Upload
others
View
22
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
Pr. Prof. Univ. Dr. Liviu Stan
BISERICA $I DREPTUL
7. Relatiile externe ale Bisericii.Ecumenismul
Edigie coordonati de
Pr. Conf. Univ. Dr. Irimie Marga
Apare cu binecuvXntareaiPS DT. LAURENTIU STREZA,
Arhiepiscopul Sibiului gi Mitropolitul Ardealuiui
Editura AndreianaEdirura ASTRA Museum
Sibiu - 2016
Cuprins
Nota editorului 5
Ecumenicitate ;i Ortodoxie ecumenici. ...... .........................7
OrganizaEii religioase internagionale ;iinterconfesionale 36
Pacea, unitatea ecumenici a Bisericii si problemelepractice ale Miscirii ecumenice......... ....... ... ... ....................72I'
in cumpina veacului. ReflecEii ;i preciziri inlegituri cu unirea Bisericilor
Mi;carea ecumenici sau Consiliul Ecumenic al
Bisericilor 109
Migcarea ecumenici: a treia Adunare generali a
Consiliului Ecumenic al Bisericilor (New-
Delhi, 19 nov. - 5 dec. 1961) 118
Premise;i perspective pentru unirea Bisericii 126
Penuu o teoloeie ecumenici L48o
Ortodoxia in zirile ecumenismului. Perspective
ecumenlce
Activitatea Bisericii Ortodoxe Romine in cadrulintilnirilor intercregtine............................. .........224
Acgiunea papali si replica ortodoxi. Luptade veacuri a Ortodoxiei slave impotrivaexpansiunii papale in Risiritul Europei gi
triumful acestei lupte 230
89
160
430 Pr. Prof. Univ. Dr. Liviu Stan
Aspecte ignorate ale Schismet.. .. . .. 274
Expunere gi analizi canonici a unor misuri de
organizare a Bisericii Romano-Catolice luate
de Conciliul al Il-lea Vatican
Ortodoxia ;i Vetero-Catolicismul
327
344
Perspectiva canonici a relagiilor dintre Ortodoxie 9i
Anglicanism .. ......... 361
Conferinga Lamberh din 1958 392
Cu privire la un viitor Sinod Ecumenic ...... . ..... . ..... 398
Ecumenicitate si Ortodoxie ecumenici,
De cind, prin a doua jumatate a veac. XIX, BisericaAnglicana a inaugurat o noua faza a raporturilor sale cu Or-todoxia - staruind in tratative mai ales cu Biserica OrtodoxiRusi, tratative duse in Rusia pini la 1912 - s-a stXrnit dinpartea unor teologi apuseni o adevirati. avalansi de critici,atit impotriva Ortodoxiei, cXt si impotriva anglicanismului.
Nici atunci ;i nici mai ti.rziu, cirmuitorii BisericiiApusene gi teologii ei n-au privit cu ochi buni incerciri-le de ingelegere, de apropiere, de colaborare sau de unireintre diferitele biserici sau confesiuni cresrine necatolice.Dar, in special, perspectiva unei inEelegeri intre Ortodoxiesi anglicanism i-a tulburat si-i nelini;regte 9i acum, penrrumotivul ca, in cadrul crestinltigii necatolice, acesre doui.confesiuni sunt cele mai organizate, mai influente si maianimate de dorinla de a se apropia una de alta.
in scopul zidirnicirii sau a impiedicarii evenrualei in-gelegeri si colabori,ri mai strXnse intre Biserica Ortodoxigi cea anglicani, conducerea Bisericii romano-apusene aciutat si discrediteze pe anglicani in faga ortodocsilor, iarpe ortodocsi in faga anglicanilor.
Astfel, la 1896, Vaticanul a declarat ci hirotoniile an-glicane nu sunt valide. Acest lucru inseamni ci BisericaAnglicanl nu poate si stabileasci relaEii de intercomuniune
,,in sacris" cu nicio Biserici in sinul cireia s-a pS.strat preo-gia sacramentali, deci nici cu Ortodoxia, cici daci aceasra
Pr. Prof. Univ. Dr. Liviu Stan
ar admite intercomuniunea,,in sacris" cu anglicanii, si-ar
compromite pozigia ei dogmatica tradilionala si totodata
ar decadea din succesiunea apostolica.
Concomitent, au fost iansate aspre critici impotriva
O rto doxiei p e tema ecumenicitagii, formul6.ndu-se acrva cd
Biserica Ortodoxa a incetat sa mai fie o Biserica ecumenica,
deoarece ea este organizatiin mai multe biserici autocefale
care sunt biserici nagionale ;i cu totul independente una de
cealalta. fufel fiind, flrAmiEarea organizaSiei unitare a Bise-
ricii si lipsa de legLtura dintre diversele biserici autocefale ar
face de fapt iluzorie ecumenicitatea, deoarece aceasta Presu-pune inevitabil tocmai unitatea dintre toate pargile Bisericii.
Prezenti.nd astfel Ortodoxia in faga anglicanilor, s-a
urmlrit discreditarea ei, vrAnd si se arate ci aceasta, fiindcinu intruneste insusirea ecumenicitalii organizatorice asa
zicAnd, nu ar fi de fapt vechea si adevarata Biserica ecu-
menicl, cu care credeau anglicanii ca au de a face. Deci,
sa nu-gi faci anglicanii iluzii ca prin unire cu ortodoqii ar
putea contribui la refacerea unitagii ecumenice a Bisericii
fiindca insusirea ecumenicitagii ii lipseste si Ortodoxiei,
aga cum ii lipse;te si Bisericii Anglicane.
Din vremea aceea pAnd. acum, n-au mai incetat atacu-
rile catolice impotriva Ortodoxiei Pe tema ecumenicitagii.
Ba mai mult, vS.zAndu-se, mai ales dup5. cel DintAi Rizboi
Mondial, c5. ideea refacerii unitagii ecumenice a Bisericii
o imbriii;eazi ;i asazisa,,Miscare Ecumenici', Vaticanul
si-a sporit incercarile de a demonstra ci Ortodoxia a ciztttdin ecumenicitate.
Dar, angal|.ndu-se intr-o astfel de rafuiala, teologia
catolica a fost pusa la grele incerciri, asumindu-;i obliga-
gia de a lamuri in elementele ei problema ecumenicitalii
Relatiile externe ale Bisericii. Ecumenismul 9
Bisericii, pentru ca astfel, cu raportare Ia aceste elemente,
sa poata demonstra in mod logic faptul ca Ortodoxia nuar intruni insusirea ecumenicitagii.
S-a intXmplat insa, ca toata maiestria si intregul arsenai
de felurite mijloace foiosite in aceasti incercare n-au izbutitnici sa lamureasca problema ecumenicitagii 9i, deci, nici sa
demonstreze ca Ortodoxia ar fi cazut din ecumenicitate.
RezumA.nd incercarile de acest fel, teologul catolic H.J.
Congar (in cartea sa: Chretiennes deswnis. Principes d'une
oecumenisme catholique,Paris,l93T) arata ca tn privin[a ecu-
menicitagii, desi exista multe pareri, Biserica Apuseana inca
nu si-a formulat o doctrina precisa (Congar, pp. 115,ll7nota2,131, 1 32 etc.). RecunoscAnd ca in Biserica Romano-
Catolica nu este inca lamuriti indeajuns invagatura despre
ecumenicitate, el mai spune ci aceasta este inEeleasa intr-unmod incomplet, numai in sens extern cantitatiy (p.l17).
Daca astfel stau lucrurile, este evident ci apusenii n-au
nicio bazi serioasl si nicio indreptagire morala ca sa punala indoiala ecumenicitatea Bisericii Ortodoxe.
CAt priveste acuzaca impa4irea Bisericii Ortodoxe inorganizagii autocefale nagionale nu numai ci ar contrazice
ecumenicitatea, ci ar distruge-o efectiv prin introducereaseparatismului teoretic gi de fapt tn cadrul Bisericii ecu-
menice, este de observat ci aceasti acuzd, pe de o parte, se
intemeiaza tot pe gresita si pargiala ingelegere a ecumenici-
t5.gii doar in sens extern-cantitativ si ci, pe de alti" parte, ea
ignorS. cu totul dezvoltarea istorica aorganizaEiei bisericesti.
Se gtie doar ca, at6.t in Biserica ecumenici, in Biserica
veche, c6"t;i astazi in Ortodoxie, principiul autocefaliei nu
s-a intemeiat si nu se intemeiaza in mod principial gi exclusiv
pe principiul nagional, ci si pe alte realiti.gi de neinliturat,
10 Pr. Prof. Univ. Dr. Liviu Stan
care determini impargirea oamenilor in grupuri distincte si
bine inchegate in jurul unor interese legitime pentru fiecare.
De altfel, cine ar si putea vorbi in sens curent de na-
qiuni ;i de principiul nalional in lumea veche, in epoca incare a inceput organizarealibera a Bisericii dupl Constan-
tin cel Mare?
Oriclte vor fi fost diferengele naturale intre popoare,
credinciosii apa4inand acestora erau stapanigi in cadrul
Bisericii si al Imperiului Roman de con;tiinEa ci intre ei
nu mai existi nicio deosebire esengiali, dupa ce au primitaceea;i credinga in Hristos, devenind intru rotul fii ai ace-
Ieia;i familii crestine.
Fireste insa ca Biserica a recunoscut intotdeauna drep-
tul credinciosilor din orice popor de a-;i folosi limba lorin viaEa religioasi, de a-gi forma si pistra unele obiceiurigi rinduieli proprii, potrivite cu invagatura crestini, de a
avea cler propriu si ierarhie aleasa din rindurile lor.
Condusi de acest principiu, statornicit inci de Mintu-itorul (Mt. 28, 19; Mc. 16, 15; Lc. 24, 47) dezvoltat apoi
si aplicat de Sfingii Apostoli atXt prin activitatea ;i prinscrisul lor (Fapte, 2,9; 15,7 ;i passim, apoi epistolele Sf.
Apostol Pavel Rom. 1, 5, Rom. 11, 13; 15,16; Gal. 1, 16;
2,7;3,8; 1 Cor. 14,19 etc. etc.), cAt;i prin tradigia pe
care ne-au lisat-o si care in aceasti privingi este fixati incanoanele apostolice (Can. 34 erc.), Biserica R5.siriteanin-a flcut niciodati altceva decAt si pizeasc|si sizideasciunitatea ei proprie din varietatea fireasc5. a elementuluinatural pe care se reazemi si in mijlocul ci.ruia lucreazi.
Respectind varietatea fireasci a acestui element, ea
n-a introdus prin el niciun fel de separatism si nici nu l-a
transformat in mijloc de spargere a unitigii Bisericii, ci
Relagiile externe ale Bisericii. Ecumenismul 11
l-a armonizat mereu, cuprinzi.ndu-l sub marea cupoli a
Ortodoxiei ecumenice, a unitaEii in credinga, in duh, inviaEa;i triire interni, ca si in lucrare externi.
Calauzitl de aceste principii, vechea Biserica a ingi-duit constituirea in sinul ei a numeroase organizagii in-dependente sau libere, adici bucuri"ndu-se de libertatea
si dreptul de a se conduce singure, insi dupi rAnduielile
debaza obligatorii pentru toata suflarea crqtini.Ca urmare, inci de la inceputurile organizarii lor,
unele biserici locale s-au constituit fie in cadru etnic, fie
in cadru geografic, fie in cadru cultural - dupi aria in ca-
re-si gisea fiecare grupare de credincio;i un suport sau un
reazem natural corespunzitor aspiragiilor si intereselor ei.
Astfel, se stie cL biserici autocefale au fost, inci de la
organizarea 1or, urmitoarele: Biserica din India (Malabar),
Biserica Georgiani, Biserica Abisiniani., Biserica Siriani.,
apoi Biserica din Nordul Africii, Biserica din Italia, Bi-
serica din Cipru, Biserica din Galia, Biserica din Spania,
diverse episcopii si toate mitropoliile, apoi cele cinci pa-
triarhate apostolice, apoi Justiniana I, Biserica Ravenei,
Biserica Tesalonicului etc.
Dupi cum se vede, nu togi credincio;ii bisericilor au-
tocefale vechi s-au grupat dupi apartenen[a lor etnica, ci
unii, ca cei din Cipru, s-au grupat intr-o Biserici autocefali
determinagi de condigii geografice care i-au flcur sa aibi in-
teresele lor aparte prin care s-au deosebit de alte grupiri de
credinciosi. La fel s-au petrecut lucrurile si cu cei din NordulAfricii, cu cei din cosmopolita Sirie, cu cei din Egipt etc.
Tirziu de tot, cind popoarele au ajuns in stadiul de
dezvoltare care le-a permis si se afirme ca na[iuni, s-a
pretins si s-a recunoscut dreptul lor de a se constitui in
LZ Pr. Prof. Univ. Dr. Liviu Stan
biserici autocefale nagionale. Cadrul nagional constituindo baza naturala care legitima organrzarea unei biserici au-
tocefale si care mai legitima si multiple interese comuneale credinciosilor aparfinatori unei na[iuni, evident ca
Ortodoxia a acceptat constituirea de noi biserici auroce-fale pe baze nagionale, dupi cum tot pe 6aze legitime, se
acceptase acelasi lucru in Biserica veche.
Vechea organizare a bisericilor autocefale dovedeste
ci a fost posibila menginerea ecumenicitagii Bisericii incondigiile impargirii ei in unitiEi firesti. Ca urmare, niciimplrEirea ei in unitagi nalionale autocefale, unitagi totatAt de firesti ca gi cele din trecut, nu inseamna cadere
din ecumenicitate sau lipsirea Bisericii de insusirea ecu-
menicitagii.
Cu toate acestea, deoarece, pe de-o parte, continu5. a
se discuta problema ecumenicitigii, repetAndu-se si ri.s-
pindindu-se ;i astazi teza fd,sa elaborata de apuseni despre
contradicgia dintre ecumenicitatea Bisericii si dintre unitl-gile ei autocefale I, iar pe de alti parte, se cauti a se impuneconcluzia ci numai Biserica Apuseani este ecumenici si
ci deci regLsirea pe plan ecumenic a intregii crestinitigi se
poate face numai in sAnul Bisericii Catolice2, yom incer-ca o analizS, mai ampli a problemei, cautAnd si deslugimlucrurile, intr-o perspectiv;. cu adevl"rat ecumenicL.
rin atitudinea luati oficial de Vatican la 1 ian. 1955 fagi de re-
centa organizare a Bisericii Catolice din China, in formi de Bisericiautocefali nagionali.
2 in atitudinea luati faEi de Miscarea Ecumenicd., mai demult si
prectzati. din nou in 1954, cu ocazia Adunirii Generale a MisciriiEcumenice, linuti in aug. 1954,la Evanston SUA.