_5 Psihoterapia criza

  • View
    236

  • Download
    5

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Psihoterapia cognitiv-comportamentala pentru pacientii aflati in criza

Text of _5 Psihoterapia criza

Psihoterapia cognitiv-comportamentala pentru pacientii aflati in criza

Psihoterapia cognitiv-comportamentala pentru pacientii aflati in crizaPsihoterapeut Daniela PeristeriPsihoterapeut Razvan PeristeriPsihoterapia cognitiv-comportamentalapentru cazurile dificileAsociatia de Hipnoterapie si PsihoterapieCognitiv-ComportamentalaPsihoterapia cognitiv-comportamentala pentru pacientii aflati in criza

Termenul de criza se refera la trairea unor evenimente negative care ameninta integritatea fizica si psihica a unei persoane sau a familiei acestuia, locuintei, proprietatii sau bunastarii sale (accidente, calamitati naturale, violuri, sechestrari, atentate, razboaie, etc) (I. Holdevici, 2003).

Din punct de vedere psihologic, criza reprezinta pierderea sau amenintarea cu pierderea a unei relatii apropiate, a prestigiului ori pozitiei sociale, sau confruntarea cu o situatie cu caracter competitiv (I. Holdevici, 2003).

In cartea sa Interventia psihologica in situatii de criza, G. Caplan (1964) definea criza ca fiind starea de dezechilibru psihologic in care o persoana nu poate nici evita, nici gestiona evenimente neasteptate sau seroase de viata.Dupa Freeman si Fusco (apud I. Holdevici, 2003), oamenii vin la terapie din 4 motive:Disconfort psihic (trairea subiectiva a unor stari afective negative nemultumire, depresie, anxietate, iritabilitate, etc)Disfunctii la nivelul diferitelor procese psihice (vizeaza modul concret de functionare a pacientului in diverse sectoare de activitate si se bazeaza pe date mai obiective)Lipsa autocontrolului (trairea subiectiva si experienta obiectiva a pierderii controlului asupra evenimentelor vietii si a propriilor stari psihice)Dezorganizarea (incapacitatea persoanei de a elabora si a duce la indeplinire un plan in vederea schimbarii sau a stabilirii prioritatilor, astfel incat obiectivele personale sa poata fi atinse).

Obiectivele psihoterapiei cognitiv-comportamentale:

identificarea si modificarea schemei cognitive care directioneaza organizarea si procesarea informatiilor, precum si interpretarea experientelor de viata. Abordarea se va focaliza initial pe gandurile negative automate, apoi asupra schemelor cognitive care se refera la atitudinile si supozitiile persoanei cu privire la sine, lume, experientele de viata si viitor.

Cunoasterea si modificarea modului de raportare a persoanei la ceilalti;

Achizitionarea unor abilitati de a face fata existentei.

Evaluarea

Deoarece in criza este esentiala o interventie cat mai rapida, evaluarea trebuie realizata cat mai devreme. Dupa Greenstone si Levinton (apud I. Holdevici, 2003), evaluarea are cateva caracteristici, considerate si ca etape:

Caracterul imediat

Asumarea controlului

Evaluarea propriu-zisa se face pe loc

Decizia in legatura cu strategia de interventie aplicata Dupa Freeman si Dattillio (apud Irina Holdevici, 2003), psihoterapia cognitiv-comportamentala pentru interventia in situatie de criza presupune 5 etape:

Realizarea unei aliante terapeutice bazata pe incredere si siguranta, terapeutul va adopta o atitudine non-evaluativa si-l va trata pe client cu caldura si intelegere.

Evaluarea severitatii crizei elemente care pot constitui potential pericol pentru client sau pentru altii, informatii in legatura cu schema cognitiva prin care pacientul proceseaza informatiile, definirea problemei, realizarea unor liste de probleme.

Evaluarea si mobilizarea resurselor interne si externe.

Alcatuirea unui plan de actiune menit sa ajute la rezolvarea problemei bazat pe motivatia si dorinta pacientului de a duce la indeplinire planul.

Directionarea pacientului, in cazul in care rezolvarea de probleme nu se potriveste terapeutul va deveni un fel de avocat al pacientului, ajutandu-l intr-un mod mai directiv sa adopte decizii sau sa testeze strategii de coping noi.

Aspecte specifice ale interventiei cognitive in situatia de criza (Freeman si Dattilio, 2000):

Caracterul confidential al demersului terapeutic

Modul de functionare cognitiva

Doliul si pierderea

Personalitatea premorbida, stilul de viata si interesele

Discrepanta dintre dificultatea reala si cea perceputa de a face fata situatiei

Intarirea pozitiva a fiecarui succes terapeutic .

Accentuarea aspectului colaborativ al relatiei terapeutice Etapele interventiei in situatie de criza

DiagnosticStabilirea scopurilorPlanificareaInterventia propriu-zisaEvaluarea rezultatelorDiagnostic -consecintele asupra persoanelor implicate si motivele care au dus la aparitia situatiei de criza (colectarea de informatii, aplicare de teste, etc). Colectarea informatiilor va viza:Abilitatile intelectuale, fizice, emotionale, socialeRelatiile cu ceilalti Istoricul relatiilor sale cu ceilalti.Aspecte care tin de bunastarea fizica si psihica a persoanei. Se evalueaza astfel:Natura si gravitatea suferinteiCompetentele si activitatile sociale, barierele care apar in manifestarea acestora.Modul in care este afectat comportamentul, mecanismele de aparare.Natura factorilor care intretin problema.Factorii care ar putea proteja persoanaImportanta si riscurile interventiei.

112. Stabilirea scopurilor:

Asigurarea securitatii fizice si psihice a persoanelor implicate in criza

Asigurarea confortului psihologic si a dezvoltarii psiho-sociale optime

Cresterea increderii in sine, a sentimentului competentei, a intelegerii relatiilor sociale, a capacitatii de reflectie asupra evenimentelor trecute si de planificare a celor viitoare, a autonomiei

Contrazicerea modelelor internalizate de functionare a lumii

Scaderea riscurilor si a factorilor de stres

Cresterea influentei unor factori de sprijin

Construirea unor sisteme de sprijin care sa incurajeze si sa intareasca eforturile persoanei de a face fata.

3. Planificarea

Cadrul in care se va desfasura interventia (acasa, la cabinet, la locul de munca, in comunitate)

Interventia poate fi centrata pe individ sau pe grup

Stabilirea resurselor materiale si umane si modalitatea de obtinere a acestora.

4. Interventia propriu-zisa

Stabilita in functie de mediu, persoanele implicate, obiectivele stabilite, informatiile care pot aparea, etc.

5. Evaluarea rezultatelor

facuta atat de terapeut, cat si de pacientFactorii vulnerabilitatii la stres

Boala organica acuta (de ex, migrena, durerea de dinti, etc)Boala cronicaDeteriorarea sanatatii datorita inaintarii in varstaDeprivarea de hrana sau alimentatia insuficientaStare de iritare sau furieObosealaSinguratateaPierderi emotionale majore (deces, divort, separare)Abilitati de rezolvare de probleme insuficient dezvoltateAbuzul de substanteDureri cronice persistenteAutocontrol scazutSchimbari majore in viata subiectului (schimbarea locuintei, a locului de munca, a statusului marital, aparitia unui copil, etc)

Psihoterapia cognitiv-comportamentala la pacientii supraactivatiPersoanele cu nivel ridicat de activare psihica sunt mai vulnerabile la evenimentele stresante, se simt in permanenta depasite de evenimente si incapabili sa faca fata problemelor de zi cu zi.

In aceasta categorie se includ mai ales persoanele cu tulburare de personalitate din grupa B (borderline, narcisic, histrionic, antisocial).Un element important al succesului terapeutic cu astfel de persoane il reprezinta strategia de a-i determina sa-si reia controlul asupra gandurilor, emotiilor si comportamentelor, lucru nu tocmai usor datorita factorilor de vulnerabilitate la stres care scad pragul de toleranta, accentueaza dificultatile in sfera rezolvarii de probleme si contribuie la mentinerea starii de criza.Terapeutul va trebui sa tina cont de urmatoarele aspecte:

Criza reprezinta un fenomen temporar

Pacientul percepe in mod deformat realitatea si traieste stari afective negative puternice

Pacientul este dezorganizat

Terapeutul trebuie sa actioneze astfel incat sa reduca probabilitatea manifestarii unor comportamente periculoase pentru sine si pentru cei din jur.

Modelul de interventie in criza a lui Roberts (2000) are sapte stadii:Planificarea si realizarea unei evaluari a crizeiStabilirea unui raport si stabilirea cu rapiditate a unei relatiiExaminarea dimensiunilor problemei in vederea definirii eiIncurajarea explorarii sentimentelor si a emotiilorGenerarea si incurajarea alternativelor. Explorarea modalitatilor de a face fata situatiilor din trecutDezvoltarea si formularea unui plan de actiuneFollow-up

1. Planificarea si realizarea unei evaluari a crizei. Deoarece persoanele cu tulburare de personalitate din grupa B au un risc crescut de suicid, acesta este primul lucru care va fi evaluat. Freeman si Fosco (2000) ofera un ghid de evaluare a riscului suicidal si homicidal:

Ganduri care se refera la sinucidere/omucidereIdeatiaNevoia cognitivaPlanulNevoia comportamentalaIntentiaTentativa/gestA doua tentativaImpulsivitatea Lipsa de sperantaComorbiditate psihopatologicaControlul impulsuluiImpulsivitatea poate face trecerea de la gand la fapta intr-un timp foarte scurt. Avand in vedere faptul ca persoanele cu tulburare de personalitate din grupa B au un slab control al impulsului, este necesar ca terapeutul sa il ajute pe pacient pas cu pas in depasirea crizei.verificarea motivatiei individului in ceea ce priveste controlul crizei determinarea capacitatii clientului de a rezolva problemeevaluarea rezistentei la schimbareidentificarea si selectarea celui mai bun mod de a face fata situatiei

2. Stabilirea unui raport si stabilirea cu rapiditate a unei relatii

Roberts sugereaza ca acest stadiu este integrat in primul stadiu. Intr-adevar, fara o relatie terapeutica pacientul nu se poate destainui in intregime (pot aparea rusinea, j