3. IMAGINATIA

Imaginatiaestemaiimportantadecatcunoasterea,cunoastereaestelimitata,imaginatiainconjoaralumea.

(AlbertEinstein)

Totceeaceitipotiimaginaestereal.(PabloPicasso)

2.3. Procese cognitive superioare: GANDIREA, LIMBAJUL, IMAGINATIA,

MEMORIA

Procese cognitive superioare

  Procesele cognitive senzoriale ne ofera informatii despre aspectele concrete, intuitive, accesibile direct simturilor, prin observatie si prelucrare “pe loc”, in timp real, aici si acum = definim insusirile aparente ale lumii inconjuratoare;

  Procesele cognitive superioare ne ofera posibilitatea de a depasi experienta senzoriala si de a stabili legaturi intre cunostintele acumulate si astfel sa intelegem esenta lucrurilor si a fenomenelor.

  Fenomene psihice precum gandirea, limbajul, imaginatia, memoria sunt cuprinse in termenul de intelect si ne ofera acces la cunoasterea logica, rationala a lumii. (ex: pana la zborurile in cosmos care au permis perceperea Pamantului, oamenii nu ar fi stiut ca Pamantul e rotund; si totusi prin ratiune, s-a ajuns la aceasta concluzie cu mult timp inainte).

Imaginatia - definitie   IMAGINATIA este procesul cognitiv superior prin care se produc imagini si

proiecte noi pe baza prelucrarii (combinarii si transformarii) datelor din experienta anterioara.

  Numai omul este capabil de performanta realizarii unitatii dintre trecut, prezent si viitor = de a IMAGINA.

  IMAGINATIA este un proces psihic cognitiv complex care apare in contextul eforturilor omului de a se adapta la mediu; ea apare pe o anumita treapta a dezvoltarii psihice umane, dupa dezvoltarea reprezentarilor, achizitia limbajului, evolutia gandirii si imbogatirea experientelor de viata.

Cum ar fi viata noastra fara imaginatie?   IMAGINATIA se manifesta sub forma unei constructii imagistice, rezultata in urma

operarii cu imagini mentale a carui caracteristica este NOUTATEA rezultatelor ei.

Femeie citind Femeie cu bereta rosie Femeie privind in oglinda Visul

Imaginatia si celelate procese psihice

  IMAGINATIA este in continua interactiune cu celelate procese psihice:   MEMORIA este cea care ofera imaginatiei material pentru combinatii – reprezentari, idei,

trairi afective, etc. – si totodata conserva produsele sale finale.   GANDIREA ofera cunoasterea si intelegerea realitatii si totodata ghideaza intr-o oarecare

masura transformarile imaginative; IMAGINATIA participa la elaborarea ipotezelor si gasirea unor strategii pentru rezolvarea problemelor prin explorarea necunoscutului, a posibilului, a viitorului; imaginatia faciliteaza invatarea prin intelegerea si integrarea superioara a noilor cunostinte.

  LIMBAJUL este fundamental necesar imaginatiei, cuvintele – ca si instrumente ale operarii mintale – permit evocarea selectiva a ideilor si reprezentarilor, punerea lor in cele mai variate relatii pe care IMAGINATIA le poate plasmui.

  AFECTIVITATEA are o interactiune speciala cu IMAGINATIA: tensiunea emotionala pe care omul o traieste la un moment dat stimuleaza evocarea elementelor experientei anterioare si apoi combinarea variata si neasteptata a acestora; momentele de maxime trairi afective (pozitive sau negative) sunt urmate de un maximum al productivitatii imaginative;

  MOTIVATIA are un rol deosebit in dinamica IMAGINATIEI, dorintele puternice si aspiratiile fiecaruia determinand producerea de proiectii imaginative individuale.

  PERSONALITATEA intreaga este definita si legata de IMAGINATIE, deoarece experientele de viata, dinamica temperamentala, orientarile dominante si configuratia caracteriala ghideaza combinarile imaginative si le finalizeaza in produse specifice pentru fiecare.

IMAGINATIA…   Confruntarea cu situatii noi, necesitatea de a anticipa

desfasurarea activitatilor in detaliile lor specifice fac indispensabil apelul permanent la IMAGINATIE.

  IMAGINATIA este factorul prin care se pot depasi rutina, conformismul, stereotipurile. Acest lucru se poate realiza doar printr-o atitudine deschisa spre nou, spre creatie, care este rezultat al educatiei in acest sens.

  IMAGINATIA sta la baza activitatii creatoare a omului, activitati aducatoare de nou in toate domeniile vietii umane: stiinta, tehnica, arta, etc… IMAGINATIA se afla la baza evolutiei intregii civilizatii umane, omul intai imaginand si apoi punand in practica.

  Promovarea unui stil de viata neconservator, maleabil si deschis la noile valori, invatarea prin descoperire si chiar exersarea propriu-zisa a modalitatilor creative trebuie sa fie un deziderat al fiecaruia dintre noi, deoarece doar astfel progresul uman este posibil!

FORMELE IMAGINATIEI   Dupa criteriul originalitatii produsului imaginat se disting:

  Imaginatia reproductiva: realizarea unor imagini noi pentru subiect pe baza informatiilor verbale primite, sau a unor scheme; foarte utilizata la scoala in procesul invatarii, permite reconstituirea realitatii trecute sau prezente care nu poate fi cunoscuta direct. Este diferita de memorie, deoarece amintirile se bazeaza pe fapte reale, rezultate intr-un proces perceptiv; imaginatia se desprinde de concret, rearanjeaza datele despre real, se proiecteaza in viitor.

  Imaginatia creatoare: aceea care aduce noul, originalul, contribuind la progresul tuturor domeniilor de activitate umana. Considerata de catre unii sinonima cu fantezia, aceasta imaginatie are ca rezultat operele moderne si clasice, eseurile, desenele, creatia culturale; si in viata cotidiana fiecare dintre noi o utilizam, ea este implicata in toate activitatile omului; la baza asocierii imaginilor stau raporturile emotionale de preferinta sau de repulsie. Ex: situatia in care un roman este pe de o parte creat si pe de alta parte citit: scriitorul foloseste imaginatia creatoare,

iar cititorii folosesc imaginatia reproductiva cand il citesc, fiecare reproducandu-si ce a produs scriitorul functie de personalitatea si cunostintele sale… Asa se explica de ce 2 filme facute de 2 regizori dupa aceeasi carte nu sunt deloc identice.

  Dupa criteriul implicarii vointei in actul imaginativ rezulta:   Imaginatie voluntara: imaginatia reproductiva si creatoare (descrise mai sus)   Imaginatie involuntara: visul din timpul somnului si reveria.

  Visul din timpul somnului este o forma de imaginatie inconstienta si involuntara ce consta intr-o succesiune de imagini derulate scenic, uneori haotic si avand caracter simbolic. Sigmund Freud, intemeitorul psihanalizei acorda o mare importanta viselor, considerandu-le modul cel mai sigur de cunoastere a inconstientului si instituind ideea ca visele sunt rezultat al dorintelor noastre ascunse, sau neindeplinite. Cercetarile moderne demonstreaza ca visul este un fenomen natural, normal, chiar necesar, care apare intr-o anumita perioada a somnului – somnul paradoxal – cand se mai pastreaza legaturi dintre stimulii din mediu si creier; de aceea visele despre un organ aflat in suferinta, sau cele legate de evenimente stresante si importante din prezent.

  Reveria (visul diurn, cu ochii deschisi): are loc in starea de veghe si consta in derularea libera a unor imagini atunci cand persoana se afla in stare de relaxare; are ca suport dorinte, sperante, nazuinte si este putin, sau deloc cenzurat rational, priveste frecvent relatiile interumane si este orientat afectiv si motivational; apare cu precadere la adolescenti si tineri si are efect de relaxare.

Procedeele imaginatiei   Prelucrarea informatiilor in demersul imaginativ se face printr-o serie de procedee,

precum:   Aglutinarea (combinarea sau amalagamarea) = combinarea unor parti preluate de la

lucruri diferite (sirena, creionul cu guma, telefonul cu camera foto, altoirea plantelor);

  Amplificarea sau diminuarea = modificarea proportiilor (Setila, Flamanzila, Degetica, masini-utilaje de dimensiuni foarte mari / in miniatura, fustele maxi/mini, sporirea vitezei automobilelor, minicamera de luat vederi, copacii bonsai, dictionar de buzunar, etc…)

  Multiplicarea sau omisiunea = modificarea proportiilor / numarului de componente (balaurul cu sapte capete/ calaretul fara cap, modificarea genetica a legumelor – ciorchini de struguri cu multe boabe / struguri fara samburi, fusta cu voalne / rochia fara spate, etc.)

  Empatia = punerea imaginara in locul cuiva, e o modalitate de cunoastere si intelegere a altora, a efectului actiunilor noastre asupra altuia;

Imaginatie si creativitate

  Creativitatea = procesul mental direct legat de imaginatie prin care fiecare individ gaseste solutii/rezolvari/moduri de actiune noi si diferite de ale celorlalti.

Termenul “creativitate” a fost introdus in stiinta de catre psihologul american Gordon Allport in 1937 – pe baza fundamentarii observatiei ca, pentru ca o persoana sa fie creativa nu este suficienta doar prezenta unor aptitudini, ci o complexa organizare a proceselor psihice si o constanta deschidere catre nou.

  Creativitatea se poate educa, deoarece ea este influentata de doua tipuri de factori:   Caracteriali (interni) ai fiecarei persoane: motivatii, perseverenta si rezistenta la efort, predispozitii genetice

si capacitati intelectuale;   Sociali (externi) ai mediului cultural in care fiecare individ traieste.

  Creatia este un proces complex, pe parcursul caruia se identifica urmatoarele etape:   Formarea deprinderilor specifice domeniului: insusirea cunostintelor si modul de actiune (pictat, cantat pe scena...);   Incubatia: prelucrarea in inconstieint si subconstient a datelor care produc o anume tensiune;   Iluminarea: gasirea solutiilor cele mai bune, mai inspirate;   Realizarea propriu-zisa a creatiei: infaptuirea unui produs nou, original;   Verificarea si imbunatatirea rezultatelor: reflectie de natura critica asupra produsului, detasarea de el.

  Important: creativitatea se educa, se dezvolta prin utilizarea de tehnici de inovare; importante in acest proces sunt atmosfera nestresanta, temeinicia informatiilor si rigoarea rationamentului.