Fondator: Dr. CORNEL DIACONOVICH. bQ I Redactor responsabil : Dr. Mihai VeliClu

S u m a r u l : E. Vaneu; Colonizare urbană. — „* 4 f Măria P. Cosma

n. Roman. — Prof. Dr. Ştefan 1. Dumitreseu: Despre conta­bilitate. — Cronica: f Cornel Prunaş. Dlntr'un discurs de propagandă al Iul Qoebels. Banca Naţională a României. Preschimbarea monetelor de 200 Lei. eum se acordă r e ­duceri de impoBlte.

Colonizare urbană. In organismul nostru social este un

focar neuralgie care mereu dă semne de nelinişte când e uorba de consoli­darea existenţei noastre naţionale. Este cel mai bun semn că organismul nu e sănătos şi cere o interuenţie energică. Sub acest aspect ni se prezintă azi problema naţionalizării oraşelor noastre din Transiluania.

Problema aceasta este ueehe şi da­tează de atunci, de când prin emanci­parea iobagului ni s'a deschis şi nouă Românilar calea spre oraşe, eu posibi­lităţi de a pătrunde în citadela meseriilor şi a comerţului, atât de bine păzită de „oaspeţii" noştri de altă naţionalitate.

Eooluţia aceasta a fost sub stăpâ­nirea ungurească Joarte lentă şi incon­ştientă. Simţul naţional e r a în zo­rile sale şi chestiile economice erau foarte embrionale. Abia mai târziu, au ră­sărit şi dintre intelectualii români per­soane cari au început să se intereseze mai de aproape de împănarea oraşelor eu elemente româneşti. Mai râunite erau

c a r i e r a de aDOcat şi medie, probabil, pentrucă ţăranul în D i e a ţ a sa particulară era mai auizat la seruieiile acestor inte­lectuali cari trăiau o uieaţă domnească pe pielea clientelei compusă în mare parte din ţărănimea românească. Se punea întrebarea: pentru ce să meargă banul în pungi străine când şi Românul putea să înueţe carie. Drept că mai mult în şcoli străine, căci în priuinţa aceasta era blocat de cârmuirea străină. Eiimba străină în eare trebuia să înueţe şi să dea examenele a fost o mare piedeeă pentru progresul economie şi cultural.

Faptul, că eu toate acestea la înfăp­tuirea României Mari, aueam deja în Transiluania o clasă destul de nume­roasă de intelectuali, douedeşte supe­rioritatea spirituală a elementului ro­mânesc.

Sub stăpânirea românească naţiona­lizarea oraşelor a fost lăsată la uoia în­tâmplării. Se credea că în urma grauita-ţiunei pe eare o exersa statul, lucrurile se uor schimba de sine. Oraşele au şi primit întru eâtua alt aspect în urma în­zestrării lor eu administraţie, şcoli şi alte instituţii culturale româneşti. Funcţionă­rimea şi tineretul şcolar au adus multă uorbă românească pe străzi. Au început să se cumpere case şi să se aşeze iei-eolea şi negustori şi meseriaşi ro­mâni. Fiecare casă cumpărată şi pră-uălie deschisă de un Român, era conside­rată ea o mare faptă naţională şi se eo-

6 nul X L V I Sibin, 11 Noemvrie 1 9 4 4 Nr 4 3 - 4 5

REVISTA ECONOMICĂ ORGAN FINANCIAR-ECONOMIC

Proprietatea $i onaiul oficial al ftsoc. i n i . financiare romaneşti i Meal, Banat, Crişana ;i M a n a ; „ U D A R I M A " sil. î n s c r i a s n b Nr . 2 2 / 1 9 3 8 l a T r i b u n a l u l S i b i u .

JLpare odată, pe săptămână. R e d a c ţ i a f l a d m i n i s t r a ţ i a : S i b i u , S t r a d a V l s a r l o n R o m a n Nr . 1—3.

t A b o n a m e n t u l pe an: In ţ a r i : pentru autorităţi, bănci, cooperative şi întreprinderi Lei 1500—;pt. particulari Lei 800 — ; pentru ' funcţionarii publici şi particulari Lei 500'—. In străinătate Lei 2000—. Taxa pentru inserţiuni: de flecare cm. • Lei 2 0 - ,

menta eu mândrie. Insă dacă priueam mai de aproape în prăDăliile acelea, ele nu erau cercetate decât de Români, şi numai arare ori de alte naţiuni. Expan­siunea românească întâlnea la fiecare pas opoziţie, înuerşunată şi o conjuraţie tacită boicota orice încercare de eman­cipare economică. Cu toate acestea s'au făcut progrese graţie solidarităţii roma­neşti.

După două decenii de stăpânire ro­mânească ne-am fi aşteptat la progrese mai mari. Românizarea oraşelor nu mergea în ritmul dorit. Mai eu seamă centrul oraşelor, unde se acumula cir­culaţia şi bogăţia, progresa prea lent. In schimb periferiile se lăţeau împănate de micile existenţe româneşti, muncitori şi miei meseriaşi cari se luptau eu uoi-nieie pentru un petee de pământ şi un mie adăpost. Dar existenţele acestea de­pindeau şi depind şi în momentul de faţă de conjunctura ee le oferă antrepre­norii şi comercianţii străini acumulaţi în centru. Este o iobăgie orăşenească.

A pătrunde prin mrejea inuizibilă, dar eu atât mai palpabilă a rezistenţei străine, s'a douedit a fi o încercare ee necesita o stăruinţă tenace şi acumu­lare de capital a mai multor decenii. De aceea s'a crezut că eu interuenţia sta­tului progresul se ua face mai repede. S'au adus legi eu priuire la primirea ucenicilor şi funcţionarilor români în în­treprinderile străine. Prin înfiinţarea de institute financiare speciale şi prin acor­dare de împrumuturi ieftine din partea băncilor, se sprijineau întreprinderile ro­mâneşti. Cu toate eforturile depuse în­treprinderile româneşti nu s'au putut ex­tinde mai departe decât până la limita ee le oferea proiecţia guuernului şi pu­terea de cumpărare a factorului etnie românesc. Rezistenţa străină perseuera şi mai departe eu „arme noi".

Că rădăcinile burgheziei româneşti create pe această eale nu erau de loc adânci, ne-o douedeşte în mod eclatant Clujul.

Dacă intra eineua în Clujul de sub stăpânirea românească, era plăcut sur­prins de circulaţia cea mare şi multă uorbă românească ee se auzea pe străzi. Clujul stăpânirei ungureşti reprezenta nu numai capitala Transiluaniei ei şi ci­tadela de maghiarizare a Transiluaniei.

Sub stăpânirea românească aceasta capitală a luat un auânt remarcabil. S'au clădit cartiere noi şi s'au instalat uariate fabrici. In străzile oraşului pulsa o circulaţie necunoscută mai'nainte. Toate semnele arătau o romanizare rapidă. Cu toate acestea după dictatul delà Viena şi reîntronaree stăpânirei maghiare, si­tuaţia s'a schimbat în decurs de eâteua săptămâni. Instituţiile româneşti şi inte­lectualii români au fost daţi simplamente peste graniţă. Cine era prins în locuri publice uorbind româneşte, era batjo­corit, bătut sau încarcerat. Firmele ro­mâneşti au fost interzise şi comercianţii, şi meseriaşii au rămas peste noapte fără clientelă. In eâteua luni n'a mai rămas nieio urmă de stăpânirea românească, decât doar catedrala şi eâteua institui*-ţiuni rămase sub ocrotirea bisericii. Pria fel de fel de şicane administratiue li s'a tăiat Românilor orice posibilitate de existenţă. Mai mult însă deeât admini­straţia, a contribuit la aceasta solidari­tatea şouină a elementului maghiar. So­lidaritate care nouă Românilor ne lip­seşte eu desăuârşire şi care se mani­festă în a boicota orice ee nu serueşte naţiunei.

Schimbarea sistemului de guuer-nare ia noi, a recuzat în multe priuinţe romanizarea pornită eu multe speranţe. Romanizarea întreprinderilor a fost fă­cută mai mult pe contul Eureilor, măi puţin a maghiarilor şi mai puţin a Sa­şilor. Ba am putea zice, că sub ocro­tirea legii Saşii au beneficiat mai mult de noul curs, deoarece multe întreprind deri au trecut în patrimoniul lor, auând ei capitalul şi personalul necesar în acest domeniu de afirmare economică. Din parte românească, romanizarea a fost făcută aproape exelusiu eu aju­torul băncilor româneşti. Şi de data aceasta acţiunea a suferit de lipsa de pregătire a personalului românesc de specialitate. In consecinţă la multe în­treprinderi romanizarea deueni un ca­muflaj sub scutul căruia străinii şi mâi eu seamă Eureii, continuau mai departe meseria şi negoţul lor. Rezultatul nu a fost din cel dorit şi a fauorizat sineeil-rismul Titularul sau dublantul întreprin­derii mergea la plimbare pe când Eureul lucra mai departe în afacerea sa. Unde trecerea din mâini străine în mâini P O -

Nr. 43-45 — 11 Noemvrie 1944. R E U 1 S T A E C O N O M I C A 225

mâneşti nu s'a făcut prin bună înţelegere ei chiar numai prin forţa împrejurărilor, si­tuaţia a deuenit şi mai critică, căci sehim-bându-se regimul, ueehii proprietari ai în­treprinderilor se reîntorc şi cer soco­telile ; ori socotelile acestea pot cauza multe prăbuşiri.

Dar iată că azi se deschid noi per­spective de romanizare în formă de colo­nizare urbană. Se argumentează că până acuma acţiunea de colonizare se desfă­şura numai în sectorul agricol, dat fiind că statul dispunea numai de domenii pentru parcelare. Astăzi însă este posibilă o extindere a colonizărilor şi asupra bu­nurilor urbane, intrate în patrimoniul sfa­tului în urma tratatelor internaţionale, a faptelor de războiu şi a pierderii naţio­nalităţii Saşilor, Şuabilor şi Maghiarilor.

Pe teren, colonizarea s'ar face aşa, că atât din necesitate economică, cât şi din consideraţiuni naţionale, locul Ger­manilor, Saşilor, Şuabilor şi Maghiarilor, în micile meserii, industrii şi in comerţ, să fie ocupat de profesionişti de naţio­nalitate română.

Este deci o nouă încercare de a da oraşelor noastre un aspect mai româ­nesc, şi economiei ţării o infuziune na­ţională.

Ideea se prezintă deocamdată în formă de proiect care ua trebui studiat din toate punetele de uedere.

Unul dintre aspectele cardinale ale problemei pare a fi încadrarea proiec­tului în spiritul tratatelor internaţionale, reglementând situaţia de fapt a grupu­rilor etnice menţionate mai sus. Noul curs al politicei noastre este străbătut de ideologii destul de diuergente aşa încât o reformă socială, chiar şi numai în domeniul arătat, necesită o atmosferă limpezită şi calmă. Este deci proble­matic dacă între împrejurările actuale proiectul poate ajunge la maturitate.

Al doilea aspect — cel de totdeauna în materie de economie naţională româ­n e a s c ă — este şi rămâne acela al per­sonalului de specialitate românesc. Ce­lelalte popoare conlocuitoare au trecut prin o euoluţie de multe decenii până ce au ajuns stăpâne pe industrie şi co­merţ. Este întrebare dacă noi uom putea aeelera ritmul uremurilor. încercările de până acuma au fost numai începuturi.

= = = = = E, VAHCU.

t Măria P. Cos i i Roman. 1854—1944.

La 31 Oefomurie a. c , ea urmare a unui accident, s'a sfâns uieaţa aceleia care a fost Măria Gosma. Ea 1 Deeem-urie a, e. ar fi fost s ă împlinească 90 ani, şi considerând sănătatea sa robustă, fără îndoială că s'ar fi bucurat încă de mai mulţi ani de uieajă dacă ziua fatală nu i-ar fi pus termen.

Cu trecerea ei pe alte tărâmuri, dis­pare de pe scena uiefii noastre sociale din Transiluania o figură care iese din comun. Noi, generaţia mai ueehe, cari am trăit împreună eu ea deceniile dela sfârşitul ueaeului trecut şi al începutului celui curent, decenii cari au fost cele mai rodnice din aetiuifatea acestei femei minunate, ne putem da bine seama din perspeetiua uremurilor, ce a însemnat ea pentru cultura poporului românesc transiluan din acea epocă. Fireşte, timpul trece şi tineretul de azi în uâltoarea euo-luţiei prin care trecem, nu are timp să se adâncească în cele uremi trecute, şi de aceea tocmai e bine să fixăm ima­ginea acestei femei care poate serui de călăuză şi uiitoarelor generaţii, atât ce priueşfe o uieaţă familiară eu adeuărat românească, pe cât şi a unei aetiuităţi naţionale ale cărei importanţă poate numai creşte, dacă o priuim prin prisma situaţiei neasemănat mai deficite a po­porului nostru transiluan ce era atunci, faţă de ce este azi.

Generaţiei de azi îi plac faptele ră­sunătoare şi de mare anuergură. Mediul în care aefiua Măria Gosma, nu era fa-uorabil pentru astfel de manifestaţiuni. Azi suntem la largul nostru şi putem aetiua pe o rază mult mai desuoltată; atunci eram asupriţi şi firele destinului nostru se ţeseau încet şi fără sgomot. Ceea ce s'a realizat atunci, poate să apară azi unora cari nu sunt în stare să judece proporţia, ea nefiind de mare importanţă. Noi însă cari am trăit în anii de luptă naţională a epoeei Măria Gosma, ştim eu ce greutate s'a înfăptuit prima bancă românească, prima şcoală româ­nească, prima societate culturală româ­nească. Toate aceste au trebuit înfiinţate nu numai fără de nieiun ajutor din partea

226 R E U I S T A E C O N O M I C A Nr. 43—45 — 11 Noemvrie 1944.

stalului maghiar, dar chiar contra uointei sale.

In multe din aceste realizări spiritul dinamic şi practic al Măriei eosma a auut partea sa. Ba putem chiar afirma, că nu a fost manifestaţiune naţională de oareşicare importantă la care Măria eosma să nu fi participat în mare măsură secondată şi ajutată de soful ei, marele luptător naţional Partenie eosma.

In ultimul deceniu a trăit retrasă în casa ei din Sibiu şi atenţiunea publică era îndreptată numai când şi când asupra sa, la câte-o aniuersare culturală unde peste numele ei nu se putea treee în tăcere.

Aşezarea ei în cripta familiară din Cimitirul Central al Sibiului s'a făcut în prezenţa unui număr mare de cunoscuţi, prieteni şi rude. Slujba religioasă din Catedrală a fost celebrată de un sobor distins de preoţi în frunte eu 1. P. S. S. Mitropolitul Nieolae Bălan al Ardealului.

Au fost rostite mai multe euuântări. Redăm mai jos panegiricul d-lui profesor Dr. loan Lupaş.

* #. *

„După cuvântul înviorător al aposto­lului Pavel, fericită este calea întru care porneşte astăzi sufletul adormitei în Domnul Măria P. Cosma, părăsind vâl­toarea acestei lumi atât de înfiorătoare şi plecând spre locul de odihnă, deplin me­ritat prin fructuoasele ei strădanii din cursul celor aproape 90 de ani, săvârşiţi în credinţă dreaptă şi în entuziastă luptă pentru progres. Numele ei rezumă o epocă de importante ascensiuni şi rea­lizări în vieaţa Transilvaniei româneşti dela sfârşitul veacului al XlX-lea şi din primele decenii ale veacului nostru.

Răsărită din sămânţa viguroasei ţă-rănimi bihorene dela periferia apuseană a pământului strămoşesc ea a fost sor­tită să-şi trăiască cea mai bună parte a vieţii familiare şi să-şi desfăşoare activi­tatea bogată în realizări aici, în cel mai vechiu centru de vieaţă şi de cultură ro­mânească, în vestita cetate a Sibiului, cum i se zicea în vechime. Alături de unchiul ei, talentatul Mitropolit Miron Roman, şi de înţeleptul îndrumător al vieţii noastre economice - financiare Partenie Cosma,

cel vrednic de pomenire cu laudă, ador­mita în Domnul a izbutit să se afirme timp de peste o jumătate de veac ca una din cele mai distinse şi mai active per­sonalităţi femenine ale societăţii româ­neşti contemporane.

Soţie devotată şi mamă iubitoare Măria Cosma a respectat deplin postu­latul clasic, călăuzitor pentru femeea vir­tuoasă din oricare epocă: „să \\r\a eu cinste casa bărbatului său şi să-şi ereaseă 'n uirtute copiii"...

In fiinţa ei sălăşluea însă un prisos de energie dinamică, un plus de spirit altruist care, depăşind cerinţele căminului fami­liar mai restrâns, se cerea valorificat în cadrele largi ale vieţii naţionale româ­neşti, îndată ce s'a ivit momentul potrivit, altruismul acesta s'a revărsat cu fecunde îndemnuri spre fapte şi cu neprecupeţite porniri de generositafe asupra familiei vaste a neamului, aducând servicii ne­preţuite tuturor aşezămintelor chemate sâ-i deschidă căile propăşirii în dome­niul vieţii religioase-morale, economiee-sociale şi culturale-artistice.

Cine va eereeta eu de-a-mănuntulfelul, cum a progresat românismul transilvan din al optălea deceniu al veacului trecut până în pragul zilelor noastre, va întâlni adeseori numele lui Partenie Cosma şi al soţiei sale Măria n. Roman. Le va găsi de obiceiu în rândul celor dintâiu factori propulsivi, gata să îmbrăţişeze orice ini­ţiativă, folositoare neamului, şi va des­coperi în fiinţa lor valoroase însuşiri de stăruinţă şi destoinicie, din cari izvora îndemnul de a nu se opri niciodată la calea jumătate în proiectele ce trebuiau înfăptuite pe de-a-'ntregul.

Alte cuvântări, rostite în preajma acestui sicriu, au subliniat momentele principale din activitatea constructivă d Măriei P. Cosma în felurite domenii ale vieţii publice româneşti din zilele ei.

Fie-mi îngăduit să adaug aci, în nu mele unui grup de intelectuali sibieni, foşti colegi la instituţiunea filantropică-edueativă Masa Studenţilor, înfiinţată der Banca „Albina" în foamnalanului 1895, un cuvânt de rămas bun. Acesta nu poate fi decât cuvântul înduioşatei amintiri scăl­date într'un sentiment de pioasă recu­noştinţă pentru solicitudinea cu adevărat

maternă, de care adormita în domnul în­ţelegea să împărtăşească mulţimea foştilor elevi români ai scoalelor secundare din Sibiu.

In amintirea numeroşilor fii de ţărani, de preoţi şi dascăli din frumoasele sate transilvane va continua să rămână vie şi impresionantă, înfăţişarea maiestoasă a venerabilei matroane, care însoţită de fii­cele sa/e, venia adeseori la masa aceasta purtând de grife ca prânzul elevilor să fie mai bun decât „la mama deasă" şi să nu fie limitat numai la hrană trupească... In adevăr, ţiecare clipă din timpul acestor agape creştineşti în sens românesc, se transforma în prilej de îngrijită educa-ţiune sufletească prin rugăciunile rostite, prin cântările şi lecturile organizate cu pricepere, prin necontenitele îndrumări părinteşti de bună purtare în societate şi nu odată, prin, contactul pe care tineretul putea să-l aibă aci cu cele mai de seamă personalităţi reprezentative ale neamului. Mulţi dintre conducătorii vieţii româneşti de atunci, abătându-se pe la Sibiu, ţinea să cerceteze şi cuibul acesta de tăinuită edu-caţiune quasi-familiară din edificiul Băncii „Albina11.

Tradiţiune de îndrumare şi înălţare su-fleteaseă, a cărei temelie o aşezase Măria P. Gosma şi Reuniunea femeilor din Sibiu, a fost continuată mai târziu eu egală pornire altruistă de regretata ei nepoată Veturia Lapedatu şi sporită esenţial prin Aşezământul care, purtându-i numele, îşi va faee în curând simţită existenţa nu numai pentru tineretul din şcoli, ci şi pentru cei mai înaintaţi în vârstă, pentru cei avizaţi a se sprijini pe cârja bă-trâneţelor.

In clipa despărţirii de fiinţa generoasă, eare pentru mulţi dintre intelectualii ro­mâni a ştiut fi ca o a doua mamă, ex-primăm speranţa de a ne învrednici să vedem exemplul ei de altruism în con­tinuă strălucire, călăuzind ca o stea ma­gică activitatea Reuniunii femeilor române prin cât mai numeroase Japte de aceeaşi pregnanţă şi valoare educativă. Cu cât va fi mai impunător numărul matroanelor române, cari îi vor urma exemplul, cu atât mai vie şi mai fecundă se va per­petua amintirea Măriei P. Cosma în su­fletul posterităţii. Ou atât mai senină şi

mai fericită îi va fi ca lea sufletului în dumbrăvile pline de lumina veşniciei.

Binecuvântată să-i fie pomenirea în vecii"

Despre contabilitate. Or;ce actluttate economică poate ft prtultă,

atât tn cadrul organismului economic nottonal, cât şl tn cadrul economic particular.

In acest u tlm cadru, această actlultate eco­nomică ne apare sub forma unei întreprinderi, adică o unitate de slae stătătoare, ouând obiect, scop şl rezultate.

Orice Întreprindere economică, auând seop lucrattu, produce sau comercializează bunuri, oft ra sau mijloceşte serulcll.

Întreprinzătorul eare işl conduce întreprin­derea, simte neuola unes orientări, întocmai ca un nautgator care tal conduce naua. Pentru a se orienta şl a-şl ajunge scopul economic ce şl t'a propus, întreprinzătorul fotoseşte un sistem de note şl ealeu.e, care eu cât sunt mal preetse şt mat perfecte, eu atât au o ualoare funcţională mat mare.

Pentru orientarea întreprinzătorului» găsim folosite azi următoarele p a t r u f e l u r i de busole:

a) Contabilitatea, cu ojutorul careta între­prinzătorul urmăreşte ortce schimbare se produce, din punet de uedere economic, în patrimoniul său. tn ceea ce formează actiuul şl capitalul său, apt să fie înregistrat, ualorlflcat şl exprimat în unităţi monetare.

Contabilitatea înregistrează, pe toată durata acttultătll întreprinderii. Intrările şi estrile de bu­nuri şi seruleil, schimbările de bunuri, schimbul între bunuri şl seruleil, naşterea de drepturi şt de obligaţiuni, cum şl rezultatele acestor schim­buri.

Tot cu ajutorul el putem calcula şl cunoaşte la anumite epoci, rezultatul unei aetiuitâţl econo­mice, dându-ne seama de cauze, de tzuoare şt de ualoarea lor.

La neuote tot contabilitatea ne ajută să ne dăm seama de structura materială şl financiară a întreprinderii.

b) Caleulafia. care ne dă posibilitatea să cu­noaştem costul pe uáltate, pentru fabricare, sau pentru Danzare. Ba ne arată felul şl scopul co­sturilor. Calculaţta poate auea loc înainte de mo­mentul fabricaţiei, sau după fabricaţie.

228 R E V 1 S T A E C 0 N 0 M 1 C A Nr. 43-45 - 11 Noei

Galeulaţla înainte de fabricaţie, sau preeal-culafta, se poate face prin eua uare, folosind da­tele şl experienţele din trecut. Gu ajutorul său. putem ştt mal tnalnte costul unul produs care ur-measă a se fabrica.

Preealeulaţla ne ajută să întocmim ofertele şl deutzele tn uederea comenzilor ce am aoea de primit din partea clienţilor.

Galeulnţta du ă fabricare, sau postealeulaţia, se fai-e pe basa elemertelor unitare, eu oseute ca intrate tn costul de fabricaţie al unul produs.

Prin comparaţia costului unul produs, cu preţul lui, adică ceea ce putem obţine pe piaţă, din lupta concurenţei, sau a monopolului, putem stabili cu preelziune rezultatul posttlD, sau ne­gativ, pentru ftecare act de schimb.

c) Statistica, obseroă regularitatea cu care se repetă aceleaşi fenomene, pe Intervale de timp, pe materiale, pe valori, atât tniâuntrul ace­luiaşi organism economic, cât şl tn relaţtuntle între întreprinderile de acelaşt fel, sau de aceeaşi categorie.

Siat stlea se foloseşte de cifre şl ne pre­zintă rezultatele numerice în formă de tablou, sau în formă de diagrame, sub diferite aspecte.

Ea mat poate prezenta fenomenele sub formă relativă, sau absolută şl sub formă procentuală. Prelucrarea acestor date, ne poate prezenta căuşele, acţiunile, reacţtuntle, cu un cuuânt ne poate orienta, atât în Interiorul întreprinderii, cât şl în relaţiile sale exterioare.

Tot eu ajutorul el, putem face previziuni eu aproximaţie, asupra epoeltor când se pot pro­duce anumite fenomene;

d) Bugetul, deşi este o particularitate a tim­purilor mal nouă, el se deosebeşte în întreprin­derea particulară, de bugetul din administraţia publică, prin faptul că în întreprindere el are o Importanţă relatluă şt numai de orientară generală.

Prin evaluări probabile şl presupuse, se poate preuedea mersul şl desuoltarea economică a unei întreprinderi pe un anumit timp.

Bugetul se construeşte numai pe datele tre­cutului, pe care nl le poate furniza contabilitatea, calculaţta şl statistica.

Fiind un act de preuedere el se referă la un timp în uittor.

Bugetul poate fi prfutt şl întocmit din dife­rite puncte de uedere. Putem auea buget ge­neral. 8au buget pe specialităţi, sau buget pe subunităţi organice.

Funcţiunea lut principală o auem însă la sfârşitul perioadei, când făcând comparaţie între

ceea ce prevăzusem că ar fl trebuit să fie, şl între ceea ce a fost, sau este, ne dă putinţa unei expltcărl a căuşelor care au provocat diferenţe, spre a putea în viitor continua în ele, sau a le îndepăi ta.

Analiza bugetului şt a realizărilor Iul. ne ajută să ne apropiem cât mal mult de realitate pentru viitor.

Aeeste patru busole, dacă tlnem seama de modul cum sunt acţionate fiecare din ele, faţă de întreprindere. ls putem împărţi în următoa­rele două grupe;

a) unele, care ne fac să prlulm eu aproxi­maţie tnalnte. acestea sunt precaleulaţia şi Bugetul;

b) altele, care ne fac să privim eu preel-zlune înapoi, acestea sunt contabilitatea, post* caleulaţia şt statistica.

Aceste Instrumente, pe care le folosim în conducerea unei întreprinderi, nu trebuesc pri­vite independent unele de altele. Ele formează un tot organic şi de a căror angrenare dep'nde o bună, înţeleaptă şl economică conducere a unui organism economie, sau mal precis, o conducere în mod ştiinţific a unei întreprinderi.

0 contabilitate corespunzătoare, elară, pre­cisă şl adevărată, o ealculaţle construită în mod raţional, ne dau elementele cele mai Importante pentru o statistică adevărată. 0 bună ealculaţle ne mal poate da. foarte bune elemente pentru o eontabi l8are preeisă, după cum o contabilitate bine organizată, ne poate furniza datele necesare pentru o ealculaţle exactă.

Gu cât o contabilitate este mal confuză, mal superficială, mal generică, eu atât mal mult ea va trebui, pentru orientarea noastră, să fie com­pletată prin date şl cifre statistice suplimentare.

Pregătirea planului activităţii unei întreprin­deri pentru viitor, adică a bugetului, se sprljnă numai pe cifre din contabilitate, eventual din sta­tistice suplimentare.

Preg&tlrea planului activităţii unei întreprin­deri pentru viitor, adică a bugetului, se sprijină numai pe cifre din contabil tale, eventual din statistică, şt pe date furnizate de post-catculaţle. Tot elementele contabilităţii fae posibil compa­raţia şl controlul permanent al realităţilor pre­zentului, eu cele ale trecutului.

Despre rolul şt Importanţa contabilităţii pentru întreprindere, nu mal poate fl azi nlelo discuţie. Ea a deuenit un serviciu organic, Indis* pensabil orieănei unităţi economice, de orice na" tură, publică sau particulară.

Calităţile ce se ce r unei contabilităţi sunt, să fie clară, să albe perspeetluă şt să nu fie complicată.

E a mal trebue să fie adaptabilă euoluţlet şl transformărilor întreprinderii, capabilă de a f( extinsă la noulle ramuri de ac t lDl ta te cari ar fi euentual îmbrăţişate de întreprindere.

Tot contabilităţii 1 se mal cere, în special acum, şl o altă condiţie, aceea de a permite studii comparattue între întreprinderi. Această condiţie o poate satisface numat prin uniformi­zare a cadrului contabil. Economiile înaintate din Apus, la început econom'a americană şl în ultimul deceniu economia germană au ş l făcut primii paşi pentru realizarea acestei condlţlunt. l u â n d măsuri de normare a contabilităţii, pe di­ferite categorii de întreprinderi.

Asupra definlţlunlt contabilităţii, niel asi doc­trinarii nu au căzut de acord, dacă contabilitatea este o ştiinţă, şau o artă.

In special autorii germani se feresc să o precizeze din acest punct de uedere.

Este Interesantă definiţia dată de Th. Ştefă-nescu. unul din principalii plonert al contabilităţii la noi. când spune: contabilitatea este ştiinţa care ne înuaţă arta de a stabili conturile ş i de a le uni, pentru încheierea socotelilor unei în­treprinderi eare administrează fonduri.

Contabilitatea formează una din disciplinele ale caret cunoaştere, azi, a deoenlt Indispensa­bilă unet bune şi raţionale conduceri de între­prindere.

Noţiunea de contabilitate ne poate arăta lu­cruri diferite, după punctul de uedere din care o prlulm.

Dacă o prlu m din punct d e uedere a celor dinafară, contabilitatea este o cronică econo­mică, sau istoria unet desfăşurări economice, arătată numeric ş t sprijinită pe douezl scr ise . Cine face analiza şl critica unet întreprinderi după contabilitate, face în acelaşi timp o critică economică şl una istorică. întrucât a prins şl în­registrat toate faptele eeonomlee, în mod cifric, putându le douedl şl justifica cu probe scrise.

Dacă o prlulm din punct de uedere al în­treprinzătorului, contabilitatea este oglinda care arată sltuaţlunea patrimoniului şl partea de răs­pundere a fiecărui gestionar. Ea mat este un mecanism de caleulaţle, care ne arată nu numat mişcarea bunurilor, cl şl schimbările de ualorl, prooocate de acte juridice, tehntee sau econo­mice, făcute sau hotărîte de întreprinzător. Tot conbtlltatea mat poate presenta la anumite epoci, sau Intérnale, rezultatele materiale, ale unet ae-tluttăţt economice.

Arătările In contabilitate se pot face în ua­lorl şl unităţt monetare. Din acest punct de ue­dere este necesar ea unităţile monetare înscrise în contabilitate, să albă putere de cumpărare uniformă. Altfel este neuole de anumite corecturi de egalizare. Ele se mal pot face şl cantitattu. după număr, mărime, ete. Obiectele fără ualoare din punct de uedere economie, sunt excluse dela contab'llzare, sau se pot contabiliza conuenţtonal, pentru euldenţă.

In mod secundar, contabilitatea ne mal poate arăta şl alte date e a : termene scadente, numere de efecte, garanţii pe persoane şl ua'orl, etc. Acestea sunt date eu caracter Informaţia, Iar nu ca elemente de contabilizare.

Analizând actele economice ale îatreprlnsâ-torului, obseruăm că multe din ele au o asemă­nare şl se pot grupe, deoseblndu-se numai prin exprimarea lor în unităţt monetare.

Dacă urem să cunoaştem faptele economice, în parte, cum şl totalitatea lor. este neuole ce . după ce l e - tm prins în ordine cronologică şt le-am înscris în sens uertical. să urmeze siste­matizarea lor în formă orizontală.

Acest aranjament se face sub tradiţionala formă a contului contabil. De aceea în contabi­litate se folosesc două genuri de registre: 1. re­gistrul jurnal. în care înscrierea se face în or­dine cronologică şt 2. registrul Cartea Mare, în care înscrierea se face sistematic în eonlurl.

Contabilitatea poate fl ţinută în partidă dublă, sau în partidă simplă.

Contabilitatea în partidă simplă este un sistem de socoteală neeomplet. Ea înregistrează operaţltle economice, însă clasificate numai pe o parte şl numat în ce prlueşte raportul lor eu auerea ; mal înregistrează datoriile sau dreptu­rile faţă de terţ'. Nu cuprinde schimburile eco­nomice în totalitatea lor. Nu poate să ne ofere nlctun fel de control.

Contabilitatea la partidă dublă este un si­stem care înregistrează aspectul Integral al fe­nomenului economie, sub forma egalităţii de schimb Ea arată simultan, pentru flecare schimb, începutul, eausa sau Izuorul schimbului şi sfâr­şim1, efectul sau beneficiarul schimbului.

Contabilitatea dublă este o contabilitate ana­litică.

Inafară de eonslderaţlunl de ordin eeo-nomlc şl social, la determinarea anumitor noţiuni contabile a contribuit şl organizarea juridică a Statului.

Raportul juridic de debitor şl de creditor, respect!?, noţiunea de debit şt credit, au jucat un rol Important în contabilitate Intru cât ele erau

230 R E V I S T A E C O N O M I C A Nr, 43—45 — 11 Noemvrie 1944.

slîuaţtunl ce trebuiau neapărat prinse şt înre­gistrate.

In primele timpuri, contabilitatea se ltmtta la prinderea şl înregistrarea actului economie, prlutt sub aspectul s$u juridic, de a fl obligat să dat, deci a fl dator, adică debitor, sau a auea dreptul să primeşti, deci a fl creditor.

Noftunea de debit sau de credit, folosită de contabilitate este rezultatul eoolutlo al noţiunii apriorice jurtdtce de debitor sau de creditor.

Cu timpul tehnica contabilă a fSeut ea no­ţiunea de debit şl credit, să îşi găsească apll-eaftune nu numai în raporturile juridice cu ter­ţele persoane, el şl în raporturile Interne, în transformările materiale înlăuntrul patrimoniului. Faptul de a arăta Intrările de ualorl eu „debit" şt eşlrlle de ualorl eu „eredit" a prouoeat ull dl sau tll contabile.

Orice schimb eeonom'e, se poate faee între două subiecte ce aparţin la două patrimonii eco­nomice deosebite, după eum ele pot auea loc chiar în sânul aceluiaşi patrimoniu. Pentru con­tabilitate, amândouă cazurile prezintă o Impor­tanţă egală, fiind apte a fl prinse şl înregistrate.

Deosebirea între ele o faee numai faptul că actul economie între două subiecte de patrimoniu diferite, eonţlne înafară de elementele econo­mice, şl elemente de ordin juridic.

Actul se poate stinge sau considera terminat, în momentul când s'a produs, sau poate rămâne în stare de pendenţă, urmând a fl stins în ulttor.

In cazul când actul economic nu se stinge în momentul eând naşte, rămânând desehlp, el se prezintă în forma unul raport juridic de debit sau credit, pe care contabilitatea tl prinde şl îl înregistrează ea atare.

Pentru sistematizarea înregistrărilor, uşu­rinţa controlului şl analizei contabile, s'a adoptat în contabilitate o anumită formă de socoteală, numită „eont", eu ajutorul căreia se operează atât creşterile, cât şl scăderile, numai prlntr'un singur fel de socoteală de „adunare". Contul are forma unul T.

Pentru a şti cât a ereseut ualoarea econo­mică a celor înregistrate Intr'un eont, sau a cu­noaşte situaţia unul raport juridic eu o persoană aparţinând unul alt subiect economic, se adună o parte şl anume cea dtn stânga a contului res peettu, după eum, pentru a uedea eu cât a scăzut aceeaşi ualoare, se adună cealaltă parte dtn dreapta a aceluiaşi cont.

Când urem să cunoaştem situaţlunea con­tului, se faee numai diferenţa între sumele celor două părţi ale contului, ob(tnând ceea ce numim

în contabilitate „Soldul contului". El se poate p r e z e n t a sub una din cele două forme, debitor sau creditor, după eum a fost mal mare suma unei părţi, sau a celeilalte părţi a contului.

Prinderea şl înregistrarea eontabUă a unul act economie, concomitent, sub cele două a s . peete de dare şt primire, necesită folosirea în contabilitate, în mod tot concomitent, a două conturi. Ua eont prinde şl înregistrează un as­pect al actului economie, de exemplu primirea, cauza sau Izuorul, Iar un alt eont prinde şt în­registrează celălalt aspect, adteă predarea, efectul sau beneficiul actului economie.

Toată greutatea, pentru cel mal mulţi, este d e a înţelege eceastă disciplină contabilă, di­stingând în fiecare act economie, dualitatea ce o cuprinde. Aeest aspset eoneomltent şl dub'u con-stltue ceea ce numim dop'ea contabilă.

Ortce deplasare de ualorl, fie între două subiecte de patrimoniu diferite, fie în cadrul aceluiaşi patrimoniu, psîe un act economic, în care uom găsi neapărat două aspecte. Un aspect este al celui ce dă. pentru care rămâne dreptul de a primi înapoi ualoarea sau contraualoaree, situaţiune eunoseută m contabilitate sub denu­mirea de creditor. Alt aspect este al celui ce primeşte şl rămâne eu obligaţia de a restitui ua­loarea sau eontraDaloarea. situaţiune cunoscută în contabilitate sub denumirea de debitor.

înregistrând o operaţiune, în contul celui care primeşte în o parte a contului, iar în contul celui ce dă, în alfă par'e a contului, obţine o egalitate contabilă, care se exprimă sub două forme;

a) Când facem înscrierea cronologică (în Jurnal), aoem forma uimt articol, de ex. ulndem mărfuri de 100 şl primim numerar 100. auem ar-t colul.

100 Casa = Mărfuri 100 b) Când facem înscrierea sistematică în

conturi (în maestru sau cartea mare), opera­ţiunea de mal sus o treeem în flecare cont, în părţi opuse.

CONT CASA CONT MĂRFURI Intrări (Debit) Eşirl (eredit) intrări (Debit) Eşirt Credit)

100 100

Această mecanică a contului, eu ajutorul căreia putem faee prinderea dopleă a fiecărui aet economie, a dus la crearea a ceea ce trebue să înţelegem sub contabilitate în partidă dublă, care nu este decât un rezultat al raţiunii omului, după eum aceeaşi raţiune, obseruând corelaţia

Nr. 43—45 — Il Noemvrie 1944. R E V I S T A E G O N Û M l ' G Â

între lungimea cercului şt diametrul său a dus la calculul suprafeţei lui, ceea ce numim mate­matică;.

Numai înregistrarea fenomenului economie, prlolt concomitent sub ambele sale aspecte, şl înregistrat simultan în cele două conturi, care fac, flecare din ele, câte un factor al egalităţii contabile, o putem numi contabilitate dublă, sau în partidă dublă.

Principiul reportului de debit şl de credit, aşa cum l'am uăzut, recunoscut şl aplicat între persoane, a fost aplicat, între timp şl la materie.

După cum într'un schimb de bunuri sau serul cil, între persoane, subiecte a două patri­monii diferite, una primeşte, sau cum se spune, este debitoare, tar alta dă, sau eum se spune este creditoare, tot astfel şl înlăuntrul aceluiaşi patrimoniu, faptul că o mioare se transformă şl trece dlntr'un compartiment în à'tul, pentru a o urmări, operaţiunea se poate asemăna eu aceea ce se petrece între persoane, socotind cantul fiecărei materii ca un cont al unei persoane ge­stionare a materiei. Gel ce primeşte materia, esté debitor, are să dea socoteala de materie. Iar cel ce dă materia, este creditor, sau des­cărcat de răspunderea sa.

Am uăzut că noţiunea de debit şl credit, este o noţiune de natură juridică, ea poate naşte numai între şl faţă de persoane. Când contul este al materiei, folosirea termenului debit sau ere dit, nu pare a fl eoreetă, deoarece găsim câte odată' indlearea celor două părţi ale contului eu intrare, care ar corespunde debitului, ş' eşire, care ar corespunde creditului.

În doctrina contabilă şl azi sunt dlscuţlunl, daeă materia poate fl exprimată prlntr'un cont cu debit şl credit.

Unii sunt de părere că un cont care ex primă materie, nu este un cont propriu als al materiei, el este contul unei persoane Imaginare, care este gestionară a acelei materii. După aceştia, toate conturtie nu pot présenta decât persoane, deci il s e poate foarte bine apltca ter­minologia de debit şl credit. El pornese delà concepţia juridică şl sunt partizanii aşa numitei concepţii sau teorii personaliste în contabilitate.

Alţii susţin că administrarea unul patrimoniu se referă la cel din afară deci conturile nu pot înregistra şl arăta decât ualorl materiale. El por­nesc delà ldela schimbului de ualorl, cari nu pot Intra şl eşl. Aceştia reprezintă o altă con­cepţie, numită materialistă.

Argumentul eu care partizanii concepţiei materialiste combat pe partizanii concepţiei per­sonaliste, este acela că o contabilitate nu poate

şl nu trebue să albă numai conturi de persoane. Conturile mal arată rezultate, serulctl, şl ar fl absurd a considera un cont de rezultate, ca un cont de persoane.

Dacă însă cercetăm cu atenţiune rostul con­tabilităţii, diferitele conturi şl funcţiunea lor, ajungem la eonc uzlunea că adeuărul se află la mijloc.

Conturile în contabilitatea unul patrimoniu nu pot fl nlel numai personale, nlel numai mate­riale, conturile sunt unele personale, altele ma­teriale, după eum mal putem aoea conturi de serulell, de rezultate, de capital, etc.

Toate aceste categorii de conturi au parti­cularităţi eare fac ea din unele puncte de ue-dere unele să se asemene, Iar din alte puncte de uedere să se deosebească.

După eum am uăzut, contabilitatea prin rolul şl funcţiunea eonturllor sale. nu trebue cerce­tată şl studlală numai din punct de uedere formal, numat sub aspectul său meeanle al modulul de înregistrare. Cel ce gândcse astfel, nu sunt con­tabili, el sunt numai nişte ţittori sau scriitori de registre, înloemal cum suni conductorii în Ingi­nerie, sau desenatorii în arhitectură.

Adeuărata contabilitate trebue studiată şl cunoscută sub aspectul său funcţional, ca rol c e îl are. scop şl funcţiune ce îndeplineşte în or­ganismul economic.

Numai cine o stăpâneşte din acestJpunet de uedere, ere dreptul a se numt contabil.

Numai cine prlueşte contabilitatea în func­ţiunea sa faţă de întreprinzător, poate face ana­liza şl critica unei întreprinderi din punct de ue­dere ai rezultatelor exploatării.

0 cercetare contabilă pe trecut, ne poate orienta pentru olltor.

In organizarea economică şl socială de azi a statelor, contabilitatea este chemată să mal în­deplinească o funcţiune, anume aceea de ecran pentru fisc. Numai din ea se poate uedea şl numai cu ajutorul el se poate determina în mod just ceea ce se euulne fiscului, din aettul-tatea economică a întreprinderii, înlăturând astfel arbitrarul.

Daeă trebue să mat spunem un cuuânt despre felurile de contabilitate, e bine să se ştie că ceea ce determină felul diferit a contabilităţilor, nu este forma în care ea este ţinută, sau pre­zentată : manuală sau mecanică, jurnal-carte mare, sau Italian etc.

Hotărîtor în felul contabilităţii este natura întreprinderii la care se aplică. Din acest punct de uedere trebue să distingem trei feluri de con­tabilităţi ;

282 R E V I S T A E e O N O M i e A Nr. 43—45 — 11 Noefflvríe 1944.

a) Contabilitate aplicată unei întreprinderi ee face numai administrarea unul patrimoniu, a căruţ particularitate este eă nu are capital, nu urmăreşte rezultate, tar mijloacele sunt afectate sub formă de dotaţle stabilită pe cale de buget. Contabilitatea unei asemenea întreprinderi se numeşte contabilitate adminîstratiuă ;

b) Contabilitate aplteată unei întreprinderi mijloceşte numat schimbul de bunuri sau ser-ulclt — întreprindere comercială, care dispune şl foloseşte un capital, urmăreşte rezultate din schimb. Contabilitatea unei asemenea întreprin­deri se numeşte contabilitate comercială în care Întră şl cea bancară ;

e) Contabilitate aplicată unei întreprinderi ee se ocupă eu produeţlunea de bunuri — în­treprinderea Industrială sau agricolă — dispune şl foloseşte un capital, — dispune de un tnuentar tnDestlţtunl şl unelte, trebue să facă calculare, urmăreşte rezultate atât din schimb comercla' , cât şl din însăşi actul de productlune. Contabi­litatea unei asemenea întreprinderi se numeşte eontabilitate industrială.

In fine. în ulttmnl timp putem semnala un nou fel de contabilitate, corespunzător unul nou tip de întreprindere, o combinaţie între două din formele arătate mal sus, ceea ee justifică un nou tip de contabilitate aplicabil unei întreprinderi, auând un caracter mixt. De ex. contabilitatea regiilor publice.

Auând în uedere aceste diferite scopuri şl feluri de contabilitate, pentru a pune capăt anar­hiei ce a domnit în contabilitate, şt fantestet fie­cărui contabil, asupra modulul în care se ţ !ne. s'a simţit în alte părţi, după cum se simte şt la noi acum, neuola unei raţlonărl. tn ee prlueşte de­numirea şl gruparea eontrllor, arătarea e'e-mentelor ce trebuese înregistrate la flecare dtn conturi, felul în care contul se închide, faţă de contul generator patrimonial „Bilanţ", sau faţă de contul colector de rezultate. Ceea e e se lu­crează în această direcţie este normarea con­tabilă, a cărei realizare este de dorit să o uedem cât mat curând.

Ppof. Dr. ŞTEFAN 1. DUMITRESCU.

(Reu. Gen. de eomerf şl Contabilitate).

e R OJMI e A. jt Corne l P r u n a ţ . Luni, la 6 cri. a

trecut la cele eterne Cornel Prunaş, funcţionar superior la Banca „Albina" din Sibiu.

Defunctul s'a născut în a. 1899 în fruntaşa comună Orlai dintr'o familie di­

stinsă. Şcolile le-a terminat la Braşou la Liceul teoretic de acolo. A intrat în seruieiul Băncii „Albina" la 1 Martie 1922 unde a înaintai prin sârguinţă şi ured-nieie la gradul de şef de secţie. Ţinuta sa colegială şt loială l-au făcut simpatie la toţi prietenii săi.

Trecerea sa din uieaţă la etatea numai de 45 ani a stârnit mult regret în cercul colegilor şi a tuturora cari l-au cunoscut.

Odihnească în pace !

Din Ir 'un discurs de propaganda al Iul Goebbels. „De o el în colo noi uom face de toate în ţa ră : Zahăr, lână, bena nă, unsoare ete. — afară de un singur lucru, pe care şt în ulltor îl uom face în străinătate : Datoriile 1"

Banca Naţionala a României. Termenul pentru preschimbarea biletelor de 1000 Lei, de culoare brună, care poartă pe cercul alb din mijloc 2 ţărănet eu sapa pe umăr, se prelun­geşte până la 31 Ianuarie 1945.

Preschimbarea moneielor de IOO Lei. Ministerul finanţelor acordă un ultim termen pentru preschimbarea monetelor de argint a 200 Lei, până la data de 31 Decemurle 1944.

Preschimbarea acestor monete se face atât la administraţiile financiare şl la percepţiile fiscale, prtmlndu- se în plată de Impas t sau dându se în schimb alte monete metalice, cât şl la sediile şl agenţiile Băncii Naţ'onale a României.

Dela data de 31 Decemurle 1944. până la 31 Martie 1945 aeesle monete nor fl primite la casieriile publice, numat în contul Impozitelor da­torate statului.

începând dela 1 Aprilie 1945, puterea cir­culatorie a monetel de 200 Lei argint, încetează.

Cum se acorda reduceri de impozite. Ministerul de finanţe a dat d'spostţtunl asupra, felului cum u r m e a z ă să se acorde scăderile de Impozite Dreuăzute de art. 3 din legea din 1 Aprilie 1944.

Prin această lege nu se stabilesc Impuneri noul. el numai se redua Impunerile în proporţia reducerii uenlturllor impozabile, ca urmare a pagubelor suferite din cauza acţiunilor şt faptelor de războtu.

Cu alte cuulnte. Impozitele respeetlue: ele­mentar, eompllmentar. supra-eotă. adiţionale, ete. se reduc în proporţia reducerii uenitulut Impo­zabil ca urmare a acţiunilor şl faptelor de ras -bolu; adică impozitul eompllmentar şt supra cotă se reduce în măsura în care s'au redus şt uenl-turtle respeetlue, fără a se mal face alte ealeu'e pentru stabilirea rentabilităţii respeetlue.

Deci, în cazul când uenltul lmposabil s'a redus, uor fi reduse în aceeaşi proporţie şl Im­pozitele respeetlue în mod proulzorlu până la 31 Decemurle 1944. când se ua stabili după re­zultatele întreprinderii pe anul 1944 situaţia de-ftnlttuă.

C e n s u r a i . Tiparul lnst de Arte Grafice „Dacia Traiană', s. a.. Sibtu. Inreg. e. C . F t 275/1931 Nr. 1338 — XI—1944.