43933431 Proiectarea Si Finisarea Unei Rochii de Ocazie

Vizitează www.dex-tex.info/! Dictionar tehnic textil

Proiectarea si finisarea unei rochii de ocazie

Etapa I

Descrierea produsului – Generalităţi

Rochia pentru femei este o combinaţie între bluză şi fustă.

Ea poate fi prevăzută cu o tăietură pe linia taliei sau cu o bucată de material. Prin

proiectarea lungimii sale rochia poate fi:

Scurtă

Medie

Normală

Lungă

Din punct de vedere al modelului poate fi:

Clasică

Chimono

Evazată etc.

Rochia de ocazie este o vestimentaţie clasică pentru diferite festivităţi şi de aceea

trebuie să aibă o linie modernă şi mai ales elegantă.

Ca lungime rochia de ocazie se confecţionează în modele lungi până la glezne, în

modele cu lungime normală şi modele scurte.

Linia de modă a rochiilor de seară este clasică, simplă, ajustată pe corp, dreaptă sau

uşor evazată. Materialele ce se folosesc sunt ţesăturile fine din lână sau mătase, cu

imprimeuri mari şi culori puternice ce scot în evidenţă eleganţa şi bunul gust. Pentru un plus

de frumuseţe se utilizează frecvent combinaţii de materiale decorative ce se aplică la mânecă,

corsaj sau fustă.

Părţile componente ale rochiei clasice sunt:

Faţa

Spatele

Mânecile

Gulerul

Pagina 1 din 29

http://www.dex-tex.info/


Vedere din faţă

Pagina 2 din 29



Pagina 3 din 29

Vedere din spate



Moda îmbrăcămintei

Moda reprezintă preferinţele în materie de îmbrăcăminte ce predomină la un moment

dat în cadrul societăţii.

Îmbrăcămintea ca obiect vestimental, diferă de la o zonă geografică la alta atât pe plan

mondial cât şi pe plan mondial. Acestea deosebiri sunt determinate de factorii climatici şi

naţionali care determină regiunile geografice respective.

Apariţia modei la îmbrăcăminte este determinată de o serie de factori decisivi cum ar

fi: linia de concepţie, materiile prime şi auxiliare apărute în zona geografică în care trăieşte

populaţia, motivele populare din zonă şi destinaţia îmbrăcămintei.

Frumuseţea îmbrăcămintei este ansamblul de forme, armonii şi culori pe care trebuie

să le îndeplinească vestimentaţia oamenilor.

Etapa a II-a

Alegerea materialului pentru rochia de ocazie

Pentru producerea îmbrăcămintei se folosesc materiale textile de bază şi materiale

auxiliare. Aceste materiale la îmbrăcăminte au roluri diferite şi se adaptă în funcţie de

specificul produsului la care se aplică şi de destinaţia acesteia în procesul purtării.

După importanţa pe care o au în comparaţia produsului materialele utilizate pot avea

funcţia de bază fiind numite materiale de bază, sau funcţia auxiliară denumite materiale

auxiliare.

Materiale de bază

Rolul principal în componenţa unui obiect vestimentar îl îndeplineşte materialul de

bază. Ca urmare, materialul de bază se numeşte materialul care îndeplineşte funcţia principală

la produs şi este întrebuinţat la confecţionarea feţei produsului.

Pentru confecţionarea îmbrăcămintei se pot folosi diferite materiale de bază, aceasta

fiind în funcţie de produs (jachete, pardesiuri, rochii etc.) cât şi funcţie de care are produsul

confecţionat în procesul purtării (îmbrăcăminte de seară, lucru etc. ).

Materialele care pot fi utilizate cu rol de material de bază sunt ţesăturile, tricoturile,

blănurile, piei naturale sau sintetice şi textile neţesute.

Ţesăturile din masă sunt materiale textile obţinute prin încrucişarea firelor de mătase

cu mătase naturală sau cu alte fire. Ţesăturile care conţin numai fire din mătase se numesc

Pagina 4 din 29



ţesături din mătase naturale, iar cele care conţin şi alte fire se numesc ţesături tip mătase sau

mătase în amestec.

Ţesăturile din mătase se produc pe lăţime de 100 cm în culori uni, cu imprimeuri

florale sau cu dungi şi carouri.

Tricoturi

Pentru îmbrăcămintea exterioară sunt tricoturile care se produc din fire de bumbac,

lână, mătase, fire sintetice sau fire în amestec.

Tricoturile destinate îmbrăcămintei exterioare sunt mai groase decât cele pentru

lenjerie şi cu un grad mai ridicat la rezistenţă şi stabilitate.

Culorile sub care se produc aceste ţesături sunt diversificate, ele putând şi în culori

uni şi cu desene în relief sau în culori.

Satenul

Satenul are în compoziţie vâscoză ce este o fibră sintetică utilizată foarte des datorită

bunelor sale calităţi.

Satenul utilizat are următoarele caracteristici:

Lăţimea materialului, în general, este de 140-150 cm iar în cazul meu are lăţimea de

150 cm, permiţând încadrarea şabloanelor pe material dublu.

Compoziţia fibroasă în urzeală este de 100% vâscoză

Desimea materialelor în urzeală este de 27 fire / cm2 iar în bătătura este de 32 fire /

cm2.

Higroscopicitatea: este proprietatea fibrelor textile de a absorbi vaporii de apă din

mediul ambiant.

Satinul este un material higroscopic pentru ca vascoza are rezistenţă mare 11% şi

datorită acestor factori materialul este igienic, absoarbe foarte bine transpiraţia şi asigură

aerisirea corpului.

La utilizare, vâscoza se comportă destul de bine, se spală cu apă caldă la o

temperatură de 40o - 60o C, rezistă la centrifugare, la curăţire chimică, dar nu este rezistentă la

fierbere.

Deoarece materialul este puţin şifonabil necesită o netezire, dar şi o călcare cu fierul

cu termostat cu aburi, la o temperatură de 100oC.

Stabilitatea dimensiunilor este destul de bună, de aceea materialul nu intră la apă, deci

nu necesită rezerve mari de şablonare.

Pagina 5 din 29



Acizii şi substanţele oxidante, alcanii produc degradarea rapidă a fibrelor, mai ales la

temperatura mai mare de 60o - 70o C.

Uniformitatea, netezirea si moliciunea fibrei depind de condiţiile de filare şi de

finisare.

Aceste caracteristici determină calitatea firului obţinut.

Satinul este un material cu un tuşeu plăcut, moale, de aceea se ajustează frumos pe

corp, are un luciu puternic, argintiu care dă o notă de eleganţă cămăşii de noapte.

Gardul de fineţe a fibrei de vâscoză este mai mare. Trebuie avut în atenţie că

materialul arde repede cu o flacăra strălucitoare, cu miros de hârtie arsă şi rezultă o cenuşă de

culoare deschisă.

Satinul se foloseşte în toate anotimpurile, dar cel mai mult se întrebuinţează la

produsele de îmbrăcăminte care se poarta vara deoarece produce senzaţie de răcoare si

confort.

Materialele care se confecţionează din fibre de vâscoză au domenii de utilizare

multiple în confecţionarea articolelor decorative, tehnice (din fire de înaltă rezistenţă) şi în

articole de îmbrăcăminte cum ar fi:

Tricoturi: lenjerie de corp, ciorapi

Ţesături: în sezonul de vară, căptuşeala pentru încălţăminte şi nu în ultimul rând

pentru îmbrăcăminte de ocazie şi lenjerie intimă ( cămăşi de noapte, chiloţi, sutiene, etc. ).

Materiale auxiliare

Ca materiale auxiliare se consideră materiale utilizate la confecţionarea îmbrăcămintei

care în funcţie de produs şi model.

Principalele materiale auxiliare sunt:

căptuşelile,

întăriturile,

aţa de cusut,

furniturile şi diverse garnituri.

Aţa de cusut

Este o materie auxiliară folosită la asamblarea şi prelucrarea îmbrăcămintei sau pentru

alte scopuri.

În industria de confecţii aţa de cusut are diferite întrebuinţări şi se produce din fire

naturale sau sintetice clasificându-se astfel:

După destinaţie în procesul confecţiei:

Pagina 6 din 29



aţa pentru cusături tighel având fineţea în m: 48/3; 54/3; 85/3 şi 100/4 sau exprimată

în tex (Tx): 21X3; 19X3; 12X3; 12X3 şi 10X4.

Aţa pentru cusături tigheli, este o aţă obişnuită care se foloseşte în procesul

confecţionări, la cusături de îmbinare sau de fixare a detaliilor îmbrăcămintei.

Aţa sintetică

Este produsă din fire sintetice pure, sau în amestec cu fire naturale. Aceasta aţă este

utilizată la coaserea îmbrăcămintei din ţesături şi tricoturi de natură sintetică sau în amestec

cu alte fibre.

De asemenea aţa sintetică mai poate şi întrebuinţată la coaserea articolelor din blănuri.

Alegerea aţei de cusut şa îmbrăcăminte, se face avându-se în vedere produsul de confecţionat,

materialele folosite la confecţionare şi culoarea materialelor utilizate.

În general, la alegerea aţei de cusut vor şi respectate următoarele tehnice:

aţa folosită pentru confecţionare trebuie să corespundă ca rezistenţă cu materialul de

bază şi auxiliar ale produsului confecţionat. Un fir de aţă cu rezistenţă redusă duce la

degradarea vestimentului înainte de vreme prin ruperea cusături.

fineţea firului de aţă trebuie să corespundă cu fineţea materialelor la îmbrăcăminte. În

acest sens pentru asigurarea unui aspect plăcut al cusăturii este recomandat ca firul de aţă să

aibă o fineţe mai mare decât materialele cusute. Această condiţie se pune îndeosebi la

materialele subţiri.

culoarea aţei de cusut se stabileşte la culoarea materialelor cusute, avându-se în

vedere ca aţa adaptată să aibă o nuanţă mai închisă decât materialele cusute.

pentru coaserea materialelor sintetice, se recomandă aţa din fire sintetice care

reprezintă aceleaşi caracteristici cu materialele cusute(elasticitate, rezistenţă, aspect) sau aşa

din bumbac cu concentraţie redusă.

Pagina 7 din 29



Etapa III

Proiectarea produsului clasic

Calculele folosite la proiectarea tiparului

IC = 167 cm

Pb = 43 cm

Ad = 2 cm

Calculul dimensiunilor de bază:

Lt = IC – 2 = 167 – 2 = 39,75 cm

PŞ = Pb +5 = 43 + 5 = 48 cm

Lsp = Pb + 2 = 43 + 2 = 16,33 cm

Lpt = Pb + 3 = 43 + 3 = 17,33 cm

Trasarea liniilor de bază în lungime:

AB = Pb + 10 = 43 + 10 = 20,75 cm : 5 = 4,15 cm

AT = Lt = 39,7 : 5 = 7,9 cm

Ab = Lş = 48 + 20 = 68 cm : 5 = 13,6 cm

AL = Lpn = 100 cm : 5 = 20 cm

Trasarea liniilor de bază în lăţime:

BB1 = Lsp + Ad = 16,33 + 2 = 16,9 : 5 = 3,4 cm

BB2 = Pb + Ad = 43 + 2 = 45 : 5 = 9 cm

B2B3 = Lpt + Ad + 1 = 17,33 + 7 + 1 = 18,9 : 5 = 3,8 cm

B1B4 = B1B3 (se măsoară pe tipar)

Trasarea liniilor de contur

T2T3 = T2T4 = 3 ... 3,5 cm = 3 : 5 = 0,6 cm

Bb = BB1 (se măsoară pe tipar)

bb1 = 4 ... 6 = 4 cm : 5 = 0,8 cm

DD1 = 5 ... 6 = 5 cm : 5 = 1 cm

tt1 = tt2 = 2 cm : 5 = 0,4 cm

D2D3 = 5 ... 6 cm = 5 cm : 5 = 1 cm

B5F = 5 ... 6 cm = 5 cm : 5 = 1 cm

t3t4 = t3t5 = 2,5 cm : 5 = 0,5 cm

B2F = B2B3

S2S3 = S2S4 = 3 cm : 5 = 0,6 cm

B2R = 4,5 cm : 5 = 0,9 cm

A2A3 = Aa + 1 = 5,6 + 1 = 6,6 cm : 5 = 1,3 cm

Pagina 8 din 29

4 4

3 3

3 3

4 4

3 3

2

2

3 3

2



A2G = A3G1 = aa1 + 1 = 3 cm : 5 = 0,6 cm

GG2 = GG1 = 7,5 cm : 5 = 1,5 cm

G1 se uneşte cu A1

Aa = Pb+Ad = 45 = 5,6 cm : 5 = 1,1 cm

aa1 = 2 cm : 5 = 0,4 cm

A1a2 = 2 cm : 5 = 0,4 cm

a2a3 = 1 cm : 5 = 0,2 cm

PP’ = 0,5 cm : 5 = 0,1 cm

B5P1 = B5P’

P1P2 = Pb – 0,8 = 43 – 0,8 = 3,5 cm

B5P3 = P5P’

P4a4 = 12 cm : 5 = 2,4 cm

P3P4 = a1a3 – ( G1P’ + 1)

a1a3 = 2,5 cm – ( 0,4 + 0,2) = 2,5 – 0,6 = 2,1 cm

Pagina 9 din 29

2



Etapa IV

Transformarea tiparului clasic în model

Etapa V

Adaosurile folosite

Adaosurile folosite la proiectarea tiparelor sunt nişte mărimi cifrice care se introduc în

dimensionarea tiparelor atât pe lungime cat şi pe latime.

După funcţia pe care o îndeplinesc, adaosurile pot fi :

Adaosuri de lejeritate

Adaosuri de contracţie

Adaosuri de corectare sau de modă

Adaosuri de lejeritate :

Reprezintă o mărime cifrica exprimata în centimetri care se introduce în calculul

lăţimii tiparului.

Adaosul de lejeritate depinde de vârsta purtătorului, destinaţia produsului şi de linia

produsului.

Adaosuri de contracţie :

Reprezintă mărimea cifrica care se introduce în calculul proiectarea tiparelor pe

lungimea acestora.

Acest adaos are rolul de a compensa contractile care se produc în timpul prelucrării şi

purtării produsului.

Se calculează cu relaţia :

L – este lungimea produsului

C – coeficient de contracţie care se determină la recepţia

materialelor care se măsoară în procente

Adaosul de corectare sau de modă K :

Este un coeficient care se aplica pentru corectarea dimensiunilor unui produs în

funcţie de modă.

Valoarea lui poate fi pozitivă sau negativă.

Etapa VI

Unelte şi utilaje folosite la confecţionarea produsului

Pagina 10 din 29

100

LCAC =



Descrierea uneltelor manuale folosite în confecţii

Realizarea operaţiilor ce compun o piesa de îmbrăcăminte necesita o gama variata de

unelte. Felul şi forma uneltelor sunt determinate de natura operaţiilor, astfel ca acestea sa fie

cat mai utile pentru a se obţine o calitate superioara şi o productivitate corespunzătoare.

Într-un proces de producţie modern, rolul uneltelor de producţie este foarte important.

În limbaj tehnic, uneltele şi dispozitivele simple, ce uşurează executarea operaţiilor

sunt denumite mica mecanizare.

În ordinea cronologica, privind folosirea lor, uneltele se împart în:

unelte pentru măsura şi desen

unelte pentru tăiat

unelte pentru cusut

unelte pentru călcat

Unelte pentru măsură şi desen

Panglica sau centimetrul :

Centimetrul este o lungime de 150 cm şi o latime de 2 cm. Pentru utilizarea practica

panglica- centimetrul are doua fete, cifrele fiind imprimate în ordine crescătoare pe o parte de

la stânga la dreapta şi partea a doua de la dreapta la stânga, de la 1 la 150.

La ambele capete se capsează o tabla protectoare care niciodată nu depăşeşte primul

centimetru.

Echerul :

Este un instrument clasic pentru desen şi poate avea capetele de diverse mărimi, de la

20 cm pana la 50 cm.

De obicei ipotenuza este gradata în centimetri şi în milimetri, fiind astfel practica la

stabilirea unor cote în timpul desenului.

El este executat din lemn sau material plastic şi se foloseşte în special pentru trasarea

dreptelor perpendiculare.

Rigla :

Pagina 11 din 29



Este tot un instrument clasic pentru desen, care se prezintă în diverse dimensiuni,

fiind executat în special din lemn.

Rigla se foloseşte la trasarea liniilor drepte, pentru ca este gradata în centimetri şi în

milimetri, se poate folosi şi la determinarea anumite dimensiuni, în timpul executării

desenului.

Florarul :

Este un instrument pentru desen care prin construcţia sa cuprinde diverse curburi

convexe şi concave, absolut necesare pentru realizarea unui desen tehnic.

De obicei, florarul este executat din material plastic.

Folosirea lui la tipare sau a unor detalii, asigura ca liniile arcuite sa fie trasate corect,

dând astfel o calitate superioara lucrărilor desenate şi o influenta pozitiva asupra calităţii intr-

un final.

Creta de croitorie :

Are forma pătrata sau dreptunghiulară.

Însuşirea ei este ca se desenează uşor cu ea pe ţesături, iar urmele lăsate se pot şterge

prin simpla frecare cu o perie.

Creta se fabrica în diverse culori şi în alb, astfel ca pentru orice ţesătura sa se poată

desena cu ea.

Creta de croit se foloseşte la însemnarea conturilor tiparelor pe ţesături, precum şi la

diverse însemnări precum şi la diverse însemnări în timpul efectuării probelor, iar după

proba, la însemnarea retuşurilor de executat.

Unelte pentru tăiat

În condiţiile producţiei după măsura şi comanda individuala croitul şi respectiv tăiatul

ţesăturii se face cu foarfecele de croitorie acţionat manual.

Foarfecele de croitorie se compune din doua părţi care sunt prinse intre ele cu un bold

cu piuliţa.

Fiecare parte din foarfece are o ureche şi o lama.

Urechile foarfecelui sunt diferite în funcţie de mărime şi destinaţie, prin ele făcându-

se acţionarea manuala a lamelor.

Lamele sunt de diferite forme, lungimi, latini şi grosimi, în funcţie de destinaţia

foarfecelui respectiv la tăierea ţesăturilor.

Pagina 12 din 29



Foarfecele destinat pentru tăierea materialelor subţiri are forma mai mica, mai supla şi

ambele urechi egale în care se introduce cate un deget pentru manevrare.

Foarfecele destinat pentru broderie are un format special, ambele lame terminându-se

cu un vârf ascuţit asigurând astfel posibilitatea de a se decupa ţesătura pe lângă broderia

efectuata.

Foarfecele destinat pentru tăiatul ţesăturilor mai groase are format mai mare, cu lame

mai late şi mai groase.

La acest tip de foarfece, urechile sunt de doua feluri :

cea superioara este rotunde în care se introduce degetul cel mare de la mana.

cea din partea inferioara este mai mare, de format oval, putându-se introduce în ea trei

degete.

Unelte pentru cusut

În confecţionarea de îmbrăcăminte, una din principalele operaţii o constituie cusutul

propriu-zis.

Operaţiile de cusut se realizează manual şi cu maşina de cusut. În cazul cusutului

manual se întrebuinţează acul de cusut şi degetarul.

Acul de cusut

Este un element perfecţionat cu care se pot realiza cele mai deosebite cusături

manuale.

Acul de cusut se clasifica în trei grupe, după dimensiuni :

ace scurte

ace semilungi

ace lungi

Din familia acelor face parte şi acul cu gămălie.

Acul cu gămălie este realizat din sârmă de oţel, deosebirea faţă de acul de cusut fiind

înlocuirea urechii acului cu o gămălie.

Această schimbare se explică prin aceea că acul cu gămălie este destinat ca un

instrument ajutător costului prin prinderea pieselor pregătite pentru cusut

Degetarul

Este un instrument important în realizarea cusutului manual.

Este executat din metal în formă de trunchi de con şi se fabrică în două variante:

trunchi de con fără fund, acest tip în folosesc în special croitorii, deoarece obişnuiesc

ca acul să fie împins cu latura degetului

Pagina 13 din 29



trunchi de con cu fund, acest tip îl folosesc în special croitoresele deoarece obişnuiesc

să îl împingă acul în ţesătură cu această parte, degetul este prevăzut complet cu lăcaşuri în

care se propteşte acul când este împins în ţesătură.

Unelte pentru călcat

Operaţiunile de călcat, denumite presare umidotermică, sunt importante în

confecţionarea unui produs de îmbrăcăminte.

Fierul de călcat

Este unealta cea mai importantă din procesul umidotermic deoarece fără acesta nu se

poate executa fără nici o formă operaţia de călcat.

Fierul de călcat se fabrică în mai multe tipuri în funcţie de natura combustibilului şi

destinaţia lui.

Procesul de producţie în industria confecţiei este dotat cu diferite utilaje atât pentru

coasere cât şi pentru tratamentul umidotermice al materialelor şi semifabricatului.

La tratamentul umidotermic al confecţionării sunt utilizate la utilaje manuale.

Utilaje pentru călcat manual

Mobilierul pentru călcat se folosesc pentru aşezarea materialelor şi produselor în

procesul de călcat şi se compune din;

Mese de călcat care pot fi:

simple

cu dispozitiv de aburire

cu aspirator de abur

Forme de călcat care pot fi:

perne:

simple

cu aspirator de abur

cu forme portabile (mobile)

Mesele de călcat pot fi de mai multe feluri:

Masă simplă de călcat:

Este construită din lemn sau metal cu dimensiuni determinate de volumul produselor

şi tehnologia umitermică.

Masa de călcat cu abur:

Se utilizează pentru călcarea produselor plane sau tubulare.

Pagina 14 din 29



Masa de călcat produse plane este utilizată la operaţiile de netezire, aburire şi

descălcare.

Maşinile folosite la confecţionarea produsului

1 Maşina simplă de cusut:

Maşina simplă de cusut este utilizată pentru executarea cusăturilor tighel, formate din

două fire de aţă, unui la ac şi celălalt la suveică.

Această maşină este acţionată de un motor electric cu putere P de la 0,25 până la 0,4

Kw, asigurând o viteză de coasere de la 2000 până la 6000 împunsături pe minut.

Pentru studiul de faşă se adoptă maşina Metalotehnice clasa C 4310, fiind o maşină

nouă şi modernă cu viitor pentru industria confecţiilor din ţara noastră.

Maşina clasa C4310 funcţionează cu o viteză de până la 5500 împunsături pe minut,

realizând o cusătură din două fire de aţă de tipul 301.

Maşina C4310 funcţionează cu ace tip 135X5, având fineţea de 100 pentru materialele

groase şi 80 pentru materialele subţiri.

Cusăturile realizată are paşii reglabili de la 0 la 4,5 mm pentru materiale groase şi de

la 0 la 3,5 mm pentru materialele subţiri.

Puterea motorului de antrenare este P=0,4 Kw cu o turaţie de 2800 rotaţii/minut.

Gabaritul mesei de lucru este de 562 mm lăţime şi 1100 mm lungime.

Rolul maşini simple în procesul de producţie este de a realiza cusătura tighel, necesară

coaserii la operaţiile de asamblare şi fixarea detaliilor la îmbrăcăminte.

Cusătura tighel este caracterizată prin aspect identic şi dimensiuni egale pe albele feţe

ale materialului cusut.

La cusătura tighel paşii cusăturii de pot depune în serie în paralel sau oblic.

În funcţie de poziţia paşilor, cusătura tighel poate fi:

tighel simplu

tighel în paralel

tighel în zigzag

Organele de lucru la maşina de cusut

Organele de lucru ale maşinii de cusut sunt cele care participă direct la formarea

cusăturii.

Aceste organe care în timpul coaserii, vin în contact direct cu firele de aţă cu

materialele cusute, sunt descrise în continuare

Acul:

Pagina 15 din 29



Îndeplineşte rolul de a transporta firul de aţă prin starturile de material şi de forma

ochiului pentru împletire cu firul de la suveică.

Dimensiunile acului diferă în funcţie de fineţea firului de aţă, la fineţea materialului

cusut şi operaţia ce se execută.

În industria confecţiilor din ţara noastră sunt utilizate acele de maşină având fineţea

de la 70 la 150, crescând din 10 în 10 sutimi de mm.

Conducătorul de fir:

Are rolul de conduce firul de la ac şi de a-l tensiona după ce a fost împletit cu firul de

la suveică.

Apucătorul:

Îndeplineşte funcţia de a prinde bucla formată.

Pagina 16 din 29



Maşina triploc

Caracteristicile tehnico-funcţionale

Maşina triploc face parte din categoria maşinilor speciale de cusut şi realizează

cusătură de încheiere – sulfirare.

Cusătura se realizează cu trei fire de aţă

înfilate astfel: unul la ac şi două la cele două apucătoare. Acţionarea maşinii se face de la un

motor electric cu puterea de 0,25 KW şi turaţia n = 3000 rot/min, viteza de coasere fiind între

4000 - 4500 impulsuri pe minut.

Maşina poate avea unul sau două ace şi poate funcţiona cu 2,3,4 sau 5 fire de aţă.

Această maşină funcţionează cu două apucătoare:

Aparatul superior aflat în partea dreaptă

Aparatul inferior aflat în partea stângă

Descrierea maşinii Triploc

Se compune din două părţi principale: masa şi corpul maşinii.

Organele de lucru ale maşinii triploc sunt:

acul

apucătorul inferior şi cel superior

transportatorul

picioruşul de presare

placa acului

Pagina 17 din 29



cuţitele

Acul: transportă firul prin material şi formează bucle pentru împletire. Acele utilizate

sunt de tipul 1886 – 27 x 32,5 având fineţea de 70 – 80 – 90 în funcţie de materialele

prelucrate.

Apucătorul inferior : este montat în partea stângă sub placa acului în vederea formării

punctului de legătură a cusăturii.

Apucătorul superior: este organul care conduce al doilea fir şi-l depune în faţa acului.

Placa acului: fiind organul care fixează materialul de cusut.

Transportorul: care este format din:

transportorul principal

transportorul secundar

Transportorul principal e montat în faţă, iar cel secundar este montat în spate.

Picioruşul: este organul de lucru care are rolul de a presa materialul de cusut pe

transportor.

Cuţitele: sunt organele de lucru care au rolul să taie marginea materialului înaintea

coaserii.

Formarea cusăturii triploc este destinată în special operaţiilor de surfilare sau încheiat

surfilat.

Pasul cusăturii este reglabil cu lungimea de 1,2 – 3,5 mm iar înălţimea de 2,5 – 6 mm

cele trei fire de aţă se înfileză astfel:

firul de coasere este înfilat la ac şi trece prin straturile de material îmbinând detaliile.

un al doilea fir este condus la apucătorul inferior care e montat în stânga acului având

rolul de festonare a marginilor.

al treilea fir este condus la apucătoerul superior care se află în dreapta acului şi are

rolul de legătură a firului de la ac şi de la apucătorul inferior.

Deservirea maşinii se face de către un singur muncitor, care trebuie să respecte toate

regurile de pregătire pentru lucru cum ar fi:

înfilarea aţei

reglarea cusăturii

coaserea şi încheierea lucrării

Coaserea propiu–zisă se face după ce cusătura este reglată, prin acţionarea pedalei

care ridică picioruşul pentru a introduce materialul sub picioruş.

Pagina 18 din 29



Curăţirea maşinii se face zilnic de deşeuri textile.

Normele de întreţinere a maşinii prevăd următoarele lucrări:

curăţire

ungere

intervenţii accidentale

Pagina 19 din 29



Etapa a VII-a

Pregătirea materialelor pentru croit

Procesul de producţie în industria confecţiilor se desfăşoară pe faze de fabricaţie în

care sunt grupate operaţii şi lucrări specifice fiecărei etape de lucru.

Una din aceste faze ale fabricaţiei îmbrăcămintei este pregătirea materialelor pentru

croit.

În cadrul acestei faze se execută lucrări pregătitoare croirii care cuprind operaţii în

funcţie de materialele ce se prelucrează.

Ca operaţii principale ale acestei faze de fabricaţie deosebim: decatarea ţesăturilor,

călcarea materialelor textile, controlul şi sortarea materialelor, şablonarea şi calculul loturilor.

Decatarea şi călcarea materialelor textile:

Operaţiile de călcare şi decatare se aplică la începutul pregătirii pentru croit, având ca

scop să asigure materialelor textile un aspect plăcut privind netezirea, luciul, uniformitatea şi

reducerea contracţiei.

În ordine tehnologică este necesară asigurarea stabilităţii dimensionale a materialelor.

Ceea ce se obţine prin decatarea şi apoi definirea aspectului care se stabileşte prin

călcare.

Decatarea materialelor

Decatarea este operaţia de eliminare a luciului şi reducerea contracţiei din ţesuturi.

Această operaţie se efectuează prin umezirea ţesăturilor şi uscarea lor în scopul fixării

la dimensiunile normale.

Decatarea poate fi realizată manual cu maşina de călcat, sau mecanizat cu ajutorul

maşinilor de decatat.

În producţia industrială decatarea se realizează în cadrul ţesăturilor sau poate fi

efectuată în întreprinderile de confecţii la pregătirea materialelor pentru croit.

Decatarea manuală constă în aburirea materialelor tip lână şi apoi uscarea acestora

prin călcare fără a fi tensionate.

Operaţia se desfăşoară pe o masă de călcat unde ţesătura sau tricotul se aşează

lejer( fără a fi tensionată) şi apoi se calcă cu o pânză umezită şi bine stoarsă.

Reducerea la ţesături tip bumbac se face prin punerea acestora în apă timp de 6 - 8 ore

după care se pun la uscat şi se calcă pe direcţie diagonală firului din ţesătură.

Pentru decatare se folosesc diferite maşini în funcţie de compoziţia şi natura

ţesăturilor.

Pagina 20 din 29



Maşinile pentru decatare sunt:

maşina de decatat cu bandă

maşina de decatat pe secţiuni de lucru

Călcarea materialelor textile

Călcarea materialelor este procesul umidotermic care se aplică materialelor textile în

scopul netezirii şi imprimării unui aspect mai plăcut prin aplatizare şi eliminarea denivelării

formate în masa materialelor.

Etapa a VIII-a

Încadrarea şabloanelor pe material

Şablonarea materialelor

Şablonarea este operaţia de conturare a şabloanelor pe suprafaţa materialelor de croit.

Această operaţie cuprinde lucrări de aşezare a şabloanelor şi apoi trasarea croitului pe

material.

Pentru executarea operaţiei de şablonare se folosesc diferite procedee, cum ar fi:

şablonare prin conturare cu cretă sau creion

şablonare cu trafarete

şablonare (încadrare) cu calculator

Indiferent de procesul folosit, la efectuarea acestei operaţii trebuie ţinut seama de

următoarele condiţii tehnice:

aşezarea şabloanelor pe material se va face prin respectarea firului de urzeală, din

material cu firul indicat pe şablon

aşezarea şabloanelor pe material se va face conform indicaţiilor marcate pe şabloane

respectarea flauşului şi a desenului din material la toate piesele componente

aşezarea şi combinarea şabloanelor pe material se va face avându-se în vedere ca

suprafaţa materialului să fie cât mai raţională

Şablonarea prin conturare

Se va face prin amplasarea şabloanelor pe material şi apoi trasarea conturului acestora

cu cretă sau creion special.

Şabloanele se pot aplica pe materialul dublu sau pe materialul desfăcut.

Materialul şablonat pe desfăcut este utilizat mai raţional decât cel pe dublu prin faptul

că marginea desfăcută are mai multe posibilităţi de încadrare a şabloanelor.

Pagina 21 din 29



După numărul completelor de şabloane folosite pentru un şpan şablonările pot fi

simple sau combinate.

Şablonările simple

Cuprind completul de şabloane pentru un produs şi pot fi aplicate atât pe materialul

dublu cât şi pe materialul desfăcut.

Şablonările combinate

Cuprind două sau mai multe complete de şabloane.

Şablonarea cu traforete

Are un randament ridicat, dar confecţionarea traforetelor este destul de costisitoare.

Pentru aplicarea acestui procedeu se formează şpanul de material peste care se aşază

traforetul de conturat( marcat) pe suprafaţa materialului.

Conturarea traforetului pe margine se face cu praf de talc sau praf de cretă, folosindu-

se u burete sau un tampon.

Şablonarea prin calculator

Este operaţia modernă care se aplică numai la întreprinderile dotate cu calculator.

Operaţia se desfăşoară la o masă de lucru dotată cu calculator unde se stabilesc

încadrarea şabloanelor şi consumul stabilit pentru fiecare încadrare.

După o încadrare se face transpunerea la scara 1: 1 pe hârtie urmând ca acesta să fie

folosită ca şablon de croire.

Etapa a IX a

Procesul tehnologic de confecţionare a produsului

Procesul confecţionării produselor vestimentare parcurge două etape principale:

prelucrarea detaliilor

asamblarea detaliilor

Operaţiile componente ale acestor etape sunt:

operaţii de îmbinare şi fixare a detaliilor,

operaţii de formare,

operaţii de presare,

operaţii de subţiere,

operaţii de întindere,

operaţii de aburire,

Pagina 22 din 29



operaţii de netezire etc.

Detaliile principale: faţa şi spatele

Detaliile secundare: bretele, accesorii

Controlarea tuturor detaliilor după croire.

Îndepărtarea tuturor defectelor (când e cazul) în procesul croirii.

Surfilarea detaliilor faţa şi spatele, părţile laterale.

Finisarea decolteului cu o bentiţă ornamentală.

Executarea penselor în faţă şi în spate.

Închei părţile laterale şi descalc.

Finisarea prin cusătură ascunsă a aplicarea bentiţelor.

Se realizează detaliile secundare bentiţele.

Prinderea bentiţelor partea superioară şi cusătura ascunsă.

Finisarea parţii inferioare şi a şliţului (drept).

Pagina 23 din 29



Etapa a X a

Finisarea produsului

Călcarea materialelor textile

Călcarea materialelor e procesul umidotermic care se aplică materialelor textile în

scopul netezirii şi imprimării unui aspect mai plăcut prin aplatizarea şi eliminarea denivelări

formate în masa materialelor.

Procesul umidotermic

Cunoscut sub denumirea de călcare tratamentul umidotermic reprezintă procesul de

prelucrare a confecţionării textile.

Procesul umidotermic consumă între 10 – 30 % din totalul timpului destinat

confecţionării unui produs.

Îmbrăcămintea confecţionată din materiale textilă tip lână necesită o tratare

umidotermică mai intensă, iar îmbrăcămintea din materiale tip bumbac necesită trecerea mai

uşoară.

Materialele din fire sintetice faţă de cele din lână şi bumbac necesită o călcare uşoară

la temperaturi şi presiuni reduse.

Operaţiile tratamentului umidotermic

Procesul umidotermic cuprinde următoarele operaţii:

netezirea, descălcarea cusăturilor, presarea, modelarea, aburirea sau decatarea.

Netezirea

Se aplică atât la materiile prime şi semifabricatelor cât şi la produsele finite.

Descălcarea cusăturilor:

Are ca scop fixarea prin călcare şi rezerve, cusătura se descalcă cu maşina manual

direct pe faţa întăriturii a produsului.

Presarea produsului

Operaţia de presare se aplică la detaliile de îmbrăcăminte.

Această operaţie se face la presarea gulerelor, reverelor, buzunarelor şi a mânecilor.

Modelarea

Este operaţia de tratament umidotermic care produsele şi detaliile de îmbrăcăminte se

modelează prin călcare.

Aburirea

Constă în umezire, de călcare a detaliilor produsului de confecţionare.

Aburirea se aplică la îmbrăcăminte în faza finală cu scopul de a definitiva forma şi

aspectul final al produselor.

Pagina 24 din 29



Operaţia de aburire se efectuează cu maşina de călcat manual sau cu presa de călcat.

Etapa a XI - a

Norme generale de protecţia muncii şi P.S.I.

Definiţia:

Protecţia muncii constituie un ansamblu de activităţi instituţionale având drept scop

asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii şi

integrităţii corporale şi societăţii salariaţilor şi altor persoane participante la locul de muncă.

Normele de protecţia muncii se aplică cursanţilor, salariaţilor, persoanelor angajate cu

convenţie civilă precum şi elevilor, studenţilor în perioada efectuării protecţiei profesionale.

Echipamentul individual de protecţie reprezintă mijlocul cu care este dotat fiecare

participant în procesul de muncă pentru a fi protejat împotriva facturilor de risc.

Înainte de începerea lucrului operatorul, cursantul va verifica dacă utilajele sau

maşinile se găsesc în stare perfectă de funcţionare.

Definiţia accidentului de muncă

Prin accidentul de muncă se înţelege vătămare violentă a organismului precum şi

intoxicaţia acută şi profesională care are loc în timpul procesului de muncă sau îndatoririlor

de serviciu indiferent de natura juridică a contractului la baza căruia se desfăşoară activitatea

şi care provoacă capacitatea temporară pentru lucru cel puţin trei zile, invaliditate sau deces.

Nu se consideră accident de muncă, accidentul unei acţiuni neglijente.

Accidentul de muncă se poate clasifica în raport cu urmările produse şi numărul

persoanelor accidentate:

A/Accidente – invaliditate de muncă de cel puţin trei zile.

B/Accidente – care produc invaliditate.

C/Accidente – mortale

D/Accidente – colective când sunt accidente de cel puţin trei persoane în acelaşi timp

şi din aceeaşi cauză.

Incapacitatea temporară de muncă

Aceasta e o concesivă mai puţin gravă a unui accident de muncă şi constituie

incapacitate temporară a victimei care se face medical şi se atestă printr-un certificat.

Invaliditatea

Ca urmare a unui accident de muncă constă într-o infinitate ca urmare a unui accident

care poate fi permanentă şi poate duce la pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă.

Pagina 25 din 29



În funcţie de afectarea capacităţii există următoarele grade de invaliditate:

Gradul 1: persoana afectată şi-a pierdut total capacitatea de muncă.

Gradul 2: persoana afectată şi-a pierdut parţial sau total capacitatea de muncă.

Gradul 3: când persoana afectată şi-a pierdut parţial capacitatea de muncă dar îşi

poate continua activitatea la acelaşi loc de muncă însă în condiţiile unui program redus.

Clasificarea accidentelor de muncă

A/ După numărul accidentate pot fi:

individual – când este afectată o singură persoană

colectiv – când sunt afectate cel puţin trei persoane

B/ După urmările asupra victimei accidentele pot fi:

accidente care produc invaliditatea

mortal

C/ După natura cauzelor directe care provoacă vătămarea:

accidente mecanice la maşina de cusut

accidente electrice la maşina de cusut

accidente chimice

accidente termice

accidente de iradiere

1 Cauze tehnice

Starea necorespunzătoare a maşini şi instalaţiilor electrice dar şi a sculelor.

lipsa dispozitivelor de protecţie

defecte de structură sau lipsuri constructive

2 Cauze organizatorice

Organizarea necorespunzătoare a locului de muncă, aici intră:

accidente mecanice care se produc în urma unor accidente

uneltele şi agregatele utilizate în procesul de producţie

Accidente termice

Aceste se datorează acţiunii vătămătoare a temperaturii ridicate sau a temperaturi mai

scăzute a organismului uman.

Principalele accidente termice sunt:

1 arsurile

2 şocuri termice

Pagina 26 din 29



Arsurile:

Leziuni locale ale ţesuturilor produse prin acţiunea unei temperaturi ridicate în

următoarele condiţii prin contact direct cu pielea.

Accidente electrice:

Acestea se produc prin acţiunea violentă a curentului electric asupra omului se împart

în 2 :

Electrocutări (şocuri electrice)

Accidente provocate de trecerea prin corpul omenesc a unui curent electric.

Arsura electrică este un traumatism produs de acţiunea curentului electric.

Pagina 27 din 29



Măsuri P.S.I.

Definiţia: incendiul este fenomenul de ardere a materialelor combustibile prin care se

produc pierderi de bunuri materiale şi uneori de vieţi omeneşti.

Arderea: este o reacţie chimică prin care se combină o substanţă combustibilă cu

oxigenul, cu degajare de căldură şi lumină.

Pentru combaterea incendiilor pot fi utilizate diferite mijloace, dar cele mai

importante sunt:

nisipul: poate fi utilizat în combaterea incendiilor în care ard materialele lemnoase,

chimice, electrice şi textile.

Apa: este un mijloc principal de combatere a focului care poate fi utilizat prin diferite

forme:

- jet: când ard materiale solide de natură lemnoasă

- ploaie: când ard materiale fibroase(textile) păioase

- pulverizată: când ard materiale combustibile, solide şi lichide

- abur: când ard materialele uscate şi gazoase, iar arderea se produce în mediul închis.

substanţe chimice: reprezintă un mijloc important pentru combaterea focului în care

ard substanţe chimice şi electrice

Spuma mecanică: este o substanţă chimică care se produce prin amestec cu emulsie.

Amestecul se realizează cu o instalaţie specială acţionată mecanic

Bioxidul de carbon: este un gaz incolor care prin presiune trece in stare lichidă fiind

rău conductor de electricitate. Este utilizat la combaterea incendiilor electrice.

Pagina 28 din 29


Produsele „ Ionela”

Rafinament şi

Eleganţă

Model de afiş


Etapa XII

Reclama produsului

În comercializarea oricărui produs reclama are un rol deosebit. Considerând că

magazinul pentru desfacerea produselor are denumirea de „Ionela” prezint mai jos un posibil

afiş de reclamă.

Pagina 29 din 29


Documents

43933431 Proiectarea Si Finisarea Unei Rochii de Ocazie