că este posibilă numai în acŃiunile reale; b) urmăreşte substituirea pârâtului din proces cu persoana pretins a fi obligată în raportul juridic afirmat şi dedus judecăŃii de reclamant.

Procedura arătării titularului dreptului. EsenŃa procedurii arătării titularului dreptului se determină prin scopul urmărit de pârât şi anume: substituirea sa în proces cu cel pretins a fi cu adevărat obligat în raportul juridic litigios – prin care se afirmă existenŃa unui drept real – dedus judecăŃii de către reclamant.

Pentru a se putea ajunge la finalitatea urmărită pârâtul – de îndată ce i se comunică acŃiunea – trebuie să facă o cerere care “…va fi motivată şi se va depune odată cu întâmpinarea… sau … cel mai târziu la prima zi de înfăŃişare” (art. 65 alin. 1 C. pr. civ.).

Este de reŃinut că dezbaterea ulterioară a procesului – potrivit art. 66 C. pr. civ. – va depinde de atitudinea pe care o va adopta terŃa persoană arătată – de pârât – a fi titularul dreptului. Textul menŃionat vizează două ipoteze posibile.

In prima ipoteză, aceea a recunoaşterii, prin art. 66 alin. 1 C. pr. civ. se precizează că: “dacă cel arătat ca titular recunoaşte susŃinerile pârâtului şi reclamantul consimte, el va lua locul pârâtului, care va fi scos din judecată”. ReŃinem, deci, că dacă cel arătat a fi titularul dreptului se prezintă în instanŃă la termenul fixat şi recunoaşte calitatea ce i se atribuie de pârât, sub condiŃia ca reclamantul să consimtă, pârâtul va fi scos din proces şi cauza se va soluŃiona – în ceea ce priveşte părŃile – în limitele noului raport juridic litigios dedus judecăŃii.

In a doua ipoteză, aceea a negării, prin art. 66 alin. 2 C. pr. civ. se precizează că dacă “… cel chemat nu se înfăŃişează sau tăgăduieşte arătările pârâtului, se vor aplica dispoziŃiile art. 58 C. pr. civ., care consideră că cel arătat a fi titularul dreptului “… dobândeşte calitatea de intervenient în interes propriu”, este criticabilă. Aceasta pe motiv că din moment ce el neagă (expres ori tacit prin neprezentare) calitatea de pârât ce i se atribuie, cu atât mai mult nu poate fi considerat ca parte interesată în proces care să pretindă de la pârât aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.82

82 A se vedea, Ioan Les, Participarea părŃilor, p. 180.

63

CAPITOLUL V

COMPETENłA INSTANłELOR JUDECĂTOREŞTI

1. CompetenŃa absolută şi competenŃa relativă După caracterul lor, normele procedurale se împart în imperative şi dispozitive. In egală măsură şi normele care reglementează competenŃa sunt imperative, ceea ce determină o competenŃă absolută şi respectiv dispozitive, determinând competenŃa relativă.

1.1 CompetenŃa absolută poate fi definită ca fiind acea competenŃă care, sub sancŃiunea anulării actelor făcute cu nerespectarea prevederilor care o reglementează, impune necesitatea respectării ei de către toŃi participanŃii la proces.

Această formă a competenŃei se caracterizează prin următoarele: a) fiind reglementată de norme cu caracter imperativ, nu este permis

părŃilor de a deroga de la conŃinutul lor; b) în cazul încălcării sau eludării acestor norme, necompetenŃa absolută poate fi invocată de oricare dintre părŃi, de procuror, precum şi din oficiu de către instanŃa de judecată; c) necompetenŃa absolută a unei instanŃe poate fi invocată oricând în cursul procesului.

1.2 CompetenŃa relativă este pusă în evidenŃă prin caracterul dispozitiv al normelor prin care este reglementată. Ea poate fi definită ca fiind competenŃa care conferă părŃilor posibilitatea ca, prin voinŃa lor, expresă sau tacită, să determine competenŃa unei alte instanŃe decât aceea pe care o indică legea.

In ceea ce priveşte regimul ei juridic sunt de reŃinut următoarele caractere: a) părŃile pot conveni, expres sau tacit, pentru a deroga de la normele dispozitive prin care este reglementată, în sensul alegerii unei alte instanŃe care să soluŃioneze litigiul dintre ele; b) încălcarea normelor de competenŃă relativă poate fi invocată numai de către pârât, întrucât aceste norme sunt stabilite în favoarea sa; c) excepŃia necompetenŃei relative, în timp, poate fi invocată cel mai târziu la prima zi de înfăŃişare şi numai în faŃa primei instanŃei.

In privinŃa cazurilor de competenŃă absolută şi relativă se dispune prin prevederile art. 159 şi 19 din C. proc. civ. Astfel, potrivit art. 159 C. proc. civ.: „...NecompetenŃa este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenŃei generale, când procesul nu este de competenŃa instanŃelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenŃei materiale, când procesul este de competenŃa unei instanŃe de alt grad; 3. în cazul încălcării competenŃei teritoriale exclusive, când procesul este de competenŃa unei alte instanŃe de acelaşi grad şi părŃile nu o pot înlătura.” In conformitate cu art. 19 C. pr. civ., părŃile pot conveni “… ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanŃe decât acelea care, potrivit legii, au competenŃa teritorială, afară de cazurile prevăzute de art. 13, 14, 15 şi 16”.

64

2. CompetenŃa materială a instanŃelor judecătoreşti 2.1. NoŃiune CompetenŃa materială generală sau de atribuŃie este competenŃa prin care,

potrivit legii, sunt repartizate sarcinile privind înfăptuirea justiŃiei între diferitele categorii de instanŃe judecătoreşti care împreună formează sistemul nostru judiciar.

CompetenŃa materială aparŃine, pe de o parte, organizării judecătoreşti, iar pe de altă parte, procesului propriu-zis, după cum se ia în considerare aspectul ei funcŃional sau cel procesual – în materie penală sau civilă.

2.2. CompetenŃa materială funcŃională (ratione oficii) CompetenŃa materială funcŃională este competenŃa prin care legea

determină funcŃia şi rolul atribuit fiecăreia dintre categoriile instanŃelor judecătoreşti din cadrul sistemului nostru judiciar.

CompetenŃa materială se referă, în primul rând, la ierarhia instanŃelor, în sensul că stabileşte care anume dintre instanŃele judecătoreşti sunt abilitate să judece în fond, care să exercite controlul judiciar, ordinar şi extraordinar, şi care exercită controlul judiciar general asupra întregii activităŃi judiciare. Este de menŃionat, în al doilea rând, că prin competenŃa materială funcŃională se determină şi instanŃele judecătoreşti care cumulează mai multe grade de jurisdicŃie.

CompetenŃa materială funcŃională, este stabilită, la nivel de principiu, prin Legea privind organizarea judiciară, nr. 304 din 28 iunie 2004 .

Astfel, potrivit art.3 al acestui act normativ, „competenŃa organelor judiciare şi procedura judiciară sunt stabilite prin lege”.

Art.21-27 ale Legii nr.304/2004 reglementează competenŃa materială funcŃională a Inaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie.

2.3. CompetenŃa materială procesuală civilă (ratione materiae) Spre deosebire de competenŃa materială funcŃională care, prin Legea

privind organizarea judiciară, este determinată în general – atât pentru pricinile civile, cât şi pentru cele penale sau de altă natură – competenŃa materială procesuală este determinată prin legile proprii de procedură civilă şi penală – numai într-un singur domeniu de activitate judiciară.

CompetenŃa materială procesuală civilă este competenŃa potrivit căreia în funcŃie de obiectul, natura sau valoarea litigiului, precum şi de stadiul în care se află activitatea judiciară, prin lege, sunt determinate atribuŃiile ce revin fiecărei categorii de instanŃe judecătoreşti.

A. CompetenŃa materială procesuală civilă a judecătoriilor Potrivit art. 1 C. pr. civ. “Judecătoriile judecă:

1.în primă instanŃă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenŃa altor instanŃe;

11. în primă şi ultimă instanŃă, procesele şi cererile privind creanŃe având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2.000 lei inclusiv.

65

2. plângerile împotriva hotărârilor autorităŃilor administraŃiei publice cu activitate jurisdicŃională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute delege;

3. în orice alte materii date prin lege în competenŃa lor.” CompetenŃa materială procesuală a judecătoriilor – aşa cum este ea

reglementată prin art. 1 pct. 1 din C. pr. civ. – se referă, mai întâi, la judecata în primă instanŃă. FaŃă de exprimarea folosită în textul menŃionat, respectiv de “toate procesele” putem spune că în favoarea judecătoriilor – în materie civilă – este reglementată o plenitudine de jurisdicŃie.83 Prin textul menŃionat sunt făcute, totodată, şi două delimitări de excepŃie: prima , în afara sistemului judiciar şi a doua, în cadrul acestuia.84

CompetenŃa judecătoriilor de a efectua controlul judecătoresc asupra hotărârilor organelor administrative sau altor organe cu activitate jurisdicŃională – aşa cum se precizează şi prin art. 1 pct. 2 din C. pr. civ. – se evidenŃiază prin intermediul căii de atac a plângerii. Este de remarcat. totodată, că prin intermediul plângerii a fost organizat cel de al doilea grad de jurisdicŃie în cazurile pe care legiuitorul a dorit să nu le excludă – în totalitate – de la competenŃa instanŃelor judecătoreşti.

Potrivit alin.3 al art.1 C.pr.civ. judecătoriilor li se recunoaşte atribuŃia de a judeca „în orice alte materii date prin lege în competenŃa lor”. Considerăm că dispoziŃiile acestea trebuie completate cu prevederi exprese ale unor legi speciale potrivit cărora sunt de competenŃa judecătoriei o serie de litigii din domeniul de reglementare al respectivelor acte normative, fără ca prin aceasta să se facă derogări de la competenŃa stabilită prin art.1 al.1 al Codului de procedură civilă. De exemplu, litigiile prevăzute în Legea locuinŃei, nr.114/1996, soluŃionarea conflictelor de competenŃă dintre birourile notariale (Legea nr.36/1995), soluŃionarea conflictelor de competenŃă dintre birourile executorilor judecătoreşti (Legea nr.188/200) etc.

Este de observat, de asemenea, că judecătoriile, în baza dispoziŃiilor cuprinse în Codul de procedură civilă, devin competente să judece şi contestaŃiile în anulare (art.319 al.1), precum şi revizuirile (art.323 al.1), atunci când aceste căi de atac sunt îndreptate împotriva propriilor lor hotărâri. De asemenea, sunt competente să soluŃioneze: cererile pentru asigurarea dovezilor (art. 236 al.1 C. pr. civ.); cererile de îndreptare a erorilor materiale şi de lămurire a înŃelesului propriilor hotărâri (art. 281 şi 281 ind.1 C. pr. civ.) etc.

B. CompetenŃa materială procesual civilă a tribunalelor Potrivit art. 2 C. pr. civ., tribunalele judecă:

83 A se vedea, D. Radu, Plenitudine de jurisdicŃie, în DicŃionar…, pag. 239-240. 84 A se vedea, I.C.C.J., SecŃ.civ.şi de propr.intel., dec.nr.7325/2009, în revista Dreptul

nr.2/2010, pag.267.

66

1. în primă instanŃă: a) abrogat (prin Legea nr.71/2011) ; b) procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepŃia cererilor de împărteală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terŃii vătămaŃi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar; c) conflictele de muncă, cu excepŃia celor date prin lege în competenŃa altor instanŃe; d) procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenŃa curŃilor de apel; e) procesele şi cererile în materie de creaŃie intelectuală şi de proprietate industrială; f) procesele şi cererile în materie de expropriere; g) cererile pentru încuviinŃarea, nulitatea sau desfacerea adopŃiei; h) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare savârşite în procesele penale; i) cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinŃarea executării silite a hotărârilor date în Ńări străine; 2. ca instanŃe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunŃate de judecătorii în primă instanŃă; 3. ca instanŃe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunŃate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului; 4. în orice alte materii date prin lege în competenŃa lor.”

Ceea ce este caracteristic pentru competenŃa de primă instanŃă a tribunalelor este reglementarea de excepŃie, în sensul limitării stricte pe care o face textul art. 2 pct. 1 C. pr. civ. Sub un alt aspect, în aceeaşi ordine de idei, sunt de menŃionat şi criteriile care stau la baza acestei limitări: gradul de dificultate a anumitor pricini şi valoarea obiectului litigiului.85

Ca instanŃă de apel, tribunalele judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunŃate de judecătorii în primă instanŃă (art. 2 pct. 2 C. pr. civ.).

Precizăm că Tribunalul municipiului Bucureşti are, ca instanŃă de apel, o competenŃă specială, cum este, de exemplu, în materia brevetelor de invenŃie (art. 56 din Legea nr. 64/1991) sau în domeniul protecŃiei desenelor şi modelelor industriale (art. 25 din Legea nr. 129/1992).

Ca instanŃă de recurs, tribunalele soluŃionează, conform art. 2 pct. 3 C. pr. civ., recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunŃate de judecătorii, care,

85 A se vedea : I.C.C.J., SecŃ.civ.şi de propr.intel., dec.nr.469/2009, în revista Dreptul nr.1/2010, p.208 ; I. Deleanu, ObservaŃii cu privire la criteriul valoric de determinare a competenŃei de atribuŃiune a instanŃelor judecătoreşti în cazul unor categorii de acŃiuni, în Revista română de drept privat nr. 6/2008, p.52-70.

67

potrivit legii, nu sunt supuse apelului . Intră în această categorie hotărârile date fără drept de apel menŃionate în art. 299 C. pr. civ., atât cele date ca urmare a sesizării directe a judecătoriei, cât şi cele date în urma executării controlului judecătoresc de către judecătorii potrivit art. 1 pct. 2 C. pr. civ. Sunt fără drept de apel: încheierile prin care se constată renunŃarea la judecată (art. 246 alin. 2 C. pr. civ.), hotărârea prin care se respinge cererea în fond ca urmare a renunŃării la dreptul subiectiv pretins (art. 247 alin. 2 C. pr. civ), hotărârea care consfinŃeşte învoiala părŃilor (art. 273 C. pr. civ).

In conformitate cu art. 2 pct. 4 C. pr. civ, tribunalele judecă “în orice alte materii date prin lege în competenŃa lor”.

Putem spune că ne aflăm în prezenŃa a două categorii de pricini: unele, care pot urma ciclul obişnuit a celor două grade de jurisdicŃie, iar altele care sunt lipsite de posibilitatea efectuării controlului judiciar.

Astfel sunt de competenŃa tribunalelor, încadrându-se în ciclul obişnuit al celor două grade de jurisdicŃie, următoarele cazuri: a) rezolvarea conflictelor de competenŃă dintre două judecătorii care funcŃionează în raza lor teritorială sau dintre o judecătorie şi un alt organ de stat cu activitate jurisdicŃională ( art. 22 C. pr. civ); b) judecarea căilor extraordinare de atac a contestaŃiei în anulare şi revizuirii îndreptate împotriva propriilor hotărâri ( art. 319 şi 323 C. pr. civ); c) contestaŃiile la executare – aşa-zise la titlu – introduse în baza art. 400 alin. 1 C. pr. civ şi prin care se urmăreşte stabilirea înŃelesului, întinderii sau aplicării unor hotărâri pronunŃate de tribunale în primă instanŃă.

Referitor la cea de a doua categorie – când tribunalele se pronunŃă în primă şi ultimă instanŃă – sunt de menŃionat următoarele exemple: a) cererile de recuzare a unor judecători de la o judecătorie - din raza lor teritorială – atunci când, din cauza recuzării, nu se poate forma completul de judecată sau când recuzarea priveşte pe toŃi judecătorii acelei judecătorii ( art. 30 alin. 2 şi art. 34 C. pr. civ); b) cererile pentru strămutarea judecăŃii unei pricini, întemeiată pe motiv de rudenie sau afinitate, de la o judecătorie la altă judecătorie, din raza aceluiaşi tribunal (art. 39 alin. 1 C. pr. civ).

Tribunalul municipiului Bucureşti, are o competenŃă materială exclusivă stabilită printr-o serie de legi speciale. De exemplu, în materia înregistrării partidelor politice (art. 18 din Legea nr. 14/2003); validarea alegerii primarului general al capitalei (art. 93 alin.2 din Legea nr. 215/2001, a administraŃiei publice locale) etc.

C. CompetenŃa materială procesual-civilă a curŃilor de apel Potrivit art. 3 C. pr. civ, “curŃile de apel judecă:

1. în primă instanŃă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităŃilor şi instituŃiilor centrale; 2. ca instanŃe de apel, apelurile declarate împotriva hotarărilor pronunŃate de tribunale în primă instanŃă;

68

3. ca instanŃe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunŃate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunŃate în primă instanŃă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege; 4. în orice alte materii date prin lege în competenŃa lor”.

Având în vedere reglementarea actuală, putem spune că această categorie de instanŃe judecătoreşti soluŃionează în primă instanŃă procese şi cereri în materie de contencios administrativ privind actele autorităŃilor şi instituŃiilor centrale, materie în care au competenŃă şi tribunalele, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c C. pr. Civ.

Ca instanŃe de apel, curŃile soluŃionează apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunŃate în primă instanŃă de către tribunale; de exemplu în materie de expropriere, în materia încuviinŃării, nulităŃii sau desfacerii adopŃiilor, în materie de creaŃie intelectuală şi de proprietate industrială etc.

Ca instanŃe de recurs, curŃile de apel judecă în principal, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunŃate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunŃate în primă instanŃă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în alte cauze expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 3 pct. 4 C. pr. civ, curŃile de apel judecă şi în alte materii date în competenŃa lor prin lege. De exemplu, conflictele de competenŃă dintre două tribunale sau dintre un tribunal şi o judecătorie din raza teritorială a aceleiaşi curŃi de apel, ori dintre două judecătorii ce nu se găsesc în circumscripŃia aceluiaşi tribunal; cererile de recuzare a tuturor judecătorilor de la un tribunal; cererile de strămutare pe motiv de rudenie sau afinitate de la un tribunal la altul; contestaŃiile în anulare şi revizuirile îndreptate împotriva propriilor hotărâri; cererile de îndreptare a greşelilor materiale strecurate în hotărârile proprii etc.

D. CompetenŃa materială procesual-civilă a Inaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie

In conformitate cu art. 4 C. pr. civ, „Inalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie judecă:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curŃilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

2. recursurile în interesul legii; 4. în orice alte materii date prin lege în competenŃa sa.” Caracteristic pentru determinarea competenŃei instanŃei supreme în

materie civilă este înscrierea ei, aproape în totalitate, în cadrul activităŃii de control judiciar.

Ca instanŃă de recurs, Inalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie are o competenŃă de excepŃie, în sensul că soluŃionează două categorii de recursuri (potrivit art. 4 pct. 1 C. pr. civ): cele îndreptate împotriva hotărârilor pronunŃate de curŃile de apel şi cele îndreptate împotriva hotărârilor pronunŃate de alte organe cu activitate jurisdicŃională; de pildă, recursul impotriva sentintelor pronuntate de sectiile de

69

contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel se judeca de Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, actele administrativ jurisdicŃionale (art. 10, alin.2 partea a doua din Legea contenciosului administrativ, nr.554/2004).

CompetenŃa Inaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, ca instanŃă de recurs, comparativ cu cea a tribunalelor şi curŃilor de apel – când judecă în aceeaşi calitate – prezintă o particularitate: în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanŃei care a pronunŃat hotărârea casată, în timp ce un tribunal sau o curte de apel – ca instanŃă de recurs –, în caz de casare a hotărârii, ca regulă generală, vor rejudeca ele fondul (art. 313 şi 312 alin. 4 C. pr. civ).

Inalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie este singura instanŃă abilitată să judece recursul în interesul legii. Precizăm că prin soluŃionarea recursurilor în interesul legii, situaŃie în care deciziile instanŃei supreme sunt obligatorii pentru instanŃele judecătoreşti inferioare, se realizează uniformizarea interpretării legii pe tot teritoriul Ńării.

Potrivit art. 4 pct. 4 C. pr. civ, Inalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie judecă “în orice alte materii date prin lege în competenŃa sa”.

Această prevedere, dată fiind generalitatea sa, urmează a fi pusă în evidenŃă prin reglementările exprese care stabilesc pricinile pe care instanŃa supremă are competenŃa de a le soluŃiona. Astfel, sunt de competenŃa Inalta CurŃe de CasaŃie şi JustiŃie : - cererile de strămutare a pricinilor pe motiv de bănuială legitimă sau de siguranŃă publică (art. 39 alin. 2 C. pr. civ);

- cererile de strămutare de la o curte de apel la alta pe motiv de rudenie sau afinitate (art. 39 alin. 1 C. pr. civ);

- cererile pentru delegarea unei alte instanŃe care să judece pricina, în cazul în care instanŃa competentă este împiedicată să funcŃioneze din cauza unor împrejurări excepŃionale (art. 23 C. pr. civ);

- conflictele de competenŃă dintre două curŃi de apel sau dintre două instanŃe de alt grad care nu se găsesc în circumscripŃia aceleiaşi curŃi de apel (art. 22 alin. 3 C. pr. civ);

- contestaŃiile în anulare şi revizuirile îndreptate împotriva propriilor hotărâri etc.

3. CompetenŃa teritorial ă a instanŃelor judecătoreşti 3.1. NoŃiunea de competenŃă teritorial ă (ratione personae velloci) Dacă s-ar avea în vedere numai legătura dintre cele două feluri ale

competenŃei, s-ar putea spune că prin competenŃa teritorială se înŃelege repartizarea în spaŃiu a competenŃei materiale.

O atare definire – deşi corectă – nu exprimă decât în parte esenŃa acestei competenŃe. Este necesar a fi avute în vedere şi criteriile care stau la baza determinării acestei forme de competenŃă în materie civilă.

70

Aşa fiind, putem defini competenŃa teritorială a instanŃelor judecătoreşti în materie civilă astfel: formă a competenŃei jurisdicŃionale prin care legea în funcŃie de anumite criterii specifice – domiciliul părŃilor, locul situării bunurilor sau unde s-au produs anumite evenimente – determină pe linie orizontală teritoriul în care instanŃele judecătoreşti urmează să-şi exercite atribuŃiile ce le revin în această materie.

3.2. Felurile competenŃei teritoriale: regula generală şi excepŃiile In privinŃa determinării competenŃei teritoriale în materie civilă există o

regulă tradiŃională: actor sequitur forum rei (reclamantul trebuie să sesizeze instanŃa domiciliului pârâtului).

Regula aceasta are caracter general şi se justifică prin ideea de apărare a intereselor pârâtului. Ea nu este însă şi absolută. Drept urmare, pentru diverse considerente, de la conŃinutul ei se derogă în mod expres stabilindu-se din punct de vedere teritorial competenŃa în favoarea altor instanŃe. Există astfel reglementate două excepŃii: competenŃa teritorială alternativă şi competenŃa teritorială excepŃională propriu-zisă sau exclusivă.

3.3. CompetenŃa teritorial ă generală Regula generală actor sequitur forum rei este transmisă din dreptul

roman. Totodată, este de reŃinut că justificarea ei se bazează pe faptul că orice pârât este considerat, a priori, că nu datorează nimic reclamantului; dacă totuşi este angajat un proces împotriva sa, el trebuie să fie deranjat cât mai puŃin; în consecinŃă, pentru comoditatea şi protecŃia intereselor sale – pierderea timpului şi cheltuieli de deplasare – pârâtul trebuie să fie chemat în judecată la instanŃa domiciliului său.

Adăugăm însă la această justificare şi observaŃia că ceea ce determină competenŃa teritorială generală a instanŃelor judecătoreşti este domiciliul pe care pârâtul îl are în momentul când se introduce acŃiunea. Schimbările ulterioare de domiciliu ale acestuia nu mai au nici un efect asupra acestei competenŃe.

Regula actor sequitur forum rei este însă relativă. Drept urmare, pârâtul este liber să consimtă, expres sau tacit, prin neinvocarea excepŃiei de necompetenŃă, să fie judecat şi de către o altă instanŃă de acelaşi grad, decât aceea a domiciliului său, dacă acŃiunea a fost introdusă la o atare instanŃă fără a se Ńine seama de regula instituită în favoarea sa.

In privinŃa reglementării regulii generale se dispune, în principiu, prin art. 5 C. pr. civ în care se prevede: “cererea se face la instanŃa domiciliului pârâtului”.

Este de observat că textul vizează o ipoteză simplă: aceea a unui singur pârât care are domiciliul în Ńară şi este cunoscut. Este, de asemenea, de observat că noŃiunea de domiciliu, la care se referă dispoziŃiile legale privitoare la actele de identitate, implică o situaŃie de fapt care poate fi dovedită prin orice mijloace legale de probă, pentru a se stabili unde anume îşi are o persoană realmente locuinŃa sa statornică şi principală, indiferent de ceea ce se află înscris în buletinul ei de identitate.

71

Regula înscrisă în art. 5 C. pr. civ este de aplicare generală. Astfel, instanŃa de la domiciliul pârâtului – dacă prin lege nu se dispune altfel – este competentă să judece: a) toate acŃiunile de creanŃă; respectiv, toate acŃiunile prin care se urmăreşte valorificarea unor drepturi de creanŃă propriu-zise, cum sunt: acŃiunile născute din contracte şi din cauzarea de prejudicii; b) acŃiunile care privesc unele raporturi juridice de familie cum sunt: acŃiunile în cercetarea şi tăgada paternităŃii, anularea căsătoriei ş. a. c) acŃiunile reale mobiliare cum sunt: acŃiunile de partaj care au ca obiect numai bunuri mobile sau cele care privesc restituirea unor bunuri împrumutate; aceasta în comparaŃie cu acŃiunile reale imobiliare – datorită faptului că mobilia sequuntur personam sine domicilium illius cuius sunt” (mobilele urmează persoana sau domiciliul aceluia căruia aparŃin).

In acelaşi sens, menŃionăm prevederea cuprinsă în art. 5 C. pr. civ, ipoteza a doua, în baza căreia atunci când pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are un domiciliu cunoscut, cererea se face la instanŃa reşedinŃei sale din Ńară, iar dacă nu are nici reşedinŃă cunoscută, la instanŃa domiciliului sau reşedinŃei reclamantului.

Este de observat că această derogare implică existenŃa unor condiŃii sau premise care, în prealabil, trebuie dovedite. Astfel, reclamantul, pentru a putea sesiza instanŃa de la domiciliul său, trebuie să probeze că pârâtul are domiciliul în străinătate sau că domiciliul cunoscut din Ńară a fost abandonat de mult timp, precum şi că, în Ńară acesta nu are nici o reşedinŃă cunoscută care să determine – în favoarea sa, din punct de vedere teritorial – o anumită instanŃă competentă.

De asemenea, reŃinem dispoziŃia din art. 6 C. pr. civ care reglementează – dacă este cazul – o competenŃă alternativă: instanŃa domiciliului sau aceea a reşedinŃei pârâtului. In consecinŃă, dacă pârâtul are domiciliul într-o localitate şi se află din diferite motive, în chip statornic, într-o altă localitate, cererea împotriva sa se poate face şi la instanŃa de care depinde acea localitate.

Trebuie avute în vedere şi dispoziŃiile art. 7 şi 8 din C. pr. civ care se referă la determinarea competenŃei în cazul persoanelor juridice – inclusiv a statului – atunci când acestea figurează în procesele civile în calitate de pârâte. In principiu, prin textele menŃionate, se face aplicarea regulii generale – înscrisă în art. 6 C. pr. civ – în sensul că cererile îndreptate împotriva persoanelor juridice se introduc la instanŃa unde acestea îşi au sediul principal.

In sfârşit, se impune a fi reŃinută şi reglementarea care priveşte chemarea în judecată a mai multor pârâŃi cu domicilii diferite. Cu privire la această situaŃie se dispune prin art. 9 C. pr. civ Astfel, în cazul în care cererea de chemare în judecată este îndreptată împotriva mai multor pârâŃi, cu domicilii diferite, reclamantul poate sesiza instanŃa competentă pentru oricare dintre ei.

EsenŃialul în această situaŃie îl constituie faptul că reclamantul este în drept să aleagă una dintre instanŃele deopotrivă competente, iar pârâŃii a căror instanŃă n-a fost aleasă devin obligaŃi să dea urmarea cuvenită acestei alegeri.

72

Este de menŃionat că în ipoteza în care unii dintre pârâŃi sunt obligaŃi principali, iar alŃii sunt obligaŃi accesorii, cererea se va face la instanŃa competentă pentru oricare dintre debitorii principali (art. 9, partea ultimă C. pr. civ).

3.4. CompetenŃa teritorial ă alternativă Considerând că în unele cazuri interesele reclamantului, faŃă de acelea ale

pârâtului, trebuie ocrotite cu prioritate, prin lege, competenŃa teritorială este reglementată şi în favoarea acestuia.

Este vorba de competenŃa teritorială alternativă care, în linii mari, se evidenŃiază prin aceea că legea reglementează în favoarea reclamantului un drept de opŃiune între două sau mai multe instanŃe deopotrivă competente ( art. 12 C. pr. civ).

In legătură cu competenŃa teritorială alternativă, ceea ce trebuie menŃionat, în mod deosebit, sunt următoarele două aspecte: a) regula tradiŃională nu este înlăturată, instanŃa domiciliului pârâtului figurând alături de alte instanŃe la fel de competente; b) dreptul de opŃiune al reclamantului din moment ce a fost exercitat – alegând una dintre instanŃele deopotrivă competente – se stinge. In consecinŃă, nici reclamantul şi nici pârâtul nu mai pot invoca necompetenŃa instanŃei sesizate şi cere declinarea în favoarea unei alte instanŃe dintre cele arătate de lege.

CompetenŃa teritorial ă alternativă este reglementată în primul rând de art. 10 C. pr. civ. Există anumite cazuri în care instanŃa domiciliului pârâtului este echivalată în privinŃa competenŃei cu alte instanŃe. Astfel, în această privinŃă, prin articolul menŃionat se dispune că, în afară de instanŃa domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanŃe:

1. în cererile privitoare la executarea, anularea, rezilierea sau rezoluŃiunea unui contract, instanŃa locului prevăzut în contract pentru executare, fie chiar în parte, a obligaŃiunii;

2. în cererile care izvorăsc dintr-un raport de locaŃiune a unui nemişcător, în acŃiunile în justificare sau prestaŃiune tabulară, instanŃa locului unde se află nemişcătorul;

3. în cererile care izvorăsc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin, instanŃa locului de plată;

4. în cererile izvorâte dintr-un contract de transport, instanŃa locului de plecare sau de sosire;

5. în cererile făcute de ascendenŃi sau descendenŃi pentru pensie alimentară, instanŃa domiciliului reclamantului;

6. în cererile care izvorăsc dintr-un fapt ilicit, instanŃa în circumscripŃia căreia s-a săvârşit acel fapt.

CompetenŃa teritorial ă alternativă este reglementată şi de art. 11 C. pr. civ. In legătură cu conŃinutul acestui text este de observat că reglementează o competenŃă teritorială alternativă specială. Aceasta în sensul că se referă la

73

posibilitatea de soluŃionare – de către mai multe instanŃe competente – numai a cererilor de despăgubiri în materie de asigurare.

Astfel, potrivit dispoziŃiilor art. 11 alin. 1 C. pr. civ , în materie de asigurare, cel în drept a pretinde despăgubiri are posibilitatea să se adreseze uneia dintre următoarele instanŃe în circumscripŃia căreia se află: a) domiciliul asiguratului; b) bunurile asigurate; c) locul unde s-a produs accidentul.

Este de menŃionat că alături de aceste instanŃe – ca fiind deopotrivă competentă – figurează şi instanŃa sediului societăŃii de asigurare care, în proces, urmează să i se atribuie calitatea de pârât.

Este, de asemenea, de menŃionat că în materie de asigurări maritime şi fluviale – potrivit alin. ultim al art. 11 C. pr. civ – dispoziŃiile privitoare la competenŃa alternativă nu sunt aplicabile.

3.5. CompetenŃa teritorial ă excepŃională CompetenŃa teritorială excepŃională se prezintă, ca o derogare completă şi

exclusivă de la regula tradiŃională actor sequitur forum rei. Drept urmare, ea poate fi definită ca fiind competenŃa prin care se impune

ca anumite pricini civile, în funcŃie de obiectul lor, să fie soluŃionate numai de instanŃele expres arătate de lege.

Cât priveşte justificarea acestei competenŃe, în linii mari, se poate reŃine că s-a avut în vedere cu ocazia reglementării ei atât întrunirea intereselor litigioase ale părŃilor în faŃa aceleaşi instanŃe, cât şi o facilitare corespunzătoare în ceea ce priveşte administrarea probelor.

CompetenŃa teritorial ă excepŃională este reglementată de art. 13-16 C. pr. civ. Pornindu-se de la clasificarea bunurilor în mobile şi imobile, prin art. 13 alin. 1 C. pr. civ. se dispune că: “cererile privitoare la bunuri nemişcătoare se fac numai la instanŃa în circumscripŃia căreia se află nemişcătoarele”.

Este de observat – Ńinând cont de condiŃia impusă – că domeniul de aplicare a acestei dispoziŃii este circumscris la acŃiunile reale imobiliare cunoscute: acŃiunea în revendicare, acŃiunea confesorie şi acŃiunea negatorie. La aceste acŃiuni, în mod evident, trebuie adăugate şi acŃiunile posesorii care prin obiectul lor sunt considerate ca acŃiuni reale imobiliare.

Justificarea acestei competenŃe se înscrie în cadrul general menŃionat. Aceasta în sensul că instanŃa de la locul situării imobilului este cea mai în măsură să cunoască şi să administreze probele necesare: expertize, cercetarea la faŃa locului, informaŃii care să se refere la eventualele sarcini sau garanŃii etc.

Subliniind caracterul de excepŃie a regulii înscrisă în art. 13 alin. 1 C. pr. civ, în acelaşi timp, se impune a fi reŃinută şi aplicarea ei constanŃă în practica judiciară.

In contextul unei generalizări a fundamentului lor legal, acŃiunile personale imobiliare stau alături de acŃiunile reale imobiliare propriu-zise. Astfel, acŃiunile personale imobiliare se consideră a fi acele acŃiuni care se referă la

74

valorificarea unor drepturi de creanŃă imobiliară şi a impunerii obligaŃiilor lor corespunzătoare.

Sunt acŃiuni personale imobiliare acŃiunile: prin care se pretinde predarea unui bun imobil vândut; pentru garantarea imobilului construit sau vândut; acŃiunea ipotecară; acŃiunea în constatarea vânzării unui imobil pe bază de antecontract; acŃiunea în grăniŃuire; cererile pentru urmărirea silită imobiliară ş. a.

Problema care se pune în legătură cu aceste acŃiuni este aceea a determinării instanŃei competentă să le soluŃioneze.

În literatura juridică se face precizarea – în baza art. 10 pct. 1 şi 2 C. pr. civ. – că ne-am afla în prezenŃa unei competenŃe teritoriale alternative care include deopotrivă instanŃa domiciliului pârâtului şi cea a locului situării bunului imobil.

Pe de altă parte, nu este lipsit de interes să observăm, că aceste acŃiuni pun în discuŃie – în ultimă analiză – conŃinutul unor raporturi juridice civile care sunt grefate pe fondul unor drepturi reale (de proprietate). Aşa fiind, socotim că soluŃionarea acestor acŃiuni, după caz, se impune a fi făcută de instanŃa locului unde imobilul – la care acŃiunea se referă – este situat.

In consecinŃă, după aprecierea noastră, dispoziŃia înscrisă în art. 13 alin. 1 C. pr. civ., pentru motive de utilitate practică, trebuie socotită ca fiind de aplicare generală: atât pentru acŃiunile reale propriu-zise cât şi pentru acŃiunile personale imobiliare.

În practica judiciară s-a pus în dese rânduri problema conflictului dintre dispoziŃiile art. 607 C. pr. civ. şi art. 13 alin. 1 C. pr. civ. Referitor la acest conflict precizăm că el s-a ivit în legătură cu desfacerea căsătoriei în cazurile în care, prin aceeaşi acŃiune, s-a cerut împărŃirea unui bun imobil – proprietate comună – situat în circumscripŃia unei alte instanŃe decât aceea în care soŃii şi-au avut ultimul lor domiciliu comun. Altfel spus, s-a pus problema dacă instanŃa ultimului domiciliu comun al soŃilor, competentă în baza art. 607 C. pr. civ. – să soluŃioneze acŃiunile de divorŃ, dobândeşte sau nu şi competenŃa de a soluŃiona cererile cu privire la împărŃirea bunurilor comune imobiliare care – în baza art. 13 alin. 1 C. pr. civ., – sunt de competenŃa instanŃei în a cărei rază teritorială sunt situate acele bunuri.

În mod corect, avându-se în vedere caracterul accesoriu al cererilor de împărŃire a bunurilor comune imobiliare, s-a decis că instanŃa de la ultimul domiciliu comun al soŃilor, competentă să soluŃioneze acŃiunea de divorŃ, devine competentă să dispună – în baza art. 36 din Codul familiei şi art. 17 din C. pr. civ. – şi asupra împărŃirii bunurilor comune imobile, chiar dacă asemenea bunuri se află în circumscripŃia altei judecătorii.

Se impune a fi reŃinut, de asemenea, faptul că în ipoteza în care cererea pentru împărŃirea bunurilor imobile comune este introdusă separat, după desfacerea căsătoriei, ea îşi pierde caracterul de accesorialitate. Drept urmare, într-o atare ipoteză urmează a fi aplicate dispoziŃiile art. 13 alin. 1 C. pr. civ., care formează dreptul comun în materie – şi nu dispoziŃiile art. 36 din C. familiei şi 17

75

din C. pr. civ. – competenŃa revenind astfel instanŃei în a cărei rază teritorială se află imobilul.

CompetenŃa teritorială excepŃională este reglementată şi de art. 14 C. pr. civ. Prin acest articol se determină competenŃa teritorială excepŃională în materie de moştenire. Astfel, sunt de competenŃa instanŃei celui din urmă domiciliu al persoanei decedate următoarele categorii de acŃiuni: a) acŃiunile privind validitatea sau executarea dispoziŃiilor testamentare; b) acŃiunile prin care creditorii defunctului ridică pretenŃii privitoare la moştenire, precum şi cele prin care moştenitorii îşi valorifică pretenŃiile unii contra altora, ca succesori; c) acŃiunile legatarilor sau ale creditorilor persoanei decedate împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar.

După cum se subliniază în literatura juridică de specialitate, la fundamentarea acestei reglementări stau două consideraŃii: 1) la ultimul domiciliu al de cujusului se găsesc, de regulă, bunurile succesorale, precum şi dovezile privind creanŃele şi datoriile succesiunii; b) aici, la domiciliului de cujusului, urmează a fi efectuat partajul succesoral, care interesează deopotrivă pe moştenitori şi terŃele persoane.

Aşa fiind, cele trei grupe de acŃiuni menŃionate, prin obiectul lor şi calitatea persoanelor interesate, vor atrage întotdeauna şi în mod absolut competenŃa unei singure instanŃe: cea în raza căreia de cujusul a avut ultimul domiciliu.

Este de observat că în practică – în unele cazuri – dispoziŃiile art. 14 C. pr. civ. se pot afla în conflict cu cele ale art. 13 C. pr. civ. Aceasta ca urmare a faptului că o acŃiune dintre cele prevăzute de art. 14 C. pr. civ. ar putea include şi pretenŃii cu privire la un bun imobil, aflat la masa succesorală, care nu se află situat în raza teritorială a instanŃei celui din urmă domiciliu al de cujusului. In asemenea situaŃii, datorită complexitãŃii problemelor pe care le ridicã procesele cu privire la moştenire, credem că instanŃa celui din urmă domiciliu al de cujusului trebuie să aibă prioritate faŃă de instanŃa locului unde se află situat bunul imobil.

Există şi alte norme juridice care implică reglementări – cu caracter de excepŃie – în materie civilă – în domeniul competenŃei teritoriale.

Sunt de observat dispoziŃiile art. 15 şi 16 C. pr. civ., care reglementează două cazuri de competenŃă teritorială excepŃională şi anume: a) cererile în materie de societate, care “… sunt de competenŃa instanŃei locului unde societatea îşi are sediul principal” (art. 15); b) cererile în materia reorganizării judiciare şi a falimentului, care “…sunt de competenŃa exclusivă a instanŃei în circumscripŃia căreia comerciantul îşi are principala aşezare comercială” (art. 16)

4. Incidentele de procedură 4.1 NoŃiune În sens larg prin incidente de procedură se înŃeleg toate situaŃiile şi

aspectele litigioase care se ivesc în cursul judecării unei cereri principale şi

76

reclamă în privinŃa soluŃionării lor, ca regulă generală, competenŃa aceleaşi instanŃe sesizate.

Este însă de precizat că accepŃiunea largă a incidentelor de procedură include două categorii distincte: prima, aceea a incidentelor care se adaugă cererii principale fără a modifica cu nimic cadrul iniŃial stabilit – asupra părŃilor, obiectului şi cauzei – în care urmează să aibă loc dezbaterile; a doua, aceea a incidentelor care se adaugă cererii principale şi atrag – în privinŃa celor trei elemente – modificarea cadrului procesual al dezbaterilor. Deosebirea esenŃială dintre aceste două categorii ale incidentelor de procedură face necesară şi precizarea denumirii lor; pentru prima categorie, incidente simple, iar pentru cea de a doua, cereri incidente.

Este cazul să precizăm, în acest context, că diferenŃierea dintre aceste două categorii a incidentelor de procedură se evidenŃiază şi prin regimul lor juridic diferite din punct de vedere al competenŃei instanŃei sesizate.

4.2. Incidentele simple şi competenŃa instanŃei sesizate de a le soluŃiona.

Este de precizat, înainte de toate, că incidentele simple se identifică în cea mai mare parte cu excepŃiile de procedură propriu-zise. Astfel, fără a se integra în conŃinutul apărărilor de fond, incidentele simple au menirea – prin invocarea lor de către oricare dintre părŃile litigante – să asigure în desfăşurarea proceselor civile ritmul necesar şi mersul lor firesc în condiŃiile şi formele stabilite de lege.

Aşa fiind, noŃiunea incidentelor simple de procedură include în conŃinutul ei aspecte şi probleme dintre cele mai diverse. Sunt de reŃinut ca făcând parte din categoria incidentelor simple de procedură următoarele: a) incidentele relative la modul de compunere a completelor de judecată, ca de exemplu, incompatibilitatea, abŃinerea şi recuzarea judecătorilor; b) incidente privitoare la diferitele măsuri pe care instanŃa trebuie să le ordone din oficiu sau în urma sesizării, cum sunt, de exemplu, timbrarea acŃiunii, anularea unor acte de procedură care n-au fost legal întocmite sau aduse la îndeplinire; c) incidente privitoare la probe, cum ar fi, de exemplu, înscrierea în fals sau verificarea de scripte; d) incidente relative la competenŃă, ca de pildă, excepŃia de necompetenŃă, de conexitate sau de litispendenŃă ş. a.

Incidentele simple de procedură nu complică litigiul în care sunt invocate. Aceasta pe motiv că formele şi condiŃiile pe care le impune legea în desfăşurarea judecăŃii au menirea să asigure ordinea legală şi să disciplineze întreaga activitate procesuală.

Aşa fiind, incidentele simple de procedură vin şi se adaugă apărărilor de fond. Si chiar mai mult: se impun a fi soluŃionate cu prioritate înaintea acestora (art. 137 alin. 1 C. pr. civ.). Ne aflăm, aşadar, în privinŃa soluŃionării lor, în prezenŃa aceleaşi reguli “judecătorul acŃiunii este şi judecătorul excepŃiunii”.

77

MotivaŃia se consideră a fi, în special, de ordin practic. Astfel, orice instanŃă sesizată cu judecarea unei cauze civile este socotită a fi cea mai în măsură – prin calificare şi locul ocupat – să cunoască şi să rezolve toate incidentele simple de procedură care se ridică în faŃa ei în legătură cu acea cauză.

4.3. Cererile incidente: noŃiunea şi gruparea lor. După cum s-a subliniat în literatura de specialitate, cererile incidente

reprezintă “… toate cererile care intervin în cursul unui proces deschis, aducând în discuŃie alte pretenŃiuni decât cele formulate prin reclamaŃiunea principală”. Cât priveşte gruparea lor se are în vedere persoana de la care emană. Astfel, cererile incidente pot emana de la: reclamant, sub forma cererilor adiŃionale; pârât, sub forma cererilor reconvenŃionale, chemarea în garanŃie sau arătarea titularului dreptului; terŃe persoane interesate, sub forma intervenŃiei principale şi accesorii.

4.4. Problemele determinării instan Ńei competente de a soluŃiona cererile incidente.

Din perspectiva unei priviri de ansamblu se impune a fi făcută, mai întâi, precizarea că instanŃa competentă să soluŃioneze cererea principală nu devine, în mod automat, competentă să soluŃioneze şi toate cererile incidente.

In al doilea rând, se impune a fi precizat faptul că în determinarea instanŃelor competente – care să judece unele dintre cererile incidente – trebuie avute în vedere ambele aspecte: instanŃa ca organ şi modul în care aceasta trebuie să fie constituită.

In al treilea rând, în mod cu totul special, se impune a fi avută în vedere – comparativ cu cea a cererii principale – valoarea pretenŃei care este dedusă judecăŃii pe calea cererilor incidente. Precizările de amănunt se impun a fi făcute, în mod separat, pe următoarele categorii: cereri adiŃionale, cereri reconvenŃionale şi cereri de intervenŃie.

4.5. Determinarea competenŃei în cazul cererilor adiŃionale. De regulă, în orice proces civil cadrul juridic în care urmează a se

desfăşura judecata este fixat de reclamant prin cererea de chemare în judecată. Drept urmare, de obiectul cererii de chemare în judecată va depinde şi determinarea instanŃei competente.

Este însă posibil, în unele cazuri, ca activitatea judiciară să exceadă limitelor începutului. Aceasta în sensul că reclamantul, printr-o cerere adiŃională, poate să-şi modifice cererea iniŃială de chemare în judecată şi astfel, dacă este cazul, să pună din nou în discuŃie competenŃa instanŃei sesizate.

Aşa fiind, este necesar a se stabili în ce măsură cererea adiŃională de modificare se încadrează sau excede limitelor în care instanŃa iniŃial sesizată este în drept să-şi desfăşoare activitatea.

In această privinŃă, în mod deosebit, interesează luarea în considerare a criteriului valorii obiectului litigiului. Aceasta în sensul determinării competenŃei unei alte instanŃe – decât cea sesizată – care urmează să soluŃioneze cauza în

78

funcŃie de ultimele aprecieri pe care reclamantul le face prin cererea adiŃională de modificare.

4.6. Determinarea competenŃei în cazul cererilor reconvenŃionale. După cum am mai avut ocazia să arătăm, cererile reconvenŃionale nu sunt şi nici nu pot fi asimilate cererilor accesorii. Drept urmare, din punct de vedere al competenŃei de a fi soluŃionate, în raport de cererea de chemare în judecată – denumită şi principală – a reclamantului şi respectiv faŃă de instanŃa investită cu judecarea acestei cereri, se pot distinge în legătură cu cererile reconvenŃionale următoarele trei situaŃii: a) ambele cereri, principală şi reconvenŃională, sunt cuprinse în limitele instanŃei deja sesizate; b) cererea reconvenŃională depăşeşte ca valoare limitele stabilite pentru instanŃa competentă să judece acŃiunea reclamantului şi separarea lor este posibilă; c) cele două cereri, principală şi reconvenŃională, deşi prin natura sau valoarea lor reclamă competenŃa unor instanŃe diferite, sunt strâns legate între ele şi separarea lor nu este cu putinŃă.

a) In ceea ce priveşte prima situaŃie este de observat că ambele cereri sunt cuprinse în limitele competenŃei instanŃei deja sesizate. Drept urmare, reuniunea lor în cadrul aceluiaşi litigiu şi înaintea aceleeaşi instanŃe sau complet de judecată, avându-se în vedere avantajele judecării lor deodată, nu comportă nici o dificultate. Este totuşi de menŃionat că, deşi sunt reunite în cadrul aceluiaşi litigiu, cele două cereri – în soluŃionarea lor – îşi păstrează individualitatea.

b) In ceea ce priveşte cea de a doua situaŃie, care se referă la separarea cererii reconvenŃionale de cererea principală, se impune a fi avut în vedere regimul lor procedural distinct atât sub aspectul competenŃei de a fi soluŃionate în prima instanŃă, cât şi în ceea ce priveşte judecata în căile de atac. In eventualitatea în care se spune problema priorităŃii în soluŃionarea cererii principale, judecarea cererii reconvenŃionale poate fi suspendată. Aceasta pe motiv că într-o atare ipoteză cererea principală se consideră a fi pentru cererea reconvenŃională o chestiune prejudicială.

c) In situaŃia în care cele două cereri – prin valoarea obiectului lor – atrag competenŃa unor instanŃe diferite, iar separarea lor nu este cu putinŃă, competenŃa urmează a fi stabilită în favoarea uneia dintre cele două instanŃe sau complete potrivit regulii qui potest majus potest et minus (cine poate mai mult poate şi mai puŃin).

4.7. CompetenŃa în cazul cererilor de intervenŃie. Raportate – prin conŃinutul lor – la cererea principală, cererile de

intervenŃie se pot împărŃi în două categorii: independente de cererea principală şi care i se alătură acesteia, ca accesorii.

Face parte din categoria cererilor independente numai intervenŃia în interes propriu, iar toate celelalte forme se includ în categoria cererilor accesorii. Intr-adevăr, cererea de intervenŃie în interes propriu – promovată de terŃele persoane pentru apărarea unor drepturi ce le aparŃin – se remarcă printr-o situaŃie de independenŃă faŃă de cererea principală. Aşa fiind, socotim că în cazul cererilor

79

de intervenŃie în interes propriu, în privinŃa instanŃei competente de a le soluŃiona, trebuie făcute aceleaşi distincŃii ca şi în cazul cererilor reconvenŃionale. In acest sens, se impune a fi reŃinut că ceea ce le aseamănă – constituind în justificarea ideii de simetrie esenŃialul – este situaŃia lor de acŃiuni distincte şi independente faŃă de acŃiunea principală, iar ceea ce le deosebeşte este doar persoana de la care emană: pârât, în cazul cererilor reconvenŃionale şi o terŃă persoană în cazul intervenŃiei în interes propriu. Celelalte cereri de intervenŃie, cum sunt cele făcute în interesul uneia din părŃi, de chemare în garanŃie sau care privesc arătarea titularului dreptului, apar ca accesorii faŃă de cererea principală. Aceasta pe motiv că se află faŃă de cererea principală într-un raport de dependenŃă cauzală necesară şi ca atare nu pot fi separate de ea.

In raport de această caracterizare – în baza art. 17 C. pr. civ. – competenŃa de a le soluŃiona va reveni întotdeauna instanŃei investite cu judecarea cererii principale.

5. Prorogarea de competenŃă 5.1. NoŃiunea şi felurile prorog ării de competenŃă. Este posibil ca o instanŃă judecătorească – în mod valabil – să poată

judeca şi anumite cauze civile care, după lege, întră în atribuŃiile altor instanŃe. In atare cazuri ne aflăm în prezenŃa unor extindere sau prelungiri ale atribuŃiilor jurisdicŃionale, cunoscută sub denumirea de prorogare de competenŃă.

Aşadar, prorogarea de competenŃă reprezintă posibilitatea recunoscută instanŃelor judecătoreşti de a-şi extinde competenŃa pentru a judeca şi alte cauze civile pe care în mod obişnuit, în cadrul competenŃei lor normale, nu le-ar fi putut judeca.

Prorogarea de competenŃă – deşi se înfăŃişează ca o derogare de la regulile normale de competenŃă – este pusă totuşi în evidenŃă prin utilitatea ei: se face în interesul unei mai bune administrări a justiŃiei în pricinile civile.

Prorogarea de competenŃă în materie civilă poate avea temeiuri diferite: legea, hotărârile judecătoreşti sau convenŃia părŃilor. Aşadar, vom distinge prorogarea legală, prorogarea judiciară şi prorogarea convenŃională.

5.2. Regulile generale ce trebuie respectate când se pune problema unei prorogări de competenŃă.

Pentru efectuarea unei prorogări de competenŃă – indiferent de temeiul ei – trebuie respectate anumite reguli generale de jurisdicŃie.

Astfel, o primă regulă ar fi aceea că prorogarea de competenŃă poate avea loc numai în cadrul aceluiaşi sistem de organe. aceasta înseamnă că prorogarea nu poate avea loc atunci când acŃiunea asupra căreia un organ jurisdicŃional urmează să-şi extindă competenŃa aparŃine, potrivit regulilor privitoare la determinarea competenŃei generale, unui alt organ de jurisdicŃie.

80

A doua regulă, pentru realizarea unei prorogări de competenŃă, se identifică cu respectarea dispoziŃiilor de natură imperativă privitoare la reglementarea competenŃei, în general, în cadrul aceluiaşi sistem de organe. Aceasta înseamnă că, în principiu, o instanŃă judecătorească care urmează să-şi proroge competenŃa nu poate să-şi atribuie nici competenŃa teritorială de excepŃie a unei alte instanŃe de acelaşi grad şi nici competenŃa materială a unui organ mai mare sau mai mic în grad.

A treia regulă este aceea potrivit căreia, pentru ca prorogarea să poată avea loc, trebuie ca acŃiunile ce urmează a fi întrunite – atunci când este cazul – să se găsească în aceeaşi fază procesuală. Altfel spus, când se iveşte necesitatea unui cumul între două acŃiuni, prorogarea de competenŃă se poate realiza numai dacă sunt respectate – pentru ambele acŃiuni – fazele normale de desfăşurare a activităŃii judiciare: judecata în fond şi controlul judiciar.

5.3. Prorogarea legală de competenŃă. Prorogarea legală de competenŃă se evidenŃiază atât ca o derogare, cât şi

ca o extindere pe care legea o consideră necesară şi utilă, faŃă de reglementarea generală şi comună a competenŃei instanŃelor judecătoreşti în materie civilă. Intr-o altă exprimare – mai simplă – se poate spune că prorogarea de competenŃă este legală atunci când o instanŃă judecătorească îşi extinde sau îşi prelungeşte competenŃa în temeiul unei dispoziŃii exprese a legii pe seama competenŃei generale a unei alte instanŃe.

Cât priveşte reglementarea propriu-zisă sunt de examinat două situaŃii: prima, care se referă la cererile accesorii şi incidente; a doua care se referă la cererile distincte şi independente legate între ele.

a) Prorogarea legală de competenŃă în cazul cererilor accesorii şi incidente. Articolul 17 C. pr. civ. cuprinde dispoziŃia potrivit căreia: “cererile accesorii şi incidente sunt în căderea instanŃei competente să judece cererea principală”.

Fundamentată pe ideea dependenŃei cauzale această dispoziŃie îşi găseşte aplicarea în cele mai diferite situaŃii. Astfel, în sfera prorogării legale de competenŃă bazată pe dispoziŃia cuprinsă în art. 17 C. pr. civ. pot intra: a) capetele de cerere dependente de pretenŃia principală şi formulate în completarea acesteia, care, dacă ar fi solicitate în mod separat, după judecarea pretenŃei principale, ar fi de competenŃa altor instanŃe decât cea sesizată;

b) cererile cu privire la luarea unor măsuri asigurătorii – care se găsesc în raport de dependenŃă faŃă de cererea principală aflată în curs de soluŃionare;

c) cererile reconvenŃionale şi de intervenŃie în interes propriu atunci când acestea nu depăşesc limitele instanŃei sesizate cu judecarea cererii principale;

d) toate cererile – în mod necondiŃionat – prin care, în procesele pendinte, sunt introduse terŃele persoane; aceasta pe motiv că aceste cereri – cu excepŃia celei de intervenŃie în interes propriu – se găsesc într-un raport de dependenŃă faŃă de cererea principală aflată în curs de soluŃionare.

81

Avem rezerve însă faŃă de precizarea potrivit căreia ne-am găsi în prezenŃa unei prorogări legale de competenŃă – bazată pe art. 17 C. pr. civ. – în cazul cererilor privitoare la luarea unor măsuri provizorii pe timpul procesului de divorŃ.86 Avem în vedere că aceste cereri, după cum se precizează în art. 6132 C. pr. civ. implică o procedură specială şi anume: “… prin ordonanŃă preşedinŃială…” Cererile de ordonanŃă preşedinŃială la care se referă art. 6132 C. pr. civ. sunt în directă legătură cu acŃiunea principală de divorŃ. Această legătură – credem noi – nu le imprimă însă şi caracterul de a fi considerate ca incidente sau accesorii ale acesteia.

In această privinŃă – bazaŃi pe economia textelor în discuŃie – se poate motiva că:

a) o procedură specială nu poate fi integrată – prin prorogare – într-o altă procedură specială şi nici chiar în una de drept comun; b) instanŃa competentă este limitată în atributele sale putând ordona şi, dacă este cazul, modifica sau revoca numai “…măsurile vremelnice cu privire la încredinŃarea copiilor minori, la obligaŃia de întreŃinere, la alocaŃia pentru copii şi folosirea locuinŃei” (art. 6132 C. pr. civ.); c) instanŃa investită cu judecarea acŃiunii de divorŃ are deja prorogată competenŃa asupra aceloraşi chestiuni litigioase – care sunt cu adevărat accesorii – urmând a se pronunŃa asupra lor cu ocazia rezolvării fondului cauzei; d) se impune a fi avute în vedere şi aspectele procedurale diferite ale celor două proceduri, separând astfel complet o judecată de cealaltă.In concluzie, se poate reŃine că cererile la care se referă art. 6132 C. pr. civ. au caracter autonom şi nu pot fi soluŃionate – prin prorogare – de instanŃa învestită cu acŃiunea de divorŃ.

b) Prorogarea legală de competenŃă în cazul cererilor distincte şi independente legate între ele. Potrivit art. 164 C. pr. civ. se poate cere “…întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiaşi instanŃe sau instanŃe deosebite, de acelaşi grad… al căror obiect şi cauză au între dânsele o strânsă legătură”.

Cât priveşte instanŃa care urmează să-şi proroge competenŃa – pentru a soluŃiona şi pricina cu care este învestită o altă instanŃă – sunt de observat precizările făcute prin ultimele alineate ale aceluiaşi text: instanŃa mai întâi învestită (alin. 3) sau instanŃa a cărei competenŃă este determinată în mod absolut (alin. 4).

O caracteristică a acestei prorogări legale de competenŃă este aceea că ea nu operează în mod automat. Astfel, este de observat că la baza acestei prorogări legale de competenŃă se află, atât norma de drept menŃionată cât şi – în mod succesiv şi corelat – hotărârile judecătoreşti de aplicare: mai întâi cea de

86 A se vedea, în acest sens, I. Stoenescu şi S.Zilberstein, op. cit., p. 190 (pct. b).

82

dezînvestire din partea instanŃei care primeşte excepŃia de conexitate şi apoi cea de învestire din partea instanŃei de trimitere care îşi prorogă competenŃa.

5.4. Prorogarea judiciară de competenŃă. Prorogarea judiciară de competenŃă constă în obligaŃia ce revine anumitor

instanŃe judecătoreşti de a-şi extinde competenŃa pentru a judeca anumite cauze civile – care nu intră în competenŃa lor normală – ce le sunt trimise de alte instanŃe judecătoreşti în baza unor hotărâri pe care nu le pot refuza sau contesta.

In literatura juridică prorogarea judiciară de competenŃă este considerată ca o simplă variantă a prorogării legale. Astfel, se subliniază că atât emiterea unei hotărâri judecătoreşti de prorogare, cât şi obligaŃia de a fi pusă în executare nu pot avea loc decât în baza şi aplicarea unei dispoziŃii exprese a legii.87 Suntem totuşi de părere că specificul acestei prorogări – de a fi, în ultimă instanŃă, judiciară – trebuie reŃinut şi păstrat în determinarea ei. Astfel, în măsura în care nu intervine – în acest sens – o hotărâre judecătorească nu se poate vorbi de o prorogare judiciară de competenŃă.

Sunt cazuri de prorogare judiciară de competenŃă: a) casarea cu trimitere la o altă instanŃă de acelaşi grad cu aceea care a pronunŃat hotărârea care a fost casată (art. 312 alin. 6 C. pr. civ.); b) strămutarea pricinilor de la instanŃele învestite la alte instanŃe, în cazurile prevăzute de lege (art. 37 C. pr. civ.); c) comisiile rogatorii pentru administrarea unor probe (art. 169 al.4 C. pr. civ.); d) trimiterile la alte instanŃe de acelaşi grad, în cazurile în care din pricina recuzării judecătorilor la instanŃele investite nu se poate alcătui completul de judecată ( art. 30 şi 33 C. pr. civ.).

Este de observat că în cazurile menŃionate – cu excepŃia comisiei rogatorii pentru administrarea probelor – hotărârile sunt date de instanŃe superioare în grad faŃă de instanŃele pe seama cărora s-a stabilit extinderea competenŃei. Aşa fiind, oportunitatea acestor hotărâri nu poate fi pusă în discuŃie de către instanŃele de trimitere.

5.5. Prorogarea convenŃională de competenŃă. Prorogarea convenŃională de competenŃă rezultă dintr-o convenŃie a

părŃilor prin care acestea aleg şi învestesc cu judecarea unei cauze civile – născută sau care urmează a lua naştere între ele – o altă instanŃă decât aceea pe care o arată legea.

Prorogarea convenŃională de competenŃă implică în conŃinutul ei următoarele două trăsături: a) convenŃia părŃilor de a deroga de la competenŃa legală; b) limitarea capacităŃii părŃilor de a se înŃelege şi conveni asupra competenŃei unei instanŃe – alta decât aceea pe care o arată legea – numai în cazul în care competenŃa este relativă.

87 A se vedea, H. Solus şi R. Perrot, op. cit., p. 583.

83

Asupra prorogării convenŃionale de competenŃă – în sensul precizărilor făcute mai sus – se dispune în principiu prin art. 19 C. pr. civ. Câmpul de aplicare a acestei dispoziŃii nu poate fi însă limitat numai la “… pricinile privitoare la bunuri”. łinând seama de trăsăturile generale menŃionate, urmează să conchidem că prorogarea convenŃională de competenŃă poate avea loc în orice materie – inclusiv de competenŃă ce urmează a fi înlăturate prin convenŃia părŃilor au caracter dispozitiv. ReŃinem în acest sens precizarea făcută prin însăşi dispoziŃiile art. 19 C. pr. civ., conform căruia părŃile nu se pot înŃelege şi deroga de la dispoziŃiile art. 13 şi 14 C. pr. civ., care au caracter imperativ, cât şi concluzia care se poate desprinde din dispoziŃiile art. 607 C. pr. civ., în sensul că în materie de divorŃ, părŃile nu se pot înŃelege şi stabili competenŃa uneia sau a alteia dintre instanŃele despre care se face vorbire în acest text. Aceasta pe motiv că ordinea determinată de situaŃiile avute în vedere – domiciliul comun, domiciliul pârâtului şi domiciliul reclamantului – este imperativă.

Prorogarea convenŃională de competenŃă poate fi determinată anterior sau concomitent cu naşterea litigiului. Anterior naşterii litigiului prin inserarea în contractul încheiat între părŃi a unei clauze cu privire la determinarea unei anumite instanŃe competente, în caz de litigiu, alta decât cea pe care o arată legea şi concomitent cu naşterea litigiului prin investirea de către reclamant a unei alte instanŃe decât aceea pe care o arată legea, investirea pe care pârâtul o acceptă prin aceea că nu invocă excepŃia de necompetenŃă.

In privinŃa formelor, sunt de menŃionat – ca având eficienŃă – manifestărilor de voinŃă exprese: atât în cazul în care părŃile convin, în scris sub forma unei clauze inserată în contract înainte de naşterea litigiului, cât şi în cazul în care pârâtul, în mod verbal, aderă la competenŃa instanŃei sesizate, după naşterea litigiului.

Se pune problema dacă pârâtul, în această din urmă situaŃie, nu ar putea adera la competenŃa instanŃei sesizate şi în mod tacit prin neinvocarea excepŃiei de necompetenŃă. Răspunsul este negativ. Efectul neinvocării excepŃiei de necompetenŃă relativă, in limine litis, fiind acela al decăderii pârâtului din dreptul de a mai invoca această excepŃie şi nicidecum acela al aderării sale tacite la competenŃa instanŃei sesizate. Aşa fiind, urmează să conchidem că instanŃa sesizată va rămâne totuşi competentă să judece cauza pe temeiul juridic al sancŃiunii decăderii pârâtului din dreptul de a invoca excepŃia de necompetenŃă şi nu pe acela al prorogării convenŃionale dedusă dintr-o acceptare tacită din partea acestuia.88

6. ExcepŃiile şi conflictele privitoare la competenŃă 6.1. ConsideraŃii generale Respectarea regulilor privitoare la determinarea competenŃei instanŃelor

judecătoreşti în materie civilă implică, înainte de toate, o aplicare consecvenŃă a

88 A se vedea, în acest sens, I. Stoenescu şi S. Zilberstein, op. cit., p. 196.

84

principiului legalităŃii. Este suficient, din acest punct de vedere, să amintim că potrivit art. 105 alin. 1 din C. pr. civ.: „actele de procedură îndeplinite de un judecător cu încălcarea normelor de competenŃă publică sau privată vor fi declarate nule în condiŃiile prevăzute de lege”.

In prezenŃa acestei dispoziŃii şi pentru a evita consecinŃele ei, reglementarea competenŃei instanŃelor judecătoreşti include, între altele, atât posibilitatea prevenirii încălcărilor, cât şi pe aceea a corectării greşelilor care ar putea fi săvârşite. ReŃinem deci, că dreptul instanŃelor judecătoreşti de a cerceta legalitatea respectării dispoziŃiilor privitoare la determinarea competenŃei – în materie civilă – se relevă şi se poate exercita, fie în urma invocării necompetenŃei pe cale de excepŃie, adică în mod direct în faŃa instanŃei investite, urmărindu-se preîntâmpinarea pronunŃării unor hotărâri nelegale sub aspectul competenŃei, fie prin exercitarea unor căi de atac, adică pe calea controlului judiciar, urmărindu-se desfiinŃarea hotărârilor judecătoreşti pronunŃate cu încălcarea regulilor privitoare la competenŃă.

Calea excepŃiei declinatorii de competenŃă, faŃă de posibilitatea folosirii căilor de atac, se impune cu prioritate, iar din punct de vedere al scopului urmărit este şi mult mai avantajoasă. Astfel: a) oferă posibilitatea ca orice instanŃă sesizată să-şi poată verifica propria competenŃă; b) are menirea să preîntâmpine desfăşurarea activităŃii judiciare şi pronunŃarea – în final – a unor hotărâri nelegale date cu încălcarea regulilor privitoare la competenŃă; c) implică şi posibilitatea de a fi asigurate şi alte cerinŃe ale competenŃei cum sunt cele ale litispendenŃei şi conexităŃii.

Calea excepŃiei declinatorii de competenŃă nu este însă lipsită şi de unele inconveniente sau surprize: în concret, aceea de a fi sursa unor conflicte de competenŃă, născute ca urmare a faptului că instanŃa de trimitere – arătată a fi cea competentă – refuză să primească declinarea făcută în favoarea ei.

Ceea ce este esenŃial în determinarea aspectelor privitoare la excepŃiile declinatorii şi conflictele privitoare la competenŃă este succesiunea lor.

Drept urmare, în cele ce urmează, vor fi examinate: mai întâi, excepŃiile declinatorii de competenŃă, iar în al doilea rând, conflictele de competenŃă şi modul lor de rezolvare.

In ceea ce priveşte excepŃiile declinatorii de competenŃă, reŃinem că este vorba de excepŃiile de: necompetenŃă, litispendenŃă şi conexitate.

Cât priveşte conflictele de competenŃă va fi examinată procedura care le este proprie şi în cadrul căreia – în mod succesiv – se relevă naşterea şi rezolvarea lor.

6.2. ExcepŃia de necompetenŃă 6.2.1. NoŃiune. Pentru a se evita urmările judecării unei cauze de către o

instanŃă necompetentă, partea chemată în judecată în calitate de pârâtă – în cadrul apărărilor pe care le poate face în favoarea sa – are şi posibilitatea să aprecieze asupra competenŃei instanŃei sesizate şi, dacă este cazul, pe cale de excepŃie, să

85

ridice lipsa de competenŃă a acesteia şi să ceară trimiterea cauzei la instanŃa competentă.

In cazul în care necompetenŃa este absolută, excepŃia poate fi ridicată de oricare din părŃile procesului, de procuror sau chiar din oficiu de către instanŃa de judecată, punând-o în prealabil în discuŃia părŃilor.

ExcepŃia de necompetenŃă constituie, aşadar, mijlocul procesual prin care poate fi contestată competenŃa unei instanŃe sesizate cerându-i-se să-şi decline competenŃa – pentru a judeca pricina cu care a fost investită – în favoarea unei alte instanŃei sau organ de jurisdicŃie.89

6.2.2. ExcepŃia de necompetenŃă şi excepŃia de inadmisibilitate. ExcepŃia de inadmisibilitate implică – lato sensu – refuzul legal al unei instanŃe sesizate de a judeca o cauză civilă cu care a fost investită.

Este de observat că atât excepŃia de necompetenŃă cât şi cea de inadmisibilitate, dacă sunt primite, produc acelaşi rezultat: dezînvestirea instanŃei sesizate.

Similitudinea rezultatului, pusă în evidenŃă prin afirmarea unei stări de incompetenŃă, vizează însă numai o situaŃie de moment. In fond, avându-se în vedere şi perspectivele de viitor ale cauzelor faŃă de care s-a dispus – de către instanŃa sesizată – declinarea competenŃei sau inadmisibilitatea judecării, finalitatea acestor două excepŃii este total diferită. Criteriul după care se poate stabili diferenŃa este cât se poate de simplu. Astfel, pe câtă vreme excepŃia de necompetenŃă implică – în mod temporar – ideea unei concurenŃe dintre instanŃa sesizată şi o altă instanŃă sau organ de jurisdicŃie, excepŃia de inadmisibilitate implică un refuz general de a judeca – pentru diverse motive prevăzute de lege – atât al instanŃei sesizate cât şi din partea unei alte instanŃe sau organ de jurisdicŃie.

6.2.3. Dreptul de a invoca excepŃia de necompetenŃă şi exercitarea lui. Ceea ce pune în evidenŃă dreptul de a invoca excepŃia de necompetenŃă este caracterul imperativ sau dispozitiv al normelor încălcate. Astfel, după distincŃiile ce urmează a fi precizate, excepŃia de necompetenŃă poate fi invocată de părŃile litigante, din oficiu de către instanŃa de judecată şi de către procuror.

a) Invocarea excepŃiei de necompetenŃă de către păr Ńile litigante. Trebuie să reŃinem dreptul de a invoca excepŃia de necompetenŃă aparŃine, în primul rând, pârâtului. Astfel, pârâtul este în drept să invoce necompetenŃa instanŃei atât în cazul în care aceasta este relativă cât şi în cazul în care este absolută.

Este însă necesar – pentru a putea face aceasta – să fie avută în vedere diferenŃa lor de regim juridic. Astfel, excepŃia de necompetenŃă rezultând din

89 A se vedea şi: Alex. Bacaci, op. cit., p. 172 şi urm.; T. Mrejeru, ExcepŃii privind

instanŃa şi procedura de judecată, ediŃia a II-a, Editura R.A.I. – Imprimeria “Coresi”, Bucureşti, 1998, p. 46.

86

chemarea pârâtului înaintea unei alte instanŃe decât aceea a domiciliului său, nefiind de ordine publică, acesta poate renunŃa la beneficiul ei şi se prezumă de a fi renunŃat şi că este decăzut, în acelaşi timp, din dreptul de a o mai invoca dacă nu a ridicat-o in limine litis, adică până la prima zi de înfăŃişare şi mai înainte de a pune concluzii în fond (art. 108 alin. 3 C. pr. civ.).

In cazul în care necompetenŃa este de ordine publică, pârâtul este în drept să o invoce în orice stare a pricinii, inclusiv, pentru prima dată, în faŃa instanŃei de recurs ( art. 108 alin. 1, 162 şi 304 pct. 1 şi 3 C. pr. civ.).

Reclamantul, este de observat că este în drept să invoce numai necompetenŃa de ordine publică. Această precizare – cu implicarea decăderii din dreptul invocării necompetenŃei relative – rezultă din dispoziŃiile art. 158 alin. ultim C. pr. civ. – prin care se dispune că: “dacă necompetenŃa nu este de ordine publică, partea care a făcut cerere la instanŃa necompetentă nu va putea cere declararea necompetenŃei”.

b) Invocarea excepŃiei de necompetenŃă, din oficiu, de către instanŃele judecătoreşti. Este de principiu că orice instanŃă judecătorească, investită cu judecarea unei cauze civile, are mai întâi obligaŃia legală de a-şi verifica competenŃa şi de a reŃine acea cauză spre a fi judecată numai când are abilitarea de a o soluŃiona.

OperaŃia juridică a verificării competenŃei – pe lângă obligaŃia menŃionată – implică şi dreptul instanŃelor judecătoreşti de a invoca şi pune, din oficiu, în discuŃia părŃilor excepŃia de necompetenŃă: atât cea absolută cât şi cea relativă.

ReŃinem că şi în cazul în care necompetenŃa este invocată, din oficiu, de către instanŃa de judecată, se impune a fi avută în vedere diferenŃierea de regim juridic a necompetenŃei absolute faŃă de necompetenŃa relativă. Astfel, dacă necompetenŃa este absolută instanŃa de judecată este nu numai în drept de a invoca şi pune, din oficiu, în discuŃia părŃilor, ci şi să dispună declinarea, dacă este cazul, în favoarea instanŃei competente; prin urmare, în asemenea situaŃie este lipsită de consecinŃe juridice atitudinea părŃilor; soluŃia instanŃei – de declinare a competenŃei – nefiind dată în funcŃie de concluziile părŃilor, ci numai de stricta aplicare a regulilor imperative de competenŃă.

In cazul în care necompetenŃa este relativă, instanŃa de judecată o poate pune – in limine litis – în discuŃia contradictorie a părŃilor, dar nu este îndreptăŃită să-şi decline din oficiu competenŃa, ci numai la cererea părŃilor.90

c) Invocarea excepŃiei de necompetenŃă de către procuror . După cum am mai arătat, procurorul are obligaŃia să vegheze la respectarea legii în activitatea instanŃelor de judecată. Prin urmare, dacă este cazul, procurorul are şi

90 Trib. municip. Bucureşti, SecŃ. a III-a civ., dec. nr. 1508/1997, Culegere de practică

judiciară civilă pe anii 1993-1997, D. Lupaşcu ş. a., Ed. ALL BECK, Bucureşti, 1998, p. 331-332; A se vedea şi T. Mrejeru, op. cit., p. 46 – 47.

87

dreptul să invoce necompetenŃa instanŃei sesizate şi să ceară declinarea în favoarea instanŃei competente.

In contextul respectării diferenŃei de regim juridic a competenŃei absolute faŃă de cea relativă şi indiferent de forma în care participă la proces, reŃinem că procurorul poate invoca necompetenŃa numai în cazul în care urmează a fi asigurată respectarea normelor de competenŃă imperative.

6.2.4. Prioritatea soluŃionării excepŃiei de necompetenŃă. Este de menŃionat, pentru importanŃa ei, că excepŃia de necompetenŃă, ca regulă generală, se impune a fi soluŃionată, înaintea tuturor altor excepŃii. Prioritatea în soluŃionare – faŃă de alte excepŃii care ar putea fi invocate în mod simultan – îşi găseşte explicaŃia şi suportul legal în dispoziŃiile art. 105 alin. 1 C. pr. civ. Aceasta în sensul că soluŃiile ce ar putea fi date altor excepŃii se pot considera – dacă excepŃia de necompetenŃă ar fi în cele din urmă admisă – a fi nule pe motivul necompetenŃei judecătorului.

Din afirmarea acestei priorităŃi decurge şi consecinŃa că excepŃia de necompetenŃă nu poate fi unită – în baza art. 137 alin. 2 C. pr. civ. – cu fondul cauzei. După părerea noastră, problema competenŃei sau incompetenŃei instanŃei sesizate trebuie să fie rezolvată, în mod exclusiv , prin raportarea la starea de fapt şi de drept afirmată şi dedusă judecăŃii prin cererea de chemare în judecată. Considerăm, deci, că pentru rezolvarea excepŃiei de necompetenŃă nu se impune administrarea de probe care să justifice unirea ei cu fondul cauzei.

In determinarea priorităŃii în soluŃionarea excepŃiei de necompetenŃă se impune a fi avută în vedere, dacă este cazul, existenŃa unei alte priorităŃi şi anume: aceea a excepŃiei de netimbrare a acŃiunii. Aceasta pe motiv că plata taxelor de timbru trebuie făcută în mod anticipat sesizării instanŃei.

6.2.5. SoluŃiile ce pot fi pronunŃate asupra excepŃiei de necompetenŃă. In conformitate cu dispoziŃiile art. 158 alin. 2 şi 3 C. pr. civ. excepŃia de necompetenŃă poate fi respinsă sau admisă.

a) Dacă instanŃa respinge excepŃia de necompetenŃă şi se declară necompetentă să judece cauza, ea va păşi la cercetarea şi soluŃionarea acesteia în fond. Partea nemulŃumită de modul cum a fost rezolvată excepŃia va putea să atace, cu apel sau recurs, încheierea prin care s-a dispus respingerea numai după darea hotărârii asupra fondului.

b) Dacă instanŃa admite excepŃia de necompetenŃă şi se declară necompetentă să judece cauza, va da o hotărâre de declinare de competenŃă prin care va dispune trimiterea cauzei la instanŃa sau organul cu activitate jurisdicŃională competent.

Este însă de observat că hotărârea prin care se dispune admiterea excepŃiei de necompetenŃă este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la data pronunŃării hotărârii. Aşa fiind, trimiterea cauzei la instanŃa arătată a fi competentă să judece cauza nu se poate face decât după ce hotărârea declinatorie de competenŃă a rămas irevocabilă.

88

6.2.6. Hotărârea declinatorie de competenŃă şi efectele ei. Hotărârea prin care este admisă excepŃia de necompetenŃă poartă şi denumirea de declinator de competenŃă.

Este de observat că această hotărâre, în ceea ce priveşte efectele, prezintă un caracter limitativ. Astfel, hotărârea declinatorie de competenŃă, rămasă irevocabilă, în mod limitat, produce numai efectul declarativ de incompetenŃă a instanŃei sesizate.

Hotărârea declinatorie de competenŃă nu produce decât efectul unei învestiri simple şi neobligatorii în privinŃa judecării cauzei trimise. Astfel, în mod simetric instanŃa de trimitere este în drept să aprecieze şi să decidă asupra propriei sale competenŃe.

In consecinŃă, declinatorul de competenŃă poate fi primit sau refuzat. In ipoteza în care instanŃa de trimitere primeşte declinatorul de

competenŃă ea se învesteşte cu judecarea cauzei printr-o apreciere proprie şi nu impusă prin hotărârea declinatorie de competenŃă stabilită în favoarea sa.

In legătură cu refuzul de a primi declinatorul de competenŃă sunt de menŃionat două ipoteze: prima, aceea a unei declinări succesive în favoarea unei alte instanŃe, cu dreptul instanŃei de trimitere de a aprecia şi ea asupra declinării făcută în favoarea sa; a doua, aceea a unei declinări reciproce de competenŃă, printr-o hotărâre rămasă irevocabilă – care întrerupe cursul normal al desfăşurării activităŃii judiciare – în favoarea instanŃei care s-a desesizat de judecarea cauzei, ceea ce dă naştere la un conflict negativ de competenŃă.

6.3. ExcepŃia de litispendenŃă 6.3.1. NoŃiune. Este de precizat, în primul rând, că sursa stării de

litispendenŃă o constituie competenŃa teritorială alternativă. Aceasta pe motiv că starea de litispendenŃă presupune sesizarea succesivă şi în mod legal a două sau mai multe instanŃe, deopotrivă competente, cu judecarea aceleiaşi cauze civile.

Aşadar, excepŃia de litispendenŃă implică modalitatea juridică procesuală de a face cunoscută situaŃia în care două sau mai multe instanŃe de fond, deopotrivă competente, sunt sesizate în mod succesiv cu judecarea aceleiaşi cauze civile.

6.3.2. CondiŃiile ce se cer a fi îndeplinite pentru invocarea excepŃiei de litispendenŃă. Asupra excepŃiei de litispendenŃă se dispune prin art. 163 alin. 1 C. pr. civ.: “nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanŃe”.

Pentru ca excepŃia de litispendenŃă să poată fi invocată – în baza acestei prevederi legale – este necesar a fi justificate trei condiŃii .91 Acestea sunt: a) aceeaşi acŃiune să fie succesiv introdusă în faŃa a două instanŃe, competente în mod egal să judece cauza; b) acŃiunea să aibă aceleaşi părŃi – reclamant şi pârât –

91 A se vedea şi Alex. Bacaci, op. cit., p. 194 şi urm.; T. Mrejeru, op. cit., p. 74 – 75.

89

în aceeaşi calitate; c) acŃiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului să aibă acelaşi obiect şi să fie fondată pe aceeaşi cauză juridică.

După cum se subliniază în literatura juridică starea de litispendenŃă implică un conflict latent între două instanŃe judecătoreşti şi prezintă pericolul – fiind sesizate cu aceeaşi pricină şi deopotrivă competente – de a fi pronunŃate două hotărâri contradictorii.

Drept urmare, excepŃia de litispendenŃă, are ca scop să anticipeze asupra autorităŃii lucrului judecat, căutând să prevină pronunŃarea a două sau mai multe hotărâri în aceeaşi cauză. Această finalitate urmează a fi realizată prin invocarea stării de litispendenŃă şi reunirea celor două acŃiuni – identice prin elementele lor de structură – în faŃa unei singure instanŃe.

Am adăuga la această justificare şi observaŃia că, după părerea noastră, excepŃia de litispendenŃă implică în conŃinutul ei şi finalitatea excepŃiei de necompetenŃă. Astfel din moment ce reclamantul şi-a epuizat dreptul de opŃiune – prin alegerea şi sesizarea primei instanŃe – ultima instanŃă se poate considera că a devenit necompetentă.

6.3.3. Aspectele procesuale ale excepŃiei de litispendenŃă. După cum se prevede în art. 163 alin. 2 C. pr. civ., excepŃia de litispendenŃă “…se va putea ridica de părŃi sau de judecător în orice stare a pricinii în faŃa instanŃelor de fond”.

Care este instanŃa în faŃa căreia urmează a fi ridicată excepŃia de litispendenŃă? Dat fiind că dreptul de opŃiune al reclamantului se epuizează prin sesizarea primei instanŃe, a fortiori, excepŃia de litispendenŃă urmează a fi ridicată în faŃa celei din urmă instanŃe sesizate.

Considerăm că dovada sesizării primei instanŃe trebuie făcută prin relaŃiile ce urmează a fi cerute – pe cale directă – de la această instanŃă. In consecinŃă, până la efectuarea acestei probe se prezumă că instanŃa în faŃa căreia a fost invocată excepŃia de litispendenŃă este, în mod corect, sesizată.

Cu privire la modul de soluŃionare a excepŃiei de litispendenŃă trebuie să distingem între primirea şi respingerea ei.

Astfel, dacă se constată că excepŃia este întemeiată – în sensul condiŃiilor ce se cer a fi îndeplinite – instanŃa în faŃa căreia a fost invocată este obligată să dispună primirea ei, să se dezînvestească de judecarea cauzei şi să trimită dosarul instanŃei mai întâi sesizate.

Dimpotrivă, dacă instanŃa socoteşte că ea este competentă să judece cauza, iar cealaltă instanŃă – mai întâi sesizată – că nu este competentă, excepŃia de litispendenŃă va fi respinsă, născându-se astfel, pe cale de consecinŃă, un conflict pozitiv de competenŃă. ReŃinem că situaŃia conflictuală – în acest caz – devine reală chiar din momentul în care instanŃa a dispus în sensul respingerii excepŃiei de litispendenŃă şi asumării competenŃei de a judeca ea cauza.

Este de menŃionat că excepŃia de litispendenŃă, dacă este cazul, poate fi respinsă ca lipsită de interes pe alt temei juridic: acela al desistării reclamantului de la judecata începută în faŃa celei din urmă instanŃe sesizate. Subliniem faptul că

90

o atare renunŃare nu produce nici o consecinŃă asupra investirii şi judecării cauzei de către instanŃa mai întâi sesizată.

6.4. ExcepŃia de conexitate 6.4.1. NoŃiune. Conexitatea presupune că două sau mai multe cauze

civile, diferite ca structură şi pendinte în acelaşi timp – în faŃa aceleiaşi instanŃe sau instanŃe diferite, de acelaşi grad – prezintă o strânsă legătură între ele şi ca atare, pentru o mai bună administrare a justiŃiei, se impune întrunitatea şi judecarea lor deodată de către aceeaşi instanŃă.

Având în vedere scopul urmărit, am putea defini excepŃia de conexitate în felul următor: modalitatea juridică procesuală prin care este înfăŃişată necesitatea întrunirii a două sau mai multe cauze civile – pendinte în faŃa unor instanŃe diferite – între care există o strânsă legătură spre a fi soluŃionate împreună de către aceeaşi instanŃă.

6.4.2. CondiŃiile ce se cer a fi îndeplinite pentru invocarea excepŃiei de conexitate. In privinŃa excepŃiei de conexitate art. 164 alin. 1 C. pr. civ. dispune că “părŃile vor putea cere întrunirea mai multor pricini care se află înaintea aceleiaşi instanŃe sau instanŃe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi părŃi sau chiar împreună cu alte părŃi şi al căror obiect şi cauză au între dânsele o strânsă legătură”.

Este de observat că premisa esenŃială a conexităŃii – spre deosebire de litispendenŃă care presupune aceeaşi cauză – este strânsa legătură ce poate exista între cele două sau mai multe cauze civile diferite.

In consecinŃă, excepŃia de conexitate va putea fi invocată numai în prezenŃa celor trei condiŃii menŃionate în textul arătat mai sus: a) existenŃa a două sau mai multe cauze civile pendinte la aceeaşi instanŃă sau instanŃe deosebite lor de acelaşi grad; b) părŃile acelor cauze să fie aceleaşi sau împreună cu alte părŃi, fără a se Ńine seama de calitatea lor procesuală; c) între obiectul şi cauza lor juridică să existe o strânsă legătură.

In practica judiciară s-a decis că există conexitate între acŃiunea principală şi cererea de intervenŃie în interes propriu; acŃiunea de partaj succesoral şi cea privitoare la reducerea liberalităŃilor care depăşesc cotitatea disponibilă; acŃiunile în regres ale codebitorilor solidari îndreptate împotriva inculpatului care a profitat de întreaga sumă delapidată; acŃiunea de divorŃ şi cererea reconvenŃională introdusă de soŃul pârât pentru împărŃirea bunurilor comune ş.a.

6.4.3. Scopul şi oportunitatea procesuală a invocării excepŃiei de conexitate. Conexitatea – ca şi litispendenŃa – implică acelaşi conflict latent între două instanŃe judecătoreşti şi prezintă acelaşi pericol de a fi pronunŃate două hotărâri contradictorii.

Similitudinea nu merge însă până la identificare. Astfel, dacă în cazul litispendenŃei este vorba de aceeaşi cauză – dublată prin sesizarea a două instanŃe deopotrivă competente – în cazul conexităŃii ne aflăm în prezenŃa a două cauze reale care au între ele o strânsă legătură.

91

ReŃinem că strânsa legătură se traduce, în cele din urmă, prin existenŃa unor chestiuni – de fapt şi de drept – comune celor două cauze şi care, pe cale de consecinŃă, trebuie să primească aceeaşi rezolvare. Pe scurt: litispendenŃa presupune identitate de acŃiuni, iar conexitatea identitate de chestiuni.

Aşa fiind, excepŃia de conexitate are drept scop să anticipeze asupra autorităŃii lucrului judecat în privinŃa chestiunilor – de fapt sau de drept – comune celor două cauze şi să împiedice eventuala contradicŃie dintre hotărârile ce urmează a fi pronunŃate. In concret, această finalitate urmează a fi atinsă prin invocarea stării de conexitate şi reunirea celor două cauze în faŃa aceleiaşi instanŃe pentru a fi judecate împreună.

Este cazul să adăugăm la această justificare şi precizarea că excepŃia de conexitate este o excepŃie declinatorie. Astfel, instanŃa în faŃa căreia excepŃia trebuie ridicată – dacă este primită – urmează să-şi decline competenŃa în favoarea celeilalte instanŃe, iar aceasta prin conexare şi prorogare de competenŃă să se investească şi cu judecarea cauzei care i-a fost trimisă.

6.4.4. Principalele aspecte procesuale ale invocării şi soluŃionării excepŃiei de conexitate. ExcepŃia de conexitate – potrivit art. 164 alin. 1 şi 2 C. pr. civ. – poate fi invocată de oricare dintre părŃile celor două cauze, precum şi din oficiu de către instanŃa de judecată care urmează să-şi decline competenŃa în favoarea instanŃei care are prioritate asupra întrunirii şi soluŃionării cauzelor conexe.

Care este instanŃa în faŃa căreia urmează a fi invocată excepŃia de conexitate? Din analiza dispoziŃiilor cuprinse în art. 164 alin. 3 şi 4 C. pr. civ. rezultă că excepŃia de conexitate urmează a fi ridicată, după caz, în faŃa celei din urmă instanŃe sesizate sau a instanŃei care aflată în concurs cu o altă instanŃă poate să-şi decline competenŃa.

Este de observat că dispoziŃiile menŃionate vizează, în sens invers, criteriile prioritare în determinarea competenŃei de conexitate. Astfel, sunt în drept să-şi proroge competenŃa: a) instanŃa mai întâi investită şi ca atare excepŃia de conexitate trebuie invocată în faŃa instanŃei investită în urma acesteia; b) instanŃa a cărei competenŃă teritorială este determinată în mod excepŃional printr-o normă imperativă şi ca atare, indiferent de data sesizării, excepŃia de conexitate trebuie invocată în faŃa instanŃei a cărei competenŃă se înscrie în cadrul reglementării generale.

ExcepŃia de conexitate poate fi invocată în orice stare a celor două cauze: prin aceasta trebuie să se înŃeleagă că cele două cauze se pot afla în orice stadiu – mai avansat sau mai puŃin avansat una faŃă de alta – care să privească judecata în fond. Evident, excepŃia de conexitate nu va putea fi invocată în cazul în care instanŃa care urma să dispună întrunirea celor două cauze a judecat – declarând dezbaterile închise – cauza cu care a fost învestită.

ReŃinem, în acest context, că problema de a şti dacă obiectul şi cauza unor pricini civile pendinte au între ele o strânsă legătură, spre a fi conexate şi judecate

92

împreună, este o chestiune de fapt şi de apreciere liberă a instanŃei în faŃa căreia excepŃia de conexitate trebuie invocată.

ExcepŃia de conexitate poate fi respinsă sau admisă. Astfel, dacă instanŃa consideră că este în interesul unei mai bune judecăŃi a cauzei cu care este investită, excepŃia de conexitate poate fi respinsă. Este de observat că prin respingerea excepŃiei stadiul posibilităŃii de conexare este depăşit şi ca atare cele două cauze îşi urmează cursul independent una faŃă de cealaltă şi fără posibilitatea de a mai fi readuse într-un nou stadiu de conexare.

Dacă excepŃia de conexitate este admisă instanŃa se va dezînvesti de judecarea cauzei şi dosarul va fi trimis instanŃei competente să-şi proroge competenŃa. Este de menŃionat că hotărârea de declinare pronunŃată asupra excepŃiei de conexitate nu obligă instanŃa de trimitere, care îşi păstrează dreptul de a aprecia dacă este sau nu caz de conexitate şi în consecinŃă să primească sau să refuze conexarea.

In cazul în care instanŃa de trimitere refuză să primească declinarea de competenŃă făcută în favoarea sa, considerând că nu este cazul de a dispune conexarea pricinii trimise cu cea care se află pendinte în faŃa sa, se naşte un conflict negativ de competenŃă.

In cazul în care declinarea de competenŃă este primită, instanŃa de trimitere – a cărei competenŃă se prorogă – va dispune conexarea celor două pricini şi judecarea lor împreună.

6.4.5. Efectele conexării . OperaŃiunea conexării – admisă de art. 164 C. pr. civ. – priveşte buna administrare a justiŃiei, raŃiunea ei fiind să se asigure executarea hotărârilor care în caz de judecare separată a celor două pricini ar putea deveni imposibilă.

Aşa fiind, efectele conexării se manifestă, deopotrivă, în domeniul competenŃei şi cel al judecăŃii. aceasta înseamnă că: a) instanŃa căreia îi revine competenŃa de conexitate îşi va proroga competenŃa şi se va investi şi cu judecarea cauzei trimise; b) sub aspect procedural cauzele conexate urmează a fi considerate ca şi cum ar constitui un singur litigiu.

Este însă de remarcat că pricinile conexate nu-şi pierd individualitatea, rămânând – după conexare – distincte şi autonome. Aceasta în sensul că instanŃa – deşi le judecă împreună – este obligată, în ceea ce priveşte fondul, să le examineze şi să se pronunŃe asupra fiecăreia, în parte, făcând abstracŃie de conexarea intervenită.

ReŃinem, totodată, că chestiunile – de fapt şi de drept – comune celor două pricini, în mod necesar, trebuie să primească aceeaşi rezolvare. Aceasta este de altfel concluzia în care este cuprinsă atât justificarea teoretică, cât şi interesul de ordin practic al conexării.

6.4.6. Disjungerea cauzelor conexate Disjungerea reprezintă operaŃiunea inversă conexării şi înseamnă separarea sau despărŃirea cauzelor întrunite şi judecarea lor separată.

93

Cât priveşte reglementarea juridică se poate considera că dispoziŃiile art. 165 C. pr. civ. prezintă, în privinŃa disjungerii, caracter de generalitate.92 Intr-adevăr, textul citat prevede că: “în orice stare a judecăŃii se pot despărŃi pricinile întrunite, dacă instanŃa socoteşte că numai una din ele este în stare de judecată”.

ReŃinem, deci, că disjungerea – ca şi întrunirea cauzelor prin conexare sau prin sesizare directă – se dispune tot din motive de oportunitate procesuală: evitarea întârzierii în judecarea uneia din cauze dacă cealaltă cauză reclamă un timp mai îndelungat pentru soluŃionarea ei.

Este însă de menŃionat că disjungerea nu afectează scopul urmărit, prin întrunirea cauzelor, în totalitatea lui, instanŃa investită având obligaŃia şi competenŃa să rezolve, în timp, ambele cauze. Aşa fiind, se poate considera că instanŃa investită rămâne mai departe în situaŃia de a cunoaşte strânsa legătură dintre cauzele conexate şi de a evita pronunŃarea unor hotărâri contradictorii.

6.5. Conflictele de competenŃă 6.5.1. NoŃiune şi feluri. Problema conflictelor de competenŃă este strâns

legată de modul în care sunt rezolvate excepŃiile declinatorii. Aşa fiind, putem defini conflictele de competenŃă ca reprezentând

neînŃelegerile ivite între două sau mai multe instanŃe judecătoreşti de a-şi asuma sau declina competenŃa cu privire la judecarea unei anumite cauze civile.

Conflictele de competenŃă sunt pozitive sau negative. Conflictul este pozitiv, când două instanŃe se recunosc deopotrivă competente de a judeca aceeaşi cauză (art. 20 pct. 1 C. pr. civ.) şi este negativ, când două sau mai multe instanŃe s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină (art. 20 pct. 2 C. pr. civ.).

Este cazul să revenim asupra legăturii dintre conflictele de competenŃă şi modul de rezolvare a excepŃiilor declinatorii. Astfel, conflictele pozitive de competenŃă se pot naşte prin respingerea excepŃiei de litispendenŃă, iar cele negative prin refuzul instanŃei arătată a fi competentă de a se investi cu judecarea cauzei trimisă – prin declinatorul de competenŃă – în urma admiterii excepŃiei de necompetenŃă sau de conexitate.93

6.5.2. CondiŃiile cerute pentru naşterea unui conflict de competenŃă. Pentru a se putea vorbi de existenŃa unui conflict de competenŃă – pozitiv sau negativ – sunt necesare a fi întrunite următoarele două condiŃii : a) conflictul să se nască între două sau mai multe instanŃe judecătoreşti cu privire la judecarea unei anumite cauze civile în fond; b) instanŃele sesizate, după caz, să fi examinat excepŃia ridicată şi să se declare deopotrivă competente sau necompetente să judece acea cauză.

92 Disjungerea mai este reglementată în următoarele texte: art. 120 alin. 2 C. pr. civ.,

disjungerea cererii reconvenŃionale de cererea principală; art. 55 C. pr. civ.; disjungerea intervenŃiilor în interes propriu de cererea principală; şi art. 63 alin. 2 C. pr. civ. privitor la disjungerea chemărilor în garanŃie de acŃiunea principală.

93 Trib. municip. Bucureşti, SecŃ. a III-a civ., sent. nr. 662/1996, Culegere de practică judiciară civilă pe anii 1993-1997, p. 329 – 331.

94

Suntem, prin urmare, în prezenŃa unui conflict negativ sau pozitiv de competenŃă numai în cazul în care acesta este concret şi real. Cât priveşte această determinare urmează a fi avut în vedere actul prin care instanŃa, în faŃa căreia s-a ivit conflictul, s-a pronunŃat asupra competenŃei sale prin afirmarea sau negarea ei. Astfel: a) în cazul conflictului de competenŃă pozitiv acesta devine concret şi real chiar din momentul în care cea din urmă instanŃă sesizată respinge excepŃia de litispendenŃă şi se declară şi ea competentă să judece cauza, împotriva încheierii de respingere a excepŃiei de litispendenŃă neexistând reglementată posibilitatea de a se exercita o cale de atac; b)în cazul conflictului negativ de competenŃă acesta devine concret şi real numai din momentul în care hotărârea de redeclinare a competenŃei a rămas irevocabilă.

Conflictele de competenŃă împiedică cursul normal al desfăşurării activităŃii judiciare şi ca atare ele trebuie rezolvate. IniŃiativa în rezolvarea conflictelor de competenŃă este stabilită prin lege – ca obligaŃie – pe seama instanŃei de judecată în faŃa căreia s-a ivit conflictul. Se dispune în această privinŃă prin art. 21 C. pr. civ.: “instanŃa înaintea căreia s-a ivit conflictul de competenŃă va suspenda din oficiu orice altă procedură şi va înainta dosarul instanŃei în drept să hotărască asupra conflictului”.

Cât priveşte determinarea instanŃei înaintea căreia se poate ivi un conflict de competenŃă, urmează a fi avut în vedere felul conflictului: negativ sau pozitiv. Astfel: a) în cazul conflictului negativ de competenŃă aceasta este ultima instanŃă care s-a pronunŃat în sensul refuzului de a primi şi judeca pricina care i-a fost trimisă declinându-şi, la rândul ei, competenŃa în favoarea instanŃei care s-a dezînvestit de judecarea acelei cauze; b) în cazul conflictului pozitiv de competenŃă aceasta este instanŃa care a respins excepŃia de litispendenŃă şi s-a declarat şi ea – alături de instanŃa mai întâi sesizată – competentă să judece cauza.

In ceea ce ne priveşte, în acest din urmă caz, credem că acestei instanŃe, totodată, îi revine obligaŃia de a o încunoştinŃa şi pe cealaltă instanŃă – învestită cu judecarea aceleiaşi cauze – de hotărârea luată pentru ca şi aceasta, la rândul ei, să se considere aflată în stare de conflict şi să suspende şi ea judecarea cauzei.

Deşi textul art. 21 din C. pr. civ. nu prevede nimic în această privinŃă, vom aprecia totuşi că suspendarea judecăŃii şi hotărârea ca dosarul cauzei să fie înaintat instanŃei competente să hotărască asupra conflictului se va face printr-o încheiere asupra căreia nu se mai poate reveni.

Prin norme speciale, anumite categorii de litigii au fost trecute – în totalitate sau numai pentru judecata în fond – în competenŃa unor alte organe de jurisdicŃie. Aşa fiind, între instanŃele judecătoreşti şi celelalte organe cu atribuŃii de jurisdicŃie în materie civilă pot să apară conflicte de competenŃă: pozitive sau negative.

Este de observat că pentru atare conflicte de competenŃă există şi o reglementare specială. Este vorba de art. 22 alin. 4 C. pr. civ. prin care se dispune:

95

“există conflict de competenŃă în sensul art. 20 şi în cazul în care el se iveşte între instanŃele judecătoreşti şi alte organe cu activitate jurisdicŃională”.

In concluzie, se poate reŃine că dispoziŃiile art. 22 alin. 4 din C. pr. civ. au în vedere – în mod limitat – numai acele situaŃii în care în conflict cu alt organ cu activitate jurisdicŃională se află o instanŃă judecătorească. In caz contrar, competenŃa de rezolvare a unor atare conflicte nu putea fi stabilită – aşa cum se prevede în partea a doua aceluiaşi text – pe seama instanŃei superioare celei intrată în conflict.

In ceea ce priveşte procedura care trebuie urmată, în cazul ivirii unor astfel de conflicte, menŃionăm că dispoziŃiile art. 21 C. pr. civ. sunt deopotrivă aplicabile. Astfel, instanŃa de judecată sau organul cu activitate jurisdicŃională în faŃa căruia s-a ivit conflictul de competenŃă are obligaŃia să suspende din oficiu orice altă procedură şi să înainteze dosarul instanŃei în drept a hotărî asupra atribuirii de competenŃă.

6.6. Procedura rezolvării conflictelor de competenŃă 6.6.1. Precizări prealabile. DispoziŃiile privitoare la procedura rezolvării

conflictelor de competenŃă sunt înscrise în art. 22 C. pr. civ. şi se referă, pe de o parte, la instanŃele competente în sarcina cărora este dată rezolvarea, iar pe de altă parte, la procedura propriu-zisă a rezolvării.

Art. 22 C. pr. civ. deşi face în primele trei alineate referiri exprese la toate situaŃiile posibile, consacră totuşi următoarea regulă de principiu: că este competentă instanŃa imediat superioară în grad şi comună instanŃelor aflate în conflict. Procedeul determinării este simplu: se pleacă de la instanŃele aflate în conflict şi se urcă până la instanŃa superioară în grad tuturor acestor instanŃe.

SituaŃiile reglementate de art. 22 C. pr. civ. sunt următoarele: a) conflictele dintre două judecătorii din circumscripŃia aceluiaşi tribunal

se soluŃionează de tribunalul respectiv (alin. 1); b) conflictele dintre două judecătorii ce nu aparŃin aceluiaşi tribunal,

dintre o judecătorie şi un tribunal şi cele dintre două tribunale se rezolvă de curtea de apel respectivã (alin. 2);

c) conflictele de competenŃã dintre două instanŃe (indiferent de grad) care nu se găsesc în circumscripŃia aceleiaşi curŃi de apel sau dintre două curŃi de apel se soluŃionează de către Inalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie (alin. 3).

Cât priveşte rezolvarea conflictelor ivite între o instanŃă judecătorească şi un alt organ de jurisdicŃie reŃinem, în acest context, că urmează a fi făcută de către instanŃa imediat superioară în grad instanŃei care a intrat în conflict.

Adăugăm precizărilor de mai sus că instanŃei arătată a fi competentă îi revine obligaŃia să-şi verifice regularitatea propriei investiri. Drept urmare, în ipoteza în care consideră că nu ea este competentă să rezolve conflictul – cu care a fost sesizată – va trebui să-şi decline competenŃa în favoarea instanŃei competente de a rezolva acel conflict.

96

6.6.2. Procedura de rezolvare a conflictelor de competenŃă. Pornindu-se de la necesitatea înlăturării lor – fiindcă împiedică sau opresc cursul normal al justiŃiei – rezolvarea conflictelor de competenŃă se face după o procedură urgentă, scrisă, secretă şi necontradictorie. Astfel, potrivit art. 22 alin. final din C. pr. civ. “instanŃa competentă să judece conflictul va hotărî în camera de consiliu fără citarea părŃilor…”. A şadar, procedura este contencioasă, bazată pe actele scrise aflate la dosar, fără formalitatea dezbaterilor contradictorii.

Este de observat că sub aspectul atribuŃiilor stricte care îi revin, instanŃa regulatoare de competenŃă are un obiectiv limitat şi anume: de a cerceta şi decide numai asupra interpretărilor diferite care au determinat instanŃele inferioare să ajungă în stare de conflict.

Asupra conflictului de competenŃă, instanŃa sesizată se pronunŃă printr-o hotărâre care poartă denumirea de “regulator de competenŃă”.

Rolul şi efectele regulatorului de competenŃă sunt circumscrise numai la existenŃa conflictului şi rezolvarea lui. Astfel, dacă elementele conflictului de competenŃă sunt întrunite, prin regulatorul de competenŃă se va decide care dintre instanŃele în conflict va judeca pricina.

Remarcăm, totodată, că în ipoteza în care conflictul de competenŃă juridiceşte nu subzistă, din lipsa condiŃiilor acestuia, instanŃa regulatoare de competenŃă va declara inexistenŃa conflictului şi va dispune trimiterea cauzei instanŃei competente – potrivit legii – să o soluŃioneze.

Hotărârea pronunŃată, atât în cazul în care se constată existenŃa conflictului, cât şi în cazul în care acesta este inexistent, poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, cu excepŃia celei pronunŃate de Inalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, care este irevocabilă (art. 22 alin. 5 C. pr. civ.).

Hotărârile date în urma soluŃionării unui conflict de competenŃă, în principiu, au efect imperativ şi obligatoriu. Aceasta în sensul că au efect atributiv de competenŃă şi se impun cu autoritate de lucru judecat instanŃei de trimitere, investind-o în mod obligatoriu cu judecarea cauzei. Aşa fiind, această instanŃă nu se mai poate declara incompetentă.

7. Incidente procedurale privind atribuŃiile instanŃei şi ale

judecătorilor 7.1. Preliminarii In practica judiciară există situaŃii în care, datorită unor împrejurări

obiective sau subiective, imparŃialitatea judecătorului este pusă la îndoială şi în consecinŃă actul de justiŃie să fie afectată. Pentru preîntâmpinarea unor astfel de consecinŃe, judecătorii unor anumite cauze civile, pentru motive expres prevăzute de lege, sunt consideraŃi ca lipsiŃi de obiectivitate şi, drept urmare, vor fi opriŃi de a judeca respectivele pricini.

97

Este posibil ca lipsa de obiectivitate să caracterizeze pe toŃi judecătorii unei instanŃe şi în această situaŃie, cauzele imparŃialităŃii privesc instanŃa ca organ şi persoana judecătorului.

Astfel, au fost reglementate în art. 24-402 C. pr. civ. cazurile în care un judecător se poate abŃine ori poate fi determinat să nu judece o anumită cauză pe motiv că este incompatibil sau recuzabil şi de asemenea, situaŃiile în care o pricină poate fi strămutată de la o instanŃă la alta.

7.2. Incompatibilitatea Este de principiu că judecătorilor li se cere obiectivitate absolută în

îndeplinirea sarcinii de a judeca şi pronunŃa hotărâri legale şi temeinice. Aşa fiind, pentru înlăturarea oricăror suspiciuni privitoare la formarea opiniei judecătorilor din cunoştinŃe anterioare pe care le-ar avea asupra unei cauze, prin lege, a fost reglementată instituŃia incompatibilităŃii.

Prin incompatibilitate vom înŃelege deci, acea situaŃie în care, în prezenŃa cazurilor expres prevăzute de lege, un judecător este oprit de a lua parte la judecarea unei anumite pricini civile.

Cazurile de incompatibilitate sunt reglementate de art. 24 din C. pr. civ. şi sunt în număr de trei: primele două privesc pe judecătorii puşi în situaŃia procesuală de a-şi controla într-un grad superior de jurisdicŃie propriile hotărâri sau de a-şi menŃine prima hotărâre dată într-un context procedural nou, iar ultimul priveşte pe judecătorul care şi-a exprimat părerea asupra unei cauze într-o altă calitate.

Primul caz se întemeiază pe ideea că judecătorul care a judecat o cauză într-o fază anterioară, nu mai poate judeca aceeaşi cauză într-un grad superior de jurisdicŃie. Aceasta pe motiv că judecătorul nu poate fi pus în situaŃia de a se controla pe sine însuşi. Intr-o atare situaŃie judecătorul ar putea fi pus în cazul înaintării sau transferării sale la instanŃa superioară, unde cauza – asupra căreia s-a pronunŃat – ajunge prin exercitarea căilor de atac.94

Cu privire la acest caz de incompatibilitate – sub aspectul reglementării – se impune a fi făcută următoarea precizare: prin art. 24 din C. pr. civ. este reglementată o singură situaŃie şi anume aceea în care “judecătorul care a pronunŃat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecarea aceleiaşi pricini în apel sau în recurs.

Al doilea caz se întemeiază pe ideea că judecătorul care s-a pronunŃat asupra unei cauze va fi tentat să-şi menŃină soluŃia dată şi în situaŃia în care va fi pus – din nou – să rejudece acea cauză.

94 Prin Decizia nr.II/2007, Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie – SecŃiile Unite - a admis

recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I.C.C.J., cu privire la compatibilitatea de a participa la judecarea cererii de revizuire sau a contestaŃiei în anulare a judecătorului care a soluŃionat anterior fondul cauzei şi a decis că: “judecătorul care a soluŃionat fondul cauzei nu devine incompatibil să soluŃioneze cererea de revizuire sau contestaŃia în anulare”.

98

Asupra acestui caz de incompatibilitate se dispune prin acelaşi articol: 24 alin. 1 C. pr. civ. Textul adaptat acestui caz are următorul cuprins: “judecătorul care a pronunŃat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecarea aceleiaşi pricini … în caz de rejudecare după casare”.

Acestei reglementări trebuie să i se aducă o completare în sensul limitării ei numai la casarea cu trimitere. Aşa fiind, judecătorul care a soluŃionat cauza în primă instanŃă devine incompatibil să mai ia parte, după ce hotărârea pronunŃată în acea cauză a fost casată cu trimitere, la rejudecarea cauzei.

Trebuie avut în vedere şi faptul că prin casarea cu trimitere cauza urmează a fi rejudecată din nou în fond. Aşa fiind, este necesar ca judecătorul pentru a deveni incompatibil la rejudecarea cauzei să fi soluŃionat fondul acelei pricini sau să fi rezolvat unele chestiuni incidente care să ducă la rezolvarea fondului ei. Simpla participare la o şedinŃă de judecată în care s-au făcut acte de administrare a unor probe ori s-au rezolvat excepŃii de procedură menite să asigure cadrul legal al judecăŃii, nu constituie caz de incompatibilitate.

Al treilea caz are la bază ideea formării, în mod aprioric, a convingerii judecătorului sau a manifestării unei opinii în legătură cu pricina într-o altă calitate. In concret, aşa cum se dispune prin art. 24 alin. 2 C. pr. civ., un judecător “… nu poate lua parte la judecată dacă a fost martor, expert sau arbitru în aceeaşi pricină.

Aşadar, judecătorul care a depus într-o cauză ca martor ori a exercitat funcŃia de expert, nu poate fi ulterior şi judecător în aceeaşi cauză. Aceasta pe motivul că ar fi pus în situaŃia să-şi aprecieze – ca judecător – propriile declaraŃii sau concluzii.

Cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 24 din C. pr. civ. sunt de strictă interpretare. Aşa fiind, urmează să conchidem că nici o aplicare în cazuri asemănătoare – printr-o interpretare extensivă – nu este posibilă.

Astfel, s-a decis că judecătorii care au luat parte la judecata în recurs a unei cauze nu sunt incompatibili de a judeca aceeaşi cauză în fond după casare cu reŃinere.

De asemenea, nu sunt incompatibili de a soluŃiona căile extraordinare de atac – contestaŃia în anulare şi revizuirea – judecătorii care au pronunŃat ei înşişi hotărârile ce se atacă.

In concluzie, în toate aceste cazuri judecătorii nu se găsesc nici în situaŃia de a-şi controla propriile hotărâri şi nici în aceea de a avea o opinie deja formată cu privire la cauza respectivă, ci în situaŃia de a aprecia fapte şi împrejurări noi pe care nu le-au cunoscut şi asupra cărora va trebui să decidă pentru prima dată.

Judecătorul care se găseşte în stare de incompatibilitate, nu are capacitatea subiectivă de a mai judeca pricina supusă judecăŃii sale. Drept urmare, compunerea instanŃei cu un astfel de judecător trebuie considerată a fi nelegală.

FaŃă de această premisă, judecătorul este obligat, de îndată ce a aflat despre cazul de incompatibilitate – care operează de drept în sensul negării

99

capacităŃii sale subiective de a judeca – să-l declare preşedintelui instanŃei şi să se abŃină de a participa la judecarea cauzei respective.

Având în vedere că incompatibilitatea constituie o cauză de nulitate absolută ea trebuie sie evitată. Aşa fiind, dacă judecătorul nu s-a abŃinut singur de la judecarea cauzei, incompatibilitatea poate fi invocată atât de părŃi, cât şi din oficiu, în orice stare a pricinii.

7.3. AbŃinerea şi recuzarea 7.3.1. Definirea noŃiunilor . Atât abŃinerea cât şi recuzarea sunt două

instituŃii procesuale strâns legate una de alta; mai precis, recuzarea nu poate avea loc decât în cazul în care nu s-a realizat abŃinerea.

Prin abŃinere se înŃelege acea situaŃie în care un judecător, ştiind că există un motiv de recuzare împotriva sa, într-o anumită pricină civilă, se retrage de la judecarea ei (art. 25 C. pr. civ.). Prin recuzare desemnăm posibilitatea dată de lege părŃilor de a cere – pentru cazurile strict prevăzute de lege – îndepărtarea unuia sau a mai multor judecători de la judecarea unei anumite pricini civile în cazul în care nu s-au abŃinut – ei înşişi – de la judecarea ei (art. 27 C. pr. civ.).

Deosebirea dintre aceste două instituŃii procedurale – care se sprijină pe aceleaşi motive – constă în faptul că, în timp ce recuzarea emană de la părŃile din proces, fiind un drept al lor, abŃinerea constituie o îndatorire a judecătorului; sau, cu alte cuvinte, abŃinerea reprezintă o autorecuzare.

7.3.2. Cazurile de abŃinere şi recuzare. Cazurile de abŃinere şi recuzare sunt identice. Ele sunt în număr de nouă şi sunt limitativ determinate prin art. 27 C. pr. civ.

Este de observat că toate aceste ipoteze au un fundament comun: suspiciunea obiectivităŃii şi imparŃialităŃii judecătorilor.

Natura motivelor care au determinat reglementarea – în concret – a acestor cazuri este diferită. Gruparea lor este totuşi posibilă sub următoarele motivaŃii: interesul, rudenia şi afinitatea, duşmănia şi exprimarea apriorică a opiniei.

a) Interesul personal al judecătorului. Este posibil ca judecătorii – alături de părŃile litigante – să fie şi ei interesaŃi în soluŃionarea anumitor cauze civile.

Pentru un judecător, interesul de a se da într-o cauză civilă o anumită soluŃie poate fi: direct sau indirect, al său personal sau al rudelor sale.

Se consideră că un judecător este interesat în soluŃionarea unor cauze civile în următoarele cazuri: când el, soŃul său, ascendenŃii ori descendenŃii lor, au vreun interes în judecarea pricinii (pct. 1, ipoteza întâi); dacă el, soŃul sau rudele lui, până la al patrulea grad inclusiv, au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanŃa unde una dintre părŃi este judecător (pct. 4); dacă este tutore sau curator al uneia din părŃi (pct. 6); dacă a primit de la una din părŃi daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri (pct. 8).

100

b) Legătura de rudenie sau afinitate. Legătura de rudenie sau afinitate dintre un judecător şi persoanele interesate în soluŃionarea unei cauze civile presupune afecŃiune şi interes, ambele fiind prezumate a fi dăunătoare obiectivităŃii judecătorului.

Legătura de rudenie sau afinitate există reglementată în următoarele cazuri: când judecătorul este soŃ, rudă sau afin, până al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părŃi (pct. 1, ipoteza a doua); când judecătorul este soŃ sau rudă în linie directă sau colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul uneia dintre părŃile litigante (pct. 2); când soŃul sau soŃia judecătorului în viaŃă şi nedespărŃit este rudă sau afin cu una din părŃi, până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viaŃă ori despărŃit, au rămas copii (pct. 3).

c) Ura sau vrăjmăşia judecătorului. Este posibil ca un judecător să aibă anumite resentimente faŃă de una dintre părŃile unei cauze civile. Asemenea resentimente sunt deduse – prin reglementarea lor – din stări de fapt existente sau din antecedente.

Există reglementate în acest sens două cazuri: dacă între judecător, soŃul său ori rudele şi afinii săi, până la al patrulea grad inclusiv, şi una din părŃi a fost o judecată penală în timp de cinci ani înaintea recuzării (pct. 5); dacă există vrăjmăşie între judecător, soŃul său sau rudele şi afinii săi, până la al patrulea grad inclusiv, şi una din părŃi sau între rudele acestora – judecător şi parte – până la gradul al treilea inclusiv (pct. 9).

d) Exprimarea aprioric ă a opiniei de către judecător. Se poate ca un judecător să se afle în situaŃia de a-şi fi exprimat extrajudiciar părerea cu privire la soluŃionarea unei anumite pricini civile. Drept urmare, dacă aceasta se poate dovedi, acel judecător nu mai poate judeca acea cauză.

ReŃinem că în această privinŃă există reglementat – în mod generic – un singur caz: când judecătorul şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă (pct. 7).

7.3.3. Procedura abŃinerii şi recuzării. Procedura abŃinerii şi recuzării este reglementată de art. 29 – 35 din C. pr. civ. şi are drept scop să împiedice orice pretexte nejustificate ale mai multor judecători de a nu lua parte la judecarea anumitor pricini, cât şi orice atitudine şicanatoare din partea părŃilor litigante, care, urmărind tergiversarea judecăŃii, ar putea să recuze pe majoritatea judecătorilor şi astfel să se descompleteze instanŃa, sau pe anumiŃi specialişti care ar putea să efectueze o expertiză, pe procurorul care a intervenit în proces etc.

Astfel, judecătorul care ştie că există vreun motiv de recuzare împotriva sa şi doreşte să se abŃină de la judecarea unei anumite pricini civile trebuie să aducă acest fapt la cunoştinŃa preşedintelui instanŃei înainte de a se formula cererea de recuzare împotriva sa de către partea interesată (art. 25 şi 26 C. pr. civ.).

101

Cererea de recuzare se face de partea interesată, verbal sau în scris înainte de începerea dezbaterilor sau, dacă motivele de recuzare s-au cunoscut abia în cursul judecăŃii, de îndată cele ele au fost cunoscute (art. 29 C. pr. civ.).

Dacă cererea de recuzare s-a făcut înaintea cererii de abŃinere, judecătorul poate declara că se abŃine (art. 29 alin. 3 C. pr. civ.). In acest caz, urmează a se soluŃiona, mai întâi, abŃinerea judecătorului şi numai în cazul în care instanŃa a decis că judecătorul poate lua parte la judecata pricinii, va trebui să decidă şi asupra recuzării.

Cererea de abŃinere sau recuzare se judecă de către instanŃa în faŃa căreia s-a făcut, în alcătuirea căreia nu poate intra judecătorul care s-a abŃinut sau a fost recuzat (art. 30 alin. 1 comb. cu art. 26 C. pr. civ.).

In cazul în care s-au abŃinut sau au fost recuzaŃi toŃi judecătorii unei instanŃe, cererile de abŃinere sau de recuzare se vor judeca de către instanŃa imediat superioară; iar în cazul abŃinerii sau recuzării tuturor membrilor unei secŃii a Inaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, cererile de abŃinere sau recuzare se vor judeca de o altă secŃie (art. 30 alin. 2 şi 3 şi art. 26 C. pr. civ.).

In timpul judecării cererii de abŃinere sau recuzare judecata se suspendă şi nu se mai întocmeşte nici un act de procedură (art. 31 alin. 3 C. pr. civ.).

Judecarea abŃinerii şi recuzării se face în camera de consiliu fără citarea părŃilor. Judecătorul care s-a abŃinut sau a fost recuzat va fi ascultat numai dacă instanŃa găseşte de cuviinŃă că această ascultare este necesară (art. 31 alin. 1 C. pr. civ.).

Dovada motivelor de abŃinere sau de recuzare va fi făcută de cei interesaŃi – judecător sau parte – numai prin înscrisuri, începuturi de dovadă scrisă, completate prin proba cu martori şi numai în lipsa unor asemenea dovezi, prin martori. Interogatoriul, ca mijloc de probă, în dovedirea motivelor abŃinerii sau recuzării, nu este admis (art. 31 alin. 2 C. pr. civ.).

Asupra cererilor de abŃinere sau recuzare instanŃa se pronunŃă printr-o încheiere, care se citeşte în şedinŃă publică (art. 32 alin. 1 C. pr. civ.). In cazul admiterii sau respingerii cererii de abŃinere, cât şi în cazul admiterii sau respingerii cererii de recuzare, încheierea prin care s-a hotărât astfel nu este susceptibilă de nici o cale de atac. Cât priveşte încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare se poate ataca numai odată cu fondul (art. 34 alin. 2 şi 3 C. pr. civ.). Cu alte cuvinte, respingerea cererii de recuzare nu suspendă judecarea fondului cauzei. Aceasta, pe de o parte, pentru a nu da loc la tergiversări în judecata proceselor, iar pe de altă parte, este posibil ca partea care recuzase pe judecător, cu ocazia judecăŃii fondului, să obŃină câştig de cauză.

7.3.4. Efectele soluŃionării cererilor de abŃinere şi recuzare. Efectele soluŃionării cererilor de abŃinere sau recuzare se evidenŃiază în funcŃie de soluŃia dată. Astfel, în cazul în care cererea de abŃinere sau recuzare este admisă, judecătorul care s-a abŃinut sau a fost recuzat se va retrage din completul de judecată, fiind înlocuit cu un alt judecător (art. 32 alin. 2 C. pr. civ.).

102

Este de menŃionat că în încheierea de admitere a cererii de abŃinere sau recuzare urmează a fi făcute şi precizările cu privire la actele făcute de judecătorul respectiv: dacă rămân valabile sau trebuie să fie refăcute (art. 32 alin. 3 C. pr. civ.).

In cazul în care cererea de recuzare a trebuit să fie soluŃionată de către instanŃa superioară – pe motivul recuzării întregii instanŃe – şi dacă o găseşte întemeiată va dispune trimiterea cauzei, spre a fi judecată, la o instanŃă de acelaşi grad (art. 33 alin. 1 C. pr. civ.).

In cazul în care cererea de abŃinere sau recuzare este respinsă, judecata va fi continuată cu judecătorul care s-a abŃinut ori a fost recuzat. Dacă cererea de recuzare este respinsă de către instanŃa superioară, dosarul pricinii va fi înapoiat spre judecare instanŃei inferioare (art. 33 alin. 2 C. pr. civ.).

7.4. Strămutarea pricinilor şi delegarea instanŃei 7.4.1. NoŃiunea de strămutare a pricinilor. Strămutarea pricinilor

reprezintă o derogare de la competenŃa teritorială, iar prin consecinŃele ei o prorogare de competenŃă pe seama unei alte instanŃe., dintr-o altă localitate.

Strămutarea pricinilor priveşte, deci, instanŃa ca organ şi nu pe judecătorii ei ca persoane determinate. Aşa fiind, cauzele care produc strămutarea prezumă – în mod direct – instanŃa ca organ de a nu fi obiectivă, în prezenŃa cazurilor arătate de lege, în judecarea unei anumite cauze civile.

In baza acestor precizări, prin strămutarea pricinilor urmează să înŃelegem trecerea unei cauze civile, în cazurile anume arătate de lege, de la instanŃa competentă la o altă instanŃă de acelaşi grad, dintr-o altă localitate, pentru a se asigura obiectivitatea în judecarea acelei cauze.

Cazurile de strămutare a pricinilor civile sunt arătate de art. 37 C. pr. civ. Ele sunt în număr de trei şi se bazează pe rudenie sau afinitate, suspiciune legitimă şi motive de siguranŃă publică.

Primul caz: când una din părŃi are două rude sau afini, până la al patrulea grad inclusiv, printre judecătorii instanŃei competente să judece cauza.

In legătură cu acest caz sunt necesare a fi făcute următoarele precizări: a) ceea ce poate determina strămutarea este numărul de doi judecători, rude sau afini, în gradul prevăzut de lege, cu una din părŃi; b) partea interesată are dreptul să ceară fie strămutarea, fie recuzarea acelor judecători dacă ei ar intra în componenŃa completului de judecată.95

Cu toate acestea, strămutarea nu poate fi confundată cu recuzarea. Aceasta pe motiv că prima priveşte instanŃa în întregul ei, iar a doua numai pe judecătorii rude ale uneia dintre părŃi. Totodată, sunt de reŃinut şi consecinŃele urmărite: trecerea cauzei la o altă instanŃă sau numai înlocuirea judecătorilor rude sau afini cu una din părŃi.

95 A se vedea, în acelaşi sens, I. Stoenescu şi S. Zilberstein, op. cit., p. 226.

103

Al doilea caz: când există motive de bănuială legitimă care fac să se nască suspiciunea că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi pusă la îndoială datorită împrejurărilor pricinii, calităŃii părŃilor, ori vrăjmăşiilor locale.

Este de observat că acest caz prezumă – în prezenŃa stărilor subiective menŃionate – determinarea unor opinii, exercitarea unor influenŃe sau declanşarea unor acŃiuni de intimidare, cu o vastă întindere în localitatea respectivă, care fac să se nască bănuiala că independenŃa şi imparŃialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită.

Al treilea caz: când există motive care creează presupunerea că judecarea cauzei de către instanŃa competentă ar putea produce tulburarea ordinii publice.

Scopul strămutării – în acest caz – este de a asigura climatul necesar judecării unei anumite cauze civile, fără teama de a provoca dezordine sau alte acŃiuni menite să creeze o ambianŃă defavorabilă judecării acelei cauze.

7.4.2. Procedura strămutării pricinilor civile. Cererea de strămutare în primele două cazuri poate fi făcută de oricare dintre părŃile interesate. Este însă de reŃinut că în primul caz cererea trebuie depusă înaintea începerii oricărei dezbateri, iar în cel de al doilea caz în orice stare a pricinii (art. 38 alin. 1 C. pr. civ.).

Cât priveşte cererea pentru motive de siguranŃã publicã o poate face numai procurorul de la Parchetul de pe lângă Inalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie (art. 38 alin. 2 C. pr. civ.).

InstanŃa competentă să soluŃioneze cererile de strămutare a cauzelor civile se determină potrivit dispoziŃiilor cuprinse în art. 39 C. pr. civ. Acest text prevede: “cererea de strămutare întemeiată pe motive de rudenie sau de afinitate se depune la instanŃa imediat superioară” (alin. 1), iar “cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă sau de siguranŃă publică se depune la Inalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie (alin. 2).

InstanŃa competentă, de îndată ce a primit cererea de strămutare, va păşi la judecarea ei. Astfel, preşedintele instanŃei sesizate este în drept să ceară trimiterea dosarului cauzei şi să dispună, fără citarea părŃilor, suspendarea judecării pricinii, comunicând de urgenŃă luarea acestei măsuri instanŃei respective (art. 40 alin. 2 C. pr. civ.).

In legătură cu procedura de soluŃionare propriu-zisă a cererilor de strămutare, se impune a fi făcută precizarea că are loc în camera de consiliu, cu citarea şi ascultarea părŃilor (art. 40 alin. 1 C. pr. civ.).

Cererea de strămutare se rezolvă printr-o hotărâre care poate dispune admiterea sau respingerea ei. Ceea ce trebuie să subliniem este faptul că hotărârea asupra strămutării – indiferent de soluŃia la care s-a ajuns – se dă fără motivare şi nu este supusă nici unei căi de atac. Strămutarea pricinii nu poate fi cerută din nou, pentru acelaşi motiv, în afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluŃionării cererii anterioare sau ivite după soluŃionarea acesteia (art.401 C.pr.civ.).

104

In cazul în care cererea este admisă, pricina se trimite unei alte instanŃe de acelaşi grad cu cea de la care pricina a fost strămutată. Prin hotărârea de admitere a cererii şi respectiv de strămutare a pricinii trebuie să se arate în ce măsură actele îndeplinite de instanŃa de la care s-a strămutat pricina urmează a fi păstrate sau trebuie să fie refăcute.

Dacă cererea de strămutare este respinsă, judecata continuă la instanŃa competentă. Afirmând dreptul de a judeca al instanŃei competente, dacă se constată că partea a făcut cererea de strămutare cu rea-credinŃă, instanŃa o poate obliga, ca şi în cazul recuzării, la plata unei amenzi şi despăgubiri faŃă de partea vătămată.

7.4.3. Delegarea instanŃei. Potrivit art. 23 din C. pr. civ. “când din pricina unor împrejurări excepŃionale instanŃa competentă este împiedicată un timp îndelungat să funcŃioneze, Inalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, la cererea părŃii interesate, va desemna o altă instanŃă de acelaşi grad care să judece pricina”.

La o astfel de măsură se poate recurge numai în prezenŃa unor împrejurări excepŃionale, cum ar fi, spre exemplu, starea de carantină în cazul unei epidemii sau a unei calamităŃi naturale. In asemenea situaŃii partea interesată se va adresa cu o cerere la Inalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, care, dacă o va găsi întemeiată, va desemna pentru judecarea pricinii o altă instanŃă de acelaşi grad cu cea împiedicată să funcŃioneze.

105

CAPITOLUL VI ACTELE DE PROCEDURĂ

1. Definirea noŃiunii Prin noŃiunea de act de procedură înŃelegem actul făcut în timpul

procesului civil de către instanŃa de judecată, de organele auxiliare ale acesteia, de părŃile litigante şi de ceilalŃi participanŃi la proces în legătură cu activitatea lor procesuală.96 Actele de procedură se caracterizează prin urmatoarele:

În primul rând sunt acte complexe deoarece, în majoritatea cazurilor, declanşează activitatea mai multor participanŃi. De exemplu, citaŃia adresată unui martor este actul de procedură care declanşează activitatea instanŃei de judecată, a parŃilor din proces, a agentului însarcinat cu înmânarea ei, precum şi activitatea respectivei persoane chemată în faŃa instanŃei în această calitate. În al doilea rând, actele de procedură se întocmesc succesiv, într-o ordine firească şi necesară. De exemplu, cererea de chemare în judecată este actul de procedură care declanşează procesul, fiind primul act din succesiunea amintită; sau, hotarârea judecătorească este actul final şi de dispoziŃie al instanŃei care nu poate fi dat decât după îndeplinirea celorlalte acte de procedură. În fine, tot ca o caracteristică, actele de procedură au o independenŃă relativă. De exemplu, hotarârea instanŃei prin care se finalizează judecata şi se soluŃionează litigiul, deşi la prima vedere apare ca un act independent, în realitate însă, este opera întregii activităŃi procesuale a tuturor participanŃilor, fiind rezultatul îndeplinirii celorlalte acte procesuale.

2. Cererea de chemare în judecată Aceasta constituie actul procesual prin care reclamantul formulează

pretenŃiile sale împotriva pârâtului şi cu care sesizează instanŃa de judecată în vederea soluŃionării conflictului ivit.

Potrivit art, 112 şi 82 al.1 teza a II-a din C. pr. civ. cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă urmatoarele elemente:

- Numele, domiciliul sau reşedinŃa părŃilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerŃului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi datele de identificare a mijloacelor de comunicare utilizate de părŃi, precum numărul de telefon, numărul de fax, adresa de postă electronică sau altele

96 A se vedea: A. Hilsenrad şi I. Stoenescu, op. cit., pag. 261; Ioan Leş, Principii şi

instituŃii, vol. I, pag.393; V.M. Ciobanu, Tratat, vol. I, pag. 455; I. Deleanu, op.cit., pag. 200-201; G Boroi, op. cit., vol. I, pag. 136; O. Ungureanu, “Actele de procedură în procesul civil”, Editura “Lumina Lex”, Bucureşti, 2000, pag. 7-15.

106

asemenea. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;

- Numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional;

- Obiectul cererii şi valoarea lui, după preŃuirea reclamantului, atunci când preŃuirea este cu putintă. Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie pretenŃiile reclamantului faŃă de pârât. Acesta poate fi: o sumă de bani, restituirea unui bun, anularea unui contract, schimbarea unei anumite stări (acŃiunile privind starea şi capacitatea persoanelor) etc.

Se impune ca obiectul cererii de chemare în judecată să fie determinat şi evaluat în bani atunci când este cu putinŃă.

- Arătarea motivelor de fapt şi drept pe care se întemeiază cererea; - Arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere; - Semnătura. Lipsa acestor elemente este sancŃionată cu nulitatea acŃiunii. Sub aspectul

aplicării sancŃiunii nulităŃii în cazul lipsei elementelor menŃionate mai sus, textul art. 133 C. proc. civ. face urmatoarea distincŃie:97

a) lipsa numelui părŃilor şi obiectului cererii este sancŃionată cu nulitatea cererii, fără a se mai intra în cercetarea fondului98. InstanŃa nu va putea acorda, un termen în vederea completării unor asemenea lipsuri.

b) lipsa semnăturii va atrage nulitatea cererii numai dacă nu a fost îndeplinită în tot cursul judecăŃii.

Dacă din cuprinsul cererii de chemare în judecată lipsesc celelalte elemente cum sunt: arătarea domiciliului părŃilor, calitatea lor juridică, atunci când nu stau în numele lor propriu, motivele de fapt şi drept ori arătarea dovezilor, reclamantul va putea cere instanŃei de judecată un termen pentru întregirea sau modificarea cererii (art. 132 C. pr. civ.). Dacă până la acest termen reclamantul nu completează lipsurile cererii sale, se va aplica sancŃiunea corespunzatoare, astfel:

- Neindicarea domiciliului părŃilor nu produce nici o consecinŃă, în afară de cazul în care pentru una din părŃi prin acest fapt i s-a produs o vătămare99.

- Constatarea lipsei calitaŃii procesuale a părŃilor va duce la anularea cererii. Solicitarea introducerii în cauză a unui alt pârât, în locul celui iniŃial, lipsit de capacitate procesuală, constituie o modificare a cererii de chemare în

97 A se vedea Ioan Leş, “SancŃiunile procedurale în materie civilă”, Editura “Lumina

Lex”, Bucureşti, 1997, pag. 121; O. Ungureanu, “NulităŃile procedurale civile”, Editura “ALL-BECK”, Bucureşti, 1998, pag. 98-99.

98 A se vedea: C. Ap. Bucureşti, secŃ. a IV-a civ., dec. nr. 594/1998, Culegere de practică judiciară pe anii 1993-1998, pag. 205-206; Trib. Bucureşti, secŃ. a IV-a civ.,dec. nr. 2198/1997, Culegere de practică judiciară pe anii 1993-1997, pag. 306-307.

99 A se vedea Trib. mun. Bucureşti, secŃ. a IV-a civ., dec. nr. 2084/1997, Culegere de practică judiciară pe anii 1993-1997, pag. 307-308.

107

judecată, care , potrivit art.132 alin.1 C.pr.civ., nu poate fi formulată după prima zi de înfăŃişare100.

- Nearătarea motivelor de fapt şi drept pe care reclamantul îşi întemeiază cererea duce la decăderea acestuia din dreptul de a le mai putea invoca în cursul instanŃei. MenŃionăm totuşi că la prima zi de înfăŃişare instanŃa, la cerere, va putea acorda un nou termen pentru completarea acestor lipsuri.

- Neindicarea dovezilor în cuprinsul cererii de chemare în judecată, va duce, de asemenea, la decăderea reclamantului din dreptul de a le mai putea propune, în afară de cazul în care instanŃa, apreciind, îi va acorda reclamantului, la prima zi de înfăŃişare, un termen în acest sens.

3. Întâmpinarea Întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul răspunde în scris la

pretenŃiile formulate de reclamant aratând totodată şi apărările sale. Acest act de procedură are drept scop, pe de o parte, să pună pe pârât pe poziŃie de egalitate cu reclamantul, iar pe de altă parte, ca părŃile să-şi cunoască reciproc pretenŃiile şi apărările, chiar de la începutul procesului.

ConŃinutul întâmpinării este reglementat de art. 115 C. pr. civ. coroborat cu art.82 al.1 teza a II-a C.pr.civ. Potrivit prevederilor acestui text, pe lângă numele şi prenumele părŃilor, domiciliul şi obiectul litigiului (arătate şi de reclamant), întâmpinarea trebuie să mai cuprindă:

- ExcepŃiile de procedură pe care pârâtul le ridică faŃă de cererea reclamantului;

- Răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale cererii prin care pârâtul caută să demonstreze că pretenŃiile reclamantului, atât în fapt, cât şi în drept, sunt total sau numai în parte neîntemeiate ;

- Dovezile cu care se apăra pârâtul împotriva fiecărui capăt de cerere; - Semnătura. Potrivit art. 117 C. pr. civ. în caz de coparticipare procesuală pasivă,

pârâŃii pot raspunde printr-o singură întâmpinare. Aşa cum prevede art.118 C.proc.civ., întâmpinarea este obligatorie,101 afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel. Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepŃii, în afara celor de ordine publică. În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfăŃişare, să arate excepŃiile, dovezile şi toate

100 Curtea Supremă de JustiŃie, sec.com., dec.nr.3507 din 16 sept.2003, în revista Dreptul,

nr.10/2004, pag.248. 101 A se vedea, O Ungureanu, Despre obligativitatea întâmpinării la instanŃa de apel, Fiat

justitia, nr.1/1996, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Drept, Cluj-Napoca, p.215-218.

108

mijloacele sale de apărare despre care se va face vorbire în încheierea de şedinŃă; instanŃa va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării. NeglijenŃa pârâtului de a-şi formula apărările în condiŃiile impuse de lege nu atrage însă şi pierderea dreptului de a discuta, în contradictoriu, probele şi susŃinerile reclamantului. Întâmpinarea trebuie sa fie depusă în termenul prevăzut de art. 1141 al. 2 C. pr. civ., adică cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată. Termenul de judecată va fi stabilit în aşa fel încât, pentru pregătirea apărării, pârâtul să aibă la dispoziŃie cel puŃin 15 zile de la data primirii citaŃiei, iar în cauzele urgente, cel puŃin 5 zile (art. 1141 al.3 C.proc.civ.). Potrivit art. 116 C. pr. civ., întâmpinarea se depune în atâtea exemplare câŃi reclamanŃi sunt, plus un exemplar pentru instantă. Dacă sunt mai mulŃi reclamanŃi şi au un singur reprezentant, întâmpinarea poate fi depusă pentru aceştia într-o singură copie. În acelaşi număr de exemplare, se vor depune şi copiile certificate de pe înscrisurile pe care pârâtul le aduce în apărarea sa.

4. Cererea reconvenŃională Acest act de procedură îl întocmeşte şi depune pârâtul atunci când are

pretenŃii împotriva reclamantului. Prin intermediul cererii reconvenŃionale, de regulă, se urmăreşte operarea

unei compensaŃii judecătoreşti între pretenŃiile ridicate de reclamant împotriva pârâtului şi cele pe care pârâtul le ridică împotriva reclamantului. Cererea reconvenŃională permite pârâtului să paralizeze acŃiunea reclamantului şi să împiedice condamnarea ce-l ameninŃă, cum ar fi în cazul în care pârâtul cere să se constate nulitatea unei cauze contractuale, în cazul unei acŃiuni de divorŃ când pârâtul cere desfacerea căsătoriei din vina reclamantului etc. Fiind o acŃiune propriu-zisă, cererea reconvenŃională - aşa după cum se arată şi în art. 119 al. 2 C. pr. civ. - trebuie să îndeplinească, din punct de vedere al formei, condiŃiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată102. Cererea reconvenŃională prezintă o serie de avantaje: a) dă posibilitatea să se soluŃioneze două cereri într-un singur proces; b) se evită darea unor soluŃii contradictorii; c) duce la economisirea de timp; d) se va soluŃiona (eventual în avantajul pârâtului) chiar dacă reclamantul renunŃă la cererea principală ori aceasta este respinsă ca prescrisă sau perimată. Cererea reconvenŃională poate fi formulată separat printr-o cerere distinctă sau inclusă în cadrul întâmpinării. Indiferent de felul formulării, cererea reconvenŃională trebuie depusă odată cu întâmpinarea sau cel mai târziu la prima

102 A se vedea, pentru cererea reconvenŃională în procesul de partaj, C.S.J., secŃ. civ. nr.

1997/1991, în revista “Dreptul” nr. 7/1992, pag. 78. A se vedea si Trib. Supr., secŃ. civ., dec. nr. 436/1989, în revista “Dreptul” nr. 6/1990, pag. 273.

109

zi de înfăŃişare. Dacă la prima zi de înfăŃişare reclamantul îşi modifică acŃiunea, instanŃa va trebui să acorde un nou termen pârâtului pentru depunerea cererii reconvenŃionale. În ipoteza în care pârâtul nu depune cererea reconvenŃională în termenele prevăzute (odată cu întâmpinarea sau la prima zi de înfăŃişare) se dispune judecarea ei separată de acŃiunea principală, cu excepŃia situaŃiei în care ambele părŃi declară că doresc ca cele două cereri să fie judecate împreună. Cererea reconvenŃională se judecă odată cu acŃiunea principală pronunŃându-se o singură hotărâre care va cuprinde, distinct, soluŃiile date asupra ambelor cereri.

5. CitaŃia Respectarea şi realizarea principiului contradictorialităŃii impune prezenŃa

părŃilor în faŃa instanŃei. În această privinŃă, art. 85 din C. pr. civ., dispune: ”judecătorul nu poate hotarî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăŃişarea părŃilor afară numai dacă legea nu dispune altfel”. Citarea părŃilor, în orice cauză civilă, este, în consecinŃă, obligatorie.

CitaŃia este actul de procedură, prin care părŃile şi alŃi participanŃi, ca de pildă, martorii, experŃii, traducătorii etc., sunt încunoştiinŃaŃi să se prezinte în faŃa instanŃei, în locul, ziua şi ora fixată.103 CitaŃia este alcatuită din două elemente: chemarea şi sancŃiunea. Chemarea reprezintă ordinul instanŃei prin care cel citat este încunoştiinŃat că a devenit participant al unui proces civil (parte, martor, expert etc.) şi în această calitate trebuie să se prezinte în faŃa instanŃei pentru a lua parte la dezbateri. SancŃiunea reprezintă măsura de constrângere sau consecinŃele nefavorabile ce se aplică, respectiv, decurg, în caz de neprezentare, împotriva celui citat. Potrivit art. 88 C. pr. civ. citaŃia trebuie emisă în forma scrisă şi să cuprindă menŃiunile pe care legea le indică în mod expres. CitaŃia este compusă din două părŃi: citaŃia propriu-zisă şi dovada de înmânare. CitaŃia propriu-zisă trebuie să cuprindă o serie de menŃiuni în mod obligatoriu (esenŃiale), lipsa lor atrăgând nulitatea citaŃiei (art. 88 al. 2 C. pr. civ.). Aceste menŃiuni sunt: a) arătarea anului, lunii, zilei şi orei de înfăŃişare, b) arătarea instanŃei şi a sediului ei; c) numele, domiciliul şi calitatea celui citat; d) parafa şefului instanŃei şi semnătura secretarului. MenŃiunile de mai mică importanŃă, lipsa acestora neatrăgând nulitatea decât în cazul în care partea interesată pretinde că prin lipsa lor a suferit o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea citaŃiei, sunt: a) numărul şi data emiterii precum şi numărul dosarului; b) numele şi domiciliul părŃii potrivnice şi c) felul pricinii.

103 A se vedea: Ioan Leş, Principii şi instituŃii, vol. I, pag. 411-413; O. Ungureanu, Actele

de procedură, pag. 159.

110

Procesul verbal încheiat de agentul procedural însărcinat cu înmânarea citaŃiei, potrivit art. 100 C. pr. civ. va trebui să cuprindă: a) anul, luna şi ziua când a fost încheiat; b) numele celui care l-a încheiat; c) funcŃia acestuia; d) numele, prenumele şi domiciliul celui citat; e) arătarea instanŃei care a emis citaŃia; f) arătarea eventualelor acte ce i se comunică odată cu citaŃia; g) numele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea sau locul unde s-a făcut afişarea; g) semnătura celui care a încheiat procesul verbal. Lipsa majorităŃii menŃiunilor pe care trebuie să le cuprindă procesul verbal de înmânare a citaŃiei este sancŃionată în mod expres cu nulitatea (art. 100 al. 3 C. pr. civ.). Fac excepŃie indicarea funcŃiei agentului procedural şi arătarea înscrisurilor comunicate odată cu citaŃia.

În principiu, comunicarea actelor de procedură se face la domiciliul sau resedinŃa celui citat. De la acest principiu, art. 153 C. pr. civ. face urmatoarea derogare: partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termenul în cunoştinŃă, precum şi partea care a fost prezentă la o înfăŃişare, ea însăşi sau prin mandatar, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanŃă, prezumându-se că ea cunoaşte termenele ulterioare. Trebuie însă precizat că pentru ca partea să poată lua cunoştinŃă de termenele următoare, nu este suficient ca procedura de citare să fi fost completă la termenul fixat pentru înfăŃişare, ci se cere ca partea să fi fost cel puŃin o dată prezentă la judecată. Este necesară însă o nouă citare în patru cazuri, aşa cum prevede art. 153 C.proc.civ.:

- în situaŃia redeschiderii judecăŃii după ce a fost suspendată; - în ipoteza în care s-a stabilit un termen pentru chemarea la interogatoriu; - în cazul în care procesul se repune pe rol; - în situaŃia militarilor în termen şi a deŃinuŃilor.

Termenele care au fost date în cunoştinŃa părŃilor sau pentru care au fost emise citaŃiile, nu pot fi preschimbate decât printr-o nouă citare a părŃilor şi numai pentru motive temeinice (art. 153 al. 3 C. pr. civ.). Potrivit art. 89 C. pr. civ. „citaŃia, va fi înmânată sub pedeapsa nulităŃii părŃii cu cel puŃin 5 zile înaintea termenului de judecată”. Nerespectarea acestui termen, atrage sancŃiunea nulităŃii citaŃiei. În consecinŃă, partea citată fără respectarea acestui termen poate, dacă se înfăŃişează, să ceară amânarea judecăŃii. În cazul în care partea nu se prezintă şi judecata se face în lipsă, partea interesată poate să ceară anularea hotărârii pe motiv de neregulată citare fără a mai fi Ńinută să facă dovada cauzării unui prejudiciu. Însă, înfăŃişarea părŃii în instanŃă, în persoană sau prin mandatar, acoperă orice vicii de procedură. Prin urmare, partea neregulat citată, dacă se înfăŃişează şi nu ridică excepŃia de neregulată citare, nulitatea se acoperă (art. 89 al. 2 C. pr. civ.).

111

Potrivit art. 97 din C. pr. civ., actele de procedură nu pot fi îndeplinite în zilele de sărbătoare legală, decât în cazurile grabnice şi cu încuviinŃarea prealabilă a preşedintelui instanŃei. În ipoteza în care unii dintre participanŃii la procesul civil care refuză să se prezinte în urma citării obişnuite, aceştia vor fi aduşi în instanŃă prin mandat, la ordinul instanŃei. Se poate dispune aducerea cu mandat şi a martorilor şi experŃilor (art. 188 şi 205 C. pr. civ.). Legea prevede posibilitatea aducerii cu mandat a martorilor şi experŃilor chiar de la primul termen, însă numai în pricinile urgente.

112

CAPITOLUL VII

NULIT ĂłILE PROCEDURALE

1. Preliminarii Actele de procedură trebuie duse la îndeplinire cu respectarea anumitor condiŃii şi forme impuse de lege. Respectarea acestor condiŃii şi forme reprezintă garanŃia realizării scopului urmărit: înfăptuirea unei judecăŃi obiective în fiecare cauză civilă. Reglementările în vigoare prevăd şi sancŃiunile ce se aplică în cazul nerespectării lor. SancŃiunile pot privi atât actele încheiate cu nerespectarea dispoziŃiilor legii cât şi persoanele care nu au Ńinut seama de aceste dispoziŃii. SancŃiunile care se aplică persoanelor pot fi sancŃiuni disciplinare (mustrare, avertisment, etc.) sau sancŃiuni pecuniare. Este posibilă chiar aplicarea unor sancŃiuni penale, în cazul în care faptele săvârşite constituie infracŃiuni (luare de mită, mărturie mincinoasă, fals, rupere de sigilii etc.). ConsecinŃele pe care încălcările comise le au asupra actelor procesuale însăşi, adică asupra valabilităŃii acestora se constituie ca nişte sancŃiuni procedurale propriu-zise (nulităŃi) despre care vom vorbi în continuare.

2. NoŃiunea de nulitate a actelor procedurale Nulitatea este sancŃiunea care loveşte orice act juridic săvârşit fără respectarea dispoziŃiilor prevăzute de lege pentru validitatea sa, lipsindu-l de eficacitate.104 SancŃiunea nulităŃii are o funcŃie preventivă şi una reparatorie.

NulităŃile pot fi clasificate din punctul de vedere al regimului lor juridic în nulităŃi absolute şi nulităŃi relative. NulităŃile mai pot fi clasificate şi după alte criterii:

- în funcŃie de izvorul din care provin, există nulităŃi exprese (în care vătămarea se prezumă) şi nulităŃi virtuale (care izvorăsc din nesocotirea principiilor fundamentale sau a altor reguli procesual civile);

- în raport de natura condiŃiilor a căror neobservare determină ineficienŃa actului de procedură, există nulităŃi extrinseci (intervin în cazul neobservării unor condiŃii exterioare ale actului de procedură) şi nulităŃi intrinseci (atrase de neîndeplinirea unor cerinte ce Ńin de natura sau substanŃa actului);

- în funcŃie de raportul cauzal specific dintre diferitele acte de procedură, sunt nulităŃi proprii si nulităŃi derivate;

- după întinderea efectului distructiv al sancŃiunii: nulităŃi totale şi nulităŃi parŃiale;

104 A se vedea, Ioan Leş, “SancŃiunile procedurale în materie civilă”, Editura “Lumina

Lex”, Bucureşti, pag. 23.

113

- în raport de modul cum operează: nulităŃi de drept şi nulităŃi judiciare. NulităŃile absolute reprezintă sancŃionarea actelor de procedură săvârşite prin violarea sau nesocotirea normelor de natură imperativă, de la care nu se poate deroga, deoarece ele privesc condiŃiile şi formele esenŃiale ale valabilităŃii actelor procesuale. NulităŃile absolute prezintă următoarele trăsături:

- pot fi invocate în orice stadiu al pricinii; - pot fi ridicate de către orice persoană interesată sau din oficiu de către

instanŃa de judecată ori de către procuror; - nu pot fi acoperite prin acordul părŃilor.

NulităŃile relative sancŃionează actele de procedură săvârşite cu nerespectarea dispoziŃiilor legale de natură dispozitivă, adică a normelor de la care se poate deroga, aceste norme fiind prevăzute pentru a înlesni apărarea intereselor uneia din părŃi sau pentru a suplini voinŃa neexprimată a părŃilor. NulităŃile relative se caracterizează prin următoarele trăsături caracteristice:

- pot fi invocate numai într-un anumit termen sau într-o anumită formă; - dreptul de a le invoca îi revine numai părŃii interesate; - pot fi acoperite, partea interesată putând să renunŃe ,expres sau tacit,

la dreptul de a invoca nulitatea actului. Pe lângă deosebirile de esenŃă dintre nulitatea absolută şi cea relativă semnalăm şi elemente comune. Astfel, conform art. 45 C. pr. civ., nulitatea relativă poate fi invocată nu numai de partea a cărei interese au fost prejudiciate, ci şi de către procuror. Judecătorul, deşi nu poate invoca din oficiu nulitatea relativă, totuşi, datorită rolului său activ, este obligat să atragă atenŃia părŃii interesate asupra posibilităŃii invocării în favoarea sa a nulităŃii actului. 3. Reglementarea nulităŃilor procedurale Codul de procedură civilă prevede în art. 105 - 108, precum şi în alte articole, sancŃiunea nulităŃii pentru nerespectarea dispoziŃiilor pe care aceste articole le cuprind. Potrivit art. 105 C. pr. civ. sunt prevăzute două cazuri de nulitate: a) nulitatea actelor de procedură săvârşite de un judecător cu încălcarea normelor de competenŃă publică sau privată; b) nulitatea actelor îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcŃionar necompetent, dacă prin aceasta s-a pricinuit părŃii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Primul caz de nulitate, se referă la necompetenŃa judecătorilor. În consecinŃă, la invocarea nulităŃii în acest prim caz, va trebui să se Ńină seama de caracterul normelor privitoare la competenŃă. MenŃionăm că legea nu condiŃionează nulitatea de existenŃa vătămării, înŃelegând ca un act îndeplinit de un judecător necompetent să fie complet lipsit de orice efecte juridice.

114

Al doilea caz de nulitate, cuprins în art. 105 C. pr. civ., se referă la actele de procedură săvârşite cu încălcarea formelor legale sau de către un funcŃionar necompetent, dacă prin aceasta s-a pricinuit uneia din părŃi o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. În acest de-al doilea caz, nulitatea nu operează decât dacă sunt întrunite cumulativ următoarele două condiŃii: a) nerespectarea regulilor de procedură privitoare la formele ce trebuie respectate cu ocazia întocmirii sau a aducerii la îndeplinire a actelor de procedură ori dacă aceste acte au fost îndeplinite de un funcŃionar necompetent şi prin aceasta i s-a pricinuit o vătămare părŃii; b) această vătămare să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. ExistenŃa vătămării este lăsată la aprecierea judecătorului, care o poate deduce din împrejurările cauzei sau poate obliga partea care o invocă să producă dovezi. Legea nu se mulŃumeşte numai cu constatarea existenŃei unei vătămări, ci impune şi condiŃia ca vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Alin. 2 al art. 106 C. pr. civ. dă posibilitatea judecătorilor ca, ori de câte ori constată că există posibilităŃi practice pentru remedierea neregularităŃilor săvârşite să se recurgă la ele. Practic, în asemenea cazuri se dispune refacerea sau completarea actului. În cazul în care asemenea remedii nu sunt posibile pentru înlăturarea vătămării se va pronunŃa nulitatea actului.

4. Invocarea, constatarea şi efectele nulităŃii Nulitatea actelor de procedură poate fi invocată:

- sub formă de excepŃie în faŃa instanŃei de fond; - prin intermediul căilor legale de atac.

InstanŃa, potrivit regulilor (caracteristicilor) după care se face distincŃia între cele două categorii de nulităŃi, este obligată să rezolve problema părŃii care poate invoca nulitatea, termenul în care a fost invocată, precum şi posibilitatea sau imposibilitatea acoperirii ei. Trebuie menŃionată şi regula înscrisă în alineatul ultim al art. 108 C. pr. civ. potrivit căreia “nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt”. Aşa de pildă, reclamantul care a introdus cererea de chemare în judecată la o instanŃă necompetentă din punct de vedere teritorial, nu va putea cere declinarea competenŃei. NulităŃile absolute sunt exceptate de la această regulă, deoarece, aşa după cum am văzut, ele sancŃionează nerespectarea dispoziŃiilor de interes general. Termenul în care pot fi invocate nulităŃile relative este prevăzut de art. 108 al. 3 C. pr. civ. că: “nerespectarea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfăŃişare ce a urmat după această neregularitate şi înainte de a pune concluzii în fond”. De pildă, partea neregulat citată, dacă nu ridică excepŃia de neregulată citare la primul termen care a urmat acestei citări, va fi decăzută din dreptul de a o mai putea invoca.

115

Constatarea nulităŃilor se face de către instanŃa de judecată care se va pronunŃa printr-o încheiere sau prin hotărârea dată asupra fondului. Atâta timp cât nulitatea nu a fost pronunŃată de instanŃa de judecată, actul de procedură nu încetează să producă efectele unui act corect întocmit. Constatarea nulităŃii unui act de procedură are drept consecinŃă de a lipsi acel act de orice eficacitate juridică, de a-l lipsi de funcŃia lui procesuală. Având în vedere faptul că actele de procedură sunt acte complexe, acte care se întocmesc şi se aduc la îndeplinire în mod succesiv, este firesc ca anularea unui act de procedură să atragă după sine anularea tuturor actelor următoare, în măsura în care acestea din urmă nu pot avea existenŃă de sine stătătoare (art. 106 C. pr. civ.). Aşa de pildă, dacă se anulează procedura de citare, este firesc ca şi hotărârea dată pe baza acestei proceduri să fie declarată nulă, deoarece instanŃa nu putea hotărî asupra obiectului litigiului fără citarea legală a părŃilor. Totuşi, deşi unele acte de procedură sunt declarate nule, ele produc anumite efecte. Aşa de pildă, o acŃiune nulă întrerupe prescripŃia; un act autentic declarat nul pentru vicii de formă, păstrează puterea doveditoare de înscris sub semnătură privată.

116

CAPITOLUL VIII

TERMENELE PROCEDURALE 1.NoŃiuni generale 1.1 NoŃiunea şi importanŃa termenelor procesuale. Pe lângă condiŃiile privitoare la conŃinut şi formă, actele procesuale

trebuie să îndeplinească şi condiŃia privind termenul în care pot fi întocmite sau duse la îndeplinire.

În sens procesual, prin noŃiunea de termen se înŃelege durata de timp, stabilită de lege sau de judecător, în cadrul căreia trebuie îndeplinit sau dimpotrivă, este oprit a face un anumit act de procedură.105

Rolul lor este de a contribui, alături de celelalte instituŃii ale dreptului procesual civil, la valorificarea drepturilor şi intereselor lor procesuale (intentarea acŃiunii, propunerea probelor, pregătirea apărării, exercitarea căilor de atac etc.), precum şi de a sancŃiona întârzierile care ar împiedica desfăşurarea normală a procesului. Codul de procedură civilă în art. 101 - 104, precum şi în alte articole, reglementează anumite termene specifice diverselor activităŃi procesuale.

1.2. Clasificarea termenelor procesuale. Se pot face clasificări după mai multe criterii: după modul în care sunt stabilite, în funcŃie de caracterul lor şi de efectele pe care le produc.

a) În funcŃie de cum sunt stabilite, termenele procesuale se împart în termene legale şi judecătoreşti .

Termenele legale sunt stabilite în mod expres prin lege. Pot fi termene legale perfecte sau fixe, când durata lor nu poate fi modificată de instanŃă, cum ar fi, de exemplu, termenele în care poate fi exercitată calea extraordinară de atac a revizuirii (art. 324 C. pr. civ.) şi termene legale imperfecte, când legea însăşi permite instanŃei să prelungească sau să micşoreze un anumit termen, cum ar fi, spre exemplu posibilitatea de prelungire a termenului de recurs cu încă cinci zile, dacă recurentul trebuie să-şi completeze recursul (art. 303 al. 5 C. pr. civ.).

Termenele judecătoreşti sunt fixate de instanŃă în cursul procesului. Sunt, de exemplu, termene judecătoreşti, termenele de înfăŃişare, termenul fixat pentru efectuarea anumitor lucrări, cum ar fi efectuarea unei cercetări la faŃa locului etc. Termenele judecătoreşti, fiind fixate de către instanŃa de judecată, pot fi, în principiu, modificate în funcŃie de necesităŃile ivite.

b) După caracterul lor, există termene imperative şi termene prohibitive. Termenele imperative (peremtorii) impun ca înăuntrul lor anumite drepturi să fie exercitate sau anumite acte de procedură să fie îndeplinite. Aşa de pildă, art. 301 C. pr. civ. prevede că înăuntrul termenul de 15 zile de la

105 A se vedea: V. M. Ciobanu, Tratat, vol. I, pag. 458; Ioan Leş, Principii şi instituŃii, vol.

I, pag. 453.

117

comunicarea hotărârii, partea interesată trebuie să depună recursul, depunerea recursului după această dată fiind sancŃionată cu respingerea sa pe motiv de tardivitate. Termenele prohibitive (dilatorii) impun ca înăuntrul lor anumite drepturi sau acte de procedură să nu poată fi exercitate, respectiv îndeplinite. În legătură cu clasificarea termenelor procesuale în termene imperative şi prohibitive, trebuie subliniat faptul că din punctul de vedere al intereselor pe care aceste termene le apără, adeseori ele sunt imperative numai pentru una din părŃi şi prohibitive pentru cealaltă. De exemplu, termenul de 15 zile pentru exercitarea căii de atac a recursului este imperativ pentru partea care are interes să exercite calea de atac a recursului şi prohibitiv pentru partea care are interes să execute hotărârea.106 c) În funcŃie de efectul lor, termenele procesuale se împart în absolute şi relative. Termenele absolute au caracter de obligativitate atât pentru părŃi cât şi pentru instanŃă. Nerespectarea acestor termene este sancŃionată, după caz, cu decăderea din dreptul avut sau cu nulitatea actului. Termenele relative, dacă nu au fost respectate nu au nici o influenŃă asupra mersului procesului şi nici nu atrag sancŃiuni procesuale. În categoria termenelor relative intră termenele fixate judecătorilor pentru pronunŃarea hotărârii (7 zile de la închiderea dezbaterilor art. 260 alin. 1 C. pr. civ.). 1.3 Caracterele termenelor procesuale. Termenele procesuale se caracterizează prin: fixitate şi continuitate. Fixitatea caracterizează îndeosebi termenele legale. Prin acest caracter se înŃelege stabilirea unui interval de timp care, în principiu, nu poate fi modificat. Există totuşi şi cazuri în care legea permite judecătorului să deroge de la regula fixităŃii. De exemplu, cazul prevăzul de art. 303 . pr. civ. care permite prelungirea termenului de recurs cu încă cinci zile; cazul prevăzut de art. 89 C. pr. civ., care permite scurtarea termenului pentru înmânarea citaŃiilor în pricinile urgente etc. Continuitatea termenelor presupune curgerea lor fără posibilitatea de întrerupere sau suspendare de la prima şi până la ultima zi. Există însă şi cazuri în care termenele procesuale pot fi suspendate sau întrerupte. Suspendarea termenelor procesuale intervine, spre exemplu, în materia perimării. Potrivit art. 250 C. pr. civ. cursul termenului de perimare este suspendat pe toată perioada cât durează împrejurările datorită cărora părŃile sunt puse în situaŃia de a nu mai putea acŃiona în sensul continuării judecăŃii. O excepŃie de la regula continuităŃii o constituie întreruperea termenelor procesuale, care are loc în următoarele cazuri: a) când partea care trebuia să facă actul de procedură sau mandatarul său moare înainte de expirarea termenului. De exemplu, în materia

106 După unii autori mai există şi termene de recomandare. A se vedea, I. Deleanu, Tratat,

vol. I, pag. 259 - 260; Fl. Măgureanu, op. cit., pag. 175.

118

apelului (art. 285 C. pr. civ.), termenul se întrerupe şi va începe să curgă din nou după ce se va face o nouă comunicare moştenitorilor; b) când partea a fost împiedicată să îndeplinească actul de procedură în termenul prevăzut de lege datorită unor împrejurări mai presus de voinŃa sa (caz de forŃă majoră). În această ipoteză, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării (art. 103 al. 2 C. pr. civ.). În cazul întreruperii, termenele reîncep să curgă, intervalul de timp care s-a scurs înainte de întrerupere nefiind luat în considerare.

2. Calcularea termenelor procesuale Potrivit articolului 101 C. pr. civ., termenele procesuale se calculează pe

ani, luni, zile şi ore. Termenele stabilite pe ani, luni sau săptămâni se împlinesc în ziua anului,

lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare, adică a zilei în care termenul a început să curgă. De pildă, termenul de un an care a început să curgă la 26 aprilie se sfârşeşte în aceeaşi zi, adică la 26 aprilie a anului următor; termenul de o lună care a început, să zicem, la aceeaşi dată se sfârşeşte la 26 mai, iar cel de o săptămână, început în ziua de luni se sfârşeşte în săptămâna următoare în aceeaşi zi.

O particularitate prezintă termenele stabilite pe luni care încep să curgă la 29, 30 sau 31 ale unei luni şi care se sfârşesc într-o lună care nu are o asemenea zi. în asemenea cazuri termenul se consideră împlinit în ultima zi a acelei luni, de exemplu, termenul de o lună început la 31 ian. se sfârşeşte la 28 sau 29 februarie (art. 101 al. 4 C. pr. civ.).

Termenele fixate pe zile, se calculează întotdeauna pe zile libere, în calculul termenului “neintrând nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul” (art. 101 al. 1 C. pr. civ.). Să luăm, spre exemplu, termenul de 5 zile pentru declararea recursului în materie de ordonanŃă preşedinŃială; dacă părŃii i s-a făcut comunicarea pe ziua de 1 septembrie, ea poate depune recursul şi în ziua de 7 septembrie, deoarece, în calculul termenului nu intră nici ziua când i s-a făcut comunicarea, nici ziua în care se sfârşeşte termenul.107

În legătură cu termenele stabilite pe ore, invocăm dispoziŃia cuprinsă în alin. 2 al art. 101 C. pr. civ.: “termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopŃii zilei următoare”.

Calcularea termenelor procesuale pune şi problema termenelor care se sfârşesc într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat. Potrivit art. 101 al. ultim C. pr. civ. “termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare”. Această dispoziŃie este de aplicare generală, în sensul că ea se referă, deopotrivă, la toate termenele fixare pe ani, luni, zile sau ore.

107 A se vedea, Trib. mun. Bucureşti, secŃ. a IV-a civ., dec. nr. 987/1996, Culegere de

practică judiciară pe anii 1993 -1997, pag. 436 - 437.

119

MenŃionăm de asemenea, faptul că partea este obligată, indiferent de modul cum a fost stabilit termenul, să depună actele până la ora închiderii registraturii instanŃei sau a închiderii oficiului poştal, dacă trimiterea se face prin poştă (art. 104 C. pr. civ.).

Referitor la data de la care încep să curgă termenele procesuale art. 102 din C. pr. civ. dispune că “termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel”. În consecinŃă, ori de câte ori legea stabileşte un termen fără a-i preciza momentul din care începe să curgă, se va aplica regula generală potrivit căreia termenele încep să curgă de la data comunicării actului.

Dacă legea prevede în mod expres un alt fapt, se va lua ca punct de plecare a termenului faptul precizat; de exemplu, în materia conflictelor de competenŃă (art. 22 al. ultim C. pr. civ.) a ordonanŃei preşidinŃiale (art. 582 C. pr. civ.), se prevede în mod expres că termenul pentru exercitarea căii de atac curge, după caz, de la pronunŃarea sau de la comunicarea hotărârii.

Legea stabileşte, în situaŃii diverse, ca punct de plecare a termenelor data afişării anumitor acte; de pildă, în materia executării silite prevede că vânzarea bunurilor imobile nu se poate face într-un termen mai scurt de 30 de zile şi nici mai lung de 60 de zile de la afişarea publicaŃiei de vânzare la locul unde va avea loc licitaŃia (art.504 alin.2 C.proc.civ.).

În practica judiciară se pune şi problema dacă poate sau nu constitui punct de plecare a termenelor data la care se îndeplineşte un alt act echivalent cu cel prescris de lege. În această privinŃă, art. 102 al. 2 C. pr. civ. prevede că “termenele încep să curgă şi împotriva părŃii care a cerut comunicarea, de la data când a cerut-o”.

3. SancŃiunea nerespectării termenelor procesuale. Decăderea şi nulitatea actului sunt sancŃiunile ce intervin pentru

nerespectarea termenelor procesuale. Decăderea108 este sancŃiunea procesuală care se aplică în cazul în care

anumite drepturi sau acte procesuale nu au fost exercitate în termenele prevăzute de lege.

În acest sens, art. 103 al. 1 C. pr. civ. dispune că “neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinŃa ei.”

Decăderea poate opera ca sancŃiune procesuală în următoarele două ipoteze:

- în ipoteza în care legea stabileşte un termen fix pentru exercitarea unui drept sau îndeplinirea unui act de procedură şi partea a lăsat să se scurgă acest termen fără a se folosi de el; exemplu: neexercitarea căii de atac a recursului în

108 A se vedea, Ioan Leş, SancŃiunile procesuale, pag. 141 -143.

120

termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii atrage decăderea părŃii din dreptul de a mai exercita această cale de atac (art. 301 al. 1 C. pr. civ. corob. cu art. 103 al. 1 C. pr. civ.);

- în cazul în care legea impune ca exercitarea unui drept sau îndeplinirea unor acte de procedură să se facă într-o anumită ordine şi partea n-a respectat dispoziŃiile legale stabilite în acest sens; de exemplu excepŃiile de procedură relative care n-au fost invocate prin întâmpinare sau cel mai târziu până la prima zi de înfăŃişare, atrag decăderea părŃii din dreptul de a le mai putea invoca în tot cursul judecăŃii (art. 136 C. pr. civ.). Invocarea deschiderii se face pe cale de excepŃie în cursul judecăŃii. Decăderea poate fi invocată diferit după cum au fost încălcate norme imperative sau dispozitive care reglementează exercitarea drepturilor procesuale. Astfel, dacă termenul nerespectat este reglementat printr-o normă imperativă, decăderea poate fi invocată atât de partea interesată cît şi de instanŃă din oficiu; aceste decăderi pot fi invocate în orice stadiu al procesului. În ipoteza în care termenul nerespectat este reglementat printr-o normă dispozitivă, decăderea poate fi invocată numai de partea interesată şi cel mai târziu până la primul termen care are loc după ce s-a cunoscut motivul decăderii. Precizăm că părŃile, în cazul în care decăderea se referă la nerespectarea unui termen reglementat de o normă cu caracter dispozitiv, pot renunŃa la dreptul de a o invoca. Dacă însă decăderea decurge din nerespectarea unui termen prevăzut de o normă cu caracter imperativ, părŃile nu pot renunŃa la dreptul de a o invoca. Constatarea decăderii operează de plin drept, în sensul că instanŃa nu poate aprecia asupra pronunŃării sau nepronunŃării ei. În toate cazurile, dacă decăderea este invocată în condiŃiile prevăzute de lege, instanŃa este obligată să o constate. Constatarea decăderii are ca efect stingerea completă a tuturor posibilităŃilor exercitării dreptului sau îndeplinirii actului neformulat în termen. Constatarea decăderii se răsfrânge şi asupra actelor succesive, ce urmează dreptului sau actului procesual nerealizat în termen, în măsura în care nu pot avea o existenŃă de sine stătătoare. Repunerea în termen. SancŃiunea decăderii nu operează în cazul în care partea dovedeşte că a fost împiedicată de a-şi exercita dreptul sau de a îndeplini actul de procedură dintr-o împrejurare mai presus de voinŃa sa (art.103 C.proc.civ.). Într-o astfel de ipoteză termenul de decădere se întrerupe, după încetarea împiedicării începând să curgă un nou termen de 15 zile. Repunerea în termen a părŃii interesate se va face numai dacă aceasta va dovedi faptul împiedicării de a-şi exercita dreptul sau a îndeplini actul dintr-o împrejurare mai presus de voinŃa sa. Cererea de repunere în termen este de competenŃa instanŃei care are abilitarea să verifice respectarea termenului respectiv.

121

Nulitatea. Nerespectarea termenelor procesuale poate atrage şi nulitatea actului. Actele făcute peste termenele sancŃionate cu decăderea, sunt nule. De exemplu, apelul făcut peste termenul legal atrage sancŃiunea respingerii sale ca tardiv introdus. Legea interzice în anumite situaŃii de a se face unele acte într-un anumit interval de timp. În aceste cazuri, legiuitorul a dorit ca actele făcute mai înainte de a se scurge acel interval de timp să rămână lipsite de efecte juridice, adică să fie declarate nule. De exemplu, investirea cu formulă executorie a unei hotărâri judecătoreşti mai înainte ca aceasta să rămână irevocabilă este nulă. Această regulă nu-şi găseşte aplicarea în cazul termenelor legale imperative. Ea se aplică doar în cazul termenelor legale prohibitive. Aşa de pildă, apelul făcut mai înainte de începerea curgerii termenului (mai înainte de comunicarea hotărârii) nu se consideră ca prematur introdus şi, în consecinŃă nul, ci ca fiind valabil exercitat. În acest sens se dispune în mod expres prin art. 284 alin. 3 C. pr. civ. “dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată de la data depunerii cererii de apel.” Deci când este vorba de acte a căror îndeplinire este lăsată la aprecierea părŃii interesate, partea poate acŃiona şi înainte ca termenul să fi început să curgă, deoarece, dreptul existând înaintea începerii curgerii termenului, exerciŃiul său nu poate fi oprit de faptul că acesta n-a început să curgă, ci numai de faptul că termenul s-a scurs în întregime şi partea n-a beneficiat de el.

122

Bibliografie.

1. G.Boroi, O. Spineanu-Matei, Codul de procedură civilă adnotat, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007;

2. Ciobanu, V.,M., G Boroi G,Drept procesual civil, Curs selectiv – teste grilă, Editia a IV-a, Editura CH Beck, Bucureşti, 2009;

3. I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, vol.I, EdiŃia a II-a, Editura CH Beck, Bucureşti, 2007;

4. Gh. Durac, Drept procesual civil, Editura FundaŃiei Academice AXIS, Iaşi, 2010;

5. Gh.Durac, Judecata în primă instanŃă în procesul civil, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006;

6. Gh.Durac, Drept procesual civil. Actele de dispoziŃie ale părŃilor în procesul civil, Editura Polirom, Iaşi, 1999;

7. I. Leş, Tratat de drept procesual civil, EdiŃia a V-a, Editura CH Beck, Bucureşti, 2010;

8. I. Leş, Participarea părŃilor în procesul civil, Editura CH Beck, Bucureşti, 2008;

9. I. Leş, Codul de procedură civilă. Comentariu pe articole, Editura CH Beck, Bucureşti, 2008;

10. I. Leş, SancŃiunile procedurale în materie civilă, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008.