UNIVERSITATEA “DANUBIUS” DIN GALAŢIFACULTATEA DE STIINŢE ECONOMICE

Specializarea:Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor

L U C R A R E D E L I C E N Ţ Ă

Conducător ştiinţific,Conferenţiar universitar dr Anca Turtureanu

Absolvent,Puşcaşu Ş. Liliana

GALAŢI2011

1

UNIVERSITATEA “DANUBIUS” DIN GALAŢIFACULTATEA DE STIINŢE ECONOMICE

Specializarea:Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor

T I T L U L LU C R Ă R I I

DEZVOLTAREA ŞI PROMOVAREA TURISMULUI

RELIGIOS IN JUDEŢUL NEAMŢ

GALAŢI2011

2

3

Cuprins

Cuprins 4

Capitolul I Turismul religios 5

I.1 Forme ale turismului religios.............................................................................................5

I.2 Turismul religios în România ...........................................................................................6

I.3 Potenţialul turistic religios în România ............................................................................7

I.4 Motivaţii pentru turismul religios......................................................................................9

I.5 Pelerinajul, între împlinire spirituală şi afacere de turism..............................................10

I.6 Principalele direcţii de acţiune pentru dezvoltarea turismului religios ..........................11

Capitolul II 13

Dezvoltarea şi promovarea turismului religios în Judeţul Neamţ 13

II.1 Localizarea, caracterizarea zonei ..................................................................................13

II.2 Obiective turistice religioase în Judeţul Neamţ.............................................................16

II.3. Baza tehnico – materială a zonei turistice Neamţ – premisă a dezvoltării turismului . 38

II.3.1 Reţeaua unităţilor de cazare....................................................................................38

II.3.2.Reţeaua unităţilor de alimentaţie publică................................................................42

II.3.3. Baza de agrement...................................................................................................45

II.4 Propuneri de activităţi pentru turismul religios .............................................................46

Capitolul III Plan de marketing pentru dezvoltarea şi promovarea a turismului religios în zona

Neamţ 50

III.1 Analiza SWOT a turismului din judeţul Neamţ............................................................50

III.2. Analiza pieţei turistice Neamţ......................................................................................55

III.3. Strategia de marketing a zonei turistice Neamţ...........................................................56

III.4 Propuneri de valorificare a zonei turistice Neamţ prin turismul religios......................59

Concluzii şi propuneri 62

Bibliografie 64

4

Capitolul I Turismul religios

I.1 Forme ale turismului religios

Călătoriile şi turismul reprezintă la ora actuală o piaţă globală, de dimensiuni uriaşe,

unde se manifestă cererea consumatorilor pentru o imensă varietate de produse şi servicii. Nu

doar dimensiunile şi ritmurile sale de creştere fac această piaţă foarte atractivă, ci şi

potenţialul sau de viitor, nici pe departe epuizat.

Turismul religios este o formă de turism care există de secole şi care mai păstrează

încă unele trăsături ale pelerinajului propriu-zis, dar care a evoluat enorm. Astăzi turismul

religios implică din partea turiştilor un nivel de instruire şi un grad de cultură ridicate, care

permit aprecierea obiectivelor cultural-religiose din punct de vedere al arhitecturii,

construcţiei, valorii, semnificaţiilor spirituale şi conţinutului de obiecte de artă.

Turismul religios este acel tip de turism care are ca scop vizitarea edificiilor religioase

cu implicaţii de ordin spiritual. Noţiunea de religios s-a dezvoltat de la înţelegerea

motivaţiilor turiştilor. Diferenţa dintre această formă de turism şi altele o constituie motivaţia

religioasă a turiştilor. Din acest punct de vedere nu se poate opera o distincţie clară între cei

ce vizitează aceste lăcaşuri cu motive religioase sau de altă natură, impactul pe care îl are

vizitarea putând fi sau nu religios. Multitudinea de motivaţii corespunde mai bine

complexităţii omului modern.

Potenţialul turistic religios trebuie să se împletească cu activităţile care favorizează

turismul religios şi organizarea acestuia.

Formele de manifestare ale turismului religios sunt diverse:

• vizite la lăcaşurile sfinte;

• pelerinaje religioase;

• tabere religioase pentru tineret.

Turismul religios poate fi individual sau în grup organizat, cum sunt pelerinajele şi

taberele religioase. Se practică de către o anumită categorie de persoane şi vizează atât

promovarea valorilor culturale, cât şi a celor spirituale. De aceea nu se poate face o distincţie

netă între turismul cultural, referindu-ne la vizitarea edificiilor religioase, şi turismul religios.

Spre exemplu, turiştii care merg la mănăstiri din curiozitate, din nevoia de a cunoaşte locuri şi

lucruri noi, atraşi de frumuseţea lor prin artă, prin faptul că sunt situate în locuri mai retrase,

pitoreşti dar şi prin viaţa deosebită pe care o duc cei ce locuiesc în ele, în momentul întâlnirii

cu lăcaşul de cult ei se transformă subit în pelerini: îşi schimbă vestimentaţia, aprind o

lumânare, se închină la icoane. Impactul a operat ceva în el. Întâlnirea cu sacrul modifică 5

motivaţia exterioară a călătoriei, vizitatorul descoperind şi o motivaţie interioară, de alt ordin

decât cel pur turistic.

O definiţie a pelerinajului ar putea fi „o călătorie pentru a se uni cu sacrul” făcut din

motive de devoţiune sau din penitenţă într-un loc sfânt. Pelerinajul este cu siguranţă o formă

mult mai simplă şi arhaică a turismului modern, mai ales a turismului religios. În realitate,

turismul religios înregistrează o creştere pozitivă. Orice perioadă a anului este prielnică pentru

a vizita mănăstiri, biserici, astfel se realizează o legătură între cultură, religie şi relaxare.

Turismul religios nu atrage doar persoane în vârstă sau credincioase, dar şi tineri care îşi

doresc să petreacă o vacanţă sub semnul artei şi liniştii spirituale.

Pornind de la noţiunea de turism cultural-religios se poate vorbi de trei mari tendinţe

de călătorii:

1. Călătorie unifuncţională, care are un singur scop de natură religioasă. Un exemplu

foarte bun în cazul României sunt călătoriile religioase efectuate la lăcaşuri cu icoane

făcătoare de minuni: mănăstirea Neamţ, mănăstirea Agapia, Sihăstria sau Nicula. Participantul

la acest gen de călătorie este strict pelerinul.

2. Călătorie plurifuncţională, care îmbină aspectele religioase ale călătoriei cu cele

culturale şi care permit vizitarea unui număr mai mare de obiective turistice. Atunci când

elementul de atracţie pentru turişti se află într-un monument sau altă formă a patrimoniului

cultural de factură religioasă, se poate vorbi de turism în spaţiu religios.

3. Petrecerea unui sejur în apropierea unor lăcaşuri de cult renumite. Astfel, multe

ansambluri monahale şi-au realizat propriile case de oaspeţi în care primesc un număr redus

de credincioşi şi în care trebuie respectate anumite norme pe durata şederii, pentru a nu

perturba ordinea activităţii monahale.

Între turism şi religie există nenumărate interacţiuni şi combinaţii pe baza relaţiei

dintre locul sacru şi motivaţia turistului.

I.2 Turismul religios în România

În cazul României nu se poate vorbi de morminte sfinte, în schimb există mai multe

monumente de cult care adăpostesc rămăşiţe pământene ale unor sfinţi (mormântul Sfintei

Paraschiva la Iaşi) sau martiri (osemintele primilor părinţi martiri creştini de la mănăstirea

Cocoş din nordul Dobrogei).

Sanctuarele religioase au importanţă turistică majoră datorită particularităţilor istorico-

culturale, şi care pot fi însoţite de alte valori culturale sau de peisaj, festivităţi creştine, fiind o

combinaţie între atracţia turistică şi valoarea spirituală pentru credincioşi.

6

Monumente cultural-religioase, au statut de monumente arhitectonice şi artistice,

considerate mari atracţii turistice. Din acest punct de vedere România are un avantaj datorită

unor monumente renumite cum ar fi mănăstirile din Moldova, Muntenia, Oltenia sau

Transilvania şi catedralele catolice din Şumuleu, Braşov, Cluj-Napoca).

Destinaţiile religioase, unde au loc manifestări religioase. În România un bun exemplu

îl constituie sărbătorile de Crăciun şi sfârşitul anului în zona Maramureş sau în Bucovina.

Circuitele de vizitare a unor importante lăcaşuri de cult, unele cu valoare pur

religioasă, asociate cu cele cu valoare istorică şi artistică: circuitul mănăstirilor din Bucovina,

Moldova, Dobrogea.

Taberele religioase pentru copii şi tineret, se desfăşoară cu precădere în perioada

vacanţelor de vară. Drumul spre sfintele mănăstiri este ales de tot mai mulţi tineri, acestea

reprezentând adevărate locuri de reculegere şi întărire duhovnicească.

Pelerinajul religios este o constantă a umanităţii. El are motivaţii multiple şi

semnificaţii spirituale profunde, când este trăit intens şi înţeles corect. Pelerinii sunt oameni

care doresc să viziteze şi să venereze locurile sfinte biblice, mormintele martirilor, moaştele

sfinţilor, icoane făcătoare de minuni sau locuri unde trăiesc mari duhovnici renumiţi.

Calculele la nivel mondial arată că turismul religios reprezintă aproximativ 26% din

fluxul turistic total. În ceea ce priveşte România, numărul turiştilor implicaţi în turismul

cultural şi religios la nivelul anului 2010 a depăşit în mod evident cifra de 500.000. Această

cifră, din păcate, nu este exactă, putând fi amplificată de numărul pelerinilor care merg la

marile sărbători religioase, cum este Sfânta Paraschiva la Iaşi, Sfântu Dimitrie cel Nou la

Bucureşti, 15 august la Nicula şi Cacica sau Rusaliile la Şumuleu (numai în ultimul caz

numărul pelerinilor sosiţi aici depăşeşte cifra de 100.000 de oameni anual). În consecinţă se

poate spune că numărul turiştilor care practică turismul cultural şi religios în România

depăşeşte cifra de 1.000.000.

I.3 Potenţialul turistic religios în România

Ţara noastră este binecuvântată cu mii de lăcaşuri sfinte şi monumente religioase,

unele provenind chiar din primele veacuri creştine.

Regiunea turistică a câmpiei şi dealurilor de vest - Obiectivele religioase, din grupa

bisericilor, catedralelor şi mănăstirilor nu lipsesc în habitatele de mare tradiţie, etalând valori

arhitecturale, picturi şi sculpturi interioare foarte interesante: Catedralele din Timişoara,

Oradea şi Satu Mare; mănăstirile Partos, Săraca, Povârgina; bisericile din Beltiug, Apa, Stana,

Tileag devin puncte luminoase în ghidul turistic al regiunii.

7

Regiunea turistică Oaş – Maramureş - Obcinele Bucovinei - Bisericile de lemn din

Maramureş (Ieudat, Şugatag, Sârbi, Breb, Giuleşti, Moisei, Dragomireşti) constituie repere de

marcă ale creativităţii şi originalităţii artizanilor localnici. Înspre Podişul Sucevei mănăstirile

Voroneţ, Humor, Moldoviţa cu minunatele fresce exterioare, atrag turiştii.

Regiunea munţilor Apuseni - Bisericile din lemn de la Lupşa, Vidra, Garda de Sus,

Rieni impresionează prin frumuseţea lor. O mănăstire vestită este cea de la Râmeţi, printre

cele mai vechi din Transilvania.

Regiunea depresiunii Transilvaniei - Obiectivele religioase sunt reprezentate prin

bisericile de lemn din zona Sălajului (Fildu de Sus, Agrij), cele ctitorite de Ştefan cel Mare la

Vad şi Feleac; ctitoria lui Mihai Viteazul de la Lujerdiu, dar şi prin bisericile fortificate din

Podişul Târnavelor (Alma, Biertan, Axente Sever). Catedralele gotice din Cluj-Napoca şi

Alba Iulia, cele ortodoxe din Cluj-Napoca, Alba Iulia şi Târgu Mureş precum şi mănăstirile

Nicula şi Rohia, întregesc o salbă de atracţii recunoscută prin valoarea sa.

Regiunea Munţilor Poiana Ruscă - La loc de frunte sunt bisericile de piatră ale

Depresiunii Haţegului (Densuş, Sântămaria Orlea, Strei Sângeorgiu).

Regiunea grupei centrale a Carpaţilor Orientali şi Sub-Carpaţii Moldovei - Dacă în

perimetrul muntos atracţiile de provenienţă antropică sunt puţine şi se datorează etnografiei

secuilor, în Sub-Carpaţii Moldovei ele predomină net. Este de ajuns să menţionăm mănăstirile

Agapia, Neamţ, Văratec, Secu, Sihăstria, Bistriţa, Schitul Durău. În judeţul Neamţ, întâlnim

monumente religioase de peste 100 ani. Unele dintre ele au facilităţi de cazare pentru cei care

vor să petreacă mai mult timp în preajma lor.

Regiunea turistică a Podişului Moldovei - Sunt reprezentative pentru acest subiect

bisericile cu fresce Suceviţa şi Arbore, mănăstirile Putna, Dragomirna, Trei Ierarhi, Golia,

Galata, Cetăţuia, Bisericile Sf. Ion, Sf. Nicolae, Sf. Ioan Botezătorul precum şi cele din

Dorohoi, Huşi, Bârlad, Rădăuţi, Hârlău, Dobrovăţ sunt mărturia permanentei credinţe

strămoşeşti.

Regiunea curburii carpatice - De menţionat sunt Biserica Neagră şi mănăstirea Cheia.

Regiunea turistică a Carpaţilor Meridionali - Obiectivele turistice religioase sunt

mănăstirile: Sinaia, Sâmbăta, Cozia.

Regiunea Sub-Carpaţilor Getici - Edificiilor religioase le revine poziţia dominantă.

Mănăstirile Dealu, Curtea de Argeş, Cozia, Govora, Frăsinei, Bistriţa, Hurez, Tismana sunt

obiective cu o funcţie atractivă de mult atestată. Niciunde un circuit al mănăstirilor nu este

mai dens şi mai uşor de parcurs decât aici, iar faima marilor voievozi aureolează ctitoriile de

la Cozia, Curtea de Argeş, Hurez.

8

Regiunea Câmpiei Române - Edificiile religioase, constituite din biserici şi mănăstiri

sunt concentrate în Bucureşti (Stavropoleos, Sf. Gheorghe Vechi, Patriarhiei, mănăstirile

Snagov, Cernica, Radu Vodă, Pasărea) dar şi în celelalte oraşe, sau în vecinătatea lor.

Regiunea Podişului Dobrogei - În această regiune amintim: Peştera Sf. Apostol

Andrei, Basilica de la Niculiţel, Cetatea Halmirys, Complexul monahal de la Basarabi-

Murfatlar. Arhiepiscopia Tomisului, prin Biroul de pelerinaj, oferă un ghid pentru cei care vor

să viziteze aceste locuri. Peştera Sf. Apostol Andrei, a fost sfinţită în 1942 şi a constituit până

la al doilea război mondial loc de pelerinaj şi slujbe religioase. Reactivarea mănăstirii a avut

loc după 1990, astăzi înfăţişându-se ca un loc sfânt, făcător de minuni cu peste 20 de călugări.

Mănăstirea Dervent este un alt lăcaş de cult renumit al Dobrogei şi dispune de 60 locuri de

cazare. În nordul Dobrogei, se află Mănăstirea Cocoş unde pelerinii se pot închina la moaştele

sfinţilor martiri Zoticos, Athos, Kamasis şi Filippos. Tot aici se află şi un muzeu cu obiecte de

artă religioasă veche. Mănăstirea dispune de 90 locuri de cazare. Mănăstirea de la Niculiţel

reprezintă cel mai vechi edificiu de cult creştin cunoscut până în prezent. Alte lăcaşuri sfinte

din Dobrogea: mănăstirea Celic-Dere, Schitul Sfânta Elena de la Mare, schitul şi peştera Sf.

Ioan Cassian, mănăstirea Bălteni, schitul Letea, mormântul pictat de la Tomis, Basilica

Histria, Basilica Callatis.

I.4 Motivaţii pentru turismul religios

Hramurile şi pelerinajele religioase, adună, pentru câteva zile, un mare număr de

credincioşi veniţi din toată ţara, uneori chiar turişti străini aflaţi în sejur sau în tranzit în

România. Majoritatea se desfăşoară vara, la 20 iulie (Sf. Ilie), 15 august (Adormirea Maicii

Domnului), dar şi în prima lună a toamnei, la 8 septembrie (Naşterea Maicii Domnului) şi 14

septembrie (Înălţarea Sfintei Cruci). Dintre hramurile cu largă participare sunt cele ale

mănăstirilor din Bucovina, din judeţul Neamţ, Sub - Carpaţii Getici sau Transilvania.

Participarea la evenimente cultural creştine, expoziţii de icoane şi obiecte de cult,

concerte de muzică religioasă, simpozioane religioase.

Vizitarea edificiilor turistice cu funcţie religioasă: - sanctuarele templele, bisericile,

catedralele, moscheile, sinagogile, mănăstirile, mausoleele şi cimitirele. Edificiile religioase

marchează evoluţia concepţiilor şi a stilurilor arhitectonice. Ele sunt răspândite pe toate

continentele, constituind veritabile puncte de atracţie turistică. O mare parte dintre acestea au

suferit mari distrugeri atunci când forţele aflate în conflict aveau religii diferite sau aveau

concepţii anti-religioase. Astfel, au fost distruse templele aztece sau incaşe de către

conchistatorii spanioli, bisericile creştine în evul mediu de către turci sau lăcaşurile de cult din

9

Estul Europei de către comunişti. Cu toate acestea, exemplul ocrotirii de către turci a

catedralei Sfânta Sofia, chiar în centrul imperiului sau a catedralei din Moscova de către

comuniştii sovietici, dovedeşte că fanatismul religios sau ateu a avut limitele lui, arta

adevărată supravieţuindu-i.

Lăcaşurile de închinăciune şi meditaţie sunt diverse. La început această funcţie au

îndeplinit-o peşterile şi labirinturile întunecate unde omul şi-a înfiripat primele altare de cult

sau urne mortuare. Ulterior, componenta mistică a sufletului său l-a condus la edificarea şi

diversificarea edificiilor cu o astfel de funcţie, în strânsă dependenţă cu varietatea religiilor,

tradiţiilor, vechimii şi intensităţii populării teritoriului, cu gradul de dezvoltare al societăţii

etc.

Se constată ca urmare, o răspândire generalizată a obiectivelor turistice din această

categorie, pe toate continentele şi în toate statele, densităţi mai ridicate constatându-se acolo

unde societăţile umane s-au consolidat mai timpuriu şi au avut o creativitate, pe toate

planurile mai bogată.

I.5 Pelerinajul, între împlinire spirituală şi afacere de turism

Se consideră că pelerinajul modern este un pact pe care industria turismului l-a

încheiat cu religia.

Pelerinajul este văzut ca o călătorie la locuri sfinte, întâlniri sau manifestări cu

caracter religios. Pelerinajul vizează influenţarea pshicului prin instalarea liniştii sufleteşti,

împlinirea spirituală. Călătoria în sine, la locurile sfinte, ar trebui să ducă la atingerea unui

anumit nivel spiritual.

Turismul având la bază o motivaţie religioasă este mult promovat de agenţiile de

turism, însă nu se poate desfăşura acest tip de turism fără participarea reală a celor din

„destinaţiile” vizate. De cele mai multe ori, Biserica preferă să organizeze ea singură

pelerinaje, grupul să fie însoţit de preot, care pe parcursul deplasării să desfăşoare activităţi

specifice: rugăciuni, discuţii pe teme spirituale etc. Pe de altă parte însă, din totdeauna

turismul a fost considerat o formă de călătorie sacră sau spirituală. Trebuie să pleci, să ieşi din

mediul tău obişnuit pentru a te regăsi. Călătoria, oricare ar fi scopul ei, înseamnă o

desprindere, o experimentare care influenţează şi de multe ori schimbă. Privit în felul acesta

turismul are multe puncte comune cu pelerinajul. De altfel, fiecare vizitator al acestor locuri

sfinte are motivele sale intrinseci, personale, care îl pot situa în rândul turiştilor propriu-zişi

sau a turiştilor-pelerini.

10

Turismul religios are implicaţii de ordin spiritual. Potenţialul turistic religios trebuie să

se împletească cu activităţile care favorizează turismul religios şi organizarea acestuia. Tot

mai mult se înregistrează mănăstiri şi alte lăcaşuri de cult care oferă cazare pentru turişti

(iniţial fără plată, în prezent cu o plată modică şi cu adăugarea serviciului de masă).

Din punct de vedere al „bazei materiale”, România dispune de un bogat potenţial

pentru turismul religios renumit mai ales pe plan intern şi recunoscut pe plan internaţional

prin combinarea cu turismul cultural.

Din anumite perspective, între industria turismului şi religie nu există prea multe

puncte comune. Având în vedere obiectivele intrinseci pe care turismul şi religia le au,

atragerea turiştilor ar trebui să fie un scop comun. Marketingul religios, la fel de „real” ca şi

cel turistic, chiar dacă mai puţin cunoscut ar trebui să se îmbine pentru satisfacerea

multiplelor categorii de turişti. Un management atent al destinaţiilor religioase ar putea aduce

beneficii atât pentru operatorii turistici cât şi pentru instituţiile religioase.

I.6 Principalele direcţii de acţiune pentru dezvoltarea turismului religios

1. Dezvoltarea unor noi parteneriate cu autorităţile publice centrale, autorităţile publice

locale şi cu organizaţii nonguvernamentale pentru editarea de materiale promoţionale: reviste,

broşuri de promovare turistică.

2. Extinderea colaborării sector guvernamental/sector privat cu scopul dezvoltării unor

politici promoţionale comune cu rezultat direct în promovarea tuturor oportunităţilor oferite

de bogăţia culturală a regiunilor. În mod evident În prezent există o lipsă de comunicare între

sectorul de stat şi privat în promovarea destinaţiilor culturale în comun. Lipsa unor materiale

promoţionale care să acopere toată bogăţia cultural-religioasă a ţării şi dificultatea vânzării

unor produse culturale nu determină orientarea fluxurilor de turişti numai pe aceste direcţii.

Unul dintre rezultatele negative ale acestui gen de politică îl constituie şi dificultatea

conservării în bune condiţii a obiectivelor turistice foarte vizitate.

3.Colaborarea cu UNESCO - În prezent există 6 tipuri de monumente

culturale/religioase incluse pe lista UNESCO: bisericile de lemn din Maramureş, biserici

fortificate din Transilvania, mănăstiri cu biserici pictate la exterior (Moldova/Bucovina),

cetăţile dacice din Munţii Oraştiei, mănăstirea Hurez, centrul istoric din Sighişoara.

Principala problemă o constituie necesitatea creşterii numărului de monumente incluse

pe lista patrimoniului mondial UNESCO şi promovarea acestora în campanii speciale pe

principalele destinaţii externe.

11

Potenţialul turismului religios din România este complex ca urmare a cultelor

religioase numeroase existente pe teritoriul României.

Se poate pune întrebarea: poate fi turismul religios o opţiune pentru promovarea

României? Răspunsul este evident unul pozitiv, acest răspuns are însă o dublă implicare:

1. Din punct de vedere strict turistic patrimoniul care există în România trebuie

promovat, cu implicaţii directe în creşterea numărului de turişti şi a încasărilor din turism.

2. În acelaşi timp însă turismul cultural şi religios din România poate contribui în mod

definitoriu la cizelarea imaginii pozitive a ţării noastre pe plan internaţional.

12

Capitolul II

Dezvoltarea şi promovarea turismului religios în Judeţul Neamţ

II.1 Localizarea, caracterizarea zonei

Pământ al legendelor, judeţul Neamţ este considerat printre cele mai pitoreşti zone ale

ţării, dăruit de natură cu un peisaj deosebit, este din punct de vedere turistic o zonă de prim

rang al ţării şi ocupă unul dintre primele locuri privind potenţialul economic, uman şi turistic,

iar acest ţinut al neamţului înseamnă istorie eroică, tradiţii şi obiceiuri de certă originalitate,

monumente şi meşteşuguri de o rară ingeniozitate.

Numărul mare de turişti care vizitează anual acest judeţ este explicat prin poziţia sa

geografică şi a prezenţei nenumăratelor monumente culturale şi istorice.

Judeţul Neamţ ocupă o poziţie central-estică în ansamblul teritorial naţional, respectiv

în zona central-vestică a regiunii istorice a Moldovei.

Geografic, judeţul Neamţ se învecinează cu: judeţul Suceava – la Nord; judeţele

Vaslui şi Iaşi – la Est; judeţul Bacău – la Sud; judeţul Harghita – la Vest.

Relieful este variat, constituit din unităţi montane, subcarpatice şi de podiş, ce coboară

în trepte de la V la E, precum şi din culoarele largi de vale ale Siretului şi Moldovei. Relieful

muntos, amplasat aproximativ în jumătatea de vest a judeţului Neamţ, puternic fragmentat de

vai adânci, se prezintă sub forma unor culmi prelungi sau sub forma de platouri şi vârfuri

izolate, care aparţin compartimentului central – estic al Carpaţilor Orientali. Formele de relief

ale zonei au înălţimi cuprinse între 1907m (vârful Ocolaşul Mare) şi 169 m (lunca Siretului).

Unităţile de relief predominante în judeţul Neamţ sunt: cea muntoasǎ, reprezentatǎ de Carpaţii

Orientali (prin munţii Bistriţei, masivul Ceahlǎu, munţii Hăşmaş, munţii Tarcǎu şi munţii

Stǎnişoarei), care ocupǎ 278.769ha (51% din suprafaţa judeţului), cea subcarpaticǎ,

reprezentatǎ de Subcarpaţii Moldoveneşti, şi cea de dealuri ale Podişului Central

Moldovenesc. Principalele altitudini muntoase sunt: Ceahlǎu (1907m - Ocolaşul Mare şi

1900m - Toaca), Bistriţa (1859m) şi Tarcǎu (1792 - Hǎşmaşu Mare). Lungimea totalǎ a

râurilor ce traversează judeţul Neamţ este de peste 2000 km. Lacurile existente sunt artificiale.

Dintre toate, acumularea Izvorul Muntelui este cea mai importantǎ, având o suprafaţǎ de

aproximativ 3120ha şi un volum de apǎ de aproximativ 1251 milioane 3m .

În judeţul Neamţ întâlnim douǎ tipuri de climǎ aproximativ în proporţii egale: în

jumătatea vesticǎ un climat specific montan, iar în restul teritoriului un climat temperat 13

continental puternic influenţat de masele de aer din est.

Judeţul Neamţ a fost înfiinţat în actualele limite administrative prin Legea nr.2/1968

privind organizarea administrativă a teritoriului României şi are în componenţa sa 83

localităţi, după cum urmează: 2 municipii (Piatra Neamţ şi Roman), 3 oraşe (Târgu Neamţ,

Bicaz şi Roznov), 78 de comune cu 344 de sate.

Populaţia judeţului Neamţ, în 2008, număra 566.740 locuitori din care 50,7% sunt

femei, iar 49,3% sunt bărbaţi ; 38,12% locuiesc în mediul urban, iar 61,88% în mediul rural.

Ramurile economice preponderente în judeţ sunt industria chimică, industria

metalurgică, industria prelucrării lemnului, industria uşoară, industria materialelor de

construcţii şi industria alimentară, turismul reprezentând un deziderat al dezvoltării judeţului

Neamţ, o prioritate avută în atenţie de către administraţia publică locală.

Judeţul Neamţ dispune de un bogat, variat şi valoros potenţial turistic, care se

încadrează în tradiţionala zonă turistică din Moldova Centrală. Varietatea peisajului geografic,

cu nenumărate locuri pitoreşti, patrimoniul monumentelor istorice şi de artă, originalitatea

elementelor etnografice şi folclorice, prezenţa lăcaşelor de cult şi a staţiunilor climaterice şi

balneoclimaterice (Durău, Balţăteşti, etc.), reprezintă doar câteva obiective de mare atracţie

turistică.

Datorită poziţiei geografice, varietăţii condiţiilor favorabile de care dispune, a

frumuseţii locurilor, purităţii aerului, apelor, zonelor montane, precum şi a inestimabilului

patrimoniu cultural şi religios existent, judeţul Neamţ deţine un potenţial turistic valoros, care

poate fi comparat cu alte zone turistice renumite din ţară şi din străinătate. Alături de

pitorescul regiunii, binecunoscuta ospitalitate, tradiţiile populare, obiceiurile, specificul

gastronomiei moldoveneşti, bogata moştenire istorică dau culoare locală pentru atragerea

turiştilor, în decursul timpului, potenţialul turistic al judeţului Neamţ crescând în ofertă, şi

atractivitate.

Gradul de dotare a localităţilor şi originalitatea peisajului nemţean cât şi specificul

deosebit al satelor, cu un grad înalt de civilizaţie a populaţiei, pot juca un rol în turismul de

lungă durată, cu activităţi sportive, agrement şi pentru optimizarea sănătăţii.

Zona muntoasă şi deluroasă deţine un potenţial turistic valoros, în mare parte

insuficient dezvoltat, dar care, cu măsuri adecvate poate intra cu uşurinţă în circuitul turistic

european, cu specializarea „turism religios” (Agapia, Văratec, Bistriţa, Secu, Sihăstria,),

turism etnografic, agroturism, turism rural, turism sportiv .

Numărul mare de monumente istorice şi relieful variat fac din judeţul Neamţ o

destinaţie atractivă pentru turişti. Toate tipurile de turism sunt bine reprezentate în această

14

zonă. Turismul religios este însă baza, prin cele peste 15 mănăstiri şi 25 de schituri. Amatorii

de drumeţii montane pot merge pe muntele Ceahlău.

Turiştii care se decid să viziteze această zonă au numeroase variante de petrecere a

timpului liber. Fie vizitarea mănăstirilor, foarte numeroase în zonă, fie drumeţii. O vacanţă în

zona este indicată, în primul rând, pentru cei pasionaţi de cultură şi religie. Astfel, se pot

vizita monumentele istorice şi religioase din împrejurimi, precum Palatul Cnejilor sau Schitul

Durău, pictat de Nicolae Tonitza. Totodată, se pot face excursii la Mănăstirile Agapia,

Văratic, Neamţ, Secu, Sihla, Sihăstria, Horaiţa, Războieni, Bistriţa, Bisericani, Pângăraţi sau

la schiturile Procov ori Vovidenia.

Obiectivul turistic central al judeţului care înregistrează cel mai intens aflux turistic îl

constituie zona Bicaz - Ceahlău, accesul către ea fiind uşurat de drumurile modernizate care

unesc Transilvania cu Moldova prin Cheile Bicazului. Masivul Ceahlău este cel mai falnic

munte al Moldovei, un obiectiv turistic important al ţarii, un loc despre care circulă multe

legende şi povestiri. Ardealul turistic din jurul oraşului Târgu Neamţ şi de pe valea Bistriţei,

păstrător al unor inestimabile monumente istorice şi de arhitectura (Cetatea Neamţului,

Mănăstirile Bistriţa, Secu, Sihăstria, Agapia, Văratec, Casa memorială Ion Creangă din

Humuleşti, etc.) sau a unor renumite rezervaţii forestiere precum Pădurea de Aramă şi

Pădurea de Argint reprezintă un alt pod de atracţie turistică. Oferta turistică este completată de

obiectivele existente în municipiile Piatra-Neamţ şi Roman sau oraşul Târgul Neamţ, de

celebrul Han al Ancuţei, rezervaţia de zimbri de la Vânatori Neamţ, de Cascada Duruitoarea.

Peisajele spectaculoase, configuraţia variată a peisajului şi condiţiile climatice

favorabile fac ca Judeţul Neamţ să deţină o mare diversitate de resurse turistice naturale şi

importante monumente turistice şi de artă, precum şi un bogat fond etnofolcloric. Aceste

resurse, destul de complexe şi variate în structură, volum, ca valoare turistică şi repartiţie

spaţială se concentrează în 5 areale turistice, şi anume:

1. Ceahlău - Bicaz;

2. Neamţ - Balţăteşti;

3. Piatra Neamţ – Bistriţa;

4. Roman;

5. Tazlău - Roznov.

15

Fig.1 Harta turistică a Judeţului Neamţ

Componente relativ constante ale ofertei turistice, aceste resurse determină sau

influenţează atât valoarea turistică, respectiv, forţa de atracţie pentru turism a fiecărui areal în

parte şi a judeţului în ansamblul său, cât şi valenţele funcţionale pentru anumite forme de

turism, ca şi mărimea şi structura activităţii de turism.

II.2 Obiective turistice religioase în Judeţul Neamţ

Mănăstirea Bistriţa

Fig.2 – Mănăstirea Bistriţa

16

Între vetrele de credinţă ortodoxă şi de cultură românească ce înnobilează trecutul

acestei ţări, Mănăstirea Bistriţa ocupă un loc deosebit, numărându-se printre cele mai vechi

ctitorii voievodale, adăpostind oseminte domneşti şi fapte de neuitat din istoria şi viaţa

spirituală a poporului nostru.

Situată la aproximativ 8 km de limita vestică a oraşului Piatra-Neamţ, în comuna

Viişoara (actualmente comuna Alexandru cel Bun), Mănăstirea Bistriţa a dăinuit timp de peste

şase veacuri la adăpostul culmilor împădurite care o înconjoară, înfruntând - ca toate

lăcaşurile noastre de credinţă şi cultură - năpraznicele încercări ale istoriei.

După tradiţie, începuturile obştei monahale din Bistriţa moldavă s-ar situa în timpul

domniei lui Petru I Muşat, la asfinţit de secol XIV, când s-a ridicat aici o modestă bisericuţă

de lemn, prin osteneala ieromonahului Pafnutie. În locul acesteia, Alexandru cel Bun a zidit -

în 1402 - o frumoasă biserică de piatră, de peste 30 m lungime, cu pronaos, gropniţă, naos şi

altar, pentru a-i fi loc de veşnică odihnă, lui şi familiei sale.

După ce în 1418 Doamna Ana a fost aşezată sub lespedea din gropniţa bisericii, la

1 ianuarie 1432 a fost adus şi Alexandru cel Bun în mormântul dinainte pregătit, încheind

astfel o domnie lungă şi rodnică pusă în slujba întăririi statului feudal şi principalelor instituţii

ale acestuia.

La sfârşit de veac, în 1498, Ştefan cel Mare şi-a înscris numele printre ctitorii de la

Bistriţa ridicând o impunătoare clopotniţă cu paraclis, după cum rezultă şi din inscripţia

votivă încastrată în peretele sudic al construcţiei.

Şirul marilor ctitorii voievodale de la Bistriţa a continuat apoi cu Petru Rareş care, în

toamna anului 1538, a trebuit să părăsească ţara invadată de ienicerii lui Soliman Magnificul.

Abandonat de boieri şi lipit de orice speranţă, fiul lui Ştefan cel Mare a găsit loc de popas şi

adăpost la Bistriţa, în drumul său către Ciceul transilvan.

Incinta mănăstirii are o formă pătrată, fiind protejată de ziduri puternice de piatră cu o

înălţime iniţială de aproximativ 4 m, prevăzute cu metereze şi drum de strajă ce se desfăşoară

pe toată lungimea lor. Intrarea principală e situată pe latura sudică şi este arcuită sub un turn

cu trei nivele: o încăpere cu boltă semicirculară, sprijinită pe două arce în ogivă la parter, un

paraclis închinat Sfântului Ierarh Nicolae la primul etaj şi o cameră la etajul superior,

destinată probabil corpului de gardă ce străjuia accesul în mănăstire. Paraclisul nu este pictat

şi se pare că nici nu a avut zugrăveli anterioare, întreaga atmosferă interioară fiind creată de

un frumos iconostas din secolul al XVIII-lea.

Atât zidul de incintă cât şi turnul de la intrare se datorează lui Petru Rareş (în perioada

1541-1546), construcţiile similare din vremea lui Alexandru cel Bun, ale căror rămăşiţe au

17

fost descoperite cu prilejul cercetărilor arheologice din 1972-1977, fiind distruse de tunurile

lui Soliman Magnificul în 1538. Arhondaricul, vechea stăreţie şi celelalte anexe care urmează

linia împrejmuirii nu prezintă caracteristici arhitecturale deosebite, cu excepţia noilor chilii

din partea sud-estică a incintei, construite după modelul tipic al caselor ţărăneşti de pe valea

Bistriţei.

În partea de miazănoapte a incintei se află turnul-clopotniţă zidit de Ştefan cel Mare în

1498, după victoria de la Codrii Cosminului obţinută asupra regelui polon Ioan Albert. Deşi

contemporană cu cele de la Popăuţi şi Sfântul Ion Domnesc din Piatra-Neamţ, clopotniţa de la

Bistriţa nu este identică cu acestea. Baza reprezintă aproape jumătate din înălţimea totală a

turnului, care are forma unei prisme dreptunghiulare cu laturile de lungime egală. Doar

contraforturile ce sprijină colţurile bazei întrerup linia continuă a zidurilor, fiind construite -

ca şi la Tazlău şi „Sfântul Ioan” din Piatra-Neamţ - cu o copertină intermediară din piatră.

Comunicaţia dintre cele trei nivele ale turnului (parter, paraclis şi camera clopotelor) se

asigură atât prin clădirea anexă, cât şi printr-o scară exterioară, fiecare etaj având propria sa

intrare.

Valorificând judicios suprafeţele restrânse, s-a realizat o armonie a frescelor pe deplin

adaptată la spaţiul existent, întreaga lucrare impresionând prin unitatea ei de ansamblu şi prin

personalitatea fiecărei scene sau personaj. Coloritul sobru şi bine armonizat pe fond albastru

profund, alegerea şi repartizarea scenelor, trăsăturile pline de mişcare ale îngerilor şi, mai

ales, exprimarea sfinţeniei pe chipurile blânde şi luminate ale Sfinţilor Părinţi, situează pictura

paraclisului de la Mănăstirea Bistriţa în rândul marilor ansambluri iconografice din ţara

noastră.

Cu totul remarcabile din punct de vedere artistic şi de o valoare documentară deosebită

sunt cele opt compoziţii de pe pereţii de la nord şi sud care prezintă momentele cele mai

importante din viaţa, pătimirea şi martirizarea Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava.

Acelaşi interes prezintă şi tabloul votiv originar de pe peretele vestic, motiv pentru care Petru

Rareş a şi realizat un alt tablou votiv, păstrat până astăzi într-o bună stare, pe faţada sudică a

clopotniţei, în exterior.

De cealaltă parte a laturii vestice a incintei, în colţul sud-vestic şi în imediata apropiere

a turnului de intrare, s-a păstrat o clădire de piatră din secolul al XVI-lea, intrată în tradiţie

sub numele de Şcoala Domnească. Ea s-a zidit tot cu prilejul lucrărilor de reînnoire iniţiate de

Petru Rareş şi a găzduit o fecundă şcoală de dieci, copişti, cântăreţi şi preoţi la care predau

cunoscuţi călugări-cărturari. Şcoala a funcţionat până în veacul trecut, când au apărut şcolile

parohiale şi când unica încăpere existentă aici a fost compartimentată în chilii. Restaurată în

18

1983-1984, vechea „Şcoală Domnească” de la Bistriţa a fost transformată astăzi în muzeu şi

impresionează vizitatorul prin monumentalitatea şi originalitatea plafonului, susţinut de bârne

masive de brad care s-au conservat surprinzător de bine şi care constituie un ansamblu

constructiv puţin obişnuit.

Pridvorul are două uşi de acces situate la sud şi la nord, încadrate de chenare identice

în formă de arc turtit, ca o acoladă abia pronunţată. Intrarea utilizată este cea sudică, deasupra

căreia se află stema Moldovei feudale şi inscripţia votivă originară. Pridvorul este boltit după

sistemul moldovenesc cu două calote sferice sprijinite pe arce în consolă şi arce piezişe cu

pandantive. Lângă zidul nordic e aşezată piatra de mormânt a Mitropolitului Atanasie, care a

decedat la 13 iulie 1632, în aceeaşi încăpere aflând loc de veşnică odihnă şi episcopii Metodie

şi Simeon, răposaţi înaintea mitropolitului, în 1504 şi respectiv 1564.

Portalul monumental de la intrarea în pronaos este asemănător celui de la intrarea

principală a bisericii „Sfântul Ioan” din Piatra-Neamţ: o succesiune de muluri ieşite din baze

bogat ornamentate, care se întretaie în arc frânt, suprafaţa timpanului fiind acoperită cu loburi

gotice dispuse treflat sau în rozetă. Aceleaşi calote sferice le întâlnim şi în sistemul de boltire

al pronaosului, cu deosebirea că pentru sprijinirea lor se folosesc aici şi arcele suprapuse iar

calotele sunt separate de un arc transversal de zid, susţinut de doi pilaştri de piatră.

Spre sud-est se află mormântul lui Ivaşcu Golescu, mare vornic din Ţara Românească,

pretendent la tronul lui Petru Cercel, mort în pribegie la 20 decembrie 1584, în timp ce venea

în Moldova la chemarea lui Petru Şchiopul. La nord-est se află mormântul atribuit

cronicarului Grigore Ureche, mormânt pregătit pentru tatăl său, Nestor Ureche, după cum

rezultă din inscripţia de pe lespede: Această groapă s-a gătit şi făcut din porunca dumisale

Ureche Nestor, marele vornic al Ţării de Jos. Cum Nestor Ureche a fost înmormântat în

ctitoria sa de la Secu şi cum Grigore Ureche a folosit pentru elaborarea cronicii sale

Pomelnicul şi Letopiseţul scrise la Bistriţa, este de presupus că osemintele deshumate aici în

1932 reprezintă resturile omeneşti ale marelui nostru cronicar, aşezat pentru veşnică odihnă în

1647.

Uşa de trecere în camera mormintelor are un chenar simplu de piatră fără baze

ornamentate, împodobit doar cu două baghete din care se desfac ramuri secundare la colţuri.

Gropniţa, boltită cu un semicilindru transversal, adăposteşte cele mai importante morminte,

constituind necropola domnească. Într-o nişă nordică, sub o lespede artistic lucrată, se află

mormântul Doamnei Ana (Neacşa), prima soţie a lui Alexandru cel Bun, mormânt îngrijit de

Ştefan cel Mare, după cum rezultă din inscripţia pietrei funerare.

19

În afara acestor morminte, necropola domnească de la Bistriţa mai cuprinde - pe latura

sa de miazăzi - groapa lui Alexăndrel, primul dintre fiii lui Ştefan cel Mare, depus aici în

1494 şi lespedea frumos împodobită a Doamnei Maria, soţia lui Ştefan Lăcustă, care a trecut

în lumea celor drepţi la 31 iulie 1542. Mai trebuie amintit că în timpul ultimelor cercetări

arheologice s-a mai găsit un mormânt arhieresc, ce se presupune a fi al lui Iosif Muşat, primul

mitropolit al bisericii autocefale a Moldovei, rudă apropiată a lui Alexandru cel Bun.

Trecerea în naos se face printr-o uşă cu ancadrament de piatră asemănător cu cel

precedent, însă ramificaţiile baghetelor se dublează, iar triunghiurile din colţurile superioare

sunt ornate cu mici încrustaţii unghiulare. Greutatea turlei de pe naos este preluată de arce

piezişe şi pandantivi ce alcătuiesc sistemul de boltire specific moldovenesc. Ferestrele mici

din axul absidelor filtrează lumina din acest spaţiu, creând o atmosferă de împăcare şi

reculegere, accentuată şi mai mult de prezenţa icoanei Sfintei Ana.

Ca amintire a strânselor legături pe care românii le-au întreţinut cu Bizanţul în prima

jumătate a secolului al XV-lea, în spaţiul format de trecerea în naos, se păstrează icoana

Sfintei Ana, creaţie a artei bizantine cu o mare valoare istorică, artistică şi spirituală

(executată probabil între anii 1150-1250). Icoana făcătoare de minuni este considerată ca dar

al împăratului Manuel II Paleologul (1391-1425) şi al soţiei sale Ana, făcută lui Alexandru cel

Bun şi Doamnei Ana (în 1407) în semn de recunoştinţă pentru buna primire de care se

bucurase fiul lor Andronic în timpul vizitei efectuate de acesta în Moldova. De altfel Sfânta

icoană a fost purtată prin satele Moldovei în timpul foametei din 1947. În 1853, această

icoană împreună cu cea a Sfântului Gheorghe, protectorul Moldovei, care se află în spatele ei,

au fost aşezate într-o nouă strană de lemn sculptat şi aurit, fiind apoi împodobite cu ferecătură

şi candele de argint, aşa cum arată astăzi.

De activitatea cărturărească de la Bistriţa se leagă - în primul rând - existenţa şcolii de

copişti, pisari şi grămătici care a funcţionat aici în secolele XVI-XIX. În primele două decenii

ale veacului al XV-lea, monahul Chiril a scris şi împodobit cu miniaturi un Tetraevanghel şi

tot la Bistriţa se pare că s-au format vestiţii copişti şi miniaturişti Paisie şi Gavriil Uric, ambii

fiind pomeniţi în "Pomelnicul" mănăstirii.

La Mănăstirea Bistriţa s-au scris şi două dintre lucrările fundamentale ale literaturii

noastre vechi, datorită cărora au ajuns până la noi, date, fapte şi nume de oameni care s-au

înscris în istoria ţării de la „descălecat” încoace. Pomelnicul început în 1407 şi completat până

în secolul al XIX-lea şi Letopiseţul care se referă la perioada 1359-1506, fiind apoi continuat

la Mănăstirea Putna.

20

În atelierul care a fiinţat probabil la Mănăstirea Bistriţa încă din timpul domniei lui

Alexandru cel Bun, s-au lucrat în fir de aur şi argint mai multe broderii şi veşminte bisericeşti

cu o mare valoare artistică.

Iniţiat încă din 1932, Muzeul Mănăstirii Bistriţa şi-a aflat împlinire în vara anului

1984, când s-au încheiat lucrările de restaurare a fostei Şcoli Domneşti a lui Petru Rareş. Aici

se păstrează un mare număr de icoane din secolele XVI-XVIII, fragmente de teracotă,

sculpturi şi frescă descoperite în timpul cercetărilor arheologice, resturi din veşmintele

domneşti şi alte obiecte din necropola voievodală, monezi de epocă, Evanghelia tipărită la

Mănăstirea Neamţ în 1821 şi împodobită cu o superbă ferecătură din argint aurit, Vieţile

Sfinţilor de Mitropolitul Dosoftei, tipărită la Iaşi în 1686. O piesă ce reţine atenţia încă de la

intrare este marele clopot dăruit de Ştefan cel Mare în 1494, cu o greutate de aproximativ 800

kg, împodobit cu o inscripţie în limba slavonă şi o frumoasă stemă a Moldovei, realizată în

genul vechilor semne heraldice occidentale.

Fig .3– Curtea Mănăstirii Bistriţa

21

Mănăstirea Bisericani

Fig.4 – Mănăstirea Bisericani

Urmând firul de asfalt al şoselei Piatra Neamţ - Bicaz (DN 15), întâlnim la doar circa

10 km de oraş un drum lateral (DJ 157C) cu un traseu sinuos care, la o altitudine de

aproximativ 650 m, sfârşeşte în faţa complexului de clădiri al Sanatoriului Bisericani. Acolo

se mai păstrează amintirea şi o parte din construcţiile Mănăstirii Bisericani (fig.3), una dintre

cele mai importante mănăstiri din această zonă, care, timp de aproape trei veacuri a rivalizat

ca bogăţie şi ca forţă spirituală cu vechea ctitorie a lui Alexandru cel Bun de la Bistriţa.

Iniţial, aici pare să fi existat o sihăstrie a Mănăstirii Bistriţa, într-un loc retras şi

îndepărtat, mărginit la apus de muntele Pietrosul, la sud de dealurile Crucii şi Grecului şi

Varnava la nord. O veche tradiţie consemnează sosirea la Bistriţa a monahului Iosif care, după

un îndelung pelerinaj prin Locurile Sfinte, se reîntoarce în fruntea unui grup de anahoreţi ce-l

însoţiseră în anii petrecuţi acolo. Dar nu după multă vreme, acest călugăr Iosif şi tovarăşii săi

se retrag în munţi, adăpostindu-se în scorburi şi rugându-se într-o peşteră printre stânci.

Intrarea în biserică se află pe latura de sud, printr-un portal de piatră sculptată ce

reproduce cunoscutul motiv al baghetelor încrucişate. Acelaşi motiv reapare şi la chenarul de

piatră al celor două ferestre ale turnului: una amplasată asimetric pe faţada sudică, cealaltă în

axul peretelui de apus.

Turnul-clopotniţă este o construcţie masivă, căreia i s-a redus din înălţime cu prilejul

lucrărilor din 1786. În exterior, părţile laterale ale bisericii au formă dreptunghiulară, pe cel

22

sudic fiind amplasat un cadran solar de piatră. Absida altarului - de formă pentagonală - are

două ferestre mari care înlocuiesc obişnuita fereastră în ax, ca la Socola şi „Sfântul Gheorghe”

din Iaşi. Pe latura de miazănoapte, unde alunecările de teren constituie un permanent pericol,

s-a construit un zid de sprijin care acoperă absida nordică şi tot corpul bisericii. Tot pe această

latură, până la colţul nord-vestic al incintei, se înşiră cinci contraforturi masive, două dintre

ele sprijinind zidul dublu al bisericii. În afara acestora, nu mai întâlnim decât un singur

contrafort, în colţul sud-vestic al turnului.

Întreaga construcţie degajă o atmosferă de echilibru şi austeritate. Doar şirul de ocniţe

aflat sub cornişă şi eleganţa turlei de deasupra naosului mai nuanţează suprafeţele exterioare,

altfel monotone.

În interior, dacă exceptăm pronaosul adăugat în 1637, nu putem distinge decât o

singură încăpere, divizată în trei cu ajutorul a două arce transversale. Traveea mediană, care

include absidele laterale dând spaţiului o formă ovoidală, preia descărcarea sistemului de

boltire cu arce suprapuse şi pandantivi, deasupra căruia se înalţă o turlă zveltă, în contradicţie

cu masivitatea restului construcţiei. Învelitoarea este realizată din şiţă în trei ape şi marchează

printr-o lucarnă oarbă tainiţa. Naosul are câte două ferestre pe faţadele de nord şi de sud

(caracteristică proprie secolului al XVIII-lea), iar în peretele vestic se află uşile scărilor ce duc

în turn şi la tainiţa de sub acoperiş.

Biserica nu are zugrăveală decât pe calotă şi pandantivii bolţilor. În schimb,

catapeteasma - executată probabil cu prilejul lucrărilor din 1786 - este de o rară frumuseţe.

Ornamentaţia bogată, de o vivacitate cromatică ieşită din comun, contrastează cu sobrietatea

icoanelor zugrăvite pe fonduri mate, de o discreţie care impune. Între registrele cu icoane s-au

cruţat benzi libere în care s-au pictat mănunchiuri miniaturale de trandafiri, după modelul

desenelor populare.

În acelaşi spirit s-au realizat şi uşile împărăteşti, remarcabile prin sculptura densă de

arabesc a suprafeţelor dinspre naos. Lucrate din scânduri mari de stejar, uşile diaconeşti se

menţin pe aceleaşi coordonate stilistice, însă decoraţia sculpturală este mai aerisit spaţiată,

întărind expresivitatea picturilor din zonele centrale.

Prima jumătate a secolului al XIX-lea marchează o nouă şi ultimă etapă constructivă în

ansamblul Mănăstirii Bisericani. Atunci se ridică toate chiliile din piatră şi cărămidă, se

construieşte stăreţia şi, probabil, paraclisul din colţul sud-estic.

Fosta capelă a mănăstirii rămâne însă cea mai interesantă dintre vechile părţi

componente păstrate până astăzi. Împărţită în două printr-un planşeu de etajare, poate fi

apreciată ca o construcţie destul de înaltă şi de masivă, realizată într-un spirit arhitectural

23

puţin amalgamat. Portalul de la intrare e susţinut de doi pilaştri angajaţi, iar interiorul în

formă de navă este acoperit de o calotă sferică sprijinită pe patru arce care se îmbină în

consolă. Altarul, boltit în sfert de sferă, este delimitat printr-un arc ce se descarcă în zidurile

exterioare şi de care este ancorat iconostasul. În orice caz, proporţiile şi eleganţa acestui

paraclis atestă bogăţia şi însemnătatea la care ajunsese Mănăstirea Bisericani în ultimele

decenii ale secolului al XVIII-lea.

Mănăstirea Pângăraţi

Fig. 5 – Mănăstirea Pângăraţi

Nu departe de Bisericani, urmând şoseaua Piatra Neamţ - Bicaz (DN15), un drum

colateral urcă până în apropierea hidrocentralei "Dimitrie Leonida" de la Stejaru, unde se află

un alt ansamblu monumental care poate fi reperat de la mare distanţă. Aici, la răsărit de

Muntele Botoşanu, pe care constructorii l-au străpuns cu un tunel de aducţiune lung de

aproape 5 km, pe malul stâng al pârâului Pângăraţi, se află Mănăstirea Pângăraţi (fig. 5), un

aşezământ de veche tradiţie de pe valea Bistriţei.

Încă de la începutul secolului al XV-lea, în aceste locuri trăiau călugări sihaştri. Din

prima aşezare monahală a făcut parte cuviosul Simeon Sihastru, unul dintre sfetnicii lui Ştefan

cel Mare şi Sfânt. Acesta ridică în 1460 prima biserică din lemn cu hramul „Sfântul Mare

Mucenic Dimitrie”. Biserica a fost incendiată de turci în 1476.

24

La sfârşitul secolului vieţuiau aici mulţi călugări iconari. Câteva dintre icoanele de o

mare frumuseţe se pot vedea şi astăzi la uşile împărăteşti ale iconostasului. Ele aparţin marii

şcoli iconografice autohtone din epoca de vârf a Moldovei medievale.

Este o construcţie masivă din piatră, care pare mare în exterior, dar e puţin spaţioasă în

interior. Sunt două biserici suprapuse; cea de la subsol, închinată iniţial Sfinţilor Apostoli

Petru şi Pavel, are intrarea prin sud, cea de sus, închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie

(hramul principal al mânăstirii), are intrarea prin partea nordică.

Biserica de deasupra, în formă de cruce, nu are turlă. Altarul este luminat de o fereastră

la răsărit şi alta la nord, în zona proscomidiei. Catapeteasma din lemn este sculptată şi pictată

de stareţul mânăstirii în anul 1778. Naosul are absidele foarte înguste şi puţin adânci. Se

delimitează de pronaos printr-un zid care coboară din boltă la jumătatea distanţei până la

pardoseală. Este luminat de câte o fereastră la sud şi la nord, de formă dreptunghiulară.

Pronaosul este luminat numai de o fereastră aşezată la sud, care se termină în arc. Ferestrele

sunt din lemn, mici, duble, cu grilaj metalic la exterior. Pridvorul este luminat de o fereastră

dreptunghiulară la nord şi alta la vest. Intrarea se face prin nord. Există şi un al doilea pridvor,

cu intrarea prin est, pe o uşă masivă, originală, din lemn, întărită metalic. În pronaos se intră

tot printr-o uşă masivă din lemn de stejar, sculptată în partea exterioară. Pardoseala este din

marmură albă în altar, naos; pronaos şi din dale de piatră în pridvor. Acoperişul este din tablă

vopsită în maro şi are streaşină largă. În noiembrie 1996 biserica era tencuită în interior,

pregătită pentru a fi pictată.

Faţadele exterioare sunt simple, tencuite şi văruite în alb-închis. În partea sudică sunt

trei contraforturi masive, din piatră. La 6 m nord de biserică se află blocul care adăposteşte

stăreţia, trapeza, bucătăria şi camera de oaspeţi. Clădirea este orientată de la vest la est, având

două etaje în capul vestic, iar la est se termină cu un turn masiv în două etaje şi cu acoperişul

piramidal.

Incinta este împrejmuită la vest şi est cu un zid din piatră la 5 m înălţime. În incintă

sunt alei betonate. Brazii şi arborii tuia fac legătura cu peisajul zonei. În curtea blocului pentru

chilii din sud, tuia este atât de frumoasă, încât lasă impresia că este o plantaţie de chiparoşi. În

afara incintei s-a renovat după 1992 fostul palat pentru stăreţie.

25

Mănăstirea Durău

Fig. 6 – Mănăstirea Durău

Urcăm un tăpşan întunecat de brazi - scrie Alexandru Vlahuţă - şi ieşim în luminiş, în

larga fâneaţă de la poalele Ceahlăului, la Schitul Durău. Toaca răsună limpede în pacea

cuprinsului. Soarele scapătă spre asfinţit. Pete de aur se aprind pe coamele codrilor. Şuietele

izvoarelor s-aud bolborosind ca nişte glasuri pe sub pământ. Măreţ, fantastic se ridică-n faţa

noastră, ca un dom uriaş, Pionul - bătrânul rege al Carpaţilor Moldovei.

Actuala biserică de la Durău (fig. 6) s-a ridicat în locul unui vechi schit de maici,

existent aici încă de la începutul veacului al XVII-lea. După aproape două secole maicile s-au

risipit şi în locul lor au sosit călugări de la Schitul Hangu. Un Pomelnic de la Durău

menţionează la 1822 că schitul de la poalele Ceahlăului se afla sub ascultarea „mănăstirii cea

de piatră din vale”. De altfel, când în 1830 egumenia Schitului Hangu este arendată

protosinghelului Gavril pe timp de 10 ani, una dintre clauzele contractuale prevedea şi

construirea unei noi biserici la Durău. Decăderea Schitului Hangu a dus la lichidarea

raporturilor de subordonare pe care era nevoită să le întreţină aşezarea monahală de la Durău.

În 1830, pe cheltuiala unor negustori înstăriţi din târgul Piatra, a început construcţia bisericii

actuale, care se încheie în 1835.

În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi la începutul veacului următor s-au

construit în jurul bisericii mai multe case călugăreşti, marea majoritate a acestora fiind

demolate, după 1970, cu prilejul construirii Staţiunii climaterice Durău. Ca şi Palatul Cnejilor,

26

Durăul a constituit un preferat loc de întâlnire şi de popas pentru numeroase personalităţi ale

vieţii politice, literare şi cultural-artistice. Mitropolitul Veniamin Costache, a cărui reşedinţă

se mai păstrează şi astăzi, Emil Gârleanu, N. Gane, Alexandru Vlahuţă zăboveau îndelung pe

prispele caselor mănăstireşti sau pe potecile Ceahlăului. Barbu Delavrancea, Caragiale, Aurel

Băeşu, Mihail Sadoveanu erau oaspeţi obişnuiţi ai Durăului.

Intrarea în incinta mănăstirii se deschide în arc, sub clopotniţa zidită la începutul

secolului nostru. Turnul-clopotniţă este o construcţie masivă, de plan pătrat, cu trei nivele. La

primul etaj se află paraclisul, unde s-a organizat o expoziţie permanentă de artă religioasă,

printre exponatele căreia se află şi o frumoasă catapeteasmă de biserică din secolul al XVIII-

lea, lucrată în stil popular, cu uşoare influenţe bizantine. Icoanele pictate pe scânduri groase

de stejar se caracterizează prin simplitate şi dinamism compoziţional, iar culorile vii utilizate

alături de nuanţe mai atenuate individualizează şi definesc locul fiecărui personaj. Pictura

paraclisului, în tonalităţi calde, cu puternice influenţe din arta lui Tonitza, se datorează

arhimandritului Teodor Varahil Moraru, fost călugăr şi stareţ la Durău, care a executat-o în

1938 şi a restaurat-o după cel de-al doilea război mondial, în timpul căruia mănăstirea a avut

mult de suferit.

Latura nordică a incintei este completată, la apus de turnul-clopotniţă, prin vechea

stăreţie, construcţie arhaică din bârne lutuite cu pridvor deschis şi balcon-mansardă spre

curtea mănăstirii şi prin Casa Veniamin Costache, aflată într-o bună stare de conservare. În

colţul nord-estic al curţii interioare se mai păstrează încă vechea clopotniţă, construită

probabil tot în perioada 1830-1835, iar pe latura vestică se află mai multe vile care au

aparţinut administraţiei Staţiunii Durău şi au intrat după 1990 în patrimoniul mănăstirii. În

sfârşit, în afara incintei, spre nord-vest, se află Sala de conferinţe, cu mai multe spaţii şi

paraclis propriu, unde se pot organiza diverse reuniuni cu caracter naţional şi internaţional.

În ultimii ani, Durăul a redevenit mănăstire de maici şi a fost amenajat ca Centru

cultural-pastoral al Patriarhiei Române, ocupând un loc cu totul deosebit în reţeaua

aşezămintelor monahale din ţara noastră.

Biserica "Buna Vestire" este zidită din piatră şi cărămidă şi constituie din punct de

vedere arhitectonic o realizare destul de interesantă, prin îmbinarea unor elemente tradiţional-

moldoveneşti cu altele mai noi, împrumutate chiar de la construcţii monumentale laice.

În interior, pridvorul este bine delimitat şi despărţit de pronaos printr-un perete masiv

în care s-a încastrat inscripţia votivă. În schimb, între naos şi pronaos distincţia nu se poate

face decât cu ajutorul celor două cupole sprijinite pe acea succesiune de arce specific

moldovenească.

27

Valoarea deosebită a monumentului de la Durău rezultă însă din calităţile deosebite ale

picturii pe care Nicolae Tonitza şi elevii săi au executat-o în anii 1935-1937, după cum ne

informează şi inscripţia aflată deasupra uşii în pronaos: Sub Mitropolitul Nicodim, prin

strădania dr. Paul Gotcu, s-a făcut pictura de către studenţii şi diplomaţii Academiei de arte

frumoase din Iaşi sub călăuza dascălului lor, zugravul N. Tonitza - încheiat la 14 septembrie

1937.

În lumina acestor considerente, Durăul îşi justifică pe deplin notorietatea de care se

bucură, cu atât mai mult cu cât, în vara anului 1969, datorită lui Teodor Varahil Moraru - unul

dintre acei care au stat alături de maestru în anii de rodnică osteneală - pictura a căpătat o

nouă strălucire, fiind spălată cu deosebită grijă şi pricepere.

Mănăstirea Petru Vodă

Fig. 7 – Mănăstirea Petru Vodă

Urmând drumul naţional DN 15 B de la Poiana Teiului spre Târgu Neamţ, după puţin

timp un drum se desprinde în stânga, continuând printre brazii înalţi până la Mănăstirea Petru

Vodă. După câţiva kilometri, îi afli obârşia pe un platou însorit, pe care se înalţă o biserică

albă, străjuită de două rânduri de chilii. Deşi a fost constituită recent (sfârşitul secolului al

XX-lea), mănăstirea - realizată într-o manieră ce trădează influenţe ale stilului medieval - a

devenit deja loc de pelerinaj pentru zeci de mii de credincioşi.

28

Dominată de figura impunătoare a părintelui Iustin Pârvu, considerat de mulţi unul

dintre cei mai mari duhovnici români în viaţă, un om care a dovedit că un vis poate deveni

realitate dacă îl înconjuri de credinţă şi dacă îţi doreşti cu adevărat împlinirea lui, cocheta

mănăstire de azi era în urmă cu doar câţiva ani un vis născut în întunericul umed al celulelor

comuniste. O speranţă. Acum adăposteşte aproximativ 60 de călugări, iar turlele ei ce par

poleite cu aur vestesc de la kilometri distanţă că în acele locuri sălăşluieşte un om care şi-a

închinat viaţa anevoioasei cărări a credinţei. O cărare plină de greutăţi şi pe care nu puţini se

străduiesc din răsputeri să o năruie. Însă Mănăstirea Petru Vodă este un vis de credinţă care nu

se va nărui niciodată, pentru că pe aceste meleaguri cerul se zămisleşte pe pământ.

Sub îngrijirea acestei mănăstiri a luat fiinţă un azil de bătrâni şi o casă de copii cu

predare, existând două clase, (întâia şi a doua). Pe lângă acestea mai există şi un dispensar

medical pentru asigurarea asistenţei medicale.

Mănăstirea Neamţ

Fig. 8 – Mânăstirea Neamţ

După ce lăsăm în urmă ultimele case din Vânători şi străbatem „Braniştea” în care au

crescut în egală măsură copaci şi legende, abandonăm şoseaua principală îndreptându-ne spre

rezervaţia „Dragoş Vodă” (DJ 155 C) şi mai departe, către Mănăstirea Neam (fig. 8), cea mai

veche şi cea mai importantă aşezare monastică a Moldovei.

29

În tezaurul de valori ale patrimoniului religios, istoric şi cultural-artistic naţional,

Mănăstirea Neamţ ocupă un rol cu totul deosebit, întreaga sa existenţă conferindu-i aură de

legendă şi atributele unei vetre de viaţă spirituală ce se poate identifica în multe privinţe cu

însuşi românismul medieval. Fiindcă această străveche lavră a monahismului din Moldova nu

străluceşte doar prin existenţa multiseculară, ci şi printr-o neîntreruptă activitate pusă în slujba

neamului şi a credinţei strămoşilor, nemurind paşii istoriei cu acele roade ale gândului şi ale

sufletului care înfruntă veşnicia şi înnobilează dăinuirea noastră pe aceste plaiuri

binecuvântate, sfinţite prin jertfa generaţiilor trecute şi a oştilor de martiri.

Se pare că în preajma unei vechi bisericuţe de lemn, Petru I Muşat (1375-1391) a

ridicat aici primul lăcaş de piatră cu hramul „Înălţarea Domnului”, la finalizarea şi la

înzestrarea căruia au mai contribuit şi ceilalţi voievozi Muşatini de la sfârşitul veacului al

XIV-lea. Este adevărat că cercetările arheologice efectuate în incinta mănăstirii nu au oferit

rezultate concludente pentru a confirma această ipoteză, dar numeroasele însemnări şi

celelalte referiri documentare mai târzii, la care se adaugă izvorul trainic al tradiţiei, nu lasă

nici o umbră de îndoială în a considera Mănăstirea Neamţ ca fiind ctitoria cea mai veche şi

cea mai importantă a primilor Muşatini.

Deşi a avut o existenţă zbuciumată, ca şi întreaga istorie a poporului nostru, şi a fost în

repetate rânduri prădată şi incendiată, Mănăstirea Neamţ nu a încetat nici un moment să se

afirme ca centru reprezentativ al monahismului românesc. Relaţiile sale duhovniceşti cuprind

nu numai teritoriile locuite de români, indiferent de apartenenţa statală a acestora, ci şi unele

zone mai îndepărtate ale ortodoxiei, străbătând până în Bulgaria şi Serbia, până la Sfântul

Munte şi la Constantinopol sau până la Kiev şi Moscova. La Neamţ au trăit şi s-au format

reprezentanţi de seamă ai bisericii româneşti, cu o însemnată contribuţie în organizarea,

consolidarea şi afirmarea ortodoxiei în această parte a Europei, dar şi în păstrarea fiinţei

noastre naţionale.

Biserica „Înălţarea Domnului” de la Mănăstirea Neamţ constituie, totodată, şi o

importantă necropolă în care şi-au aflat odihna veşnică un mare număr de voievozi şi

demnitari, vlădici, episcopi şi stareţi, oameni care au trudit cu spor în istoria şi în

spiritualitatea românească. Dintre mormintele care au ajuns până în zilele noastre ne rezumăm

să amintim pe cel al voievodului Ştefan al II-lea, asasinat şi depus aici în 1447, pe cel al lui

Micotă, pârcălab de Cetatea Neamţ decedat în 1495, al lui Calinic Miclescu, fost Primat al

Bisericii Ortodoxe Române între 1875-1886, ale foştilor episcopi de Roman, Pavel, Teofil şi

Ioanichie.

30

Corpul treflat al bisericii este alungit prin introducerea gropniţei ca încăpere distinctă

între naos şi pronaos. Pridvorul, socotit multă vreme un adaos ulterior, s-a dovedit parte

integrantă a monumentului şi, ca vechime, este primul în Moldova. Prin restaurările din 1954-

1961 turla a fost adusă la forma sa iniţială, alcătuind un singur element vertical din vârf până

la soclu, încadrat de celelalte părţi ale clădirii, acoperite separat.

Din păcate, veacurile, incendiile şi momentele de grea cumpănă prin care a trecut

Mănăstirea Neamţ au pricinuit deteriorarea zugrăvelilor, impunând intervenţii ulterioare

pentru reliefarea formelor şi împrospătarea culorilor.

Cert este că în veacul al XV-lea Mănăstirea Neamţ era deţinătoarea unei fecunde şcoli

de caligrafi, copişti şi miniaturişti, care au lăsat posterităţii lucrări de o excepţională valoare

istorică, liturgică şi artistică. În prima jumătate a acestui secol, activitatea a fost dominată de

vestitul caligraf miniaturist Gavriil Uric, autorul unor adevărate capodopere, lăsând apoi loc

unui Teodor Mărişescul, unui Ghervasie şi altor ucenici ai săi. A fost astfel posibilă alcătuirea

unei biblioteci care - în ciuda vicisitudinilor - s-a îmbogăţit necontenit de-a lungul veacurilor,

cuprinzând, înaintea incendiului din 1862, peste 1000 de manuscrise.

Cel mai vechi manuscris care se păstrează la Mănăstirea Neamţ este un Tetraevanghel

scris pe pergament la finele veacului al XIV-lea. Multe altele, copiate şi împodobite la Neamţ

se păstrează în Biblioteca Academiei Române sau în alte biblioteci şi muzee din ţară şi

străinătate. Astfel, la Muzeul de Artă al României se păstrează renumitul Epitaf, realizat în

1437 de egumenul Silvan, iar Tetraevanghelul scris de Gavriil Uric în 1429 a ajuns tocmai

dincolo de Canalul Mânecii, constituind una dintre piesele de referinţă ale Bibliotecii

Bodleyana din Oxford.

Şcoala de caligrafi şi miniaturişti de la Neamţ a continuat să se dezvolte în timpul

domniei lui Ştefan cel Mare şi mai apoi în tot veacul al XVI-lea, multe dintre manuscrisele de

aici constituind „comenzi voievodale” pentru Putna şi pentru alte mănăstiri din Moldova.

Copiştii de la Neamţ au atins un asemenea nivel încât mai toate lucrările lor erau căutate şi

considerate ca „odoare”, grafia şi ornamentica folosită influenţând mai târziu atât producţia

tipografică a unor centre de cultură din ţară, cât şi creaţia gravorilor şi chiar a constructorilor

de edificii religioase.

Aceste bogate tradiţii cărturăreşti au fost continuate şi dezvoltate în veacul al XIX-lea

prin înfiinţarea unei tipografii din teascurile căreia au ieşit primele volume în anul 1807.

Se poate spune, pe bună dreptate, că existenţa multiseculară a Mănăstirii Neamţ se împleteşte

cu existenţa ţării şi a poporului nostru. Dar această împletire nu trebuie înţeleasă unilateral, în

sens strict istoric, fiindcă ea a fost şi a rămas nu numai un simbol al credinţei noastre

31

strămoşeşti, ci şi o nestinsă vatră de cultură românească, în arderea căreia timpul a plămădit

mari valori ale spiritualităţii noastre naţionale. Furtunile istoriei au obligat adesea pe monahii

de la Neamţ să ia calea bejeniei, să se ascundă prin codrii din jur ducând cu ei avuţia obştei

pentru a o feri de jefuitori. Aşa se face că multe bunuri de preţ au dispărut pentru totdeauna,

iar altele s-au risipit, ajungând pe căi ocolite în diverse colecţii particulare sau în cunoscute

muzee şi biblioteci din Europa. Se ştie astăzi că mai multe valori care au aparţinut Mănăstirii

Neamţ fac parte acum din fondurile unor instituţii de cultură de mare prestigiu cum ar fi:

Muzeul Rumianţev din Moscova, Biblioteca Bodleyana din Oxford, Biblioteca Centrală din

Sankt Petersburg, Biblioteca de Stat din München etc., altele fiind incluse în tezaurul

românesc transferat în Rusia în timpul primului război mondial.

Cu toate acestea, în Biserica „Înălţarea Domnului” sau în bisericile din jur, în

biblioteca şi în colecţia muzeală a mănăstirii se mai păstrează un mare număr de obiecte care

uimesc prin vechimea şi prin calităţile lor artistice, adevărate nestemate ale patrimoniului

nostru naţional.

Ne referim, în primul rând, la acea icoană de mari proporţii, pictată pe ambele feţe,

care domină naosul ctitoriei lui Ştefan cel Mare, icoană „făcătoare de minuni”, nefiind

„săvârşită de mâna omului”. Dinspre naos ne întâmpină chipul Maicii Domnului cu Pruncul

pe braţul stâng, iar spre altar se află portretul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, stând lângă

un scaun cu balaurul sub picioare.

Deşi icoana este protejată de o superbă ferecătură din argint aurit cu pietre multicolore

executată în anii 1844-1845, suprafeţele descoperite reuşesc să pună în evidenţă trăsăturile

ferme şi severe ale vechilor picturi bizantine, din care emană - în toată nemărginirea lor -

puterea şi înţelegerea divină.

În muzeul mănăstirii (înfiinţat în anul 1916) se păstrează o altă piesă de mare interes:

catapeteasma din Paraclisul Cetăţii Neamţ, adusă în 1962 de la biserica parohială din comuna

Vânători. Ea reuneşte un mare număr de icoane dispuse în patru registre, într-un cadru de

lemn sculptat cu motive florale şi acoperit cu vopsele de culoare închisă, pe un strat de ipsos.

Un alt punct interesant este gropniţa, care păstrează şi astăzi 540 de cranii şi oseminte

ale călugărilor vieţuitori în mănăstire (până la jumătatea secolului al XX-lea, monahii, la 7 ani

după trecerea în nefiinţă, se deshumau, se spălau osemintele şi se aşezau frumos în gropniţă).

În afara incintei, dar în complexul mai larg al Mănăstirii Neamţ s-au mai păstrat şi alte

monumente, printre care se numără şi Biserica Bogoslov situată în cimitir. Se crede că aici s-a

construit, încă din secolul al XIV-lea, primul lăcaş de închinare de la Mănăstirea Neamţ,

datorat discipolilor lui Nicodim.

32

De sub zidurile Mănăstirii Neamţ se naşte un drum ce urcă despărţind două şiruri de

brazi falnici. Acolo sus, deasupra unui iaz cu malurile năpădite de sălcii, venea adesea Mihail

Sadoveanu cu gând de odihnă şi de împlinire a unor pagini rămase mai demult neterminate.

Mănăstirea Văratic

Fig. 9 – Mănăstirea Văratec

La 12 km de Târgu Neamţ şi la 40 km de Piatra-Neamţ, amplasată într-un cadru

natural deosebit, Mănăstirea Văratec este, fără îndoială, unul dintre cele mai cunoscute şi mai

vizitate monumente ale judeţului Neamţ.

Printre ctitorii acestui aşezământ nu aflăm nici nume voievodale şi nici pe cele ale unor

mari dregători ai ţării. Tradiţia pomeneşte numele Maicii Olimpiada, călugărită în fostul Schit

Topoliţa din apropierea Văratecului şi venită apoi de la Schitul de maici de la Durău, care,

între anii 1781-1785, întemeiază o mică isihie în poiana Văratec, cumpărată de la pădurarul

Ion Bălănoiu. De altfel, Maica Olimpiada (Bălaşa Herescu înainte de călugărie) va juca un rol

important în aşezarea şi dezvoltarea obştii monahale de la Văratec, sacrificând întreaga avere,

stăreţind de trei ori şi stingându-se aici în 1842, la venerabila vârstă de 85 de ani.

După constituirea nucleului monahal de la Văratec în perioada 1781-1788, prima

stareţă rânduită aici de Paisie Velicicovschi e Maica Nazaria de la Durău şi în 1794 se ridică o

a doua biserică de lemn, mai ales că între timp Schitul Văratec se unise cu Schitul Topoliţa,

beneficiind şi de veniturile pe care le aduceau moşiile acestuia. În 1803, prin hotărârea

33

Mitropolitului Veniamin Costache, Văratecul se uneşte cu Agapia, dar pentru scurtă vreme.

Ceva mai târziu, în 1808, când numărul monahiilor crescuse spectaculos, a început construcţia

actuală, Biserica „Adormirea Maicii Domnului”.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din mijlocul incintei, în faţa căreia se află

statuia în bronz a Saftei Brâncoveanu realizată în 1935 de sculptorul Ion Jalea, îmbină formele

tradiţionale moldoveneşti cu elemente neoclasice. E construită din piatră şi cărămidă, cu două

turle rotunde, zvelte şi austere, de un alb strălucitor. Doar brâul de ocniţe oarbe de sub

streaşină, soclul bine profilat şi cele trei contraforturi scunde care sprijină zidurile laterale şi

absida altarului mai „înviorează” şi nuanţează sobra desfăşurare a faţadelor.

Intrările, situate pe laturile de sud şi nord, sunt străjuite de două pridvoraşe cu acoperiş

bulbat şi profile greoaie, ce contrastează cu linia elansată a edificiului. În interior, pridvorul

este amenajat în partea sa superioară pentru a adăposti obiectele de valoare ale mănăstirii

(tainiţa) şi e acoperit cu două calote sferice susţinute de un singur arc longitudinal şi de alte

două arce laterale. Pronaosul şi naosul, între care se ridică un zid susţinut de două coloane

ionice târzii, prezintă cunoscutul sistem de boltire moldovenesc cu arce piezişe ce asigură o

restrângere succesivă a suprafeţei de sprijin. Aceste două cupole sunt separate printr-un

semicilindru de mici dimensiuni, sprijinit pe arce transversale, în timp ce altarul prezintă un

arc dublu spre apus, fiind boltit în sfert de sferă la răsărit. Altarul este despărţit de restul

bisericii printr-o superbă catapeteasmă sculptată în lemn de tisă şi poleită cu aur, lucrare cu o

deosebită valoare artistică, executată de Constantin Zugravul în 1816, pe cheltuiala

logofetesei Elenco Paladi.

Biserica a fost pictată pentru prima oară în 1841, când sfinţirea s-a făcut de către

Mitropolitul Veniamin Costache. Fresca actuală, executată în stil neobizantin în anul 1882,

poartă semnătura pictorilor T. Ioan şi D. Iliescu, fiind apoi curăţată în 1968-1969 de către A.

Avachian.

Odată cu Biserica „Adormirea Maicii Domnului” s-a construit şi incinta din jurul ei,

alcătuită din ziduri puternice de piatră, iar în interiorul acestora, un corp de chilii pe două

nivele, cu prispă largă, sprijinită pe şiruri de coloane din lemn. Pe latura nordică a incintei se

află stăreţia şi clădirile administrative, iar pe cea sudică, la parter, s-a amenajat o bogată şi

atractivă colecţie muzeală în spaţiul fostului Atelier „Regina Maria”, construit în 1934 de

către regele Carol II la îndemnul Mitropolitului Pimen.

În jurul incintei se întinde satul mănăstiresc, alcătuit din case tradiţionale ţărăneşti de

un pitoresc deosebit. Satul s-a dezvoltat de-a lungul anilor după un plan ingenios, conceput de

meşteri populari care au construit aici uliţe înguste, casele şi celelalte anexe, ele fiind bine

34

orientate în funcţie de terenul accidentat. Ceva mai departe, pe o coastă de deal, străjuieşte

solitară Casa Lahovary, construcţie de la începutul secolului nostru, cu o arhitectură urbană în

stil românesc.

La aproximativ 150 m sud-est de biserica mare, pe o culme joasă, se află Biserica

„Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, zidită de Eufrosina Lazu cu ajutorul soborului şi altor

făcători de bine în anul 1844, pe locul unei biserici de lemn din 1817. Planul acestui lăcaş este

asemănător cu cel al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, dar edificiul pare mai complicat

datorită celor trei turle de lemn de pe acoperiş, turnului-clopotniţă aflat deasupra pridvorului

din colţul sud-vestic şi diaconiconului de piatră de la sud-est. În interior, o arcadă masivă

desparte naosul de pronaos, iar absidele laterale, scobite în grosimea zidurilor, sunt boltite în

sfert de sferă, picturile de pe ziduri şi din catapeteasmă fiind executate în 1880 de T. Zugrav şi

D. Iliescu, aceiaşi care în 1882 au pictat şi biserica mare.

Lângă peretele sudic al acestei biserici se află mormântul Veronicăi Micle (decedată în

1889), mărturie a vechiului cimitir existent aici şi punct de atracţie pentru miile de vizitatori ai

mănăstirii, dornici să se reculeagă în faţa acestui simbol al dragostei neîmplinite şi să aşeze

floarea unui gând în amintirea Luceafărului poeziei româneşti.

În actualul cimitir al mănăstirii, situat într-o poiană la aproximativ 400 m sud-vest de

biserica mare, se ridică Biserica „Schimbarea la Faţă a Mântuitorului”, zidită tot prin strădania

stareţei Eufrosina Lazu în anii 1846-1847. Acoperişul edificiului este străpuns de trei turle

înalte, iar intrarea situată la sud-vest a fost protejată ulterior cu un pridvor de lemn, planul

general reproducând la dimensiuni reduse pe cel al Bisericii „Adormirea”. Catapeteasma

datează de la jumătatea veacului trecut, dar pictura interioară s-a realizat abia în anul 1965 de

către Eremia Profeta.

De-a lungul anilor, mai multe schituri şi mănăstiri s-au aflat vremelnic sub ascultarea

Mănăstirii Văratic: Buciumeni, Dăneşti, Văleni - Piatra-Neamţ, Hangul, Durău, Topoliţa, iar

mai curând, monahiile din această obşte au trudit la reorganizarea şi dezvoltarea fostului schit

Durău ca mănăstire de maici.

Permanent sprijinită de marii ierarhi ai Moldovei, dintre care se detaşează mitropoliţii

Veniamin Costache, Ioşif Naniescu şi Pimen Georgescu, Mănăstirea Văratic s-a dezvoltat

rapid ca un „mare stup duhovnicesc”, constituind un model pentru alte mănăstiri de călugăriţe

din ţară, dar şi un important factor de cultură pentru locuitorii satelor din zonă. Încă din 1860

s-a înfiinţat în satul Văratic o şcoală sătească mixtă, la care a funcţionat ca profesor

„iconomul” Gheorghe Cheşcu şi ale cărei nevoi materiale erau acoperite de mănăstire. La

35

sfârşitul aceluiaşi an s-a constituit şi Şcoala primară de fete condusă de profesoara Nastasia

Agapi şi care avea ca „sediu” trapeza mănăstirii.

La 1 septembrie 1911 s-a constituit „Şcoala de adulte”, frecventată de călugăriţele cu

vârsta sub 50 de ani, care nu au absolvit clasele primare şi care a funcţionat până la sfârşitul

celui de-al doilea război mondial. În paralel cu aceste şcoli de pregătire generală s-au

organizat şi alte forme de învăţământ, care aveau ca scop pregătirea bisericească a

călugăriţelor: şcoli de muzică bisericească psaltică şi liniară, şcoală monahală, seminarul

monahal pentru călugăriţe etc.

Nu este deci de mirare că la Mănăstirea Văratic se mai păstrează încă un valoros

patrimoniu cultural-artistic şi istoric, alcătuit dintr-un mare număr de hrisoave autentice, acte

de danie şi de întărire, obiecte de cult din metal preţios, icoane vechi, broderii, covoare şi

veşminte preoţeşti, multe dintre acestea fiind expuse în Colecţia Muzeală constituită aici din

anul 1960. Printre componentele de marcă ale acestui tezaur de spiritualitate românească se

numără, fără îndoială, icoanele din secolul al XV-lea de la Mănăstirea Râşca şi cele din

veacurile XVI-XVII de la Văleni - Piatra-Neamţ şi Topoliţa, crucea din lemn de chiparos

făcută în 1596 şi crucea de procesiune din lemn de măslin donată în 1852 de Gheorghe şi

Maria Hermeziu, potirul din argint aurit dăruit în 1840 de Safta Brâncoveanu, Epitaful lucrat

în fir de aur şi argint de Smaranda Niculce în 1798, Evangheliarul grec tipărit la Veneţia în

1811 şi Evanghelia cea mare tipărită la Mănăstirea Neamţ în 1821, ambele ferecate în argint

aurit şi împodobite cu icoane emailate.

Mănăstirea Agapia

Fig. 10 Mănăstirea Agapia

36

De la Văratic se ajunge la Mănăstirea Agapia fie pe scurtătura tăiată prin pădure către

nord, trecând prin Filioara (DC 168), fie revenind în şoseaua naţională, pentru ca după 4 km

să ne îndreptăm spre vest pe DJ 155 D, fie pe un drum forestier de un pitoresc deosebit. Faţă

de Piatra Neamţ, mănăstirea se află la 43 km, iar faţă de Târgu Neamţ la 9 km.

Biserica din incinta a fost construită din piatră şi cărămida după un plan arhitectural

treflat, asemănător Bisericii „Trei Ierarhi” din Iaşi, cu turla pe naos, de către arhitectul Ionaşc

(Enache) Constantinopolitanul (arhitect de curte al lui Vasile Lupu), cu cheltuiala Hatmanului

Gavriil (fratele domnitorului Vasile Lupu şi a soţiei sale, Liliana, în perioada anilor 1642-

1644. În anii următori, s-a construit zidul de incinta, cu chilii etajate şi turnul clopotniţă, prin

portalul căruia se pătrunde în mănăstire.

Ctitorii au mai dăruit noului lor aşezământ şi o frumoasa cruce cu opt braţe, sculptată

în miniatură, cu cele douăsprezece praznice mari de peste an, îmbrăcată în argint aurit,

filigranat. Evanghelia îmbrăcată în ferecături de aur şi crucea ctitorească, împreună cu alte

obiecte vechi se păstrează la Muzeul de Artă din Bucureşti.

Numeroase donaţii a făcut domnul Moldovei, Vasile Lupu şi membrii familiei sale.

În timp, mănăstirea a suferit numeroase jafuri, distrugeri şi incendii, dar totdeauna a

fost refăcută şi consolidată. A fost locuită de călugări până în anul 1803, când mitropolitul

Veniamin Costache o transforma în mănăstire de maici.

Pe latura de sud a clădirii incintei, la etaj, în corpul de chilii al stăreţiei, a fost construit

cu banii lăsaţi de Mitropolitul Veniamin Costache şi de sora sa, schimonahia Elisabeta

Costache, prima stareţa a Mănăstirii Agapia, paraclisul care are ca hram principal „Naşterea

Maicii Domnului”, sfinţit în anul 1847.

Biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din incinta mănăstirii a fost

renovată de mai multe ori. Cu prilejul renovării din anul 1858, interiorul bisericii a fost pictat

de Nicolae Grigorescu. Cu toate că avea doar 18 ani, acesta a realizat o remarcabilă suită de

compoziţii murale şi de icoane pline de lumină, mişcare şi realism. Pictorul a folosit modele

vii, alese cu multă grijă, pentru a realiza portretele sale şi s-a inspirat pentru compoziţii din

marii meşteri ai Renaşterii. Pentru Icoana Sfântului Gheorghe în picioare, de pe uşa stânga a

altarului, s-a inspirat din sculptura lui Donatello din Florenţa.

„Sfinţii lui Grigorescu sunt vii, omeneşte vii şi destul de sfinţi prin expresia de bunătate,

de îndurare şi de evlavie, pe care pictorul a ştiut să le-o dea fără să-i desfigureze, fără să-i dea

trăsături prea bizantine, înţelegând distinctiv că un sentiment ceresc nu poate decât

înfrumuseţa figura omenească” (Al. Vlahuţă, 1910).

37

Despre Nicolae Grigorescu şi pictura sa de la Agapia au scris Al. Vlahuţă, Barbu

Delavrancea, George Oprescu, Francisc Şirato, I. D. Ştefănescu şi alţii. „Din câte biserici

avem în ţară, nici una nu închide o aşa de aleasă comoară artistică, atâta bogăţie de viaţă

cerească, exprimată aşa de frumos, aşa de curat şi cu atâta putere.” (Al. Vlahuţă, 1910).

Cerdacul de la parter şi cel de la etaj sunt largi, lucrate din lemn, frumos ornamentat,

încărcate cu ghivece de flori, care întregesc imaginea de curăţenie din aceste locuri.

II.3. Baza tehnico – materială a zonei turistice Neamţ – premisă a dezvoltării turismului

II.3.1 Reţeaua unităţilor de cazare

Într-o zonǎ, staţiune, localitate, turismul se poate dezvolta satisfăcător numai în ipoteza

cǎ existǎ suficiente posibilităţi pentru cazarea, alimentaţia şi agrementarea vizitatorilor. De

aceea, din formele de bazǎ materialǎ, capacităţile de cazare condiţionează, poate în cea mai

mare măsura, volumul activităţii turistice, deşi anumite categorii de vizitatori care sosesc într-

o localitate (staţiune) de interes turistic nu recurg întotdeauna la serviciile de cazare.

În general, prin capacităţi de cazare se înţeleg acele dotări de bazǎ materialǎ care

asigurǎ înnoptarea şi odihna turiştilor pe o anumitǎ duratǎ de timp, în baza unor tarife

determinate, diferenţiate în funcţie de gradul lor de confort, perioada de an (sezonul) în care

sunt solicitate serviciile de cazare. Capacitatea de cazare cuprinde totalitatea formelor de

cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, cabane, campinguri etc.), care, în vederea asigurării unui

sejur cât mai atractiv, ofer turiştilor condiţii optime de adăpostire (înnoptare), îndeplinind,

dup caz, şi alte funcţii caracteristice de domiciliu temporar.

Cazarea vizează crearea condiţiilor şi confortului pentru odihna călătorului, ea putând

fi definită ca rezultat al industriei hoteliere, sector ce înglobează ansamblul activităţilor

desfăşurate în spaţiul de locuire temporară. Cazarea se prezintă ca o prestaţie complexă ce

decurge din exploatarea echipamentelor de primire şi găzduire şi este alcătuită dintr-un grupaj

de servicii oferite călătorului pe timpul şi în legătură cu rămânerea sa în unităţile hoteliere.

Dimensiunile şi calitatea serviciului de cazare hotelieră sunt determinate de existenţa

unei baze materiale adecvate din punctul de vedere al mărimii, tipologiei, dotărilor etc. care să

asigure turiştilor condiţii optime de înnoptare şi să îndeplinească şi alte funcţii. Serviciul de

cazare este influenţat de încadrarea cu personal a mijloacelor de găzduire, de nivelul de

calificare a lucrătorilor, de modul de organizare a muncii. Insuficienţa spaţiilor de cazare,

înzestrarea lor necorespunzătoare, neconcordanţa între nivelul confortului oferit şi exigenţele

turiştilor, ca şi numărul mic al lucrătorilor sau slaba lor pregătire influenţează negativ calitatea

38

serviciului de cazare şi, prin intermediul acestuia, dimensiunile circulaţiei turistice şi gradul

de valorificare a patrimoniului.

Rolul serviciului de cazare este important în cazul turismului rezidenţial, de odihnă,

când turistul doreşte să-şi petreacă vacanţa într-un cadru natural atrăgător, fără să fie lipsit de

confortul specific civilizaţiei moderne. Valorificarea superioară a potenţialului turistic

reprezintă o latură a aportului industriei hoteliere la dezvoltarea turismului. Zone deosebit de

bogate în atracţii turistice pot rămâne în afara interesului turiştilor, datorită echipării

necorespunzătoare sau absenţei unor condiţii minime de campare.

În identificarea componentelor serviciului de cazare trebuie avut în vedere faptul că

unitatea hotelieră îndeplineşte, pentru turist, funcţia unui domiciliu temporar şi că turistul

cheltuieşte mai mult de jumătate din totalul timpului de vacanţă în aceste spaţii. Serviciul de

cazare este constituit dintr-o sumă de prestaţii independente:

• cazarea propriu-zisă cu servicii complementare;

• alimentaţia cu servicii specifice;

• activităţi de agrement şi cultural-artistice;

• servicii de informare şi intermediere;

• activităţi comerciale;

• servicii speciale.

Între aceste servicii există relaţii de interdependenţă, în raport cu specificul fiecărei

unităţi de cazare, unele dintre activităţi pot fi mai dezvoltate, altele mai puţin sau chiar să

lipsească, după cum pot apărea şi altele suplimentare.

Găzduirea este funcţia principală a unităţilor hoteliere, ea presupune existenţa unor

spaţii adecvate şi a dotărilor necesare asigurării odihnei şi igienei turistului. Unităţile hoteliere

trebuiesc amplasate în funcţie de o serie de factori, şi anume: alegerea destinaţiei şi

poziţionarea obiectivului în funcţie de acesta, distanţa faţă de mijloacele de acces şi faţă de

atracţiile turistice, frumuseţea peisajului, linişte. Amplasarea trebuie să răspundă şi unor

criterii de ordin economic: valoarea investiţiei, costurile de exploatare, asigurarea unui nivel

ridicat de ocupare.

Judeţul Neamţ are în componenţă sa un număr de aproximativ 100 de spaţii de cazare

turistică de toate tipurile de la hoteluri la pensiuni şi camping-uri. Între unităţile cu o

capacitate mare se remarcă Hotelul Central şi Hotelul Ceahlău din municipiul Piatra Neamţ.

Posibilităţile de agrement ale judeţului sunt numeroase: restaurante, grădini, parcuri,

grădini zoologice, rezervaţii naturale.

39

Din tabelul 2.1 se observǎ cǎ în 2010 faţǎ de anul 2006 a crescut cu 23,17% numărul

de locuri de cazare existente, cu 20,72% numărul de locuri de cazare în funcţiune, cu 41,31%

numărul de sosiri şi cu 31,72% numărul de înnoptări.

Tabelul 2.1

Capacitatea şi activitatea de cazare turistică în perioada 2006-2010

Anul Capacitatea de cazare turistică

Sosiri Înnoptări Indici de utilizare netă a capacităţii de cazare

în funcţiune (%)Existentǎ( locuri )

În funcţiune(locuri - zile )

2006 3482 1051884 110861 255810 24,32007 3483 1150550 129300 301342 26,22008 4045 1164661 117344 265938 22,82009 4121 1263552 140761 306735 24,32010 4289 1269877 156665 336978 26,5

Sursa: www.insse.ro

Graficul 2.1

Evoluţia sosirilor în perioada 2006-2010

Din analiza graficului 2.1 se observǎ cǎ numărul sosirilor a avut următoarea evoluţie :

- a crescut în 2007 cu 16,63% faţǎ de 2006;

- în 2008 a urmat o scădere cu 9,24% faţǎ de 2007;

- în 2009 şi 2010 a crescut cu 26,97%, respectiv 41,31% faţǎ de 2003.

Graficul 3.2

40

110861

129300

117344

140761

156665

0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

140000

160000

2006 2007 2008 2009 2010

sosirii

Evoluţia înnoptărilor în perioada 2006-2010

Din analiza graficului 2.2 se observǎ cǎ numărul înnoptărilor a avut următoarea

evoluţie:

în 2007 a crescut cu 17,79% faţǎ de 2006;

în 2008 a scăzut cu 11,74 faţǎ de 2007 ;

în 2009 şi 2010 a crescut cu 19,9%, respectiv cu 31,72% faţǎ de 2006.

Graficul 2.3

Evoluţia indicilor de utilizare netă a capacităţii de cazare în funcţiune

Din analiza graficului 2.3 se observǎ cǎ indicele de utilizare netǎ a capacităţii de

cazare în funcţiune, faţǎ de 2006, a crescut în 2007 şi 2010, a scăzut în 2008, iar în 2009 a

avut aceeaşi valoare ca şi în 2003.

41

255810

301342

265938

306735

336978

0

50000

100000

150000

200000

250000

300000

350000

2006 2007 2008 2009 2010

innoptari

24,3

26,2

22,8

24,3

26,5

20

21

22

23

24

25

26

27

2006 2007 2008 2009 2010

Indici de utilizare net? acapacit??ii de cazare înfunc?iune (%)

II.3.2.Reţeaua unităţilor de alimentaţie publică

Termenul „alimentaţie” este utilizat pentru a desemna ceea ce încă multǎ lume

numeşte „alimentaţie publicǎ”. În Dicţionarul explicativ al limbii române, atributul „publicǎ”

are înţelesurile de „care priveşte pe toţi” sau „care are loc în prezenţa unui număr mare de

oameni”. De aceea, termenul poate fi perceput cu un sens peiorativ, întrucât nu poate fi vorba

de o „participare” a tuturor şi nici nu se urmăreşte ca derularea serviciului sa aibă loc în

„prezenţa” cuiva. Dimpotrivă, intimizarea spaţiilor de servire şi personalizarea serviciului

reprezintă un deziderat permanent1.

Alimentaţia se individualizează ca o componentă distinctă a economiei, orientată spre

satisfacerea nevoilor de consum ale populaţiei, având un rol important în viaţa economică şi

socială. În cazul turiştilor alimentaţia este asimilată termenului de „restauraţie” cu sensul de

refacere a organismului, termen derivat de la restaurant.

În privinţa conţinutului, alimentaţia se caracterizează prin complexitate, în sensul că

reuneşte într-un tot unitar activităţi independente, identice sau comparabile cu cele ale altor

ramuri ale economiei.

Groupe international de recherches agroalimentaires (GIRA) identificǎ patru motivaţii

ale consumului, corespunzător tot atâtor funcţii (tabelul 2.2):

- funcţia de hrănire – este vorba de masa luatǎ în afara casei; serviciul trebuie sǎ fie rapid şi

la un preţ scăzut, de aceea tipurile de uitaţi frecventate sunt restaurantul fast-food,

bistroul, snack-barul, restaurantul de întreprindere. Aceastǎ funcţie deţine locul principal

în totalul cererilor adresându-se consumatorului obişnuit, fiind destinată satisfacerii unei

nevoi fiziologice;

- funcţia de loisir – deşi rămâne o masǎ-necesitate fiziologicǎ, restricţiile de timp şi preţ

sunt mai puţin importante. Este tipul de masǎ luatǎ seara - în drum spre casǎ, pentru a nu

mai face bucătărie - sau în timpul unui voiaj turistic. Funcţia de loisir răspunde nevoilor

manifestate de consumatorii ce călătoresc în week-end sau în vacanţă;

- funcţia de convivialitate – masa se ia cu familia sau cu prietenii şi constituie o atracţie în

sine. Clientela caută o ambianţǎ deosebitǎ şi meniuri cu suficiente variante de alegere.

Timpul nu mai prezintă importanţǎ, iar nivelul criteriului preţ variază de la caz la caz.

Funcţia de convivialitate se apropie prin conţinut, motivaţie şi caracteristicile clientelei de

cea de loisir;

- funcţia de afaceri se referă la crearea cadrului propice unor întâlniri sau negocieri, precum

şi la organizarea festivităţilor ocazionate de diverse evenimente. Este masa luatǎ de

1 Nicolae Lupu, Hotelul- economie şi management, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, pag 10542

cadrele superioare, agenţii de vânzări, împreunǎ cu partenerii lor de afaceri. Decorul,

ambianţa şi calitatea preparatelor sunt esenţiale. Restricţiile de timp sunt mai puţin

importante, iar preţul este relativ ridicat.

Tabelul 2.2

Repartiţia pe funcţii a meselor servite

Funcţia Prânz (%) Cinǎ(%) Total (%)hrănire

loisir

convivialitate

afaceri

59

5

5

1

-

20

10

-

59

25

15

1Total (%) 70 30 100

Sursa: Y. Tinard, Le tourisme- Economie et management, McGraw-Hill, Paris, 1992, pag. 305

Paralel cu dezvoltarea turismului, cu diversificarea formelor sale şi sporirea

exigenţelor clientelei specifice, se poate vorbi de o îmbogăţire a conţinutului activităţii de

alimentaţie şi o creştere a rolului său prin multiplicarea funcţiilor pe care le poate îndeplini, cu

accent pe componenta recreativ-distractivă.

Ca parte integrantă a prestaţiei turistice, alimentaţia manifestă şi o serie de

particularităţi:

să fie prezentă în toate momentele importante ale consumului turistic;

să asigure o diversitate structurală a produselor şi serviciilor;

să reprezinte un element de selecţie a destinaţiilor de vacanţă sau chiar

motivaţia principală a călătoriei.

Aceste trăsături pun în evidenţă locul important pe care activitatea de alimentaţie îl

deţine în structura produsului turistic şi contribuţia sa atât la ridicarea calităţii serviciului

turistic în ansamblul său, cât şi la creşterea activităţii voiajelor sau destinaţiilor de vacanţă.

Eficienţa sa este reflectată în costul pachetului de vacanţă, determinând nivelul şi evoluţia

circulaţiei turistice. Serviciile de alimentaţie pot fi asigurate de către restaurantele spaţiilor de

cazare, dar şi de restaurantele existente.

Reţeaua uitaţilor de alimentaţie publicǎ din judeţul Neamţ este reprezentatǎ în tabelul

2.3:

Tabelul 2.3

Reţeaua unităţilor de alimentaţie publicǎ din judeţul Neamţ

43

Denumirea localităţii

Numele şi adresa uitaţii de alimentaţie

publicǎ

Tipul de unitate

Piatra Neamţ Amadeus (Piaţa M. Kogǎlniceanu,nr.4) Restaurant clasic

Casa Pietreanǎ (str. Dimitrie Leonida) Restaurant cu specific

Casa Româneascǎ (str. Oituz, nr.1) Restaurant cu specific

Cǎprioara (Aleea Tineretului) Restaurant clasic

Cercul Gospodinelor (Parc Cozla) Restaurant clasic

Ciao Ciao (Bd. Traian, bl.A9, parter) Pizzerie

Colibele Haiducilor (Parcul Cozla) Restaurant cu specific

Corint ( Str. Dimitrie Ernici, nr.3) Restaurant clasic

Cozla ( Piaţa Ştefan cel Mare, nr.31) Restaurant clasic

Dao (Bd. Traian, bl. A3) Restaurant chinezesc

Diana (Bd. Republicii, nr.1) Restaurant clasic

Diesel (Str. Petru Rareş, nr.21) Restaurant clasic

Don Angelo (Str. Petru Movilǎ, nr.6) Bar Biliard

Laguna (Bd. Decebal, nr.80) Bar Biliard

Marianti (Bd. Traian, bl.A6, parter) Restaurant clasic

Nefertiti (Bd. Decebal, nr.196) Restaurant clasic

Paharnicul (Str. Paharncului, nr.5) Restaurant clasic

Pietricica (Piaţa M. Kogǎlniceanu, nr.5) Restaurant clasic

Tequila Bowling (Ştrandul Tineretului) Pizzerie, bar biliard

Topaz (Str. 1Decembrie 1918, bl A14) Restaurant clasic

Unic (Piaţa Ştefan cel mare, nr.1) Restaurant clasic

Union (Bd. Traian, nr.130) Restaurant clasic

Villa Italia (Str.Burebista, nr.65) Pizzerie

Happy Food (Bd. Decebal, bl.H3, parter) Fast-food

Pizza&Grill 66 (Piaţa M.Kogǎlniceanu, nr.1-3) Pizzerie

Pizza Star (Bd. Traian, bl.A3, parter) Pizzerie

Pizzeria Blue Star (Piaţa M.Kogǎlniceanu, nr.1) Pizzerie

Pizzeria Buon Gusto (Piaţa Ştefan cel Mare, nr.1) Pizzerie

Cafe-bar Bacardi (Str. Durǎului, nr.1) Cafe-bar

44

Cafe Latino (Bd. Decebal, bl.I4, parter) Cafe-bar

Vip Sangym (Str. Cuiejdi, nr.2) Cafe-bar

Club Q 30 (Str. Ştefan cel Mare, nr.31) Disco-bar

The Kilkeny (Str. Dimitri Leonida, nr.53) Unitate tip pub

Roman Black Wolf (Pietonal Ştefan cel Mare, bl.M7) Restaurant cu specific

Club Why Not (Pietonal Ştefan cel Mare, bl.M9) Disco-bar

Favorit (str. Roman Muşat, nr.1) Restaurant cu specific

Parc (Str. Ştefan cel Mare) Restaurant clasic

Pizzeria Hera (Pietonal Ştefan cel Mare, bl.M4) Pizzerie

Rigoletto (Pietonal Ştefan cel Mare, bl.M3) Pizzerie

Romtudor (Str. Bogdan Dragoş, nr.111) Restaurant clasic

Târgu Neamţ Humuleşti (Bd. Mihai Eminescu) Restaurant clasic

Intim (Bd. Mihai Eminescu, bl.M7)) Restaurant clasic

La Ţapu` (Bd. Ştefan cel Mare) Restaurant cu specific)

Rotiserie (Str. C. Hogaş, bl.B2) Rotiserie

Agapia Cerbul Carpatin Zahana

Bǎlţǎteşti Zimbrul Zahana

Bicaz Moldoturism Restaurantul Pescǎruş (Str. Barajului, nr.86)

Restaurant clasic

Sursa: www.bibgtkneamt.ro

II.3.3. Baza de agrement

Agrementul reprezintă o componentǎ de bazǎ a produsului turistic deoarece este

chemat sǎ asigure odihna activǎ a turiştilor, contribuind direct la realizarea unei noi calităţi a

vieţii. Odihna activǎ este o caracteristicǎ fundamentalǎ a vacanţelor în zilele noastre,

contribuind la satisfacerea nevoilor fizice şi psihice ale turistului, conturând cadrul necesar

petrecerii plăcute şi instructive a timpului liber.

Agrementul este definit ca „ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor şi

formelor oferite de unităţi, staţiuni sau zone turistice, capabile sǎ asigure individului sau

grupului social o stare de bunǎ dispoziţie, de plăcere, sǎ dea senzaţia unei satisfacţii, unei

împliniri, sǎ lase o impresie şi o amintire favorabilǎ”.

În sens mai larg, agrementul (animaţia turisticǎ) include:

45

a) Animaţia de destindere, respectiv totala inactivitate (de tipul „stat la

plajǎ”), animaţia comercialǎ (shopping, cumpărături), animaţia recreativǎ

(parcuri de loisir) şi animaţia ludicǎ (cazinouri);

b) Animaţia de „deplinǎ formǎ fizicǎ şi pshicǎ”, cuprinzând animaţia

religioasǎ, animaţia militantǎ (manifestări cu conotaţii politice), animaţia

medicalǎ şi paramedicalǎ şi animaţia sportivǎ (pentru practicanţi şi

spectatori);

c) Animaţia-spectacol, adia animaţia-naturǎ (rezervaţii şi parcuri naturale) şi

animaţia istoricǎ (castele);

d) Animaţia cultural-religioasă cu muzee, festivaluri, pelerinaje;

e) Animaţia profesionalǎ.

În vacanţǎ, turistul este tot mai puţin mulţumit de clasica ofertǎ de soare şi plajǎ,

alături de cazare, masǎ. Din acest motiv, pentru a oferi clienţilor posibilitatea sǎ aibă o viaţǎ

de vacanţǎ mai activǎ şi sǎ stabilească relaţii între ei, motivaţi de un imbold comun, şi anume

divertismentul, a apărut animaţia şi respectiv, animatorul. Diferenţa dintre agrement şi

animaţie ar fi cǎ aceasta din urmǎ presupune participarea activǎ a turiştilor.

Obiectivul principal al unui program de animaţie este de a propune clienţilor o serie de

activităţi, de care aceştia sǎ fie conştienţi cǎ existǎ şi la a caro desfăşurare sǎ participe activ

sau, din contrǎ, sǎ aleagă o viaţǎ sedentarǎ, fǎrǎ sǎ fie preocupaţi de respectivele activităţi;

clienţii însǎ trebuie sǎ ştie cǎ activităţile existǎ şi cǎ, dacǎ simt nevoia sǎ participe, sunt

încurajaţi şi îndrumaţi în acest sens. Animatorul trebuie sǎ aibă abilitatea de a motiva clienţii

sǎ participe la diversele activităţi, cu unicul scop de a le face sejurul cât mai plăcut şi mai

amuzant şi de a-i ajuta sǎ-şi recupereze forţele, nu doar fizice, ci şi psihice şi spirituale,

înainte de a reveni la viaţa cotidianǎ. Din ce în ce mai mult, clienţii apreciază acest tip de

ofertǎ, care devine unul dintre factorii decisivi în alegerea locului pentru petrecerea vacanţei.

În zona turisticǎ Neamţ, serviciile de agrement împreună cu frumuseţea peisajului

formează atu-ul cel mai important pentru promovarea turismului. Astfel pot fi dezvoltate

multiple activităţi sportive cu caracter competiţional sau de amatori, activităţi recreative sau

de odihnă precum şi activităţi cultural-artistice şi religioase.

II.4 Propuneri de activităţi pentru turismul religios

Trasee turistice:

Traseul 1 : Piatra-Neamţ - Barajul de acumulare de la Bicaz - Poiana Teiului - Staţiunea

Durǎu - Piatra Neamţ

Obiective de vizitat:

46

• Barajul de acumulare de la Bicaz - lac de acumulare format pe Bistriţa, are o înălţime de

127 m, o lungime de 435 m şi o lăţime maximǎ la bazǎ de 119 m ; lacul în sine are o

lungime de 40 km, o suprafaţǎ de 33 km2 şi un volum maxim de apǎ de 1250 milioane

m3; constituie o atractivǎ zonǎ de agrement; se pot face plimbai cu vaporaşul, se pot

închiria şalupe;

• Poiana Teiului - este o rezervaţie geologicǎ, aici existând un uriaş bloc de calcar format

prin eroziune;

• Staţiunea Durǎu - este o staţiune climatericǎ şi de odihnǎ situatǎ la poalele Masivului

Ceahlǎu. Se poate vizita Mănăstirea Durău.

Traseul 2 : Piatra-Neamţ - Mănăstirile Horaiţa, Văratec şi Agapia - Cetatea Neamţului -

Târgu Neamţ - Casa Memorialǎ Ion Creangǎ din Humuleşti - Piatra Neamţ

Obiective de vizitat:

• Mănăstirea Horaiţa - situatǎ la 12 km de Piatra-Neamţ; a fost construitǎ în anul 1725;

• Mănăstirea Agapia - situatǎ la 9 km de Târgu Neamţ; a fost construitǎ între anii 1642-

1647; arhitectura bisericii nu are un stil specific, ceea ce conferă o deosebitǎ valoare

acestui monument sunt frescele pictate de Nicolae Grigorescu, între anii 1858-1861;

• Mănăstirea Văratec - s-a construit între anii 1808-1812, pe locul celei vechi, şi a fost

pictatǎ în 1841; arhitectonic, biserica se prezintă ca un edificiu eclectic, cu elemente ale

vechiului stil moldovenesc şi elemente de arhitecturǎ strǎinǎ care au pǎtruns în Moldova la

sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea;

• Cetatea Neamţului - situatǎ în oraşul Târgu Neamţ, a fost construitǎ de Petru Muşat la

sfârşitul secolului al- XIV-lea;

• Casa Memorialǎ Ion Creangǎ - situatǎ la la 2 km de Târgu Neamţ, este casa în care a

copilǎrit Ion Creangǎ.

Traseul 3 : Piatra-Neamţ - Târgu Neamţ - Mǎnǎstirile Neamţ, Secu, Sihǎstria - Piatra Neamţ

Obiective de vizitat:

• Mǎnǎstirea Neamţ - situatǎ la 16 km de Tǎrgu Neamţ, este unul dintre cele mai valoroase

ansambluri arhitectonice româneşti; prima menţiune documentarǎ este din 1407; aici

funcţioneazǎ una dintre cele mai vechi biblioteci din ţarǎ (peste 600 de ani) precum şi un

muzeu ce ilustreazǎ intensa activitate culturalǎ desfǎşuratǎ de-a lungul secolelor;

• Mǎnǎstirea Secu - situatǎ la 75 km de Piatra-Neamţ, a fost ctitoritǎ de marele vornic

Nestor Ureche, în anul 1602;

47

• Mǎnǎstirea Sihǎstria - situatǎ la 22 km de oraşul Tǎrgu Neamţ, a fost ctitoritǎ în 1655 de

cǎtre sihastrul Atanasie împreunǎ cu şapte ucenici de-ai sǎi;

Traseul 4 : Piatra-Neamţ - Mǎnǎstirile Bistriţa şi Pângǎraţi - Barajul de acumulare de la Bicaz

- Cheile Bicazului - Piatra Neamţ

Obiective de vizitat:

• Mǎnǎstirea Bistriţa - situatǎ la 10 km de Piatra-Neamţ; ctitoritǎ în anul 1402 de Alexandru

cel Bun;

• Mǎnǎstirea Pângǎraţi - situatǎ la 15 km de Piatra-Neamţ; construitǎ în vremea lui Ştefan

Cel Mare;

• Barajul de acumulare de la Bicaz;

• Cheile Bicazului - situate la 50 km de Piatra-Neamt, Cheile Bicazului fac parte din Parcul

Naţional Cheile Bicazului - Hǎşmaş, fiind unul dintre cele mai impresionante monumente

naturale din România;

Traseul 5 : Piatra-Neamţ - Vǎratec - Agapia - Casa Memorialǎ Ion Creangǎ din Humuleşti -

Cetatea Neamţului - Rezervaţia de zimbri „Dragoş Vodǎ”

Obiective de vizitat:

• Mǎnǎstirea Agapia;

• Mǎnǎstirea Vǎratec;

• Casa Memorialǎ Ion Creangǎ;

• Cetatea Neamţului;

• Rezervaţia de zimbri „Dragoş Vodǎ” - a fost înfiinţatǎ în anul 1968; în rezervaţie, pe lângǎ

zimbri se mai pot întâlni: cerbi carpatini, cerbi lopǎtari, cǎpriori, vulpi, bursuc, iepuri, urşi,

lupi, specii de avifaunǎ; în momentul actual, se gǎsesc 3 exemplare de zimbri într-un ţarc

de aproximativ 4 ha;

Traseul 6 : Piatra-Neamţ - Lacul Cuejdel - Cetatea Neamţului - Mǎnǎstirea Vǎratec – „Codrii

de aramǎ” - Piatra-Neamţ

Obiective de vizitat:

• Lacul Cuejdel - situat în comuna Garcina, la 3 km de Piatra-Neamţ; s-a format în urma

unor alunecǎri de teren succesive începand din 1978 pânǎ în 1991 pe cursul pârâului

Cuejdel, la baza Culmii Munticelu; este cel mai mare lac de baraj natural din ţarǎ, având

suprafaţa de 12,2 ha, lungimea de 1 km, lǎţimea medie de 102 m, adâncimea medie de

7,44 m, adâcimea maximǎ lângǎ baraj este de 16 m;

48

• Cetatea Neamţului;

• Mǎnǎstirea Vǎratec;

• „Codrii de aramǎ” - situaţi la 30 km de Piatra Neamţ, 1 km nord de Mǎnǎstirea Vǎratec,

este o rezervaţie forestierǎ alcatuitǎ din goruni seculari.

49

Capitolul III Plan de marketing pentru dezvoltarea şi promovarea a

turismului religios în zona Neamţ

III.1 Analiza SWOT a turismului din judeţul Neamţ

În cadrul sistemelor sociale şi economice înţelegerea fenomenelor, previziunea şi

reacţia la mediul extern, concomitent cu receptivitatea faţă de acţiunile şi de capacitatea de a

proiecta strategiile şi procesele organizaţionale, se poate realiza printr-o investigaţie bazată pe

analiza SWOT, această denumire este un acronim provenit de la Strengths, Weaknesses,

Opportunities and Threats, adică puncte tari (atuuri), puncte slabe (carenţe, slăbiciuni,

deficienţe), oportunităţi şi riscuri.

Ca urmare a efectuării unei analize SWOT a activităţii turismului din judeţul Neamţ,

s-au identificat următoarele:

1. Cadrul natural

Puncte tari Puncte slabe

• Poziţia geografică – peisaje naturale atractive; • Relief foarte variat – o zonă naturală deosebită; • Floră, faună diverse; • Resurse naturale (ale solului şi subsolului)

bogate; • Ecosistem, rezervaţii naturale; • Existenţa arealelor turistice (zone) deosebite; • Posibilitatea de a practica diverse tipuri de

turism pe toată perioada anului (în toate anotimpurile);

• Existenţa a 2 parcuri naţionale, 1 parc natural, 20 de rezervaţii naturale, 6 monumente ale naturii şi 2 arii de protecţie faunistică.

• Insuficienta valorificare şi dezvoltare a potenţialului turistic de care dispune judeţul;

• Insuficienta pregătire de specialitate a unor lucrători din industria ospitalităţii;

• Insuficienta comunicare şi coeziune pentru realizarea unor obiective majore în domeniul turismului.

Oportunităţi Riscuri

• Dezvoltarea staţiunilor turistice Bǎlţǎteşti, Durǎu, Oglinzi;

• Susţinerea proiectelor care introduc valoare turistică, obiective şi evenimente culturale şi spirituale din Neamţ;

• Încurajarea dezvoltării unor noi forme de turism (de exemplu turism ştiinţific, de aventură, de afaceri).

• Lipsa mărcii turistice „Neamţ” care să fie un produs complex, să valorifice în totalitate potenţialul de care dispune zona şi atracţiile culturale şi tradiţionale.

2. Potenţialul turistic

50

Puncte tari Puncte slabe

• Existenţa monumentelor istorice (mănăstirile din Neamţ);

• Existenţa muzeelor; • Existenţa caselor memoriale;

• Valorificarea spaţiului multicultural şi multietnic, cu un bogat trecut istoric.

• Promovarea insuficientă a unor obiective turistice (număr redus de centre de informare turistică, lipsa materialelor promoţionale de tipul broşurilor oferite gratuit în unităţile de cazare, lipsa unor ghiduri culturale din care turistul să poată afla activităţile şi evenimentele culturale ce se desfăşoară pe parcursul sejurului său);

• Lipsa organizării evenimentelor care să pună în evidenţă tradiţiile şi obiceiurile din regiune;

• Măsuri insuficiente luate pentru păstrarea monumentelor istorice şi culturale;

• Ofertă de agrement insuficientă – agenţii economici din domeniu nu dispun de echipamente de recreere şi practicare a sporturilor accesibile turiştilor.

Oportunităţi Riscuri

• Restaurarea monumentelor istorice, mănăstiri şi refacerea unor obiective turistice de mare interes (Curtea Domneascǎ);

• Includerea unor case de vacanţă (pensiuni agroturistice) în reţeaua de agenţii de turism din România şi în reţelele europene profesionale.

• Încurajarea unor noi forme de turism şi valorificarea moştenirii istorice, culturale, spirituale şi de tradiţie.

• Lipsa de coeziune a măsurilor de dezvoltare economică şi socială pe fondul accentuării lipsei de încredere a populaţiei în redresarea economică a ţării;

• Degradarea monumentelor de artă şi arhitectură.

3. Infrastructura

Puncte tari Puncte slabe

• Drumul european E85, drumurile naţionale DN 12C, DN15, DN15B, DN15C, DN15D, DN17B;

• Reţeaua feroviară - judeţul este traversat de magistrala feroviarǎ Bucureşti –Suceava;

• Crearea capacităţilor de cazare (pensiuni, hoteluri, moteluri) cu respectarea standardelor internaţionale.

• Dezvoltarea coridorului european est-vest; • Infrastructură rutieră nemodernizată (se află sub

standardele minime acceptate); • Reţele de alimentare cu gaze, apă potabilă şi

canalizare slab dezvoltate, mai ales în mediul rural;

• Infrastructura de sănătate şi educaţie insuficient modernizată;

• Slaba dezvoltare a infrastructurii turistice, lipsa magazinelor cu articole de specialitate pentru turişti (suveniruri, hărţi, ghiduri, pliante).

Oportunităţi Riscuri

• Modernizarea, extinderea şi refacerea infrastructurii de transport rutier;

• Capacitatea scăzută a populaţiei din regiune de a prelua costuri specifice de utilizare şi

51

• Extinderea şi modernizarea infrastructurii de mediu.

întreţinere a infrastructurii reabilitate, modernizate sau construite, datorită posibilităţilor materiale şi financiare reduse;

• Furnizarea anumitor tipuri de servicii din infrastructura de utilităţi implică costuri foarte ridicate;

• Insuficienta colaborare între administraţiile publice locale şi judeţene pentru promovarea unor mari proiecte de interes judeţean sau naţional.

4. Mediul

Puncte tari Puncte slabe

• Existenţa resurselor necesare de apǎ potabilă în majoritatea localităţilor, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ;

• Diminuarea poluării subterane ca arie afectată şi ca nivel al concentraţiei poluanţilor rezultaţi de la platforma chimică Săvineşti;

• Utilizarea la scară redusă a pesticidelor şi îngrăşămintelor chimice, cu efecte favorabile asupra dezvoltării unei agriculturi ecologice;

• Posibilitatea de a crea capacităţi de producţie care să producă şi să valorifice produsele ecologice.

• Poluarea atmosferică şi nivel crescut de zgomot în localităţile urbane, datorită traficului rutier;

• Inexistenţa sistemelor centralizate de alimentare cu apă în mediul rural şi gradul de uzură avansat al reţelelor de distribuţie apă potabilă din zonele rurale ;

• Colectarea neselectivă a deşeurilor şi lipsa sistemelor de colectare a acestora în zonele rurale;

• Creşterea gradului de eroziune a solului datorită posibilităţilor reduse de efectuare a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare.

Oportunităţi Riscuri

• Existenţa fondurilor de finanţare pentru realizarea unor trasee ocolitoare a localităţilor urbane;

• Dezvoltarea parteneriatelor în vederea derulării proiectelor de mediu;

• Existenţa Programului Operaţional Sectorial pentru Mediu;

• Continuarea defrişărilor necontrolate cu efecte asupra poluării aerului, eroziunii solului;

• Depozitarea necontrolată a deşeurilor în mediul rural;

• Existenţa unor zone predispuse la dezastre naturale (alunecări de teren, inundaţii) şi lipsa hărţilor de risc a localităţilor.

5. Mediul de afaceri

Puncte tari Puncte slabe

• Cifra de afaceri din domeniul hotelier, restaurante, agenţii de turism este realizată de IMM-uri cu activitate în acest domeniu;

• Finalizarea procesului de privatizare (agenţii economici din domeniul turismului îşi desfăşoară activitatea numai

• Mediul fiscal şi legislativ instabil; • Asigurarea resurselor financiare bugetare (de

către autorităţile locale în vederea facilităţii accesării de finanţări rambursabile sau nerambursabile);

52

în domeniul privat).

Oportunităţi Riscuri

• Posibilitatea dezvoltării mediului de afaceri ca rezultat al construcţiei parcurilor industriale şi a incubatoarelor de afaceri;

• Dezvoltarea IMM-urilor în domeniul serviciilor.

• Modificările legislative repetate (inclusiv cele fiscale);

• Slaba competitivitate a firmelor din judeţ, comparativ cu cele din statele UE;

• Blocajele financiare care se produc periodic;

• Gradul redus de asociativitate şi cooperare a IMM-urilor.

6. Cercetarea, inovarea tehnologică şi IT, crearea societăţii informaţionale

Puncte tari Puncte slabe

• Existenţa unor firme în judeţ specializate în producerea de software şi în furnizarea serviciilor IT;

• Experienţa şi expertiza Agenţiei pentru Dezvoltare Regionalǎ Nord-Est în derularea de proiecte comunitare în domeniul inovativ.

• Insuficienta finanţare a sectorului de cercetare-inovare, IT;

• Insuficienta conlucrare între mediul academic, instituţiile specializate şi cercetare şi agenţii economici cu privire la folosirea rezultatelor activităţii de cercetare şi de transferul tehnologic.

Oportunităţi Riscuri

• Dezvoltarea transferului de tehnologie prin parcurile tehnologice şi de soft realizate în cadrul programelor cu finanţare externă;

• Dezvoltarea într-un ritm accelerat a comerţului electronic şi a pieţei e-bussiness;

• Dezvoltarea societăţii informaţionale prin convergenţa canalelor de comunicaţii;

• Prezenţa pe piaţă a unor firme de IT din Europa şi SUA care promovează cele mai avansate tehnologii.

• Migrarea forţei de muncă calificate şi specializate din cercetare-inovare către alte ţări care oferă un salariu motivant;

• Costurile ridicate privind accesul la tehnologie pe plan mondial şi care pot genera noi decalaje.

7. Dezvoltarea rurală

Puncte tari Puncte slabe

• Producţia agricolă; • Producţia silvică;

• Relaţiile comerciale favorabile cu pieţele interne şi externe.

• Ponderea ridicată a populaţiei concentrate în mediul rural;

• Exploataţiile agricole se realizează pe loturi de dimensiuni mici, ceea ce conduce la un grad de valorificare redus;

• Utilajele din parcurile agricole existente la nivelul comunelor sunt insuficiente având un grad de uzură avansat şi nu sunt performante.

Oportunităţi Riscuri

53

• Acordarea de facilităţi pentru asocierea deţinătorilor de terenuri agricole, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare;

• Creşterea producţiei agricole datorită folosirii substanţelor fertilizatoare ecologice;

• Valorificarea potenţialului silvic şi cinegetic de care dispune judeţul.

• Slaba competitivitate a firmelor de profil din judeţ cu cele din statele membre ale UE;

• Acces redus la credite pentru dezvoltarea rurală;

• Acces redus la granturi nerambursabile, la activităţi desfăşurate în mediul rural, deoarece nu sunt preluate informaţiile.

8. Resurse umane

Puncte tari Puncte slabe

• Ponderea populaţiei tinere; • Ospitalitatea tradiţională a proprietarilor

şi a personalului care desfăşoară activităţi în domeniul turismului;

• Preocuparea autorităţilor locale pentru dezvoltarea acestui sector de activitate.

• Colaborarea deficitară între agenţii de pe piaţa turistică;

• Ponderea ridicată a populaţiei din mediul rural care nu are posibilitate materială de a dezvolta o activitate în acest domeniu;

• Lipsa centrelor de instruire-consiliere sau a centrelor de servicii integrate de consultanţă pentru persoanele interesate să desfăşoare activităţi în acest domeniu.

Oportunităţi Riscuri

• Constituirea Consorţiului Regional Nord-Est pentru dezvoltarea învăţământului profesional şi tehnic TVET şi a învăţământului universitar tehnic;

• Consolidarea relaţiilor de parteneriat între toţi operatorii turistici de zonă şi organizaţiile neguvernamentale cu activitate în domeniul turistic;

• Crearea unor parteneriate cu organisme sau investitori străini în sectorul turistic; integrarea în programele finanţate de Uniunea Europeană

54

III.2. Analiza pieţei turistice Neamţ

Există mai multe obiective de marketing diferite care pot fi urmărite de către Agenţia

de Promovare Turistică Neamţ. Datele arată că principalul accent ar trebui pus în viitorul

apropiat pe sporirea vizibilităţi în interiorul României, pe baza ocaziilor favorabile de

călătorie şi petrecere a timpului liber în judeţul Neamţ.

O strategie iniţială de marketing ar trebui să includă un program agresiv de publicitate,

cu ajutorul unui web site internet care sǎ conţină informaţii actuale, calendar al evenimentelor,

actualizarea produselor şi alte lucruri similare; plasarea reclamelor în publicaţiile de turism

naţionale şi regionale şi participarea la târgurile de turism din România.

Există câteva segmente de piaţă care merită o atenţie specială :

a)Ecoturismul

Există deja o reţea de resurse şi de unităţi pentru ecoturism în judeţul Neamţ.

Campingurile, vilele şi cabanele sunt în interiorul sau în apropierea parcurilor naţionale şi

locale.

Asociaţia Română pentru Turismul Ecologic (RETREAT) a anunţat recent deschiderea

a 12 noi pensiuni în Târgu Neamţ şi intenţia de a deschide altele în Piatra Neamţ, Bicaz şi

Durău. Studiile internaţionale arată că ecoturismul este o nişă de piaţă în creştere, iar judeţul

Neamţ este bine poziţionat astfel încât se poate începe capitalizarea acesteia.

b) Mini-vacanţe şi turişti de week-end

Raportul asupra locurilor care merită a fi văzute arată că „urmare a unui studiu

sociologic desfăşurat în judeţele limitrofe judeţului Neamţ, s-a ajuns la concluzia că motivele

principale pentru care respondenţii respectivi au vizitat judeţul Neamţ ca turişti sunt

următoarele: peste 40% au vizitat obiectivele religioase, istorice, culturale şi naturale, 26% au

petrecut mini-vacanţele şi concediul anual acolo, 17% au petrecut week-end-ul în regiune”.

Combinaţia de turişti pentru mini-vacanţe şi pentru week-end sugerează că ar trebui acordată

o atenţie specială acestui segment de piaţă printr-o publicitate regională ţintită şi prin

campanii de informare.

c) Turişti străini

Datele actuale arată că 17,4 % din turişti vin în judeţul Neamţ din alte ţări. Unii turişti

străini stau pe perioade mai scurte de timp, unii folosesc Neamţul ca destinaţie primară pentru

şederi mai lungi. Oficiile Ministerului Turismului din România în 20 de alte ţări oferă

posibilitatea unei strategii de marketing specializate şi ţintite către potenţialii turişti străini.

d) Turismul de afaceri

55

Raportul asupra locurilor care merită a fi văzute menţionează turismul de afaceri ca un

posibil segment de marketing. Turismul de afaceri (simpozioane, reuniuni, sesiuni ştiinţifice)

îndeplineşte toate cerinţele în staţiunea Durău, datorită faptului că Hotel Bradul a fost

redeschis şi datorită Centrului Ecumenic Daniil Sihastrul (săli, confort, mediu, instalaţii de

comunicare şi proiecţie), deşi distanţa la care se află faţă de centru poate reprezenta un

dezavantaj. În plus, Hotel Central din Piatra Neamţ a construit o sală de conferinţe dotată cu

facilităţile corespunzătoare care ar putea fi locul potrivit pentru convenţii de afaceri şi pentru

turism. Totuşi, multe din unităţile de cazare au facilităţi limitate pentru organizarea de

întâlniri de afaceri şi acesta este probabil un segment de marketing de explorat pe termen mai

lung.

III.3. Strategia de marketing a zonei turistice Neamţ

Strategia de marketing cuprinde tehnici şi obiective de marketing.

Obiectivele strategiei de marketing sunt urmǎtoarele:

• stimularea şi sprijinirea alianţelor de marketing cu Ministerul Turismului din

România şi cu alte organizaţii de marketing al destinaţiilor turistice din

România;

• promovarea judeţului Neamţ la două târguri de turism naţionale din România

(aprilie şi octombrie);

• organizarea a două misiuni de vânzări de succes în oraşe care furnizează turişti

pentru zonă, în colaborare cu oficiile de turism din România;

• organizarea trimestrial de excursii de succes de familiarizare cu zona judeţului

Neamţ;

• proiectarea şi construirea unui stand de prezentare care să fie utilizat la târguri;

• explorarea posibilelor parteneriate regionale şi avantajelor colaborării cu

Agenţiile de Promovare din Harghita şi Suceava.

Tehnici de marketing utilizate pentru atingerea obiectivelor

1. Publicitate:

• stabilirea unui set iniţial de criterii pentru plasarea publicităţii în diferite medii

de comunicare;

• clasificarea priorităţii obiectivelor în funcţie de audienţă, accesibilitate şi cost;

• crearea criteriilor de măsurare a impactului publicităţii;

56

• realizarea unui spot video de 10 minute care să fie folosit în autocarele de

turişti pentru a familiariza pasagerii înainte de sosirea lor în zonă, şi în alte

scopuri promoţionale la târguri.

2. Relaţii publice şi relaţii cu presa :

• dezvoltarea unor relaţii funcţionale cu scriitorii de jurnale de călătorie din

România şi încurajarea scrierii unor prezentări turistice de calitate despre

judeţul Neamţ;

• dezvoltarea de relaţii cu liniile aeriene române sau străine care deservesc ţara şi

promovarea prezentărilor turistice despre judeţul Neamţ în publicaţiile liniilor

aeriene;

• realizarea unui eveniment anual în judeţul Neamţ la care să participe oficialităţi

din partea guvernului, industriei şi presei.

3. Publicaţii:

• conceperea şi imprimarea unei broşuri promoţionale;

• supravegherea publicării „Ghidului turistului” în zona judeţului Neamţ;

• crearea şi distribuirea calendarului şi programului de evenimente bianuale;

• identificarea resurselor financiare oferite de Ministerul Transporturilor

Construcţiilor şi Turismului pentru publicarea ghidurilor turistice şi în alte

limbi străine;

• conceperea unor pachete de vizite pentru turişti, de una, două sau trei zile.

4. Internet:

• stabilirea conceperea programelor de formare şi de autorizare, după cum este

necesar;

• trecerea în revistă a criteriilor UNESCO de recunoaştere a „structurilor cu

semnificaţie istorică” (mănăstirile) şi analizarea potenţialului de aplicare a

acestora în judeţul Neamţ;

• pregătirea unui plan de investiţii de capital pentru acoperirea necesităţii de a

îmbunătăţi infrastructura drumurilor de acces către obiectivele turistice, cum ar

fi mănăstirile, şi înaintarea acestui plan Consiliului Judeţean pentru aprobare;

• crearea unui program care să îmbunătăţească semnalizarea rutieră în vederea

direcţionării turiştilor către atracţiile turistice locale;

• panourile cu „Bine aţi venit” plasate la intrarea în localitate să fie proaspăt

vopsite şi atractive;

57

• promovarea programelor de curăţire, reparaţii şi înfrumuseţare a comunităţii în

zonele de dezvoltare economică având un aflux mare de vizitatori;

• explorarea posibilităţii de a îmbogăţi oferta de agrement şi experienţele

culturale de pe teritoriul Judeţului Neamţ.

• de link-uri către web site-urile altor parteneri din turism;

• publicarea unei broşuri de informare trimestriale pentru clienţii online;

• negocierea cu Ministerul Turismului în vederea creării şi folosirii sofware-ului

pentru un punct de informare într-o locaţie din judeţul Neamţ;

• actualizarea şi întreţinerea web site-ului nu mai puţin de o dată pe lună.

5. Cercetare:

• crearea unei baze de date cu tour-operatorii din turism şi cu persoanele care au

nevoie de informaţii turistice;

• elaborarea unui chestionar care să evalueze gradul de satisfacţie a turiştilor şi

atragerea participării hotelurilor şi industriei de servicii turistice pentru a

asigura feed-back-ul din partea turiştilor, analizarea rezultatelor anual în

vederea întocmirii planurilor de marketing viitoare.

• elaborarea unor proceduri pentru procesarea informaţiilor sau cererilor primite

la târgurilor, în chestionarele online sau prin mesajele scrise sau telefonice;

• desemnarea persoanelor responsabile cu această activitate;

6. Dezvoltarea produsului:

• obţinerea unui standard înalt de furnizare de servicii de turism şi al

infrastructurii comunităţii, cum ar fi standardele stabilite de Uniunea

Europeanǎ, prin dezvoltarea unor programe de autorizare şi de formare în

domeniu şi prin crearea unui inventar de îmbunătăţiri dorite la nivel public şi

privat pentru a asigura servicii eficiente pentru turişti sau pentru a spori

experienţa turistică;

• trecerea în revistă a standardelor Uniunii Europene cu privire la cazare,

restaurante şi capacităţi de alimentaţie publică şi alte servicii de turism.

58

III.4 Propuneri de valorificare a zonei turistice Neamţ prin turismul religios

Statisticile au arătat că o mare parte din atracţiile turistice ale judeţului nu sunt pe

deplin cunoscute şi promovate, unul din obiectivele esenţiale ale autorităţilor locale fiind

transformarea municipiului Piatra Neamţ şi a zonelor înconjurătoare într-una din cele mai

importante destinaţii turistice din România pentru turismul alternativ, ecologic, religios şi

cultural.

O propunere importantă în vederea valorificării turistice ar fi construcţia unui aeroport,

în condiţiile în care judeţul nu dispune de aşa ceva, avionul fiind o alternativă avantajoasă de

călătorie, în condiţiile tendinţei de reducere a timpului destinat deplasării. Spaţiul pentru un

astfel de proiect ar putea fi reprezentat de baza unui fost regiment la ieşirea dinspre Piatra

Neamţ spre Bacău. De asemenea, construirea unei grădini botanice în Piatra Neamţ, pe

drumul înspre Roman, ar atrage turişti.

Pe drumul ce leagă oraşul Târgu Neamţ de Bicaz întâlnim numeroase mănăstiri şi un

peisaj de nedescris, însă prea puţine sunt pensiunile şi motelurile turistice, cea mai mare parte

a turiştilor trebuind a se întoarce în oraş pentru a găsi cazare. De aceea, o altă propunere

importantă ar fi construirea unei pensiuni turistice complexe pe drumul dinspre Târgu Neamţ

spre mănăstirile Neamţ, Secu, Sihăstria, Sihla.

Pentru o dezvoltare mai bună a turismului în regiune, primul pas trebuie făcut în

domeniul infrastructurii. Turismul va avea o evoluţie mai bună dacă infrastructura (căile de

acces, telecomunicaţiile, serviciile comunale: canal, gaze, apă curentă, reţea culturală, reţea

sanitară etc.) va fi asigurată la condiţii optime. Modernizarea ei constă în diferite lucrari

tehnice şi programe care pot dura o perioada mai lungă, dar care vor aduce beneficii maxime.

Printre acestea se numară urmatoarele: modernizarea şi aducerea la standarde europene a

reţelei de drumuri naţionale şi regionale, îmbunătăţirea şi modernizarea reţelei de căi ferate,

îmbunătăţirea stocurilor de material rulant şi a gărilor, modernizarea aeroporturilor, a

telecomunicaţiilor, a serviciilor de canalizare, a serviciilor de încălzire şi alimentare electrică.

Un alt pas important în dezvoltarea turismului îl deţine modernizarea bazei tehnico-

materiale care joaca unul dintre cele mai importante roluri în turism şi de aceea modernizarea

şi dezvoltarea ei este vitală.

Unităţile de cazare turistică şi unităţile de alimentaţie trebuie sa fie special amenajate

şi dotate, clasificate după gradul de confort oferit şi după funcţiunile pe care le îndeplinesc, iar

principalul lor scop, de găzduire a turiştilor şi de prestare a unui set de servicii pe toată

perioada şederii turiştilor în respectivele unităţi trebuie sa fie valorificat la maximum.

59

Muzeele, mănăstirile, atracţiile de patrimoniu şi cele arheologice trebuie să se

adapteze cerinţelor în schimbare ale vizitatorilor lor. Personalul muzeelor trebuie instruit

pentru a-i întâmpina şi a acorda asistenţă oaspeţilor, mai degrabă decât a juca rolul de paznici,

ceea ce se întâmplă adesea. Deşi dezvoltarea prezentărilor folosind tehnologia hi-tech, audio

şi vizuală, precum şi prezentările interactive pot fi o soluţie de bază, există multe variante

low-cost pentru o mai buna interpretare, inclusiv rezumate în limbi străine pentru conţinutul

fiecărui spaţiu.

În scopul încurajării participării în număr mai mare a vizitatorilor la evenimente

culturale şi religioase din judeţul Neamţ există două principale cerinţe. În primul rând

publicitatea evenimentelor cu mult timp înainte şi în al doilea rând facilitarea rezervării şi

cumpărării biletelor. În prezent există posibilitatea de a face rezervări de bilete la evenimente

culturale pentru orice loc din Europa prin telefon şi internet şi de a plăti cu card de credit.

Propunerea de extindere a website-lui România Turism va oferi ocazia organizatorilor de

evenimente şi promotorilor de a face publicitate ofertelor lor pe scară mai largă. Totuşi,

rezervările rămân un proces dificil şi de durată. Se recomandă deci dezvoltarea unei facilitaţi

centrale computerizate de box Office care să permită rezervări în timp real. Această facilitate

ar putea fi operată de Centrul de Informare Turistică din judeţ propus, ca parte a rolului de

informare al acestuia. De acest gen de facilitate nu vor beneficia numai turiştii, ci şi rezidenţii

locali.

Intensificarea activităţilor de promovare a ofertei de turism cultural-religios a zonei

prin vânzarea de broşuri, suveniruri şi alte produse specifice. În mod similar, multe muzee şi

locaţii de patrimoniu dispun de spaţiu care poate fi folosit pentru amenajarea unui bufet şi

care se poate închiria pentru a simplifica administrarea.

Reţeaua Naţională a Muzeelor din România (RNMR) luptă pentru multe astfel de

iniţiative, dar mai sunt încă multe de făcut. Administratorii de muzee, fie că sunt Ministerul

Culturii şi Cultelor, consiliile judeţene sau alte instituţii, au posibilitatea de a apela la fonduri

de dezvoltare din fondurile structurale ale Uniunii Europene.

Investiţii pentru înfiinţarea Centrelor Judeţene de Informare şi Promovare Turistică -

activităţi de construcţii, achiziţionări de echipamente, IT şi software, în vederea realizării unui

sistem unitar de informare turistică şi statistică turistică, cu acces public on-line.

Implementarea unei baze de date naţionale cu informaţii turistice şi realizarea unui sistem

naţional integrat, cu acces on-line, pentru colectarea şi distribuirea de informaţii turistice.

Strategia de dezvoltare a turismului în cazul judeţului Neamţ ar trebui pornitǎ din

interior, adică chiar din cadrul judeţului. Este foarte important ca localnicii sǎ aprecieze

60

potenţialul turistic al judeţului la adevărata sa valoare. Desigur aceştia nu vor opta pentru

cazarea în structurile puse la dispoziţia turiştilor, dar pot opta pentru echipamentele de

alimentaţie si pentru mijloacele de agrement. În plus primul contact în momentul în care

turistul ajunge în aceasta zonǎ este acela cu localnicii (la gară, la taxi, la unitatea de cazare

etc.). Simpla amabilitate a localnicilor poate reprezenta uneori mai mult decât orice mijloc de

promovare. Oferirea unor informaţii suplimentare în legaturǎ cu atracţiile turistice ale

judeţului, în cadrul site-ului oficial al judeţului (www.neamt.ro) ar putea atrage atenţia multor

turişti. O idee de promovare ar fi şi aceea a participǎrii la târguri şi expoziţii unde sǎ poatǎ fi

prezentatǎ oferta localǎ. În aceste cazuri se pot organiza anumite concursuri şi tombole. Se

vor împǎrţi desigur pliante, broşuri. Prezentarea unor filmuleţe în care sǎ fie surprinse

principalele puncte de atracţie poate avea un impact mult mai mare asupra potenţialului

vizitator, decât simpla prezentare a unor panouri cu fotografii. Fotografiile profesioniştilor îi

pot face pe turişti sǎ supraevalueze oferta. În acest caz existǎ pericolul ca în zilele de vacanţǎ

petrecute în judetul Neamţ, sǎ aparǎ dezamǎgirea şi astfel se poate întâmpla ca turistul sǎ nu

mai revinǎ. În agenţiile de turism pot fi trimise cd-uri cu prezentǎri ale zonelor, punându-se

accent şi de aceastǎ datǎ pe punctele de atracţie.

Legat de aspectul religios, cultural, literar al judeţului, un traseu ce ar atrage turişti ar

putea fi: Piatra Neamţ – Mănăstirea Horaiţa - Mănăstirea Almaş - Mănăstirea Văratec -

Mănăstirea Agapia - Podişul Ciungi - Mănăstirea Secu - Mănăstirea Sihăstria - Mănăstirea

Sihla - Mănăstirea Neamţ - Sat Poloboc - traseu peste munţi) sau „Pe urmele Vitoriei Lipan”

(între judeţele Suceava şi Neamţ, pe traseul Mălini - Poiana Mărului – Stânişoara -Crucea

Talianului - Borca).

61

Concluzii şi propuneri

Turismul poate fi sursa importantă pentru realizarea de venituri materiale, dar aceasta

presupune investiţii. Există deci un cerc în care se învârt la nesfârşit cei doi factori importanţi:

- realizarea calităţii în servicii din turism pentru atragerea vizitatorilor;

- investiţii pe măsură pentru a avea cu cei atrage.

Dacă aceşti factori sunt realizaţi, atunci putem spune că turismul constituie o sursă de

câştig continuă. Bazându-ne pe acest principiu, toţi factorii în drept investesc în „industria

turismului” pentru a deveni una dintre cele mai prospere zone ale României.

Conform unor aprecieri referitoare la formarea imaginii în turism am concluzionat că

un turist mulţumit, satisfăcut de locul unde şi-a petrecut vacanţa, prin transmiterea

informaţiilor, a valorii lor, poate influenţa alţi cinci turişti potenţiali pentru a-şi petrece, în

viitor, vacanţa la locul respectiv de sejur, în timp ce un turist nemulţumit de calitatea

serviciilor mai ales de personalul din turism, influenţează zece turişti potenţiali.

În acest context, comportamentul lucrătorului din turism sub aspectul corectitudinii şi

solicitudinii este hotărâtoare în crearea unei imagini pozitive privind destinaţia turistică.

Neamţul este un judeţ cu un trecut foarte bogat şi reprezintă o zonă de mare interes

cultural, religios şi istoric pentru turismul cultural-religios şi pentru turism în general. El

dispune de resurse turistice foarte bogate şi foarte importante, atât naturale (rezervaţii

naturale, păduri, specii rare de plante şi animale etc) cât şi antropice (mănăstiri, case

memoriale, palate, ruine, muzee etc). În aceasta regiune există posibilitatea practicării

turismului itinerant, a vânatului şi pescuitului sportiv care este favorizat de bogăţia faunei şi

condiţiile prielnice dezvoltării acesteia. Importante sunt şi tradiţiile şi obiceiurile specifice

zonei, caracteristice fiecărui anotimp şi care constituie pentru orice persoana un interes

deosebit, existenţa unui număr mare de locuri de cazare prin diversitatea unităţilor de profil de

toate categoriile, pentru persoane cu venituri modeste sau mai mari, oferta gastronomică

foarte variată, cu meniuri bogate, de la preparate culinare tradiţionale până la specialităţi din

toate zonele geografice ale tarii, chiar ale lumii, care sa satisfacă toate gusturile. Pe lângă

aceste puncte forte ale turismului cultural-religios din aceasta regiune există şi anumite puncte

slabe şi ameninţări. Printre acestea se numără următoarele:

- baza tehnico-materială nu este adaptată tuturor categoriilor de turişti;

- lipsa mijloacelor informaţionale (reviste de specialitate, pliante, broşuri, fluturaşi)

care să asigure promovarea corespunzătoare a potenţialului turistic local;

62

- insuficienţa materialelor promoţionale şi a unor programe de marketing

corespunzătoare; în cadrul întreprinderilor de turism din zonă, în vederea

promovării itinerariilor de agrement, includerea în itinerarii cu zone turistice

cunoscute învecinate; modernizarea insuficientă a patrimoniului specific turistic

(lipsa bazelor sportive moderne, insuficienta abordare a aspectelor legate de

agrement, cai de acces, etc);

- tinerii care se pregătesc în domeniul turismului rămân, de obicei în centrele

studenţeşti, pentru a se perfecţiona în vederea obţinerii unei burse de studii în

străinătate şi pentru a căpăta experienţă, acceptă diverse locuri de munca în

domeniu sub nivelul lor de pregătire;

- preferinţele turiştilor români pentru petrecerea vacanţelor în străinătate;

- existenţa unui număr foarte restrâns de structuri de primire turistică, de categorie

superioară sau de lux ;

- resurse financiare limitate alocate modernizării structurilor de primire turistică

existente în aceasta zonă, care să satisfacă cerinţele clienţilor cu pretenţii

deosebite;

- inexistenţa unor materiale promoţionale adecvate, adresate punctual fiecărui

segment de piaţă vizat, iar în cazul ofertei internaţionale, populaţiei fiecărei ţări, pe

piaţa căreia se doreşte penetrarea, în funcţie de particularităţile acesteia.

După câte se poate observa există anumite lipsuri în cadrul turismului cultural-religios

din acesta regiune, iar rezolvarea lor ar atrage mai mulţi turişti şi ar îmbunătăţi imaginea

judeţului cât şi veniturile provenite din turism.

63

Bibliografie

Apăvăloaie, 2005 M. Apăvăloaie, Piatra Neamţ – Studiu monografic, Editura Cetatea Doamnei, Piatra Neamţ, 2005

Bruhn, 1999 M. Bruhn, 1999 Marketing , Editura Economică, Bucureşti,1999Butnaru, 2005 G. Butnaru, Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005Cândea,2003 M. Cândea, G. Erdeli, T. Şimon, D. Peptenaru, Potenţialul

turistic al României, Editura Universitară, Bucureşti, 2003Ciobanu, 1933 I.Ciobanu, Management strategic, Editura Polirom, Iaşi,1998Glăvan &,2006 V. Glăvan, Potenţial turistic şi valorificarea sa, Editura

Fundaţiei România de mâine.Bucureşti, 2006Ielenicz &,2006 M.Ielenicz, L. Comănescu, România potenţial turistic, Editura

Universitară, Bucureşti, 2006Ioncică, 2000 M. Ioncică, Economia serviciilor, Editura Uranus, Bucureşti,

2000Stănciulescu, 2005 G. Stănciulescu, Managementul agenţiei de turism, Editura

ASE, Bucureşti, 2005Turtureanu, 2010 A.G.Turtureanu, Tehnica operaţiunilor de turism, Gala i,ț

Editura Funda iei Academice Danubius, 2010.țTurtureanu, 2015 A.G. Turtureanu, Economia serviciilor, Gala i, Editura Funda ieiț ț

Academice Danubius, 2005

Alina Bădulescu, Olimpia Ban, “Turismul religios”, Amfiteatru Economic, Nr. 18, Noiembrie 2005 www.bibgtkneamt.rowww.cjneamt.ro - Site oficial al Consiliului Judeţean Neamţwww.incdt.ro - Institutul National de Cercetare - Dezvoltare in Turism-INCDTwww.neamt.insse.ro - Site oficial al Direcţiei Judeţene de Statistică Neamţwww.neamt.ro – Site oficial judeţul Neamţ

64