- 1 -Universitatea Ecologic Bucureti Facultatea de Psihologie

Lect. univ. dr.Gheorghe Perea

Cuprins:T1. Introducere n tematica disciplinei......... ... 02T2. Aspecte generale privind msurarea personalitii.................................................... 06T3. Aspecte generale privind constructia testelor de personalitate .. 14T4. Cerine, metode i strategii n construirea, adaptarea i experimentarea unui chestionar

de personalitate............................................................................................................................. 25T5.Chestionarele de personalitate Eysenck EPQ i Pichot-PNP .... 31T6. Chestionarele de temperament -Strelau-STI R i Rusalov-T . 34T7. Chestionarul celor cinci superfactori NEO-PI-R (BIG FIVE) ... 40T8. Chestionaurul de personalitate Freiburg FPI ... 45T9.Chestionarele multifazice de personalitate Cattell -16 PF i Melnikov i Iampolski -14

PF .. 48T10.Inventarul multifazic de personalitate Minnesota-MMPI i MMPI 2 ... 55T11. Inventarul multifazic de personalitate California CPI (H. Gough) ... 59T12. Indicatorul tipologic MyersBriggs privind stilurile cognitiv- apreciative-MBTI.. 66T.13 Inventarul BarOn pentru determinarea coeficientului emoional - BarOn EQ-I

(Emotional Quotient Inventory)................................................................................................... 70BIBLIOGRAFIE............................................................................................................ 77

- 2 -T1. Introducere n tematica disciplinei

Chestionarele instrumente principale n psihodiagnoza dimensiunilor i structurilor personalitii i pentru interpretarea profilului acesteia

1.Aspecte generale privind msurarea personalitii: concepte cheie

Psihodiagnoza (evaluarea psihologic) a personalitii, ca domeniu metodologic, include 3 categorii de instrumente(metode, probe de investigaie) de msurare:

1. Instrumentele psihometrice (chestionare, inventare, teste de personalitate care cuantific rezultatele msurrii, avnd caliti psihometrice superioare);

2. Testele proiective. Acestea constituie un domeniu distinct n evaluarea psihologic i fac obiectul unui curs separat;

3. Probele calitative (clinice), de tipul testelor situaionale sau utilizarea unor metode i tehnici precum observaia, anamneza(metoda biografic) sau interviul clinic(de angajare). Aceste metode i tehnici nu cuantificaspectele personalitii i sunt abordate n contextul altor discipline, cum ar fi metodologia cercetrii, psihodiagnosticul clinic i chiar psihologia organizaional.

1.1. Teorii ale personalitii1.2. Msurare1.3. Psihometrie1.4. Norm etalon1.5. Caliti psihometrice ale testelor1.6. Tipuri de teste de personalitate (clasificare)1.7. Domenii, scopuri i cerinte privind utilizarea testelor de personalitate1.8. Responsabilitati etice, profesionale si legale privind utilizarea testelor de

personalitate1.9. Modaliti de concepere a personalitii abordabile prin chestionare

1.1. Teorii ale personalitii (la baza oricrui instrument de msur a personalitii se afl o teorie i un model privind structura acesteia);

Cel mai productiv model al personalitii pentru fundamentarea instrumentelor de psihodiagnoz este modelul clasic dispoziional (modelul trsturilor);

Scalele chestionarelor (inventarelor) de personalitate vizeaz trsturile, dimensiunile, factorii, tipurile i constructele de personalitate.

1.2. MsurareCel mai simplu, n domeniul personalitii msurare nseamn a da o valoare numeric

unui aspect psihic. Msurarea se poate face pe mai multe tipuri de scal: nominal, ordinal, de interval i

de raport. De interes pentru psihodiagnoza de personalitate sunt msurrile pe scale de interval i

de raport, dei exist excepii de la aceast regul, n relaie cu constructul msurat(chestionarele tipologice, care utilizeaz scala nominal de msur, tip MBTI).

1.3. PsihometrieCel mai simplu, psihometrie nseamn a aprecia anumite caracteristici ale unui individ,

avnd ca unitate de msur media populaiei din care face parte i distribuia valorilor-test.Psihometria este ramura din psihologie care se ocup cu acest tip de masurare.

- 3 -Stabilirea unitii de msur (norma-etalon) este munc pur de cercetare, n care

instrumentul este experimentat, urmrind a se stabili calitile sale psihometrice i etalonat cu ajutorul unui eantion normativ.

Un test psihometric este asadar acela care realizeaza raportarea individului investigat la un sistem normativ, respectiv scorurile de referin(etalonul) ale populaiei din care acesta face parte.

1.4. Norm etalonRealizarea unui etalon presupune investigarea populaiei pentru care este construit testul,

bazat pe utilizarea unui esantion reprezentativ. Scorurile obinute sunt procesate statistic si structurate intr-un sistem de norme valori la care sunt raportate scorurile brute ale subiecilor examinai i prin intermediul crora aceste scoruri brute capt semnificaie psihologic.

Normele pentru diferite caracteristici investigate(trsturi) cu ajutorul testelor pot s difere semnificativ de la o cultur la alta, motiv pentru care este obligatorie realizarea unor studii de estimare a calitilor psihometrice si de etalonare pentru orice test(chestionar de personalitate) tradus dintr-o alt limb.

1.5. Caliti psihometrice ale testelorCalitile psihometrice sunt cele care definesc valoarea testelor ca instrumente de msur,

respectiv capacitatea acestora de a surprinde n mod real, acurat i sistematic realitatea psihologic pe care i propun s-o msoare.

Principalele caliti psihometrice ale testelor sunt validitatea respectiv capacitatea testului de a msura ceea ce i propune s msoare, fidelitatea capacitatea testului de a oferi msuri consistente si stabile i discriminarea capacitatea de a diferenia ntre indivizi n raport cu constructele evaluate.

4. Domenii, scopuri i cerinte privind utilizarea testelor de personalitate4.1. Domeniul clinic 4.2. Domeniul organizaional4.3. Domeniul educaional4.4. Domeniul judiciar4.5. Evaluarea corelativ a perechilor sau grupurilor de subieci4.6. Cercetarea4.7. Responsabiliti etice, profesionale si legale privind utilizarea testelor de

personalitate4.7.1. Liceniereareglementeaz dreptul de proprietate intelectual obinerea licenei

garanteaz un nivel minim de pregtire si cunotine, necesare pentru utilizarea probei respective.4.7.2. Responsabiliti etice1. Protecia subiectului 2. Dreptul la informare al subiecilor3. Relaia cu terii

2. Chestionarul de personalitate-instrument cheie n psihodiagnoza personalitii- Chestionarul de personalitate a permis cel mai mult, dintre testele psihologice, ca

psihologii practicieni s participe direct, att la activitatea de elaborare a instrumentelor de psihodiagnoz, ct i la aplicarea acestora n proporie de mas n rndul populaiilor profesionale;

- a legitimat i mai mult rolul acestora n interpretarea rezultatelor i a profilurilor de personalitate n baza constructelor psihologice, formulate explicit;

- utilizarea acestui instrument de psihodiagnoz a condus la dezvoltarea rapid a modelelor privind structura i profilul personalitii umane, dezvoltnd pe aceast cale coordonatele psihologiei experimentale a personalitii

- 4 -Constructele i termenii utilizai de ctre psiholog n psihodiagnoza personalitii cu

ajutorul chestionarelor sunt oarecum diferii de cei folosii n limbajul curent, adic tind s aparin numai jargonului profesional, datorit faptului c s-a aprofundat cunoaterea tiinific prin aplicarea unui astfel de instrument operativ de cercetare;

Aplicarea chestionarului n practica de evaluare psihologic a personalului, sub forma sistemului creion-hrtie, sau, sub form computerizat, tinde s nlocuiasc evaluarea direct a personalitii i probele de tip situaional, i uneori, chiar, interviul de angajare efectuat de nespecialiti

Dac n primele studii de validare, chestionarele de personalitate nu s-au bucurat de coeficieni de corelaie semnificativi (r. = 0, 20) n raport cu unele criterii de performan profesional, n comparaie cu testele de aptitudini, sunt n prezent numeroase studii care arat indici de validitate crescui (r. ntre 0, 35 i 0, 56) ale acestor instrumente de psihodiagnoz a personalitii, pentru funciile de conducere.

De aici ncrederea psihologilor practicieni c inventarele de personalitate pot fi mult mai utile pentru selecionarea personalului pentru activiti profesionale complexe, solicitante, dect sugereaz cifrele medii pentru unele profesii mai puin complexe

Avantaje i dezavantaje ale chestionarelor de personalitateO problem care diminueaz capacitatea de predicie a chestionarelor de personalitate este

faptul c, unele dintre acestea sunt elaborate de psihiatrii i psihologii clinicieni i vizeaz, n special, diagnosticul personalitii la populaia spitalizat (cu tulburri psihice i psihosomatice).

Validitatea chestionarelor de personalitate cu multe scale clinice (MMPI) pentru scopuri de selecie profesional este mai redus, iar rspunsurile dezirabile sunt mai evidente.

Cercetrile de psihologie aplicat din ultimele decenii au fcut s apar i s fie validate inventare de personalitate care descriu dimensiuni psihice ale personalitii normale cu importan deosebit n grupurile profesionale(evideniindu-se aici aa-zisul sindrom de AS)

O alt problem a inventarelor (chestionarelor) de personalitate ca metod cheie n cadrul orientrii metodologice a contructelor psihologice n evaluarea personalului, o reprezint timpul de testare necesar pentru a obine punctaje edificatoare pe fiecare scal a profilului de personalitate (uneori i peste 6 ore);

La timpul de aplicare trebuie inclus i timpul de prelucrare i interpretare a rezultatelor care presupune o bun pregtire a psihologului pentru a putea interpreta orice profil;

Computerizarea unui numr ct mai mare de operaii de la aplicare i pn la interpretarea rezultatelor, soluioneaz mult din problemele psihodiagnozei i prediciei reuitei profesionale cu ajutorul inventarelor de personalitate (aici este posibil apariia i dezvoltarea elementelor sistemului expert).

Clasificarea chestionarelor de personalitate1. n funcie de aspectele din personalitate investigate:- Chestionare de adaptare;- Chestionare de interese;- Chestionare de atitudini.

2. n funcie de multitudinea dimensiunilor sau trsturilor i factorilor de personalitate supui evalurii:

- Chestionare unifazice (cu o singur dimensiune);- Chestionare multifazice (inventare sau chestionare).

3.n funcie de normalitate / tulburare psihic:- Chestionare clinice (MMPI) sau chestionare coninnd i scale clinice (FPI);- Chestionare pentru personalitate normal (CPI)

- 5 -4. n funcie de laturile personalitii vizate:- Chestionare de temperament (STI);- Chestionare caracterologice;- Chestionare de aspiraii.

5. n funcie de structura de personalitate vizat:- Chestionare de factori, trsturi (16PF);- Chestionare tipologice, de stil (MBTI);

6. n funcie de construcia opiunilor de rspuns:- Chestionare cu rspuns dihotomic (DA/NU; A/F);- Chestionare cu rspuns scalat (scal Likert, ordinal)

7. n funcie de scala de msur utilizat: Chestionare psihometrice, cantitative; Teste proiective Probe calitative(clinice)

8.Dup criteriul vrstei: chestionare pentru aduli sau pentru adolesceni, rareori pt. copii sub 10 ani.

9.Dup modalitatea de administrare, desprindem ntre chestionare cu administrare exclusiv individual i chestionare care pot fi administrate colectiv.

10.Chestionare pe computer i chestionare creion hrtie.

Tendine n dezvoltarea chestionarelor de personalitateRestrngerea numrului de factori de personalitate la un numr concentrat, universal,

operativ (v. EPQ, NEO PI-R de tip BIG FIVE).Inventarele cu peste 400 itemi tind s acopere majoritatea constructelor psihice ale

personalitii i s nlocuiasc toate probele de personalitate ale unei baterii de selecie.Accentuarea computerizrii, att a aplicrii chestionarului de personalitate, ct i a

interpretrii rezultatelor incluznd elemente ale sistemului expert.Dezvoltarea gradului de validitate a chestionarelor de personalitate concomitent cu

dezvoltarea tehnicilor de evaluare standardizat a criteriilor de performan profesional i n carier.

- 6 -T2. Aspecte generale privind msurarea personalitii

1. Termeni cheie

1.1. Psihodiagnoza personalitatiiDesi termenul de psihodiagnoza personalitatii este pe larg acceptat si utilizat n

comunitatea psihologilor, sub raport conceptual si de continut nu reprezinta termenul cel mai adecvat. n primul rnd, diagnoza personalitatii nu se defineste ca tip de demers specific, diferit de alte ramuri ale psihodiagnosticului, ci mai degraba prin domeniul sau obiectul investigatiei personalitatea umana.

Cnd vorbim despre psihodiagnoza personalitatii avem n vedere utilizarea instrumentelor psihodiagnostice n scopul investigarii, evaluarii sau predictiei n ceea ce priveste unele structuri sau trasaturi ale personalitatii sau a unor activitati umane specifice conditionate de aceste trasaturi sau structuri. n cel de-al doilea rnd, termenul nu precizeaza tipul de metodologie utilizata n scop diagnostic, respectiv daca este o diagnoza proiectiva sau psihometrica.

Probabil termenul cel mai adecvat pentru domeniul de continut abordat n acest curs este acela de evaluare psihometrica a personalitatii.

1.2. Teorie a personalitatiiPentru a putea utiliza un test, este necesara cunoasterea teoriei personalitatii care sta la

baza sa. Sunt constructori de teste care prefera sa masoare dimensiuni ale personalitatii consacrate n psihologie, precum cele teoretizate de Jung n MBTI sau SLIP (SLTDI) si constructori care prefera sa ajunga prin studiu sistematic la modele ale personalitatii, cum este cazul majoritatii constructorilor consacrati de teste. n testele de personalitate, laturile acesteia se regasesc n scalele testelor si sunt de regula denumite trasaturi, dimensiuni sau constructe.

1.3. MasurareCel mai simplu, n domeniul personalitatii masurare nseamna a da o valoare numerica

unui aspect psihic. Masurarea se poate face pe mai multe tipuri de scala: nominala, ordinala, de interval si de raport. De interes pentru psihodiagnoza de personalitate sunt masurarile pe scale de interval si de raport, desi exista exceptii de la aceasta regula, n relatie cu constructul masurat. De exemplu, inventarele tipologice de tip MBTI, stabilind apartenenta individului la o structura tipologica prestabilita, realizeaza de fapt o masurare pe scala nominala.

Important de notat ca toate testele psihometrice de personalitate se bazeaza pe autoevaluari sau heteroevaluari constiente, aspectele inconstiente ale psihismului ramnnd neexplorate. Apoi, aceste evaluari pot fi viciate de faptul ca sunt bazate pe opinii ale subiectului, presupozitia ca aceste opinii sunt evaluari valide fiind cumva implicita. In sfarsit, evaluariile pot fi influentate de capacitatea si dorinta de autodezvaluire a subiectului.

1.4. PsihometrieCel mai simplu, psihometrie nseamna a aprecia anumite caracteristici ale unui individ,

avnd ca unitate de masura media populatiei din care face parte. Psihometria este ramura din psihologie care se ocupa cu acest tip de masurare. Stabilirea unitatii de masura (norma) este munca pura de cercetare, n care instrumentul este experimentat, urmarind a se stabili calitatile sale psihometrice si etalonat cu ajutorul unui esantion normativ. Un test psihometric este asadar acela care realizeaza raportarea individului investigat la un sistem normativ, respectiv scorurile de referinta ale populatiei din care acesta face parte.

1.5. Norma etalonExistenta unui sistem de norme, respectiv a unui etalon relevant, reprezinta o conditie

fundamentala pentru utilizarea unui test psihologic. Realizarea unui etalon presupune investigarea populatiei pentru care este construit testul, bazata pe utilizarea unui esantion reprezentativ.

- 7 -Scorurile obtinute sunt procesate statistic si structurate intr-un sistem de norme valori la care sunt raportate scorurile brute ale subiectilor examinati si prin intermediul carora aceste scoruri brute capata semnificatie psihologica. Din acest punct de vedere, este improprie utilizarea unui test psihologic pentru care nu exista studii de etalonare pe populatia in care este utilizat. Normele pentru diferite caracteristici investigate cu ajutorul testelor pot sa difere semnificativ de la o cultura la alta, motiv pentru care este obligatorie realizarea unor studii de estimare a calitatilor psihometrice si de etalonare pentru orice test tradus dintr-o alta limba.

1.6. Calitati psihometrice ale testelorCalitatile psihometrice sunt cele care definesc valoarea testelor ca instrumente de masura,

respectiv capacitatea acestora de a surprinde in mod real, acurat si sistematic realitatea psihologica pe care isi propun s-o masoare. Principalele calitati psihometrice ale testelor sunt validitatea respectiv capacitatea testului de a masura ceea ce isi propune sa masoare, fidelitatea capacitatea testului de a oferi masuri consistente si stabile si discriminarea capacitatea de a diferentia intre indivizi in raport cu constructele evaluate. Este contraindicata utilizarea testelor care nu prezinta calitati psihometrice acceptabile sau teste despre care nu sunt cunoscute valorile acestor indici.

2. Instrumente si metode utilizate pentru evaluarea psihologica a personalitatiiExista mai multe categorii de astfel de instrumente si metode utilizate n domeniul

psihodiagnozei personalitatii:a. Instrumente psihometrice: chestionarele, inventarele si testele care masoara diferite

aspecte sau trasaturi ale personalitatii sau ncearca surprinderea unei imagini generale de ansamblu asupra acesteia, pornind de la o conceptie teoretica de lucru. Esentiale pentru aceste instrumente sunt doua problematici: cea a masurarii n psihologie si cea a relatiei dintre test si viziunea teoretica asupra personalitatii.

Aceasta categorie constituie domeniul principal al cursului.b. Teste proiective. Acestea constituie un domeniu distinct n evaluarea psihologica si fac

obiectul unui curs separat.c. Probe calitative, de tipul testelor situationale sau utilizarea unor metode si tehnici

precum observatia sau interviul clinic. Aceste metode si tehnici sunt abordate n contextul altor discipline, cum ar fi metodologia cercetarii, psihodiagnosticul clinic si chiar psihologia organizationala.

ncercnd a raspunde unei cerinte esentiale si fundamentale n evaluarea psihologica si chiar n cercetare, se impune cu necesitate corelarea acestor tipuri de metode si tehnici n demersul concret de evaluare. Niciodata nu vom face evaluare utiliznd un singur tip de metoda, ci ntotdeauna prin corelarea informatiilor obinute cu ajutorul mai multor metode.

3. Tipuri de teste de personalitatePutem formula mai multe tipologii n functie de criteriul utilizat.a. Una dintre acestea a fost formulata la punctul anterior.b. O tipologie rezulta din strategia folosita n costructia testelor (pt. cele psihometrice).

Conform celor trei tipuri de strategii de constructie, rezulta 3 tipuri de teste: empirice, factoriale sau rezultate prin metoda rationala.

c. Dupa criteriul sanatatii psihice, ntlnim teste clinice si teste destinate evaluarii normalitatii.

d. Dupa criteriul vrstei subiectilor carora se adreseaza putem distinge ntre teste pentru adulti si teste pentru adolescenti.

Nu exista teste de personalitate pentru copii, desi exista posibilitatea ca unele teste de personalitate sa fie aplicate copiilor pentru o anumita vrsta. Majoritatea testelor de personalitate sunt aplicabile ncepnd cu vrsta de 13-14 ani.

- 8 -e. Considernd persoana care face evaluarea ntlnim teste bazate pe autoevaluare (de

tipul chestionarelor sau inventarelor) si teste de heteroevaluare (liste de adjective sau scale clinice).

f. Dupa tipul de raspuns solicitat de la subiect la itemi, ntlnim teste cu raspuns dihotomic, trihotomic, pe scala Likert, cu alegere fortata (ipsative) sau de tip Q-sort.

g. Dupa modalitatea de administrare, desprindem ntre teste cu administrare exclusiv individuala si teste care pot fi administrate colectiv.

h. Teste pe computer si teste creion hrtie. n utilizarea testelor n forma computeriata se impune reevaluarea calitatilor psihometrice ale acestora, n special a fidelitatii. n multe cazuri programele de computer sunt utilizate pentru calcularea scorurilor subiectilor si trasarea profilelor.

i. Dupa variabila investigata ntlnim teste unidimensionale sau partiale, care masoara o singura trasatura de personalitate si teste care urmaresc evaluarea ntregii personalitati, o imagine de ansamblu.

j. Introducnd o variabila contextuala, deprindem ntre doua categorii de teste: care evalueaza subiectul independent de contextul particular n care se afla sau n care se face evaluarea si teste care evalueaza subiectul n interactiune cu situatia. Aceasta a doua categorie o ntlnim n special n domeniul organizational sau educational.

4. Domenii, scopuri si cerinte privind utilizarea testelor de personalitate

4.1. Domeniul clinicExista cteva scopuri specifice privind utilizarea testelor de personalitate n domeniul

clinic si psihoterapie. Acestea sunt n mod evident interdependente si decurg ntr-o anumita masura unul din altul, motiv pentru care nu insistam asupra acestei idei.

a. n primul rnd putem vorbi despre un scop diagnostic, n sensul de contributie la diagnosticul psihiatric sau de evidentiere si explicare a unor mecanisme cauzale implicate n geneza unei tulburari psihice. Este vorba, de exemplu, despre evidentierea nivelului nevrotismului unui subiect care solicita asistenta de specialitate pentru acuze de tip anxios sau depresiv sau despre utilizarea rezultatelor la un test clinic tip MMPI pentru a evidentia tipul e tulburare prezentata de un pacient (cu ajutorul scalelor clinice ale testului). Ideea de baza este aceea de a stabili un diagnostic, de a cunoaste, de a putea oferi o explicatie pentru unele fapte plasate la nivelul biografiei obiective a clientilor.

b. n cela de-al doilea rnd putem aduce n discutie un scop de tip predictiv sau prognostic. n cadrul acestei abordari problematica este aceea de a anticipa evolutia viitoare a subiectului, eventual nscris ntr-un program terapeutic sau profilactic. O alta finalitate de tip predictiv vizeaza evidentierea resurselor personale pe care se poate baza interventia de tip recuperativ. n acest caz, datele recoltate prin aplicarea testelor vor constitui un punct de pornire important privind structurarea unor obiective sau programe de interventie sau de orientare preferentiala a acestor programe.

c. Validarea unor interventii de tip recuperativ sau corectiv constituie cel de-al treilea scop posibil privind utilizarea testelor psihologice n domeniul clinic. Avem n vedere nu numai testele de personalitate, ci si testele destinate investigari functiilor psihice, a capacitatii intelectuale sau a potentialului aptitudinal, precum si unele instrumente construite special pentru practica clinica, destinate a evalua fie complianta subiectului, fie evolutia dispozitiei acestuia (scale clinice).

Maniera de utilizare specifica n acest context este cea test retest, accentul caznd asupra analizei comparative a celor doua seturi de scoruri. De exemplu, evolutia rezultatelor la un test de inteligenta poate evidentia recuperarea sau depasirea unei depresii (care atrage un anumit nivel de bradipsihie tradus n performante scazute la test n faza initiala) sau un anumit nivel de retard sau deficit intelectual (n cazul mentinerii unor scoruri scazute dupa remiterea unui episod psihotic). Un alt exemplu poate viza modul n care evolueaza scalele clinice MMPI n urma

- 9 -tratamentului medicamentos sau n urma psihoterapiei sau modul n care se modifica n urma psihoterapiei scorurile la factorul Nevrotism si fatetele acestuia din NEO PI R. n acest mod sunt date o masura si o valoare obiectiva rezultatelor unei interventii specifice.

4.2. Domeniul organizationalFoarte inalt specifice domeniului organizational sunt doua tipuri de demersuri, care au

scopuri specifice si diferentiate: selectia si evaluarea de personal.a. n selectia de personal accentul cade asupra validitatii predictive a setului (bateriei) de

instrumente utilizate, deci a problematicii corelatiei ntre predictori (rezultatele la teste) si criteriu (eficienta subiectului n rolul profesional, rezultatele n locul de munca vizat). De amintit ca n mod uzual n selectia de personal se utilizeaza baterii mai largi, care cuprind si alte tipuri de probe dect cele de personalitate, precum si faptul ca, n functie de profesia sau postul avut n vedere pentru selectie, instrumentele utilizate vor fi diferentiate.

Revenind la problematica corelatiei predictor criteriu si a alegerii instrumentelor pentru selectie, amintim ca exista 4 situatii posibile, psihologul diagnostician urmarind una anume dintre acestea.

Prima situatie vizeaza o corelatie nula (rezultate slabe la teste si rezultate profesionale slabe), n care instrumentul respectiv nu are valoare predictiva, deci nu poate fi utilizat pentru selectie (nu este relevant). Urmatoarele doua situatii vizeaza corelatia negativa (rezultate bune la teste si rezultate profesionale slabe sau rezultate slabe la teste si rezultate profesionale bune) si conduc catre cele doua tipuri de eroare posibile a fi comise de psiholog. Si ntr-un caz si n celalalt dintre ultimele doua problema este aceea a alegerii gresite a instrumentelor pentru selectie, ele neavnd valoare predictiva. n sfrsit situatia vizata de psiholog n selectie este aceea a corelatiei pozitive si nalte ntre predictor si criteriu (rezultate nalte si la probele administrate si n activitatea profesionala), ceea ce indica o valoare predictiva ridicata a instrumentului si posibilitatea utilizarii acestuia n selectie.

De-a lungul timpului, n selectia de personal au fost construite mai multe solutii pentru atingerea acestui tip de corelatie, ncepnd cu construirea profesiogramelor (psiho-profesiograme), a profilelor ocupationale si mergnd catre utilizarea grupurilor de experti sau a evaluarii bazate pe interactiunea individ situatie profesionala. Fiecare dintre strategiile sau solutiile enumerate presupune parcurgerea anumitor pasi si demersuri specifice.

b. Evaluarea personalului aduce n atentia psihologului provocarea de a da o masura obiectiva evolutiei n timp a subiectului angajat n cariera, a modului n care acesta face fata n conditiile solicitarilor postului, a progreselor realizate, a achizitiilor n urma unor programe de perfectionare sau training etc. Evaluarea personalului pote fi extrem de utila si dintr-o perspectiva manageriala, oferind managerilor posibilitatea de a-si adapta si ajusta interactiunile cu fiecare subordonat, in functie de dominantele structurii personalitatii acestora.

Numai o parte a instrumentelor existente pot fi utilizate n acest scop, cum ar fi spre exemplu un test de rezistenta la frustrare sau stres n conditiile unui job foarte solicitant sau reaplicarea unui test de personalitate construit prin strategia empirica pentru a ilustra modul n care personalitatea subiectuluieste influentata de parcurgerea unui traseu profesional anume.

O situatie aparte o constituie acele profesii sau posturi care necesita o avizare initiala, eventual periodica, n care criteriile de evaluare sunt clar stabilite si normate, psihologul stabilind n urma aplicarii testelor un calificativ de tipul apt inapt.

n cel mai nalt mod specifica evaluarii de personal este necesitatea ca psihologul sa identifice acele criterii relevante si sa construiasca modalitati si instrumente de evaluare specifice realitatii organizatiei n care activeaza. Diversitatea pe acest plan este foarte mare, ceea ce impune un demers de cercetare si resurse de tip creativ ale psihologului, acesta avnd sarcina de a adapta si construi instrumente si modalitati de evaluare care sa-i permita atingerea scopurilor specifice din organizatie.

Un caz aparte al evaluarii de personal este acela in care scorurile la testele psihometrice sunt utilizate pentru proiectarea sau echilibrarea echipelor de lucru. In aceasta situatie evaluarea

- 10 -vizeaza fie echilibrarea structurii echipelor din punct de vedere a prezentei anumitor caracteristici psihologice, fie structurarea unor echipe care prezinta o distributie anume a unui set de trasaturi.

4.3. Domeniul educationalDomeniul educational poate fi plasat din persectiva evaluarii psihologice la intersectia

dintre cel clinic si cel organizational, pe de o parte datorita demersurilor viznd consilierea psihologica iar pe de alta parte datorita celor viznd orientarea profedsionala sau a carierei, ca tipuri de demersuri definitorii pentru activitatea psihologului diagnostician n domeniul educational. Daca din perspectiva orientarii carierei activitatea psihologului se apropie mai degraba de specificul selectiei, din perspectiva consilierii scolare se apropie mai degraba de domeniul clinic.

Exista nsa o serie de aspecte specifice. n orientarea vocationala accentul cade asupra corelatiei dintre potentialul aptitudinal sau de personalitate si structurile motivationale ale subiectului (interese, aspiratii etc), pe de o parte iar pe de alta parte asupra corelatiei dintre structurile motivationale ale subiectului si realitatea pietei fortei de munca (oferte si posibilitati).

n ceea ce priveste consilierea, amintim n primul rnd faptul ca aceasta este plasata n domeniul normalitatii psihice, cazurile de tulburari intrnd n sfera psihologului clinician. Scopurile consilierului vizeaza ca prin instrumentele diagnostice utilizate sa faciliteze o mai buna autocunoastere a subiectului, precum si o adaptare mai eficienta a acestuia la cerintele si conditiile mediului si procesului educational.

n ceea ce priveste testele de personalitate, apare restrictia legata de vrsta subiectilor cuprinsi n procesul educativ.

4.4. Domeniul judiciarEste un domeniu oarecum particular, n care activitatea psihologului diagnostician poate

capata valente care o apropie mai degraba de un demers de cercetare sau mai degraba de unul de investigatie clinica.

4.5. Evaluarea corelativa a perechilor sau grupurilor de subiectiAceste situatii sunt cumva de tip particular si se pot plasa practic n oricare dintre

domeniile aplicative mentionate la punctele anterioare. Este cazul de exemplu al evaluarii cuplurilor n situatii de consiliere sau psihoterapie sau cazul evaluarii echipelor de lucru n domeniul organizational, indiferent daca n componenta acestora intra 2 sau mai multe persoane. Particular si specific pentru acest tip de abordare este faptul ca analiza nu este focalizata asupra scorurilor individuale, ci mai degraba asupra modului n care scorurile la teste obtinute de persoane diferite coreleaza ntre ele si se manifesta la nivel comportamental. Scopul unor astfel de evaluari poate fi acela de a explica unele fenomene disfunctionale, de a face predictii sau de a contura directii de intervetie.

4.6. CercetareaCercetarea psihologica este un demers ce poate fi plasat n contextul oricaruia dintre

domeniile enumerate mai sus sau poate avea un caracter independent relativ la un domeniu anume, n cercetarea fundamentala sau atunci cnd psihologul activeaza n cadrul unui institut de cercetare.

Problematica specifica a utilizarii testelor de personalitate n cercetare priveste selectarea unor instrumente adecvate obiectivelor cercetarii (situatie n care alegerea instrumentelor poate deveni o sursa de eroare), precum si cea a constructiei unor instrumente de natura a raspunde obiectivelor cercetarii.

O situatie particulara este aceea n care cercetarea are drept scop construirea si standardizarea unui instrument psihodiagnostic sau importul acestuia dintr-o alta cultura (traducerea, adaptarea si standardizarea acestuia).

- 11 -Multe teste psihometrice, in special cele cu numar redus de itemi, sunt preferate de catre

cercetatori, oferind scoruri care permit analize statistice multiple si variate. n plus, ofera un plus de obiectivitate a evaluarii fata de situatiile experimentale clasice.

4.7. Responsabilitati etice, profesionale si legale privind utilizarea testelor de personalitate

4.7.1. LicentiereaMajoritatea testelor psihologice intra sub incidenta legii care reglementeaza dreptul de

proprietate intelectuala, precum si sub incidenta legilor civile, facand obiectul unor tranzactii comerciale. De regula, utilizarea testelor psihologice necesita obtinerea unei licente de utilizare de catre psiholog.

Din punct de vedere legal si profesional, este interzisa utilizarea unui test fara licenta de utilizare, daca regimul juridic al acestuia solicita licentierea. Inainte de utilizarea unui test, recomandam informarea cu privire la regimul juridic si comercial al acestuia.

In principiu, licentierea acopera doua categorii de aspecte. In primul rand ea garanteaza si reglementeaza legalitatea utilizarii si respectarea dreptului de proprietate asupra probei. In cel de-al doilea rand, obtinerea licentei garanteaza un nivel minim de pregatire si cunostinte, necesare pentru utilizarea probei respective.

4.7.2. Responsabilitati eticeFacand obiectul activitatii psihologilor, utilizarea testelor psihologice trebuie sa respecte

principalele principii si domenii ale eticii profesionale. Din acest punct de vedere sunt 3 aspecte fundamentale care trebuie sa intre in atentia utilizatorului de teste:

1. Protectia subiectului va fi avuta in vedere in special atunci cand rezultatele la teste sunt folosite pentru a lua decizii in legatura cu subiectul, asa cum este cazul situatiilor de selectie si evaluare profesionala, in unele cazuri clinice sau acolo unde exista responsabilitati de ordin judiciar pentru subiectul evaluat. Protectia si preocuparea pentru bunastarea subiectului trebuie de asemenea avuta in vedere atunci cand subiectului ii sunt comunicate rezultatele evaluarii, in sensul ca aceasta sa nu dauneze imaginii de sine a subiectului.

2. Dreptul la informare al subiectilor va fi respectat atat in faza de pregatire a evaluarii, cat si in ceea ce priveste comunicarea rezultatelor. Subiectul va trebui informat cu privire la scopurile si continutul evaluarii, modul de garantare a confidentialitatii datelor, precum si la consecintele pe care le poate avea evaluarea, de exemplu pentru cariera acestuia. Ca principiu, este necesara obtinerea consimtamantului informat al subiectului pentru parcurgerea evaluarii.

3. Relatia cu tertii reprezinta probabil domeniul cel mai dificil de abordat din perspectiva etica de catre utilizatorii de teste si care poate genera cele mai multe dileme etice. Psihologul va trebui sa aiba intotdeauna in vedere faptul ca principala responsabilitate din perspectiva etica vizeaza subiectul evaluat si in niciun caz un tert, chiar daca acesta este un parinte, o organizatie angajatoare sau o institutie a statului. Aceasta decurge din principiul amintit la punctul 1, respectiv din natura umanista si liberala a profesiei de psiholog. De exemplu, este interzis ca psihologul sa accepte examinarea psihologica pentru concedierea unor angajati sau orice forma de discriminare a subiectilor de catre un tert avand ca baza rezultatele la teste. Toate aceste aspecte vor trebui avute in vedere si specificate in etapa negocierii contractului cu tertii.

5. Limite si dificultati intrinseci masurarii personalitatii prin chestionareExista 4 mari categorii de limite:a. limite care tin de capacitatea de operationalizare a dimensiunilor (constructelor) de

masurat (de fapt de limitele acestei capacitati)b. care tin de capacitatea de exprimare (n itemii chestionarului) a continuturilor

dimensiunii c. care tin de posibilitatea de control a transmiterii si mai ales a receptarii cortecte a probei

- 12 -d. care tin de intentionalitatea si starea interna a rspondentului.Interventia acestor variabile poate conduce catre erori n evaluare (surse de eroare).Solutii conturate pentru depasirea acestor limite:a. reconsiderarea n timp a modului de construire a itemilorb. utilizarea procedurilor statistice pentru a elimina sursele de distorsionare sau pentru a

construi modele de control a corelarii informatiilorc. construirea de noi taxonomii asupra personalitatii.Apare de asemenea ntrebarea legitima daca chestionarul ca instrument, a carui

standardizare ne mpinge spre inferente tipologice cu nivel mediu de generalitate, este capabil sa surprinda si unicitatea, forma vie a psihismului care se manifesta n realitate (clasica problema a abordarii nomotetice sau idiografice).

Alte probleme legate de evaluarea personalitatii prin chestionare:a. probleme legate de vizibilitatea (transperenta itemilor)b. care tin de schimbarea sau constanta comportamentului individualc. care tin de specificitatea raspunsului la item (ceea ce atrage dificultati n gruparea

itemilor n categorii)d. care tin de determinaarea unor criterii externe de validaree. care tin de interpretarea datelor: o interpretare factuala, literala (apropiata de situatia

interviului) sau una psihologica diagnostica (bazata pe validarea chestionarului)f. probleme care tin de ambiguitatea raspunsurilor la itemi (ceea ce semnifica existenta

unor posibilitati largi de interpretare a fiecarui raspuns) sau specificitatea foarte mare a itemilor (ceea ce scade gama de posibilitati de interpretare).

6. Modalitati de concepere a personalitatii abordabile prin chestionare

6.1. Modelarea personalitatii ca un sistem de dimensiuni sau trasaturiConstructia testelor de personalitate a fost influentata n cea mai nalta masura de teoriile

care concep personalitatea ca un sistem (structura) de trasaturi, acestea din urma fiind ntelese ca moduri specifice si carecteristice de comportament, cunoastere, simtire.

Prin termenul de trasatura de personalitate nlelegem o dispozitie sau caracteristica subiacenta ce poate fi folosita ca explicatie pentru regularitatile si consistenta comportamentului individual

(Dictionary of psychology, 1985). Acest sens de definire a trasaturilor de personalitate implica o baza explicativa, o teorie asupra personalitatii, datele recoltate prin teste neputnd fi interpretate fara cunoasterea acestei teorii.

n perioada de construire a marilor teste empirice, Wiggins definea o trasatura de personalitate ca un pattern de comportament observabil si nu ca o simpla dispozitie psihica (explicatia comportamentului putnd fi gasita la un alt nivel), n timp ce actualmente tendinta este aceea de a concepe trasaturile ca si constructe explicative.

Costa si McCrae definesc trasaturile de personalitate ca dimensiuni ale diferentelor individuale privind tendinta de a aparea / prezenta patternuri consistente de gndire si actiune. Exista doua implicatii ale acestei idei:

a. Reliefarea (prin teste adecvate) a acestor trasaturi ne da posibiitatea de a infera asupra subiectului si mai ales asupra comportamentului, gndirii, simtirii concrete a acestuiea si

b. Putem vorbi despre trasatura ca prorpietate a unui individ ce justifica plasarea sa de-a lungul unei dimensiuni a psihismului (bipolaritatea factoriala), . Trasatura devenind astfel o explicatie posibila asupra comportamentului persoanei.

6.2. Structuri cognitiv-preferentiale de personalitateModelarea personalitatii n termeni de structuri preferentiale reprezinta o tendinta

complementara celei n care personalitatea era abordata prin trasaturile sau dimensiunile de baza.. Aceasta tendinta este preocupata de structurile si tipurile comune. Este vorba de o abordare, o

- 13 -perspectiva diferentiala versus una bazata pe ceea ce este comun interindividual (o abordare idiografica sau una nomotetica dupa Allport). Ideea de baza a acestei abordari este aceea conform careia fiecare individ prezinta o echilibrare specifica a unor tipuri sau structuri de baza.

De baza n aceasta abordare sunt teoriile asupra tipurilor, dintre care una fundamentala este cea jungiana. Aceasta din urma se particularizeaza cumva prin faptul ca a condus la viziuni care mbina, sintetizeaza aceasta tendinta cu cea diferentiatoare. n psihologia personalitatii au fost construite numeroase tipologii, pornind de la presupunerea ca exista patternuri coerente de comportament sau stiluri consistennte de actiune suficient de bine definite pentru a permite o taxonomie a persoanei de-a lungul acestor tipuri.

Pna n anii 80, n diagnoza personalitatii s-a manifestat tendinta de aplicare n diagnoza a tipologiilor temperamentale sau de orientare a valorilor. Actualmente se manifesta o tendinta de a integra o viziune tipologica cu perspectiva diferentiala.

6.3. Teoriile cognitiviste: constructele personale si stilurile apreciativePsihologia cognitiva defoneste psihismul ca sistem functional aparut si dezvoltat n

functie de mediu si necesitatile acestuia. Ca o alta idee ade baza a acestei abordari, retinem faptul ca nu toate aspectele functionarii psihice sunt utile pentru adaptare sau supravietuire, aparnd cumva ca anomalii.

ntr-o varianta clasica, abordarea cognitiva cerceteaza si ierarhizeaza structurile mentale n functie de relatia lor directa cu adaptarea organismului la realitate. O perspectiva cognitivista mai noua depaseste aceasta viziune, aducnd n sfera preocuparilor si ceea ce este distorsionat, irational, anormal etc si de aici apare perspectiva unor structuri care pot explica singularul, excentricitatea, chiar boala, ntelese ca alternative cu valoare de supravietuire n circumstante irationale.

Un model de baza pentru aceasta abordare este modelul constructelor personale al lui Kelly iar un altul este cel privind stilurile cognitive (dependent de cmp vs independent, internalizant vs externalizant, impulsiv vs reflexiv, evolutiv vs reductiv). La acestea se adauga alternanta ntre stiluri (mobilitate vs fixitate), varierea ntre stiluri n functie de situatie. n Romnia au existat cercetari ale lui Marcus, Catina si Minulescu cu privire la unele stiluri apreciative cu rol prognostic pentru orientarea vocationala. Cercetarile lui Marcus privind empatia au relavat importanta criteriului afectiv n apreciere, prin utilizarea prevalenta a propriei experiente afective: stil analogic, empatic, reflexiv, detasat etc.

Ideea de baza a noii abordari cognitive este aceea de a include n evaluare si modelare att mecanismele cognitive (de procresare logica), ct si a celor inconstiente de natura afectiva. De amintit ca aceasta orientare nu a generat niciun instrument complex acreditat si utilizat pe plan international.

- 14 -T3. Aspecte generale privind constructia testelor de personalitate

Cerinte generale si etape generale n construirea unui chestionar de personalitateAsamblarea unui esantion de itemi

Exista 2 probleme esentiale n construirea si experimentarea unui chestionar de evaluare a personalitatii:

a. definirea constructului, deci a trasaturii care va fi masurata. Aceasta se va face n functie de scopul testarii si de orientarea teoretica cu care opereaza autorul.

b. Construirea unui set de itemi prin care subiectul este chestionat n legatura cu acele comportamente sau situatii care sunt relevante pentru trasatura respectiva. Raspunsurile subiectului la itemi vor servi ca indicatori ai constructului.

Aceste doua probleme sunt strns legate si presupun un demers unitar prin care pornind de la o definitie de lucru asupra constructului psihologul traduce dimensiunile acesteia ninr-un set de itemi.

Este vorba de un proces de operationalizare gradata a constructului, pna la transpunerea acestuia n itemi.

n definirea constructului psihologul poate opera cu o definitie specifica asupra acestuia sau si poate construi propria definitie de lucru reunind elemente prin care constructul rerspectiv este definit de catre mai multi autori sau n mai multe lucrari. De exemplu, Porot semnaleaza trei conditii esentiale ale anxietatii: sentimentul unui pericol indeterminat, acompaniat de fantasme tragice; starea de atentie fata de pericol, alerta psihica; convingerea de neputinta si sentimentul de dezorganizare. Daca utilizam drept reper modul de definire cu care opereaza proiecte de tip DSM sau ICD va fi necesar sa adaugam simptomatologia somatica n definitia anxietatii si sa facem unele diferentieri mai fine ntre tipurile concrete de manifestare a anxietatii. n sfrsit, daca operam n cadrul unei definiri din perspectiva terapiei cognitiv-comportamentale vom accentua asupra perturbarilor cognitive ce apar n anxietate sau asupra modului detasat de autoexperimentare si asupra calitatilor experientei emotionale dacadefinitia este una experientiala. Modul de definire este strict dependent de scopul testarii. Pentru a satisface o pretentie de exhaustivitate, este necesara o munca prealabila de documentare n problematica respectiva si construirea unei definitii de lucru de tip integrativ sau sumativ.

n pasul urmator vor fi identificate dimensiunile definitiei, cu un grad de generalitate mai redus.

Acestea vor rezulta n functie de tipul de definitie cu care autorul opereaza si descopul evaluarii.

Daca scopul este evaluarea nivelului anxietatii pacientilor din clinica, centrarea va fi asupra simptomelor iar dimensiunile pot viza de exemplu principalele tipuri de manifestari ale anxietatii: emotionale, somatice, comportamentale si cognitive. ntr-o definitie de tipul celei utilizate de Porot aceste dimensiuni sunt sugerate chiar de autor. Unii autori precum Anastasi recomanda ca procesul de operationalizare sa continue prin identificarea de variabile si indicatori, cu un nivel de generalitate tot mai redus, acestia din urma urmnd a fi tradusi n itemi. Organizarea este una de tip arborescent, de la general la particular. Este posibil ca o dimersnsiune sau o variabila a constructului sa fie reprezentata n instrumentul final printr-un numar inegal de itemi, n functie de marima acesteia si relevanta ei n definirea constuctului.

Cerinte n construirea testuluia. Alegerea tipului de proba sau de chestionar depinde de scopul evaluarii (ce testam) si

de domeniul de aplicare (de ce testam si pe cine). Ideea este de a raspunde unor probleme specifice ale contextului si ale subiectilor vizati care pot deteriora comunicarea prion chestionar devenind surse de eroare n evaluare.

b. Cerinte ce tin intrinsec de construirea chestionarului: adecvarea continutului itemilor, numarul de itemi, omogenitatea sau neomogenitatea acestora, calitatile itemilor, relatia existenta

- 15 -ntre item si trasatura etc. Toate aceste aspecte vor afecta calitatile psihometrice ale testului, deci valoarea acestuia ca instrument de masurare.

Aplicarea experimentala a esantionului de itemiUn studiu pilot initial se poate face pe un numar minim de 20 subiecti (dupa Meili, 1964).

Scopul acestui studiu pilot este acela de a aduce corectii chestionarului, de a raspunde unor ntrebari care privesc interventia necontrolata a anumitor aspecte sau variabile ce pot influenta rezultatele si fidelitatea testului.

Surse de eroare n evaluare care apar si pot fi corectate n aceasta etapa:a. Standardizarea corecta (sau incorecta) a instructajului si/sau conditiilor specifice de

raspuns, b. Standardizarea tipului de raspuns, c. Formularea unor itemi/scale de validare (control) a chestionarului n raport cu

atitudinea subiectului (estimarea incorecta a unor manifestari simptomatice sau situationale, atitudini de fatada sau bazate pe dezirabilitatea sociala etc),

d. Construirea unor exemple introductive.

Validarea statistica preliminaraAceasta etapa are ca scop eliminarea itemilor neomogeni, nesemnificativi, care dubleaza

un aspect investigat etc. Se realizeaza n genere pe un numar de subiecti suficient de larg ca sa permita clarificarea urmatoarelor aspecte:

a. Nivelul de dificultate al itemilor, b. Precizarea grilei de raspuns (repartitia itemilor n functie de posibilitatile de raspuns), c. Capacitatea de discriminare.Scopul acestei etape este acela de a elimina acei itemi care sunt neadecvati si de a ordona

itemii n functie de gradul de dificultate (daca este cazul sa facem aceasta ordonare, n special pentru probe ce presupun performanta rezolutiva) si de tipul de grila folosit (nu se vor pune, de exemplu prea multi itemi ntr-o succesiune prelungita de reactii relevante prin acelasi fel de raspuns: Da sau Nu).

Tot n aceasta etapa vor fi eliminati si acei itemi care sunt reprezentativi pentru trasatura dar care, datorita unor motive precum dezirabilitatea, primesc acelasi tip de raspuns de la majoritatea subiectilor.

n aceasta etapa vom obtine o repartitie echilibrata a itemilor n chestionar; adecvarea nivelului de dificultate a limbajului la cel al populatiei vizate; eliminarea acelor itemi ce nu contribuiela sau sunt irelevanti pentru posibilitatea de a dihotomiza subiectii n functiede variabila testata. Aceasta din urma calitate capacitatea de discriminare este considerata, alaturi de omogenitate, ca fiind inseparabila de validitatea testului (Meili). Capacitatea de discriminare se determina statistic prin corelatia cu un criteriu extern fie prin comparatia corelatiei fiecarui item cu rezultatele globale ale scalei/chestionarului erxperimentat.

Cerinte pentru validarea statistica preliminaraa. Lucrul cu un grup de subiecti semnificativ pentru dimensiunea avuta n vedere (criteriu

extern).b. Sarcina testului (continutul itemilor) sa se refere la variabila avuta n vedere.

Standardizarea interpretarii prin etalonarea chestionaruluiCerinte privind etalonareaa. Construirea chestionarului n forma finala (definitiva). Problema aici este aceea de a

respecta cerintale din etapele anterioareb. Construirea unui lot (esantion) de subiecti adecvat, ct mai diversificat n functie de de

criteriile specifice categoriei populationale testate cu ajutorul instrumentului.

- 16 -n aceasta etapa aplicam forma definitiva a chestionarului, exemplele de familiarizare cu

proba (daca este cazul), experimentarea limitei de timp de raspuns (daca este cazul, vom cere fiecarui subiect sa ncercuiasca ultimul item la care a raspuns, din minut n minut, pna cnd ultimul subiect termina de raspuns).

Tot n aceasta etapa suntem interesati de valoarea testului ca masura standardizata. Aici sunt realizate cercetari privind validitatea diferitelor scale sau fatete, sunt continuate investigatiile privind fidelitatea, corelatii cu alte teste, studii factoriale care sa permita descoperirea de noi grupari (fatete sau factori specifici), studii privind validitatea predictiva sau de criteriu etc.

Strategii de construire a chestionarelor de personalitateMegargee (1972) inventariaza 3 astfel de stategii sau metode: a. Metoda intuitiva sau

abordarea rationala, b. Metoda criteriului extern sau metoda empirica, c. Metoda criteriului intern sau metoda factoriala. Desigur, pot exista si strategii de constructie care combina elemente specifice celor trei metode, numite strategii mixte.

Metoda intuitiva sau abordarea rationalaAutorul chestionarului este cel care decide ce itemi vor fi inclusi n chestionar si care sunt

continuturile relevante pentru a traduce trasatura ntr-un comportament. Acest fapt face ca o serie de aspecte cum ar fi cunostintele acestuia de psihologie, experienta n construirea si utilizarea de teste si cunoasterea problematicii specifice a trasaturii tinta sa capete o importanta speciala.

Hase si Goldberg (1967) realizeaza o tipologie a abordarilor rationale folosind 2 criterii. Folosind drept criteriu modul de selectare a continutului itemilor, disting ntre abordari n care selectia se bazeaza pe ntelegerea strict intuitiva a trasaturii si abordari n care selectia este ghidata de o teorie formalizata asupra personalitatii. Un al doilea criteriu priveste instanta care selectioneaza itemii si diferentiaza ntre strategii n care autorul chestionarului este cel care opteaza si strategii n care se constituie un grup de persoane care face selectia (judecatori, experti).

Megargee (1972) deferentiaza ntre selectii pur intuitive si cele mixte (partial empirice), n care selectia este partial ghidata de date experimentale. De exemplu, este cazul a 4 dintre scalele CPI construite pe baza analizei consistentei interne. n astfel de scale autorul selecteaza intuitiv un lot de itemi care par sa traduca (reflecte) trasatura investigata, selectia initiala este analizata sub aspectul consistentei interne si sunt pastrati acei itemi care obtin un coeficient de corelatie satisfacator (un nivel suficient de ncredere).

Pasia. selectia intuitiva a continuturilor itemilor si a lotului initial de itemib. administrarea ntregului lot de itemi unui grup de subiectic. calcularea scorurilor totale la aceasta scala preliminarad. calcularea corelatiilor dintre scorurile la itemi si scorurile totale pentru toti itemii din

lotul preliminare. utilizarea coeficientilor de corelatie drept criteriu pentru selectia finala a itemilor (vor fi

selectati acei itemi cu cele mai mari corelatii ntre scorurile proprii si cele totale).ntr-un astfel de demers mixt, datele empirice pot fi utilizate pentru a creste validitatea

discriminativa a testului prin eliminarea itemilor cu patternuri de raspuns ambigui sau care prezinta corelatii semnificative cu scale care masoara alte trasaturi.

Avantaje si dezavantajeDupa Megargee, principalele avantaje ale strategiei intuitive ar fi legate de:a. validitatea de continut ridicatab. coerenta intrinseca (consistenta interna) a instrumentului.Principalele dezavantaje ale metodei rationale tin de:

- 17 -a. omogenitatea si continutul itemilor depind de abilitatea autorului de a-si imagina si

anticipa raspunsurile la problemele itemilor ale subiectilorcaracterizati prin trasatura respectivab. transparenta instrumentului, facilitatea pentru subiect de a ntelege sensul itemilor si

modelul de raspuns expectat de autor/chestionar, ceea ce deschide posibilitatea distorsionarii voite a raspunsurilor pentru a simula/disimula/da raspunsuri dezirabile. Acesta este motivul pentru care unele chestionare precum CPI sau MMPI au construite scale de validare a profilului individual sau scale de corectie a scorurilor individuale.

Metoda empirica sau a criteriului externSelectia itemilor n test este ghidata doar de relatia empiric determinata ntre itemul

testului si o masura criteriu specifica.

Etapea. asamblarea unui esantion initial de itemi, pe baze rationale sau folosind itemi din alte

chestionareb. administrarea setului de itemi la doua grupuri de subiecti care difera ntre ei doar la

nivelul trasaturii evaluatec. determinarea pentru fiecare lot a frecventei raspunsurilor acord/dezcordd. determinarea semnificatiei statistice a diferntelor obtinutee. itemii care diferntiaza semnificativ cele doua loturi sunt selectati pentru scala

preliminaraf. scala rezultata este aplicata din nou loturilor criteriu initialeg. daca raspunsurile analizate sunt satisfacatoare, scala va fi validata pe noi loturi pentru a

identifica si elimina itemii cu o capacitate scazuta de discriminareh. aceasta scala prescurtata si rafinata va fi din nou validata.Avantajea. depaseste abilitatea intuitiva a unei singure persoaneb. reprezinta o consecinta a comportamentului (raspunsului) unui numar mare de persoane

fata de continutul itemilor si poate detecta astfel itemi discriminativi pentru respectiva trasatura, care sunt departe de a fi evidenti de la sine. Prin aceasta metoda a fost construita, de exemplu, scala de socializare din CPI.

Apare o cerinta foarte importanta legata de aceasta modalitate de selectie, anume aceea a unei mari acurateti n selectionarea loturilor criteriu de subiecti, cazul contrar conducnd spre selectii gresite, de itemi irelevanti.

Concluzionnd, n cadrul acestei metode relatia empiric stabilita ntre itemi si un criteriu extern si nu continutul manifest al itemilor determina selectionarea acestora pentru chestionarul final. Un item va fi inclus n test daca este capabil n mod empiric sa diferentieze cele doua loturi, indiferent daca raspunsurile subiectilor par paradoxale (relatia cu criteriul este obscura) sau directia lor pare absurda. Psihologul nu va fi preocupat de adevarul literal al raspunsului subiectului la item, ci interesul sau va fi orientat catre relatia dintre raspunsul subiectului la item si alte dimensiuni comportamentale implicite. Din aceste motive, scalele derivate empiric pot fi mai subtile si mai dificil de trucat dect cele rationale. Scaderea validitatii aparente/de continut (implicita acestui tip de scala) face ca testul sa fie mai greu acceptat de catre subiecti (nu nteleg de ce te intereseaza acest lucru sau de ce acest aspect are relevanta pentru angajarea mea) si mult mai dificil de explicat nespecialistilor care presupun existenta unei relatii directe ntre item si constructul investigat.

Aceasta metoda de selectarea itemilor ntr-un chestionar devine decisiva atunci cnd se pune problema utilitatii predictive a instrumentului n raport cu diferite criterii, deci pentru construirea unor chestionare de tip vocational, clinic sau pentru masurarea unor trasaturi care sunt marcate de prejudecata mentalitatii comune.

Metoda analizei factoriale sau a criteriului intern

- 18 -Pune accent pe analiza criteriului intern, respectiv pe tehnici statistice care permit ca,

odata cu identificarea unui factor care apare ca dimensiune responsabila de variatia semnificativa a comportamentului, sa construim si o scala pentru a defini psihologic si a evalua respectivul factor.

Pasia. construirea pe baze apriori a unui lot relativ mic de itemi (celelalte metode presupuneau

o selectie finala dintr-un numar initial mare de itemi posibili), itemi ce par sa fie strns legat de factorul vizat

b. acesti itemi sunt administrati unui numar mare de subiecti, testati adesea n paralel si cu alte instrumente semnificative n raport cu factorul-dimensiunea vizata

c. se realizeaza o intercorelare a itemilor, matricea rezultata fiind analizata factorial, rotata conform procedurii alese si obtinndu-se astfel o clusterizare care este responsabila de un anumit cuantum al variatiei comportamentului subiectilor testati

d. se determina ncarcatura factoriala a fiecarui item (corelatia cu fiecare factor rezultat)e. vor fi selectati pentru scala finala acei itemi care au cea mai nalta ncarcatura

factoriala.Rezultatul va fi o solutie structurala simpla, n care fiecare factor este responsabil pentru o

anumita trasatura.n aceasta metoda pot interveni erori datorate metodei de analiza factoriala sau datorita

lipsei de distinctivitate conceptuala ntre structura si fenomen. Astfel, abilitatea cercetatorului consta n analiza semnificatiei psihologice a itemilor care structureaza un anume factor, pentru a da consistenta psihologica, sens calitativ produsului analizei cantitative. Majoritatea chestionarelor contemporane sunt construite cu ajutorul acestei metode, existnd chiar tendinta de fi pus sub semnul ntrebarii orice chestionar care nu a fost supus analizei factoriale.

Avantaje si dezavantajeAvantajul principal al unei astfel de scale este puritatea factoriala si omogenitatea sa, ceea

ce nseamna ca scoruri egale semnifica performante echivalente la testul respectiv (deziderat central pentru orice instrument de psihodiagnostic).

Dezavantajul testelor factoriale vine din faptul ca scalele factoriale nu relationeaza suficient de flexibil si relevant cu comportamentul viu, deci cu modele comportamentale complexe n care factorul respectiv apare doar ca una dintre dterminante (fapt acuzat adesea de psihodiagnosticienii de orientare clinica).

In sfarsit, un caz special de strategie de construire a chestionarelor de personalitate este cel al abordarii lingvistice, care este prezentat detaliat la capitolul privind abordarea Big Five.

Aspecte generale si probleme privind construirea itemilor chestionarelor de personalitaten istoria psihodiagnozei s-a remarcat o anumita evolutie a preocuparilor vis a vis de

construirea itemilor. Angleitner, John si Lohr (1986) amintesc despre o anumita neglijare n faza de nceput a construirii de teste de personalitate, a preocuparilor legate de proprietatile itemilor, n favoarea centrarii aproape exclusive asupra principiilor de construire a scalelor. De aici rezulta inevitabil o sursa importanta de eroare n evaluare.

n sfrsit, actualmente exista cteva probleme legate de constructia itemilor care intra n sfera preocuparilor creatorului de teste: cum trebuie construit lotul initial de itremi; cum trebuiesc scrisi itemii; cum influenteaza caracteristicile formale si de continut ale formularii modul n care vor prelucra subiectii acel item. Aceste categorii de probleme au preocupat pe creatorii clasici de teste se se afla n dezbaterile actuale n domeniu.

Strategii generale de construire a itemilor - Problema limbajuluin 1957, Loevinger aducea n discutia specialistilor o anumita problematica. El

incrimineaza faptul ca deficienta majora care apare n procesul de generare a itemilor pentru a reprezenta un anumit construct tine de imposibilitatea de a-l repeta ca pe orice experiment

- 19 -psihologic. Aceasta deficienta ar tine de gradul mare de subiectivitate care vine din partea cercetatorului care construieste testul. El a ncearcat sa structureze cteva reguli privind construirea lotului initial de itemi, pornind de la postularea realitatii ca itemii lotului initial sunt ntotdeauna extrasi dintr-o arie de continuturi mai larga dect trasatura propriuzisa. De aici apare posibilitatea erorii legata de selectia unor itemi care traduc alte continuturi.

Regulile formulate de Loevinger:a. Necesitatea de a fi construiti si itemi care sa evalueze alte trasaturi, nrudite dar cu

valoare discriminativa fata de trasatura avuta n vedere, b. Itemii trebuie alesi astfel nct sa reprezinte toate continuturile posibile care ar putea

exprima trasatura respectiva, n functie de toate teoriile cunoscute, c. Domeniile continuturilor ar trebui sa fie reprezentative pentru importanta lor

existentiala.n 1967, Jackson accentueaza asupra necesitatii de a opera definitii specifice si reciproc

exclusive pentru fiecare construct (trasatura), bazate pe trecerea n revista a literaturii de specialitate privind dimensiunea respectiva. Sistemul propus de Jackson (sistem secvential de dezvoltare a scalei de personalitate) consta n aceea ca unui grup de judecatori experti li se dau descrieri ale unor persoane tinta care manifesta n nalta masura n comportamentul lor trasatura investigata. n pasul urmator ei vor judeca si ranga probabilitatea ca aceste persoane sa aprobe fiecare dintre itemii propusi. O alta sarcina a grupului de judecatori experti era aceea de a stabili gradul, masura n care itemii pot fi considerati relevanti pentru constructul respectiv.

n 1983, Buss si Craik propun un al doilea model coerent privind generarea itemilor (primul fiind al lui Jackson), pornind de la ceea ce autorii numesc frecventa actiunii si care se bazeaza pe prototipicitatea unui comportament pentru o anumita trasatura. Pasi:

1. selectarea n mod sistematic a unui set de trasaturi dintr-un model structurat de comportament interpersonal (realizat de Wiggins n 1979).

2. un esantion larg de subiecti are sarcina de a identifica comportamentele observabile care corespund trasaturii (genereaza acte comportamentale care pot fi considerate manifestari ale trasaturii),

3. alt lot de subiecti apreciaza prin rangare gradul de prototipicitate al acestor acte comportamentale pentru trasatura data. Aceasta evaluare se face pornind de la un set de reguli de evaluare a prototipicitatii si este bazata pe consensul unui mare numar de vorbitori ai unei limbi, fiind prima tentativa de a capitaliza cunostintele semantice ale oamenilor n legatura cu acele comportamente care sunt tipice pentru o anumita trasatura.

Dezavantajul principal al metodei consta n faptul ca nu mai este la fel de utila atunci cnd se pune problema construirii unor itemi pentru investigarea unei trasaturi pentru care nu exista denumiri elaborate la nivelul limbajului comun (nu ne putem astepta ca oamenii sa aiba intuitii semantice relevante), cum ar fi de exemplu cazul unor dimensiuni ce se manifesta n afectiunile psihice.

Problema fundamentala care apare ca sursa de eroare n evaluare si este legata de generarea itemilor este subiectivitatea initiala din partea autorului testului. Aceasta problema nu poate fi corijata prin metodele statistice de experimentare, ntruct ceea ce nu a fost cuprins n test si este relevant pentru trasatura nu mai poate fi recuperat pentru a deveni parte a scalei rezultate. Un alt mod n care se manifesta subiectivitatea autorului este legat de decizia acestuia privind denumirea scalei sau factorului rezultat, decizie care va reflecta preconceptiile acestuia. Aceasta problema se manifesta chiar si n chestionarele actuale, cum este de exemplu situatia factorului V din chestionarele de tip Big Five.

O alta problema comuna n modelele propuse de Buss si Craik sau de Jackson se leaga de definirea relevantei pentru personalitate a anumitor cuvinte din limbajul curent. Allport si Odbert (1936) considera de exemplu (ntr-o modalitate clasica) ca relevanti pentru personalitate sunt acei termeni care pot fi folositi pentru a distinge comportamentul unui om de comportamentul altuia.

- 20 -n 1990, Angleitner, Ostendorf si John propun un model de definire si operare selectiva

prin trei modalitati. 1. Prima dintre ele identifica o taxonomie a tipurilor de caracteristici de personalitate care

pot fi regasite direct la nivelul limbajului natural (substantive, verbe, adjective, adverbe etc).Aceasta clasificare cuprinde 6 categorii de coninuturi: a. trasaturi stabile; b. stari si dispozitii psihice; c. activitati; d. roluri sociale, relatii si efecte sociale; e. abilitati si talente; f. caracteristici care tin de prezenta fizica. 2. A doua modalitate se refera la specificarea unor criterii de excludere: a. un termen nu este relevant pentru personalitate daca este nondistinctiv si nu se aplica la

toti indivizii;b. Termeni ce se refera la originea geografica, nationalitate, identitati profesionale sau

legate de o anumita munca; c. Termeni care se refera doar la o parte din persoana si d. Termeni a caror implicatie pentru personalitate este metaforica si neprecisa.

3. cea de-a treia modalitate este o grila de identificare prin care se exclud acei termeni care nu se potrivesc n oricare dintre urmatoarele propozitii criteriu:

1. Pentru adjective Ct de...... sunt?, Ct de...... s-a comportat X?2. Pentru substantive Este X......?, Poti sa spui ca X este un......?3. Pentru substantive atributive ...... lui X este remarcabila?, Prezinta (poseda)

X......?Hofstee (cercetnd limba olandeza) n 1990, indica 5 tipuri de obstacole ce trebuie avute

n vedere atunci cnd se pune problema utilizarii limbajului natural n construirea unui sistem stiintific de categorii psihonosologice:

1. domeniul este greu de delimitat (att categoriile ca atare ct si alegerea itemilor din interiorul acestor categorii),

2. masura n care termenii sunt traductibili dintr-o limba n alta este limitata, 3. rolul coplesitor al aspectelor evaluative n limbajul comun este stnjenitor pentru un

punct stiintific de vedere, 4. nu se pot aplica taxonomizari simple sau reguli precise, 5. multi termeni (sau expresii) sunt paradoxali cnd sunt folositi la persoana ntia

(autodescrieri). Pe de alta parte, ncercarile de a construi un limbaj total artificial s-ar dovedi inutile ntr-un sens sau altul (fie ca nu ar fi nteles, fie ca termenii ar asimila repede impedimentele limbajului curent).

Principala strategie pentru a depasi aceasta situatie (obstacole) consta n selectarea acelor termeni care se subsumeaza principiului polaritatii trasaturilor de personalitate. Acelasi autor pledeaza pentru formularea itemilor la persoana a treia singular (cerinta abandonarii chestionarelor care cer subiectului sa se autocaracterizeze n functie de itemi care genereaza paradoxuri cnd sunt aplicati la persoana ntia). O alta recomandare a autorului vizeaza heteroevaluarea (aceleasi chestionare completate de alte persoane care cunosc pe cea testata), procedura care poate include sau nu si persoana testata ca judecator.

Mc Crae (1990) afirma un scepticism legat de capacitatea omului obisnuit (nespecialist) de a ntelege adevartele baze ale personalitatii. Dupa opinia sa, n studierea limbii trebuie sa se continue examinarea legaturilor empirice cu alte sisteme ale personalitatii, sa se depaseasca utilizarea lexiconului pentru a analiza limbajul vorbit si scris actual. Ei (Costa si Mc Crae) dezvolta variante ale aceluiasi chestionar destinate autoevaluarii (persoana I-a singular) sau heteroevaluarii (persoana a III-a singular).

De Raad face unele studii (1992) privind diferentierile ntre adjective, substantive si verbe dupa capacitatea acestora de a capta si reda sensuri ale personalitatii. El dentifica faptul ca utilizarea ideosincratica n scalele de evaluare este mai probabila pentu substantive dect pentru

- 21 -verbe si pentru verbe n raport cu adjectivele. Aceste diferentieri conduc n practica la diferente n ordinea factorilor derivati prin ele sau chiar n numarul factorilor rezultati. Factorii derivati prin substantive prezinta o tendinta spre o descriere mai coerenta si bine definita. Ei tind sa cuprinda cele mai extreme semnificatii ale dimensiunilor derivate din utilizarea adjectivelor. De asemenea, ei au o mai larga variatie n sensuri. Aceste aspecte confirma caracteristica substantivelor de a fi reprezentative prin ele nsele. Verbele si extrag partial sensurile din situatii interpersonale, fiind astfel mai conditionate si necesitnd mai multa specificare. Un studiu realizat pe limba germana subliniaza capacitatea verbelor de a capta aspecte temperamentale.

n cercetarile privind dimensiunile Big Five apare concluzia ca o posibila sursa de variatie a acestor dimensiuni n diferite limbi tine de modurile diferentiate de relationare ntre cele trei categorii de termeni (adjective, substantive si verbe), moduri specifice pentru fiecare limba. Concluziile cercetatorilor se ndreapta catre un acord n ceea ce priveste o mai buna capacitate a adjectivelor de a deveni descriptori de personalitate, dar este preferabil sa se combine capacitatile de captare a diferitelor clase lingvistice, conform specificului fiecarei limbi (De Raad si Hofstee, 1993). O alta recomandare cu referire la modalitatea de utilizare practica priveste utilizarea de propozitii si fraze n cea mai simpla forma acceptabila gramatical si nu a unor cuvinte singulare (Goldberg 1982, Brigs, 1992).

O alta tendinta, contrara, este promovata de alti creatori de teste precum Gough si consta n aceea ca strategiile sunt utilizate ntr-o maniera flexibila iar instrumentele sunt dezvoltate din interiorul aceluiasi lot initial de itemi (unii preluati, altii rescrisi sau nou creati). Un studiu comparativ releva faptul ca scalele care evalueaza constructe similare tind sa cuprinda itemi relativ asemanatori, indiferent de diferentele dintre chestionare privind constructia sau chiar teoria de baza (de exemplu itemi care descriu reactii psihofiziologice pentru scalele de nevrotism sau itemi care descriu comportamente pentru scalele de extraversie sau minciuna). Angleitner concluzioneaza n 1986 ca ntre cercetatori pare sa existe o intuitie mpartasita privind ce tipuri de itemi sunt mai adecvate n masurarea / exprimarea unor trasaturi de personalitate, chiar daca aceste intuitii nu au fost pna n prezent sistematizate.

Relatia item - trasaturaCa prima etapa n construirea itemului, decizia privind trasatura si continuturile

psihologice implica o constanta raportare a itemului la validitatea sa discriminativa:1. Definirea trasaturii ntr-o modalitate optima se face din perspectiva unei teorii

structurale care reflecta importanta pentru viata a diferentelor interindividuale generate de dimensiunea psihica avuta n vedere.

Aceasta definire trebuie realizata explicit, fiind descrise att relatiile de tip convergent ct si cele de tip divergent cu alte trasaturi (constructe) si cu tipurile relevante si specifice de manifestare a trasaturii respective.

2. Pentru evitarea formularii unor itemi nereproductibili sau de tip ideosincratic se vor utiliza loturi de subiecti pentru generarea exemplarelor fiecarui tip de itemi iar selectia se va baza pe acordul ntre un numar mai mare de persoane judecator privind gradul de relevanta al continutului itemului pentru trasatura.

3. Pentru a capta influenta contextului situational, se va avea n vedere faptul daca n textul itemului sunt incluse aspecte relevante ale acestuia (ale contextului) si daca continutul este ct mai explicit posibil.

Angleitner realizeaza o descriere sistematica a relatiei item - trasatura pornind de la propriile cercetari si rezultatele obtinute de Janke (1973) si Lennertz (1973). El prezinta un sistem format din 7 categorii, dintre care primele doua sunt centrale (fiind prezente cu mare frecventa n aproximativ toate genurile de chestionare. Celelalte 5 categorii se refera la continuturi indirect legate de trasatura de personalitate, fapt responsabil de altfel si de diferentele care apar n stabilitatea raspunsurilor la itemii de aceste tipuri.

- 22 -Denumire Definirea continuturilor psihologice1. Descrieri de reactii1 Sunt trairi evaluate prin itemi si pot fi:

a. deschise, comportamente observabileb. acoperite, interne, neobservabile de altii: senzatii,

sentimente, cognitii interioarec. simptome precum reactii fiziologice

2. Atribute ale trasaturii2 Reprezinta dispozitii, de obicei descrise prin adjective sau substantive si pot fi:

a. nemodificabileb. modificabile, cnd sunt specificate frecventa, durata,

contextul situational3. Dorinte si trebuinte3 Intentia de a se angaja n comportamente specificate, dorinta

pentru ceva anume (nu si acelea pentru care se specifica realizarea n prezent)

4. Fapte biografice4 Itemi centrati pe aspecte din trecut5. Atitudini5 Opinii puternic sustinute, atitudini si opinii fata de diferite

categorii de subiecte generale, personale, sociale6. Reactii ale altora6 Itemi care descriu comportamente, reactii si atitudini ale

altora fata de persoana7. Itemi bizari7 Majoritatea de acest fel descriu comportamente si trairi

evident neobisnuit, stranii, anormale

Caracteristici de suprafata ale itemilorProblema care apare n discutie n etapa de scriere propriuzisa a itemilor (dupa selectarea

constructului si a continuturilor relevante) este legata de posibilitatea de a da cea mai adecvata forma pentru diferitele tipuri de continuturi. Apar doua aspecte legate de aceasta problematica:

a. Gasirea formei celei mai adecvate pentru a da itemului calitatea de indicator al constructului si

b. Gasirea formei de raspuns cea mai adecvata pentru a da subiectului posibilitatea de a-si exprima propria situatie

Forma de raspunsRaspunsurile la itemi pot fi subsumate unor comportamente verbale nalt standardizate,

comportamente provocate de stimuli verbali. Problemele care apar aici sunt legate de tipul de raspuns solicitat de la subiect: dihotomic, trihotomic, pe o scala Likert sau cu alegere fortata (exprimare seaca si generala a itemului iar raspunsurile redau continutul propriuzis al diverselor comportamente posibile).

n tipul clasic de raspuns de tip Da/Nu, Adevarat/Fals, eventual cu un raspuns mediu de tip Nu stiu, subiectul traieste dificultatea de a lege un raspuns prea extremizat. Daca este utilizat acest format de raspuns este important sa se moduleze continutul itemului prin specificarea frecventei sau a intensitatii manifestarii descrise, pentru a evita ca si itemul sa exprime situatii la fel de extreme ca si raspunsurile. Raspunsurile dihotomizate pot fi utilizate numai la itemii modulati.

n prezent nu se mai folosesc raspunsuri de tip Nu stiu sau ?, considerndu-se a fi nesatisfacatoare din punct de vedere al informatiei (pot traduce fie nentelegerea itemului, fie 1 categorii centrale, prezente cu mare frecventa n aproximativ toate genurile de chestionare2 categorii centrale, prezente cu mare frecventa n aproximativ toate genurile de chestionare3 categorii care se refera la continuturi indirect legate de trasatura de personalitate4 categorii care se refera la continuturi indirect legate de trasatura de personalitate5 categorii care se refera la continuturi indirect legate de trasatura de personalitate6 categorii care se refera la continuturi indirect legate de trasatura de personalitate7 categorii care se refera la continuturi indirect legate de trasatura de personalitate

- 23 -nesiguranta subiectului, fie un grad intermediar de raspuns de raspuns n situatia unor itemi nemodulati) (Anastasi, 1957).

Goldberg (1981) indica cel putin 4 modalitati de apreciere de catre subiecti a raspunsurilor de tip mediu:

1. o atribuire situationala (conduita mea depinde de situatie), 2. o expresie a incertitudinii (nu pot decide, nu-mi cunosc suficient de bine acest aspect), 3. ambiguitatea itemului (nu sunt sigur ce nseamna), 4. neutralitatea (ma aflu undeva la medie n ceea ce priveste aceasta caracteristica).Cercetarile au demonstrat ca si modularea prin intensitate, frecventa sau masura

reprezinta o sursa de ambiguitate (deci de eroare), deoarece subiectii nu nteleg aceleasi lucruri prin cuvinte ca rar, uneori, adesea, frecvent.

n timp, a fost preferata ca forma de raspuns tehnica alegerilor fortate (dezvoltata n perioada anilor 40 de chestionarele destinate selectiei profesionale). n esenta aceasta forma cere subiectilor sa aleaga ntre doua sau mai multe raspunsuri de tip descriere, fraze care par egale din perspectiva acceptabilitatii dar care au validitate diferita fata de criteriul extern. De obicei se construiesc pereci sau tetrade (de fapt doua perechi: 2 raspunsuri dezirabile si 2 indezirabile). n forme si mai extinse / (de tip 5 variante de raspuns), subiectului i se cere de obicei sa precizeze care este raspunsul cel mai caracteristic si cel mai putin caracteristic pentru el. O forma speciala a tehnicii alegerilor fortate este cea a sortarii Q, dezvoltata de Stephenson (1950), care cere subiectului sa rangheze un numar impar de raspunsuri-situatii, n functie de un criteriu dat, ncepnd de la o extrema catre cealalta.

Intentia este de a da subiectului posibilitatea de a se exprima personal.Raspunsurile pe scala Likert sunt folosite n special n studiul atitudinilor. Problema care

apare este legata de numarul de variante de raspuns. Se apreciaza ca scalele cu mai mult de 5 trepte nu reusesc diferentieri acceptabile, diferenta dintre treapta 2-3 de exemplu fiind grevata de subiectivitatea respondentului. Preferabile sunt scalele cu 5 trepte. O alta problema se leaga de transparenta itemilor si de ideea de dezirabilitate, ceea ce poate conduce subiectul catre falsificarea n acest sens a raspunsurilor.

Un tip special de raspuns care combina variantele prezentate mai sus este folosit de autorii Neo Pi R (Costa si Mc Crae), prin care se cere subiectului sa-si exprime acordul sau dezacordul fata de o anumita afirmatie pe o scala gradata n 5 trepte (Dezacord total, Dezacord partial, Neutru, Acord partial, Acord total).

Forma itemuluiSub acest aspect, diversitatea care apare n practica este dezarmanta. Opinia curenta

asupra caracteristicilor de suprafata precum lungimea itemului sau complexitatea sintactica a propozitiei / frazei este ca acestea trebuie corelate cu modul n care se face prelucrarea itemului de catre subiectii respondenti. Foss si Hakes (1978) sau Wiggins (1965) sprijina ideea ca gradul de comprehensibilitate al propozitiilor este invers proportional cu numarul mai mare de transformari implicate si numarul nivelelor n procesarile ntelegerii. Altfel spus, itemul va fi cu att mai inteligibil cu ct numarul de transformari este mai mic.

Exista 3 aspecte fundamentale ale structurii de suprafata a itemilor:1. Lungimea (numarul de cuvinte, litere, propozitii - indicata o lungime medie de 12

cuvinte)2. Complexitatea (corelata pozitiv cu numarul de negatii, trecerea la diateza pasiva, timpul

trecut, alte moduri verbale dect indicativul, referinta personala)3. Formatul propriuzis al itemului (dat de tipul de propozitie si de tipul de raspuns)

Lievert (1969), Lohr si Angleitner (1980), Angleitner (1986) recomanda itemi ct mai scurti, cu evitarea multor propozitii si negatii. Lungimea medie a itemilor din principalele chestionare analizate (altele dect Big Five) este de aproximativ 12 cuvinte. Conjugarea la timpul trcut si la modul subjonctiv sau conditional apare doar n 10, 5 % dintre cazuri. Doar 4, 5% dintre itemii

- 24 -curenti nu au referinta personala. Exista si o corelatie posibila cu categoria de relatie item - trasatura.

Astfel, chestionarele care contin itemi biografici (MMPI de exemplu) contin si cel mai mare numar de itemi la trecut; frecventa mare a itemilor legati de dorinte, interese, atitudini, opinii (specifica pentru 16 PF de exemplu) conduce la exprimarea prin actiuni de natura ipotetica, deci verbe la modurile subjonctiv sau conditional.

Caracteristici semantice ale itemilorSe refera la acele caracteristici responsabile de aparitia unor dificultati sau confuzii n

prelucrarea cognitiva a continuturilor itemilor de catre subiecti.Angleitner (1986) descrie 5 caracteristici semantice care intervin semnificativ ngreunnd

sau simplificnd procesarile raspunsului:1. Comprehensibilitatea (ct de usor poate fi nteles)Cauzele care conduc spre o comprehensibilitate scazuta tin de utilizarea unor cuvinte

neobisnuite, a unor structuri propozitionale complicate, fortate sau neclare sau de erorile gramaticale.

2. Ambiguitatea (posibilitatea atribuirii a mai mult dect un nteles)Este incertitudinea legata de ntelesul stimulului (spre deosebire de echivocitate nteleasa

ca difernta ntre persoane n ceea ce priveste interpretarea itemului, dupa Goldberg 1963). Cauzele ambiguitati tin de prezenta unor cuvinte sau afirmatii cu mai multe ntelesuri; de relatii echivoce existente ntre propozitiile frazei; de incompatibilitatea dintre itemi si formatul raspunsului (prin introducerea unei negatii, a unor conjunctii de tip sau / sau, a unor fraze cu mai multe propozitii principale).

Aceste erori pun subiectul n 2 posturi tipice: a. Nu recunoaste natura ambigua a itemului si pur si simplu l ntelege gresit (interpretndu-l n alt sens dect cel vizat de psiholog) si b. Recunoaste ambiguitatea itemului, nsa nu este sigur de care dintre ntelesurile posibile este vorba.

3. Nivelul de abstractizare (cu ct informatia este mai abstracta cu att cere o procesare mai desfasurata)

Nivelul de abstractizare ridicat intervine n procesele de comparare item - experienta personala. Un item concret (care afirma o informatie specificata, care se refera la comportamente clar specificate, numesc conditii si situatii semnificative sau includ fapte a caror veridicitate poate fi afirmata) ajuta la o evocare rapida din memorie. Itemul abstract cere procesarea n continuare a ntelesului sau, integrarea treptata si/sau suplimentarea informatiei prin exemple, referinte la fapte concrete. Itemii abstracti sunt de regula cei care prezinta atitudini, opinii, descrieri generale, cer interpretarea unor evenimente generale sau integrarea lor de-a lungul unor situatii diverse, comparatii cu standarde nespecificate, inferente personale. Cercetarile indica o relatie direct proportionala ntre gradul de abstractizare si diferentierile n modul cum nteleg subiectii acesti itemi (Angleitner, 1986).

4. Gradul de referinta personala (informatia care include direct si semnificativ pe subiect)Gradul n care continutul itemului este semnificativ pentru imaginea de sine a subiectului

este n relatie directa cu capacitatea acestuia de a raspunde pe baza unei perceptii sau experiente proprii asupra lucrurilor, n masura n care subiectul este direct mentionat prin item, fie la nivelul trairii unor evenimente, fie la nivelul actiunii si al implicarii emotionale. Referinta personala intervine n stadiul compararii item-eu.

5. Evaluarea (dezirabilitatea sociala a continutului)Masura n care un item evoca valori, standarde aprobate social, determinari si prjudecati

comune, este direct proportionala cu probabilitatea ca subiectul sa selecteze raspunsul n sensul dezirabilitatii sociale. Acest gen de judecata intervine mai ales n stadiul evaluarilor asupra utilitatii.

- 25 -T4. Cerine, metode i strategii n construirea, adaptarea i experimentarea unui

chestionar de personalitate

1. Cerine fundamentale n construirea i experimentarea unui chestionar de personalitate

1.1. limite i dificulti n msurarea personalitii prin chestionare;1.2. avantaje i noi posibiliti;1.3.cerine i etape generale.

1.1. Limite i dificulti n msurarea personalitii prin chestionare;1 abordeaz dimensiuni i structuri globale ale personalitii (trsturile, tipurile,

sistemul, profilul personalitii) posibil de a fi operaionalizate i scalate printr-un numr, de regul, mare de itemi (ntrebri, afirmaii) prin care subiectul se autodescrie (i dezvluie indirect modul caracteristic de a gndi, a simi i a aciona n situaii tipice);

2 n comparaie cu testele de aptitudini, de performan, chestionarele abordeaz indirect, dimensiunea de msurat prin autodescrierea subiectului evaluat, (n acest sens este o prob subiectiv) iar validitatea lor depinde foarte mult de modul de construire a itemilor, de forma i coninutul acestora.

3 constructele psihologice (termenii de specialitate) n baza crora sunt construite chestionarele de personalitate deriv din teoriile i modelele psihologice ale personalitii care sunt ntr-o continu dezvoltare i aproximare a personalitii reale, n toat com