Micul Soricel cauta un adapost

Era odata un soricel micut caruia ii placea foarte mult sa i se spuna o poveste in fiecare seara. Dar in seara aceasta, Micul Soricel se rataceste. Merge prin zapada. Tip, un pas micut, tip-tip, doi pasi micuti, tip-tip-tip, trei pasi micuti…“Vaajj, vaajj” vantul rau si rece batea prin hainutele lui. Curajos, Micul Soricel mergea in continuare. Deodata, vede in departare o cladire mare. Poate acolo va gasi un adapost si cateva graunte de rontait? Poate ca, in aceasta casa, cineva ii va spune povesti? Micul Soricel se grabeste sa ajunga acolo. Usa este intredeschisa… Mmmm! Paiele au un miros delicios! In spate, Micul Soricel vede un magar si un bou. Par blanzi, aproape adormiti. Deodata, “Hou! Hou!” se iveste o cucuvea. Ochii ei se opresc pe Micul Soricel, care, topit de frica, nu mai indrazneste nici sa clipeasca. Dar cucuveaua nu vrea sa ii faca rau. Ea ii zice: “Fa-te comod, micutule soricel. E bine aici. Eu trebuie sa plec, La revedere.” Si cucuveaua pleca. Atunci Micul Soricel intra incetisor, pentru a nu-i deranja pe magar si pe bou. Tip-tip-tip, el descopera un sac de grau. Cric-crac-croc, el se rasfata cu trei boabe gustoase. Apoi, langa usa, el isi face patul. Mmmm, ce bine e, ce cald e! Afara, vantul tot mai sulfa ca un balaur frumos. Micul Soricel nu poate sa adoarma. El suspina: “Ah, de-ar fi cineva care sa imi spuna si mie o povestioara!” Apoi, intr-un sfarsit, Micul Soricel adormi in patul sau de paie.

Mica Croitoreasa

Poveste din Germania

Era odata o croitoreasa saraca. Nimeni nu intra in atelierul ei pentru a ii cere sa croiasca rochii, fuste sau veste. Intr-o seara, nu ii mai ramasese niciun banut, nu mai gasi nimic de mancare, tot ce mai avea era o bucatica de tesatura. Tare necajita, s-a dus la culcare, lasand tesatura pe masa. Dar a doua zi, ce surpriza! In locul bucatii de material statea o splendoare de rochie. O doamna i-a cumparat-o imediat pentru trei monezi de aur! Cu acesti bani, croitoreasa a cumparat o bucata mare de matase. Cand seara a sosit, ea a lasat matasea pe masa. Dimineata urmatoare, a gasit 2 rochii minunate atarnand pe umerase! Rochiile au fost repede cumparate de domnisoare incantate. In aceeasi seara, croitoreasa a lasat atat material cat sa fie indeajuns pentru patru rochii. Iar a doua zi, ele erau acolo! Si in timpul zilei, fura vandute toate! Intr- seara, nemairezistand, croitoreasa se ascunse sub masa. La miezul noptii, vazi intrand 2 spiridusi in pielea goala, in ciuda frigului de-afara. Imediat se pusera pe treaba: taiau, coseau, calcau… Nu au plecat decat dimineata devreme. Atunci croitoreasa nu a ezitat: si-a inchis atelierul si si-a petrecut ziua croind si cosand hainute pentru cei 2 spiridusi. Seara le-a lasat pe masa. Cum suna de miazanoapte, se ascunse iar spiridusii isi facura aparitia ca de obicei. Cand vazura caciulitele, pantalonasii si bluzitele facute special pentru ei, fura tare, tare fericiti! Repede s-au imbracat, apoi au disparut.Croitoreasa nu i-a mai vazut niciodata, dar a continuat sa croiasca multa vreme, pentru toate femeile din oras, rochii, fuste si veste dragute.

Cine e cel mai puternic?Poveste din Siberia

Erau odata o pisica salbatica si un soarece care isi petreceau timpul certandu-se pentru afla cine era mai puternic! Intr-o dimineata, pe cand patinau, pisica il impinse pe soarece, care ateriza pe gheata. Pisica cea mare striga: “Aha! Eu sunt mai puternica!” Insa deodata, pisica isi pierdu echilibrul si la randul sau cazu pe gheata. Soarecele ii zise razand: “Vezi? Nu esti tu cea mai puternica! Gheata este mai puternica decat tine, pentru ca ea te-a facut sa cazi.” Pisica atunci a intrebat gheata: ”Gheata, tu esti ca mai puternica?” “Nu, raspunse gheata. Soarele este mai puternic decat mine. Cand el straluceste, eu ma topesc.”Pisica si soarecele s-au dus sa il vada pe Soare. Cand au ajuns, pisica a intrebat: “Soare, tu esti cel mai puternic?” “Nu, raspunse Soarele. norii sunt mai puternici decat mine. Cand ei acopera pamantul, razele mele nu pot sa ii patrunda. ”Cele doua a nimale s-au dus sa ii vada pe Nori. Cand au ajuns, soarecele i-a intrebat: “Norilor, voi sunteti cei mai puternici?” Dar chiar in acel moment, vantul a inceput sa sufle si a gonit norii. “Aha, spuse soarecele, deci vantul este mai puternic decat norii.” Atunci pisica l-a intrebat pe vant: “Vantule, tu esti cel mai puternic?” “Nu, raspunse vantul, muntele e mai puternic decat mine. Oricat as sulfa de tare, el nu se misca din loc.”Atunci cele doua animale l-au intrebat pe munte: “Munte, tu esti cel mai puternic?” “Nu, raspunse muntele, soriceii sunt mai puternici decat mine. Ei ma sapa, pentru a-si face locuinte, iar eu nu pot sa ma impotrivesc.”

Copilul care nu stia decat sa desenezePoveste din China

Era odata, in China, un copil care isi petrecea zilele desenand. Era al saselea dintr-o familie tare saraca, ce nu se oprea din munca pentru a-si putea plati dorile pe care regele le cerea in fiecare an. Tatal sapa in piatra. Mama era spalatoreasa. Iar cei cinci copii taiau lemne fara sa aiba timp nici macar sa respire. Doar ultimul copil, cel mai mic, isi petrecea tot timpul desenand. Intr-o seara, tatal ii zise acestuia: “Ai putea sa ne mai ajuti si tu, din cand in cand!” dar copilul raspunse: “Eu, nu stiu dacat sa desenez.”Intr-una din zile, familia nu a mai avut bani indeajuns pentru a-si plati darile. Regele, care nu era vreunul bland, le porunci soldatilor: “Spanzurati-i!” Si astfel, in acea seara, mama, tatal si cei sase copii se aflau in spatele gratiilor si isi asteptau pedeapsa in dimineata urmatoare. Copilul cel mic insa, nu se sperie deloc: el incepu sa deseneze, unul, doi, trei... sute de sobolani! Sobolanii fura atat de bine desenati incat nu intarziara sa coboare de pe hartie si sa roada gratiile. Astfel ca spre dimineata, toata familia a reusit sa fuga departe, foarte departe.Din ziua aceea, noi spunem tot timpul copiilor: “Desenati, desenati, este minunat sa desenati!”

Omul, fiul sau si magarul lorPoveste din Magreb

Intr-o zi, un om si fiul sau au plecat intr-o calatorie. Omul l-a pus pe copil pe spatele magarului iar el mergea pe langa ei. Trecand prin fata unei case, oamenii exclamara: ”Ati vazut asta? Copilul tanar si energic

sta pe magar, in timp ce tatal, batran si obosit merge pe jos!” Auzind una ca asta, omul l-a dat jos pe baiat de pe magar, si s-a urcat in locul lui. Un pic mai tarziu, niste oameni care treceau pe langa ei, ii priveau zicand: “Dar cine a mai vazut asa ceva? Omul sta pe magar precum un rege in timp ce copilul sau trebuie sa fuga in urma lor ca sa ii ajunga.” Cand omul a auzit asta, s-a dat jos de pe magar si a inceput sa mearga impreuna cu fiul sau pe langa magar. Putin mai tarziu, iar a auzit niste oameni comentand: “Dar ce prosti mai sunt si astia! Au un magar si merg pe jos!” Atunci, omul s-a suit impreuna cu fiul sau pe spatele magarului.Mai tarziu, cum mergeau asa, niste oameni care ii priveau incepura sa zica: “Ce abuz! Sarmanul animal trebuie sa suporte greutatea a doua persoane!” Atunci omul si copilul au coborat de pe magar. Au luat un lemn mare si au legat picioarele magarului, transportandu-l astfel fiecare de la cate un capat. Si-au continuat astfel drumul, pana ce o femeie vazandu-i, exclama: “Ce nebunie! Un om si un copil sa care un magar pe umerii lor! ” Atunci omul l-a dezlegat pe magar, l-a asezat pe fiul sau pe el zicand: “Nu ma mai intereseaza ce zic oamenii! Asa imi voi continua calatoria!”

Iepurele bland si ursul morocanosPoveste din America de Nord

Intr-o zi, un iepuras micut si bland ii spuse unui urs mare si morocanos: “Cam cat crezi tu ca poate cantari un fulg de zapada?” Ursul morocanos ii raspunse:”Ei, dar nu cantareste nimic, absolut nimic.”“Te inseli, raspunse iepurasul mic si bland. Intr-o zi, pe cand ma odihneam dupa masa de pranz sub o creanga de brad, incepu sa ninga. Nu eram foarte ocupat in acel moment, asa ca ma distram numarand fulgii de zapada: unu, doi, trei patru, cinci, zece, o suta, o mie, zece mii, o suta de mii... cand al o suta mielea noua fulg cazu, ar fi fost frumos sa nu cantareasca nimic, cum spui tu, ei bine, in momentul acela creanga de brad s-a rupt. ” “Ei, si ce?” mormai ursul morocanos. “Ei, pai si atunci mi-am zis ca smecheria nu e sa fii mare, greu si zgomotos, din contra daca esti micut, bland si usor, poti schimba totul. ”

Pasarea care visa sa zboarePoveste din India

Era odata un om, care adusese o pasare din India si care, apoi, a pus-o intr-o colivie. Intr-o zi, acest om a plecat din nou intr-o calatorie in India. Inainte de a pleca, el a intrebat-o pe pasare: ”Mica mea prietena, doresti sa iti aduc un cadou?” “Nu, spuse pasarea, tot ce vreau este sa fiu libera. Dar cum tu nu vrei sa imi redai libertatea, as vrea sa te duci la prietenii mei in India sa le spui ca ma tii inchisa aici. ” Omul accepta si pleca. Ajuns in India, s-a dus in padure si a strigat ceea ce il rugase pasarea. Chiar atunci, la acele cuvinte, o pasare cazu la picioarele sale, ca si cum ar fi fost moarta, si ramase acolo, fara sa se mai miste. “Saraca, spuse omul, ce sensibila era, aceasta veste a omorat-o!”Cand omul se intoarse acasa, ii povesti pasarii sale ce se intamplase. Chiar atunci, la acele cuvinte, pasarea cazu ca si cum ar fi fost moarta, si ramase pe fundul coliviei. “Sarmana de ea, ce sensibila era si ea!” spuse omul convins. Dar cand deschise usa, pasarea deoadata se ridica si isi lua zborul, zicand: “Invata ce inseamna un prieten adevarat: prefacandu-se mort, prietenul meu mi-a dat ideea potrivita pentru a-mi recapata libertatea. ”

Camasa omului fericitPoveste din Persia

Era odata un rege care avea totul, dar care nu era niciodata fericit. Auzindu-l cu se plangea toata ziua buna ziua, un batranel, enervat, ii dadu un sfat: “Regele meu, veti fi cu adevarat fericit cand veti purta casama unui om fericit!” Regele fu uimit de acest sfat, dar a plecat in regat in cautarea unui om CU ADEVARAT fericit. Primul pe care il intalni era un soldat care radea, radea... chiar de era in toul luptei!Regele il numi marele General al armatei sale. Soldatul sari in sus de bucurie: “Multumesc, rege! Acum sunt de o mie de ori mai fericit ca inainte!” “Oh, suspina regele dezamagit, deci, nu erai cu adevarat fericit? Atunci nu esti cel pe care il caut.” Si pleca mai departe in cautare.Se intalni cu un calugar care traia singur intr-o grota. Parea ca e atat de fericit sa traiasca! Regele ii propuse sa devina sfatuitorul sau la palat. In clipa aceea, calugarul exclama: “Rege, iata-ma de omie de ori mai fericit ca inainte!” !” “Ah, zise regele intristat, deci, nu erai cu adevarat fericit? Atunci nu esti cel pe care il caut.” Si pleca mai departe in cautare.A doua zi, intalni un taran pe camp care canta cu voce tare. Regele se apropie. Taranul parea atat de fericit! Avea pe el un pantalon vechi si o haina roasa ca vai de ea. Regele il intreba care era motivul acelei veselii. Taranul ii raspunse: “Azi sunt fericit ca este soare afara, maine voi fi fericit ca va ploua! Regele meu, eu sunt fericit tot timpul!” “Atunci, ii zise regele, te numesc Prim Ministru la mine la palat!” Spre marea sa surpriza, taranul, refuza: “Oh, nu! La palat nu voi putea simti mirosul pamantului, nici fructele parguindu-se.” Regele ii propuse atunci sa aiba grija de trezoreria lui. Taranul refuza din nou, explicand ca n-ar mai fi putut sa doarma bine, de frica sa nu il fure cineva. Regele intelese ca l-a intalnit pe singurul om fericit din tot regatul sau. Si se arunca asupra lui ca sa ii ia camasa. Dar taranul nu mai avea nimic pe sub haina! Regele fu dezamagit. Dar intelese ca un om poate fi fericit chiar daca nu are nimic, nici macar o camasa!

Pitulicea si iarnaPoveste din Frata

Era odata o iarna groaznica. Iarba se ascundea sub un strat urias de zapada. Noaptea, animalele se aparau cum puteau, in viziuni si scorburi. Dimineata, numai o pasare minuscula, o pitulice, sarea pe afara, top, top! Iarna, uimita, a intrebat-o cu vocea sa de gheata: “Esti foarte distrata, Pitulice. Unde ai dormit?” Pitulicea raspunse: “ Sub acoperisul spalatoriei, unde fierbeau lenjeriile in niste cazane mari. Doamne, ce bine a fost!” “Ahaa, deci asa, bubui iarna, in seara asta nu te vei mai incalzi!” Si in timpul noptii facu atat de frig, ca apa din cazane ingheta.Dar dimineata, pitulicea sarea, top, top! De veselie. “Deci asa! Unde ti-ai petrecut noaptea?” intreba iarna, furioasa. “In staul, vacile m-au incalzit cu respiratia lor. Doamne, ce bine a fost!” “Ah! Las’ ca vezi tu in noaptea asta! ” iar noaptea aceea a facut un inghet atat de mare incat respiratia vacilor le ingheta sub bot. Dar dimineata, pitulicea sarea, top, top! Si mai vesela, si mai fericita! Iarna tremura de nervi: “Piticanie! Noaptea trecuta pe unde ai mai dormit?” “In brutarie, pardon! Se coceau painisoare, si pana dimineata, am dormit intr-un miros minunat plin cu arome! Doamne, ce bine a fost!” Iarna, de data asta, nu mai zise nimic. A inteles ca toata forta sa nu se putea impotrivi veseliei si inventivitatii pitulicei. A mai aruncat un val de frig, apoi pleca, precum venise.

Papagalul si copacul sauPoveste din Filipine

Pe o insula, in inima unei paduri imense, traia un papagal tanar, cu penele colorate, ciocul auriu...Pasarea zburatacea in jurul unui minunat copac. Acest copac era perfect: Dimineata, ii oferea roua sa pentru baut si fructele sale pentru mancat. Dupa amiaza, mramurile sale il protejau impotriva razelor fierbinti ale soarelui. Seara, craca cea mai inalta se transforma intr-un culcus tocmai bun. Si asa trecu timpul...Dar sosi si anotimpul uscat: una cate una frunzele copacului cadeau, ramurile se rupeau si se prabuseau. Adio roua diminetii, fructe si umbra! Toate pasarile parasira padurea, mai putin papagalul nostru! Zbura in jurul copacului sau, batand din aripi pentru a-i face aer. S-a indepartat de cateva ori doar pentru a se duce la un helesteu si a-i aduce cateva picaturi de apa pe penele sale. Zilele trecura, papagalul ramase langa copacul sau pipernicit si uscat. Apoi, intr-o dimineata, veni un vant proaspat, aducand norii si ploaia. La prima ploaie, pe crengi aparura niste flori micute. Apoi, la a doua ploaie, florile s-au deschis, inundand padurea cu un parfum nemaipomenit. Frunzele au crescut, fructele s-au copt, si copacul si-a ridicat ramurile catre cer. Era mai frumos ca niciodata! Ce fericire pe papagal! Si de atunci pana la sfarsitul vietii sale, papagul ramase credincios copacului sau care renastea in fiecare an.

Siretenia sefuluiPoveste din Africa

Era odata un sef de trib care imbatranise foarte tare si care vroia sa gaseasca un om inteligent si curajos caruia sa ii incredinteze mai departe conducerea tribului. Dar nu gasi nici unul, cu toate ca toti oamenii din sat raspundeau ”da, da, da”, plecandu-si capul si facand matanii doar pentru ca era seful lor. Iar batranul era deja obosit si nemultumit ca nimeni nu avea curajul sa ii spuna adevarul. Intr-o zi, ii veni o idee: Lua un ulcior de lut, ii facu o gaura si ii chema pe barbatii din sat, unul cate unul. Fiecaruia ii cerea: “Du-te si umple acest ulcior cu apa.” Oamenii vedeau ca ulciorul avea o gaura mare, dar fiecare zicea ”da, da, da” , plecandu-si capul si facand matanii. Si fiecare fugea la rau, scufunda ulciorul in apa, apoi veneau cu el repede, dar gol, evident. Pe malul raului, era un copil care se juca cu pietricele. Cand vazu una ca asta, striga spre batranul sef: “Astia ori sunt niste idioti, ori te iau de prost. Da-mi mie ulciorul acela.” Copilul lua o pietricica, a pus-o pe fundul ulciorului pentru a umple gaura. A scufundat ulciorul in rau si i-l duse plin sefului de trib. Seful se cutremura de ras si zise: “Vino langa mine, omuletule. Esti curajos si inteligent. De azi inainte, tu vei fi seful!”

Leul si Soarecele.

Intr-o zi in savana, soarecele se juca in soare cand apare dintr-o data, langa el un leu mare! Soarecele era tare speriat, credea ca leul o sa-l manance. Astfel ca il ruga pe leu:-Leule, nu ma manca, te rog si intr-o zi o sa-ti fiu de ajutor!Leul rase auzind aceste cuvinte si zise:-Tu, asa mic si neajutorat crezi ca m-ai putea ajuta pe mine? Eu sunt puternic si mare, nu am nevoie de ajutorul tau!

Cu toate acestea, leul se hotara sa nu-l manance pe soricel.Intr-o zi, cand leul isi facea siesta, aparura doi vanatori, care aruncara o plasa peste leu. Apoi plecara sa aduca masina, sa-l duca pe leul cel puternic la zoo. Leul se zbatu, incerca din toate puterile sa iasa din plasa vanatorilor, dar nu putu. Tocmai atunci, aparu soricelul care roase plasa si il elibera pe leu. De atunci, leul si soarecele sunt cei mai buni prieteni.

Cei doi prieteni si ursulPoveste din Spania

Doi tineri prieteni se plimbau in padure cand, deodata, auzira un pas de animal. Mersul se auzea puternic: bum, bum! “Un urs!” isi spusera ei, panicati. Unul din ei, care era subtire si mobil, sari imediat intr-un copac. Celalalt baiat vru si el sa sara, dar aluneca si cazu. Il ruga pe prietenul sau: “Te rog, ajuta-ma!” Dar prietenul sau nu se misca. Ursul sosi. “Oh, Doamne, ce sa fac?” se intreba baiatul. Apoi deodata isi aminti ca ursii nu mananca fiinte moarte, asa ca se culca la pamant. Ramase intins acolo, fara sa se miste, fara sa respire. Ursul se apropie, si incepu sa ii adulmece picioarele, pieptul, spatele, gatul, urechile... Baiatul isi tinea respiratia. Simtea botul ursului prin parul sau. Deodata animalul se ridica, se misca... si pleca mai departe cu pasul sau zgomotos.Cand fu destul de departe, celalalt tanar sari din copac si intreba: “Ce ti-a spus ursul la ureche?” Cel care tremura inca de frica spuse: “Mi-a dat un sfat!” “Ah! se mira celalalt, ce sfat ti-a dat?” “Tocmai vroiam sa iti spun... M-a sfatuit sa nu mai plec in excursii cu prieteni care ma parasesc cand sunt in pericol. Pentru ca prietenii, mi-a precizat el, raman alaturi de tine si in clipele grele! Ce crezi despre asta?” Si fara sa mai astepte raspunsul, baiatul pleca in cautarea unui prieten adevarat!