1
4. Concluzii asupra generalizării cartografice 1. Obiectele localizate în puncte sunt generalizate pe calea reducerii numărului deosebirii lor calitative şi cantitative folosind diferite „censuri” şi norme de selecţionare. 2. Obiectele liniare în timpul generalizării la fel sunt supuse reducerii numărului deosebirilor calitative şi cantitative. Un rol important în generalizarea detaliilor liniare este schematizarea şi simplificarea formei acestora. Generalizarea elementelor liniare contribuie la majorarea lăţimii lor în comparaţie cu dimensiunile reale, care duce la încălcarea preciziei geometrice. 3. Generalizarea obiectelor localizate în suprafaţă ca relieful, vegetaţia are loc în primul rând prin majorarea intervalelor cantitative şi a caracteristicilor calitative. Generalizarea reliefului are loc prin majorarea echidistanţei curbelor de nivel, sau ale izohipselor pe hărţile geografice de ansamblu. Generalizarea are loc iniţial prin reducerea detaliilor formei de relief, iar apoi şi a formelor mici de relief în întregime. 4. Harta geografică nu poate cuprinde toate detaliile terenului, ci numai acelea alese în funcţie de scara, destinaţia şi specializarea ei. Chiar hărţile la scara cea mai mare, cum sunt hărţile topografice nu pot cuprinde toate detaliile terenului, deci necesită o generalizare a conţinutului, care începe o dată cu activitatea în teren a topografului care alege detaliile pe care le reprezintă. 5. Generalizarea cartografică în funcţie de scara nu înseamnă eliminarea amănuntelor, detaliilor, a căror dimensiune nu poate fi redată respectând scara, ca dispariţia elementelor mici pe fotografii efectuate de la distanţe din ce în ce mai mari, ci eliminarea detaliilor neesenţiale din punct de vedere al conformităţii geografice, având în vedere specializarea şi destinaţia hărţii. 6. Hărţile, chiar de aceeaşi scară, dar cu o altă specializare sau destinaţie sunt diferite în conţinut. Diferenţa constă nu numai în felul detaliilor, dar şi în cantitatea lor. Pe o hartă geologică a ţării noastre la scara 1 : 500 000 vor fi alte detalii decât pe hartă geobotanică la aceeaşi scară; pe hărţile fizice şcolare la scara 1 : 400 000 vor fi mai puţine detalii decât pe o hartă fizică de informare ştiinţifică la aceeaşi scară. 7. Hartă completă nu este harta încărcată cu semne cartografice, ci aceea care ne dă o imagine esenţială, multilaterală, a teritoriului sau fenomenului reprezentat. 8. Precizia geometrică a hârţii scade inevitabil pe măsura micşorării scării. 9. Clasificarea judicioasă, calitativă şi cantitativă a detaliilor de reprezentat ajută extrem de mult procesul generalizării cartografice. 10. În folosul generalizării cartografice nu este numai înţelegerea adâncă a caracteristicilor teritoriului sau fenomenului reprezentat, dar şi ale posibilităţilor tehnice de reprezentare, specifice diferitelor scări. 11. Generalizarea cartografică, unul din procesele cele mai complexe ale executării harţilor geografice, asigură autenticitatea geografică a conţinutului hărţilor, asigură caracterul ştiinţific al reprezentării unui teritoriu, sau fenomen pe o hartă geografică. 1

4Concluzii

  • Upload
    doina

  • View
    212

  • Download
    0

Embed Size (px)

Citation preview

4. Concluzii asupra generalizrii cartografice

1. Obiectele localizate n puncte sunt generalizate pe calea reducerii numrului deosebirii lor calitative i cantitative folosind diferite censuri i norme de selecionare.

2. Obiectele liniare n timpul generalizrii la fel sunt supuse reducerii numrului deosebirilor calitative i cantitative. Un rol important n generalizarea detaliilor liniare este schematizarea i simplificarea formei acestora. Generalizarea elementelor liniare contribuie la majorarea limii lor n comparaie cu dimensiunile reale, care duce la nclcarea preciziei geometrice.

3. Generalizarea obiectelor localizate n suprafa ca relieful, vegetaia are loc n primul rnd prin majorarea intervalelor cantitative i a caracteristicilor calitative. Generalizarea reliefului are loc prin majorarea echidistanei curbelor de nivel, sau ale izohipselor pe hrile geografice de ansamblu. Generalizarea are loc iniial prin reducerea detaliilor formei de relief, iar apoi i a formelor mici de relief n ntregime.

4. Harta geografic nu poate cuprinde toate detaliile terenului, ci numai acelea alese n funcie de scara, destinaia i specializarea ei. Chiar hrile la scara cea mai mare, cum sunt hrile topografice nu pot cuprinde toate detaliile terenului, deci necesit o generalizare a coninutului, care ncepe o dat cu activitatea n teren a topografului care alege detaliile pe care le reprezint.

5. Generalizarea cartografic n funcie de scara nu nseamn eliminarea amnuntelor, detaliilor, a cror dimensiune nu poate fi redat respectnd scara, ca dispariia elementelor mici pe fotografii efectuate de la distane din ce n ce mai mari, ci eliminarea detaliilor neeseniale din punct de vedere al conformitii geografice, avnd n vedere specializarea i destinaia hrii.

6. Hrile, chiar de aceeai scar, dar cu o alt specializare sau destinaie sunt diferite n coninut. Diferena const nu numai n felul detaliilor, dar i n cantitatea lor. Pe o hart geologic a rii noastre la scara 1 : 500 000 vor fi alte detalii dect pe hart geobotanic la aceeai scar; pe hrile fizice colare la scara 1 : 400 000 vor fi mai puine detalii dect pe o hart fizic de informare tiinific la aceeai scar.

7. Hart complet nu este harta ncrcat cu semne cartografice, ci aceea care ne d o imagine esenial, multilateral, a teritoriului sau fenomenului reprezentat.

8. Precizia geometric a hrii scade inevitabil pe msura micorrii scrii.

9. Clasificarea judicioas, calitativ i cantitativ a detaliilor de reprezentat ajut extrem de mult procesul generalizrii cartografice.

10. n folosul generalizrii cartografice nu este numai nelegerea adnc a caracteristicilor teritoriului sau fenomenului reprezentat, dar i ale posibilitilor tehnice de reprezentare, specifice diferitelor scri.

11. Generalizarea cartografic, unul din procesele cele mai complexe ale executrii harilor geografice, asigur autenticitatea geografic a coninutului hrilor, asigur caracterul tiinific al reprezentrii unui teritoriu, sau fenomen pe o hart geografic.