Embed Size (px)
Citation preview
Octavian Mândruţ
Clasa a - X - a
Volumul 1
CORINT
1
2
Geografie umană
Octavian Mândruţ
Corint
Manualul a fost aprobat de Ministerul Educa iei şi Cercet rii cu Ordinul nr.ţ ă
3787 din 05.04.2005.
Date despre autor:
Octavian Mândru ţ - doctor în geografie, cercet tor ştiin ific principal I laă ţ
Institutul de Ştiin e ale Educa iei, autor de manuale şcolare (pentru clasele III-XII),ţ ţ
atlase, culgeri de sinteze, lucr ri în diferite domenii ale geografiei, ghiduriă
metodologice, caiete de activitate independent , cursuri universitare. Dintreă
lucr rile recente, amintim: ă România - geografie regional , Ghidul profesoruluiă
pentru clasele IX-XII, Atlas geografic general, România - atlas geografic şcolar, Atlas
de geografie general , Atlas geografic de buzunar ă (ap rute în ultimii anii la Edituraă
Corint).
Referen i:ţProfesor universitar doctor Gheorghe M h ra, ă ă Universitatea Oradea
Profesor gr. I doctor Adrian Nedelcu, Inspectoratul Şcolar Prahova
Redactor: Anca Eftime
Tehnoredactare computerizat : ă Andreea Apostol Coperta: Walter Riess,
Andreea Apostol Cartografie: Petru a Şerban, Andreea Apostol ţ Consultant
cartografic: prof. Ştefan Popescu
Editura CORINT
Redac ia şi administra ia:ţ ţStr. Mihai Eminescu nr. 54 A,
sector 1, Bucureşti
Tel./fax: 021.319.47.97; 021.319.48.20
Difuzarea:
Calea Plevnei nr. 145, sector 6,
cod poştal 060012, Bucureşti
Tel.: 021.319.88.22,021.319.88.33,021.319.88.77
Fax: 021.319.88.66
E-mail: [email protected]
Magazin virtual: www.edituracorint.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României MÂNDRU ,ţ Ţ
OCTAVIAN Geografie: manual pentru clasa a X-a /
3
Octavian Mândru . - Bucureşti: Corint, 2008 ISBN 978-973-135-314-2ţ913(498)(075.33)
ISBN: 978-973-135-314-2
Toate drepturile asupra acestei lucr ri sunt rezervate Editurii CORINT, parteă
component a GRUPULUI EDITORIAL CORINT.ă
Cuvânt înainte
Manualul de fa este destinat înv rii geografiei în clasa a X-a, ciclul licealţă ăţă
inferior a înv mântului obligatoriu de zece ani. Acesta concretizeaz elementeleăţă ă
de baz ale programei şcolare pentru aceast clas (competen e şi con inuturi) într-ă ă ă ţ ţo form care îmbin domenii clasice ale ă ă geografiei umane - (geografia popula ieiţ
şi a aşez rilor umane şi geografia economic ) împreun cu alte domenii deă ă ă
actualitate pentru societatea contemporan (geografie politic şi ansamblurileă ă
economice şi politice ale lumii). În acest fel, dup ce în anul şcolar anterior a fostă
studiat geografia fizic , în clasa a X-a se realizeaz o percep ie complet deă ă ă ţ ă
ansamblu a planetei noastre prin studierea componen ei sale umane. Îmbinareaţ
celor dou domenii (geografia fizic şi uman ) creeaz premisa în elegerii leg turiiă ă ă ă ţ ă
dintre societatea omeneasc şi mediul ei de existen şi de explicitare a sintagmeiă ţă
de Terra - planeta oamenilor.
Prima parte - Geografia politic ă - v introduce, dragi elevi, în universulă
actual al diversit ii politice a lumii contemporane, concretizat în evolu ia h r iiăţ ă ţ ă ţ
politice, situa ia ei actual , tipurile de state, rela iile dintre ele, precum şi alteţ ă ţ
aspecte legate de raportul dintre state ca entit i teritoriale şi anumite probleme aleăţ
lumii.
Partea a II-a - Geografia popula iei şi a aşez rilor umane ţ ă - abordează diversitatea uman a lumii contemporane, concretizat în reparti ia geografic aă ă ţ ă
popula iei mondiale, evolu ia ei în timp, structura sa demografic , aşez rileţ ţ ă ă
omeneşti cu evolu ia şi structura lor func ional şi dimensiunile actuale aleţ ţ ă
fenomenului de urbanizare, raportul dintre popula ie şi mediul ei de existen ,ţ ţă
precum şi alte probleme de un real interes pentru noi ca locuitori ai planetei.
Partea a III-a - Geografie economic ă - abordeaz resursele naturale,ă
activit ile industriale, agricole şi de servicii; un interes deosebit este acordat unorăţ
probleme moderne de geografie economic : taxonomia resurselor naturale, tipurileă
de agricultur , regiunile industriale, structura actuala a serviciilor.ă
Partea a IV-a - Ansamblurile economice şi geopolitice ale lumii
contemporane - sintetizeaz elementele anterioare pe suportul lor teritorial şi peă
dinamica sistemelor de state. Acestea eviden iaz dimensiunea geopolitic a lumiiţ ă ă
4
contemporane în cadrul c reia Uniunea European reprezint un exemplu deă ă ă
coeziune asumat . Este prezentat într-un mod succint şi dimensiunea geografic aă ă ă
integr rii României în Uniunea European .ă ă
5
CAPITOLUL I
Geografie politică
În urma parcurgerii acestui capitol ve i dobândi anumite competen e, care vţ ţ ă vor permite:
• utilizarea unei terminologii ştiin ifice noi, din domeniul geografiei politice;ţ
• utilizarea şi interpretarea unor h r i politice;ă ţ
• perceperea diversit ii lumii contemporane;ăţ
• utilizarea dimensiunilor spa iale şi temporale ale fenomenelor ceţ
caracterizeaz lumea contemporan ;ă ă• utilizarea unor informa ii din diferite surse;ţ
• abordarea constructiv a diversit ii umane;ă ăţ
• formarea unui sistem de referin coerent asupra lumii contemporane.ţă
6
Geografia politic se ocup cu raporturile care se stabilesc între ac iuneaă ă ţ
politic a societ ii omeneşti şi substratul ei teritorial, geografic. Se consider că ăţ ă ă cea mai concret preocupare a geografiei politice o reprezint ă ă geografia statelor.
Domeniile de analiz şi reflexie ale geografiei politice ocup un spectru mult maiă ă
larg; acesta se refer la stat, grani ele statelor, na iuni, na ionalit i, minorit i,ă ţ ţ ţ ăţ ăţ
comportament electoral, conflicte (interne şi interna ionale), organizarea interioarţ ă a statelor, influen a statelor asupra domeniilor oceanice, a teritoriilor nelocuiteţ
permanent, precum şi alte aspecte conexe. Totodat , o aten ie major esteă ţ ă
acordat în ultimul timp grup rilor regionale de state.ă ăLumea contemporan se afl într-o evolu ie rapid şi într-un proces deă ă ţ ă
globalizare. Dezvoltarea comunica iilor şi a schimburilor economice presupuneţ
realizarea unei solidarit i planetare pentru ra ionalizarea existen ei omeneşti şi aăţ ţ ţ
raporturilor dintre om şi mediul lui de existen .ţăProcesul de globalizare se realizeaz , în condi iile unei societ i fragmentate,ă ţ ăţ
în diferite feluri: state, religii, na iuni, culturi, limbi, mentalit i, bog ii. Pentru a tr iţ ăţ ăţ ă
ra ional într-o asemenea societate fragmentat , opiniile şi deciziile importanteţ ă
trebuie s urmeze calea negocierilor. Când acestea se refer la anumite entit iă ă ăţ
teritoriale, denumite state, care au prin defini ie o pregnant component spa ial ,ţ ă ă ţ ă
geografic , ne afl m în sfera de interes a geografiei politice.ă ăGeografia politic este, în acest fel, o component principal a vie ii noastreă ă ă ţ
cotidiene, lucru confirmat de abunden a surselor din mass-media cu aceastţ ă tematic .ă
Pentru a gândi şi pentru a ac iona ra ional, trebuie s percepem corectţ ţ ă
imaginea real a lumii contemporane. Acest lucru îmbin procesul de constituire aă ă
unor ansambluri teritoriale coerente (pân la dimensiunile globale ale planetei) cuă
inten ia de afirmare şi conservare a identit ilor regionale, na ionale şi locale.ţ ăţ ţGeografia politic are o dimensiune nou în condi iile în care exist o tendină ă ţ ă ţă
accentuat în ultima perioad istoric de asociere a statelor în structuri teritoriale şiă ă ă
func ionale cu o anumit coeren interioar . Interesul deosebit al României pentruţ ă ţă ă
integrarea european , şi al Uniunii Europene pentru ara noastr pune într-oă ţ ă
perspectiv nou voca ia acestui spa iu geografic în ansamblul lumii contemporane.ă ă ţ ţ
7
1.
Statele şi grup rile ăregionale de state
A. Statele lumii contemporane
Lumea contemporan este împ r it în unit i teritoriale separate prină ă ţ ă ăţ
frontiere, denumite state. Acestea difer între ele prin întindere (suprafa ),ă ţă
popula ie, pozi ie geografic , importan economic , mod de organizare, form deţ ţ ă ţă ă ă
guvernare ş.a. Elementul comun pentru toate statele este suveranitatea asupra
propriului teritoriu manifestat prin: ă forma de organizare intern , politica deă
ap rare, utilizarea resurselor financiare ă (inclusiv tipul de moned folosit), ă politica
extern , elemente de natur social , legislativ ă ă ă ă şi o capital proprie.ăStatele sunt delimitate prin grani e. În anumite situa ii, acestea suntţ ţ
m rginite de întinderile maritime înconjur toare pe care nu sunt trasate frontiere caă ă
atare.
În sensul modern al accep iunii de stat, elementul central este dat deţ
exercitarea suveranit ii pe întregul s u teritoriu, delimitat de grani e bine definiteăţ ă ţ
spa ial şi recunoscute interna ional.ţ ţDup 1990, harta politic a lumii a suferit o serie de modific ri care au dus laă ă ă
apari ia unor state noi, astfel:ţ- prin dezmembrarea unor state ini iale (URSS, Iugoslavia, Cehoslovacia)ţ
rezultând alte 22 state;
- prin unirea a dou state (Germania);ă- prin dobândirea independen ei unor teritorii (Namibia, Timorul de Estţ
etc).
Reprezentarea elementelor spa iale definitorii ale statelor (pozi ie, limite,ţ ţ
form , m rime, capital ) este realizat cu ajutorul unui tip specific de hart ,ă ă ă ă ă
denumit ă hart politic .ă ă Pornind de la exemplul h r ii politice a Europei (Fig. 1)ă ţ
avem probabilitatea de a identifica şi interpreta anumite elemente reprezentate pe
aceasta.
În prezent, exist 194 state şi peste 70 de teritorii dependente (Fig. 2)ăTeritoriile dependente se afl sub diferite forme de dependen fa de oă ţă ţă
autoritate statal exterioar (de obicei, sub forma de tutel ).ă ă ă
B. Tipuri de state
■ Dup ă modul de organizare intern ,ă exist dou categoriiă ă
fundamentale de state:
- state cu tradi ie centralizat ţ ă (unitare), caracterizate prin aceea că puterea central exercit o influen predominant asupra teritoriului; în acest sens,ă ă ţă ă
8
exemplul cel mai cunoscut este al Fran ei, dar alte ri au acest model (România,ţ ţă
Ungaria, Bulgaria, ş.a.).
- state federale, caracterizate printr-o diviziune a puterii între guvernul
central şi statele componente (cum ar fi: SUA, Brazilia, Mexic, Germania, Australia,
Federa ia Rus , Canada, India, Elve ia). Când dou comunit i din cadrul aceluiaşiţ ă ţ ă ăţ
stat sunt relativ comparabile între ele şi ocup teritorii bine individualizate se poateă
vorbi de o confedera ie ţ (de exemplu Canada, Belgia).
Exist , de asemenea, state care au o anumit autonomie a regiuniloră ă
componente (f r a fi federa ii), cum ar fi Spania, Italia etc.ă ă ţ■ Dup ă forma de guvern mânt ă exist :ă- republici (160 de state din totalul de 194);
- monarhii, în care regele (monarhul) este şeful statului, într-un mod
simbolic (Regatul Unit, Olanda, Japonia, Spania, Danemarca etc.) sau efectiv (Maroc,
Arabia Saudit etc.)ă■ Dup ă întindere pot exista:
- state continentale (cu peste 6 mil. km2) – DOC1;
- state foarte mari (1,2-6 mil. km2);
- state mari (0,5-1,2 mil. km2);
- state mijlocii (0,2-0,5 mli. km2);
- state mici şi foarte mici (sub 0,2 mil. km2).
■ Dup ă m rimea demografic ă ă pot exista:
- state gigant (cu 1 mld. locuitori şi peste, cum ar fi China şi India) – DOC2;
- state foarte mari (100 mil. - 300 mil. loc);
- state mari (50 mil. -100 mil. loc);
- state mijlocii (20 mil. - 50 mil. loc);
- state mici si foarte mici (sub 20 mil. loc).
■ Exist şi ă alte criterii dup care se pot grupa sau clasifica statele, cum ară
fi: ieşirea la mare, forma geometric a statului, raportul dintre stat şi na iune (undeă ţ
acestea coincid vorbim de state na ionale).ţ
Dic ionarţ
Capitală - oraş care concentreaz activitatea politic , administrativ şiă ă ă
decizional a unui stat; aceast activitate se poate referi şi la teritorii, provincii sauă ă
state care fac parte din statele federale.
Frontieră - spa iul de separa ie între dou ari, situat în lungul liniei deţ ţ ă ţ
demarca ie denumit grani .ţ ă ţăGeografia politică - ramur a geografiei care se ocup cu studiul statului (caă ă
unitate teritorial ), a rela iilor teritoriale dintre state, precum şi cu raporturile dintreă ţ
state si comunit ile umane.ăţStat - unitate teritorial cu anumite caracteristici proprii (întindere, grani e,ă ţ
form ), bine definite spa ial şi recunoscute interna ional, în care autoritatea politică ţ ţ ă intern îşi exercit suveranitatea asupra propriului teritoriu.ă ă
9
Stat federal - stat format din mai multe unit i teritoriale componenteăţ
(„state" sau provincii) cu o anumit autonomie decizional fa de autoritateaă ă ţă
central (guvernul federal).ăStat na ional ţ - stat independent în care majoritatea locuitorilor apar in uneiţ
anumite na iuni. Când se consider c exist o singur na iune, statul poate luaţ ă ă ă ă ţ
titulatura de stat na ional unitar.ţTutelă - activitate de coordonare a func iilor principale ale unui teritoriu deţ
c tre un alt stat fa de care acel teritoriu are o rela ie de subordonare.ă ţă ţ
DOC1
Statele continentale
Statul Suprafa aţFedera ia Rusţ ă 17,1 mil. km;
Canada 9,9 mil. km2
China 9,5 mil. km2
SUA 9,3 mil. km2
Brazilia 8,5 mil. km2
Australia 7,7 mil. km2
10
DOC 2
Statele cu o popula ie mai mare de 50 mil. loc. (în 2004*)ţStatul Popula ia (mil.loc.)ţ Statul Popula ia (mil.loc.)ţChina 1.304,2 Filipine 80,0India 1.065,5 Vietnam 81,3SUA 294,0 Germania 82,5Indonezia 219,9 Egipt 71,9Brazilia 178,5 Iran 68,9Pakistan 153,6 Turcia 71,3Federa ia Rusţ ă 143,2 Etiopia 70,7Bangladesh 146,7 Thailanda 62,8Nigeria 124,0 Regatul Unit 59,2Japonia 127,6 Fran aţ 60,1Mexic 103,5 Italia 57,4
11
Fig. 1 - Harta politic a Europei■ ă
12
Harta politic a lumiiă
13
14
15
America
1. Belize
2. Guatemala
3. Honduras
4. El Salvador
5. Nicaragua
6. Costa Rica
Europa
1. Danemarca
2. Olanda
3. Belgia
4. Luxemburg
5. Elve iaţ6. Andorra
7. Monaco
8. Lichtenstein
9. Germania
10. Lituania
11. Letonia
12. Estonia
13. Cehia
14. Slovacia
15. Austria
16. Slovenia
17. Ungaria
18. Croa iaţ19. Bosnia şi Her egovinaţ20. Serbia şi Muntenegru
21. Albania
22. Macedonia
23. Bulgaria
24. Rep. Moldova
25. Malta
26. San Marco
27. Vatican
Africa
1. Gambia
2. Burkina Faso
3. Guineea Ecuatorială4. Eritreea
5. Rwanda
6. Burundi
7. Djibuti
8. Sahara de Vest teritoriu
ocupat de Maroc
16
17
Asia
1. Cipru
2. Liban
3. Israel
4. Iordania
5. Kuwait
6. Bahreim
7. Qatar
8. Emiratele Arabe Unite
9. Georgia
10.Armenia
11.Azerbaidjan
12.Kirghistan
13.Tadjikistan
14.Bhutan
15.Bangladesh
16.Laos
17.Cambodgia
18.Brunei
19.Singapore
20.R.P.D. Coreeană21.Rep. Coreea
Oceania
1. I-le Wallis şi Furtuna (Fr.)
2. I-le Tokelau (N. Zeel.)
3. Niue (N. Zeel.)
4. Samoa Americană
18
Aplica ii:ţ
1. Pe aceast hart politic a Europei pot fi identificate o serie de elementeă ă ă
spa iale ale statelor: pozi ia geografic , numele, capitala, vecinii, felul grani ei,ţ ţ ă ţ
forma statelor ş.a.
2. Urm rind aceast hart şi tabelul al turat (DOC2), localiza i:ă ă ă ă ţ- cele mai întinse state europene;
- cele mai populate cinci state europene.
3. Urm rind harta politic a lumii contemporane (Fig. 2) şi tabelul al turată ă ă
(DOC 2), localiza i:ţ- cele mai întinse state;
- cele mai populate state (cu peste 50 mil. loc).
C. Grup rile regionale de stateă
Statele lumii au posibilitatea de a se asocia în anumite grup ri regionale.ă
Exist mai multe criterii de grupare, cum ar fi: ă acordurile economice multilaterale
care se stabilesc între state, acordurile comerciale, asem n rile lingvistice, etnice,ă ă
culturale, religioase, acordurile militare, precum şi pozi ia geografic reciproc aţ ă ă
mai multor ri în cadrul unui anumit continent.ţăProblematica legat de grup rile regionale de state (asociate în ansambluriă ă
teritoriale majore ale lumii contemporane) va putea fi sesizat doar dup o analiz aă ă ă
caracteristicilor economice principale ale lumii, precum şi a unor aspecte de natură cultural , etnic şi lingvistic .ă ă ă
De aceea, în acest moment, utilizând harta politic a lumii sau a Europei, neă
putem face doar o imagine general asupra modului în care se poate realiza oă
anumit ă grupare mai mult pozi ional şi regional ţ ă ă a statelor.
■ În Europa, aceast grupare pozi ional de state permite identificareaă ţ ă
mai multor regiuni ale continentului, astfel: Europa Nordică (incluzând aici şi rileţă
baltice), Europa de Est (cuprinzând Belarus, Ucraina şi Federa ia Rus , a c reiţ ă ă
parte asiatic formeaz regiunea Asia de Nord), ă ă Europa Sudică (Mediteranean ),ă
Europa Vestică (Atlantica) şi Europa Centrală (Fig. 1).
Aceast grupare reflect mai mult apropierea spa ial reciproc dintre stateleă ă ţ ă ă
componente fiec rei regiuni şi pozi ia lor în Europa. Analizând îns şi leg turileă ţ ă ă
economice, politice sau de alt natur dintre rile europene se observ c exist oă ă ţă ă ă ă
structur foarte bine organizat în vest şi centru - Uniunea European şi o grupareă ă ă
individualizat , în partea de est, format din Belarus şi Federa ia Rus .ă ă ţ ă
■ În Asia se pot identifica, de asemenea, mai multe regiuni: o parte
19
central - ă Asia Centrală, spre nord - Asia de Nord (care este partea asiatic aă
Federa iei Ruse), spre est - ţ Asia de Est, spre sud-est - Asia de Sud-Est, spre sud -
Asia de Sud şi spre vest - Asia de Vest şi de Sud-Vest.
În Asia, spre deosebire de Europa, aceast grupare regional de state areă ă
totodat şi o semnifica ie mai larg (economic , religioas , lingvistic , etnic sauă ţ ă ă ă ă ă
istoric ).ă
■ În Africa se pot identifica mai multe grup ri de state, dup pozi ia loră ă ţ
geografic : în nord, în centru, în est şi în sud. Limitele şi întinderea fiec rei regiuniă ă
pot fi modificate dac lu m în considera ie şi alte criterii.ă ă ţSub raportul unor criterii mai largi (culturale, istorice, etnice, lingvistice) se
distinge, în nord, un teritoriu cu o popula ie preponderent arab ţ ă (Africa de Nord)
şi, în partea central şi sudic (la sud de Sahara), un teritoriu cu o popula ieă ă ţ
predominant negroid ă (Africa Subsahariană).
■ Continentul american (America de Nord, Central şi de Sud) poate fiă
privit, sub raportul grup rilor de state, în mai multe feluri:ă- pe cele dou mari fragmente continentale (America de Nord, respectivă
America de Sud, desp r ite de zona istmului Panama);ă ţ- pe cele dou mari arii lingvistice: America de Nord (pân la grani aă ă ţ
dintre SUA şi Mexic) denumit „America Anglo-Saxon " (de limb englez ) şiă ă ă ă
America Latin ;ă- în America de Sud cuprinde ri care au, pe teritoriul lor, por iuni aleţă ţ
lan ului Mun ilor Anzi ( ri andine) şi ri care au ieşire spre Oceanul Atlantic ( riţ ţ ţă ţă ţă
atlantice);
- economic, cea mai important grupare de state cuprinde Canada, SUAă
şi Mexic, formând o asocia ie comercial de liber schimb (denumit ţ ă ă Alena sau
Nafta).
Grup rile regionale de state urm resc utilizarea unor avantaje economiceă ă
rezultate din pozi ia lor geografic .ţ ările cele mai dezvoltate economic sunt reunite în Ţă Grupul celor 8 (G8), DOC
1.
Cea mai larg grupare, care cuprinde aproape toate statele lumii, esteă
Organiza ia Na iunilor Unite (ONU), DOC 2.ţ ţ
D. Grup ri de state dup tipul de dezvoltareă ă
Un criteriu cu o obiectivitate mai mare îl constituie tipul şi nivelul de
dezvoltare general a statelor. Astfel se pot distinge mai multe categorii de ri cu oă ţă
anumit recunoaştere tipologic , utilizat ca atare în practica rela iiloră ă ă ţ
interna ionale; aceste categorii sunt redate în Fig.2.ţ
20
Dic ionarţ
Grup ri regionale ă - asocierea teritorial a unor ri dup o anumită ţă ă ă caracteristic sau dup un grup de caracteristici.ă ă
Regiuni geografice - teritorii ale continentelor sau ale rilor care au oţă
anumit omogenitate a caracteristicilor geografice.ări cu economie dirijatŢă ă - ri în care procesele economice au fost şi suntţă
dirijate (centralizate) de stat, cum este cazul fostelor ri socialiste.ţăUniunea European (UE) ă -ansamblu de ri europene care se afl într-unţă ă
proces avansat de coordonare a activit ilor economice, comerciale, sociale şiăţ
legislative cu scopul realiz rii, în timp, a unei integr ri şi unific ri politice; din anulă ă ă
1999 s-a trecut la utilizarea unei monede unice denumit ă euro. UE este format înă
prezent din 25 ri.ţă
Doc1. G8 (Grupul celor 8)
Cele mai industrializate ri ale lumii formeaz ţă ă Grupul celor 8 (din care fac
parte SUA, Japonia, Germania, Fran a, Regatul Unit, Italia, Canada şi Federa ia Rus )ţ ţ ă
cu scopul de a se discuta periodic principalele probleme economice ale lumii
contemporane.
Una dintre principalele probleme ale G8 este lansarea unui dialog economic
Nord-Sud. În prezent (2005) G8 şi-a propus s ajute rile cele mai s race prină ţă ă
diminuarea datoriilor acestora şi prin acordarea unor noi finan ri suplimentare.ţă
21
Fig. 1 – Europa – grup ri regionaleă
22
Fig. 2 – Categorii de state dup nivelul de dezvoltareă
23
Aplica ii:ţ
Utilizând harta politic a lumii şi h r ile al turate, preciza i:ă ă ţ ă ţ1. rile care fac parte din fiecare grupare teritorial din Europa.Ţă ă2. Câte dou sau trei ri reprezentative din fiecare nivel de dezvoltare.ă ţă
Doc2. ONU
Organiza ia Na iunilor Unite este cea mai larg şi cea mai reprezentativţ ţ ă ă organiza ie a statelor lumii. În prezent, num r 185 state. Nu fac parte din ONUţ ă ă
câteva state mici din Oceania (Kiribati, Nauru, Tonga, Tuvalu etc), Vatican şi Elve ia.ţSediul ONU este la New York şi activit ile organiza iei sunt finan ateăţ ţ ţ
propor ional cu puterea economic , de c tre fiecare ar component . Câtevaţ ă ă ţ ă ă
organisme legate de ONU ocup un rol important în economia mondial :ă ă• Fondul Monetar International (FMI);
• Banca Mondial (BM) şi, în cadrul ei, îndeosebi Banca Interna ională ţ ă pentru Reconstruc ie şi Dezvoltare (BIRD);ţ
• Organiza ia Mondial a Comer ului (OMC).ţ ă ţDe asemenea, ONU are organisme proprii cum ar fi PNUD: (Programul
Na iunilor Unite pentru Dezvoltare), FAO (Organiza ia Na iunilor Unite pentruţ ţ ţ
Agricultur şi Alimenta ie).ă ţ2.
Evolu ia în timpţa h r ii politiceă ţ
Harta politic actual a lumii este rezultatul unei evolu ii îndelungate.ă ă ţ
■ Împ r irea lumii în state şi imperii îşi are originea în ă ţ Antichitate. Primele
forma iuni statale au ap rut în Orientul Mijlociu şi Apropiat (în spa iul Mesopotamieiţ ă ţ
şi al Persiei), nordul Africii (Egiptul antic), pe Valea Indului şi în Asia de Est (China).
În Grecia antic erau cunoscute ă orasele-stat (polis), iar bazinul M riiă
Mediterane a fost colonizat de fenicieni care au întemeiat, de asemenea, oraşe-stat
(Cartagina).
Primul „stat” de mari dimensiuni, cu o mare stabilitate în timp şi cu o
organizare interioar exemplar , a fost Imperiul roman. El a inclus în teritoriul s u,ă ă ă
succesiv, alte forma iuni teritoriale de tipul statelor (Gallia, Hispania, Dacia), sauţ
chiar state mai vechi (Egipt, Grecia, Iudeea). Principalele elemente caracteristice ale
acestui imperiu sunt: grani e stabile şi bine delimitate (ap rate prin garnizoaneţ ă
militare), o organizare intern bazat pe institu ii şi reguli precise, o capital cuă ă ţ ă
func ii centralizatoare (Roma), o organizare pe „provincii” (similar unui sistemţ ă
federal), şi un sistem economic, financiar şi administrativ unitar. La sfârşitul sec. IV,
Imperiul roman se împarte în Imperiul roman de apus (cu capitala la Roma), care va
24
forma nucleul lumii catolice şi Imperiul bizantin (cu capitala la Constantinopole),
care va sta la originea lumii ortodoxe.
■ În Evul Mediu, Europa a avut o puternic fragmentare politic , reunită ă ă uneori în „imperii” (Imperiul carolingian, Imperiul romano-german), dar adesea
împ r it în regate.ă ţ ăÎn Africa medieval ,ă în afara p r ii de nord (arab ), existau diferite forma iuniă ţ ă ţ
statale (mai numeroase în zona Ghana-Nigeria).
America precolumbiană cuprindea forma iuni statale suprapuse civiliza iilorţ ţ
mayaş , incaş şi aztec .ă ă ăDescoperirile geografice au permis cunoaşterea şi colonizarea unor teritorii
noi (America, Asia de Sud, Australia) şi formarea unor „imperii coloniale” (în sec.
XVI-XTX); acest proces ar putea fi denumit „europenizarea” planetei.
■ Epoca modern ă a cunoscut dezvoltarea unor imperii (Imperiul otoman,
Imperiul habsburgic, Imperiul rus) şi a diferitelor state mai mici în Europa, Asia,
America Central şi de Sud.ăPe continentul nord-american principalul element de geografie politic îlă
reprezint formarea Statelor Unite ale Americii, printr-o unificare teritorial şiă ă
politic de la est spre vest.ă
■ În perioada contemporan ă (de la mijlocul sec. XIX pân ast zi)ă ă
asist m la formarea unor state na ionale prin unificarea mai multor entit iă ţ ăţ
teritoriale mai mici (unificarea Germaniei, a Italiei), la consolidarea unor state
întinse, la men inerea imperiilor coloniale (Fran a, Spania, Anglia, Olanda - Fig. 1, 2)ţ ţ
şi, pe alocuri, modificarea acestora, la extinderea succesiv a Imperiului rus, apoi aă
URSS, la apari ia unor state noi în America Latin şi Asia (Fig. 3) ş.a. Germania aţ ă
fost ocupat , dup Al Doilea R zboi Mondial, de for ele aliate, iar pe teritoriul ei s-auă ă ă ţ
format (în 1949) dou state: în vest, Republica Federal Germania (capitala la Bonn)ă ă
şi în est, Republica Democratic German (cu capitala la Berlin), care s-au reunificată ă
în 1990.
Dup Al Doilea R zboi Mondial are loc un ă ă proces de decolonizare şi de
apari ie a noi state în Africa, Asia, America Central şi de Sud, Oceania (în total,ţ ă
aproape 90) - DOC 1.
Dup anul 1990 au ap rut state noi prin: desfiin area URSS, dezmembrareaă ă ţ
Iugoslaviei şi divizarea Cehoslovaciei.
Desfiin area URSS a dus la apari ia a 15 noi state, situate pe continentulţ ţ
european şi asiatic, Federa ia Rus fiind succesoarea sa „principal ” (DOC 2).ţ ă ăDezmembrarea R.S.F. Iugoslavia a dus la apari ia altor 5 state noi (DOC 3).ţ
Serbia şi Muntenegru se consider principala succesoare a fostului stat.ăDivizarea Cehoslovaciei a fost un proces paşnic, în urma c ruia au ap rută ă
dou state noi (DOC 4).ăÎn prezent, exist un num r de peste 70 de teritorii sub tutel sauă ă ă
25
dependente. Exceptând Groenlanda, majoritatea sunt de mici dimensiuni.
DOC 1. Cronologia decoloniz rii (1946-1990)ă
Perioada 1946-1950
Iordania, Filippine, Pakistan, India, Myanmar (fost Birmania), Sri Lanka (fostă
Ceylon), Israel, Rep. Coreea, R.P.D. Coreean , Vietnam, Laos, Kampuchea,ă
Indonezia.
Perioada 1950-1960:
Libia, Sudan, Maroc, Tunisia, Ghana, Malaysia, Guineea, Camerun, Togo,
Madagascar, Zair (fost Congo Belgian, actual R. D. Congo), Somalia, Benin (fostă
Dahomey), Niger, Burkina Faso (fosta Volta Superioara), Cote d'Ivoire, Ciad, Africa
Centrala, Congo (fost Congo Francez), Cipru, Gabon, Senegal, Mali, Nigeria,
Mauritania.
Perioada 1961-1970:
Sierra Leone, Kuwait, Tanzania (fosta Tanganyka), Samoa de Vest, Burundi,
Rwanda, Algeria, Jamaica, Trinidad-Tobago, Uganda, Kenya, Malawi, Malta, Zambia,
Gambia, Maldive, Singapore, Guyana (britanic ), Botswana, Lesotho, Barbados,ă
Yemen (fost Aden), Nauru, Mauritius, Swaziland, Guineea Ecuatorial , Tonga, Fiji.ă
Perioada 1970-1980:
Bahrein, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Bangladesh, Bahamas, Grenada,
Guineea Bissau, Mozambic, Capul Verde, Sao Tome şi Principe, Papua-Noua Guinee,
Angola, Surinam (fost Guyana Olandez ), Comore, Seychelles, Djibouti (fostaă ă
Somalia Francez ), Solomon, Tuvalu, Santa Lucia, Kiribati, St. Vincent şi Grenadine.ă
Perioada 1981-1990:
Zimbabwe (fosta Rhodesia), Vanuatu, Belize, Antigua şi Barbuda, St. Kitts şi
Nevis, Brunei, Namibia.
26
Fig. 1 – Principalele posesiuni coloniale
din prima parte a secolului XX
27
Fig. 2 – Evolu ia h r ii politice a lumii în secolul XXţ ă ţ
28
DOC 2. Statele formate dup desfiin area URSSă ţ
Statele
succesoare
Suprafaţă (km2)
Popula ieţ
(mil.loc)
Capitala
Federa iaţ
Rusă17.075.400 143,7 Moscova
Ucraina 603.700 47,7 KievBelarus 207.600 10,3 MinskRepublica
Moldova
33.800 4,4 Chişin uă
Estonia 45.200 13 TallinnLetonia 64.600 2,3 RigaLituania 65.200 3,6 VilniusArmenia 29.800 3,0 ErevanGeorgia
(Gruzia)
69.700 4,7 Tbilisi
Azerbaidjan 86.600 7,8 BakuTurkmenista
n
488.100 4,8 Ashabad
Uzbekistan 447.400 26,4 TaskentTadjikistan 143.100 7,0 DusanbeKazahstan 2.717.300 15,1 AstanaKirghistan 198.500 5,0 Biskek
DOC 3. Statele formate dupa dezmembrarea R.S.F. Iugoslavia
Statele
succesoare
Suprafaţă (km2)
Popula ieţ
(mil.loc)
Capitala
Serbia şi
Muntenegru
102.170 10,8 Belgrad
Croa iaţ 56.540 4,4 ZagrebBosnia şi
Hertegovina
51.130 4,0 Sarajevo
Macedonia 25.720 2,0 SkopjeSlovenia 20.254 2,0 Ljiubljana
DOC 4. Statele formate dupa divizarea Cehoslovaciei
Statele
succesoare
Suprafa aţ
(km2)
Popula ieţ
(mil.loc)
Capitala
Slovacia 49.010 5,4 BratislavaCehia 78.860 10,2 Praga
29
APLICA II:Ţ
1. Preciza i ce în elege i prin „europenizarea planetei”.ţ ţ ţ2. Reda i pe scurt principalele elemente ale evolu iei h r ii politice a lumiiţ ţ ă ţ
din ultimele dou decenii.ă3. Localiza i pe harta politic a lumii statele cuprinse în fiecare etap dinţ ă ă
„cronologia decoloniz rii” (DOC 1).ă
3. Principalele probleme actuale de geografie politică
Lumea contemporan este confruntat cu o serie de probleme politice careă ă
in de rela iile dintre state; acestea au o important componen teritorial ,ţ ţ ă ţă ă
spa ial , deoarece se desf şoar în cadrul concret al actualei h r i politice a lumii şiţ ă ă ă ă ţ
se refer la o gam variat de aspecte cuprinzând: ă ă ă conflictele interne şi externe,
utilizarea apelor şi resurselor marine, interesul pentru regiunile polare,
transporturile maritime prin stâmtori şi canale, p strarea şi cultivarea identit iiă ăţ
proprii a statelor în condi iile globaliz rii, colaborarea interna ional pentruţ ă ţ ă
abordarea în comun a unor probleme ale lumii contemporane, trasarea
frontierelor(DOC 1).
A. Conflicte interne şl externe
În prezent, se accept c singura posibilitate de rezolvare a problemeloră ă
politice dintre state este calea dialogului şi a negocierilor.
■ Conflictele interne au o serie de cauze multiple, dintre care le men ion mţ ă
pe cele de natur etnic , religioas , lingvistic , de diferen iere economic aă ă ă ă ţ ă
anumitor regiuni, comportamentul conduc torilor, interese de grup, regimul politică
instaurat (totalitar, uneori). Câteva exemple:
- în Sudan, conflictul dintre mili iile arabe proguvernamentale şi localniciiţ
(popula ii negroide) din vestul statului, regiunea Darfur (Fig.l, 2).ţ- în Sri Lanka, o popula ie minoritar (familii) îşi revendic prin luptţ ă ă ă
armat o nou identitate;ă ă- în Filippine, exist un conflict de natur religioas între popula iaă ă ă ţ
majoritar catolic şi minoritatea musulman ;ă ă- în Peru şi Mexic, conflictele interne opun p turile cele mai s race aleă ă
popula iei (îndeosebi ranii aborigeni) puterii statale centrale;ţ ţă
30
- în Etiopia şi Somalia, conflictele între diferitele grupuri umane sunt
generate de nivelul de trai foarte sc zut şi de imposibilitatea unei redres riă ă
economice reale a rilor respective;ţă- în Iran, conflictele interne opun grupurile reformatoare
fundamentaliştilor islamici şi chiar cele dou ramuri ale islamismului (şii i,ă ţ
majoritari, fa de suni i, minoritari);ţă ţ- în Columbia, exist conflicte între autoritatea central şi grupurile deă ă
interese care se ocup de producerea, transportul şi distribuirea drogurilor;ă- în Angola, diferitele grup ri armate îşi disput de peste un deceniuă ă
administrarea rii. O situa ie similar este în Afganistan. ţă ţ ă
■ Conflictele externe (Fig. 3) opun, de regul , câte dou state şi au caă ă
obiect regiunea comun de frontier (DOC 1). Cauzele sunt numeroase; ele pot fiă ă
etnice, religioase sau economice şi au o important componen istoric (cuă ţă ă
originea în timp şi cu perpetuare pân în zilele noastre).ăAstfel, conflictul dintre India şi Pakistan îşi are originea în momentul
decoloniz rii (1947), când fosta colonie britanic a fost împ r it în două ă ă ţ ă ă dominioane pe criterii religioase: Uniunea Indian (cu o popula ie preponderentă ţ
hindus ) şi Pakistan (cu o popula ie musulman ), format la rândul s u din două ţ ă ă ă ă p r i, în vest, Pakistanul Vest şi în est, Pakistanul de Est. Între aceste ri s-auă ţ ţă
succedat mai multe r zboaie, în urma r zboiului de acum aproape 4 decenii,ă ă
Pakistanul de Est şi-a dobândit independen a, luând numele de Bangladesh. Înţ
prezent, conflictul are ca obiect zona Kashmir revendicat atât de Pakistan, cât şiă
de India (Fig. 4). Problema este mai complex în prezent, întrucât cele dou riă ă ţă
posed bomba atomic .ă ăO categorie nou de conflicte este generat , în ultimii ani, de ceea ce poartă ă ă
denumirea de terorism interna ionalţ , fenomen cu care s-a confruntat SUA,
diferite ri vest europene, Arabia Saudit , Federa ia Rus ş.a. La origine, terorismulţă ă ţ ă
interna ional are un pronun at caracter religios, cultural şi ideologic, dep şindţ ţ ă
sensibil cadrul unor revendic ri minimale. Terorismul în sine nu este o problem deă ă
geografie politic , dar în m sura în care afecteaz integritatea teritorial a stateloră ă ă ă
poate fi considerat un domeniu al politicii mondiale în componen a sa teritorial . Deţ ă
asemenea, dezvoltarea tehnologiilor nucleare de ri cu o democra ie limitatţă ţ ă creaz premisele unor posibile instabilit i regionale, care pot afecta integritateaă ăţ
teritorial a statelor.ă
Dic ionarţ
Conflicte externe - conflicte care opun diferite ri.ţăConflicte interne - conflicte care au loc în interiorul rilor, opunând grupuriţă
de oameni ai aceleaşi ri.ţăEtnie - grup uman cu o anumit omogenitate a caracteristicilor culturale şi deă
civiliza ie (limb , religie, mod de via , comportament), ca rezultat al unei istoriiţ ă ţă
31
comune.
Minoritate - grup uman care este mai redus din punct de vedere numeric
decât unul sau mai multe alte grupuri umane cu care convie uieşte pe un anumitţ
teritoriu determinat; exist mai multe accep iuni ale termenului: minoritate etnic ,ă ţ ă
lingvistic , religioas .ă ă
■ Fig. 1 - Sate distruse în regiunea
Darfur (2005)
■ Fig. 2 - Localnici nevoi i s -şi ţ ăp r seasc localit ile distruseă ă ă ăţ
32
■ Fig. 3 - Principalele zone de conflict de pe Glob,
în ultimele decenii
33
Doc1. Marii creatori de frontiere
«Au existat momente şi state creatoare de frontiere: China, Imperiile otoman,
britanic, francez, portughez şi spaniol, german şi rus, ca şi papalitatea şi
conferin ele interna ionale. Practicile au fost ele identice? Puterile preexistente auţ ţ
fost consultate în luarea deciziilor sau au avut şi un rol decizional. Au existat
frontiere premoderne şi practici frontaliere vechi? Care au fost urmele l sate deă
marii creatori de frontiere? Care a fost aici rolul geografilor şi al cartografilor?
Astfel, în lumea a treia, 17,2% din frontierele actuale au fost trasate de
francezi. Ei urmeaz pe locul al doilea, dup britanici (21,5%), campioni la toateă ă
categoriile. Aceast concuren pare destul de neobişnuit când se rememorează ţă ă ă circumstan ele invent rii frontierelor franceze. Not m absen a relativ a Statelorţ ă ă ţ ă
Unite ale Americii şi, faptul c , în cazul Tratatului de la Versailles, unde diploma iiă ţ
americani au fost foarte implica i, Congresul a refuzat ratificarea.ţDe ce se traseaz frontierele şi conform c ror concep ii? În cancelarii, înă ă ţ
principal pentru a concesiona teritorii evitând r zboiul, dar şi pentru consolidareaă
cuceririlor, ca urmare a conflictelor, şi din motive de administrare şi men inere aţ
ordinii. Britanicii pun în acelaşi timp accentul, în Asia, pe probleme strategice - a
face din teren aliatul t u - în timp ce francezii ra ioneaz mai mult în func ie deă ţ ă ţ
comodit ile de administrare.ăţPe scurt, diferite concep ii au dominat trasarea frontierelor.»ţ
M. Foucher, Fronts et frontieres, Fayard, 1991
34
■ Fig. 4 - Soldat din trupele indiene de gr niceri inând subă ţ
observa ie o intersec ie a oraşului Srinagar din zona de conflict Kashmirţ ţ
Aplica ii:ţ
Citi i textul al turat şi r spunde i la urm toarele întreb ri:ţ ă ă ţ ă ă
1. Enumera i câteva dintre motivele posiţ bile pentru care sunt create
frontiere.
2. Explica i de ce Fran a şi Marea Britanie au trasat aproape 40% dinţ ţ
lungimea frontierelor „lumii a treia”.
B. Utilizarea apelor şi resurselor marine
O privire atent asupra unui planiglob ne arat c întinderile marineă ă ă
predomin asupra uscatului continental. De asemenea, se observ c multe ri,ă ă ă ţă
prin accesul direct la mare, par a avea o pozi ie privilegiat fa de rile f r accesţ ă ţă ţă ă ă
sau pentru care acesta este dificil.
Resursele din zona litoral (Fig. 1,3), precum şi cele situate în largul m rilor şiă ă
al oceanelor, au trezit un interes sporit din partea rilor situate în apropiere.ţă
35
■ Delimit ri ale ă apelor marine
În urma unor negocieri s-au stabilit urm toarele delimit ri ale apelor marine:ă ă- marea teritorială (pân la 12 mile marine dep rtare de rm, circa 22ă ă ţă
km), care intr în domeniul suveranit ii statului respectiv;ă ăţ- zona contiguă (de la 12 la 24 mile marine), unde statele nu îşi exercit oă
suveranitate deplin , dar pot realiza un anumit control;ă- zona economic exclusivă ă (pân la o distan de 200 mile marine de laă ţă
linia rmului), în care statul are dreptul de exploatare economic a resurselorţă ă
naturale (Fig. 2);
- zona m rilor adânciă (situat dincolo de 200 mile marine), care constituieă
un bun comun al întregii omeniri; este denumit şi „zona economic liber ” sauă ă ă
„marea liber ”.ă
■ Zonele economice exclusive
O consecin a stabilirii zonelor economice exclusive (ZEE) este reducerea cuţă
1/3 a suprafe elor totale ale oceanelor şi m rilor care reprezint patrimoniul comunţ ă ă
al umanit ii. Mai mult de jum tate din suprafa a zonelor economice exclusiveăţ ă ţ
apar in unor state cu larg ieşire la mare (SUA, Australia, Federa ia Rus , Brazilia,ţ ă ţ ă
Japonia, Indonezia, Canada, Chile, Noua Zeeland , Mexic).ăDe avantajele oferite de zonele economice exclusive beneficiaz multe riă ţă
insulare mai mari (Japonia, Filippine, Republica Madagascar, Indonezia, Noua
Zeeland ) sau foarte mici (Mauritius, Fiji, Maldive).ăGeografia politic a rilor se modific sensibil dac lu m în considera ieă ţă ă ă ă ţ
raportul dintre suprafa a continental a unui stat şi zonele economice exclusive, dinţ ă
jurul sau din apropierea acestuia (analiza i DOC 1).ţ
■ Grani ele şi platforma continentalţ ăO problem care creeaz uneori dispute teritoriale o reprezint ă ă ă delimitarea
platformei continentale a unor ri suverane şi trasarea, pe aceasta, a grani elorţă ţ
maritime dintre state. Un exemplu în acest sens îl reprezint trasarea grani eloră ţ
maritime în zona Golfului Persic (Fig. 6) unde, pe lâng elementele legate deă
aspectul grani elor continentale, a rmurilor şi a zonelor maritime stabilite (mareţ ţă
teritorial , zon economic exclusiv ) exist un interes suplimentar pentruă ă ă ă ă
z c mintele submarine de petrol (z c minte off-shore).ă ă ă ă
■ Apele interna ionale şi valorificarea resurselor marineţO important problem de geografie politic este aceea a accesului, cel pu ină ă ă ţ
teoretic, al tuturor rilor la suprafe ele acvatice ale apelor interna ionale şi laţă ţ ţ
resursele naturale situate în apele şi pe fundul Oceanului Planetar, în spa iul acestorţ
ape interna ionale.ţUtilizarea „m rii libere” se refer la mai multe aspecte, cum ar fi: extragereaă ă
nodulilor polimetalici; utilizarea resurselor energetice (curen ii oceanici, mareele);ţ
exploatarea substan elor dizolvate în apa m rii; valorificarea resurselor biotice ţ ă ş.a.
36
Aceste probleme noi se pun într-o alt perspectiv dac avem în vedere c ,ă ă ă ă
într-un viitor apropiat, anumite tehnologii vor putea s duc la utilizarea resurseloră ă
Oceanului Planetar într-un mod mai complet.
În prezent, statele sunt preocupate mai mult de a-şi organiza o prezenţă activ în zonele economice libere, pentru ca, în viitor, s poat utiliza direct acesteă ă ă
teritorii.
Totodat , aceste spa ii au şi un rol strategic în creştere, datorit posibilit iloră ţ ă ăţ
de deplasare a navelor civile şi militare, a submarinelor, precum şi a navelor pentru
cercet ri ştiin ifice privind problematica oceanului.ă ţDeocamdat nu exist un tratat negociat şi acceptat, deoarece rile care auă ă ţă
posibilit i de a „controla”, cel pu in teoretic, aceste spa ii nu sunt interesate de noiăţ ţ ţ
reglement ri.ă
Dic ionarţ
Mare - întindere acvatic de dimensiuni mai mici decât oceanul, fiind, deă
regul , parte marginal a acestuia.ă ăNodul polimetalic - concentrare de minerale utile prezente în cantit i mariăţ
pe fundul oceanelor; reprezint o surs poten ial de mangan, fier, nichel, cupruă ă ţ ă
etc.
Ocean - cea mai întins subdiviziune a hidrosferei care cuprinde întinderileă
acvatice mari dintre continente; oceanele de pe Glob sunt: Oceanul Atlantic,
Oceanul Pacific, Oceanul Indian şi Oceanul Arctic.
Platform continentală ă - suprafa cu o înclinare redus , situat laţă ă ă
marginea m rilor şi oceanelor, care face leg tura între uscat şi povârnişulă ă
continental; apele platformei continentale au adâncimi mici (0-200 m).
ri insulareŢă - ri compuse dinţă
mai multe insule sau, în anumite cazuri,
dintr-o singur insul .ă ăZ c minte off-shoreă ă -
z c minte de petrol în zona platformeiă ă
continentale a m rii, la adâncimi relativă
reduse, care se extrag cu ajutorul unor
sonde sau platforme de foraj marin.
■ Fig. 1 - Exploatarea
z c mintelor off-shore - platformă ă ă petrolier în Marea Norduluiă
37
38
■ Fig. 2 - Principalele zone economice exclusive
Relativ la harta anterioară
39
Fig. 3 ■ - Exploat ri deă
z c minte off-shore cu sonde deă ă
foraj marin în Golful Mexic
40
Statul Suprafa aţ
continentala (mil.
km2)
Suprafa a zoneiţ
economice exclusive (mil.
km2)SUA 9,3 7,6Australia 7,7 7,0Indonezia 1,9 5,4Noua Zeelandă 0,3 4,8Canada 9,9 4,7Federa ia Rusţ ă 17,1 4,3Japonia 0,4 3,9Brazilia 8,5 3,2Mexic 1,9 2,9Chile 0,7 2,3Norvegia 0,3 2,0India 3,3 2,0Filippine 0,3 1,9Portugalia* 0,1 1,7Rep. Madagascar 0,6 1,3Mauritius 0,002 1,1Argentina 2,8 1,1Ecuador 0,3 1,1Spania* 0,5 1,1Fiji 0,02 1,1
41
Statul Suprafa aţ
continentala (mil.
km2)
Suprafa a zoneiţ
economice exclusive (mil.
km2)Rep. Africa de
Sud
1,2 1,0
China 9,6 0,9**Maldive 0,003 0,9 Regatul Unit 0,2 0,9
* inclusiv insulele din Oceanul Atlantic
** China consider Marea Chinei de Sud ca mare teritorial şi zon economică ă ă ă mai extinsă
Aplica iiţ
Urm rind DOC1 şi Fig. 2:ă1. Localiza i pe harta politic a lumii principalele state cu zone economiceţ ă
exclusive.
2. Analiza i raportul dintre suprafa a uscatului statelor respective şi cea aţ ţ
zonei lor economice exclusive.
3. Explica i ordinea statelor din tabel.ţ
C. Geografia politic a regiunilor polareă
■ Arctica, un ocean (Oceanul Arctic) înconjurat de usc turi continentaleă
(America de Nord, Europa şi Asia), prezint un interes strategic deosebit datorită ă pozi iei pe care o are între principalele puteri nucleare mondiale (SUA şi Federa iaţ ţ
Rus ). Bazele militare (inclusiv de submarine atomice) înconjoar Oceanul Arctic,ă ă
f când din aceast regiune polar un spa iu al zonei confrunt rii militare ipoteticeă ă ă ţ ă
(Fig. 1,3).
■ Antarctida, continentul sudic acoperit cu ghea , precum şi zonaţă
înconjur toare situat între Polul Sud şi Cercul Polar Sudic ă ă (Antarctica) reprezint ,ă
de asemenea, o regiune care, deşi nu este locuit permanent, constituie un teritoriuă
de interes pentru numeroase state ale lumii (Fig. 2,4).
D. Utilizarea şi accesul la strâmtori şi canale
Importan a deosebit a strâmtorilor şi a unor canale pentru realizarea unorţ ă
leg turi între diferitele ri şi regiuni ale lumii este foarte evident şi constituie ună ţă ă
domeniu de interes al geografiei politice.
42
Pentru rile din jurul M rii Negre trecerea navelor spre Marea Mediteran prinţă ă ă
strâmtorile Bosfor (Fig. 5a.) şi Dardanele este vital . ă
Aceast problem , cu r d cini istorice, a fost rezolvat în timp prin negocieri,ă ă ă ă ă
în sensul acord rii unui acces liber al navelor, chiar dac prin cele dou strâmtori seă ă ă
tranziteaz teritoriul unei ri (Turcia).ă ţăStrâmtoarea Gibraltar (Fig. 5b.) permite accesul din Marea Mediteran spreă
Oceanul Atlantic, situa ie care îi confer o importan deosebit .ţ ă ţă ăStrâmtoarea Ormuz face leg tura dintre Golful Persic (principala regiuneă
petrolier a lumii) şi Oceanul Indian, iar de aici, pe mare, în alte direc ii (Fig. 6).ă ţStrâmtoarea Malacca este un loc obligatoriu de trecere spre Japonia, în
apropierea ei dezvoltându-se oraşul-stat Singapore.
Strâmtoarea Bering permite accesul din Oceanul Pacific în Oceanul Arctic şi
reprezint spa iul de apropiere maxim între SUA şi Federa ia Rus .ă ţ ă ţ ăCanalul Panama (Fig. 7), între oceanele Atlantic şi Pacific, este foarte
important pentru politica SUA în zon (chiar şi dup ce a fost retrocedat statuluiă ă
Panama, SUA exercit un important control asupra canalului).ăCanalul de Suez leag Marea Mediteran de Marea Roşie si Oceanul Indian,ă ă
fiind o rut mai direct între Europa şi Oceanul Indian (Fig. 8).ă ă
E. Globalizarea şi identitatea statelor
Procesul de globalizare, favorizat de comunica iile realizate instantaneu,ţ
transporturile rapide, multiplicarea activit ilor economice şi de problematicăţ ă mondial actual , tinde s devin un cadru integrator şi pe termen lung deă ă ă ă
abordare a realit ilor lumii contemporane; totodat , principalele probleme aleăţ ă
„sistemului mondial” nu pot fi rezolvate decât printr-o abordare global . Deşiă
problemele comune trec pe primul plan, statul va r mâne înc un timp unitateaă ă
politic de baz a sistemului interna ional.ă ă ţPrin globalizare, majoritatea inova iilor de natur economic , tehnologic ,ţ ă ă ă
cultural sau din alte domenii pot deveni bunuri ale unui num r tot mai mare deă ă
locuitori ai planetei. De asemenea, bunurile (de tot felul) pot ajunge în orice parte a
Terrei.
Globalismul înseamn , mai ales, trecerea peste diferen ele de identitateă ţ
între oameni, grupuri de oameni şi ri.ţă
CUPRINSUL
43
Capitolul 1. Geografie politic ................ă 8
1. Statele şi grup rile regionale de state......ă 11
2. Evolu ia în timp a h r ii politice...............ţ ă ţ 30
3. Test secven ial......................................ţ 39
Octavian Mândruţ
Clasa a - X - a
Volumul 2
44
CORINT
45
46
3.
Principalele probleme actuale
de geografie politică
F. Abordarea în comun a principalelor probleme ale lumii
contemporane
Pentru a ne da seama de importan a unui efort comun al statelor, vomţ
prezenta o scurt enumerare a acestor probleme ale lumii contemporane; ele seă
refer la: ă deşertificare, schimb rile climatice,ă poluarea aerului şi a apelor, hazardele
naturale, tehnologice şi antropice, reducerea suprafe elor forestiere, evolu iileţ ţ
geodemografice, subdezvoltarea (unor regiuni şi ri), dezvoltarea durabil ,ţă ă
p strarea biodiversit ii, conflictele (interne, externe), supraînarmarea şiă ăţ
proliferarea armelor de distrugere în mas , utilizarea resurselor naturale,ă
agricultura şi alimenta ia, dezvoltarea urban , comunica iile.ţ ă ţ
Dic ionarţ
Antarctica - zon circular situat în partea de sud a planetei, între Polul Sudă ă ă
şi Cercul polar sudic.
Antarctida - continentul acoperit de ghea situat în zona antarctic .ţă ăArctica - zona circular situat în partea de nord a planetei, cuprins înă ă ă
interiorul Cercului polar nordic; prin extensie se consider c zona propriu-zisă ă ă dep şeşte limitele Cercului polar.ă
Strâmtoare - zon îngust de leg tur între dou m ri, separând continente,ă ă ă ă ă ă
insule etc.
Localiza i pe harta politic a lumii principalele strâmtori maritime şi canale şiţ ă
descrie i în fiecare caz, pe scurt, importan a economic , politic etc.ţ ţ ă ă
47
■ Fig. 1 - Imagine din Oceanul Arctic
■ Fig. 2 - Antarctica, regiune bogat în resurse naturaleă
48
Fig. 6 – Golful Persic şi strâmtoarea Ormuz
49
Fig. 3 – Sectoarele în Oceanul Arctic
50
Fig. 4 – Sectoarele în Antarctica
51
Fig. 7 – Canalul Panama
Strâmtoarea Bosfor
52
Strâmtoarea Gibraltar
Fig. 8 – Canalul de Suez
53
Urm ri i cu aten ie harta de mai jos.ă ţ ţ
54
Test secven ialţ
Scrie i pe o foaie al turat r spunsul corect pentru fiecare dintre cerin ele deţ ă ă ă ţ
mai jos.
I. Denumi i statele reprezentate pe hart prin cifre (1 ţ ă - 10).
10 x 2 puncte = 20 puncte
II. Identifica i r spunsul corect şi nota i pe foaia de test literaţ ă ţ
corespunz toare acesteia.ă
1. Prin stat se în elege:ţa. un teritoriu delimitat de grani e;ţb. un spa iu locuit de o anumit popula ie;ţ ă ţc. un teritoriu care ocup o anumit regiune geografic ;ă ă ăd. un teritoriu locuit de o singur na iune.ă ţ
2. Stat federal este:
a. China;
b. Italia;
c. SUA;
d. Ucraina.
3. Cel mai întins stat este:
a. China;
b. Canada;
c. Federa ia Rus ; ţ ăd. SUA.
4. Cel mai populat stat este:
a. China;
b. India;
c. Indonezia;
d. SUA.
5. Prin stat na ional se în elege acel stat în care:ţ ţa. popula ia este format din mai multe na ionalit i;ţ ă ţ ăţ
55
b. majoritatea popula iei apar ine unei anumite na ionalit i;ţ ţ ţ ăţc. na iunile componente ocup teritorii bine definite;ţ ăd. statul este format din mai multe unit i teritoriale.ăţ
6. Capitala statului este acel oraş care:
a. este situat în centrul rii;ţăb. are cel mai mare num r de locuitori;ăc. concentreaz activitatea politic şi decizional ;ă ă ăd. este cel mai important din punct de vedere economic.
7. Capitala Australiei este:
a. Brisbane;
b. Canberra;
c. Melbourne;
d. Sydney.
8. Capitala Braziliei este:
a. Brasilia;
b. Belo Horizonte;
c. Rio de Janeiro;
d. Sao Paolo.
9. Cea mai larg şi reprezentativ organiza ie a statelor lumii este:ă ă ţa. UE;
b. ONU;
c. OMC;
d. FMI.
10. rile din Europa Central Elve ia, Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria au înŢă ă ţ
comun urm toarea caracteristic :ă ăa. fac parte din ONU;
b. nu au ieşire la mare;
c. se învecineaz cu aceeaşi ar ;ă ţ ăd. sunt str b tute de Dun re.ă ă ă
10 x 2 puncte = 20 puncte
III. Ave i în vedere urm toarele probleme de geografie politic :ţ ă ă
A. Organizarea intern a statelor.ăB. Tipurile de state dup întindere şi popula ie.ă ţC. Modificarea h r ii politice dup 1990.ă ţ ă
56
D. Conflictele interne.
E. Conflictele externe.
F. Zonele economice exclusive.
Alege i ţ o singur problem , ă ă dintre cele de mai sus si realiza i un text de celţ
mult o pagin , în care s reda i elementele esen iale ale acesteia, precizând şiă ă ţ ţ
exemplele corespunz toare.ă
20 puncte
IV. Realiza i un text corect şi coerent, utilizând termenii de mai jos,ţ
prin care s demonstra i ă ţ importan a strâmtorilor şi canalelor ţ în realizarea
unor leg turi economice între state.ă
Termenii sunt: strâmtoare, Bosfor, Turcia, canal, Ormuz, Panama, Suez,
Gibraltar, Egipt, Europa.
20 puncte
V. Alege i o ar , dintre cele reprezentate pe hart , numeţ ţ ă ă rotate de la
1 la 10, şi preciza i urm toarele elemente ale acesteia:ţ ă
a) pozi ia geografic ;ţ ăb) tipurile de grani e;ţc) forma de guvernare;
d) întinderea şi popula ia;ţe) capitala şi pozi ia ei în cadrul rii.ţ ţă
5x2 puncte = 10 puncte
Total (I-V) = 90 puncte
Din oficiu = 10 puncte
TOTAL = 100 puncte
57
CAPITOLUL 2
Geografia popula iei şi a aşez rilor umaneţ ă
I. Geografia popula ieiţII. Geografia aşez rilor umaneă
În urma parcurgerii acestui capitol, ve i dobîandi anumite competen e, careţ ţ
v vor permite:ă■ utilizarea terminologiei ştiin ifice pentru prezentarea unor informa iiţ ţ
demografice;
■ analiza şi interpretarea unor date referitoare la popula ie şi aşez rileţ ă
omeneşti;
■ analiza interac iunilor dintre mediul natural, popula ie şi aşez rileţ ţ ă
omeneşti;
■ citirea şi interpretarea informa iilor cartografice şi grafice referitoare laţ
popula ie;ţ■ localizarea unor elemente geodemografice care definesc lumea
contemporan ;ă■ utilizarea surselor de informare şi din mass-media;
■ în elegerea diversit ii umane a lumii contemporane.ţ ăţ
Orice teritoriu are anumite caracteristici naturale (relief, ape, vegeta ie, soluri,ţ
resurse naturale) şi o anumit popula ie uman care locuieşte, utilizeaz şiă ţ ă ă
transform acest teritoriu.ăAst zi, aproape întreaga planet este locuit . Pornind de la un vechi cuvântă ă ă
grecesc (oikos - cas ), se spune c „planeta noastr este casa noastr ”, iar spa iulă ă ă ă ţ
astfel locuit de oameni se numeşte oicumena. De altfel, principala caracteristic aă
Terrei este aceea de a fi „planeta oamenilor”.
Ca entitate numeric şi statistic , ă ă popula ia ţ este studiat de o ştiin specială ţă ă denumit ă demografie.
Corelarea dintre popula ie şi mediul ei de via , precum şi reparti ia teritorialţ ţă ţ ă a principalelor elemente ale popula iei intr în sfera unei ramuri a geografieiţ ă
denumite geografia popula iei. ţ Popula ia formeaz o noua „sfer ” a Terrei:ţ ă ă
anfropo-sfera (de la antropos - om).
Aceasta are o serie de caracteristici proprii (num r, reparti ie, structur ,ă ţ ă
evolu ie) care pot fi în elese mai bine în r spândirea lor teritorial (pe regiuni, ri,ţ ţ ă ă ţă
continente). Aceast r spândire a popula iei (şi a caracteristicilor sale) explică ă ţ ă multe aspecte ale fenomenelor ce definesc lumea contemporan .ă
58
Aşez rile omeneştiă sunt forme de concentrare a popula iei pe un anumitţ
teritoriu, care se caracterizeaz prin mai multe elemente (num rul de locuitori,ă ă
caracteristicile mediului, activit ile predominante) şi au o anumit fizionomieăţ ă
spa ial .ţ ăAtât aşez rile urbane cât şi aşez rile rurale reprezint foarte bune exempleă ă ă
pentru ceea ce constituie diversitatea societ ilor omeneşti la nivelul Terrei. Deşiăţ
unele aşez ri (mai ales urbane) au numeroase tr s turi comune, diversitatea loră ă ă
reflect o anumit diversitate uman şi redau specificul concret al modului de viată ă ă ă al oamenilor. Pe fondul globaliz rii vie ii contemporane se p streaz , şi prin aşez ri,ă ţ ă ă ă
dimensiunea diversit ii.ăţ
59
I. GEOGRAFIA POPULA IEIŢ
1.
Dinamica popula iei.ţBilan ul natural al popula ieiţ ţ
A. Dinamica popula ieiţ
Dinamica popula iei reprezint totalitatea modific rilor care au loc în num rul,ţ ă ă ă
structura şi reparti ia popula iei unui anumit teritoriu, într-un anumit interval deţ ţ
timp.
Dinamica popula iei se refer la modificarea „natural ” a popula iei (caţ ă ă ţ
rezultat al diferen ei dintre num rul de naşteri şi de decese, precum şi laţ ă
deplasarea acesteia în teritoriu).
Dinamica „natural ” se reflect în valori numerice absolute sau relative. Eaă ă
reprezint o diferen între dou elemente (natalitate şi mortalitate - DOC 1) şi areă ţă ă
aspectul matematic al unui „bilan ” realizat dup un interval de timp; acestaţ ă
reprezint ă bilan ul natural al popula iei, ţ ţ iar expresia cea mai simpl a sa oă
constituie sporul natural. Evolu ia numeric a popula iei este dat de valorileţ ă ţ ă
sporului natural, care pot fi pozitive (popula ia creşte), negative (popula ia scade)ţ ţ
sau apropiate de zero (popula ia este constant o anumit perioad de timp) - Fig.ţ ă ă ă
1.
Dinamica popula iei trebuie în eleas şi într-un sens istoric, prin care esteţ ţ ă
eviden iat modul de evolu ie al popula iei de-a lungul timpului. Astfel, se apreciazţ ţ ţ ă c , în perioada înc lzirii postglaciare din neolitic, popula ia total a Terrei era deă ă ţ ă
aproximativ 15 milioane locuitori, iar în antichitate a ajuns la 250 - 300 milioane
locuitori. Popula ia a r mas constant pân în jurul anului 1000, apoi a sporit cu unţ ă ă ă
ritm de creştere tot mai accelerat. La mijlocul secolului trecut (1950) a ajuns la 2,5
miliarde locuitori, iar în prezent' este de 6,3 miliarde. Fenomenul de creştere
accelerat a popula iei în ultimele decenii, este cunoscut sub numele de „explozieă ţ
demografic ”.ăUn aspect particular îl reprezint „dinamica teritorial ” a popula iei, adică ă ţ ă
deplasarea ei dintr-un loc în altul, definitiv sau temporar.
B. Popula ia actual a Terreiţ ă
Popula ia Terrei era apreciat , în anul 2004, la aproximativ 6,3 miliardeţ ă
locuitori. Creşterea medie din ultimii ani a fost de aproape 100 mil. persoane pe an.
Se poate considera c popula ia planetei a dep şit 6 miliarde locuitori în anul 1999ă ţ ă
60
sau 2000. Aceasta este neuniform r spândit pe continente.ă ăRecens mintele se fac relativ rar, aprecierile asupra popula iei, întreă ţ
recens minte, se realizeaz prin extrapolarea valorilor sporului natural înregistrateă ă
în fiecare an. Din experien ele de pân acum s-a observat c la un anumitţ ă ă
recens mânt popula ia era în realitate mai mare decât cea calculat pe bazaă ţ ă
extrapol rii valorilor sporului natural (la ultimele recens minte din India şi China,ă ă
popula ia real era, de fapt, cu câteva zeci de milioane de persoane mai mare).ţ ă
C. Tranzi ia demografic ţ ă
Prin studierea istoriei popula iei din rile europene, care au efectuatţ ţă
recens minte precise de aproape dou secole, s-a observat c exist o anumită ă ă ă ă regul în evolu ia numeric a popula iei în timp: trecerea de la un tip demografică ţ ă ţ
tradi ional (cu natalitate şi mortalitate ridicate) la un alt tip, modern (cu natalitate şiţ
mortalitate reduse); între aceste dou momente (şi tipuri) exist o perioad deă ă ă
„tranzi ie” (cu natalitate ridicat şi mortalitate redus ). Acest model se consider aţ ă ă ă
fi general şi poart numele de ă tranzi ie demografic ţ ă (Fig. 2,3).
D. Evolu ia popula iei în viitorţ ţ
Estimarea creşterii popula iei se bazeaz pe extrapolarea datelor de pânţ ă ă acum. Se observ c şi rile cu un spor natural ridicat şi-au încetinit ritmul deă ă ţă
creştere. Într-o proiec ie medie popula ia Terrei ar putea s ajung în anul 2050 laţ ţ ă ă
11,2 miliarde locuitori, iar în 2150 la 12,3 miliarde locuitori.
Dic ionarţ
Bilan naturalţ - diferen a dintre natalitate şi mortalitate, exprimat în valoriţ ă
absolute sau relative (%, %o) pentru un anumit interval de timp; se mai numeşte şi
spor natural.
Explozie demografică - creştere numeric a popula iei realizat într-un ritmă ţ ă
foarte rapid şi la valori mari.
Mortalitate - num rul sau propor ia deceselor dintr-o popula ie într-ună ţ ţ
interval de timp.
Natalitate - num rul sau propor ia naşterilor care au loc într-o popula ie, într-ă ţ ţun anumit interval de timp.
Popula ieţ - colectivitate uman care tr ieşte pe un anumit teritoriu.ă ăRecens mântă - opera ie administrativ şi statistic de înregistrare a unorţ ă ă
date asupra popula iei unui teritoriu.ţ
Graficul de mai jos ilustreaz diferen a dintre natalitate şi mortalitate peă ţ
61
continente, punând în eviden diferen e mari fa de media mondial . Se observţă ţ ţă ă ă îndeosebi caracterul deosebit al creşterii popula iei în Africa, America Central şi deţ ă
Sud şi, propor ional, într-o m sur mai redus , în Asia.ţ ă ă ă
Valori anuale
La 1000 loc.
Natalitatea şi mortalitatea pe glob şi pe continente
Harta de pe pagina urm toare red dinamica popula iei pe categorii deă ă ţ
creşteri şi ri. Se observ creşteri propor ionale foarte mari în rile africane şi dinţă ă ţ ţă
Orientul Mijlociu. În valori absolute îns , luând în considera ie popula iile pe care leă ţ ţ
au în prezent, creşteri numerice mari se înregistreaz în rile foarte populateă ţă
(China, India, Brazilia, Indonezia), care contribuie cu peste 1/3 din creşterea
popula iei mondiale. rile europene (inclusiv Federa ia Rus ), America de Nord,ţ Ţă ţ ă
Australia şi Japonia au creşteri foarte reduse, uneori negative.
Aplica ie:ţ
62
Utilizând aceast hart şi harta politic a lumii identifica i cele trei ri dină ă ă ţ ţă
fiecare grup de creştere a popula iei.ă ţ
63
Fig. 1 – Creşterea natural a popula iei ă ţ(Valori ale sporului natural, pe ri)ţă
64
Pentru figura anterioară
Graficul de pe pagina urm toare red , într-un mod sugestiv, fenomenul deă ă
tranzi ie demografic . Astfel, pe ansamblul unei sc deri a natalit ii mondiale şi aţ ă ă ăţ
unei sc deri mai accentuate a mortalit ii, sporul natural înregistreaz evolu ii careă ăţ ă ţ
rezult din diferen ele dintre aceşti indici. Demografii au definit mai multe tipuri deă ţ
evolu ie a popula iei, care realizeaz „tranzi ia demografic ”, de la un tipţ ţ ă ţ ă
tradi ional, la un tip demografic modem.ţ
Aplica ie:ţ
Analiza i acest grafic şi explica i cum se modific indicatorii demografici înţ ţ ă
cele dou momente (A şi B) ale tranzi iei.ă ţ
65
Fig. 2 – Tranzi ia demografic – reprezentare graficţ ă ăa principalelor caracteristici şi faze
66
Fenomenul de tranzi ie demografic se reflect diferit în rile lumiiţ ă ă ţă
contemporane, putându-se identifica cele trei faze semnificative: prima faz ,ă
caracterizat printr-o creştere demografic rapid , este caracteristic riloră ă ă ă ţă
africane şi din Orientul Apropiat; a doua faz caracterizeaz cea mai mare parte aă ă
Asiei şi America de Sud, iar etapa de tranzi ie încheiat caracterizeaz rileţ ă ă ţă
europene şi din America de Nord.
Aplica ie:ţ
Explica i fenomenul de tranzi ie demografic din ultimele dou secole,ţ ţ ă ă
utilizând elementele h r ii al turate.ă ţ ă
67
Fig. 3 – Statele lumii aflate în diverse momente
ale tranzi ie demograficeţ
68
2.
Mobilitatea teritorial a popula ieiă ţ
Mobilitatea teritorial a popula iei reprezint toate transform rile care au locă ţ ă ă
în num rul locuitorilor unui anumit teritoriu, datorit deplas rii lor (deplas ri zilnice,ă ă ă ă
sezoniere, definitive).
A. Deplas ri de popula ii în timpuri istoriceă ţ
De la apari ia primilor hominizi (cu peste 2 milioane de ani în urm , în centrulţ ă
Africii), pân aproape de zilele noastre, s-a produs un proces îndelungat deă
expansiune prin care „omul a populat întreaga sa planeta” (Fig. 1).
Alte deplas ri de popula ii în timpuri istorice au fost: „migra ia popoarelor” dină ţ ţ
Asia Central spre Europa (sec. IV-XIV), deplas rile care au urmat „mariloră ă
descoperiri geografice” (sec. XV-XIX) şi popularea, în acest fel, a altor continente cu
popula ii de origine european .ţ ă
B. Deplas ri actuale ale popula ieiă ţ
Aceste deplas ri se produc în prezent sau au fost caracteristice ultimeloră
dou -trei decenii ale secolului XX. Exist deplas ri interne şi interna ionale.ă ă ă ţ
■ Deplas rile interne ă pot fi: zilnice, sezoniere şi definitive.
a. Deplas rile zilniceă iau forma navetismului şi sunt generalizate în rileţă
cu economii dinamice.
Fenomenul de navetism caracterizeaz toate oraşele care pot atrage for a deă ţ
munc , popula ia deplasându-se uneori de la distan e relativ mari; rolul mijloaceloră ţ ţ
moderne şi rapide de transport este esen ial.ţ
b. Deplas rile sezoniereă pot fi legate de anumite activit i economiceăţ
(exploatarea p durilor în Canada, exploatarea petrolului în Alaska) sau de turismulă
intern.
c. Deplas rile definitiveă presupun schimbarea domiciliului, dar tot în
interiorul aceleiaşi ri. Exist foarte multe exemple, în aproape toate rile, darţă ă ţă
cauzele sunt foarte diferite: aridizarea unor regiuni, hazarde naturale (inunda ii,ţ
vulcanism), apari ia unor activit i miniere, industriale sau agricole care atragţ ăţ
popula ia, deplas ri „for ate” (cazul deport rilor în Siberia a unor grupuri umane dinţ ă ţ ă
rile incluse în URSS) etc.ţă
d. O form de deplasare a popula iei, în interiorul unui mare num r de riă ţ ă ţă
este exodul rural, datorat s r cirii regiunilor agricole şi rurale.ă ă
69
■ Deplas rile interna ionaleă ţ
a. Deplas rile din cauze economiceă (DOC 1) sunt cele mai importante;
ele se manifest sub cele mai variate forme.ăPrincipalele fluxuri interna ionaleţ se pot grupa în dou mari categorii (Fig. 2):ă— fluxuri „Sud-Sud” (deplas ri din rile mai pu in dezvoltate spre celeă ţă ţ
care au un deficit demografic);
— fluxuri „Sud-Nord” (deplas ri între rile subdezvoltate şi celeă ţă
dezvoltate).
b. Deplas rile în interes turistică (între ri) dep şesc anual 10% dinţă ă
popula ia planetei.ţ
c. Exist deplas ri spre anumite ri şi dinspre anumite ri din cauzeă ă ţă ţă
diferite de cele economice şi turistice, cum ar fi: cauze religioase (între India şi
Pakistan a existat un schimb de peste 6 milioane persoane, în ambele sensuri, după plecarea administra iei britanice), ţ etnice (frecvente în Africa Central , dar şi în riă ţă
europene, cum ar fi Serbia şi Muntenegru, Bosnia şi Her egovina), ţ ideologice
(îndeosebi din fostele ri socialiste spre Europa de Vest si SUA).ţăO categorie aparte o reprezint ă refugia iiţ care, din diferite motive (dar
îndeosebi r zboaie), îşi p r sesc propria ar pentru a se stabili în alt parte. Înă ă ă ţ ă ă
ultimile dou decenii, America de Nord a primit peste 1,5 milioane refugia i, iară ţ
Europa Occidental , aproape 5 milioane.ăO problem sensibil este ă ă migra ia clandestin ţ ă (câteva milioane de
persoane pe an).
Dic ionarţ
Emigrare - deplasarea popula iei dintr-un stat spre alt stat.ţExod - deplasare în num r mare (în mas ) a popula iei dintr-o regiune sauă ă ţ
dintr-o ar .ţ ăImigrare - sosirea într-un stat a unei popula ii venite din alt parte,ţ ăMigra ieţ - deplasarea popula iei de la locul de reşedin , în mod temporarţ ţă
sau definitiv.
Migra ia externţ ă (interna ional ) - deplasare a popula iei care are loc înţ ă ţ
afara grani elor unui stat.ţMigra ie internţ ă - deplasarea popula iei în interiorul teritoriului unui anumitţ
stat.
Mobilitatea popula ieiţ - transform rile care au loc în popula ia unui teritoriuă ţ
sub aspectul spa ial (mobilitate teritorial sau spa ial ) şi sub aspectul socio-ţ ă ţ ăprofesional (trecerea oamenilor dintr-o categorie social şi profesional într-alta),ă ă
Navetism - deplasarea pentru munc din localitatea de domiciliu în altă ă
70
localitate; se realizeaz zilnic sau la alte intervale de timp, dar nu presupuneă
schimbarea domiciliului.
Doc 1 Cauze economice ale
deplas rilor interna ionaleă ţ
■ rile foarte s race, cu o mare creştere demografic , nu pot oferi proprieiţă ă ă
popula ii locuri de munc suficiente (şi nici pl tite corespunz tor) şi, de aceea,ţ ă ă ă
multe persoane caut s plece în ri cu o ofert mai bun ;ă ă ţă ă ă■ rile în curs de dezvoltare cu deficit demografic (adic sub-populate înţă ă
raport cu întinderea lor), dar care îşi dezvolt activit i economice noi, caut să ăţ ă ă angajeze temporar persoane din alte ri; aici este cazul industriei petroliere din riţă ţă
ca Libia, Arabia Saudit , Kuwait;ă■ rile dezvoltate cu o popula ie rar , dar cu resurse bogate atrag, deţă ţ ă
asemenea, numeroase persoane (Canada, Australia).
71
Fig.1 – Popularea ini ial a Terreiţ ă
72
Fig. 2 – Fluxurile migratorii
73
Relativ la Figura 1
aria antropogenezei (originea speciei umane)
expansiunea „veche” (2 mil. î.Hr. – 100.000 î. Hr.)
expansiunea „nou ” (100.000 î.Hr. – 10.000 î.Hr.)ă
expansiunea „recent ” (10.000 î.Hr. – 1.000 d.Hr.)ă
Relativ la Figura 2
principalele ri care primesc imigran iţă ţ
principalele ş ri de emigrareă
flux „Sud – Nord”
flux „Sud – Sud”
Aplica ii:ţ
1. Explica i cauzele deplas rilor de popula ii care au avut loc în diferiteţ ă ţ
perioade istorice (utilizând Fig. 1).
2. Preciza i direc iile actuale ale mobilit ii teritoriale a popula iei (pe bazaţ ţ ăţ ţ
analizei h r ii din Fig. 2), identificând câteva exemple de ri din fiecare categorie.ă ţ ţă
3.
Bilan ul total şi evolu ia ţ ţnumeric a popula ieiă ţ
A. Bilan ul total al popula ieiţ ţ
Acesta reprezint suma algebric dintre ă ă bilan ul natural ţ (ca expresie a
sporului natural) şi bilan ul migratoriu ţ (ca expresie a sporului migratoriu).
Bilan ul total al popula iei este determinat, pentru cea mai mare parte aţ ţ
rilor de sporul natural, un foarte bun indicator al creşterii numerice a popula iei.ţă ţSpre exemplu, creşterea foarte mare (3-5% anual) în unele ri (Mali, Niger,ţă
Libia, Oman, Arabia Saudit etc.) este realizat pe fondul unui num r relativ redusă ă ă
de locuitori.
Creşterea mijlocie (1,1-2%) pentru anumite ri (China, India, Indonezia,ţă
74
Brazilia) se realizeaz la o popula ie mare din punct de vedere numeric, fapt careă ţ
determin , în valori absolute, o creştere real foarte mare.ă ăEste, de asemenea, foarte evident c anumite valori reprezint generaliz riă ă ă
pentru state cu întinderi mari; în realitate, în interiorul lor, situa ia este foarteţ
diferen iat şi este strâns legat de gradul de populare a teritoriului.ţ ă ă
B. Evolu ia numeric a popula ieiţ ă ţ
Statisticile demografice, pe care le realizeaz şi le public fiecare ar , înă ă ţ ă
fiecare an (pentru anul anterior), cuprind date privind sporul total (sau bilan ul total)ţ
al popula iei.ţÎn majoritatea cazurilor, (mai pu in în rile subdezvoltate, care au sistemeţ ţă
statistice precare) se indic şi contribu ia sporului natural şi a sporului migratoriu laă ţ
acest spor total.
Se poate observa c sursa principal a creşterii popula iei o reprezint sporulă ă ţ ă
natural.
În anumite situa ii (SUA, Canada, Germania, Fran a), ţ ţ sporul migratoriu are o
contribu ie important , îndeosebi în cazul rilor cu spor natural redus (Germania).ţ ă ţările „emergente” (de unde pleac un num r semnificativ de persoane) au,Ţă ă ă
de regul , un spor natural foarte ridicat (Mexic, India - Fig. 1, Pakistan, Bangladesh,ă
Vietnam).
Evolu ia popula iei mondiale a fost influen at de o serie de caracteristiciţ ţ ţ ă
demografice, cum ar fi: sporul natural, mişcarea migratorie, creşterea vârstei medii
a popula iei şi altele. Acestea au dus la o serie de modific ri sensibile în structuraţ ă
popula iei pe ri şi m rimea demografic a acestora. Analizând creşterea total aţ ţă ă ă ă
popula iei pentru perioada 1950 -2004 în state extraeuropene care au avut, înţ
momentul ini ial, o popula ie mai mic decât a rii noastre, se observ c aceastţ ţ ă ţă ă ă ă creştere a fost deosebit de mare, cu valori cuprinse între 2 şi 5 ori. În acelaşi timp,
popula ia rilor europene a înregistrat creşteri reduse, sau foarte reduse. Prinţ ţă
compararea celor dou tabele (DOC 1 si DOC 2) se constat diferen ieriă ă ţ
semnificative de creşteri ale popula iei între rile europene şi cele extraeuropene.ţ ţăExist încerc ri de proiec ie a popula iilor unor ri şi a ierarhiei primelor 20ă ă ţ ţ ţă
de state, din momentul actual, pân la mijlocul secolului nostru (2050). Din analizaă
tabelului din DOC 3, se observ o anumit modificare a ierarhiei acestor ri, înă ă ţă
sensul creşterii deosebite a popula iilor unor ri africane şi asiatice, precum şiţ ţă
schimbarea posibil în ierarhia primelor patru ri.ă ţăExist anumite estim ri privind evolu ia demografic a statelor în prezent celeă ă ţ ă
mai populate, pe o perioad care are în vedere jum tatea secolului XXI. Se observă ă ă c ar putea s aib loc o inversare a pozi iilor Chinei şi Indiei, ca rezultat al sporuluiă ă ă ţ
natural în sc dere al primei ri. De asemenea, se poate observa sc dereaă ţă ă
popula iei unor ri (Federa ia Rus , Japonia) şi creşterea deosebit a altoraţ ţă ţ ă ă
(Pakistan, Nigeria, Etiopia, Egipt). O serie de ri, chiar dac vor creşte sub raportţă ă
75
demografic, vor coborî în ierarhia relativ (SUA, Indonezia, Brazilia). Desigur, acesteă
aprecieri au un caracter aproximativ, evolu ia demografic fiind influen at de oţ ă ţ ă
serie de factori (sporul natural, sporul sau deficitul migratoriu, comportamentul
demografic al comunitarilor, m suri legislative, nivel economic), a c ror evolu ieă ă ţ
este greu de anticipat (DOC 4).
Dic ionarţ
Bilan migratoriu ţ - diferen a dintre num rul celor care pleac (emigran i) şiţ ă ă ţ
care sosesc (imigran i) dintr-un stat, calculat în valori absolute sau relative; esteţ
numit şi spor migratoriu.
Deficit demografic - ar sau teritoriu a c rei popula ie este insuficientţ ă ă ţ ă numeric, la un moment dat, pentru activit ile economice pe care le desf şoar .ăţ ă ă
Emergent - în sens demografic este un loc de plecare a popula iei; rileţ ţă
emergente sunt rile care dau un num r important de persoane plecate.ţă ăMişcarea popula iei ţ - schimb rile suferite în num rul popula iei unuiă ă ţ
teritoriu datorit principalelor grupe de fenomene demografice: mişcarea naturală ă (reflectat în bilan ul natural) şi mişcarea migratorie (reflectat în bilan ulă ţ ă ţ
migratoriu); expresia ei este bilan ul total al popula iei acelui teritoriu.ţ ţ
Doc 1. Creşterea total a popula iei in unele state extraeuropeneă ţ
(1950-2004*)
Statul Popula ia (mil.loc)ţCreşteri 1950-
2004
1950 2004 (%) ori
Rep.Africa de
Sud 13,3 42,7 221 3,9
Algeria 8,8 32,1 264 3,6
R.D. Congo 11,2 58,3 420,5 5,2
Egipt 20,5 76,1 271,2 3,7
Etiopia 16,6 67,8 308,4 4,0
Kenya 6,0 32,0 433,3 5,3
Maroc 8,9 32,2 261,7 3,6
Nigeria 33,2 137,2 313,2 4,1
76
Sudan 9,3 39,1 320,4 4,2
Tanzania 8,3 36,5 339,7 4,3
Canada 13,7 32,5 137,2 2,3
Argentina 17,1 39,1 128,6 2,2
Columbia 11,3 42,3 274,3 3,7
Peru 7,9 27,5 248,1 3,4
Venezuela 4,9 25,0 410,2 5,1
Afganistan 11,8 28,5 141,5 2,4
Arabia
Saudită 3,9 25,7 558,9 6,5
77
Statul Popula ia (mil.loc)ţCreşteri 1950-
2004
1950 2004 (%) ori
Rep. Coreea 20,3 48,5 138,9 2,3
Malaysia 5,1 23,5 360,7 4,6
Myanmar
(Burma) 18,7 42,7 128,3 2,2
Nepal 8,3 27,0 225,3 3,2
Australia 8,1 19,9 145,6 2,4
*(Dupa datele furnizate de The World Factbook 2004 - CIA)
Doc 2. Creşterea total a popula iei în unele state europene (1950-ă ţ2004)
StatulPopula iaţ
(mil.loc)
Creşteri
1950-2004
1950 2004 (%)
Belgia 8,6 10,3 18,9
Bulgaria 7,2 7,5 4,1
Danemarca 4,2 5,4 28,5
Spania 28,0 40,2 43,5
Fran aţ 41,7 60,4 44,8
Grecia 7,5 10,6 41,3
Ungaria 9,3 10,1 8,6
78
StatulPopula iaţ
(mil.loc)
Creşteri
1950-2004
1950 2004 (%)
Norvegia 3,2 4,5 40,6
Olanda 10,1 16,3 61,3
Polonia 24,8 38,6 55,6
Portugalia 8,4 10,5 25,0
România 16,3 22,3 38
Suedia 7,0 8,9 27,1
Elve iaţ 4,7 7,4 57,4
DOC 3. Primele 20 de state dup num rul de locuitori, in 2004, cuă ă
proiec ia pân in 2050.ţ ă
StatulPopula iaţ
(mil.loc.) StatulPopula iaţ
(mil.loc.)
2004 2050*
China 1298 India 1533
India 1065 China 1517
SUA 293 Pakistan 357
Indonezia 238 SUA 348
Brazilia 184 Nigeria 339
Pakistan 159 Indonezia 318
Fed.Rusă 144 Brazilia 243
Bangladesh 141 Bangladesh 218
Nigeria 137 Etiopia 213
79
Statul
Popula iaţ
(mil.loc.) Statul
Popula iaţ
(mil.loc.)
2004 2050*
Japonia 127 Iran 170
Mexic 105 Congo 165
Filippine 86 Mexic 154
Vietnam 83 Filippine 131
Germania 82 Vietnam 130
Egipt 76 Egipt 115
Iran 69 Fed. Rusă 114
Turcia 69 Japonia 110
Etiopia 68 Turcia 98
Thailanda 65
Rep.Africa de
Sud 91
Fran aţ 60 Tanzania 89*(Proiec ia este realizata în 1998 şi este preluat dup „Probleme globale aleţ ă ă
omenirii - Starea Lumii -1999" coordonator Lester Brown, Ed.Tehnic , 1999,ă
pag.24)
Aplica ii:ţ
Compara i rile europene (DOC 2) şi extraeuropene (DOC 1) sub raportulţ ţă
creşterii popula iei în perioada 1950-2004, utilizând doar datele din aceste douţ ă tabele.
Calcula i aceast creştere pentru cele dou grupe de ri şi comenta iţ ă ă ţă ţ
rezultatele ob inute.ţ
80
Analiza i tabelul al turat (DOC 3), graficul de mai sus (DOC 4); preciza iţ ă ţ
principalele elemente observate, construind un text scris în acest sens, de cel mult
o pagin .ă4.
Tipuri de medii de viaţă
Mediul înconjur tor actual are o serie de caracteristici rezultate dintr-oă
evolu ie în timp şi din combinarea elementelor componente. Pe glob, tipurile deţ
81
medii au un caracter generalizat (Fig. 4). Caracteristicile tipurilor de medii au o
mare influen asupra popula iilor şi comunit ilor umane.ţă ţ ăţ
A. Mediile calde intertropicale
■ Mediul tropical umed se caracterizeaz prin: lipsa anotimpurilor,ă
temperaturi ridicate şi constante în tot cursul anului, precipita ii bogate (şi zilnice),ţ
p duri ecuatoriale întinse şi etajate, râuri mari şi soluri s race (Fig. 1).ă ăElementele climatice, egalitatea zilelor şi a nop ilor, precum şi lipsaţ
anotimpurilor creeaz o uniformitate remarcabil a modului de percepere aă ă
succesiunii timpului pentru oameni. Insolatia puternic a favorizat formarea laă
oameni a unor caracteristici negroide.
■ Mediul tropical cu dou anotimpuri, ă difer de cel anterior mai multă
prin precipita ii (temperaturile fiind asem n toare), prin existen a unui anotimpţ ă ă ţ
ploios şi a unuia secetos. Acest mediu favorizeaz concentr ri mari şi foarte mari deă ă
popula ie.ţ
■ Mediul tropical arid (Fig. 2) este caracteristic regiunilor de deşerturi şi
semideşerturi, formând pentru om unul dintre cele mai nefavorabile medii terestre,
cu o popula ie rar .ţ ă
B. Mediile temperate
■ Mediul mediteranean are condi ii naturale bine cunoscute şi utilizateţ
din vremuri istorice. Este un mediu de tranzi ie între cel tropical şi mediul temperat:ţ
însorit, cald, dar arid. Diferen a dintre anotimpuri este dat de temperatur şiţ ă ă
umiditate. Cuprinde spa iul bazinului M rii Mediterane.ţ ăCiviliza iile istorice (egiptean , caldeean , sumerian , asiro-babilonian ,ţ ă ă ă ă
minoic , greac , ebraic , fenician , roman , arab , bizantin ) au transformată ă ă ă ă ă ă
sensibil peisajul acestui spa iu din cele mai vechi timpuri şi pân ast zi.ţ ă ă
■ Mediul temperat arid cuprinde deşerturile şi semideşerturile zonei
temperate, unde, pe lâng ariditate, exist o alt caracteristic important : mariă ă ă ă ă
contraste termice între anotimpuri (şi între lunile extreme). Popula ia este rar , darţ ă
utilizarea teritoriului este mai intens decât în deşerturile tropicale, datorită ă existen ei unor întinse p şuni care favorizeaz creşterea animalelor.ţ ă ă
■ Mediul temperat uscat acoper zonele cu deficit de umiditate şiă
diferen e termice importante între var şi iarn ; se deosebeşte de mediul temperatţ ă ă
arid prin vegeta ia ierboas continu (stepe în Europa şi Asia, prerii în America deţ ă ă
82
Nord, pampas în America de Sud), soluri foarte fertile şi o presiune uman maiă
mare.
■ Mediul temperat umed se caracterizeaz prin diferen e termice maiă ţ
mici între var şi iarn şi precipita ii mai bogate. Popula ia este numeroas şiă ă ţ ţ ă
densitatea popula iei poate ajunge la valori foarte mari. Aici sunt regiunile cele maiţ
dezvoltate economic în momentul de fa .ţă
■ Mediul forestier boreal cuprinde p durile de conifere din emisferaă
nordic . Iernile reci, verile scurte, solul înghe at aproape permanent, p durileă ţ ă
întinse şi mlaştinile frecvente nu ofer condi ii prielnice de viat , densitateaă ţ ă
popula iei fiind foarte redus .ţ ă
C. Mediile reci
■ Mediul subpolar este rece şi arid (precipita iile fiind reduse). Alternan aţ ţ
anual a lungimii zilei şi a nop ii favorizeaz utilizarea sezonier a tundrei subpolareă ţ ă ă
de c tre oameni. Solul permanent înghe at şi gerurile frecvente fac impropriu acestă ţ
mediu pentru locuit.
■ Mediul glaciar cuprinde spa iul ocupat de calotele glaciare din emisferaţ
nordic (Groenlanda) şi sudic (Antarctida - Fig. 3).ă ă
D. Medii azonale
Pe lâng aceste medii „zonale” (determinate de caracteristici climatice) există ă alte dou tipuri de medii ce au alte elemente determinante:ă
- mediul litoral (maritim) - în care principalele caracteristici sunt legate de
contactul dintre uscat şi mare (ocean) - DOC 1;
- mediul montan - în care propriet ile sale sunt determinate de altitudineăţ
(DOC 2).
Dic ionarţ
Ariditate - fenomen climatic constând într-un deficit de ap pentru vegeta ie;ă ţ
evapoarea dep şeşte cu mult cantitatea de precipita ii.ă ţ
83
■ Fig. 1 - Mediu tropical umed (Amazonia)
■ Fig. 2 - Mediu tropical arid (Sahara)
84
Fig. 3 - Mediu glaciar (Antarctida)
85
Pentru Figura 3.
Doc 1. Mediul litoral (maritim)
Ofer condi ii favorabile activit ilor umane, dar diferen iate dup zona înă ţ ăţ ţ ă
care se afl situate. Golfurile, estuarele, strâmtorile sunt areale de concentrare aă
activit ilor economice. Platformele continentale (Marea Nordului, Golful Persic,ăţ
Golful Mexic etc.) au mari z c minte de hidrocarburi, exploatarea lor modificândă ă
peisajul. Pescuitul intensiv duce la diminuarea resurselor biotice marine. Turismul
litoral se dezvolt aproape în toate regiunile. Poluarea îns este în creştere, fapt ceă ă
afecteaz aşez rile omeneşti şi locuitorii lor.ă ă
86
Doc 2. Mediul montan
Este influen at în mod determinant de altitudine. Creşterea altitudinii duce laţ
sc derea temperaturii aerului şi la creşterea cantit ii de precipita ii şi, în acest fel,ă ăţ ţ
la etajarea vegeta iei. Mediul montan difer în func ie de zona unde se afl situat.ţ ă ţ ă
Astfel, în regiunile reci (Alaska, Islanda) este un mediu înghe at si ostil. În regiunileţ
temperate (Alpi, Carpa i), ofer o mare varietate de condi ii favorabile. În zoneleţ ă ţ
tropicale din America de Sud, pe mun i (Anzi), condi iile sunt mai favorabile decât laţ ţ
baz , iar culturile agricole urc pân la 4000 m.ă ă ă
Aplica ii: ţ
1. Explica i modul în care influen eaz zonele de litoral concentrareaţ ţ ă
popula iei.ţ2. Compara i, sub raportul concentr rii popula iei, regiunile reci cu celeţ ă ţ
aride.
Terenuri agricole pe povârnişul mun ilor în Peruţ
5.
R spândirea geografic a popula ieiă ă ţ
87
Popula ia planetei noastre este repartizat neuniform. Exist zone şi regiuniţ ă ă
întinse unde popula ia este foarte rar , cum ar fi regiunile reci, deşerturileţ ă
temperate şi calde, zona p durilor ecuatoriale (Amazonia îndeosebi). Exist , deă ă
asemenea, zone şi regiuni cu o popula ie foarte numeroas , concentrat pe unţ ă ă
spa iu relativ redus (partea estic a Chinei, centrul Japoniei, Delta Gangelui, Insulaţ ă
Java, por iuni din Europa de Vest ş.a.). Principalele concentr ri ale popula iei suntţ ă ţ
redate în Fig. 1.
A. Factorii care determin şi influen eaz reparti ia geografic aă ţ ă ţ ă
popula ieiţ
■ Factorii naturali au condi ionat reparti ia ini ial a popula iei şi gradulţ ţ ţ ă ţ
ei de concentrare pe un anumit spa iu.ţDin acest punct de vedere, exist ă zone mai pu in favorabile sau chiarţ
nefavorabile, datorate mai multor elemente naturale: temperaturile foarte sc zute,ă
lungimea mare a nop ii în zonele polare, ariditatea, altitudinea reliefului şi gradulţ
s u de fragmentare, arealele cu umiditate continu şi excedentar , arealeleă ă ă
forestiere compacte (Fig. 4, pag. 31).
Zonele favorabile concentr rii popula iei sunt: regiunile cu un relief jos,ă ţ
aproape orizontal, regiunile litorale, mediile temperate, arealele influen ate deţ
musoni.
■ Factorii istorici au influen at anumite concentr ri ale popula iei,ţ ă ţ
dezvoltate în timp: partea de nord-est a SUA, sud-estul Braziliei, sud-estul Australiei
(datorit migra iilor de popula ii europene), precum şi principalele spa ii cu civiliza iiă ţ ţ ţ ţ
istorice (men ionate mai sus).ţ
■ Factorii demografici sunt determinan i pentru m rimea popula iei unuiţ ă ţ
anumit teritoriu şi pentru gradul ei de concentrare. Astfel, un spor natural ridicat şi
foarte ridicat a favorizat (şi favorizeaz ) creşterea numeric a popula iei unoră ă ţ
regiuni şi ri (Insula Java, India, Bangladesh, Nigeria ş.a.).ţă
■ Factorii economici creeaz anumite distribu ii noi ale popula iei unoră ţ ţ
teritorii. Astfel, creşterea productivit ii agricole (prin mecanizare) şi necesit ile deăţ ăţ
mân de lucru pentru industrie au provocat, în multe ri, un „exod rural” prină ţă
p r sirea zonelor rurale spre cele industriale.ă ă
B. Reparti ia popula iei mondialeţ ţ
88
R spândirea geografic a popula iei îşi g seşte o anumit reflectare şiă ă ţ ă ă
expresie în valorile ei pe continente (DOC 3) şi în m rimea demografic a rilor.ă ă ţăLa nivelul continentului european (DOC 4) predomin statele mijlocii şi miciă
atât ca întindere, cât şi ca popula ie.ţAnalizând un tabel cu cele mai populate ri (DOC 3 pag. 29), se poateţă
observa c exist dou ri foarte populate (India şi China), fiecare cu peste 1ă ă ă ţă
miliard de locuitori. Statele continentale, care au cele mai mari întinderi, se
caracterizeaz prin valori foarte diferite ale popula iei (DOC 2).ă ţ
C. Densitatea medie a popula iei Terreiţ
Cel mai sintetic indicator care este utilizat pentru a reda reparti ia teritorial aţ ă
popula iei este densitatea popula iei.ţ ţDensitatea medie a popula iei planetei noastre se ob ine din împ r ireaţ ţ ă ţ
popula iei sale (6,3 miliarde locuitori) la suprafa a uscatului (134 mil. kmţ ţ 2),
rezultând o valoare de aproximativ 47 locuitori/km2.
89
CUPRINSUL
Capitolul 1. Geografie politică
3. Principalele probleme actuale de geografie
politic ....................................................ă 3
Test secven ialţ ....................................... 11
Capitolul 2. Geografia popula iei şi a aşez rilorţ ă
umane.................................... 16
I. Geografia popula iei............................ţ 19
1. Dinamica popula iei. Bilan ul natural alţ ţ
popula iei.................................................ţ 19
2. Mobilitatea teritorial a popula iei............ă ţ 30
3. Bilan ul şi evolu ia numeric a popula iei...ţ ţ ă ţ 38
90
Octavian Mândruţ
Clasa a - X - a
Volumul 3
CORINT
91
92
5.
R spândirea geografic a popula iei - continuareă ă ţ
D. Densitatea popula iei statelorţ
Compararea densit ii popula iei unor ri de întindere foarte diferit nu esteăţ ţ ţă ă
relevant , în schimb, compararea densit ii popula iei unor ri cu întinderi deă ăţ ţ ţă
aceeaşi m rime permite anumite aprecieri.ăDe aceea, o compara ie mai exact a densit ii popula iei rilor (DOC 1) seţ ă ăţ ţ ţă
poate realiza pentru ri de întindere foarte mic (A), cu întindere mijlocie-mic (B),ţă ă ă
mijlocie-mare (C); şi foarte mare (D). India este în acelaşi timp un stat relativ întins
şi foarte populat. Pentru „statele continent” (DOC 2), popula ia şi densitateaţ
popula iei difer foarte mult.ţ ă
Dic ionarţ
Demografic - referitor la popula ie.ţExod rural - deplasarea popula iei din zonele rurale spre zonele urbaneţ
datorit unor cauze economice diferite.ă
Doc 1. Statele cu cele mai mari densit i ale popula ieiăţ ţ
StatulPopulatia
(mil.loc.)
Suprafaţa (km2)
Densitat
ea (loc./km2)
A. State-oraş şi state-insul (State de întindere foarte mic ) (subă ă
10.000 km2)
1 Singapore 4,2 620 6774
2 Hong Kong 6,9 1070 6450
3 Malta 0,4 316 1266
4 Bahrein 0,7 690 1014
5 Mauritius 1,2 2040 588
6 Puerto Rico 3,9 8950 436
7 Martinica 0,4 1100 364
8 Reunion 0,7 2512 279
93
B.State de întindere mijlocie - mic (10.000-100.000 km2)ă
1 Taiwan 22,6 35.960 628
2 Rep.Coreea 47,7 99.260 485
3 Olanda 16,1 40.840 398
4 Liban 3,7 10.400 356
5 Belgia 10,2 30.521 337
6 Salvador 6,5 21.000 310
7 Sri Lanka 19,0 65.610 300
94
StatulPopulatia
(mil.loc.)
Suprafaţa (km2)
Densitat
ea (loc./km2)
B.State de întindere mijlocie - mic (10.000-100.000 km2)ă
8 Rwanda 8,4 26.340 310
9 Israel 6,1 21.060 290
1
0Haiti 8,3 22.750 285
C.State de întindere mijlocie - mare (100.000-500.000 km2)
1 Bangladesh 146,7 144.000 990
2 Japonia 127,5 377.800 337
D.State foarte mari (1- 4 mil. km2)
1 India 1.065 3.065.600 347
Aplica ie:ţ
Analiza i raportul dintre m rimea demografic a rilor, întindere şi densitateaţ ă ă ţă
popula iei pe aceste categorii de ri, utilizând datele de mai sus.ţ ţă
95
Fig. 1 – Reparti ia geografic şi marileţ ăconcentr ri de popula ie pe Terraă ţ
96
Aplica ii:ţ
1. Urm rind harta reparti iei popula iei, identifica i si localiza i regiunile celeă ţ ţ ţ ţ
mai pu in favorabile şi apoi regiunile cele mai favorabile concentr rii popula iei.ţ ă ţ2. Comenta i reparti ia popula iei pe continente şi densitatea statelor foarteţ ţ ţ
întinse.
3. Utilizând datele de mai jos, identifica i, dintre rile europene, cele maiţ ţă
întinse şi populate 5 ri şi 5 ri cu cea mai mare densitate a popula iei. Preciza iţă ţă ţ ţ
cum este situat România în fiecare din cazurile de mai sus.ă
Doc 2. State continentale (2004)
StatulPopula iaţ
(mil.loc.)
Suprafaţa (km2)
Densitatea
(loc./km2)
1 China 1304 9.597.000 135
2 SUA 294 9.809.000 30
3 Brazilia 178 8.547.000 22
4 Fed.Rusă 14417.075.00
08
5 Canada 32 9.970.010 3
6 Australia 20 7.741.000 3
97
Doc 3. Popula ia pe continente (cu Federa ia Rus eviden iat separat) -ţ ţ ă ţ ă
valori rotunjite
ContinentulSuprafa aţ
(mil.km2)
Popula iaţ
(mil.loc.)
Europa (f ră ă Fed Rus )ă
6,0 680
Federa ia Rusţ ă 17,0 140
Africa 30,0 850
America de
Nord şi Centrală24,0 510
America de Sud 18,0 360
Asia (f r Fed.ă ă
Rus )ă31,0 3760
Australia şi
Oceania8,0 30
Total 134,0 6330
98
Doc 4. Popula ia, suprafa a şi densitatea popula iei în stateleţ ţ ţ
europene, inclusiv Federa ia Rus .ţ ă
StatulPopula iţ
a (mil.loc.)
Suprafa aţ
(km2)
Densitatea
(loc./km2)
Albania 3,2 28.748 122
Austria 8,1 83.860 97
Belarus 10,0 207.600 50
Belgia 10,2 30.521 334
Bos.şi Her . ţ 4,0 51.130 78
Bulgaria 9,7 110.912 68
Rep.Cehă 10,3 78.860 131
Croa iaţ 4,5 56.540 80
Cipru 0,8 9,251 86
Danemarca 5,4 43.090 125
Elve iaţ 7,2 41.288 179
Estonia 1,3 45.100 31
Fed.Rusă 143,0 17.075.400 8
Finlanda 5,2 338.150 15
Fran aţ 60,1 551.500 110
Germania 82,4 356.980 231
Grecia 11,0 131.960 83
Irlanda 4,0 70.283 57
Islanda 0,3 103.000 3
99
StatulPopula iţ
a (mil.loc.)
Suprafa aţ
(km2)
Densitatea
(loc./km2)
Italia 57,4 301.270 192
Letonia 2,3 64.600 36
Lituania 3,6 65.200 55
Luxemburg 0,5 2.586 193
Macedonia 2,0 25.719 78
Malta 0,4 316 1266
Moldova 4,3 33.700 131
Norvegia 4,5 323.800 14
Olanda 16,1 40.840 399
Polonia 38,6 323.250 120
Portugalia 10,0 91.980 114
Regatul Unit 59,2 244.880 246
România 22,3 238.390 94
Serb.şi Munt. 10,5 102.170 106
Slovacia 5,4 49.010 110
Slovenia 2,0 20.254 99
Spania 41,0 505.990 79
Suedia 8,9 449.964 20
Ucraina 48,5 603.700 80
Ungaria 9,9 93.030 107
100
6.
Structuri demografice
Structura popula iei unui anumit teritoriu reprezint o anumit diferen iereţ ă ă ţ
calitativ a acesteia, pe baza unor criterii care au în vedere elemente de natură ă lingvistică (structura lingvistic ), ă religioasă (structura religioas ), ă rasială (structura rasial ), ă vârstă (structura pe grupe de vârst ), ă profesională (structura
profesional ), ă mediul de viaţă (structura pe medii), etnică (structura etnic ).ă
A. Structura lingvistică
Popula ia Terrei vorbeşte un num r mare de limbi care pot fi reunite în maiţ ă
multe familii lingvistice; acestea cuprind mai multe grupe, fiecare cu limbile şi
dialectele lor. În prezent, se consider c exist peste 3.000 de limbi vorbite şiă ă ă
peste 6000 de dialecte. Aceasta arat marea varietate etno-lingvistic a popula ieiă ă ţ
Terrei (Fig. 1, DOC 1,2,3).
101
B. Structura religioasă
Lumea contemporan se caracterizeaz şi printr-o diversitate a credin eloră ă ţ
religioase. Ele au origini istorice, au evoluat de-a lungul timpului şi au o importantă influen asupra oamenilor. Principalele religii actuale (Fig. 2) sunt:ţă
■ Creştinismul, care cuprinde mai multe grupe de persoane: catolici,
ortodocşi, protestan i (aceştia din urm fiind luterani, calvini sau anglicani) şi câtevaţ ă
grupuri mai mici (creştini egipteni, denumi i „cop i” şi creştini etiopieni).ţ ţCatolicii predomin în Europa Latin (Fran a, Spania, Italia, Portugalia),ă ă ţ
America Latin , dar se întâlnesc şi în alte ri europene (Irlanda, Polonia, Cehia,ă ţă
Slovacia, Ungaria, Lituania), în SUA (îndeosebi în nord-est), Canada, Africa şi
Australia. Centrul catolicismului este Roma, unde se afl statul papal (Vatican).ăOrtodocşii (cu originea în Imperiul bizantin) sunt r spândi i în sud-estul şiă ţ
estul Europei (greci, români, bulgari, sârbi, ucraineni, bieloruşi, ruşi). Centrul lumii
ortodoxe este considerat Constantinopole (Istanbul).
Protestan iiţ sunt mai numeroşi în Germania şi rile nordice (unde seţă
numesc luterani), în Anglia (unde se numesc anglicani), în Sco ia şi Elve ia (undeţ ţ
sunt denumi i calvini), precum şi în SUA (unde exist şi alte ramuri neoprotestanteţ ă
reprezentate de baptişti, presbiterieni ş.a.), Canada, Australia, Africa.
■ Islamismul cuprinde dou mari grupe de oameni: suni i (cea mai mareă ţ
parte) şi şii i; religia islamic se mai numeşte şi „mahomedan ” sau „musulman ”.ţ ă ă ăDintre musulmani, şii iiţ predomin în Iran (centrul religios fiind Qom), dar peă
ansamblul lumii islamice sunt minoritari, iar suni iiţ se întâlnesc, în restul lumii
islamice (Turcia, rile arabe din Africa şi Asia, rile din Asia Central - Kazahstan,ţă ţă ă
Uzbekistan ş.a. - Bangladesh, Pakistan etc); pe lâng principalul centru religios ală
islamului (Mecca) exist şi alte centre islamice regionale (Fez, Medina, Islamabad).ăIslamismul s-a extins sensibil în ultimul timp la state foarte populate (Nigeria,
Indonezia) şi în ri africane sau asiatice care nu aveau anterior aceast religie.ţă ă
■ Budismul (predominant în China, dar originar din India) şi hinduismul
(predominant în India) sunt religiile celor mai numeroase popoare. Principalele
centre religioase sunt Lhassa şi Benares.
■ Religiile etnice orientale cuprind confucianismul, taoismul (ambele
mai frecvente în China) şi sintoismul (în Japonia).
■ Iudaismul este religia evreilor, iar principalul centru religios este
Ierusalim.
■ Animismul este mai frecvent în Africa, dar se întâlneşte şi la popula iileţ
aborigene din America, nordul Asiei, Australia şi Noua Guinee.
102
Este interesant de subliniat c religia şi structura religioas a popula iei unuiă ă ţ
anumit teritoriu influen eaz foarte multe elemente ale vie ii social-economice şiţ ă ţ
politice ale lumii contemporane.
Dic ionarţ
Contingent - num rul de persoane care au aceeaşi vârst (sau care suntă ă
n scute în acelaşi an).ăDialect - varietate regional sau local a unei limbi.ă ăLimba oficial ă - limba oficializat ca limb a unui stat şi utilizat înă ă ă
administra ie.ţLimb de comunicareă - limba practicat într-o ar sau în rela iiă ţ ă ţ
interna ionale, f r a fi limb matern sau oficial .ţ ă ă ă ă ăLimb maternă ă - limba înv at în familie şi prima practicat ca atare.ăţ ă ăPiramida vârstelor - reprezentare grafic prin care se redau valorileă
numerice ale fiec rui contingent (sau grupe de ani), pe sexe şi vârste, la un anumită
moment.
Structura popula iei ţ - reparti ia statistic , pe clase sau grupe, a uneiţ ă
popula ii ce ocup un anumit teritoriu dup criterii demografice, etnice, culturale,ţ ă ă
socio-economice.
Doc 1.Cele mai vorbite limbi de pe Glob (2004)
Limba vorbită Persoane (mil.)Mandarin* 940Engleză 480Hindi 430Spaniolă 390Bengali 260Arabă 240Portugheză 210Franceză 130Urdu 120Germană 100Vietnameză 85 Telugu 85Tamil 85Italiană 65
* nume utilizat pentru limba chineză
103
Fig. 1 - Reparti ia principalelor familii lingvistice pe Globţ
104
DOC 2 - Ponderea familiilor lingvistice utilizate de popula ia actual aţ ă
Terrei
105
Fig. 2 – Reparti ia principalelor religii pe Globţ
106
Pentru Fig. 2
Doc 3. Familiile lingvistice.
1. Indoeuropean : ă limbi germanice (englez , german , olandez , danez ,ă ă ă ă
suedez ); ă limbi romanice (spaniol , portughez , francez , italian , român ,ă ă ă ă ă
catalana); limbi slavo-baltice (rus , ucrainian , polonez , ceh , belorus , bulgar ,ă ă ă ă ă ă
slovac , sârbo-croat ); ă ă limbi indo-iraniene (hindi, bengali, urdu, punjabi, marathi,
gujerati, persan , asamez , sindhi, nepali, kurda etc); ă ă alte limbi indoeuropene
(greac , albanez , armean ).ă ă ă2. Sino-tibetan : ă limbi sinice (mandarin, canton, wu, min etc); limbi
tibetano-birmaneze (thai, burma, tibetan ).ă3. Australo-indonezian : ă limbi malayo-indoneziene; limba javanez ; alteă
limbi.
4. Afro-asiatic (sau semito-hamitic ): ă ă limbi semitice (ebraic , arabă ă etc); limbi hamitice; limbi cusitice.
3. Dravidian ă (telugu, tamil, kannada etc.)
6. Altaic ă (turc , azer , uzbec , kazah , t tar , uigura, mongol ).ă ă ă ă ă ă ă7. Uralic : ă limbi finice (finic - finlandez etc.) ă ă şi limbi ugrice (maghiară
etc).
8. Sud-est asiatic ă (vietnamez , khmera).ă9. Japoneză
107
10. Coreeană11. Nigero-congolez : ă ramura benue-congo (cu swahili, rwanda, zulu etc.)
şi alte ramuri (yoruba, ibo etc).
12. Nilo-sahariană13. Amerindiană14. Alte familii lingvistice
Limbile oficiale la ONU sunt engleza, franceza, spaniola, araba, rusa şi limba
chinez (mandarin).ă
Aplica ie:ţ
1. Utilizând documentele şi figurile al turate, explica i reparti ia geografică ţ ţ ă a dou familii lingvistice, la alegere.ă
2. Compara i h r ile al turate (Fig. 1,2) şi identifica i ri (sau grupe deţ ă ţ ă ţ ţă
ri) care au aceeaşi limb şi aceeaşi religie.ţă ă
C. Structura rasială
Exist înc ideea simplist c rasele reprezint grupuri umane obiective, caă ă ă ă ă
subdiviziuni majore ale popula iei planetei noastre; se consider c exist ţ ă ă ă grupuri
rasiale cum ar fi rasa alb ă (sau europoid ), ă rasa galben ă (sau mongoloid ), ă neagră (sau negroid ). În realitate, omenirea este format dintr-o singur specie (sau ă ă ă ras ).ă
Analiza genetic a diferitelor popula ii a pus în evident un lucru foarte clar:ă ţ ă
unitatea lor sub aspectul genelor, ca elemente determinante în transmiterea
caracteristicilor ereditare ale oamenilor. Dac genele sunt aceleaşi, difer însă ă ă combina ia acestora la diferite popula ii. Prezen a acestor gene comune aratţ ţ ţ ă existen a, pe termen scurt, a unei popula ii ancestrale comune (cu o vechimeţ ţ
apreciat la aproximativ 200.000 ani). Migra iile din zona originar comun suntă ţ ă ă
responsabile de reparti ia acestor gene şi de modul lor de combinare. Diversitateaţ
caracteristicilor exterioare, realizat sub influen a factorilor mediului de via , nuă ţ ţă
corespunde unei diversit i genetice.ăţ
D. Structura pe grupe de vârstă
Grupele de vârst , luate frecvent în considerare, sunt urm toarele:ă ăa) sub 15 ani;
b) între 15 şi 60 ani;
c) peste 60 ani.
Ca limit a popula iei tinere se consider , uneori, şi vârsta de 20 ani.ă ţ ă
108
M rimea grupelor extreme genereaz existen a a dou tipuri de ri cuă ă ţ ă ţă
popula ii opuse:ţ- ri cu popula ie tân rţă ţ ă ă, în care ponderea popula iei sub 15 ani esteţ
mai mare de 40% ( rile africane, rile din Asia de Sud-Vest şi din Asia de Sud, riţă ţă ţă
din America Central );ă- ri cu popula ie îmb trânit ,ţă ţ ă ă în care propor ia tinerilor este mai micţ ă
de 20% şi a persoanelor vârstnice trece de 10% (sunt îndeosebi ri europene).ţăFenomenul cel mai important pentru anumite ri este „îmb trânireaţă ă
demografic ”, adic schimbarea ponderii propor iilor vârstelor mici în favoarea celoră ă ţ
vârstnice (Fig. 1).
Expresia raportului dintre vârste şi num rul de persoane pentru fiecare grupă ă de vârst sau contingent, pe sexe (masculin şi feminin) este o reprezentare grafică ă foarte sugestiv , denumit piramida vârstelor (Fig. 2). Piramida vârstelor redă ă ă istoria popula iei pe aproape un secol.ţ
Un fenomen foarte interesant, pentru majoritatea rilor, este preponderen a,ţă ţ
la vârstele mici, a popula iei masculine fa de popula ia feiminin . Acest lucru esteţ ţă ţ ă
datorat faptului c în fiecare an se nasc mai mul i b ie i decât fete, fenomen vizibilă ţ ă ţ
pentru ara noastr prin analiza datelor statistice din DOC 2.ţ ă
E. Structura popula iei pe medii (urban - rural)ţ
În prezent, se consider c popula ia urban reprezint peste jum tate dină ă ţ ă ă ă
totalul popula iei mondiale (56% în 2004).ţPonderea popula iei urbane a crescut în ultimele dou secole şi s-a dublat laţ ă
fiecare 50 de ani (DOC 1). Creşterile cele mai mari s-au înregistrat în ultimele
decenii, îndeosebi în rile „lumii a treia”, datorit exodului popula iei rurale spreţă ă ţ
oraşe.
F. Structura profesională
Din totalul popula iei, o parte este „activ ”, iar din aceasta o parte esteţ ă
ocupat într-o activitate propriu-zis (spre deosebire de cea neocupat ).ă ă ăStructura profesional a popula iei red din totalul popula iei ocupate,ă ţ ă ţ
numeric sau propor ional, acea parte caracteristic fiec ruia dintre cele treiţ ă ă
sectoare economice (DOC 3):
- sectorul primar (agricultur , silvicultur , pescuit etc);ă ă- sectorul secundar (industria şi construc iile);ţ- sectorul ter iar (comer , transport şi alte servicii).ţ ţPonderea popula iei din sectorul primar are cele mai mari valori (între 50-ţ
90%) în rile în dezvoltare şi subdezvoltate.ţăSectorul secundar are ponderi mai mari în rile dezvoltate sau în curs deţă
109
dezvoltare (20-35%).
Sectorul ter iar are cele mai mari ponderi (50-70%) în rile cele maiţ ţă
dezvoltate.
Dic ionarţ
Îmb trânire demografic - ă ă creşterea ponderii grupei de vârste, mari (peste
60 ani), în raport cu popula ia tân r .ţ ă ăPopula ie activţ ă - acea parte din popula ia unui anumit teritoriu careţ
exercit în mod obişnuit o activitate. Cuprinde popula ia ocupat şi popula iaă ţ ă ţ
neocupat .ăPopula ie neocupatţ ă - popula ie care nu are loc de munc (şomeri).ţ ăPopula ie ocupatţ ă - popula ie care este angrenat efectiv într-o activitateţ ă
economic şi care ob ine venituri din aceasta.ă ţRasă - subdiviziune major a popula iei umane bazat pe anumiteă ţ ă
caracteristici (aspecte morfologice, func ionale, grupe sanguine) care, reunite, dauţ
un anumit aspect de omogenitate vizibil .ă
Doc 1. Evolu ia în timp (ultimele dou secole) a ponderii popula ieiţ ă ţ
urbane în popula ia globuluiţ
Anii
Ponderea
popula ieiţ
urbane (%)
1800 3
1850 6
1900 13
1950 28
2004 56
Aplica ii:ţ
1. Explica i fenomenul de îmb trânire demografic şi da i exemple de riţ ă ă ţ ţă
utilizând Fig.1.
2. Interpreta i forma piramidei vârstelor utilizând Fig.2.ţ3. Interpreta i DOC 2 şi încerca i s explica i acest fenomen.ţ ţ ă ţ4. Explica i diferen ele dintre rile reprezentate în DOC 3.ţ ţ ţă
110
1. Deficit demografic din timpul
Primului R zboi Mondială
2. Evolu ie normal a creşteriiţ ă
popula iei în perioada interbelicţ ă
3. Deficit demografic din perioada
celui de al Doilea R zboi Mondială4. Deficit demografic din perioada
anilor 1960 – 1966
5. Creştere demografic din aniiă
1967 – 1969 datorit unor m suriă ă
adoptate de stat
Fig. 2 Piramida vârstelor2 –
popula ia pe grupe de vârste şi sexe, dinţ
anul 2001 în România
Modul de interpretare pentru
piramida vârstelor doc2
Popula ia cu vârste cuprinse între 10 şi 18 ani din România*ţ
Vârst
a (ani)
Total Masculi
n
Feminin Excedentul
masculin10-11 346.960 176.293 170.667 5.62611-12 355.985 182.212 173.773 8.43912-13 369.570 188.160 189.410 6.75013-14 332.620 169.580 163.040 6.54014-15 343.273 175.287 167.986 7.30115-16 309.275 157.988 151.287 6.70116-17 304.389 154.976 149.413 5.56317-18 343.262 175.277 167.985 7.292* dup Anuarul Statistic al României, 2002ă
Doc 3. Structura popula iei pe sectoare economice în diferite stateţ
111
Regatul Unit2%
28%
70%
România
38%
26%
36%
Bangladesh
59%13%
28%
112
Kenya
81%
7%
12%
113
Fig. 1 – Propor ia popula iei vârtnice (peste 65 de ani) în Europaţ ţ
114
7.
Popula ia, protec ia mediului înconjur tor şi dezvoltarea durabilţ ţ ă ă
Raportul popula ie-mediu-dezvoltare are un caracter deosebit de complex şiţ
reprezint doar o parte a mecanismului care determin evolu ia societ iiă ă ţ ăţ
contemporane.
Pentru a în elege acest lucru trebuie s ar t m ca nivelul de dezvoltare alţ ă ă ă
unei ri nu depinde hot râtor de num rul popula iei sau de bog ia şi varietateaţă ă ă ţ ăţ
resurselor, ci de factorii cu un caracter mai nuan at: resurse financiare, dorin aţ ţ
politic a rilor pentru dezvoltare, tipul predominant de economie, nivelul deă ţă
preg tire profesional a popula iei, gradul ei de civiliza ie, anumite elementeă ă ţ ţ
comportamentale ş.a.
Pân în urm cu peste un deceniu (1990), pentru a se exprima gradul (sauă ă
nivelul) de dezvoltare a unei ri, se utilizau ca indicatori economici sinteticiţă
„produsul intern brut” (PIB) şi „produsul na ional brut” (PNB), atât în valori absolute,ţ
cât, mai ales, raportat la num rul de locuitori.ăAceşti indicatori (îndeosebi PIB/loc. şi PNB/loc.) nu dau îns nici o idee despreă
anumite caracteristici ale popula iei, cum ar fi puterea de cump rare, nivelul deţ ă
via ş.a.ţăPentru a ilustra mai complet nivelul general de dezvoltare a fost imaginat un
indicator mai complex, denumit indicele de dezvoltare uman ă (IDU).
Acest indice (IDU) cuprinde, în alc tuirea sa, ă criterii demografice (cum ar fi
speran a de via ), ţ ţă criterii privind gradul de educa ie ţ (procentajul persoanelor
adulte alfabetizate) şi criterii economice (PIB/loc).
Modul de calcul este mai complicat, dar, în fiecare an, organisme
interna ionale realizeaz calcularea acestui indicator, pentru fiecare ar şi pentruţ ă ţ ă
grupe de ri.ţăIDU este cuprins între valoarea maxim de 0,942 (Norvegia) şi valoareaă
minim de 0,275 (Sierra Leone), între acestea situându-se indicatorii rilor pentruă ţă
care s-au efectuat aceste calcule.
În tabelul al turat (DOC 1) sunt prezentate dou grupe de ri, ale c ror valoriă ă ţă ă
ale IDU acoper situa iile extreme.ă ţTotuşi, în anumite situa ii, se folosesc şi ceilal i indicatori (PNB, PIB).ţ ţÎn privin a valorii PNB, care d imaginea dimensiunilor economice a rilor,ţ ă ţă
sunt edificatoare valorile acestuia pentru primele 15 ri şi valoarea cumulat a lorţă ă
(DOC 2).
Se observ c aceste 15 ri dau împreun peste 80% din totalul la nivelă ă ţă ă
mondial al PNB, pentru restul rilor r mânând 15%.ţă ăPrimele trei ri (SUA, Japonia şi Germania) dau împreun jum tate din PNBţă ă ă
total. Ordinea reflect într-o mare m sur puterea economic a statelor şi pondereaă ă ă ă
acestora în economia mondial .ă
115
Pân în prezent, omul s-a adaptat diverselor tipuri de medii inclusiv la mediiă
extreme (Fig.1,2).
Dezvoltarea economic a lumii contemporane are loc în condi iile în careă ţ
resursele sunt mai pu ine (mai ales cele neregenerabile şi resursele biotice),ţ
popula ia este mai numeroas şi concentrat în exces tot pe acelaşi spa iu, ceea ceţ ă ă ţ
creeaz aspectul unei „suprapopul ri” a Terrei, iar degradarea mediului este tot maiă ă
accentuat şi ireversibil . Un exemplu îl constituie deşertificarea Sahelului (DOC 3).ă ăUn grup important de probleme este cel referitor la raporturile dintre om şi
mediu la nivelul planetei care oscileaz între posibilism şi determinism (DOC 4).ăPrin dezvoltarea durabil ă se în elege, în esen , o „dezvoltare în acord cuţ ţă
natura” sau, altfel spus, o dezvoltare a societ ii în acord cu propriul ei mediu deăţ
via .ţăConceptul de dezvoltare durabil pune accentul pe realizarea unei dezvolt riă ă
care satisface nevoile actuale ale societ ii (oraşe, industrie, agricultur ,ăţ ă
exploatarea resurselor şi, în general, a calit ii vie ii), dar care s nu prejudiciezeăţ ţ ă
genera iile viitoare.ţ
Dic ionarţ
Calitate a vie ii ţ - suma bunurilor şi serviciilor analizate sub aspect calitativ şi
cantitativ de care beneficiaz membrii societ ii. Se disting calitatea vie iiă ăţ ţ
materiale, biologice, spirituale, psihice etc.
Doc 1. Indicele de dezvoltare uman (IDU) pe grupe de stateă
(locurile 1-5)L
oc
Statul IDU
1 Norvegia 0,9422 Suedia 0,9413 Canada 0,9404 Belgia 0,9395 Australia 0,939
(locurile 170-174)L
oc
Statul IDU
1
69
Burkina Faso 0,325
1
70
Mozambic 0,322
1
71
Burundi 0,313
1 Niger 0,277
116
721
73
Sierra Leone 0,275
Valorile IDU sunt calculate de PNUD (Programul Natiunilor Unite pentru
Dezvoltare), 2003.
Doc 2. Valorile PNB pentru primele 15 state în anul 2003 (% din total
mondial şi valorile cumulate în %)
Statul % din total
mondial
% cumulată
SUA 30,8 -Japonia 14,5 45,2Germania 6,6 51,8Regatul Unit 4,7 56,5Fran aţ 4,6 61,1Italia 3,7 64,8China 3,4 68,2Canada 2,1 70,3Brazilia 2,0 72,3Spania 1,9 74,2Mexic 1,6 75,8India 1,5 77,2Rep. Coreea 1,3 78,6Olanda 1,3 79,9Australia 1,2 81,1
Doc 3. Deşertificarea Sahelului
Prin Sahel se în elege o zon de tranzi ie din Africa de la peisajul de ţ ă ţ savană la cel de deşert, aceast zon , cuprins între 10° şi 20° latitudine nordic , seă ă ă ă
desf şoar longitudinal din apropierea Oceanului Atlantic (Mauritania) pân laă ă ă
Marea Roşie (Sudan) şi Oceanul Indian (Somalia). Marginile dinspre Sahara ale
Sahelului primesc sub 250 mm precipita ii anuale, iar sezonul secetos atinge 9-10ţ
luni pe an.
117
În lungul Sahelulului deşertul înainteaz spre sud în detrimentul savanei.ă
Climatul foarte arid împiedic practicarea unei agriculturi sistematice, imprimându-iă
mai mult un caracter itinerant şi ocazional. Aceast zon , în realitateă ă
semidesertic , cuprinde p r i importante din câteva ri africane considerate printreă ă ţ ţă
cele mai s race din lume: Mauritania, Senegal, Burkina Faso, Mali, Niger, Ciad,ă
Sudan, Eritreea, Etiopia şi Somalia.
Popula ia Sahelului, format predominant din ţ ă tuaregi, cu excep ia p r ii deţ ă ţ
est, este tradi ional nomad , deşi în acest spa iu a existat o important civiliza ieţ ă ţ ă ţ
african .ă
118
Zon din Sahel dup deşertificare.ă ă
119
Fig. 1 - Adaptarea omului la mediul rece
Fig. 2 - Adaptarea omului la mediul arid
Doc 4. Adaptarea omului la mediu între posibilism şi determinism
Problema raportului dintre om şi mediu a avut mult timp ca principală component adaptarea omului la mediu, dar, mai nou, se poate vorbi şi deă
„adaptarea” mediului la transform rile produse de om. ăPrin determinism se în elege explicarea anumitor fenomene legate deţ
popula ie şi activit ile ei prin caracterul determinant al condi iilor oferite de mediu.ţ ăţ ţPrin posibilism se în elege, în principiu, domeniul foarte larg al posibilit ilorţ ăţ
omului de a utiliza orice mediu, de a construi în orice condi ii (inclusiv de a avea unţ
nou mediu). Se consider c aceste „posibilit i”, dac nu sunt chiar infinite, suntă ă ăţ ă
foarte largi.
În realitate, în paralel cu dezvoltarea economic , omul este tot mai dependentă
de resursele naturale ale mediului s u de via (c rbuni, hidrocarburi şi minereuri,ă ţă ă
p duri, terenuri agricole, ape), aceast dependen crescând în ultimul timp.ă ă ţă
Dependen a creşte, de asemenea, când este vorba de calitatea mediului de via .ţ ţăÎn aceste condi ii, observ m c , de fapt, deşi dezvoltarea tehnologiei ar trebuiţ ă ă
s -i ofere omului o independen mai mare, îi creeaz , în realitate, o şi mai mareă ţă ă
dependen de resursele şi de „calitatea” mediului s u de existen .ţă ă ţăÎn ultimul timp putem vorbi şi de „adaptarea” mediului la transform rileă
impuse de om: aceast adaptare cuprinde transform ri în circuitele atmosfericeă ă
(datorit modific rilor produse de defriş ri şi în utilizarea terenurilor), în compozi iaă ă ă ţ
atmosferei (prin creşterea ponderii C02), transform ri în hidrosfer (poluarea m riloră ă ă
şi oceanelor, barajele construite pe fluvii), biosfera (reducerea diversit ii vegetaleăţ
şi animale).
În concluzie, mediul terestru se adapteaz noilor elemente introduse de omă
modificându-şi propriile caracteristici; acestea nu sunt, de regul , mai favorabileă
decât cele anterioare, ini iale.ţR spunsul mediului terestru este urm torul: înc lzirea climei, extindereaă ă ă
suprafe elor desertice, aridizarea unor regiuni, topirea inlandsişurilor polare (cuţ
ridicarea nivelului oceanului), creşterea eroziunii pe continente, creşterea frecven eiţ
hazardelor cauzate antropic (inunda ii, alunec ri de teren) etc.ţ ă
Aplica ii:ţ
1. Identifica i factorul pe care îl considera i cel mai important în reparti iaţ ţ ţ
geografic a popula iei şi argumenta i alegerea f cut .ă ţ ţ ă ă2. Compara i adaptarea omului la mediu cu „adaptarea” mediului laţ
ac iunea omului.ţ3. Cât este de larg posibilitatea omului de a schimba mediul?ă
120
Activit i complementare ăţşi aplica iiţ
Calculul şi reprezentarea densit ii popula ieiăţ ţ
Calcularea densit ii medii a popula iei unui anumit teritoriu se face astfel:ăţ ţDensitatea medie = num rul de locuitori / suprafa .ă ţăDe obicei, densitatea popula iei se exprima în loc/kmţ 2.
S presupunem c am calculat densitatea medie a popula iei în rileă ă ţ ţă
continentului european şi apoi le-am sintetizat într-un tabel (DOC 1).
Utilizând aceste date, vom încerca s identific m acele grupe de valori careă ă
sunt semnificative statistic şi relativ echilibrate numeric şi care permit, pe baza
grup rii efectuate, anumite constat ri obiective (DOC 2).ă ăAceste grupe de densitate a popula iei pot fi transpuse pe un suportţ
cartografic.
Harta ob inut poate fi denumit „harta densit ii medii a rilor europene”ţ ă ă ăţ ţă
(Fig. 1).
Aceast hart , realizat în modul de mai sus, nu arat îns care esteă ă ă ă ă
densitatea real a popula iei din fiecare stat sau regiune a Europei, precum şiă ţ
gradul de concentrare (sau dispersie real ) a popula iei. Ea se poate utiliza şi pentruă ţ
unit i teritoriale mai mici: unit i administrative (asem n toare jude elor din araăţ ăţ ă ă ţ ţ
noastr ) sau perimetrele localit ilor; cu cât scara de raportare este mai mareă ăţ
(teritoriul este mai mic) gradul de reflectare a realit ii este mai fidel.ăţAlt tip de hart poate fi construit pe baza generaliz rii datelor unor anumiteă ă
areale.
Un exemplu, pentru continentul nostru, este redat în figura de mai jos (Fig. 2).
121
Fig. 1 - Harta densit ii medii a statelor europeneăţFig. 2 – Harta densit ii popula iei europene (valori şi arealeăţ ţ
generalizate)
Fig. 1 - Harta densit ii medii a statelor europeneăţ
122
Fig. 2 – Harta densit ii popula iei europene (valori şi areale generalizate)ăţ ţ
Doc 1. Popula ia, suprafa a şi densitatea popula iei în stateleţ ţ ţ
europene inclusiv Federa ia Rusţ ă
StatulPopula iaţ
(mil.loc.)
Suprafa aţ
(km2)
Densitatea
(loc./km2)
Albania 3,5 28.748 122
Austria 8,1 83.860 97
Belarus 10,3 207.600 50
Belgia 10,2 30.521 334
Statul
Popula iaţ
(mil.loc.)
Suprafa aţ
(km2)
Densitatea
(loc./km2)
Bos. şi Her .ţ 4,0 51.130 78
Bulgaria 7,8 110.912 68
Rep. Cehă 10,3 78.860 131
Croa iaţ 4,5 56.540 80
Cipru 0,8 9.251 86
123
Danemarca 5,4 43.090 125
Elve iaţ 7,4 41.288 179
Estonia 1,4 45.100 31
Fed. Rusă 144,0 17.075.400 8
Finlanda 5,2 338.150 15
Fran aţ 60,4 551.500 110
Germania 82,4 356.980 231
Grecia 10,6 131.960 83
Irlanda 4,0 70.283 57
Islanda 0,3 103.000 3
Italia 58,0 301.270 192
Letonia 2,3 64.600 36
Lituania 3,6 65.200 55
Luxemburg 0,5 2.586 193
Macedonia 2,0 25.719 78
Malta 0,4 316 1266
Moldova 4,4 33.700 131
Norvegia 4,6 323.880 14
Olanda 16,3 40.840 399
Polonia 38,7 323.250 120
Portugalia 10,5 91.980 114
124
Statul
Popula iaţ
(mil.loc.)
Suprafa aţ
(km2)
Densitatea
(loc./km2)
Regatul Unit 60,2 244.880 246
România 22,3 238.390 94
Ser. şi Mun. 10,8 102.170 106
Slovacia 5,4 49.010 110
Slovenia 2,0 20.254 99
Spania 40,2 505.990 79
Suedia 8,9 449.964 20
Ucraina 47,7 603.700 80
Ungaria 10,0 93.030 107
Doc 2. Grupele de densitate ale statelor europene
(
1)
peste 200 loc/km2 5 riţă
(
2)
150-200 loc/km2 3 riţă
(
3)
100-150 loc/km2 10 riţă
(
4)
50-100 loc./km2 14 riţă
(
5)
sub 50 loc/ km2 17 ri*ţă
* inclusiv Federa ia Rusţ ă
Aplica ii:ţ
1. Realiza i un comentariu asupra h r ii din Fig. 1, utilizând şi datele dinţ ă ţ
tabel (DOC 1).
2. Realiza i un comentariu asupra h r ii din Fig. 2 prin compara ie cu hartaţ ă ţ ţ
anterioar (Fig. 1).ă3. Realiza i o activitate pe cinci grupe de elevi, câte o grup pentru fiecareţ ă
regiune a Europei, prin care s analiza i aspectele referitoare la popula ia şiă ţ ţ
densitatea popula iei rilor din fiecare ansamblu (regiune).ţ ţă
125
Test secven ialţ
Urm riri cu aten ie harta de mai jos.ă ţ
Scrie i pe o foaie al turat r spunsul corect pentru fiecare dintre cerin ele deţ ă ă ă ţ
mai jos.
I. Alege i una dintre concentr rile de popula ie reprezentate peţ ă ţ
hart prin literele A, B, C şi nota i pentru concentrarea aleas urm toareleă ţ ă ă
elemente:
a) denumirea;
b) num rul (aproximativ) de locuitori;ăc) trei ri reprezentative;ţăd) caracteristicile sporului natural;
e) caracteristicile sporului migratoriu;
f) dou cauze ale concentr rii mari a popula iei.ă ă ţ
6x2 puncte = 12 puncte
II. Alege i una dintre concentr rile de popula ie reprezentate peţ ă ţ
hart prin cifrele 1, 2, 3 sau 4 şi nota i pentru concentrarea aleasă ţ ă urm toarele elemente:ă
a) denumirea;
126
b) num rul (aproximativ) de locuitori;ăc) patru oraşe reprezentative;
d) caracteristicile sporului natural;
e) caracteristicile sporului migratoriu; ,
f) dou cauze ale concentr rii mari a popula iei.ă ă ţ
6x2 puncte = 12 puncte
III. Realiza i un text cu tema „Cauzele mobilit ii teritoriale aţ ăţ
popula iei” în care s utiliza i, în contexte adecvate, urm torii termeni:ţ ă ţ ă
exod rural, emigrare, navetism, deplas ri interne, imigrare, fluxuri interna ionale,ă ţ
refugia i, turism, nivel de trai, migra ie.ţ ţ
10 x 2 puncte = 20 puncte
IV. Realiza i un text în care s explica i raportul dintre popula ie,ţ ă ţ ţ
mediul înconjur tor şi dezvoltarea durabil , utilizând indicele deă ă
dezvoltare uman (IDU). ă
14 puncte
V. Identifica i r spunsul corect şi nota i pe foaia de test literaţ ă ţ
corespunz toare a acestuia:ă
1. Popula ia actual a Terrei este de aproximativţ ă :
a. 3,3 mld. loc;
b. 5,3 mld. loc;
c. 6,3 mld. loc;
d. 7,3 mld. loc.
2. Principala concentrare a popula iei va fi, probabil, peste 2-3 decenii:ţa. China;
b. Nigeria;
c. India;
d. Indonezia.
3. Modelul evolu iei demografice a popula iei Terrei este reprezentat prin:ţ ţa. piramida vârstelor;
b. tranzi ia demografic ;ţ ăc. indicele creşterii popula iei;ţd. harta densit ii popula iei.ăţ ţ
4. Cea mai mare concentrare a popula iei situat în emisfera sudic esteţ ă ă
127
notat pe hart cu num rul:ă ă ăa. 1;
b. 2;
c. 3;
d. 4.
5. Dintre statele - continent, cel mai mic num r de locuitori este în cazul:ăa. Federa ia Rus ;ţ ăb. Canada;
c. Australia;
d. Brazilia.
6. Cea mai ridicat densitate a popula iei dintre statele de mai josă ţ se
înregistreaz în:ăa. Singapore;
b. Bahrein;
c. Republica Coreea;
d. Olanda.
7. Federa ia Rus , Germania şi România au în comun urm torul element:ţ ă ăa. limbile vorbite fac parte din aceeaşi grup lingvistic ;ă ăb. creşterea natural a popula iei are valori negative;ă ţc. se afl în a doua faz a tranzi iei demografice;ă ă ţd. densitatea popula iei are valori apropiate.ţ
8. Portugalia şi Brazilia se aseam n prin:ă ăa. creştere natural asem n toare (mare şi mijlocie);ă ă ăb. densitate a popula iei ridicat (peste 100 loc/kmţ ă 2);
c. aceeaşi limb vorbit ;ă ăd. situarea în prima faz a tranzi iei demografice.ă ţ
9. Limba vorbit de cei mai mul i locuitorii este, în prezent, limba:ă ţ
a. englez ; ăb. chinez ; ăc. hindi;
d. spaniol .ă
10. Din totalul popula iei mondiale, popula ia urban reprezint în anulţ ţ ă ă
2004:
a. 36%;
b. 46%;
c. 56%;
d. 66%.
128
10 x 2 puncte = 20 puncte
VI. Alege i un grup de factori dintre cei care influen eaz şiţ ţ ă
determin reparti ia popula iei (la alegere între factorii naturali, istorici,ă ţ ţ
demografici, economici) şi preciza i modul în care se realizeaz aceastţ ă ă influen . ţă
12 puncte
Total (I-VI) = 90 puncte
Din oficiu = 10 puncte
TOTAL = 100 puncte
129
a. GEOGRAFIA AŞEZ RILOR UMANEĂ
1.
Habitatul uman: definire şi componente
Habitatul uman reprezint un anumit teritoriu în care tr ieşte şi îşi desf şoară ă ă ă activitatea o anumit comunitate sau grupare de oameni. Habitatul cuprinde atâtă
aşez rile umane propriu-zise (aşez rile rurale, urbane), cât şi „condi iile naturale”ă ă ţ
oferite de mediul în care se afl situate.ăLa nivelul întregii popula ii a Terrei, habitatul uman este planeta ca întreg, cuţ
toate condi iile oferite de aceasta. La nivelul unei comunit i rurale de miciţ ăţ
dimensiuni, habitatul ei îl constituie acel spa iu (teritoriu) concret în care se aflţ ă locuin ele şi se desf şoar activitatea cotidian .ţ ă ă ă
Habitatul uman cuprinde urm toarele componente (DOC 1):ă- un anumit teritoriu concret pe care se afl amplasate locuin eleă ţ
(denumit „vatra” localit ii sau „intravilan”) şi spa iul imediat înconjur tor, undeăţ ţ ă
oamenii desf şoar , în mod sistematic, o anumit activitate social-economicaă ă ă
(denumit „hinterland” sau pentru aşez rile rurale, „moşie”);ă- o anumit popula ie definit printr-o serie de caracteristici propriiă ţ ă
(num r, densitate, structur , mişcare natural şi migratorie);ă ă ă- o anumit activitate uman de natur economic (agricol , industrială ă ă ă ă ă
etc.) care asigur locuitorilor baza material a existen ei lor şi care le permite s seă ă ţ ă
perpetueze şi s se dezvolte ca grupare social de oameni.ă ăExist diferen ieri ale habitatului uman în func ie de mai multe criterii:ă ţ ţ
■ dup natura predominant a activit ii, aspectul calitativ şiă ă ăţ
gradul de concentrare umană se pot diferen ia habitatul rural şi habitatul urbanţ
(Fig. 1, 2); uneori diferen ele sunt greu de stabilit, iar caracteristicile lor specifice seţ
întrep trund.ă
■ dup m rime,ă ă exist o gam foarte larg de habitaturi umane, de laă ă ă
cele foarte mici la aglomera iile urbane foarte mari, „limita” dintre aşez rile ruraleţ ă
şi urbane nefiind totdeauna tranşant .ă
■ dup elementele predominante de mediu, ă habitatul uman se
diferen iaz în raport cu marile tipuri de mediu (şi variet ile lor regionale) şi înţ ă ăţ
raport cu întinderea teritoriului; de exemplu, habitatul montan difer de cel litorală
(Fig. 3,4), habitatul din Insula Java, de cel din Groenlanda, habitatul dintr-o regiune
de cultur a orezului, de cel dintr-o regiune carbonifer etc.ă ă
■ dup concentrarea popula ieiă ţ se caracterizeaz prin mai multeă
130
elemente (num rul de locuitori, caracteristicile mediului, activit ile predominante)ă ăţ
şi au o anumit fizionomie spa ial . Modalit ile de concentrare teritorial aă ţ ă ăţ ă
popula iei, de la o gospod rie individual la megalopolis, cuprind mai multe niveluriţ ă ă
intermediare, limita între ele fiind conven ional . Exist , de asemenea, un raportţ ă ă
strâns între func iile aşez rilor omeneşti şi structura lor interioar .ţ ă ăUn element legat de habitatul uman este cel de „calitate a vie ii” pe careţ
acestea trebuie sa-l ofere locuitorilor s i. Aceasta înseamn facilita i, dot ri,ă ă ţ ă
locuin e şi, mai ales, p strarea unui mediu de via corespunz tor.ţ ă ţă ăAtât aşez rile urbane, cât şi aşez rile rurale reprezint foarte bune exempleă ă ă
pentru ceea ce constituie diversitatea societ ilor omeneşti la nivelul Terrei. Deşiăţ
unele aşez ri (mai ales urbane) au numeroase tr s turi comune, diversitatea loră ă ă
reflect o anumit diversitate uman şi redau specificul concret al modului de viaă ă ă ţă al oamenilor. Pe fondul globaliz rii vie ii contemporane se p streaz , şi prin aşez ri,ă ţ ă ă ă
dimensiunea diversit ii.ăţHabitatul uman reflect foarte bine leg tura strâns care exist între oă ă ă ă
comunitate uman şi mediul ei de via .ă ţăDiversitatea habitatului permite îns identificarea unor tipuri sub raportulă
gradului de antropizare de la forme naturale, netransformate (habitat natural) la
forme transformate (habitat antropizat) pân la forme care le înlocuiesc pe celeă
naturale (habitat artificializat).
Dic ionarţ
Antropizare - fenomen de transformare a mediului natural sub influen aţ
activit ilor umane, antropice.ăţAşezare umană - grupare de oameni şi de locuin e ale acestora care se aflţ ă
pe un anumit teritoriu concret.
Habitat - un teritoriu cu anumite caracteristici naturale, în care un grup uman
poate s se ad posteasc şi s -şi desf şoare activit ile; prin a habita se în elege „aă ă ă ă ă ăţ ţ
locui".
Oraş - concentrare uman cu un num r important de locuitori, în careă ă
activitatea economic predominant este neagricol şi modul de via este diferită ă ă ţă
de cel rural. Se individualizeaz printr-o anumit fizionomie extern , dar mai alesă ă ă
prin func iile pe care le îndeplineşte în teritoriu.ţSat - aşezare uman de întindere mic , cu un num r modest (sau mic) deă ă ă
locuitori care tr iesc în gospod rii individuale şi unde activitatea economică ă ă predominant este cea agricol .ă ă
Aplica ii:ţ
1. Analiza i fotografiile al turate (Fig. 1, 2,3,4) si preciza i, utilizând criteriileţ ă ţ
din DOC1:
a) Elementele specifice ale habitatului redat în fiecare fotografie (imagine);
131
b) Identifica i deosebirile dintre figurile 1 şi 3, pe de o parte şi figurile 2 şi 4,ţ
pe de alt parte.ăc) Identifica i elementele comune ale celor patru tipuri de habitat.ţ2. Descrie i habitatul din regiunea în care locui i, utilizând elementeleţ ţ
acestuia (DOC1).
Fig. 1 - Habitat rural. România
(Podişul Transilvaniei)
132
Fig. 2 - Habitat urban. România (Bucureşti)
Fig. 3 - Habitat din mediul montan. Nepal
Fig. 4 - Habitat din mediul litoral.
133
România (Constan a)ţ
Doc 1. Componentele habitatului uman
Teritoriul
■ apropiat (locuit direct)
■ înconjur tor (utilizat)ă■ caracteristicile substratului, relieful, clima şi microclima, componenta
hidric , învelişul biotic, calitatea mediului de via .ă ţă
134
Popula iaţ
■ originea, num ră■ densitate, reparti ieţ■ structura
Aşezarea umană
■ planul localit iiăţ■ sistemele de cl diriă■ infrastructura (str zi, dot ri)ă ă■ zone func ionaleţ
Activit i economiceăţ
■ Resurse directe
■ Condi ii şi resurse indirecteţ■ Activit i industrialeăţ■ Tipul de tehnologie
■ C ile de comunica ieă ţ
Calitatea mediului de viaţă
■ Gradul de transformare a mediului natural
■ Gradul de poluare (inclusiv sonic )ă■ Dimensiunea estetic a peisajuluiă
135
CUPRINSUL
Capitolul 2. Geografia popula iei şi a aşez rilor umaneţ ă
I.Geografia popula ieiţ5. R spândirea geografic a popula ieiă ă ţ
(continuare)............................................. 3
6. Structuri demografice............................. 11
7. Popula ia, protec ia mediului înconjur tor şi dezvoltareaţ ţ ă
durabil ..................................ă 30
Activit i complementareăţ ....................... 39
Utilizarea datelor demografice: calculul densit iiăţ
popula iei.................................................ţ 39
Test secven ial..........................................ţ 45
II. Geografia aşez rilor umaneă1. Habitatul uman: definire şi explozia
urban ....................................................ă 51
136
Octavian Mândruţ
Clasa a - X - a
Volumul 4
CORINT
137
138
2.
Urbanizarea, dinamica
şi explozia urbană
Prin urbanizare se în elege acea caracteristic a lumii contemporane deţ ă
creştere în ritm accelerat a popula iei urbane, ţ a num rului de oraşe şi de extindereă
a acestora în teritoriu. Datorit faptului c acest proces de urbanizare se desf şoară ă ă ă într-un ritm foarte accelerat, dând impresia unei „explozii” (numerice şi teritoriale),
este denumit şi „explozie urban ”.ă
A. Ce este un oraş?
Un oraş se poate defini prin trei grupe de caracteristici:
■ un anumit num r de locuitori pe o suprafa relativ restrâns ;ă ţă ă
limita inferioar a num rului de locuitori variaz foarte mult (20.000 în Olanda şiă ă ă
200 în Danemarca);
■ predominarea activit ii non-agricoleăţ (politic , administrativ ,ă ă
comercial , industrial , de servicii);ă ă■ o ambian urbanţă ă (adic un „peisaj urban”, cu un ritm de viaă ţă
intens).
B. Evolu ia oraşelor în timpţ
Cele mai vechi oraşe au ap rut în Antichitate, cu 8000-9000 de ani în urm . Înă ă
apropierea localit ii Catal Hoyuk din Asia Mic au fost descoperite ruine ale unuiăţ ă
oraş considerat a fi cel mai vechi din lume. Aproape din aceeaşi perioad datează ă oraşul Ierihon. Tot din Antichitate dateaz numeroase oraşe importante, cele maiă
cunoscute (şi totodat cele mai mari) au fost: Atena, Alexandria, Cartagina şi Roma.ăÎn Evul Mediu cel mai cunoscut oraş era Constantinopole. S-au dezvoltat, în
acelaşi timp, şi alte oraşe (Samarkand şi Buhara în Asia Central ; Paris, Floren a,ă ţ
Cordoba în Europa; Damasc, Bagdad şi Ierusalim în Orientul Apropiat ş.a.).
În America precolumbian erau cunoscute oraşele din imperiile mayas, aztecă
şi incaş; un aspect special îl avea oraşul incaş Machu-Pichu, situat in Mun ii Anzi.ţÎn Epoca modern şi contemporan apar oraşe noi, multe dintre acestea înă ă
regiuni intrate într-un proces de industrializare.
Pe continentele extraeuropene apar oraşe noi care treptat devin mai moderne
(şi mai mari) decât oraşele europene.
În prezent, oraşele tind s -şi m reasc foarte mult dimensiunile. Dac înă ă ă ă
secolele XVIII-XIX doar dou oraşe aveau peste un milion de locuitori (Londra siă
139
Beijing), în prezent num rul acestora este de peste 300.ă
C. Dinamica urbană
Dinamica urban ă semnific transformarea teritorial (Fig. 1,2), demografică ă ă şi func ional a teritoriului unui oraş într-un anumit interval de timp. Dinamicaţ ă
urban include şi aspecte legate de gradul de urbanizare la care au ajuns în prezentă
diferite ri (DOC 1).ţăDinamica pozitivă reflect totalitatea transform rilor care favorizează ă ă
dezvoltarea oraşului: creşterea influen ei în teritoriu, prosperitatea intern , aspectulţ ă
urban îmbun t it, func ii cu un grad înalt de complexitate şi altele.ă ăţ ţDinamica negativ ă constituie, de fapt, o sc dere a func iilor oraşului: aspectă ţ
arhitectural în degradare, reducerea nivelului de trai al locuitorilor, influen a maiţ
redus asupra spa iului înconjur tor şi altele.ă ţ ăÎn dinamica urban , un element determinant îl reprezint ă ă modul de
gestionare a oraşului. Dac administra ia local îşi asum un proiect pe ună ţ ă ă
termen mediu sau mai îndelungat şi urm reşte realizarea acestuia, oraşul se vaă
putea înscrie într-un proces de dezvoltare al c rui efect final îl constituie ridiă carea
calit ii vie ii locuitorilor s i.ăţ ţ ă
D. Re eaua urban mondialţ ă ă
Analiza re elei urbane actuale ţ a Terrei pune în eviden o ierarhizare aţă
oraşelor în func ie de anumite criterii (cum ar fi: pozi ia în shimbul mondial deţ ţ
valori, puterea decizional , financiar , m rimea demografic ).ă ă ă ăCele mai mari metropole sunt raportate la ansamblul lumii contemporane (nu
la o regiune, o ar sau un continent), ele formând „sistemul mondial de metropole”ţ ă
care, în linii mari este reprezentat de oraşele mari, cu o popula ie de peste 1 mil.ţ
loc. (Fig. 3,4).
Dic ionarţ
Dinamic urban ă ă - evolu ia teritorial demografic şi numeric a unui oraşţ ă ă ă
într-un anumit interval de timp.
Explozie urban ă - creşterea numeric a oraşelor şi a dimensiunii loră
demografice, într-un ritm accelerat.
Urbanizare - tendin a sistemelor de aşez ri de a avea caracteristici urbane,ţ ă
prin creşterea calit ii habitatului de locuire, prin transformarea unor aşez ri ruraleăţ ă
în oraşe şi prin extinderea teritorial a oraşelor.ă
140
Fig. 1 - Evolu ia teritorial a oraşului Bucureştiţ ă
141
Fig. 2 - Dezvoltarea teritorial ăa oraşului Paris
Fig. 3 - Principalele oraşe ale Terrei (sistemul mondial de metropole)
Harta de mai sus red sistemul actual de metropole. Criteriul cel mai simpluă
de apreciere a dimensiunii acestora îl reprezint num rul de locuitori. Acest criteriuă ă
nu este suficient, îns , în cazul unor oraşe cu un num r mai mic de locuitori, dar cuă ă
o importan mondial deosebit . Reparti ia geografic a principalelor oraşe cuţă ă ă ţ ă
peste 1 milion de locuitori (valoare considerat minim pentru o metropol )ă ă ă
eviden iaz o leg tur destul de strâns cu reparti ia şi densitatea popula iei.ţ ă ă ă ă ţ ţ
142
Fig. 4 - Bucureşti, metropol semnificativ ă ăla nivel interna ionalţ
Doc 1. Gradul de urbanizare
Gradul de urbanizare este un indicator care arat ponderea popula iei urbaneă ţ
în totalul popula iei. În prezent, acesta este de 56%. Situa ia la nivel mondial esteţ ţ
diferit pe ri. Cel mai înalt grad urbanizare (peste 70% din totalul popula iei)ă ţă ţ
caracterizeaz cea mai mare parte a Europei Occidentale, SUA şi cea mai mareă
parte a Americii de Sud (majoritatea rilor având aceast valoare ridicat ).ţă ă ările foarte populate (India, China) şi o parte din rile africane au valori aleŢă ţă
indicelui de urbanizare de sub 30%.
Aplica ii:ţ
1. Utilizând Fig. 3, explica i raportul dintre densitatea popula iei, reparti iaţ ţ ţ
sistemului de metropole şi gradul de urbanizare.
2. Utilizând Fig. 4, preciza i elementele care pot constitui caracteristiciţ
asem n toare altor metropole reprezentate în Fig. 3.ă ă
3.
Func iile şi structura func ional a aşez rilor omeneştiţ ţ ă ă
143
Aşez rile omeneşti îndeplinesc func ii diferen iate în cadrul teritoriului, de laă ţ ţ
dimensiunile cele mai mici ale acestuia pân la nivelul întregii planete. Func iileă ţ
aşez rilor omeneşti reprezint acele activit i care deservesc anumite aştept ri aleă ă ăţ ă
popula iei şi care individualizeaz modul specific în care fiecare aşezare omeneascţ ă ă (urban sau rural ) contribuie la desf şurarea activit ilor economice şi sociale.ă ă ă ăţ
A. Func iile aşez rilor urbaneţ ă
Func iile aşez rilor urbane au un pronun at ţ ă ţ caracter istoric. Formarea şi
apari ia ini ial a oraşelor este rezultatul unui ansamblu de condi ion ri şi factoriţ ţ ă ţ ă
care s-au manifestat în rela iile dintre popula ie şi natur într-un anumit momentţ ţ ă
istoric dat. Ele s-au dezvoltat ulterior în timp datorit unor succesiuni deă
condi ion ri (politice, economice, istorice, naturale) care le-au imprimat anumiteţ ă
fizionomii şi func ii în teritoriu.ţAşez rile urbane actuale pot avea una sau mai multe func ii predominante.ă ţPrincipalele func ii urbane sunt: comercial , industrial , cultural ,ţ ă ă ă
universitar , religioas , financiar , administrativ , politic , de servicii, portuar şiă ă ă ă ă ă
agroindustrial . În general îns oraşele mari au func ii complexe, care îmbin acesteă ă ţ ă
func ii elementare. (DOC 1)ţ
B. Func iile aşez rilor ruraleţ ă
Principalele categorii de func ii care se pot întâlni în cazul aşez rilor ruraleţ ă
sunt:
- func ia agricol , ţ ă predominant , care d şi caracteristica principal aă ă ă
aşez rilor rurale;ă- func ia industrial , ţ ă mai frecvent agroindustrial ă (de prelucrare a
produselor agricole) şi minier (de exploatare a resurselor din apropiere);ă- func iile mixte, ţ îmbinând elemente ale unor func ii diferite (agricol ,ţ ă
industrial , balneo-climateric ) în cadrul aceleiaşi localit i rurale;ă ă ăţ- func ii ţ specializate, de exemplu: piscicultur , balneoclimaterice,ă
turistice.
Aşez rile rurale au, preponderent, o func ie agricol . Anumite aşez ri ruraleă ţ ă ă
pot avea şi func ii asem n toare oraşelor, cum este cazul aşez rilor rurale cuţ ă ă ă
caracter turistic, localit ilor miniere, sau de prelucrare industrial .ăţ ă
C. Structura func ional a aşez rilor omeneşti ţ ă ă
Structura func ional a aşez rilor omeneşti se refer la identificarea şiţ ă ă ă
144
delimitarea în interiorul unei anumite localit i, a unui perimetru care are o anumităţ ă func ie predominant . Existen a acestei func ii este vizibil în aspectul urban,ţ ă ţ ţ ă
structura, activit ile predominante care se realizeaz în acel spa iu (Fig. 1). Înăţ ă ţ
general, zonele func ionale ale aşez rilor se îmbin teritorial astfel încât în fiecareţ ă ă
zon pot fi întâlnite simultan mai multe func ii. Totodat trebuie s ar t m că ţ ă ă ă ă ă structura func ional a aşez rilor difer foarte mult în func ie de tipul de aşezareţ ă ă ă ţ
(urban sau rural ), nivelul general de dezvoltare, vechimea, m rimea şi importan aă ă ă ţ
aşez rii.ăPrincipalele zone func ionale ale aşez rilor urbane sunt:ţ ă- nucleul central, în general centru istoric al aşez rii respective, cu oă
structur func ional complex (administrativ , cultural , comercial , financiar );ă ţ ă ă ă ă ă ă- zonele reziden iale, ţ destinate în mod preponderent activit ii deăţ
locuire permanent ;ă- zonele industriale, situate atât în perimetrele oraşelor, cât şi la
periferia acestora, care se remarc prin peisajul şi activit ile lor; în cazul oraşeloră ăţ
din rile dezvoltate, aceste zone industriale se întâlnesc la oarecare distan deţă ţă
centrul urban, pentru a diminua efectul de poluare; de asemenea, exist anumiteă
zone industriale noi, cu activit i legate de tehnologia înalt (arealele de tipăţ ă
tehnopol). În rile subdezvoltate, activit ile industriale se desf şoar şi înţă ăţ ă ă
perimetrul interior al oraşului.
- zonele de agrement, cuprinzând spa iile verzi situate în cadrulţ
oraşului, în pozi ii foarte diferite;ţ- zonele de transport, cu anumite spa ii specializate: intersec ii rutiere,ţ ţ
g ri, triaje feroviare, porturi, aeroporturi.ă
Dic ionarţ
Centru agroindustrial - centru rural sau urban în care activit ile agricole seăţ
îmbin cu prelucrarea industrial a produselor agricole.ă ăFunc ie ţ - o anumit activitate economic sau social specific pe care oă ă ă ă
îndeplineşte un anumit spa iu concret (rural sau urban).ţStructur func ional ă ţ ă - modul în care sunt reprezentate diferitele func iiţ
economice şi sociale pe care le desf şoar o anumit comunitate uman pe ună ă ă ă
teritoriu concret (oraş sau aşezare rural ).ăZone func ionale ţ - zone sau areale în care predomin o anumit activitateă ă
economic sau social .ă ă
Aplica ii:ţ
1. Preciza i func iile şi structura func ional a localit ii natale.ţ ţ ţ ă ăţ2. Analiza i DOC1 şi preciza i modul în care se reflect func iile aşez rilor înţ ţ ă ţ ă
aspectul lor.
145
Fig. 1 - Atlanta - structura func ional a spa iului urbanţ ă ţ
146
Doc 1. Func iile aşez rilor urbaneţ ă
■ Func ia comercial , ţ ă care este foarte veche, face parte, într-un fel, din
îns şi defini ia ini ial a oraşului, ca loc de întâlnire între oamenii dintr-o anumită ţ ţ ă ă regiune, pentru facilitarea schimbului produselor. Un exemplu în acest sens poate fi
al oraşelor greceşti din Antichitate (Atena, Milet, Efes), care şi-au dezvoltat leg turiă
comerciale multiple, pe mare, cu teritorii relativ îndep rtate.ăÎn Evul Mediu, func ia comercial a fost generatoare de oraşe, fiecare cuţ ă
anumite elemente specifice: oraşele hanseatice (care desf şurau un activ schimbă
comercial pe mare), oraşele situate la Marea Mediteran (Genova, Vene ia) şi celeă ţ
situate în interiorul continentului european (Leipzig, Lyon).
În prezent, func ia comercial este cvasi-generalizat , fiind o func ie urbanţ ă ă ţ ă fundamental .ă
■ Func ia industrial ţ ă a ap rut o dat cu geneza industriei moderne. Cuă ă
aceast ocazie au ap rut oraşe noi (îndeosebi centre miniere) sau au cunoscut oă ă
dezvoltare important alte oraşe, deja existente.ăÎn prezent, exist oraşe miniere (num rul lor este evident foarte mare) şiă ă
oraşe în care s-au dezvoltat una sau mai multe ramuri industriale; aceste oraşe pot
fi profilate pe industria siderurgic , industria chimic , industria alimentar etc.ă ă ă
Func ia industrial a oraşelor este eviden iat teritorial prin aşa-numitele zoneţ ă ţ ă
industriale situate de obicei la periferie, multe dintre ele şi cu un anumit specific
teritorial.
■ Func ia cultural ţ ă caracterizeaz marea majoritate a oraşelor mari şiă
atest nivelul ridicat de civiliza ie şi cultur la care au ajuns (ea cuprinde institu ii şiă ţ ă ţ
activit i de natur cultural ). Unele oraşe au o tradi ie cultural cunoscut : Viena,ăţ ă ă ţ ă ă
Roma, Floren a, Vene ia. Exist , de asemenea, oraşe unde aceast func ie areţ ţ ă ă ţ
elemente de specificitate: pentru concerte simfonice (Bayreuth, Salzburg),
concursuri muzicale (San Remo), de film (Cannes, Monte Carlo).
■ Func ia universitar ţ ă este prezent în oraşele mari, dar este specific şiă ă
în cazul centrelor universitare, situate în general în oraşe mici şi mijlocii, care
reprezint o categorie aparte de aşez ri urbane foarte bine individualizate. Esteă ă
cazul centrelor universitare cunoscute din Europa (Cambridge, Oxford, Heidelberg,
Tubingen) şi al noilor centre universitare americane.
■ Func ia religioasţ ăO categorie special o constituie centrele religioase (Ierusalim, Mecca, Qom,ă
Islamabad, Lhassa, Banares).
■ Func ia de servicii ţ este foarte evident la majoritatea oraşelor. Există ă anumite servicii generale (caracteristice oraşelor mari) şi anumite servicii
147
specializate: balneoclimaterice (Vichy, Karlovy Vary), turistice (pentru turismul de
iarn sau turismul litoral) şi oraşe care au func ia unor noduri de transport şiă ţ
comunica ie.ţ
■ Func ia administrativ şi politicţ ă ă este cea mai evident în cazulă
capitalelor de state. În cazul în care capitalele sunt şi oraşe mari, aceast func ieă ţ
este încorporat în cadrul func iilor generale ale oraşului. În cazul unor oraşeă ţ
construite special pentru a fi capitale, aceast func ie este predominant : Canberra,ă ţ ă
Astana (noua capital a Kazahstanului), Washington.ă
■ Func ia agroindustrial ţ ă caracterizeaz oraşele mici şi foarte mici;ă
aceasta este mult mai evident în cazul rilor subdezvoltate.ă ţă
■ Majoritatea oraşelor mari au îns ă o func ie complex , ţ ă îmbinând multe
dintre func iile men ionate mai sus.ţ ţ
■ Func ia financiar ţ ă este evident în cazul unor oraşe cu o mareă
concentrare bancar .ă
■ Func ia portuar ţ ă (o varietate a func iei de servicii este predominantţ ă în unele oraşe-porturi, determinând fizionomia şi activitatea acestora. Exemplele
sunt foarte numeroase şi cunoscute (Constanta, Yokohama, Singapore ş.a.)
4.
Forme de aglomerare umană
Între o locuin individual şi un megalopolis exist o varietate de forme deţă ă ă
aglomerare uman , ale c ror limite cantitative (de întindere, popula ie) şi calitativeă ă ţ
sunt greu de stabilit.
Principalele forme de aglomerare uman ă şi dimensiunile lor (suprafa şiţă
popula ie) pot fi ordonate şi ierarhizate într-o taxonomie (DOC 1). Aceste forme deţ
aglomerare uman cuprind forme de ă aglomerare rurală (de la locuin la un grupţă
de sate) şi concentr ri urbane.ă Aceste forme, de la cea elementar la cele maiă
complexe, sunt urm toarele:ă
■ locuin a individual ţ ă - forma elementar de populare a unui habitată
(Fig. 1);
■ grupul de locuin e, ţ care ocup un spa iu limitat (în ara noastr auă ţ ţ ă
numele de „crânguri”, „c tune”). Oamenii au între ei elemente de apropiereă
148
familial (Fig. 2);ă
■ satul, presupunând o structur mai coerent a grupurilor de gospod riiă ă ă
(locuin e) şi un perimetru mai bine individualizat (Fig. 3);ţ
■ grupurile teritoriale, o form intermediar între sat şi oraş, fiind, deă ă
obicei, într-o leg tur spa ial vizibil ; la noi, anumite grupuri de sate situate înă ă ţ ă ă
apropiere sunt reunite într-o unitate administrativ denumita ă comun ;ă
■ oraşul propriu-zis, individualizat ca atare prin caracteristicile sale
teritoriale şi func ionale, reprezint forma de concentrare urban elementar ;ţ ă ă ă
m rimea teritorial sau demografic poate fi foarte diferit .ă ă ă ă
Concentr rile urbane ă sunt considerate acele sisteme (concentr ri)ă
teritoriale de oraşe (de dimensiuni mai mari) care pot fi identificate şi delimitate ca
atare şi care, împreun , alc tuiesc un spa iu urban relativ bine individualizat.ă ă ţÎn prezent, cele mai mari concentr ri urbane sunt: Tokyo, Ciudad de Mexico,ă
Sao Paulo. Diferen ele dintre oraşele propriu-zise (individualizate) şi concentr rileţ ă
urbane (aglomera ie, conurba ie) se estompeaz sau sunt dificil de realizat laţ ţ ă
oraşele foarte mari şi în diferite cazuri concrete. Dimensiunile teritoriale şi
demografice difer atât spre limita inferioar , cât şi spre limita superioar .ă ă ăAglomera ia urban ţ ă este format în jurul unui oraş mai mare, iară
conurba ia, ţ din mai multe oraşe comparabile între ele ca dimensiuni.
Ideea de conurba ie ţ este bine ilustrat prin concentrarea teritorial de oraşeă ă
a zonei Ruhr din Germania, oraşele principale (dintre care Essen este situat central)
fiind comparabile între ele ca dimenisuni.
Alte conurba ii europene clare sunt Randstadt Holland (care reuneşteţ
principalele oraşe olandeze), Katowice (sau Silezia Superioar , în jurul oraşuluiă
industrial Katowice), Done k (suprapus zonei urban-industriale Donbass).ţ ăAspectele sunt diferite în cazul regiunii Tokyo, care poate fi interpretat ca oă
aglomera ie urbanţ ă (Tokyo fiind mai mare decât oraşele din jurul s u), dar şi ca oă
conurba ie (oraşele componente fiind, la rândul lor, foarte mari). În mod similarţ
zona Osaka-Kobe ş.a.
În multe cazuri îns aspectul de aglomera ie urban este foarte evidentă ţ ă
(Ciudad de Mexico, Londra, Paris, Moscova, Calcutta, Seul).
Aglomera iile urbane au şi func ii de ţ ţ metropole, de diferite dimensiuni
func ionale şi teritoriale (mondiale, continentale, na ionale, regionale).ţ ţCele mai complexe forme de aglomerare uman sunt în prezentă
megalopolisurile. Acestea sunt concentr ri de oraşe („polisuri”) care împreună ă dau impresia unui oraş de foarte mari dimensiuni („mega”), ocupând un spa iuţ
relativ întins şi care poate fi conturat spa ial.ţO form deosebit de ă ă concentrare uman ă o reprezint anumite spa ii bineă ţ
individualizate care cuprind aşez ri urbane (unele de mari dimensiuni) şi aşez riă ă
149
rurale (în spa iul interurban) care ocup un anumit teritoriu cu o relativţ ă ă omogenitate natural (DOC 2,3).ă
Dic ionarţ
Megalopolis - sistem urban de mari dimensiuni cuprinzând un ansamblu
aproape continuu de oraşe; continuitatea spa ial este completat deţ ă ă
complementaritatea func ional şi originea comun a sistemului de oraşe.ţ ă ăConurba ieţ - sistem urban complex care a ap rut pe baza accentu riiă ă
rela iilor dintre dou sau mai multe oraşe apropiate spa ial, dar care îşi men in, înţ ă ţ ţ
general, personalitatea.
Aglomera ie ţ urbană - concentrare urban format dintr-un oraş propriu-zisă ă
şi din localit ile situate în imediata sa apropiere, cu care între ine rela ii economiceăţ ţ ţ
şi sociale.
Doc 1. Taxonomia formelor de aglomerare umană
Forma de
aglomerare umanăSuprafa a ţ (km2) Popula ie (nr. loc.)ţ
Locuinţă individuală
0,01-0,1 km2 1-1∙10 loc.
Grup de locuin eţ 0,1-1 km2 1∙10-1∙102 loc.Sat 1-10 km2 1∙102-1∙104loc.Grup de sate 1∙10-1∙102km2 1∙103-1∙105 loc.Oraş (individual) 1∙102-1∙103km2 1∙104-1∙106loc. Aglomera ieţ
urban *ă1∙102-1∙104km2 1∙106-1∙107loc.
Conurba ie*ţ 1∙102-1∙104km2 1∙106-1∙107loc.Metropol *ă 1∙102-1∙104km2 1∙106-1∙107loc.Magalopolis 1∙103-1∙105km2 1∙107-5∙107loc.
* Aceste trei forme (aglomera ie, conurba ie, metropol ) reprezint variet iţ ţ ă ă ăţ
de concentr ri urbane, care au dimensiuni spa iale şi demografice comparabile, dară ţ
difer prin fizionomie, origine şi evolu ie.ă ţ
Doc 2. Mari concentr ri umaneă
150
În cadrul formelor de concentrare uman , ă o categorie aparte ar putea s oă
reprezinte concentr rile urbane şi rurale pe anumite teritorii, care seă
caracterizeaz , în acelaşi timp, printr-o densitate deosebit a popula iei. Acesteaă ă ţ
sunt anumite spa ii geografice cu o relativ omogenitate natural , ţ ă ă ce a
favorizat concentrarea popula iei şi dezvoltarea unui sistem de aşez ri foarteţ ă
apropiate între ele.
Dintre aceste mari forme de concentrare (aglomerare) uman ă se pot
observa în prezent, la nivel mondial, urm toarele areale:ă■ insula Java, cu o deosebit concentrare a popula iei (aproximativ 100 mil.ă ţ
locuitori) şi cvasigeneralizarea fenomenului urban;
■ câmpia Gangelui şi Delta Gange - Brahmaputra (Delhi - Calcutta - Dacca)
cu o concentrare uman (urban şi rural ) de dimensiuni foarte mari (peste 300 mil.ă ă ă
loc);
■ Bangladesh;
■ cursul inferior al fluviului Chang Jiang (Yantzi), Wuhan-Shanghai;
■ Coreea de Sud;
■ estuarul fluviului La Plata (Buenos Aires - Rosario);
■ zona Golfului Guineei;
■ China metropolitan (Beijing - Tianjin);ă■ China de Nord - Est (Shenyang);
■ zona central a Mexicului (Ciudad de Mexico - Puebla);ă■ Japonia (Tokyo - Osaka).
Aceste concentr ri umane, ă care nu formeaz o anumit categorieă ă
taxonomic , au îns un specific spa ial rezultat din: omogenitatea natural ,ă ă ţ ă
densitatea mare a popula iei, dezvoltarea fenomenului urban şi o importantţ ă component rural .ă ă
151
Shanghai
Doc 3. Cele mai mari concentr ri urbane 2004 (popula ia - în milioaneă ţ
locuitori)
1. Tokyo (Japonia) 27,02. Sao Paulo (Brazilia) 19,33. Ciudad de Mexico (Mexic) 18,84. Mumbay (India) 17,95.NewYork(SUA) 17,16. Dacca (Bangladesh) 15,27. Delhi (India) 14,88. Calcutta (India) 14,19. LosAngeles(SUA) 13,710. Jakarta (Indonezia) 12,711. Shanghai (China) 12,712. Buenos Aires (Argentina) 12,413. Karachi (Pakistan) 1L514. Rio de Janeiro (Brazilia) 11,115. Osaka (Japonia) 11,016. Beijing (China) 10,817. Lagos (Nigeria) 10,618. Manila (Filippine) 10,519. Cairo (Egipt) 10,020. Seul (Rep. Coreea) 10,021. Istanbul (Turcia) 9,722. Paris (Fran a)ţ 9,723. Tianjin (China) 9324. Moscova (Fed. Rus )ă 8,225. Lima (Peru) 8,026. Bangkok (Thailanda) 8,027. Londra (Regatul Unit) 7,628. Bogota (Columbia) 7,629. Teheran (Iran) 7,230. Hong Kong (China) 7,2
(dup ă Images economiques du monde, 2005, Paris, Armand Colin)
Aplica ii:ţ
1. Analiza i DOC 1 şi identifica i raportul care exist între suprafa a şiţ ţ ă ţ
m rimea demografic a fiec rui tip de aglomerare uman .ă ă ă ă2. Localiza i arealele precizate în DOC 2 (utilizând şi harta densit iiţ ăţ
popula iei), precizând, în fiecare caz, cauzele care stau la baza definirii şi delimit riiţ ă
acestora.
152
5.
Metropole şi megalopolisuri
A. Metropole
Metropolele sunt oraşe mari, cu peste un milion de locuitori, care au func ii deţ
o complexitate aparte în sistemul urban c reia îi apar in. Aceste metropole trebuieă ţ
privite atât la dimensiunea statului în care se afl situate, cât şi la dimensiuniă
interna ionale. Astfel, o metropol poate avea o importan deosebit pentruţ ă ţă ă
re eaua intern a rii respective, dar la nivel interna ional sa aib o semnifica ieţ ă ţă ţ ă ţ
mai redus şi s fie întrecut func ional de oraşe mai mici.ă ă ă ţÎn mod obişnuit, în prezent se consider ca exist urm toarele categorii deă ă ă
metropole:
■ metropole mondiale, care au o importan de nivel mondial şi func iiţă ţ
economice deosebit de complexe, cu semnifica ie la nivelul întregii planete; înţ
aceast categorie intr ă ă metropolele foarte mari (Tokyo, New York, Londra si Paris) şi
metropolele apropiate de acestea ca dimensiune demografic ă (aglomera ia Ruhr,ţ
Chicago, Osaka-Kobe, Ciudad de Mexico, Los Angeles, Sao Paulo, Moscova, Seul,
Beijing, Shanghai, Singapore);
■ metropole de importan interna ional , ţă ţ ă situate pe un plan
secundar în raport cu cele de mai sus; se numesc megapoli şi din aceast categorieă
fac parte: Mumbay, Milano, Calcutta, Jakarta, Bogota, Rio de Taneiro, Buenos Aires,
Cairo, Tianjin etc;
■ al treilea nivel îl reprezint ă o serie de metropole mai mici, în care
semnifica ia lor interna ional se îmbin cu influen a asupra regiunii sau rii undeţ ţ ă ă ţ ţă
se afl ; este cazul oraşelor cu peste un milion de locuitori.ăUn exemplu foarte interesant îl reprezint ă sistemul de metropole din SUA,
care sunt eviden iate printr-o ierarhizare intern a acestora (Fig. 1). Se consider cţ ă ă ă oraşele New York, Chicago şi Los Angeles sunt metropole mondiale.
Alte metropole au, de asemenea, prin rezonan a şi importan a lor (Miami,ţ ţ
Atlanta, Detroit, San Francisco, Houston, Boston, Washington) o dimensiune
mondial evident .ă ă
B. Megalopolisuri
În prezent exist o certitudine doar asupra unui spa iu urbanizat avândă ţ
func ia de megalopolis: ţ „megalopolisul american”, situat în partea de nord-est a
153
SUA.
Megapolisul american este denumit uneori Bowash dup oraşele extremeă
(Boston si Washington). Are în partea sa central oraşul New York şi este aproapeă
continuu pe o lungime de 400 km, concentrând 42 milioane locuitori şi activit iăţ
deosebite la scar mondial .ă ăNumeroase elemente conduc la ideea c un alt megalopolis bine conturat seă
afl situat în partea sudic a Japoniei denumit „megapolisul japonez” (Fig. 2).ă ăExist ideea contur rii unui ă ă „megalopolis european”, care ar cuprinde un
teritoriu puternic urbanizat din Anglia, Olanda, Belgia, Fran a şi Germania (DOC 1).ţO situa ie deosebit o întâlnim în cazul megalopolisului japonez, dezvoltat înţ ă
partea de sud a insulei Honshu.
Acesta cuprinde mai multe concentr ri teritoriale de oraşe foarte mari, dintreă
care se disting: Tokyo (cu aria metropolitan înconjur toare), Osaka - Kobe, Kyoto,ă ă
Nagoya. În acest megalopolis este inclus şi partea de nord a insulei Shikoku (cuă
oraşele Kyta-kyushu si Fukuoka). Acest megalopolis are anumite asem n ri cuă ă
megalopolisul american.
Se consider c ar exista un megapolis şi pe latura pacific a SUA, denumită ă ă
megalopolisul californian (de la San Francisco la San Diego, incluzând aria
metropolitan Los Angeles), deşi continuitatea sa este mai pu in evident decât înă ţ ă
alte cazuri.
Evolu ia demografic şi creşterile urbane vor influen a formarea unor noiţ ă ţ
concentr ri (umane şi urbane) care vor avea, în timp, aspecte similareă
megalopolisurilor. (DOC2)
Dic ionarţ
Metropolă - oraş mare, cu func ii care dep şesc teritoriul na ional.ţ ă ţMegapol - oraş foarte mare, multimilionar (ca num r de locuitori), situat întreă
primele 35 de oraşe mondiale, dar care nu are puterea de comandament a
metropolei.
Doc 1. „Megalopolisul european”
Se consider c sistemul de metropole al Europei poate fi ierarhizat în maiă ă
multe ranguri.
Un anumit spa iu european are caracteristicile unui adev rat megalopolis.ţ ă
Extensiunea sa este discutabil . În prezent se consider c acest megalopolis ară ă ă
cuprinde urm toarele areale: ă
• Anglia Central şi de Sud (Liverpool - Manchester - Bir-mingham - Londra);ă• Olanda (Amsterdam - Ro-tterdam - Haga, sau ceea ce se numeşte în
prezent „Randstad –Holland”);
• Belgia (Anvers - Bruxelles);
154
• Fran a (conurbatia Lille);ţ
• Germania (zona Rhin - Ruhr).
Acest „megalopolis european” are o continuitate deosebit pe uscat dar esteă
întrerupt de Strâmtoarea Mânecii. Urbanizarea este cvasigeneralizat şiă
func ionalitatea sa deosebit , în condi iile activit ilor din Uniunea European .ţ ă ţ ăţ ă
Aplica ie:ţ
Analiza i caracteristicile „megalopolisului european” şi preciza i, comparativţ ţ
cu situa iile clasice (Fig. 1, 2), elementele de asem nare şi de deosebire.ţ ă
155
Fig. 1 – Ierarhia urban în SUAă
156
Fig. 2 – Megalopolisul japonez
157
Fig. 1 - Ierarhia urban în SUAă
Fig. 2 – Megalopolisul japonez
Aplica ie:ţ
Analiza i reparti ia geografic a principalelor oraşe din SUA şi explica iţ ţ ă ţ
aspectele constatate.
Explica i specificul megalopolisului japonez şi preciza i cauzele care au stat laţ ţ
baza genezei acestuia.
158
Doc 2. Viitorul megalopolisurilor
Formarea megalopolisurilor clasice (megalopolisul american şi cel japonez),
precum şi a concentr rilor urbane considerate în mod asem n tor megalopolisuriă ă ă
(cel european şi californian) a fost rezultatul unor cauze legate îndeosebi de
creşterea urban (extinderea oraşelor în teritoriu şi creşterea popula iei urbane).ă ţPentru a putea considera un anumit teritoriu ca fiind megalopolis, este
necesar satisfacerea urm toarelor condi ii: continuitatea teritorial a fenomenuluiă ă ţ ă
urban (f r discontinuit i majore), o popula ie numeroas şi o densitate ridicat aă ă ăţ ţ ă ă
popula iei în acel spa iu, interconectarea func iilor şi creşterea complementarit iiţ ţ ţ ăţ
oraşelor, caracterul structurat, multipolar şi ierarhizat al sistemului urban.
Exist , în prezent, mai multe areale care îndeplinesc par ial condi iile de maiă ţ ţ
sus (concentrarea popula iei şi a oraşelor, densitatea demografic ridicat ,ţ ă ă
creşterea demografic şi urban accelerat ). Aceste regiuni sunt: zona mariloră ă ă
lacuri, sud-estul Braziliei, centrul şi sud-estul Mexicului, La Plata, Golful Guineei,
Insula Java, China de Nord - Est (Sheniang), China Metropolitan (Beijing - Tianjing),ă
China de Est (Shanghai), China de Sud, India de Nord, India de Est - Bangladesh,
India de Vest, Republica Coreea.
Dintre aceste areale, este posibil ca în urm toarele dou decenii s poat fiă ă ă ă
considerate ca megalopolisuri urm toarele areale:ă1. Zona marilor lacuri (Chicago -Detroit), cu o prelungire spre
Pittsburgh, areal considerat de unii chiar în momentul de fa un megalopolisţă
(Chipitt). În acest areal, fenomenul urban este cvasigeneralizat (aproape toate
localit ile sunt urbane), dar relativ discontinuu şi cu o coeren teritorial limitat .ăţ ţă ă ă2. Insula Java reprezint una dintre cele mai mari concentr ri demograficeă ă
şi urbane, cuprinzând aproape 100 milioane locuitori. Suprafa a relativ redus aţ ă
insulei, extinderea urban şi creşterea demografic vor facilita transformareaă ă
insulei într-un adev rat megalopolis, cu centre urbane proeminente la Jakarta,ă
Surabaja şi Bandung.
3. Coreea de Sud (Republica Coreea) este, pe o mare întindere a sa, un
adev rat megalopolis, asem n tor celui japonez. Centrele nodale sunt: Seul, Taegu,ă ă ă
Pusan, Ulsan. Acest „megalopolis sud – coreean” are o componen portuar foarteţă ă
puternic .ă4. Sud - estul Braziliei (Sao Paolo, Rio de Janeiro), cu o puternică
dezvoltare demografic şi urban , ar putea s se extind în interior pân în zonaă ă ă ă ă
urban Belo Horizonte.ă
6.
Peisaje rurale
159
A. Elemente generale
Din suprafa a total a planetei, aproximativ 90% sunt peisaje rurale. Restul deţ ă
10% formeaz peisajele urbane, de la cel mai mic oraş pân la megalopolis.ă ăElementul esen ial al spa iului rural este acela c ocupa ia principal aţ ţ ă ţ ă
oamenilor este legat de agricultur .ă ăPeisajele rurale difer foarte mult între ele în func ie de aspectul, fizionomia şiă ţ
structura aşez rilor rurale; în acest context se poate vorbi chiar de „peisaje şiă
aşez ri” rurale, considerate împreun . Peisajele rurale se suprapun într-o mareă ă
m sur zonelor bioclimatice, dar sunt nuan ate teritorial de intensitatea ac iuniiă ă ţ ţ
umane şi tipul de agricultur .ă
B. Principalele peisaje rurale şi reparti ia lor geograficţ ă
■ Peisajele rurale au p strat într-o mare m sur caracteristicile ini ialeă ă ă ţ
ale mediului natural (Fig. 2).
Aici se includ teritoriile arctice şi antarctice, mun ii înal i, regiunile foarte arideţ ţ
ale deşerturilor; aceste spa ii au elementele naturale bine conservate datoritţ ă condi iilor extreme de mediu în care nu s-a putut stabiliza o popula ie numeroas .ţ ţ ă
Tot în aceast categorie intr şi peisajele forestiere foarte pu in transformateă ă ţ
de om; ele cuprind taigaua eurasiatic , p durea canadian , p durea amazonian ,ă ă ă ă ă
p durea ecuatorial din centrul Africii, p durile ecuatoriale şi musonice din Asia deă ă ă
Sud-Est. În arealele forestiere compacte şi netransformate, popula ia are oţ
concentrare mai redus din cauza condi iilor naturale.ă ţAceste peisaje naturale (zonele subpolare, polare şi suprafe ele forestiere) seţ
caracterizeaz printr-o influen redus a omului asupra lor şi prin caracterulă ţă ă
natural al tr s turilor de baz .ă ă ă■ Peisajele agricole. Ocup acele teritorii unde se practic în modă ă
sistematic activit i agricole.ăţPeisajele agricole cuprind:
- peisaje cu predominarea p şunatului,ă care caracterizeaz regiunileă
semideşertice (calde şi reci), teritoriile de savan şi step , adic peste tot acoloă ă ă
unde se poate practica o activitate de creştere a animalelor; în unele por iuniţ
(Sahara, Asia Central ), creşterea animalelor este înso it de nomadism;ă ţ ă- peisajul mediteranean se caracterizeaz printr-o transformare antropică ă
a elementelor de baz , o agricultur adaptat condi iilor (cu plante specifice, cumă ă ă ţ
ar fi: vi a de vie, culturile de m slini şi citrice) şi o utilizare îndelungat a teritoriului;ţ ă ă- regiunile intens cultivate, care se suprapun cu regiunile foarte populate;
aceste suprafe e se întâlnesc pe toate continentele, dar cea mai mare întindere oţ
au în Europa, Statele Unite, Asia de Sud şi Asia de Est; cultura plantelor şi creşterea
intensiv a animalelor fac din aceste regiuni principalele teritorii de unde se asigură ă resursele agroalimentare ale locuitorilor. În interiorul peisajelor de cultură
160
transformate foarte mult, exist diferen ieri în func ie de principalele grupe deă ţ ţ
plante care se cultiv ; în acest sens putem vorbi despre ă peisaje ale culturii orezului,
peisaje de cultur a vi ei de vie, peisaje de cultur a cerealelor ă ţ ă (Fig. 1) etc.
■ Peisajele cu o transformare complex . ă Acestea se caracterizează prin concentr ri foarte mari de popula ie, o agricultur diversificat şi, în zoneleă ţ ă ă
litorale, activit i de turism şi comer . Totodat , aceste regiuni cunosc o importantăţ ţ ă ă concentrare a popula iei.ţ
Aceste tipuri de peisaje rurale (naturale, agricole şi transformate) au anumite
generaliz ri ale caracteristicilor lor. Diversificarea este şi mai mare în func ie deă ţ
nivelul de dezvoltare a rilor, forma de proprietate, resursele alocate dezvolt riiţă ă
agriculturii şi o anumit voin de amenajare a teritoriului respectiv.ă ţă
Dic ionarţ
Peisaj agricol - peisaj care reflect utilizarea agricol a unui anumit teritoriu.ă ă
■ Fig. 1 - Peisaj de cultur a cerealelor ădin Germania
Peisaj rural - peisaj cu o antropizare mijlocie, în care sunt vizibile
caracteristicile activit ilor şi a aşez rilor rurale: concentrare mai redus aăţ ă ă
popula iei, predominarea activit ilor agricole, amenajarea agricol a teritoriului.ţ ăţ ăZon bioclimatic ă ă - zon natural latitudinal cu anumite elemente deă ă ă
omogenitate teritorial a caracteristicilor sale climatice şi bio-geografice care seă
reflect în structura activit ilor agricole predominante.ă ăţ
161
Aplica ie:ţ
Compara i aspectul peisajelor (rurale sau agricole) redate în Fig. 1 şi DOC 2 cuţ
func iile lor şi identifica i leg turile dintre acestea.ţ ţ ă
162
Fig. 2 - Reparti ia peisajelor rurale pe Terra ţ(areale simplificate şi generalizate)
163
Fig. 2 – Reparti iapeisajelor rurale pe Terra (areale simplificate şi generalizate)ţ
Harta tipurilor de peisaje rurale realizeaz o diferen iere între peisajele careă ţ
îşi p streaz , în cea mai mare m sur , componen a natural ini ial (peisajeleă ă ă ă ţ ă ţ ă
naturale) şi cele care au, în mod predominant, o componen agricol (peisajeţă ă
agricole). Pe suprafe e foarte mici, acestea se îmbin între ele. La scara globului,ţ ă
acestea pot fi observate doar printr-o generalizare cartografic . Se observ , astfel,ă ă
c principalele peisaje naturale se suprapun regiunilor cu o densitate demografică ă relativ redus , din cauza condi iilor naturale dificile (p duri tropicale, deşerturi, zoneă ţ ă
forestiere reci). Peisajele agricole se suprapun regiunilor cu o densitate mare a
popula iei. În cadrul peisajelor agricole, exist diferen ieri, în func ie de tipul deţ ă ţ ţ
agricultur practicat . Astfel, agricultura comercial duce la apari ia unor peisajeă ă ă ţ
geometrizate, pe întinderi echivalente marilor exploata ii agricole. Peisajele ruraleţ
mediteraneene p streaz şi o componen natural indus de relief şi vegeta ie.ă ă ţă ă ă ţ
Cultura orezului determin în Asia de Sud şi de Sud - Est un tip de peisaj rural foarteă
expresiv, adaptat la precipita ii si iriga ii.ţ ţ
Doc 1. Raportul dintre peisajele rurale şi aşez rile ruraleă
Între aspectul peisajului rural şi aşez rile omeneşti care sunt amplasate înă
cadrul s u exist multiple leg turi de condi ionare, astfel:ă ă ă ţ■ m rimea demografic a aşez rilor rurale influen eaz gradul deă ă ă ţ ă
164
antropizare, exploatare şi transformare a peisajului;
■ în cadrul peisajelor naturale şi a mediilor extreme (arid şi rece) prezen aţ
uman este mai redus decât în cadrul peisajelor agricole; pe alocuri, ca în cazulă ă
culturii orezului (rizicultur ) exist o leg tur foarte strâns , aşez rile rurale fiindă ă ă ă ă ă
adaptate excesului de umiditate şi sistemelor de canale de iriga ii;ţ■ în zonele montane sunt valorificate terenurile stabile şi relativ orizontale
atât pentru agricultur , cât şi pentru aşez ri;ă ă■ în regiunile cu o economie evoluat , aşez rile rurale au elementeă ă
asem n toare oraşelor, iar peisajele agricole sunt geometrizate;ă ă■ regiunile periurbane din jurul oraşelor mari au activit i legate deăţ
aprovizionarea zilnic a centrelor urbane care se reflect în structura produselor,ă ă
activit ile de tip agroindustrial şi sistemul de transport.ăţRaportul dintre „peisaj” şi „aşezare” are, aşadar, un caracter strâns şi
complementar.
7.
Organizarea spa iului ţurban şi rural
A. Elementele spa iului urbanţ
Principalele elemente ale spa iului urban sunt: localizarea, precum şiţ
caracteristicile localiz rii (,,sit”-ul), evolu ia istoric , popula ia, infrastructuraă ţ ă ţ
urban , circula ia interioar şi transporturile.ă ţ ă
B. Structura intern a spa iului urban: zonele fun ionale ă ţ ţ
Teritoriul intern al oraşelor nu este omogen.
El are o serie de unit i teritoriale şi func ionaleăţ ţ numite zone urbane
func ionale. ţ Principalele categorii de zone urbane sunt: zona reziden ial ,ţ ă
industrial , de transport, comercial , de agrement, cultural , administrativ .ă ă ă ăSpa iul urban are ţ anumite caracteristici şi în func ie de aspectul re elei deţ ţ
str zi ă (morfologie urban ), ă de pozi ia fa de centru ţ ţă (centrul propriu-zis, celelalte
cartiere ale oraşului, periferia urban şi apoi zona periurban ), ă ă m rimeaă
demografic ă şi extinderea oraşului în teritoriu.
C. Organizarea spa iului urban ţ
165
Principalele probleme puse în fa a amenaj rii urbane sunt: asigurarea unuiţ ă
fond de locuin e satisf c tor, realizarea unui sistem eficient de transporturi publice,ţ ă ă
construirea unor parcaje (frecvent şi subterane), reducerea efectelor polu rii,ă
evitarea supraînc rc rii traficului auto etc; alte dou probleme sunt de o reală ă ă ă importan : aprovizionarea cu ap a oraşelor şi evacuarea deşeurilor menajere.ţă ă
D. Exemple regionale de fizionomii urbane
■ Oraşele din Europa de Vest şi Europa Central ă p streaz foarteă ă
mult, în centrul lor, fizionomia oraşelor ini iale medievale (Fig. 1). Cartierele noi,ţ
zonele de transport şi industriale se afl situate spre periferie, alternând cu spa ii deă ţ
agrement.
■ Oraşele din Europa de Est, care au suferit câteva decenii o
„sistematizare de tip socialist”, au, pe lâng centrele istorice mai mult sau maiă
pu in conservate (dar adesea transformate), cartiere „noi” omogene de locuin eţ ţ
realizate dup un standard comun.ă■ Oraşele nord-americane au un anumit specific rezultat din vechimea
lor redus .ăDezvoltarea pe vertical a construc iilor este o caracteristic general , chiară ţ ă ă
pentru oraşele cu un spa iu amenajabil extins (Atlanta - Fig. 2, Phoenix).ţ■ Oraşele latino-americane, îndeosebi cele mari, au unele elemente
urbane asem n toare oraşelor din nord, dar şi anumite elemente urbane diferite:ă ă
existen a unor spa ii periurbane „marginalizate” (de tip favellas - Fig. 3).ţ ţ■ Oraşele din lumea arab ă au elemente tradi ionale (Rabat, Mecca,ţ
Cairo - Fig. 4), dar şi aspecte moderne (Riadh, Al Kuwait).
■ Oraşele din Asia de Sud au probleme de suprapopulare teritorial .ă
Exemplele cele mai evidente sunt Karachi, Calcutta. Sectoarele moderne (din
Mumbay, Calcutta) sunt „asaltate” de cartiere semiurbane, dezvoltate haotic (Fig.
5).
■ Oraşele japoneze îmbin elemente tradi ionale (Kyoto, Nagoya) cu ceaă ţ
mai înalt dezvoltare a infrastructurii urbane (Tokyo, Osaka, Kobe) şi v desc oă ă
deosebit aten ie pentru utilizarea ra ional a spa iului construit (Fig. 6).ă ţ ţ ă ţ■ Oraşele din China au o morfologie proprie şi aspecte exterioare
influen ate de tradi ii dar şi de „urbanizarea socialist ” (în varianta chineza). Înţ ţ ă
prezent în China se dezvolt o nou genera ie de oraşe moderne.ă ă ţ■ Oraşele din Africa Subsaharian ă se disting prin zona centrală
asem n toare oraşelor europene şi printr-o „invadare” a lor de cartiere m rginaşeă ă ă
subechipate urban.
E. Organizarea spa iului ruralţ
166
Spre deosebire de spa iul urban, organizarea spa iului rural are o pronun atţ ţ ţ ă component empiric şi spontan . Foarte rar, acest spa iu este organizat pe bazaă ă ă ţ
unui plan regional sau na ional. El se interfereaz cu sistemele urbane, dar are peţ ă
întinderi foarte mari (îndeosebi în rile subdezvoltate) o pregnan rural şiţă ţă ă
agricol evident . Organizarea spa iului rural este influen at de diferite elementeă ă ţ ţ ă
socio-economice (tipul de proprietate, tipul de agricultur , religie, habitat).ă
Dic ionarţ
Cartier - ansamblu de construc ii, drumuri şi dot ri care ocup un teritoriuţ ă ă
determinat din intravilanul oraşului; are o anumit omogenitate şi, frecvent, ună
anumit specific.
Centru - nucleul istoric originar al oraşului, spre care converg axele de
comunica ii; are, de obicei, o func ie administrativ , comercial şi de decizie.ţ ţ ă ăInfrastructur ă urbană - totalitatea elementelor de natur tehnic introduseă ă
de om pentru a asigura un cadru de desf şurare a activit ilor social-economice şiă ăţ
urbane: str zi, construc ii, canalizare, sisteme de transport şi comunica ii.ă ţ ţMediu urban - tip de mediu, foarte mult antropizat, format din anumi iţ
factori (naturali şi social-economici) care au elemente de specificitate: concentrare
mare a popula iei, spa iu intens construit, o echipare tehnico - edilitar ridicat ,ţ ţ ă ă
activit i economice neagricole, o func ie precis în teritoriul înconjur tor şi anumiteăţ ţ ă ă
caracteristici proprii ale elementelor de mediu.
Morfologie urban ă - aspect exterior al oraşului care se refer la forma şiă
structura sa.
Sit - aspectul şi configura ia terenului (a locului) pe care este aşezat un oraş.ţ
Aplica ii:ţ
1. Compara i fizionomiile urbane (Fig. 1-6) şi preciza i modalit ile specificeţ ţ ăţ
de organizare a spa iului urban în fiecare caz.ţ2. Identifica i influen a caracteristicilor umane ale colectivit ilor asupraţ ţ ăţ
acestor fizionomii urbane, utilizând imaginile al turate (Fig. 1 - 6).ă3. Explica i raportul dintre func iile şi fizionomiile urbane, utilizândţ ţ
exemplele de oraşe redate în fotografii.
167
Fig. 1 – Londra (Regatul Unit) – centrul istoric
Fig. 2 – La Paz (Bolivia) – capitala situat la cea mai mare altitudineă
168
Fig. 3 – Cairo (egipt) – îmbinare de elemente tradi ional şi construc iiţ ţ
moderne
Fig. 4 – Calcutta 8India) – cartiere moderne asaltate de „parcurile de
locuit”
169
Fig. 6 – Imagine din Tokio
8.
Planul oraşului
Planul oraşului este reprezentarea elementelor esen iale ale acestuia, reduseţ
la scar , selec ionate şi redate prin semne conven ionale. Planul oric rui oraşă ţ ţ ă
cuprinde urm toarele elemente: ă re eaua de str zi, principalele intersec ii, zoneleţ ă ţ
construite, zonele de spa ii verzi, elementele de infrastructur , pie ele, principaleleţ ă ţ
construc ii, zonele industriale, denumirea cartierelor ţ etc. (Fig. 2).
Planul oraşului este foarte relevant pentru definirea caracteristicilor sale
interne. Identificarea zonei centrale permite aprecierea felului în care a ar tată
oraşul ini ial, întinderea acestuia şi dimensiunile lui demografice. Forma limiteiţ
exterioare arat foarte clar raportul perimetrului construit cu restric iile impuse deă ţ
relief. Forma re elei de str zi arat leg turile cu regiunile exterioare şi cu alte oraşeţ ă ă ă
precum şi modul de evolu ie a oraşului în teritoriu. Pe baza acestor aspecte, se potţ
stabili şi elemente calitative interioare: zonele func ionale, modul de reparti ieţ ţ
teritorial a acestora, leg turile oraşului cu teritoriul înconjur tor.ă ă ăAnumite oraşe, care ajung la o înalt dezvoltare urban , îsi construiesc,ă ă
treptat, în partea central anumite zone specializate cu activit i predominante deă ăţ
afaceri. De exemplu, în SUA acestea se numesc Central Business District (C.B.D.)
(Fig. 1).
Elementul cel mai uşor de sesizat în urma studierii planului unui oraş (la o
scar corespunz toare) este forma re elei de str zi principale. Aceast form , laă ă ţ ă ă ă
170
care se adaug conturul aşez rii, creeaz un anumit aspect al oraşului care seă ă ă
numeşte morfostructur .ă Principalele tipuri morfostructurale ale oraşelor sunt:
■ Rectangular , ă cu un pronun at caracter geometric, în care str zile suntţ ă
perpendiculare, creându-se suprafe e interioare geometrizate; aceastaţ
morfostructur a ap rut datorit ini iativei locuitorilor de a da un aspectă ă ă ţ
sistematizat propriei localit i; forme de acest fel au oraşele New York, Sanăţ
Francisco,Torino, Alexandria, Chicago, Buenos Aires, Montreal, Atlanta etc. Desigur,
în cazul acestor exemple, nu este vorba ca întregul oraş sa aib acest aspectă
rectangular, ci p r i mai însemnate din el sau anumite cartiere.ă ţ■ Radiar-concentric , ă aspect ce deriv din creşterea teritorial realizată ă ă
de-a lungul timpului pe direc ie radiar şi în anumite etape care s-au concretizat înţ ă
creşteri concentrice, succesive; exemplul cel mai clar este al oraşului Paris, dar
aceast structur se reg seşte la numeroase alte oraşe cu nuclee istoriceă ă ă
(Bruxelles, Bucureşti - Fig. 4, Moscova).
■ Polinuclear , ă aspect ce este rezultatul creşterii simultane a oraşului
(sau a unor oraşe al turate) în anumite puncte care ulterior, prin dezvoltare ajungă
s formeze un singur perimetru urban; aceste forme polinucleare pot proveni şi dină
aglutinarea unor localit i mai mici situate la periferia unui centru mai mare. Unăţ
exemplu foarte clar în acest sens este dat de oraşul Budapesta, cu dou nucleeă
distincte pe cele dou maluri ale Dun rii (Buda, în vest şi Pesta, în est).ă ă■ Liniar ă (alungit ), când un anumit element al sif-ului impune o form deă ă
acest fel. Este cazul oraşelor dezvoltate în lungul unor fluvii, estuare, pe rmulţă
m rii, unde forma re elei de str zi este influen at de anumite elemente naturale;ă ţ ă ţ ă
deşi forma actual a orasului Shanghai are un caracter complex, ini ial acesta s-aă ţ
dezvoltat în lungul zonei de v rsare al fluviului Chang Jiang în mare; bulevardeleă
principale sunt şi ast zi paralele cu fluviul.ă■ Semicircular , ă în care se îmbin un element natural, care favorizeaz oă ă
dezvoltare liniar , cu evolu ia teritorial a oraşului, realizat radiar şi concentric.ă ţ ă ă
Exemple interesante sunt cele ale oraşelor Bordeaux, Amsterdam, Anvers, Chicago
(Fig. 1), Br ila.ăExist şi forme mai complexe care nu pot fi încadrate strict într-o anumită ă
tipologie. Privirea atent a planului unor astfel de oraşe ne poate conduce laă
identificarea unor elemente care s explice aceast form prin anumite aspecte maiă ă ă
pu in vizibile.ţ
Dic ionarţ
Planul oraşului - reprezentarea pe o suprafa plan , la o scar de propor ieţă ă ă ţ
mare sau foarte mare, a principalelor elemente ce caracterizeaz un oraş (re eauaă ţ
de str zi, principalele zone, cl dirile mai importante).ă ăC.B.D. - Central Bussiness District, partea central a metropolelor mondiale,ă
care se caracterizeaz printr-o concentrare deosebit a activit ilor de afaceri cuă ă ăţ
influen interna ional ; fizionomia urban se eviden iaz printr-o importantţă ţ ă ă ţ ă ă
171
dezvoltare vertical .ă
Fig. 1 - Chicago - morfostructur semicirculară ă
172
Aplica ii:ţ
1. Urm ri i planul oraşului Paris (Fig. 2) şi identifica i principalele elementeă ţ ţ
reprezentate.
2. Explica i reparti ia principalelor zone func ionale ale oraşului Bucureşti,ţ ţ ţ
utilizând figura al turat (Fig. 4).ă ă
173
Fig.2. Planul oraşului Paris.
174
CUPRINSUL
Capitolul 2. Geografia popula iei şi a aşez rilor umaneţ ă
II. Geografia aşez rilor umaneă2. Urbanizarea, diamca şi explozia urban ....ă 3
3. Func iile şi structura func ional a aşez rilorţ ţ ă ă
omeneşti.................................................. 10
4. Forme de aglomerare urban ...................ă 19
5. Metropole şi megalopolisuri..................... 27
6. Peisaje rurale........................................ 37
7. Organizarea spa iului urban şi rural..........ţ 45
Octavian Mândruţ
175
Clasa a - X - a
Volumul 5
CORINT
176
177
8.
Planul oraşului
Fig.3 – Zonele specializate din centrul oraşului Londra (City-ul
londonez)
178
Fig. 4 – Bucureşti (morfostructur radiar – concentric ) –principaleleă ă
zone func ionaleţ
179
9.
Amenajarea local şl regională ă
Problematica amenaj rii teritoriale este foarte larg şi depinde foarte mult deă ă
întinderea teritoriului la care se refer .ăAstfel se individualizeaz o ă amenajare regional ă care se refer la unit iă ăţ
regionale mari (o ar sau o regiune a acesteia) şi o ţ ă amenajare local , ă care se
realizeaz la nivelul celor mai mici unit i administrative sau de grup ri aleă ăţ ă
acestora.
A. Factorii amenaj rii teritorialeă
Amenajarea teritorial este un proces care se desf şoar atât spontan, cât şiă ă ă
organizat. Dac în decursul timpului a predominat amenajarea spontan , în ultimaă ă
perioad aceasta tinde s aib un caracter coerent.ă ă ă
180
Factorii (agen ii) elementari care intervin în amenajarea teritoriului suntţ
indivizii şi grupurile sociale. Ac iunea lor ia forma unor ini iative subordonate unorţ ţ
politici de dezvoltare urban .ăEvolu ia şi amenajarea teritorial sunt influen ate de situa ia spa ial şiţ ă ţ ţ ţ ă
func ional la un anumit moment.ţ ăÎntreprinderile, prin dezvoltarea lor, pot schimba sensibil func iile unui anumitţ
teritoriu; de exemplu, amplasarea unor tehnopoli la marginile unor oraşe mari
schimb aspectul peisajului, func iile teritoriului şi fac din oraşul respectiv un centruă ţ
cu o însemn tate mai mare.ăFrontierele intervin în procesul de amenajare, acestea putând fi uneori
bariere, alteori spa ii de comunicare deschise.ţAmenajarea spa iului rural şi a terenurilor agricole influen eaz sensurileţ ţ ă
amenaj rii teritoriale; de altfel, chiar fondul funciar este supus permanent uneiă
evolu ii a modului s u de utilizare (DOC 1).ţ ăTransporturile au un rol activ în amenajarea teritoriului; ele conectează
aşez rile la teritoriu, aşez rile între ele şi creeaz , în unele situa ii, avantaje înă ă ă ţ
dinamica amenaj rii teritoriului. Absen a unor sisteme moderne de transportă ţ
încetineşte aceast amenajare.ă
B. Politici de amenajare teritorială
La nivelul rilor sunt mai multe „trepte” (niveluri) ale amenaj rii teritoriale:ţă ă
nivelul na ionalţ (proiecte sau inten ii de amenajare a spa iului geografic al unei riţ ţ ţă
în întregul ei), nivelul unor teritorii mai mult sau mai pu in omogene (regiuni şiţ
unit i geografice sau unit i administrative), precum şi amenajarea unor ăţ ăţ tipuri
diferite de spa ii ţ (spa iul agricol, urban, silvic, turistic etc).ţNivelul de decizie trece de la autoritatea guvernamental central spreă ă
autorit ile locale, în raport cu m rimea teritoriului. Interven ia statului, sub formaăţ ă ţ
unor adev rate „politici” de amenajare teritorial difer foarte mult de la o ar laă ă ă ţ ă
alta.
C. Exemple de amenajare: China şi Brazilia
China se caracterizeaz printr-o serie de caracteristici geografice careă
influen eaz sensibil inten ia de amenajare a teritoriului. Aceste caracteristici seţ ă ţ
refer la dimensiunea demografic , diversitatea fizico-geografic , reparti iaă ă ă ţ
resurselor naturale, dimensiunile modeste ale acestora, tradi iile amenaj riiţ ă
teritoriului, inten iile geopolitice. Datorit acestor elemente, exist trei spa iiţ ă ă ţ
identificabile (Fig. 1). Fa ada litoral reprezint „motorul” dezvolt rii saleţ ă ă ă
economice, comerciale şi urbane (Fig. 2).
Particularit ile geografice ale Braziliei care influen eaz amenajarea saăţ ţ ă
181
teritorial de ansamblu sunt: teritoriul foarte întins şi relativ subpopulat;ă
concentrarea popula iei pe litoralul sud-estic; resurse diversificate, dar diferen iateţ ţ
cantitativ (exces de minereuri şi deficit de hidrocarburi); existen a unei suprafe eţ ţ
slab utilizat (Amazonia).ăAmenajarea spa iului brazilian (Fig. 3) porneşte din partea lui sud-estic şi înţ ă
special de la nucleul acesteia, format din oraşele Sao Paulo, Rio de Janeiro — Fig. 4
şi Belo Hori-zonte spre interior.
182
Dic ionarţ
Amenajare teritorială - activitate voluntar , asumat , de modificare aă ă
caracteristicilor unui anumit teritoriu în vederea creşterii valorii economice, sociale,
func ionale sau estetice a acestuia.ţ
Doc 1. Amenajarea spa iului ruralţ
Amenajarea teritoriului rural reprezint una dintre cele mai vechi practiciă
umane de transformare a mediului natural în folosul oamenilor: Câmpia
Mesopotamiei, Valea şi Delta Nilului, Câmpia Ind-Gange, Câmpia Chinei de Est sunt
exemple de unit i de relief în care amenajarea agricol îşi are o îndep rtat origineăţ ă ă ă
istoric .ăÎn prezent, spa iile de cultur a orezului, planta iile de tip industrial, marileţ ă ţ
ferme nod-americane, spa iile de culturi specializate (viticultur , horticultur ) suntţ ă ă
exemple care arat o mare diversitate teritorial a amenaj rii spa iului agrar.ă ă ă ţAgricultura de tip socialist a încercat s omogenizeze mult practicile agricoleă
datorit tipului de proprietate şi a politicii agricole ce decurge din acesta.ăPrincipala constatare legat de raportul dintre suprafa a agricol a Terrei (înă ţ ă
mod esen ial limitat ) şi popula ie (în creştere continu ) este aceea c actualeleţ ă ţ ă ă
terenuri destinate agriculturii, printr-o organizare şi amenajare ra ional , potţ ă
asigura produse agroalimentare unei popula ii mult mai numeroase.ţ
183
Fig. 1 – Organizarea spa iului în Chinaţ
184
Fig. 2 - Imagine din Shanghai
185
Aplica ie:ţ
Compara i modul de organizare a spa iului geografic din China şi Brazilia şiţ ţ
identifica i câteva asem n ri şi câteva deosebiri între aceste dou situa ii.ţ ă ă ă ţ
Fig. 3 – Organizarea spa iului în Braziliaţ
186
Fig. 4 - Imagine din Rio de Janeiro
Test secven ialţ
Scrie i pe o foaie al turat r spunsul corect pentru fiecare dintre cerin eleţ ă ă ă ţ
urm toare.ăUrm ri i cu aten ie harta de mai jos.ă ţ ţ
I. Explica i, pe scurt, ce reprezint aceast hart şi ce elemente pot fiţ ă ă ă
187
identificate în cadrul ei.
10 puncte
II. Identifica i pe aceast hart numele statelor reprezentate prinţ ă ă
cifre (1 - 11) şi ale oraşelor reprezentate prin litere (A - F) şi scrie i numeleţ
corespunz toare fiec rei cifre sau litere. ă ă
17 puncte
III. Explica i ordinea statelor (1 ţ -11).
6 puncte
IV. Identifica i oraşele cu peste 10 milioane de locuitori reprezentateţ
pe hart , din urm toarele ri:ă ă ţăa. Japonia;
b. Brazilia;
c. India;
d. China;
e. S.U.A.
5x3 puncte = 15 puncte
V. Specifica i,ţ în ordinea descresc toare a num rului de locuitori, 5ă ă
dintre oraşele identificate la exerci iul anterior.ţ
10 puncte
VI. Descrie i, pe scurt, o metropol , la alegere, ar tând: pozi ia şiţ ă ă ţ
localizarea geografic , dimensiunea demografic , func iile urbane, rolul eiă ă ţ
în teritoriu, elemente ale fizionomiei, structurii şi aspectului urban.
20 puncte
VI. Identifica i r spunsul corect şi nota i pe foaia de test literaţ ă ţ
corespunz toare a acestuia:ă
1. Cea mai populat aglomera ie urban a Terrei este:ă ţ ă
a. Ciudad de Mexico;
b. Tokyo;
c. New York;
d. Sao Paolo.
188
2. Oraş - stat este:
a. Hong - Kong;
b. Singapore;
c. Panama;
d. Luxemburg.
3. Cel mai sudic oraş cu peste 10 mil. locuitori este:
a. Rio de Janeiro;
b. Buenos Aires;
c. Lagos;
d. Calcutta.
4. Harta de mai jos, pe care sunt reprezentate cele mai mari oraşe ale lumii
contemporane, se afl în strâns leg tur cu:ă ă ă ăa. harta densit ii popula iei;ăţ ţb. harta reparti iei sporului natural;ţc. harta tipurilor de mediu;
d. harta fluxurilor migratorii actuale;
5. Cel mai populat oraş situat în cea mai nordic pozi ie este: ă ţa. Boston;
b. Londra;
c. St. Petersburg;
d. Sydney.
6. În oraşul notat cu F pe harta de mai jos se vorbeşte predominant limba:
a. francez ; ăb. englez ; ăc. spaniol ; ăd. portughez .ă
6x2 puncte = 12 puncte
Total (I-VII) = 90 puncte
Din oficiu = 10 puncte
TOTAL = 100 puncte
189
190
CAPITOLUL 3
Geografie economică
I. RESURSELE NATURALE
II.AGRICULTURA
III. INDUSTRIA
IV. SERVICIILE
În urma parcurgerii acestui capitol, ve i dobândi anumite competen e, care vaţ ţ
vor permite:
■ utilizarea terminologiei ştiin ifice pentru prezentarea unor informa ii deţ ţ
geografie economic ;ă■ citirea şi interpretarea informa iei grafice şi cartografice de geografieţ
economic ;ă■ analiza unor elemente referitoare la resurse, agricultur , industrie şiă
servicii;
■ rela ionarea elementelor naturale şi economice ale unui teritoriu;ţ■ utilizarea surselor de informare mass-media în explicarea unor fenomene
de geografie economic mondial .ă ă
Geografia economic studiaz aspectele teritoriale ale reparti iei resurseloră ă ţ
naturale, produc iei sociale (industrie, agricultur ) şi ale serviciilor. Acesteaţ ă
eviden iaz raporturile dintre activitatea transformatoare a societ ii şi teritoriul peţ ă ăţ
care aceasta se exercit . Activit ile economice reprezint cel mai vizibil mod deă ăţ ă
exercitare a ac iunii omului asupra mediului înconjur tor în scopul satisfacerii unorţ ă
necesit i legate de alimenta ie, locuire şi mod de existen .ăţ ţ ţăElementele principale care determin caracteristicile economice ale unuiă
teritoriu sunt: poten ialul natural, poten ialul demografic, nivelul de dezvoltareţ ţ
general , posibilit ile financiare, tradi ii, politica de dezvoltare.ă ăţ ţGeografia resurselor naturale analizeaz reparti ia teritorial aă ţ ă
principalelor categorii de resurse, într-o grupare predominant geografic . O anumită ă aten ie este acordat raportului dintre aceste resurse şi tipul de substrat geologicţ ă
pe care se afl situate.ă
191
Geografia agriculturii urm reşte raportul dintre om şi mediu, dină
perspectiva activit ilor economice legate de agricultur . Sub acest aspect se potăţ ă
identifica tipurile de agricultur , peisajele rurale şi agricole, regiunile agro-ăgeografice şi structurile teritoriale. De asemenea, geografia agriculturii poate
identifica o anumit tendin în evolu ia spa iului agrar şi a utiliz rii terenurilor. ă ţă ţ ţ ăGeografia industriei urm reşte reparti ia teritorial a ramurilor şi centreloră ţ ă
industriale, precum şi modul lor de asociere în teritoriu (concentr ri şi regiuniă
industriale). În mod analitic, studierea unei ramuri industriale (cum ar fi produc iaţ
energiei electrice) sugereaz leg turi mult mai complexe între resursele naturale,ă ă
produc ie, sistemul de aşez ri şi mediul înconjur tor.ţ ă ăGeografia serviciilor este un domeniu care rela ioneaz principaleleţ ă
categorii de servicii (îndeosebi c ile de comunica ie, transporturile, activit ileă ţ ăţ
turistice şi comer ul), cu substratul lor geografic, sistemele de aşez ri şi mediulţ ă
înconjur tor.ă
192
I. RESURSELE NATURALE
1.
Clasificarea resurselor naturale
Prin resurse naturale sunt în elese mijloacele oferite omului de mediulţ
natural sau toate acele forme şi combina ii ale materiei existente în natur care potţ ă
fi utile societ ii omeneşti.ăţPrin „rezerve” se în elege acea parte a resurselor identificate (descoperite şiţ
m surate) din care o substan util omului poate fi extras în condi ii deă ţă ă ă ţ
rentabilitate economic .ăDin totalul resurselor de materii prime ale planetei noastre, o parte sunt
identificate, iar restul au un caracter ipotetic. Gradul lor de utilizare depinde de un
nivel al eficien ei economice (Fig. 1).ţResursele naturale reprezint un poten ial al planetei care are sens doar înă ţ
condi iile în care este utilizat de societatea omeneasc , între resursele energetice şiţ ă
minerale, pe de o parte şi activit ile industriale, pe de alt parte, exist un raportăţ ă ă
care depinde de nivelul dezvolt rii tehnologice (DOC. 1).ă
Clasificarea resurselor
a. Dup criteriul ă reparti iei spa ialeţ ţ (care are cel mai pronun at caracterţ
geografic), resursele naturale pot fi grupate pe geosfere, astfel:
■ resurse extraatmosferice şi atmosferice, care cuprind: energia
solar , energia eolian şi diferite elemente componente ale atmosferei folosite caă ă
materii prime;
■ resurse ale hidrosferei, localizate în cele dou unit i majore: Oceanulă ăţ
Planetar (cu resurse energetice şi substan e minerale utile) şi apele continentaleţ
(care cuprind apele subterane, freatice şi de adâncime, apele cu poten ialţ
hidroenergetic, apele de uz industrial, agricol sau menajer);
■ resurse ale litosferei, în cadrul c rora se eviden iaz : combustibiliiă ţ ă
fosili, substan ele minerale utile, rocile de construc ie şi solul;ţ ţ■ resurse ale biosferei, de natur vegetal şi animal .ă ă ă
b. Dup criteriul ă modului de folosin ,ţă se pot deosebi:
■ resurse energetice cu ajutorul c rora se poate produce energie:ă
combustibilii fosili, for a apei, lemnul, for a vântului şi energia solar ;ţ ţ ă■ resurse de materii prime industriale, în categoria c rora suntă
incluse: minereurile feroase şi neferoase, lemnul, unele gaze din componen aţ
atmosferei etc;
193
■ resurse alimentare, ce includ produse de natur vegetal , animal sauă ă ă
mineral (sarea).ă
c. Dup criteriul ă locului de folosinţă exist dou categorii:ă ă■ resurse transportabile, care pot fi introduse în produc ie acolo undeţ
este nevoie (substan e minerale utile, apa, lemnul etc);ţ■ resurse netransportabile, care nu pot fi utilizate decât în locul în care
se g sesc (energia mareelor, a valurilor, solul etc).ă
d. Dup criteriul durabilit ii exploat rii şi al particularit ilor de refacere:ă ăţ ă ăţ■ resurse inepuizabile, care cuprind: aerul, apa, diferite radia ii. Suntţ
denumite astfel pentru c la nivel global nu se poate prevedea o epuizare a lor;ă■ resurse epuizabile care pot fi neregenerabile şi regenerabile. Cele
neregenerabile sunt acelea care prin consum se distrug, iar pentru refacerea lor
este necesar o perioad de timp m surat la scar geologic (milioane de ani);ă ă ă ă ă ă
acestea sunt, în principal resurse energetice şi minerale (Fig. 2) rezultate dintr-o
evolu ie îndelungat , a c ror reparti ie spa ial este corelat cu marile structuriţ ă ă ţ ţ ă ă
geologice ale scoar ei (DOC 2).ţResursele regenerabile sunt acelea care se pot reface în perioade de timp
mult mai scurte.
Dic ionarţ
Resursă - element material sau abstract care poate fi utilizat pentru
satisfacerea unei necesit i umane sau pentru dezvoltarea unor procese economice;ăţ
resursele pot fi umane, naturale şi derivate (sau acumulate).
Resurse derivate - totalitatea elementelor materiale sau imateriale care
provin dintr-o activitate economic anterioar şi pot fi utilizate în activit iă ă ăţ
economice noi; ele sunt compuse din resurse financiare, tehnologii, infrastructur şiă
resurse informa ionale.ţResurse naturale - mijloacele puse oamenilor la dispozi ie de mediul lorţ
natural (minereruri, combustibili, terenuri agricole etc.) pe care aceştia le pot utiliza
în realizarea unor activit i economice.ăţResurse umane - totalitatea poten ialului de munc al unui teritoriu, adicţ ă ă
totalitatea capacit ilor şi competen elor fizice şi intelectuale pe care membrii uneiăţ ţ
societ i le pun în slujba activit ilor economice.ăţ ăţRezerve - no iune relativ , referitoare la acea parte din totalul resurselorţ ă
minerale şi energetice, m surate sau estimate, care sunt economic utilizabile.ă
194
A - resurse exploatate
B - resurse m surate sau estimateăC - resurse neexploatate în prezent
D - resurse ipotetice
E - resurse speculative
Fig. 1 - Resursele de materii prime (energetice şi minerale) şi gradul
lor de valorificare economică
195
Fig. 2 Resursele energetice şi minerale ale Terrei
(reprezentare selectiv şi propor ional )ă ţ ă
196
Doc 1. Resursele şi industria
Resursele naturale ale Terrei reprezint un ansamblu de posibilit i pe careă ăţ
planeta noastr şi mediul ei înconjur tor le pun la dispozi ia oamenilor.ă ă ţÎn perioadele istorice vechi, aceste resurse, chiar dac au existat şi atunci caă
atare, au fost utilizate la o scar redus . Revolu ia industrial a accelerat atragereaă ă ţ ă
unei cantit i tot mai mari de resurse în circuitele economice. Acest proces continuăţ ă şi în prezent.
Geografia resurselor îşi propune s sintetizeze elementele principale legate deă
existen a şi reparti ia geografic a acestora. Logica reparti iei teritoriale aţ ţ ă ţ
resurselor, rezult din factorii naturali, evolu ia şi combinarea lor în timp.ă ţReparti ia teritorial a industriei (ca activitate de prelucrare a resurselor) areţ ă
o strâns leg tur cu componentele social , uman şi economic .ă ă ă ă ă ă
Aplica ii:ţ
1. Analiza i harta de mai sus (Fig. 2) si, pe baza ei, preciza i tipurile deţ ţ
resurse din cele mai întinse cinci ri.ţă2. Preciza i specificul fiec rui continent, sub raportul resurselor.ţ ă
Doc 2.Resursele energetice şi minerale ale Terrei
Dac am suprapune pe harta de mai sus o hart geologic sau tectonic aă ă ă ă
globului, s-ar putea observa, prin compara ie, c exist o anumit leg tur întreţ ă ă ă ă ă
fiecare tip de resurs şi substratul geologic în care se dezvolt . Astfel, resurseleă ă
petroliere urm resc ă mari areale depresionare (câmpii şi bazine sedimentare);
asem n tor, se afl situate resursele de gaze naturale. C rbunii superiori au,ă ă ă ă
aparent, o r spândire destul de extins ; men ion m, îns , c exist o leg tur întreă ă ţ ă ă ă ă ă ă
principalele bazine de c rbuni superiori din emisfera nordic şi extensiuneaă ă
p durilor ecuatoriale de ferigi din timpul carboniferului. Minereurile feroase şiă
neferoase sunt legate de vechile scuturi continentale (Laurasia - în emisfera nordică şi Gondwana - în emisfera sudic ). Minereurile neferoase se afl situate atât înă ă
scuturi continentale, cât şi în sistemele montane, cum ar fi sistemul andin.
Resursele de bauxit s-au format şi se afl situate în ă ă regiunile intertropicale. Există şi alte resurse cu o importan cunoscut pentru lumea contemporan : diamante,ţă ă ă
uraniu, nichel, staniu (ultima cu o concentrare deosebit în Asia de Sud - Est).ă
2.
Resursele extraatmosferice
197
şi ale atmosferei
A. Resursele extraatmosferice
Din energia emis de Soare, P mântul nu primeşte decât o parte infim , egală ă ă ă cu jum tate de miliardime din cantitatea total emis ; aceasta, raportat laă ă ă ă
consumul energetic al societ ii, ar fi îns mai mult decât suficient dac s-ar puteaăţ ă ă ă
capta în mod eficient.
Cantitatea de energie solar recep ionat pe suprafa a globului esteă ţ ă ţ
repartizat în mod inegal, în func ie, în primul rând, de forma P mântului, care faceă ţ ă
ca unghiul de inciden al razelor solare s se reduc continuu de la Ecuator c treţă ă ă ă
poli şi, în al doilea rând, de reparti ia inegal a nebulozit ii.ţ ă ăţAceste aspecte au însemnate consecin e pe plan economic, regiunile cu celeţ
mai bune condi ii pentru captarea energiei solare fiind cele de la latitudini mici şi cuţ
nebulozitate redus (DOC 1). Aceste condi ii se întâlnesc pe urm toarele suprafe eă ţ ă ţ
geografice: Africa de Nord, Asia de Sud-Vest şi Asia Central , Europa Sudic ,ă ă
Australia Central şi de Sud-Vest etc.ăEnergia solar (DOC 2) poate fi util omului doar prin conversia ei într-o altă ă ă
forma de energie, prin diferite metode:
■ Bioconversia, reprezint transformarea natural a energiei solare înă ă
biomas . Ea pune la dispozi ia omului o cantitate de produse vegetale şi animale şiă ţ
are la baz fotosinteza substan elor organice în plante verzi.ă ţ
■ Conversia energiei solare în energie termic ă se realizeaz înă
principal cu ajutorul panourilor solare (Fig. 1,4).
■ Conversia energiei solare în energie electric ă (fotovoltaic ) are locă
prin intermediul unor instala ii cu baterii fotoelectrice pe baz de siliciu.ţ ă
Randamentul acestor instala ii este ridicat, dar pre ul lor este mare, cu toate c s-aţ ţ ă
redus în ultimul timp. Se folosesc acolo unde nu exist alt surs de electricitate,ă ă ă
sau la alimentarea cu energie electric a sateli ilor artificiali, a unor faruri, a unoră ţ
relee de televiziune.
Exist şi alte resurse extraatmosferice (DOC 3) cu o cunoaştere încă ă insuficient şi o valorificare dificil .ă ă
198
B. Resursele atmosferei
Atmosfera este un domeniu inepuizabil de resurse care condi ioneaz ,ţ ă
influen eaz şi contribuie material şi energetic la existen a omului, ca fiinţ ă ţ ţă biologic , şi a societ ii omeneşti. Ast zi se vorbeşte tot mai mult de resurseă ăţ ă
climatice ca „resurse secundare energetice ale naturii”, ori ca „poten ial climaticţ
favorabil al unui teritoriu” (DOC 4).
Energia eolian rezult ca urmare a diferen ei de poten ial termic şi deă ă ţ ţ
presiune din troposfera (ca urmare a înc lzirii neuniforme a atmosferei). Cu câtă
curentul de aer (vântul) are o vitez mai mare, cu atât efectul mecanic creşte, şiă
prin urmare şi cantitatea de energie electric rezultat . Preocup ri în direc iaă ă ă ţ
valorific rii energiei eoliene au ap rut înc din Antichitate. La sfârşitul secolului ală ă ă
XVIII-lea ap reau primele motoare de vânt (Fig. 2). Criza energetic contemporană ă ă a adus în actualitate construc ia de centrale electrice eoliene (Fig. 3). Ele potţ
func iona în zonele în care viteza medie anual a vântului dep şeşte 5 m/s. Dinţ ă ă
motive tehnice, centralele eoliene sunt înc destul de pu ine, pre ul electricit iiă ţ ţ ăţ
ob inute astfel fiind cu circa 30% mai mare decât al celei clasice.ţAtmosfera mai permite valorificarea unor componente ale sale.
Plantele se aprovizioneaz cu ă azot fie prin fixarea lui direct din atmosfer , fieă
prin intermediul unor compuşi nitrici, care o dat cu precipita iile ajung în sol fiindă ţ
prelua i apoi de plante.ţOxigenul, element indispensabil vie ii în procesele de respira ie şi de sintezţ ţ ă
organic , faciliteaz procesele de arderi, putrezire şi descompunere. El se combină ă ă cu alte elemente şi d oxizi, devenind o surs material şi energetic pentru om şiă ă ă ă
celelalte vie uitoare (în 24 de ore un adult consuma 600 l oxigen). Deşi ţ dioxidul de
carbon se afl în cantit i mici în atmosfer , are o mare însemn tate în via aă ăţ ă ă ţ
plantelor, fiind materia prim mineral de baz în fotosintez şi chimiosintez .ă ă ă ă ăResursele extraatmosferice şi ale atmosferei sunt regenerabile şi ocup un locă
bine precizat în taxonomia resurselor (Fig. 5).
Dic ionarţ
Bilan ul radia iei solareţ ţ - diferen a dintre radia ia primit şi cea cedat peţ ţ ă ă
o anumit unitate de suprafa .ă ţăConstan a ţ solară - cantitatea de energie constant , primit de la Soare, laă ă
limita superioar a atmosferei (1,98 cal/ cmă 2/min.).
Conversia energiei - transformarea unei forme de energie în alt form .ă ăCondi ie climaticţ ă - ansamblu de caracteristici ale elementelor climatice
care fac posibil dezvoltarea unor activit i economice şi faciliteaz existen aă ăţ ă ţ
societ ii omeneşti. ăţ Central eoliană ă - central electric bazat pe utilizareaă ă ă
energiei vântului.
Central solară ă - central termic sau electric bazat pe utilizarea energieiă ă ă ă
199
solare.
Resurs climatică ă - posibilit ile oferite de elementele climatice de a fiăţ
integrate direct în procesele economice şi în activit ile umane.ăţ
Doc 1. Cantitatea de radia ie solar primit şi cedat de P mântţ ă ă ă ă
Latitudinea
geografic (ă 0)
Radia ia primitţ ă (cal/cm2)
Radia ia cedat (cal/cmţ ă 2)
0 0,339 0,27110 0,334 0,28220 0,320 0,28430 0,297 0,28440 0,267 0,28450 0,232 0,27260 0,193 0,27270 0,160 0,26080 0,144 0,25290 0,140 0,252
Aplica ie:ţ
Comenta i tabelul de mai sus şi preciza i cauza modific rilor radia iei solare înţ ţ ă ţ
raport de latitudine.
Doc 2. Caracteristicile energiei solare
Energia solar , în toate variantele de utilizare are avantajul de a fiă
inepuizabil , abundent , cu un cost neglijabil în forma sa brut şi, mai ales,ă ă ă
nepoluant ; aceste aspecte de mare importan pentru valorificarea ei în viitor.ă ţă
Totuşi, faptul c numeroase metode de valorificare a acestei energii sunt înc înă ă
stadiul de experiment se datoreaz unor dificult i inerente: densitatea slab aă ăţ ă
fluxului energetic, intermiten a datorat alternan ei dintre zi şi noapte,ţ ă ţ
nebulozitatea, pre ului ridicat al instala iilor de captare şi conversie, pierderea deţ ţ
energie prin conversie etc.
Astfel se explic num rul redus de instala ii de captare şi conversie a energieiă ă ţ
solare a c ror produc ie de energie electric este înc foarte mic şi, chiar la nivelulă ţ ă ă ă
actual (2005), nu acoper mai mult de 2% din consumul de energie al stateloră
dezvoltate industriale.
Doc 3. Alte resurse extraatmosferice solare
200
Deşi asupra altor resurse situate în afara spa iului atmosferic exist informa iiţ ă ţ
dar, în prezent, posibilit ile de utilizare sunt reduse, este posibil ca în viitor acesteaăţ
s reprezinte importante surse utilizabile. Este vorba îndeosebi de vântul solar, deă
anumite minerale situate pe asteroizi sau pe alte planete etc.
Doc 4. Resurse şi condi ii climaticeţ
Favorabilitatea (sau nefavorabilitatea) condi iilor climatice pentru ţ plante (mai
ales cele cultivate) a dus la formularea no iunii de resurse agroclimatice (radia ieţ ţ
solar , lumin , umezeal etc.) pentru ă ă ă scopuri terapeutice, la cea de resurse
bioclimatice, pentru eficien a construc iilor,ţ ţ la no iunea de „climatizare”, în sensulţ
g sirii optimului climatic (c ldur , lumin , aerisire, protec ie împotriva condi iiloră ă ă ă ţ ţ
meteorologice nefavorabile etc.) de amplasare, arhitectur şi utilizare a materialeloră
de construc ie.ţResursele climatice se pot clasifica, în raport cu modul lor de folosin , astfel:ţă- resurse energetice: men ion m curen ii de aer care stau la bazaţ ă ţ
ob inerii energiei eoliene;ţ- resurse de materii prime: diverse elemente componente ale atmosferei.
Fig. 1 - Panouri de captare a energiei solare utilizate la înc lzireaă
apei într-un camping –Germania
201
Fig. 2 - Mori de vânt - Olanda
202
Fig. 3 - Turbine eoliene - California (SUA)
Fig. 4 - Central solar . Odeillo (Fran a)ă ă ţ
RESURSE
Resurse
permanente
Resurse
nepermanente
Energi
e solarăVânt,
maree,
hidro
Energi
e fosilăMinereuri Roci şi
minerale
(argil ,ă
nisip,
fosfa i)ţ
Resurse poten ial reciclabileţ
(regenerabile)
203
Ae
r
Ap
ăSo
l
Bios
Aplica ie:ţ
Compara i resursele extraatmosferice cu cele ale atmosferei, utilizândţ
documentele şi figurile de mai sus.
3.
Resursele litosferei
Litosfera este geosfera cea mai important sub raportul resurselor deă
substan e minerale care stau la baza dezvolt rii industriei. Litosfera este, în acelaşiţ ă
timp, suportul învelişului de sol, precum şi al unei însemnate p r i a biosferei,ă ţ
contribuind astfel în mod direct la asigurarea principalelor surse de existen aleţă
omului.
Dup particularit ile şi importan a lor economic , substan ele minerale seă ăţ ţ ă ţ
grupeaz astfel:ă
■ resurse energetice, care cuprind combustibilii fosili (c rbunele,ă
petrolul, gazele naturale, şisturile bituminoase), substan ele radioactive (uraniu,ţ
thoriu, plutoniu), formând împreun 4/5 din resursele energetice utilizate în prezentă
(DOC 1);
■ resurse metalurgice, care cuprind minereurile feroase (cel mai
important fiind fierul) şi minereurile neferoase (cuprul, plumbul, zincul, cositorul,
bauxita etc);
■ resurse chimice, dintre care pot fi men ionate: s rurile de potasiu,ţ ă
s rurile de natriu, piritele, fosforitele şi apatitele;ă
■ rocile de construc ie, ţ cele mai însemnate fiind marmura, granitul,
calcarul, argila etc.
A. Resursele energetice
C rbunii ă sunt roci sedimentare, formate prin acumularea şi transformarea
204
complex a resturilor vegetale în condi ii anaerobe.ă ţDup gradul de incarbonizare, c rbunii se împart în:ă ă- c rbuni superiori: ă antracitul şi huila;
- c rbuni inferiori: ă c rbunele brun, lignitul ă şi turba.
O importan deosebit o are ţă ă huila; celelalte tipuri de c rbuni se g sesc înă ă
cantit i mici (antracitul) sau de calitate slab (turba, lignitul, c rbunele brun). Fiindăţ ă ă
cocsificabil ,ă huila se utilizeaz şi în industria siderurgic .ă ăCele mai importante bazine de huil se afl în China (partea de nord-est), SUAă ă
(Appalachi), India, Australia etc; bazinele europene (Ruhr, Donetk, Silezia) şi-au
redus, în ultimii ani, produc ia. rile produc toare sunt redate al turat (DOC 2,ţ Ţă ă ă
Fig. 2).
■ Petrolul. Regiunea Orientului Apropiat şi Mijlociu este cea mai bogat înă
petrol (66% din totalul mondial). Pe locurile urm toare se situeaz America de Nordă ă
şi Central (8,3%), America de Sud (8,2%), Africa (7,2%), Europa (6,8%, inclusivă
Federa ia Rus ) şi Oceania (0,2%) (DOC 3 si Fig. 3).ţ ăO mare parte din aceste rezerve sunt cantonate în zona platformelor
continentale (rezerve off-shore) şi dau 20% din produc ia total actual . Principaleleţ ă ă
rezerve off-shore se g sesc în apele teritoriale ale statelor din regiunea Golfuluiă
Persic, a M rii Nordului, a Golfului Mexic şi a Golfului Guineii.ă
■ Gazele naturale pot fi cantonate în scoar a terestr în z c minteţ ă ă ă
singulare sau asociate cu rezervele de petrol. Ele sunt clasificate dup compozi iaă ţ
chimic în ă gaz metan şi gaz de sondă (DOC 4, Fig. 4).
■ Substan ele radioactiveţUraniul şi thoriul au un rol important în asigurarea consumului de energie,
prin utilizarea lor în centrale atomoelectrice. Rezervele de uraniu sunt concentrate,
în principal, în trei regiuni: America de Nord (35,5%), Europa (25,6%) şi Africa
(18,6%).
■ Energia geotermal , ă reprezentând c ldura din interiorul planeteiă
noastre, urc la suprafa a scoar ei terestre in zonele de ă ţ ţ rift (de exemplu, Islanda -
Fig. 1) sau în zonele de coliziune a pl cilor tectonice.ăO problem important legat de resursele energetice de baz ă ă ă ă (c rbuni,ă
petrol, gaze naturale) o reprezint epuizarea acestora în timp.ă Ele sunt rezultatul
unor procese geologice îndelungate şi nu se pot regenera.
În perioada „crizei petrolului” (deceniul 8 al secolului XX), s-a ajuns la
concluzia ca acestea vor fi epuizate într-un interval limitat de timp, de la câteva
decenii (petrolul şi gazele naturale) la cel mult 2-3 secole (c rbunii).ăDe aceea, o problem important o reprezint utilizarea lor ra ional şiă ă ă ţ ă
înlocuirea lor, în timp, cu alte resurse.
205
Dic ionarţ
Resurse regenerabile - surse de energie care se regenereaz în timpă
(energia geotermal , eolian , a bio-masei).ă ăResurse neregenerabile - resurse care se formeaz la scara timpuluiă
geologic şi nu se regenereaz într-un interval scurt de timp.ă
206
Doc. 1 – Ponderea diferitelor resurse energetice utilizate de
societatea contemporană
207
Fig. 1 – Reparti ia rezervoarelor de c rbuni *ţ ă
208
Fig. 2 – Reparti ia rezervelor de petrol ţ *
(cifrele reprezint miliarde)ă
209
Fig. 3 – Reparti ia produc iei de gaze naturaleţ ţ
210
*Rezervele reprezentate sunt propor ionale cu m rimea semnuluiţ ă
conven ional utilizat.ţ
Fig. 1 – Reparti ia rezervelor de c rbuniţ ă
Fig. 3 – Reparti ia rezervelor de petrol (cifrele reprezint miliarde deţ ă
tone)
APLICA II:Ţ
1. Analiza i comparativ h r ile al turate şi tabelele corespunz toare cuţ ă ţ ă ă
principalele ri produc toare.ţă ă2. Comenta i ceea ce observa i.ţ ţ
211
Fig. 4 – Central de captare a energiei geotermale - Islandaă
Doc 2. Principalele state produc toare de huil (2002)ă ă
Statul Produc ie ţ (mil.
tone)China 1393SUA 936India 335Australia 260Rep. Africa de Sud 223Fed. Rusă 182 Polonia 103
DOC 3. Principalele state produc toare de petrol (2003)*ă
Statul Produc ie (mil.ţ
tone)Arabia Saudită 454,0Fed. Rusă 421,4SUA 342,5Mexic 188,9Iran 184,1China 170,9Norvegia 151,1Venezuela 144,8
212
Canada 138,9
Nigeria 116,0
Regatul Unit 106,1Kuwait 103,3
*L'etat du Monde (2005)
DOC 4. Principalele state produc toare de gaze naturale (2003)*ă
(mld. m3)
Statul Produc ieţ(mld.m3)
Fed. Rusă 616,5SUA 550,1Canada 180,3Regatul Unit 107,7
Statul Produc ieţ(mld.m3)
Algeria 82,4Iran 79,0Norvegia 74,4Olanda 72,8Indonezia 72,6Arabia Saudită 61,0
*L'etat du Monde (2005)
B. Resursele de substan e minerale utileţ
■ Fierul este principala resurs pentru siderurgie, al turi de care mai suntă ă
utilizate şi alte metale: mangan, crom, nichel, vanadiu, molibden, wolfram, titan etc.
Rezervele de minereuri de fier sunt amplasate în vechile scuturi continetale,
mai mult de jum tate din ele fiind cantonate în perimetrul continentului european,ă
în special în Federa ia Rus şi Ucraina. Principalele ri produc toare sunt Brazilia şiţ ă ţă ă
Australia (Fig. 5, DOC 6).
■ Metale neferoase grele
Cuprul poate fi întâlnit în stare nativ sau în asocia ie cu alte metaleă ţ
(minereuri polimetalice) sau nemetale. Rezervele mondiale de cupru sunt
concentrate în câteva ri: (SUA, Chile, Indonezia, Australia etc. - Fig. 6, DOC 7).ţăPlumbul se g seşte în z c mintele complexe iar ă ă ă zincul este, de regul , asociată
213
cu plumbul. Alte metale de acest fel sunt: staniul, stibiul şi bismutul.
■ Metale neferoase uşoare Aluminiul are o larg r spândire în natur ,ă ă ă
mai ales sub form de oxizi, iar principala roc din care se extrage este ă ă bauxita.
Aluminiul şi aliajele sale au o larg utilizare în economie datorit propriet iloră ă ăţ
specifice: conductibilitate termic şi electric , densitate mic , maleabilitate,ă ă ă
rezisten la coroziune, netoxicitate.ţă
■ Metale pre ioaseţAurul este folosit îndeosebi ca etalon monetar, dar mai este utilizat în
industria electronic , tehnic medical şi aerospa ial , confec ionarea bijuteriiloră ă ă ţ ă ţ
etc. În natur , aurul se poate g si atât singur în z c mânt, cât şi în compozi ia unoră ă ă ă ţ
minereuri complexe. Din diferite motive, unele state nu dezv luie volumul total ală
rezervelor de aur pe care le de in şi, ca atare, este dificil a aprecia rezervele şiţ
produc ia mondial de aur (Fig. 7, DOC 8).ţ ăArgintul, cu o larg utilizare economic (bijuterii, instrumente medicale, înă ă
tehnica fotografic , la fabricarea oglinzilor etc), se g seşte în natur în cadrulă ă ă
z c mintelor complexe şi mai rar în stare nativ (DOC 5).ă ă ăPlatina este asociat z c mintelor de aur, având aceeaşi reparti ie teritorial .ă ă ă ţ ă
C. Resurse minerale nemetalifere
Ca o consecin a dezvolt rii economice, au intrat, pe rând, în exploatare oţă ă
serie de resurse nemetalifere cantonate în litosfer , folosite ca materii prime înă
diverse ramuri ale industriei.
■ Sarea gemă (NaCl); rezervele mondiale sunt localizate atât în scoar aţ
terestr , cât şi în apele Oceanului Planetar. Cele mai mari produc ii suntă ţ
concentrate în câteva ri (SUA, China, Germania, Canada, Regatul Unit, Polonia).ţă
■ S rurile de magneziu ă apar frecvent împreun cu cele de ă potasiu şi
constituie cele mai importante z c minte de materie prim pentru industriaă ă ă
îngr ş mintelor chimice.ă ă
■ Sulful, folosit pentru ob inerea acidului sulfuric, se g seşte în depoziteţ ă
de natur sedimentar (în Golful Mexic, SUA, Polonia) sau în arealele vulcaniceă ă
(Japonia, Chile, Mexic, România, Italia, Noua Zeeland etc).ă
D. Rocile de construc ieţ
Sunt cele mai abundente resurse naturale ale litosferei, având o largă reparti ie.ţ
214
■ Rocile eruptive sunt utilizate mai ales în construc ia de drumuri şi c iţ ă
ferate, precum şi pentru construc ii monumentale. Cariere mari de ţ granit sunt în
Finlanda (Carelia), Sco ia, Fran a, Canada, Siberia.ţ ţ
■ Rocile metamorfice prezint o serie de propriet i fizico-chimice care leă ăţ
dau o larg utilizare în economie. Roca cea mai utilizat este ă ă marmura, exploatată în numeroase centre din Grecia, Italia (Carrara), Portugalia, Norvegia, România etc.
■ Rocile sedimentare cuprind o varietate de roci folosite în diverse
ramuri ale industriei. Calcarele şi marnele sunt utilizate în industria lian ilor. Laţ
fabricarea sticlei se foloseşte nisipul cuar os. Argila caolinoas ,ţ ă folosit la realizareaă
por elanurilor, este exploatat în China, Japonia, SUA, Fran a, Marea Britanie etc.ţ ă ţ
Argila refractară este folosit ca material de construc ie datorit rezisten ei mari laă ţ ă ţ
temperatur .ă
215
CUPRINSUL
Capitolul 2. Geografia popula iei şi a aşez rilor umaneţ ă
II. Geografia aşez rilor umaneă8. Planul oraşului...................................... 3
9. Amenajarea local şi regional ................ă ă 5
Test secven ial..........................................ţ 14
Capitolul 3. Geografie economic ...........ă 19
I. Resursele naturale.............................. 22
1. Calsificarea resurselor naturale................ 22
2. Resursele extraatmosferice şi ale
Atmosferei................................................ 30
3. Resursele litosferei................................. 40
216
Octavian Mândruţ
Clasa a - X - a
Volumul 6
CORINT
217
218
3.
Resursele litosferei - continuare
Doc 5. Principatele state produc toare de argint (tone)ă
_____
219
Fig. 5 – Reparti ia produc iei de minereu de fierţ ţ
220
Fig. 6 – Reparti ia rezervelor de minereu de cupru ţ *
* Rezervele reprezentate sunt propor ionale cu m rimea semnului conven ional utilizatţ ă ţ
221
Fig. 7 - Reparti ia produc iei de minereu de aurţ ţ
222
Fig. 5 - Reparti ia produc iei de minereu de fierţ ţ
Fig.6 – Reparti ia produc iei de minereu de cupruţ ţ
Fig. 7 - Reparti ia produc iei de minereu de aurţ ţ
DIC IONARŢ
Minereuri polimetalice - minereuri care cuprind mai multe metale
neferoase, de obicei cupru, plumb şi zinc.
APLICA II:Ţ
223
1. Utilizând harta, localiza i principalele resurse energetice şi minerale aleţ
Terrei.
2. Utilizând harta de la Fig. 5, denumi i statele cu rezerve de minereu deţ
fier.
3. Utilizând harta de la Fig. 6, denumi i statele cu rezerve de minereu deţ
cupru.
4. Utilizând harta de la Fig. 7, denumi i statele cu rezerve de minereu deţ
aur.
Doc 6. State produc toare de minereuri de fier (2002)ă
Statul Produc ie (mil. tone)ţ
Brazilia 137Australia 112China 60Fed. Rusă 52India 47SUA 30Ucraina 30
Statul Produc ie (mil. tone)ţRep. Africa de Sud 22Canada 17Suedia 12
Doc 7. State produc toare de minereu de cupru (2002)ă
Statul Produc ie (mil. tone)ţ
Chile 4904SUA 1130Indonezia 1003Australia 869Peru 839
Doc 8. State produc toare de minereu de aur (2002)ă
Statul Produc ie (tone)ţ
Rep.Africa de Sud 376,0Australia 284,0SUA 276,0Chia 194,0Fed.Rusă 177,0
224
4.
Resursele hidrosferei
Hidrosfera este domeniul unora dintre cele mai importante resurse naturale.
Dintre acestea, cea mai de pre este apa, considerat ca una dintre resurseleţ ă
naturale fundamentale.
Cea mai mare parte a resurselor de ap ale Terrei, 96,5%, sunt concentrate înă
Oceanul Planetar. Deocamdat , apa m rii este pu in folosit prin desalinizare caă ă ţ ă
ap potabila sau pentru necesit ile agriculturii sau industriei.ă ăţApele curg toare de in un procent infim din masa total de ap dulce de peă ţ ă ă
planeta noastr fiind, în acelaşi timp, cele mai solicitate surse de ap potabil .ă ă ă
A. OCEANUL PLANETAR
Reprezint un domeniu distinct al Terrei (domeniul maritim) cu anumiteă
caracteristici ca mediu de via (formând mediul maritim) (DOC 2).ţă■ Energia mareelor este inepuizabil , dar are un caracter discontinuu şiă
poate fi utilizat doar pe anumite por iuni de litoral (DOC1,Fig.1,2).ă ţ
■ Energia valurilor. Derivând din energia eolian , poten ialul acestui tipă ţ
de energie este repartizat în func ie de frecven a şi intensitatea vânturilor, care punţ ţ
în mişcare stratul superficial de ap al Oceanului Planetar.ă
■ Energia curen ilor marini. ţ Aceast surs nu este exploatat , fiindă ă ă
necesar un nivel tehnologic mai performant decât cel actual.
■ Energia termic a Oceanului Planetar. ă Valorificarea acestui poten ialţ
const în conversia diferen elor de temperatur dintre straturile de ap ale m riloră ţ ă ă ă
în energie mecanic , iar apoi în energie electric .ă ă
■ Hidrogenul ca surs de energie. ă Oceanul Planetar poate constitui şi
principala surs de hidrogen pentru energetica mondiala. Ob inerea sa, chiar dacă ţ ă tehnologic este posibil, economic este prohibitiv .ă
■ Valorificarea substan elor minerale, cantonate în Oceanulţ
Planetar. M rile şi oceanele concentreaz importante şi variate surse de materiiă ă
prime minerale, metalifere şi nemetalifere.
B. Utilizarea apelor continentale
225
■ Hidroenergia. Reparti ia teritorial a poten ialului hidroenergetic esteţ ă ţ
foarte inegal , iar amenaj rile necesare pentru utilizarea sa sunt destul deă ă
costisitoare.
Se remarc , prin poten ialul lor hidroenergetic excep ional, fluviile Congoă ţ ţ
(Zair), Chang Jiang, Brahmaputra, Parana, Enisei (DOC 3).
Hidroenergia are îns anumite „limite” de utilizare (DOC 4).ă
■ Utilizarea apei în agricultur . ă Apa îndeplineşte în agricultur func iiă ţ
complexe: intr în constitu ia solului, plantelor, vehiculeaz materia şi energia înă ţ ă
sol. Sistemele de iriga iiţ actuale sunt de dimensiuni mari, dotate cu tehnici moderne
şi sunt concepute în combina ie şi cu alte tipuri de lucr ri, în special cu celeţ ă
hidroenergetice (sistemele de pe Nil-Assuan, Huang-He şi sistemele care
beneficiaz de apa acumulat în lacurile marilor hidrocentrale de pe Volga, Parana -ă ă
Fig. 3, Columbia, Sacramente Colorado, Rio Grande).
■ Utilizarea apei în industrie. Dup agricultur , cotat drept cea maiă ă ă
mare consumatoare de ap , se situeaz industria. Acest aspect se explic prină ă ă
marea utilitate a apei în procesele tehnologice.
■ Pentru alimentarea cu ap a centrelor populate ă se folosesc cele mai
variate resurse:
- apele subterane (freatice şi de adâncime): oraşele Manchester (Anglia),
Detroit (SUA), Milano (Italia) etc;
- lacurile naturale (Chicago se alimenteaz din Lacul Michigan, Berlin dină
Lacul Muyel, Stuttgart din Lacul Boden etc);
- lacurile de acumulare (oraşul New York se alimenteaz din lacurile deă
baraj din Mun ii Appalachi, iar oraşele din bazinul Ruhr-ului, din masivul Renan).ţLa ora actual , unele centre urbane sunt afectate de criza de ap (Tokyo, Rioă ă
de Janeiro, Sao Paulo).
Dic ionarţ
Ape subterane - ape situate la diferite adâncimi în interiorul scoar eiţ
terestre.
Hidrosfera - învelişul de ap al Terrei, care cuprinde apele oceanelor şiă
m rilor, apele continentale (râuri, lacuri, ape subterane) şi ghe arii.ă ţOceanografie - ştiin a care se ocup cu studiul oceanelor.ţ ă
Doc 1. Energia mareelor
Valorificarea economic a mareelor este posibil numai acolo unde diferen aă ă ţ
de nivel dintre flux şi reflux dep şeşte 8 m, fenomen întâlnit cel mai adesea înă
golfuri şi strâmtori.
Astfel de amplitudini mareice sunt specifice rmului continentului nord-ţă
226
american (Golful Fundy, în Noua Scorie - 19,6 m; Golful Californiei, la gurile fluviului
Colorado - 12,4 m; strâmtoarea Hudson, Canada -11,8 m), pe anumite por iuni deţ
litoral din Europa (Golful St. Malo, Fran a -15 m; Golful Bristol, Marea Britanie - 14,4ţ
m; unele locuri de pe coasta Marii Albe), Asia (Golful Kombhat, India - 12,4 m; Marea
Chinei de Est - 10,3 m; Marea Arabiei; Marea Ohotsk), America de Sud (Golful
Gallegos, Argentina) şi Australia (Golful Roebuck).
Energia mareic a fost folosit înc din secolele IX—XII pe litoralul apusean ală ă ă
Europei (Peninsula Bretagne - Fran a), unde s-au construit primele mori mareice.ţSingura mare uzin electric mareomotric destinat produc iei este ceaă ă ă ă ţ
construit în Fran a, în estuarul râului Rance, de pe rmul M rii Mânecii, înă ţ ţă ă
func iune din 1966 (cu o putere instalat de 240 MW).ţ ă
Doc 2. Domeniul maritim şi componentele sale
Domeniul maritim, situat la exteriorul continentelor, se prelungeşte spre larg,
la suprafa a oceanului şi, totodat , în adâncime. În prezent, o importan economicţ ă ţă ă deosebit o are ă platforma continental ,ă cu adâncimi mici (0-200 m). La contactul
dintre mare şi uscat apar forme specifice de relief (plaj , falez ) şi se fac diferiteă ă
amenaj ri litorale (diguri, porturi), toate acestea fiind divers utilizate. ă Zona de larg
(domeniul pelagic) are o etajare vertical (în adâncime) datorat luminozit ii, careă ă ăţ
influen eaz caracteristicile biomasei oceanice şi, în acest fel, reparti ia si cantitateaţ ă ţ
resurselor marine. Zona profundă are, la mari adâncimi, relieful bazinelor oceanice.
Ca principale resurse marine în aceast zon amintim nodulii polimetalici.ă ă
227
Doc 3. Fluvii cu poten ial hidroenergetic ridicatţ
Cursul
de apăDebit
mediu la
v rsareă
(m3/s)
Poten ialulţ
hidroener-
getic
(TWh/an) – Total
Amenajat
% din total
Congo
(Zair)
42000 700 1.2
Chang
Jiang
35000 500 3
Brahmapu
tra
19000 500 -
Parana 16000 174 96Enisei 17400 140 45Zambezi 3500 120 24Columbia 7500 92 86,5Angara 360011 84 66Rio
Grande
3500 68 21,5
Tocantins 9200 64 21Sao 3000 62 25
228
FranciscoSf.
Laurentiu
10300 58 52
Churchill 1600 46 46Dun reaă 6400 43 38Volga 8000 40 30
229
Cursul de
apăDebit
mediu la
v rsareă
(m3/s)
Poten ialulţ
hidroener-
getic
(TWh/an) – Total
Amenajat
% din total
Rhon 1700 18,5 17,5Rin 2200 15,5 14,7 Tennessee 1900 9,6 9,6Nipru 1670 9,3 9,3
Fig. 1 - Barajul centralei mareomotrice
de la Rance, Fran aţ
Doc 4. „Limitele” hidroenergiei
În aparen , poten ialul hidroenergetic al tuturor fluviilor Terrei ar puteaţă ţ
asigura o propor ie mult mai mare din necesarul de energie electric al omenirii.ţ ă
Totuşi, el are anumite „limite”: o parte este foarte greu de amenajat, o alt parteă
230
necesit foarte mari transform ri ale mediului (dezafectarea unor localit i,ă ă ăţ
inundarea unor terenuri arabile etc), iar anumite ri nu au resurse financiare şiţă
tehnologice pentru construc ia de hidrocentrale. Astfel, hidroenergia este, de fapt, oţ
resurs „limitat ”.ă ă
Fig. 3 - Barajul hidrocentralei Itaipu, pe fluviul Parana, Brazilia
231
5.
Resursele biosferei
Aceste resurse pot fi grupate în cadrul celor dou mari domenii ale planeteiă
noastre: domeniul continental şi domeniul oceanic (Fig 1).
Principalele resurse ale biosferei sunt: resursele forestiere, resursele fondului
funciar, culturile agricole şi resursele biotice marine.
A. Resursele forestiere
Însemn tatea mare a p durii deriv din cele dou mari şi importante func iiă ă ă ă ţ
ale ei: func ia economic (furnizoare de material lemnos şi produse derivate,ţ ă
protec ia unor obiective de interes economic) şi func ia geoecologic (fiindţ ţ ă
cunoscut influen a p durii asupra climei, apelor, solului etc).ă ţ ăSuprafe ele ocupate de p duri acum dou milenii (circa 56% din uscat) s-auţ ă ă
restrâns treptat, încât azi mai ocup doar circa 30-34% din totalul uscatului (44 mil.ă
km2, echivalentul aproximativ al continentului asiatic).
Se poate aprecia c omenirea a distrus aproape jum tate din p durile de peă ă ă
suprafa a P mântului prin suprap şunat, incendieri şi defriş ri, în vederea ob ineriiţ ă ă ă ţ
unor terenuri destinate agriculturii, sau în scopuri industriale (lemn de construc ie,ţ
lemn pentru celuloz şi hârtie, combustibil).ăAcest proces a fost urmat, într-un timp destul de scurt, de apari ia unorţ
fenomene nefavorabile vie ii (aridizarea climei, eroziunea solului, accentuareaţ
inunda iilor, poluarea aerului etc.)ţActuala suprafa acoperit de p duri nu poate satisface, în principiu,ţă ă ă
cerin ele mereu crescânde ale popula iei lumii.ţ ţSe impun o serie de m suri cum ar fi: exploatarea ra ional , reîmpadurirea şiă ţ ă
reconstruc ia ecologic a zonelor defrişate, stoparea defriş rilor abuzive etc.ţ ă ăReparti ia p durilor pe continente este foarte diferit (DOC 1).ţ ă ăAceasta nu d îns o imagine exact a resurselor forestiere deoarece zoneleă ă ă
aride, foarte extinse în anumite continente (Africa,
Australia, Asia) împiedic dezvoltarea p durilor.ă ăGradul de împ durire este peste media mondial în America de Nord şiă ă
America de Sud, pentru ca în Oceania şi Africa s fie sub aceast medie din cauzaă ă
extinderii mari a deşerturilor, iar în Asia şi Europa datorit defriş rilor efectuate înă ă
decursul timpului.
B. Fondul funciar şi culturile agricole
În practica curent , no iunea de fond funciar este folosit sub denumireaă ţ ă
232
„p mânt”, ori teren; prin complexitatea sa, fondul funciar reprezint o categorieă ă
economic care include: ă terenurile cultivate, p durile, pajiştile şi fâne ele.ă ţÎn sens larg, fondul funciar mai include: râurile, lacurile, b l ile şi toateă ţ
amenaj rile create de om în procesul utiliz rii terenurilor. În prezent, din totalulă ă
de inut de uscat, ţ 4,9 miliarde hectare revin terenurilor agricole (din care 11%
terenuri arabile, 24% p şuni şi fâne e), ă ţ 31% fondului forestier, pentru ca 34% să aib o alt destina ie (DOC 2, Fig. 1).ă ă ţ
Culturile agricole, deşi aparent ocup o suprafa relativ redus (11%),ă ţă ă
constituie principalele surse biotice de agroalimenta ie. Aceste culturi agricoleţ
reprezint , pe ansamblul lor, ceea ce s-ar putea numi „biosfer transformat ”.ă ă ă
C. Resursele biotice marine
Resursele biotice marine cuprind fito-planctonul şi zooplanctonul.
Resursele biotice marine au o reparti ie teritorial (Fig. 1) care valorificţ ă ă anumite avantaje ale mediului acvatic şi reprezint , pe ansamblu, un poten ială ţ
biologic mai ridicat decât pe continente.
În mod deosebit pot fi eviden iate ţ resursele piscicole, cu o anumit reparti ieă ţ
geografic pe Terra.ă
Dic ionarţ
Biomasă - cantitatea de mas organic raportat la o anumit suprafa .ă ă ă ţăFond funciar - totalitatea terenurilor care pot face obiectul unor activit iăţ
agricole.
Sol - partea superficial a scoar ei terestre, format din substan e minerale,ă ţ ă ţ
organice, aer, ap şi înzestrat cu proprietatea denumit fertilitate, adic aceea deă ă ă ă
a asigura plantelor substan ele nutritive.ţ
233
Doc 1. Ponderea suprafe ei p durilor pe continente* în totalulţ ă
mondial al suprafe ei ocupate cu p duriţ ă
* Fed.Rus , eviden iat separată ţ ă
Doc 2. Categorii de utilizare a terenurilor şi ponderea lor în totalul
uscatului
234
235
Fig. 1 - Resursele biotice ale Terrei
236
I. Poten ialul biologic al continentelorţ
A. Poten ialul biotic primarţ
Regiuni predominant naturale cu o
productivitate biologic foarte ridicat (p duriă ă ă
tropicale şi savane)
Regiuni naturale cu o productivitate
biologic ridicat (areale forestiere reci)ă ă
Regiuni naturale cu o productivitate
biologic redus (areale montane, podişuriă ă
înalte şi deşerturi, semideşerturi)
Regiuni cu perioad vegetal redusă ă ă (tundr )ă
Ghetari continentali
B. Poten ial biotic derivat şi productivitate biologic dirijat ţ ă ă
agricultura (intensiv si extensiv )ă ă
II. Poten ialul biologic al oceanelorţ
zone de pescuit intens
delimitarea zonelor de pescuit
regiuni de dispute asupra dreptului la
pescuit
vân toare de baleneă
Harta de mai sus eviden iaz foarte clar terenurile cu o productivitateţ ă
biologic redus şi foarte redus , format din pajişti, p şuni, semideşerturi,ă ă ă ă ă
deşerturi, podişuri înalte, suprafe e înghe ate permanent sau temporar.ţ ţDomeniul oceanic cuprinde o anumit varietate de plante şi animale, cu oă
valorificare mai redus decât a spa iilor continentale.ă ţDin domeniul masei vegetale a oceanelor (fitoplancton), apreciat la oă
237
m rime cantitativ superioar continentelor, se exploateaz în prezent îndeosebiă ă ă ă
alge (pentru hrana omului, în furajarea animalelor, ca îngr ş mânt etc). Principaleleă ă
ri care utilizeaz alge pentru hrana omului sunt: Japonia, Regatul Unit şi Norvegia.ţă ă
În prezent s-a trecut şi la acvacultur (culturi acvatice de alge) în Japonia şi alte riă ţă
asiatice. Oceanul Planetar este împ r it în mod conven ional în 17 domenii deă ţ ţ
pescuit (cu denumiri împrumutate de la pozi ia lor în cadrul oceanelor). Cea maiţ
mare cantitate de peşte este exploatat în Pacificul de Nord (1/3 din produc iaă ţ
mondial , unde sunt ri cu tradi ii în acest sens - Japonia, Rep. Coreea, China,ă ţă ţ
Federa ia Rus ). Un loc important îl are domeniul Pacificului de Sud (cu aproape 1/5ţ ă
din produc ie), unde exist , de asemenea, ri cu produc ii semnificative (Peru,ţ ă ţă ţ
Chile). În Atlanticul de Nord este cunoscut activitatea de pescuit a unor ri cuă ţă
tradi ie (Islanda, Norvegia, Danemarca, Regatul Unit).ţÎn cadrul resurselor biotice marine, men ion m reducerea drastic a unorţ ă ă
specii de mamifere (balene, foci, morse) din cauza vânatului îndelungat şi excesiv;
unele specii au disp rut, iar altele sunt pe cale de dispari ie.ă ţ
Aplica ii:ţ
1. Compara i harta resurselor biotice (Fig. 1) şi modul de utilizare aţ
terenului (DOC2) şi identifica i cele mai favorabile regiuni ale continentelor subţ
aceste caracteristici.
2. Identifica i regiunile cu mari concentr ri de biomas .ţ ă ă
II. AGRICULTURA
Evolu ia în timp şi spa iu a practicilor agricoleţ ţ
Scurt istoric
Agricultura cuprinde dou ramuri majore: ă cultura plantelor şi creşterea
animalelor.
În istoria umanit ii, apari ia practicilor agricole este relativ recent şi s-aăţ ţ ă
produs în timp dup sfârşitul ultimei perioade glaciare (acum 10.000 ani), în ceea ceă
se numeşte „revolu ia neolitic ”.ţ ăPân în acel moment omul era culeg tor şi vân tor, fiind strict integrat înă ă ă
mediul s u.ăUn fapt interesant este acela c utilizarea terenurilor şi creşterea animaleloră
s-au produs aproape simultan în mai multe regiuni ale planetei.
În aceste condi ii, se poate vorbi despre o apari ie spontan a practicilorţ ţ ă
238
agricole în aceste regiuni diferite şi nu despre o iradiere a lor dintr-un loc de origine.
Principalele regiuni în care s-au desf şurat primele activit i agricoleă ăţ
(cultivarea sistematic a unor plante, domesticirea şi creşterea unor animale) auă
fost: Orientul Apropiat, Mesopotamia, Valea şi Delta Nilului, zona Caucazului,
regiunea fluviilor Ind şi Gange, Câmpia Chinei de Est, America Central (Mexic) şiă
America de Sud (Peru).
În Orientul Apropiat, Mesopotamia şi Egipt au ap rut primele culturi de ă orz şi
grâu şi a avut loc domesticirea unor animale.
În America Central au fost cultivate pentru ă prima oar ă porumbul şi cartoful,
iar în Asia de Sud, orezul şi soia.
În prezent, exist mari diferen ieri în ceea ce priveşte practicile agricole şiă ţ
modul de organizare a spa iului agricol în raport de nivelul de dezvoltare economicţ ă a rilor (Fig. 1,2). Produsele agricole (agroalimentare) reprezint o baz alimentarţă ă ă ă suficient cantitativ şi diversificat calitativ, care poate permite între inerea uneiă ă ţ
popula ii mai mari decât cea actual .ţ ă
Principalele activit i agricole actualeăţ
■ Cultura plantelor
a) Cultura cerealelor. Produc iile principalelor cereale (grâu, porumb,ţ
orez) au crescut sensibil în ultimii ani (DOC 1). Produc ia de ţ grâu a realizat evolu iiţ
spectaculoase, cu o creştere foarte mare în ultimele decenii în cele dou riă ţă
suprapopulate China şi India (DOC 2).
Cultura orezului (rizicultura) reprezint un tip special de peisaj agricol, oă
form specific de tehnologie agricol şi o dimensiune a civiliza iei şi culturiiă ă ă ţ
popoarelor respective (DOC 3).
Cultura porumbului (plant originar din America Central ) cuprinde spa iileă ă ă ţ
de latitudini medii şi este destinat unor utiliz ri industriale şi alimentare complexeă ă
(DOC 4).
b) Cultura cartofului, legumelor şi leguminoaselor pentru boabe
reprezint un grup aparte care cuprinde: cartoful, plantele tropicale asem n toareă ă ă
(batata şi maniocul), legumele (tomate, ardei etc.) şi leguminoasele pentru boabe
(fasole, maz re).ăc) Cultura plantelor industriale se grupeaz ,ă de obicei, în: plante pentru
ulei (soia, floarea soarelui, arahide, r pit ), plante pentru zah r (trestia de zah r şiă ă ă ă
sfecla de zah r) şi plante textile (bumbac, in, cânep şi iuta).ă ăd) Culturile permanente cuprind arbori cu utiliz ri multiple (bananieri,ă
curmali, ananas, pomi fructiferi), vi de vie, arbori şi arbuşti tropicali (citrice, cafea,ţă
cacao, ceai, arborele de cauciuc).
■ Creşterea animalelor
Principalele efective de animale (bovine, ovine, porcine) sunt redate în DOC 5
pentru cele mai semnificative ri.ţă
239
O problem a lumii contemporane o reprezint raportul dintre evolu iaă ă ţ
popula iei şi a produselor agroalimentare de baz (DOC 6).ţ ă
Dic ionarţ
Agricultură - ramur a economiei care utilizeaz solul ca principal resursă ă ă ă natural şi care realizeaz o gam variat de produse vegetale şi animale folosite înă ă ă ă
alimenta ia oamenilor şi ca materii prime pentru anumite industrii.ţProduse agroalimentare - produse de provenien agricol utilizate în modţă ă
natural sau transformate în alimenta ia oamenilor.ţ
Fig. 1 - Tehnic agricol primitiv –Vietnamă ă ă
APLICA II:Ţ
1. Preciza i reparti ia geografic a principalelor cereale (DOC 2, DOC 3, DOCţ ţ ă
4).
2. Explica i, pe scurt, elementele tehnologiei agricole moderne aplicate înţ
imaginea din Fig. 2.
Doc 1. Evolu ia produc iei mondiale a principalelor cereale (mil. t)ţ ţ
Cereale 1990 1997 2003
Grâu 592,9 612,7 556,3
240
Porumb 479,1 584,1 638,0
Orez 521,1 580,1 589,1
Doc 2. Principalele state produc toare de orez (2003)ă
Statul
Produc ieţ
(mil.t)
Pondere (%)
din total
China 86,1 15,5
India 65,1 11,7
SUA 63,6 11,4
Fed.Rusă 34,1 6,1
Fran aţ 30,6 5,5
Australia 24,9 4,5
Principalele state produc toare de grâu (2003)ă
Statul Produc ieţ
(mil.t.)
Pondere
(%) din totalChina 166,4 28,2India 132,0 22,4Indonezia 52,1 8,8Bangladesh 38,1 6,5Vietnam 34,5 5,9 Thailanda 27,0 4,6
241
Doc 4. Principalele ri produc toare de porumb (2003)ţă ă
Statul
Produc ieţ
(mil.t)
Pondere(%)
din total
SUA 256,9 40,3
China 114,2 17,9
Brazilia 47,8 7,5
Mexic 19,7 3,1
Argentina 15,0 2,4
India 14,8 2,3
Doc 5. Principalele efective de animale (2003)
Bovine
Statul
Mil.capet
e
India 219
Brazilia 171
China 105
SUA 97
Argentina 50
Ovine
China 133
Australia 120
India 58
Iran 53
Sudan 47
Porcine
China 454
SUA 59
Brazilia 30
242
Germania 26
Spania 25
Vietnam 20
Doc 6. Evolu ia produc iei de grâu (creşteri absolute şi procentuale)ţ ţ
şi creşterea popula iei (%) în principalele state produc toare de grâu întreţ ă
1980 şi 2003
Statul Produc ia de grâuţ
(mil. t)
Creşteri
1980/
2003
Creşterea
popula ieiţ(1980/
2003 în %)19
80
19
90
200
3
(m
il.t)
(
%)China 55,
1
98,
2
86,1 31,
0
58 29
SUA 64,
2
74,
4
63,6 0,0 0 22
India 32,
2
49,
8
65,1 32,
9
10
5
47
Fran aţ 23,
3
33,
3
30,6 7,3 31 9
Federa
ia Rusţ ă56,
1
49,
6
34,1 -
22,0
-
38
12
Canad
a
19,
1
32,
1
23,6 4,5 22 36
Aplica ii:ţ
Analiza i datele din documentele al turate şi preciza i:ţ ă ţ1. Evolu ia comparativ ţ ă a popula iei şi a produc iei de grâu în rile din DOCţ ţ ţă
6.
2. Compara i evolu ia produc iei de grâu din aceste ri şi a produc ieiţ ţ ţ ţă ţ
mondiale între 1990 şi 2003.
3. Realiza i o caracterizare a resurselor agroalimentare a rilor din DOC 6,ţ ţă
utilizând toate informa iile din tabele.ţ
243
Fig. 2 - Tehnici agricole moderne (agricultur cu aspect industrial) -ă
Fran aţ
244
Fig. – Cultur de grâu (Câmpia Român )ă ă
2.
Tipuri şi structuri teritoriale agricole
A. TIPURI DE AGRICULTURĂ
Principalele tipuri actuale de agricultur sunt: ă agricultura de subzistent ă şi
agricultura comercial ă (Fig. 1).
■ Agricultura de subzisten ţă caracterizeaz regiunile subdezvoltate careă
au terenuri arabile de calit i diferite, dar predominând cele modeste, cu unăţ
randament redus şi foarte redus; este o agricultur de tip extensiv şi produc iiă ţ
agricole aflate la limita satisfacerii necesita ilor popula iei în creştere.ţ ţCuprinde urm toarele tipuri:ă- agricultura extensiv ;ă- agricultura axat pe p storit nomad;ă ă- agricultura primitiv de subzistenă ţă;
245
- agricultura intensiv din regiunile cu umiditate alternant , caracterizată ă ă prin culturi agricole diferite de cultura orezului (Fig. 2);
- agricultura intensiv din regiunile în care predomina cultura orezului.ăAceste ultime dou tipuri de agricultur se afl asociate teritorial şi seă ă ă
suprapun celor mai populate regiuni ale globului (Asia de Sud, Asia de Est şi de Sud-
Est).
■ Agricultura comercialăAgricultura comercial are ca principal element specific realizarea unoră
produse agricole destinate comercializ rii lor. Ea are un caracter intensiv şi seă
bazeaz pe procedee agrotehnice moderne şi o mecanizare substan ial (DOC 1).ă ţ ăCuprinde urm toarele tipuri:ă- agricultura predominant cerealier ă (denumit uneori „cerealicultur ”);ă ă- agricultura mixt ă (cultura plantelor şi creşterea animalelor);
- agricultura centrat pe creşterea extensiv a animalelor, cu scopulă ă
producerii c rnii destinate comercializ rii;ă ă- agricultura centrat pe creşterea animalelor cu scopul ob inerii şiă ţ
comercializ rii produselor lactate;ă- agricultura specializat pe viticultur şi pomicultura;ă ă- agricultura mediteranean .ăUn tip aparte îl reprezint ă planta iile ţ (de cafea, citrice, m slini, arbori deă
cauciuc, bumbac etc).
B. Structuri teritoriale agricole
Tr s turile comune ale agriculturii practicate pe un teritoriu dau spa iuluiă ă ţ
respectiv o anumit omogenitate. Exist dou grupe mari de structuri teritoriale înă ă ă
func ie de cele dou mari zone bioclimatice în care se practic agricultura: zonaţ ă ă
cald şi zona temperat .ă ă
■ în zona cald , ă unde predomin agricultura de subzisten , tipurile deă ţă
agricultur (şi structurile teritoriale asociate) sunt:ă- agricultura itinerantă, practicat îndeosebi în regiunile forestiere mariă
ale zonei intertropicale (Amazonia şi centrul Africii);
- agricultura sedentară din zonele tropicale uscate (îndeosebi din savane
şi din Sahel);
- agricultura bazat pe iriga iiă ţ specific ă oazelor situate în deşerturi;
- marile planta ii de orezţ reprezint un tip special de agricultur , înă ă
acelaşi timp un deosebit de expresiv peisaj agricol şi o foarte original structură ă agrar ; acest lucru provine din sistemul de re inere a apei, sistemul de canale,ă ţ
modul de plantare şi culegere a orezului;
- agricultura de planta ieţ cu un caracter comercial şi industrial (planta iileţ
246
de arbori de cauciuc din Brazilia, Malaysia, Indonezia; planta iile de cafea şi cacao,ţ
planta iile de ceai, de trestie de zah r).ţ ă
■ în zonele temperate, unde este prezent pe mari întinderi agriculturaă
comercial , se disting:ă- agricultura de tip mediteranean;
- agricultura extensiv ,ă din zonele temperate, practicat în anumiteă
por iuni mai pu in populate;ţ ţ- agricultura intensiv ,ă caracterizat printr-un înalt randament ală
produc iei la hectar; poate avea mai multe forme: marile structuri teritoriale de tipulţ
fermelor nord-americane, agricultura de tip specializat, agricultura-comercial dină
Europa de Vest şi agricultura bazat pe forme de asociere cooperatist sau de stat;ă ă- agricultura periurbană (Fig. 3) cu sere, solarii şi complexe de tip
agroindustrial.
Dic ionarţ
Agricultur extensivă ă - agricultur practicat în secolul XIX (şi par ial înă ă ţ
prezent) prin des elenirea terenurilor folosite pentru p şunat şi p storit (prerii,ţ ă ă
stepe) şi cultivarea lor cu cereale; acest tip de agricultur era realizat prină ă
„extinderea” terenurilor arabile în zone anterior în elenite.ţAgricultur intensivă ă - agricultura bazat pe mecanizare, chimizare, iriga ii,ă ţ
asolamente, pe selec ia soiurilor de semin e; îmbin cultura cerealelor cu cea aţ ţ ă
plantelor tehnice, plantelor furajere şi creşterea animalelor.
Agricultur itinerant ă ă - sistem elementar de cultur agricol realizat prină ă
defrişarea unei suprafe e mici din p durea tropical sau prin t ierea ierburilorţ ă ă ă
savanei şi cultivarea unor plante f r îngrijire agricol ; dup 2-3 ani, solul esteă ă ă ă
p r sit şi agricultorii se mut în alt parte.ă ă ă ă
Doc 1. Particularit ile agriculturii comercialeăţ
Principalele caracteristici ale agriculturii de tip comercial sunt: - trecerea spre
o policultur de tip industrial;ă- eficacitate ridicat ;ă- adaptarea factorilor de produc ie la cerin ele pie ei;ţ ţ ţ- utilizarea tehnologiilor moderne, a mecaniz rii, a chimiz rii şi organiz riiă ă ă
ştiin ifice a produc iei;ţ ţ- angrenarea în aceast activitate a unui num r redus de persoane;ă ă- corelarea politicilor agricole ale rilor şi regiunilor ce practicţă ă
agricultura de tip comercial;
- integrarea acestui tip de agricultur în industriile de prelucrare.ă
Aplica ii:ţ
247
1. Compara i tipurile de agricultur (Fig. 1) sub raportul extensiunii spa iale.ţ ă ţ2. Identifica i regiunile cu cea mai mare diversitate agricol .ţ ă
248
Fig. 1 - Tipuri de agricultur pe Terraă
249
Spa ii cu agricultur de subzistenţ ă ţă
agricultur extensivă ă
agricultur cu predominarea p storitului (frecventă ă
nomad)
agricultur de subzisten (itinerant sau sezonier )ă ţă ă ă
agricultur intensiv (f r cultura orezului)ă ă ă ă
agricultur intensiv cu predominarea culturii orezului)ă ă
Spa ii cu agricultur comercialţ ă ă
p şunat extensivă
p şunat pentru creşterea animaleloră
cultura cerealelor (cerealicultur )ă
agricultur mixtă ă
agricultur mediteraneană ă
pomicultură
planta iiţ
250
Fig. 2. - Agricultur bazat pe iriga ii – orez rie în terase, Chinaă ă ţ ăFig. 3 - Agricultur periurban - ser lâng Cagliari, ă ă ă ă Italia
3.
Regiuni şi peisaje agricole
Agricultura poate fi privit din mai multe puncte de vedere. Geografic,ă
intereseaz identificarea specificului s u teritorial, care poate lua forma unoră ă
regiuni şi a unor peisaje agricole. Cele dou no iuni, regiune şi peisaj, sunt relativă ţ
complementare şi, uneori, se pot suprapune.
A. Zone şi regiunile agricole
Fiind parte a biosferei, elementele ce compun agricultura (plantele cultivate şi
animalele domestice) se supun aceloraşi reguli generale dictate de zonalitatea
factorilor climatici şi biogeografici. Rezult diviziuni teritoriale ce pot fi numite zoneă
agrogeografice.
Principalele zone agrogeografice sunt:
251
- zona tropical cu umiditate permanent , ă ă situat în zona intertropical ,ă ă
cuprinzând o serie de culturi specifice cum ar fi: arborele de cauciuc, la care se
adaug culturi de orez, grâu, porumb, mei etc; zonele forestiere nu permit decât oă
agricultur itinerant ;ă ă- zona tropical cu umiditate alternant ,ă ă situat de o parte şi de alta aă
regiunii tropicale umede şi caracterizat prin culturi de bumbac, trestie de zah r,ă ă
cafea şi ananas;
- zona musonică cu precipita ii bogate, alternante şi o structur aţ ă
culturilor în care predomin net cultura orezului (rizicultur ); în aceast regiune seă ă ă
adaug spa ii cultivate cu porumb, batate, bumbac şi iut ; este, de asemenea, oă ţ ă
regiune de creştere intensiv a bovinelor;ă- zona aridă cu o agricultur limitat la cea practicat în oaze sau înă ă ă
lungul râurilor care o str bat;ă- zona mediteranean , ă cunoscut prin culturile specifice de citrice, m slină ă
şi vi de vie; se adaug culturi cerealiere relativ reduse;ţă ă- zona cerealier temperat , ă ă caracterizat printr-o agricultur intensiv şiă ă ă
diversificat ; se cultiv grâu, porumb, sfecl de zah r, floarea soarelui, pomiă ă ă ă
fructiferi, vi de vie etc; exist p şuni întinse, dar şi culturi ale plantelor furajere,ţă ă ă
care permit o creştere intensiv a animalelor (porcine, bovine, ovine - Fig. 1);ă- zona subpolar ,ă care are o agricultur modest (culturi de orz, secar ,ă ă ă
cartofi).
O viziune (imagine) mai obiectiv a agriculturii mondiale este oferit de tipulă ă
de productivitate agricol . Se disting regiuni agricole cu o productivitate redusă ă (extensive) şi cu o productivitate înalt (intensive), fiecare cu mai multe variet iă ăţ
zonale (Fig. 2).
În cadrul acestei dispozi ii zonale, zonele agricole (agrogeografice) pot aveaţ
anumite caracteristici regionale în care un rol important îl au treptele şi unit ile deăţ
relief.
252
B. Peisajele agricole
Peisajele agricole se suprapun în linii mari cu ceea ce am putea numi „peisaje
rurale” deoarece, tipul predominant de peisaj este în strâns leg tur cu modulă ă ă
rural de locuire a teritoriului. Peisajele rurale reprezint modalitatea cea maiă
complet de caracterizare a specificului teritoriului. În cadrul lor peisajele agricoleă
reprezint doar partea unde se practic agricultura.ă ăPrincipalele categorii de peisaje rurale:
■ Peisaje „naturale”, cu un impact antropic mai redus, cuprinzând:
- peisaje cu un covor vegetal foarte s rac,ă în care apare în eviden rocaţă
subiacent , care sunt reprezentate de zonele polare, subpolare şi aride (calde şiă
temperate); expresia cea mai clar este dat de deşerturile tropicale, temperate şiă ă
„deşerturile reci”;
- peisajele forestiere, foarte pu in marcate de om (Amazonia - Fig. 3, Africaţ
Central etc).ă■ Peisaje agricole cuprinzând: - peisaje de p şuni şi creşterea animaleloră
caracteristice regiunilor semideşertice şi zonelor de stepe aride;
- peisajul mediteranean care, în acest caz, se suprapune cu regiunea
agrogeografic mediteranean (Fig. 4);ă ă- peisaje de terenuri cultivate intensiv (Fig. 5).
De asemenea, exist peisaje care sunt transformate într-o m sur şi maiă ă ă
mare de om, cum ar fi anumite spa ii agricole, urbane, de amenaj ri turistice şi, înţ ă
general, principalele areale cu o densitate foarte mare a popula iei.ţ
Dic ionarţ
Peisaj agricol - peisaj în care este vizibil activitatea uman , într-o m sură ă ă ă foarte redus (în „peisajele naturale”) sau într-o m sur care îi dau vizibilitate şiă ă ă
specificitate (peisajele de cultur a cerealelor, planta iile ş.a.)ă ţRizicultură - denumire utilizat pentru cultura orezului spre a subliniaă
specificul peisajului (cu iriga ii, umiditate la sol) al produc iei şi tehnologiei folosite.ţ ţRegiune agrogeografică - un anumit teritoriu concret (o form de relief) cuă
o relativ omogenitate a specificului agricol.ăZon agricolă ă - fâşie latitudinal în care specificul agriculturii esteă
determinat de zonalitatea climatic .ă
253
Fig. 1 - Creşterea intensiv a aniă malelor în regiunea temperată -Subcarpa ii Getici, Româniaţ
Aplica ie:ţ
Utilizând Fig. 2, explica i diferen ierile teritoriale ale produc iei agricole.ţ ţ ţ
254
Fi
g.
Fig. 2 - Regiunile agricole ale Terrei
255
A. Regiuni cu agricultur intensiv şi productivă ă ă
Regiunea temperat de cultur a cerealelor (grâu şi porumb) în sistemă ă
intensiv, în asociere cu creşterea animalelor (SUA, Canada, Fed. Rus , Europaă
Central , Brazilia)ăRegiunea subtropical de cultur a cerealelor (îndeosebi grâu) în asociereă ă
cu creşterea animalelor (bovine, porcine)
Regiunea de cultur intensiv a orezului (Asia de Sud şi Sud Est)ă ă
Agricultur mediteranean (citrice, m slini, cereale)ă ă ă
Agricultur de planta ie (cafea, cacao, arborele de cauciuc, bumbac)ă ţ
Regiuni de p şunat intensiv şi de creştere intensiv a animalelor pentruă ă
lapte
B. Regiuni cu agricultur intensiv şi slab productivă ă ă
Regiuni intertropicale cu agricultur de subzistenă ţă
Agricultur în areale forestiere defrişateă
Terenuri utilizate foarte slab (soluri înghe ate)ţ
P şunat nomad (ocazional)ă
Agricultura spa iilor montane etajateţ
256
Fig. 3 - Peisaj forestier – Amazonia
Fig. 4 - Peisaj mediteranean - planta ie de portocali - sudul Fran eiţ ţFig. 5 - Peisaj cu agricultur intensiv Olandaă ă
III. INDUSTRIA
1.
Evolu ia activit ilor industrialeţ ăţ
257
A. Originea şi evolu ia industrieiţ
Industria actual îşi are originile relativ recent în timp, o dat cu apari iaă ă ţ
produc iei de fabric în Anglia, la mijlocul sec. XIX. Fenomenul de apari ie,ţ ă ţ
dezvoltare şi extindere a industriei se numeşte „revolu ie industrial ” şi s-a difuzatţ ă
în Europa relativ rapid (Fig. 1,2,3).
Câteva elemente au favorizat şi au impulsionat procesul de dezvoltare a
industriei: introducerea motorului cu aburi în diferite procese tehnologice, apari ia şiţ
extinderea c ilor ferate (care au facilitat transportul materiilor prime şi ală
produselor), folosirea cocsului în siderurgie (înlocuindu-se astfel lemnul),
introducerea electricit ii, a motorului cu ardere intern , a unor noi mijloace deăţ ă
transport (automobil, avion).
Industria este, în accep iune modern , produc ia mijloacelor de produc ie şi aţ ă ţ ţ
bunurilor de consum bazat pe maşini.ăÎn prima parte a secolului XX apar şi se dezvolt succesiv ramuri şi subramuriă
noi: industria aluminiului, industria produc toare de tractoare, autovehicule,ă
avioane, coloran i, industria electrotehnic .ţ ăÎn a doua parte a secolului trecut apar alte industrii, cum ar fi: petrochimia
(cauciuc sintetic, mase plastice, fire şi fibre sintetice), maşini unelte, informatic ,ă
sisteme de automatizare, construc ii spa iale etc.ţ ţApari ia şi dezvoltarea industriei (de la ţ industria de fabrică pân în prezent)ă
sunt fenomene foarte recente şi cu o desf şurare extrem de rapid la scaraă ă
evolu iei umanit ii. În ultimele dou decenii, dezvoltarea industriei s-a accelerat şiţ ăţ ă
s-a transformat calitativ sensibil (Fig. 4,5). Totodat , a influen at evolu ia societ ii,ă ţ ţ ăţ
dar a favorizat şi deteriorarea mediului înconjur tor.ă
B. Activit i şi ramuri industrialeăţ
Fiecare ramur şi activitate industrial (DOC1) se caracterizeaz prină ă ă
exploatarea unor materii prime, prelucrarea lor prin procese tehnologice, ob inereaţ
produselor specifice şi desfacerea lor.
În cadrul acestui ciclu exist leg turi de produc ie între diferite ramuri, centreă ă ţ
şi regiuni precum şi multiple rela ii cu alte componente ale economiei (resurseţ
financiare, circula ia produselor, structura for ei de munc , nivelul de dezvoltare aţ ţ ă
regiunii ş.a.).
Elementele esen iale ale acestui ciclu sunt: procurarea resurselor, realizareaţ
proceselor tehnologice specifice, ob inerea şi desfacerea produselor. Baza deţ
materii prime este foarte diferen iat în raport cu fiecare ramur industrial .ţ ă ă ă
Aproape toate resursele naturale ale Terrei au o utilizare industrial .ăPoate fi realizat o anumit taxonomie a resurselor, context în care se potă ă
258
identifica:
■ resurse energetice şi minerale, cuprinzând diverse resurse
produc toare de energie (combustibili, uraniu, hidroenergie, energie solar etc.) şiă ă
resurse minerale (feroase, neferoase şi substan e nemetalifere);ţ
■ resurse biotice (lemn, plante şi animale);
■ resurse agroalimentare (produse vegetale şi animale);
■ substan e şi materii artificiale ţ (care se utilizeaz prin prelucrare înă
alte ramuri).
Exist şi alte posibilit i de grupare a resurselor; de exemplu, dup ramurileă ăţ ă
industriale, pot fi resurse ale industriei chimice, ale industriei metalurgice ş.a. În
anumite situa ii un anumit produs ob inut printr-o activitate de produc ie (o el,ţ ţ ţ ţ
font , cauciuc) poate constitui o materie prim pentru alt ramur industrial . Înă ă ă ă ă
ultimii ani, leg tura dintre locul de extrac ie a resurselor şi locul lor de prelucrare nuă ţ
mai este atât de strâns , existând o „independen ” a produc iei fa de resurse.ă ţă ţ ţă
Dic ionarţ
For de munc ţă ă — parte a popula iei apt de a munci şi care dispune deţ ă
cunoştin e teoretice şi practice, care îi asigur competen a profesional şiţ ă ţ ă
capacitatea de integrare în activit i social -economice.ăţIndustrializare - dezvoltare intensiv şi extensiv a industriei prină ă
construirea unor obiective economice, a unor ramuri şi centre industriale, pe un
anumit teritoriu, general lipsit de astfel de activit i.ăţLocalizarea industriei - amplasarea teritorial a unei ramuri industrialeă
pornind de la condi iile care o genereaz .ţ ăRevolu ie industrialţ ă - proces social şi economic prin care s-a trecut, într-un
interval scurt de timp (de câteva decenii), de la o economie preponderent agricol ,ă
la o economie bazat pe procese tehnologice industriale; revolu ia industrial a fostă ţ ă
influen at de exploatarea intensiv a c rbunilor în Anglia (în secolul XVII).ţ ă ă ăTehnopol (nucleu neoindustrial) - concentrare de unit i industriale axateăţ
pe noile industrii (robotic , neoenergetic , microelectronic ). Apari ia acestoră ă ă ţ
concentr ri au fost determinate de prezen a, anterior, a unor aglomer ri de industriiă ţ ă
clasice competitive şi de concentrare a specialiştilor.
Aplica ii:ţ
1. Compara i ramurile industriale sub raportul materiilor prime.ţ2. Compara i ramurile industriale sub raportul polu rii.ţ ă
259
CUPRINSUL
Capitolul 3. Geografia economică
I. Resursele naturale
3. Resursele litosferei................................. 3
4. Resursele hidrosferei.............................. 10
5. Resursele biosferei................................. 19
II. Agricultura
1. Evolu ia în timp şi spa iu a practicilor ţ ţAgricole................................................... 28
2. Tipuri şi structuri teritoriale agricole......... 37
3. Regiuni şi peisaje agricole....................... 45
III. Industria
1. Evolu ia activit ilor industriale................ţ ăţ 54
260
Octavian Mândruţ
Clasa a - X - a
Volumul 7
CORINT
261
262
1.
Evolu ia activit ilor industriale - continuareţ ăţ
Fig. 1 - Etapele expansiunii „revolu iei industriale” în Europaţ
263
Nucleul ini ialţ
1830-1840
1840-1850
1850-1860
1860-1870
dup 1870ă
Fig. 2 - Exploatare minier la începutul sec. XIX - Anglia (Liverpool,ă
Walker Art Gallery)
264
Doc 1. Ramurile industriei
Industria
energetic şi aă
energiei electrice
Industria de exploatare şi prelucrare a petrolului
Industria de exploatare şi prelucrare a gazelor aturale
Industria carboniferăIndustria energiei electrice
Industria
metalurgicăMetalurgia feroasăMetalurgia neferoasa
Industria construc iilor de maşini (cu diferite ramuri)ţIndustria
chimicăRamurile industriei chimice (petrochimie, industria
produselor dorosodice, industria îngr ş mintelor chimiceă ă
etc.)Industria de
exploatare şi
prelucrare a
lemnului
Industria de exploatare a lemnului
Industria de prelucrare a lemnului
Industria
materialelor de
construc ieţ
Industria de exploatare a materialelor de construc ieţ
naturale
Industria de prelucrare a materialelor de construc ieţIndustria
uşoar şiă
alimentară
Industria uşoara (textil , piel rie, marochin rie etc.)ă ă ă
Industria alimentară
Fig. 3 - Uzin din anul 1867, Fives Lille – Fran aă ţ
265
Fig. 4 - Portul Rotterdam. Cel mai mare port european, reflectare a■
dezvolt rii activit - ilor industriale în Europa din ultimii aniă ă ţFig. 5 - Constan a. Cel mai mare port la Marea Neagr (rada portului)■ ţ ă
2.
Industria energiei electrice
Energia electric are o importan vital pentru dezvoltarea economico-ă ţă ăsocial a lumii contemporane, consumul de energie electric fiind indispensabilă ă
tuturor sectoarelor de activitate.
Creşterea nivelului vie ii materiale şi spirituale a popula iei mondiale, aţ ţ
nivelului civiliza iei, fie ea urban sau rural , este strâns legat de produc ia şiţ ă ă ă ţ
consumul de energie electric , acestea devenind un indicator al aprecierii stadiuluiă
dezvolt rii economico-sociale şi al standardului de via . ă ţă
A. Structura produc iei de energie electric ţ ă
În func ie de sursele primare energetice utilizate se disting mai multe tipuri deţ
centrale electrice: termocentrale, hidrocentrale, atomocentrale, centrale
geotermice, mareomotrice, eoliene, solare, termomarine etc.
Ponderea energiei electrice produs de fiecare dintre aceste tipuri deă
centrale, în totalul mondial, este prezentat în DOC 1.ă■ Termocentralele folosesc pentru producerea energiei electrice
combustibilii minerali fosili: c rbuni, petrol, gaze naturale, şisturi bituminoase (Fig.ă
1).
■ Hidrocentralele transform energia hidraulic a cursurilor de ap (oă ă ă
energie de poten ial) în energie electric . Aceast form de energie primarţ ă ă ă ă regenerabil (datorat circuitului apei în natur ), nepoluant , prezint o importană ă ă ă ă ţă
266
economic deosebit (Fig. 2). Rentabilitatea amenaj rilor hidroenergetice creşteă ă ă
prin valorificarea complex a bazinelor hidrografice: pentru naviga ie, piscicultur ,ă ţ ă
aliment ri cu ap potabil şi industrial , iriga ii, agrement şi sporturi nautice,ă ă ă ă ţ
regularizarea debitelor etc.
■ Atomocentralele (centralele nuclearo-electrice) pot furniza energie
electric ieftin şi în cantit i mari (Fig. 3, DOC 2).ă ă ăţÎn prezent func ioneaz în lume 446 grupuri atomoenergetice în 32 de ri,ţ ă ţă
asigurând aproximativ 1/6 din energia electric produs .ă ăLa nivelul rilor se pot identifica mai multe structuri ale produc iei de energieţă ţ
electric :ă- structur complex ,ă ă cu ponderi comparabile între ele a energiei
electrice ob inute în hidrocentrale, termocentrale şi atomocentrale (SUA, Fran a,ţ ţ
Germania, Japonia, Federa ia Rus );ţ ă- structur predominat de energia produs în hidrocentraleă ă ă (Brazilia,
Canada);
- structur în care predomin energia ob inut în atomocentraleă ă ţ ă (Lituania,
Belgia, Rep. Coreea);
- structur dominat de termocentraleă ă (în China, India, România).
B. Reparti ia geografic a produc iei mondiale de energie electric ţ ă ţ ă
Produc ia de energie electric a crescut rapid în secolul trecut, mai ales dupţ ă ă cel de-al Doilea R zboi Mondial: 2300 mld. KWh/an în 1960,8044 mld. KWh/an înă
1980, 11000 mld. KWh/an în 1989 şi 13.200 mld. KWh/an în 2003.
Reparti ia geografic a industriei şi a produc iei de energie electric relevţ ă ţ ă ă mari disparit i, în func ie, în principal, de nivelul dezvolt rii economice a diferitelorăţ ţ ă
regiuni şi ri. Ca urmare, aceasta este concentrat în Europa, America de Nordţă ă
anglo-saxon , Japonia şi China, celelalte mari regiuni ale globului (DOC 3) având oă
produc ie sc zut .ţ ă ăPrincipalele probleme de perspectiv ale dezvolt rii industriei energieiă ă
electrice sunt:
- înlocuirea termocentralelor poluante (ce folosesc c rbunii) cu alteă
centrale electrice;
- sta ionarea ponderii atomoenergiei în urm toarele decenii, din cauzaţ ă
riscului polu rii radioactive (DOC 4).ăUtilizarea unor surse noi de energie în general regenerabile şi nepoluante va
reprezenta o solu ie alternativ fa de sistemele energetice clasice.ţ ă ţă
Dic ionarţ
Criz energetică ă - „criza” produs de diminuarea unor resurse energetice deă
baz (petrol, gaze naturale) exploatate intensiv pân în prezent, inclusiv înă ă
267
producerea de energie electric .ăSistem energetic - sistem unitar de producere, distribu ie şi consum aţ
energiei electrice pe o unitate teritorial (de obicei o ar ).ă ţ ă
Fig. 1 - Termocentral – Austriaă
268
DOC 1. Structura produc iei mondiale de energie electric (pe tipuri deţ ă
centrale electrice produc toare)ă Termocentrale 63%
Hidrocentrale 19%
Atomocentrale 17%
Alte surse 1%
269
Fig. 2 - Hidrocentrala Por ile ţ de Fier I, România, Serbia şi Muntenegru
Doc 2. Principalele state produc toare de energie electric înă ă
atomocentrale (2003)
Statul Propor ia dinţ
total mondial (%)
Puterea
instalat (MW)ăNum r deă
reactoare
SUA 26,8 95500 104Fran aţ 17,7 63180 59Japonia 12,4 44500 54Germania 6,0 21300 19Fed. Rusă 5,8 20800 30Canada 4,0 14100 20Rep. Coreea 3,5 13000 16
Statul Propor ia dinţ
total mondial (%)
Puterea
instalat (MW)ăNum r deă
reactoare
Regatul Unit 3,5 12500 33Ucraina 3,1 11200 13Suedia 2,7 9500 11
270
Fig. 3 - Atomocentral -ă Japonia
271
Doc 3. Principalele state produc toareă de energie electrică (mld.KWh/an)-2003
Statul Produc ieţ
(mld.KWh/an)
SUA 3969China 1911Japonia 1096Fed. Rusă 913India 624Germania 597Fran aţ 566Canada 561Regatul Unit 395Brazilia 361Rep. Coreea 322Italia 292Spania 262Rep. Africa de Sud 210Mexic 188Australia 186Taiwan 178Ucraina 172Suedia 158Polonia 142 Norvegia 121
272
Doc 4. Viitorul energiei nucleare
Energia nuclear , considerat cea mai eficient solu ie pe termen scurtă ă ă ţ
(câteva decenii) pentru dep şirea „crizei energetice”, are o serie de limite care suntă
în m sur s schimbe opiniile oamenilor privind evolu ia ei în viitor. Câteva exempleă ă ă ţ
sunt edificatoare: Suedia şi-a propus s renun e în urm torul deceniu la energiaă ţ ă
nuclear . ă Ucraina a acceptat sa închid atomocentrala de la ă Cernobâl. Reactoarele
în serviciu din Bulgaria (Kozlodui) şi Lituania (Ignalina) sunt cu un înalt risc
poten ial. ţ Germania a decis recent diminuarea produc iei atomoelectrice şi, în timp,ţ
renun area la ea. ţ Japonia îşi reduce, de asemenea, ponderea atomoenergiei.
Aplica ii:ţ
1. Compara i ramurile industriale sub raportul materiilor prime.ţ2. Compara i ramurile industriale sub raportul polu rii.ţ ă
273
3.
Regiunile industriale
Regiunile industriale reprezint concentr ri de mari dimensiuni ale activit iloră ă ăţ
de produc ie industrial . Ele se caracterizeaz printr-o coeren interioar aţ ă ă ţă ă
teritoriului şi a leg turilor dintre ramurile şi centrele care le formeaz ; deă ă
asemenea, se remarc printr-o concentrare a for ei de munc având o calificareă ţ ă
specializat şi prin num rul mare de locuitori al oraşelor componente.ă ăRegiunile industriale reprezint cea mai înalt form de concentrare teritorială ă ă ă
a industriei. Principalele regiuni industriale mondiale sunt redate în Fig. 3,4.
Factori al localiz rii industrieiă
Apari ia şi dezvoltarea industriei într-un anumit loc sunt datorate mai multorţ
factori cum ar fi:
- existen a unei for e de munc având o calificare anterioar ;ţ ţ ă ă- existen a unor materii prime în apropiere;ţ- existen a unor porturi care permit aducerea materiilor prime (Fig. 1);ţ- existen a unor centre urbane de consum; ţAceştia sunt factorii ini iali ai apari ieiţ ţ regiunilor industriale. Ei au evoluat în
timp punându-şi amprenta în mod diferen iat asupra diferitelor situa ii concrete deţ ţ
amplasare teritorial a industriei.ăÎn prezent, geneza regiunilor industriale este determinat de urm torii factori:ă ă- existen a unor forme de concentrare teritorial a industriei de rangţ ă
inferior (zone şi centre industriale), care s fie bine individualizate şi aflate într-oă
situa ie favorizant fa de alte grup ri similare;ţ ă ţă ă- existen a unor resurse financiare, care s permit o generare continuţ ă ă ă
de noi capacit i productive şi ramuri industriale cu o complexitate crescând ;ăţ ă- dezvoltarea unor centre de cercetare -produc ie de înalt tehnologieţ ă
(tehnopoli).
Originea concentr rilor industrialeă
Urm rind Fig. 3,4, vom da câteva exemple de concentr ri industrialeă ă
reprezentative, analizând factorii care le-au determinat apari ia.ţ■ Centrele industriale Lyon, Berlin, Leeds (în Anglia Central ) etc. au fostă
ini ial ţ nuclee manufacturiere care s-au dezvoltat ulterior în timp. Ele au avut ca
baz existen a unor tradi ii meşteşug reşti sau industriale.ă ţ ţ ă■ Concentr rile industriale Rin-Ruhr, Donbass, Silezia Superioar , Lorena,ă ă
274
China de Nord-Est, zona litoral a Golfului Mexic din SUA au avut ca baz existen aă ă ţ
unor materii prime: c rbunii superiori, petrol, minereuri de fier etc.ă■ Rotterdam, Tokyo, Osaka-Kobe, Singapore sunt concentr ri industrialeă
care s-au dezvoltat datorit existen ei ini iale a unor ă ţ ţ porturi care au facilitat
aducerea materiilor prime.
■ Concentr rile industriale din apropierea marilor oraşe (Beijing, Moscova,ă
Chicago, Shanghai, Mumbay etc.) au ap rut şi s-au dezvoltat ca urmare a ă existen eiţ
acestor centre urbane mari.
A. Regiuni industriale extraeuropene
În continentele extraeuropene industria s-a extins cu un anumit decalaj în
timp fa de continentul european care este la originea industrializ rii.ţă ăSpecificul unor regiuni industriale extraeuropene, redat al turat (DOC 1),ă
arat c acestea s-au dezvoltat pornind de la condi ion ri generale, la care s-auă ă ţ ă
ad ugat elemente de specificitate. Exist şi regiuni în formare (DOC 2).ă ă
Dic ionarţ
Centru industrial - un anumit centru urban (uneori şi rural) care se
caracterizeaz prin prezen a unei activit i industriale semnificative (cu mai multeă ţ ăţ
ramuri sau întreprinderi industriale).
Grup ri industrialeă - asociere teritorial a mai multor centre industriale.ăPeisaj industrial - peisaj geografic puternic transformat de om, în care se
detaşeaz o component industrial vizibil (întreprinderi, dot ri, c i deă ă ă ă ă ă
comunica ie, poluare).ţRegiune industrială - teritoriu de întindere variabil care se remarc printr-ă ă
o mare concentrare a activit ilor industriale la nivelul rii din care face parte.ăţ ţăSocietate postindustrială -societate în care industria va fi dimensionat laă
produc ia bunurilor de baz , iar procesele tehnologice vor fi în mare m surţ ă ă ă informatizate.
275
Fig. 1. Portul Kobe - Japonia
Aplica ie:ţ
Localiza i regiunile industriale din DOC 1 pe harta economic a lumii (Fig. 3).ţ ă
Doc 1. Regiunile industriale extraeuropene
Regiunile industriale reprezentate pe harta economic a lumii prezint o serieă ă
de diferen ieri şi elemente specifice, care nuan eaz calitativ caracterul deţ ţ ă
concentrare a activit ilor industriale pe care acestea le presupun.ăţChina de Nord-Est este, f r îndoial , o regiune industrial foarte bineă ă ă ă
conturat , care îşi are originea în exploatarea resurselor de huil generatoare apoi aă ă
industriei siderurgice. În prezent, aceast regiune, care are ca centru oraşulă
Shenyang, este profilat în continuare pe termoenergie, industria siderurgic şiă ă
industria constructoare de maşini. În mare parte, infrastructura tehnic p strează ă ă tehnologiile clasice.
China de Sud reprezint o regiune cu aspect liniar, situat în lungul rmuluiă ă ţă
276
sudic al rii, cuprinzând industrii predominant moderne, cu o concentrare mai mareţă
a acestora în zona Hong Kong - Guangzhou, dar cu prezen e semnificative în alteţ
oraşe „libere”.
Coreea de Sud reprezint în ansamblul ei, pe o suprafa restrâns , o mareă ţă ă
concentrare industrial cu o deosebit semnifica ie la nivel mondial, care posedă ă ţ ă totodat o deosebit capacitate deă ă
transport maritim (cu patru dintre primele porturi mondiale şi a şasea arţ ă dup traficul maritim).ă
Sud-Estul Braziliei este o regiune relativ nou , care îşi are originea înă
exploatarea şi prelucrarea minereurilor feroase (Belo Horizonte fiind un cunoscut
centru siderurgic). Principalul oraş industrial al regiunii este Sao Paulo, dar
activit ile industriale sunt r spândite într-un areal mai larg.ăţ ăGolful Mexic are un profil specific dat de existen a exploat rilor de petrol şi aţ ă
activit ilor legate de prelucrarea acestuia. Se distinge printr-o deosebit capacitateăţ ă
de rafinare şi pe dezvoltarea unor industrii bazate pe prelucrarea petrolului.
Fa ada pacific a Statelor Unite ţ ă are trei concentr ri mai bine eviden iate,ă ţ
ceea ce îi confer un anumit caracter de discontinuitate: în partea de nord, în jurulă
oraşului Seatlle (cu industrii moderne, cum ar fi industria aeronautic şiă
electronic ), în partea central , în jurul oraşului San Francisco (inclusiv industria deă ă
înalt tehnologie din Silicon Valley) şi în sud, având drept centru oraşul Los Angelesă
(cu industrii diversificate şi moderne).
Regiunea Marilor Lacuri a avut ini ial un pronun at caracter siderurgicţ ţ
(datorit abunden ei minereurilor de fier), dar în prezent are o structur complex .ă ţ ă ă
Centrele principale (Chicago, Detroit, Cleveland, Buffalo) au o componentă semnificativ tradi ional în construc iile de automobile (Fig. 2).ă ţ ă ţ
Regiunea industrial Boswash ă se
suprapune megalopolisului american şi se caracterizeaz printr-o diversitateă
de ramuri (petrochimie, nave, maşini, atomoenergie, industria de înalt tehnologie),ă
amplasate teritorial în spa iul dintre marile oraşe.ţRegiunea industrial Mexic ă -Veracruz, situat în Mexic, este mai nou ,ă ă
dar se distinge printr-o concentrare a activit ilor industriale pe axa urban Mexico -ăţ ă
Puebla - Veracruz (unde exist cea mai important capacitate de rafinare).ă ăSud - estul Canadei se eviden iaz ca o regiune industrial aproapeţ ă ă
continu (Toronto - Montreal), cu industrii diversificate şi moderne, legate func ională ţ
de cele din SUA.
Doc 2. Regiunile industriale noi
În ultima perioad de timp se observ c o serie de alte areale se afl într-ună ă ă ă
proces de dezvoltare şi extindere care va duce la apari ia unor concentr riţ ă
teritoriale mari, de tipul regiunilor industriale.
În acest sens amintim îndeosebi regiunea Golfului Persic, care, pornind de la
277
exploatarea petrolului, îşi dezvolt capacit i proprii de rafinare, alte ramuriă ăţ
industriale, noi genera ii de oraşe şi, în acelaşi timp, se afl într-un proces deţ ă
structurare teritorial .ă
278
Fig. 3 - Harta economic a lumiiă
279
280
281
282
283
Fig. 2 - Industrie de automobile (USA). Detroit (Chrysler)
Cifrele de pe hart indic , pentru continentele extraeuropene şi Federa iaă ă ţ
Rus :ă1. Vestul mijlociu canadian (Alberta)
2. Sud-Estul Canadei (Toronto-Montreal)
3. Megalopolisul american (Boswash)
4. Marile Lacuri (Chicago-Detroit)
284
5. Appalachi
6. Golful Mexic
7. Seatle
8. San Francisco
9. Los Angeles
10. Mexico-Veracruz
11. Sud-Estul Braziliei (Sao Paolo-Belo Horizonte)
12. La Plata (Buenos Aires- Rosario)
13. Chile (Santiago)
14. Maroc (Rabat-Casablanca)
15. Algeria (Oran-Alger)
16. Egipt (Cairo)
17. Nigeria (Ibadan-Lagos-Port Harcourt)
18. Congo (Kinshasa)
19. Transvaal (Johannesburg)
20. Cap (Capetown)
21. India de Nord (Delhi-Kanpur)
22. India de Est (Bengalul de Vest-Calcutta)
23. Mumbay
24. Madras
25. Vietnamul de Nord (Hanoi-Haiphong)
26. Taiwan (Taipei)
27. Japonia Central şi de Sudă28. Coreea de Sud
29. China de NE (Shenyang)
30. Beijing-Tianjing
31. Shanghai-Nanjing
32. China de Sud-Est (Guangzhou- Hong Kong-Fouzhou)
33. Wuhan
34. Irkutsk
35. Kuznetzk
36. Ural-Perm-Ekaterinburg
37. Volga (Samara)
38. Moscova-Nijni Novgorod
39. Sankt Petersburg
40. Sydney
41. Melbourne
42. Adelaide
43. Perth
C rbuni superioriăPetrol
285
Gaze naturale
Minereuri feroase
Diamante
Mangan, Crom,Titan
Cu Cupru
Sn Staniu
Ni Nichel
PbZn Plumb şi Zinc
Au Aur
Bx Bauxită
Ag Argint
U Uraniu
Ph Fosfa iţ
S Sulf
Ape geotermale
Regiuni industriale
B. Regiuni industriale din europa
Originea regiunilor industriale
286
Regiunile industriale din Europa se caracterizeaz printr-o componentă ă istoric pronun at , în sensul c acestea s-au format în cadrul unei evolu ii maiă ţ ă ă ţ
îndelungate în timp.
Originile industriei europene sunt mai vechi (secolul XIX), iar dezvoltarea
acesteia a conservat sensibil arealele de origine.
Astfel, Anglia Central , zona Rin - Ruhr, Silezia, Donetk, au la origineă
exploatarea unor resurse de c rbuni, pe baza c rora s-a dezvoltat industria ă ă termo-
energetic ,ă apoi industria siderurgic , industria constructoare de maşini şi, înă
ultimul timp, ramuri moderne ale acesteia.
Activit ile comerciale şi portuare se reg sesc în originea altor concentr riăţ ă ă
industriale europene (Copenhaga, Hamburg, Rotterdam - Anvers, Bordeaux).
Exist concentr ri industrial-urbane care au pornit de la o component urbană ă ă ă semnificativ : Moscova, Milano, Berlin, Paris, Londra - pentru Anglia de Sud,ă
Budapesta.
În aprecierea gradului de concentrare a industriei, un anumit rol îl are scara
de analiz : la nivel mondial pot fi identificate astfel de concentr ri de cel mai înaltă ă
rang, la nivel european (Fig. 4) imaginea este mai detaliat , iar în cazul unor teritoriiă
de dimensiuni mai mici (Fig. 5) profunzimea analizei este mai evident .ăÎn prezent exist anumite muta ii industriale care determin apari ia unoră ţ ă ţ
concentr ri noi ce au la baz al i factori generatori; astfel, ă ă ţ exploatarea petrolului din
Marea Nordului a determinat apari ia în jurul acestei m ri a unei adev rateţ ă ă
concentr ri litorale de centre de prelucrare a petrolului în areale f r industriiă ă ă
ini iale.ţUn fenomen interesant este cel de mutare a unor capacit i de produc ie înăţ ţ
alte ri, adic de „delocalizare” a industriei.ţă ă
287
Specificul regiunilor industriale din Europa
■ Regiunea industrial centrat pe ă ă Mun ii Uralţ are la baz resurse deă
minereuri feroase, neferoase şi apropierea relativ a unor bazine carbonifere careă
au determinat apari ia industriei siderurgice şi a construc iilor de maşini. Centreleţ ţ
tradi ionale cunoscute sunt Ekaterinburg, Magnitogorsk, Perm; prin regiunea Ural seţ
face leg tura cu regiunile industriale din partea asiatic a Federa iei Ruse (Fig. 4).ă ă ţ■ Regiunea industrial ă Donetk are la baz c rbunii superiori (Donbass) careă ă
au determinat (asem n tor regiunilor Ruhr şi Silezia) o dezvoltare a termoenergiei,ă ă
siderurgiei şi a construc iilor de maşini. În prezent, dezvoltarea industrial ini ialţ ă ţ ă este afectat de ă reconversia economică la care este supus exploatarea c rbunilor.ă ă
■ România central - sudică (Bucureşti -Ploieşti - Braşov) reprezint ,ă
neîndoielnic, o regiune industrial semnificativ la nivel european.ă ă■ Silezia este, de asemenea, o regiune industrial a c rei apari ie a fostă ă ţ
determinat de existen a c rbunilor superiori; pe baza dezvolt rii centreloră ţ ă ă
industriale, a ap rut o genera ie de oraşe care formeaz împreun conurbatiaă ţ ă ă
Katowice.
■ Regiunea industrial din ă nordul Italiei (Torino - Milano) are la baz tradi iiă ţ
meşteşug reşti, activit i comerciale, iar industria actual valorific disponibilit ileă ăţ ă ă ăţ
ini iale, resursele principale fiind absente.ţ■ Regiunea industrial ă Rotterdam - Anvers s-a dezvoltat pornind de la
func iile comerciale şi portuare (care sunt şi în prezent determinante).ţLa o analiz mai atent a unui teritoriu mai mic din cadrul continentuluiă ă
european (de dimensiunile aproximative ale rii noastre) situa ia real este maiţă ţ ă
nuan at şi pot fi identificate concentr ri industriale mai mici. În cazul României seţ ă ă
observ mai multe concentr ri teritoriale cu un specific mai pregnant dezvoltate peă ă
suprafe e relativ reduse (Fig. 5).ţ
DIC IONARŢ
Concentr ri urban industrialeă- concentr ri industriale care au avut la origine existen a unui centruă ţ
urban cu activit i comerciale şi meşteşug reşti.ăţ ăDelocalizare - transferul capacit ilor de produc ie (în general poluante:ăţ ţ
termoenergie, siderurgie) din anumite regiuni şi ri în alte localiz ri, unde seţă ă
valorific alte avantaje (transporturi, for de munc ).ă ţă ăReconversie economică - transformarea radical a structurii economiceă
anterioare şi înlocuirea ramurilor ini iale cu activit i noi.ţ ăţTermoenergie - industrie de producere a energiei electrice prin arderea
c rbunilor în termocentrale.ă
Aplica ie:ţ
288
1. Compara i concentr rile industriale europene cu cele din continenteleţ ă
extraeuropene şi identifica i asem n ri şi deosebiri sub raportul suprafe eiţ ă ă ţ
(întinderii), originii, evolu iei şi al importan ei actuale.ţ ţ2. Identifica i tipurile de concentr ri industriale din Europa (Fig. 4).ţ ă3. Caracteriza i, pe scurt, trei concentr ri industriale din România, laţ ă
alegere dintre cele reprezentate pe hart (Fig. 5).ă
289
Regiuni industriale
Fig. 4 - Principalele regiuni industriale din Europa
290
Fig 5. Concentr ri industriale în Româniaă
291
Centre industriale foarte mari (cu structur industrial complex )ă ă ăCentre industriale mari (cu mai multe ramuri industriale importante)
Centre industriale mijlocii (cu câte o ramur important şi alte activit iă ă ăţ
industriale)
Centre industriale mici
Concentr ri industriale:ă
1. Bucureşti şi zona periurban ;ă2. Br ila-Gala i;ă ţ3. Ploieşti-Brazi;
4. Oneşti-Borzeşti;
5. Braşov şi împrejurimi;
6. Depresiunea Petroşani;
7. Hunedoara-Deva;
8. Târgu Jiu-Motru-Rovinari;
9. Craiova şi împrejurimi;
10. Constan a;ţ11. Baia Mare;
12. Bac u-Piatra Neam .ă ţ
292
Studii de caz
A. Regiunea industrial Rin-Ruhră
Situat în partea central-vestic a Germaniei regiunea industrial Rin-Ruhră ă ă
reprezint , o grupare bine eviden iat la nivel mondial. Prin dezvoltarea arealuluiă ţ ă
industrial situat pe axa Rinului (Koln - Dusseldorf) s-a ajuns la unirea acestuia cu
zona tradi ionala Ruhr, astfel încât se poate vorbi despre o regiune industrialţ ă extins Rin-Ruhr.ă
Regiunea îşi are originea în vechiul bazin carbonifer Ruhr şi cuprinde, în
prezent, un spa iu mai larg, dezvoltat şi în zona de confluen dintre râurile Rin şiţ ţă
Ruhr. Gruparea urban reprezint , de fapt, o întins conur-ba ie format din câtevaă ă ă ţ ă
oraşe mai mari (Dortmund, Essen, Duisburg, Diisseldorf) şi o serie de oraşe mai mici
cu industrii diversificate (Bochum, Gelsenkirchen, Herne, Mulheim, Wupertal,
Solingen etc).
Cu aproximativ dou secole în urm , aici exista un peisaj agrar, silvic şiă ă
pastoral, str b tut de râul Ruhr.ă ăUtilizarea resurselor de c rbuni din zon (cunoscute anterior, dar cu oă ă
folosin neindustrial ), ca efect al „revolu iei industriale”, a schimbat bruscţă ă ţ
peisajul, prin dezvoltarea exploat rilor miniere. În scurt timp, a devenit principalulă
bazin carbonifer al Germaniei (Fig.1,2).
Exploatarea c rbunilor de foarte bun calitate a favorizat apari ia unoră ă ţ
industrii noi: industria energiei electrice (în termocentrale), industria siderurgic şi,ă
pe baza acestora, industria constructoare de maşini, industria chimic (bazat şi peă ă
prelucrarea c rbunilor).ăRef cut dup Al Doilea R zboi Mondial, regiunea a avut o dezvoltareă ă ă ă
deosebit pornind tot de la exploat rile de huil . Aceast dezvoltare a generată ă ă ă
apari ia unor ramuri noi, moderne (electronic , electrotehnic , fire sintetice,ţ ă ă
mecanic fin , optic ) ce au facilitat conversia ulterioar .ă ă ă ăRegiunea Rin - Ruhr este un foarte bun exemplu de restructurare şi
modernizare economic (DOC1).ă
C. Regiunea industrial din japonia central şl de sudă ă
Aceast regiune industrial se caracterizeaz printr-o foarte mare concentrareă ă ă
teritorial a industriei, o produc ie foarte variat şi ridicat cantitativ şi prină ţ ă ă
suprapunerea ei, în cea mai mare parte, pe un spa iu urban de tip megalopolisţ
(megalopolisul japonez - DOC 2).
Ea cuprinde partea sudic a insulei Honshu şi nordul insulei Kyushu, având înă
realitate mai multe grup ri teritoriale ale industriei:ă
293
- în est, zona golfului Tokyo (Keihin-port) (Hg-3,4);
- în centru zona Osaka-Kobe-Kyoto;
- în vest, zona Kytakyushu. Caracteristicile acestei mari concentr riă
urban-industriale sunt urm toarele:ă- absen a unor resurse energetice şi minerale semnificative;ţ- prezen a unor porturi de mari dimensiuni (Tokyo, Chiba, Yokohama,ţ
Osaka, Kobe etc);
- o concentrare deosebit a popula iei;ă ţ- o dezvoltare a tuturor ramurilor industriale importante;
- existen a unor ramuri deosebit de performante: industria deţ
automobile, industria petrochimic , construc iile de nave, aparatur electronic şiă ţ ă ă
electrotehnic , instrumente optice etc;ă- o disciplin şi un profesionalism foarte ridicate ale for ei de munc .ă ţ ăPornind de la ramuri tradi ionale (siderurgie, construc ia de nave), s-auţ ţ
dezvoltat foarte mult în acest perimetru o serie de activit i complementare, cum arăţ
fi cercetarea şi inova ia tehnologic , sistemul financiar-bancar şi sistemul deţ ă
comunica ii şi transporturi.ţSe apreciaz c un anumit rol îl are şi organizarea societ ii japoneze precumă ă ăţ
şi sistemul ei specific de func ionare (niponism).ţAtât în trecut, cât şi în prezent, comer ului îi revine un rol deosebit înţ
dezvoltarea acestei regiuni şi a Japoniei în general (DOC 3).
Fig. 1 - Essen la sfârşitul secolului XIX
294
DIC IONARŢ
Conversie industrială - transformarea unor activit i industriale ini iale înăţ ţ
activit i de ultima genera ie.ăţ ţNiponism - concept integrator de natur economic şi social care defineşteă ă ă
caracteristicile specifice ale societ ii japoneze, cu un pronun at caracterăţ ţ
paternalist, care are în vedere şi elementele structur rii ierarhice de natur istorică ă ă a societ ii.ăţ
Fig. 2 - Essen ast zi, dup recon-versia industrial a regiuniiă ă ă
295
Fig. 3 ■ - Concentr ri urban-industriale în regiunea Japonia Centrală ă şi de Sud
296
Fig. 4 - Concentrarea urban , industrial şi portuar Tokyo (Keihin-ă ă ăport), Japonia
centre comerciale
zone reziden ialeţ
zone industriale şi de transport
— Shinkansen
— alte c i ferateă
DOC 1. Dezvoltarea regiunii industriale Rin-Ruhr
Descoperirea resurselor de gaz metan din nordul Germaniei (zona Emden) şi
din Marea Nordului a favorizat înlocuirea în unele procese tehnologice, a c rbuneluiă
cu gazul metan (în termoenergie, industria chimic ). În prezent, aici func ionează ţ ă principalul sistem de explorare, exploatare şi transport a gazului metan din
Germania şi unul dintre cele mai mari la nivel mondial (Ruhrgas). Prin diversificarea
şi modernizarea industriei, dependen a acesteia de c rbune a sc zut foarte mult.ţ ă ăTermocentralele pe baz de c rbune au fost înlocuite cu atomocentrale, iară ă
procesele siderurgice s-au modernizat continuu.
Procesul de închidere a minelor de c rbune, datorat atât recesiunii economiceă
propriu-zise cât si unor factori decizionali de „închidere voluntar ” (între 1970 şiă
297
1990) au schimbat complet fizionomia industrial a peisajului şi, în acelaşi timp,ă
structura economic a regiunii industriale.ăDe exemplu, în locul minelor închise din perimetrul oraşului Bochum, s-a
construit o mare întreprindere de automobile (Opel), care a dinamizat industria
înconjur toare şi a oferit un num r mare de locuri de munc . În prezent, din totalulă ă ă
minelor de acum 34 decenii func ioneaz un sfert, iar industria de exploatare şiţ ă
prelucrare a c rbunelui este subven ionat de stat.ă ţ ăParalel cu reconversia industrial a regiunii Ruhr, s-a trecut la un proces deă
ameliorare a mediului: poluarea a disp rut aproape total, sistemele de epurare aă
apelor uzate s-au extins şi şi-au m rit eficien a, au fost construite noi spa ii verzi şiă ţ ţ
s-a modificat fizionomia urban a principalelor oraşe (Fig. 2). Pe lâng ramuriă ă
industriale de vârf, au ap rut institute de cercetare ştiin ific , universit i, sistemeă ţ ă ăţ
moderne de comunica ii.ţ
Doc 2. Megalopolisul japonez
În acest perimetru se afl 4 dintre primele 12 porturi mondiale, 4 dintreă
primele firme produc toare de automobile de pe glob, cea mai mare capacitate deă
rafinare din lume concentrat pe un spa iu atât de mic şi una dintre cele mai mariă ţ
burse mondiale (bursa din Tokyo).
Din cauza spa iului limitat oferit de condi iile naturale, unele activit i s-auţ ţ ăţ
extins şi în zona maritim , prin amenaj ri speciale.ă ăOraşele au o foarte interesant structur intern , care îmbin elementeă ă ă ă
tradi ionale cu solu iile cele mai moderne (centre comerciale şi parcaje subterane,ţ ţ
linii de metrou), cu scopul principal,de a valorifica la maximum suprafa a redus aţ ă
terenului utilizabil.
În prezent, regiunea industrial a Japoniei Centrale şi de Sud, care seă
suprapune peste megalopolisul japonez reprezint ă cea mai mare şi mai importantă concentrare industrial a lumii contemporaneă (dep şind cantitativ produc iaă ţ
industrial a megalopolisului american).ăRolul megalopolisului japonez şi a industriei sale este valorificat şi mai mult în
ultim perioad de timp, datorit pozi iei în noua regiune de dezvoltare a lumiiă ă ă ţ
contemporane, denumit „Asia-Pacific”.ăTokyo (Fig. 4) reprezint cea mai mare aglomera ie urban a Terrei, cu pesteă ţ ă
27 mil. loc.
Doc 3. Rolul comer ului în dezvoltarea Japonieiţ
Dezvoltarea actual a Japoniei are multiple cauze, condi ion ri şi o anumită ţ ă ă component istoric .ă ă
În afar de elementele favorizante cunoscute (tradi ii, caracteristicile for ei deă ţ ţ
298
munc , ambi ia reconstruc iei), un rol important în dezvoltarea contemporan aă ţ ţ ă
Japoniei l-au avut şi îl au activit ile comerciale.ăţPrivind o hart a acestei p r i a globului, observ m c arhipelagul japoneză ă ţ ă ă
este relativ izolat. Acest lucru a permis o dezvoltare interioar a teritoriului, lipsită ă de amenin ri exterioare majore.ţă
Absen a materiilor prime în condi iile revolu iei industriale ar fi putut s aibţ ţ ţ ă ă un caracter restrictiv asupra evolu iei economice, dar voca ia comercial a Japonieiţ ţ ă
a suplinit şi chiar a favorizat dezvoltarea economic .ăImportul materiilor prime de baz (minereuri de fier, c rbune, petrol) auă ă
favorizat o utilizare intensiv a acestora şi ob inerea unor produse cu valoareă ţ
ridicat .ăConcentrarea popula iei în zonele litorale (cauzat de predominarea reliefuluiţ ă
accidentat din interior) a permis dezvoltarea unor activit i portuare şi comerciale.ăţDe la o orientare predominant asiatic , Japonia are în prezent o orientareă
comercial spre toate regiunile semnificative ale Terrei.ăÎn ultimii ani şi-a dezvoltat rela ii noi în aria Pacificului, fiind într-un fel spa iulţ ţ
cel mai dinamic al regiunii „Asia-Pacific”.
APLICA II:Ţ
1. Preciza i pozi iile geografice ale celor dou concentr ri, utilizând harta.ţ ţ ă ă2. Compara i cele dou concentr ri ale industriei, dup urm toareleţ ă ă ă ă
criterii: originile, condi iile dezvolt rii, factorii dezvolt rii, rolul regiunilor industrialeţ ă ă
în cadrul rii.ţă3. Preciza i principalele deosebiri între cele dou regiuni industriale, peţ ă
baza unui sistem de criterii pe care îl considera i ilustrativ.ţ4. Analiza i posibilit ile comparative de evolu ie în viitor ale celor douţ ăţ ţ ă
regiuni.
IV. Serviciile
1.
Definire şi tipuri
Serviciile reprezint un concept care desemneaz un ansamblu de activit iă ă ăţ
puse în slujba dezvolt rii economice şi a creşterii calit ii mediului de via ală ăţ ţă
oamenilor. Ele reprezint partea „imaterial ” a activit ii sociale şi economice.ă ă ăţ
Aceasta difer de producerea nemijlocit a bunurilor de natur industrial sauă ă ă ă
alimentar , care sunt necesare vie ii oamenilor.ă ţ
299
Sistemul de servicii reuneşte domenii diferite (DOC 1).
A. Sistemele de transporturi şl c ile de comunica ie ă ţ
În cadrul serviciilor, o importan deosebit o au ţă ă sistemele de transporturi şi
c ile de comunica ie.ă ţC ile de comunica ie şi transporturile se grupeaz pe domeniile principaleă ţ ă
unde se desf şoar : pe uscat, pe ap şi în aer. C ile de comunica ie reflect parteaă ă ă ă ţ ă
vizibil , de infrastructur , iar transporturile mai mult ac iunea propriu-zis .ă ă ţ ăTransporturile pe uscat au o origine îndep rtat . Un rol important în evolu iaă ă ţ
transporturilor pe uscat l-a avut evolu ia tehnologiei, care a determinat apari iaţ ţ
succesiv a unor mijloace de transport feroviar şi rutier, cu performan e sporite.ă ţTransporturile feroviare au o origine relativ recent , fiind utilizate de maiă
pu in de dou secole.ţ ăTransporturile pe ap (maritime şi fluviale) au, de asemenea, originiă
îndep rtate. Sunt cunoscute din Antichitate porturile din jurul M rii Mediterane, careă ă
au favorizat realizarea unor schimburi economice aproape permanente între
acestea. Transporturile maritime s-au amplificat considerabil prin construirea unor
sisteme portuare moderne şi prin transportul unor materii prime de la distan e mari.ţ
Transporturile aeriene au un rol crescând în deplasarea interna ional a oamenilor.ţ ăUn rol important în sistemul actual de transporturi mondiale îl reprezintă
interconectarea acestora şi concentrarea lor puternic în anumite zone deă
transporturi intense.
300
B. Gestiunea resurselor financiare
■ Sistemul de b nci (activitatea bancara) şi bursa introduc o nou ordine înă ă
circuitul mondial de bani şi, prin acesta, în cel de bunuri.
■ Sistemul de asigur ri contribuie la înt rirea încrederii sociale a oameniloră ă
şi faciliteaz înt rirea rela iilor sociale din interiorul comunit ilor umane.ă ă ţ ăţFluxurile de capital se concretizeaz în investi ii directe în str in tate, ajutorulă ţ ă ă
public pentru dezvoltare, la care se adaug sistemul mondial de burse (cu oă
vizibilitate mai mare pentru bursele din New York, Tokyo, Londra, Singapore, Hong
Kong, Frankfurt, Zurich). Pe lâng moneda tradi ional a schimburilor interna ionaleă ţ ă ţ
(dolar USA), şi-au construit o pozi ie în creştere moneda european (Euro) şi ceaţ ă
japonez (yen); la acestea se adaug alte monede cu o stabilitate clasic (franculă ă ă
elve ian şi lira sterlin ). Totalitatea fluxurilor interna ionale creeaz un sistemţ ă ţ ă
invizibil, care are o influen deosebit asupra dezvolt rii economice a lumiiţă ă ă
contemporane.
C. Telecomunica iileţ
Au o pondere de aproape 10% în totalul mondial al PIB, ceea ce reprezint oă
creştere substan ial fa de situa ia din urm cu un deceniu (când era sub 2%) şiţ ă ţă ţ ă
arat rolul lor crescând în lumea contemporan . Tehnicile noi, moderne şi rapide,ă ă
care au o dezvoltare vertiginoas , completeaz şi, uneori, tind s înlocuiască ă ă ă mijloacele clasice de telecomunica ii (telefonia, radiofonia, telegrafia, televiziuneaţ
etc).
■ Internetul a ajuns s fie utilizat de peste 150 milioane persoane (1/2 suntă
în SUA) - Fig. 1.
■ Telefonia mobil s-a extins foarte mult şi este relativ stabilizat înă ă
privin a marilor companii interna ionale care o dezvolt .ţ ţ ă■ O dezvoltare mare o au în prezent televiziunea prin cablu şi cea digital ,ă
care extind foarte mult posibilit ile televiziunii „tradi ionale”.ăţ ţ
DIC IONARŢ
Telecomunica iiţ - transmiterea informa iilor la distan prin intermediulţ ţă
semnalelor electrice sau electromagnetice; aceste semnale „transport ” cuvinte,ă
sunete, imagini sau alte date, la distan e mari.ţTehnologia informa ieiţ - reprezint stocarea, prelucrarea şi transmitereaă
informa iilor de c tre calculatoare sau sisteme computerizate.ţ ăInternet - tip special de re ea care combin transmiterea electric şiţ ă ă
electromagnetic a informa iilor; din 1990 are dimensiuni mondiale.ă ţTehnologie inteligentă - sistem care foloseşte microprocesoare şi sisteme
de calcul pentru a uşura activit ile cotidiene şi schimburile de informa ii; ea seăţ ţ
301
refer la toate tehnologiile bazate pe microprocesoare; un exemplu îl reprezintă ă bancomatele.
APLICA IE:Ţ
Comenta i urm toarea afirma ie: „în prezent, serviciile reprezint elementulţ ă ţ ă
cel mai dinamic al dezvolt rii societ ii şi a economiei”.ă ăţ
Doc 1. Taxonomia serviciilor
C i de comunica ie şi transporturiă ţ■ pe uscat: rutiere, feroviare şi subterane
■ pe ap : maritime, fluviale, pe lacuriă■ în aer (aeronave, baloane, rachete)
Sisteme speciale de transport
■ transportul prin conducte
■ transportul energiei electrice
Telecomunica iiţ■ prin cablu (telefon, televiziune prin cablu)
■ prin unde electromagnetice (radio, TV, telefonie mobil )ă
Servicii financiar - bancare
■ b nciă■ asigur riă■ servicii urbane
■ alimentarea cu apă■ salubrizare
■ transport urban
servicii administrative - financiare■
Servicii medicale şi de asisten socialţă ă
Servicii educa ionale şi culturaleţ■ înv mântăţă■ mass-media (radio, TV)
■ institu ii de culturţ ă
Tehnologia inteligentă■ servicii informatice
302
■ internet
■ tehnologia informa ieiţ
Comerţ■ interior
■ exterior
Turism
303
Fig. 1 – Harta utiliz rii internetuluiă
304
CUPRINSUL
III. Industria
1. Evolu ia activit ilor industriale................ţ ăţ 3
2. Industria energiei electirice..................... 7
3. Regiunile industriale............................... 16
Studii de caz............................................. 40
IV. Serviciile
1. Definire şi tipuri..................................... 51
Octavian Mândruţ
Clasa a - X - a
305
Volumul 8
CORINT
306
307
2.
C ile de comunica ie şi transporturileă ţ
Transportul materiilor prime şi al produselor, precum şi transportul
persoanelor au un rol deosebit de însemnat în dezvoltarea economic şi înă
desf şurarea diferitelor activit i umane.ă ăţTransporturile se realizeaz prin mijlocirea c ilor de comunica ie (pe uscat, peă ă ţ
ap , aeriene), care formeaz un adev rat „sistem vascular” al economiei Globului.ă ă ă
A. Transporturile pe uscat
■ Transporturile feroviare (care reprezint 20% din totalul transporturiloră
de m rfuri şi 15% din transportul de persoane) dispun de o re ea de c i ferate înă ţ ă
lungime de 1,6 mil. km, repartizat neuniform pe continente şi în diferite regiuni.ăPe Glob exist diferen ieri în ceea ce priveşte dotarea tehnic şi tipurile de c iă ţ ă ă
ferate. Astfel, exist ă c i ferate cu ecartament normal ă (1435 mm, caracteristice
pentru Europa, America de Nord, China); c i ferate cu ecartament larg ă (1500-1676
mm, întâlnite în Federa ia Rus , Republica Moldova şi India); ţ ă c i ferate cuă
ecartament îngust (1000-1067 mm, mai frecvente în Africa).
La nivelul continentelor şi regiunilor exist diferen ieri însemnate în re eauaă ţ ţ
de c i ferate. Astfel, în Europa magistralele feroviare sunt orientate pe direc ia vest-ă ţest şi nord-sud, intersectându-se în câteva noduri feroviare mai importante.
America de Nord concentreaz aproape jum tate din re eaua mondial . Aiciă ă ţ ă
magistralele feroviare ce leag Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific sunt intersectateă
de o re ea dens de c i ferate convergent spre câteva noduri feroviare.ţ ă ă ăÎn Asia, re ele feroviare însemnate întâlnim în China (se disting axele Uriumqi-ţ
Shanghai şi Guangzhou-Beijing-Harbin), India şi Japonia (pe distan a Tokyo-Osaka-ţNagoya circul „Shinkansen”, cea mai modern garnitur de tren din lume).ă ă ă
În Europa şi în Japonia s-a extins sistemul de trenuri de mare vitez (TGV - Fig.ă
1, 2). În Fran a, acesta tinde s cuprind toate direc iile principale. Între Paris şiţ ă ă ţ
Londra circul Eurostar, un tren modern de mare vitez , care utilizeaz tunelulă ă ă
situat sub Marea Mânecii.
Transporturile rutiere au unele avantaje fa de cele feroviare, fiind maiţă
comode şi ajungând în locuri mai greu accesibile. Re eaua de şosele modernizateţ
este neuniform repartizat pe continente şi ri, fiind mai extins în America deă ţă ă
Nord (35% din totalul mondial) şi în Europa.
În general, şoselele urmeaz traseul marilor magistrale feroviare şi realizează ă leg turi multiple cu celelalte mijloace de transport.ă
Transporturile rutiere de in primul loc în totalul transporturilor de persoane,ţ
fiind cel mai mult folosite pe distan e mici şi mijlocii, precum şi în interes turistic.ţRe eaua rutier se afl în prezent într-un proces de extindere şi modernizare,ţ ă ă
308
astfel încât s permit creşterea corespunz toare a traficului.ă ă ăÎn cadrul re elei rutiere se remarc autostr zile şi şoselele moderne dinţ ă ă
diferite ri (SUA, Germania, Regatul Unit, Olanda, Fran a etc), precum şiţă ţ
magistralele rutiere interna ionale.ţ
B. Europa – transporturi feroviare şi rutiere
Re eaua european de transporturi feroviare şi rutiere (Fig. 3, 4) esteţ ă
influen at sensibil de urm toarele elemente: configura ia continentului, dispunereaţ ă ă ţ
sistemelor montane, forma re elei hidrografice, densitatea popula iei, re eauaţ ţ ţ
urban , posibilit ile tehnologice şi financiare. Ea are, predominant, un caracteră ăţ
general de re ea, în care direc iile meridiane şi paralele se intersecteaz în anumiteţ ţ ă
noduri.
O problem important a reprezentat-o traversarea sistemelor montane mariă ă
(Mun ii Pirinei, Alpii, Carpa ii), care se realizeaz utilizând pasuri (trec tori)ţ ţ ă ă
str b tute de tuneluri, dintre care cele mai importante traverseaz Mun ii Alpi.ă ă ă ţ
Dic ionarţ
Ecartament - distan a între şinele de cale ferat ; ecartamentul poate fiţ ă
îngust, normal şi larg.
Fig 1. Tokyo. Trenuri de mare vitez .ă
309
Fig. 2 - TGV (tren de mare vitez ). Fran aă ţ
Aplica ii:ţ
1. Caracteriza i re eaua feroviar şi rutier a Europei, utilizând Fig. 3,4.ţ ţ ă ă2. Realiza i o activitate pe trei grupe de elevi; temele sunt urm toarele:ţ ăa. Transporturile pe uscat în America de Nord şi de Sud - privire
comparativ ;ăb. Cum se poate ajunge pe uscat din vestul Europei în estul Asiei;
c. Caracteristicile re elei de transporturi pe uscat în Asia.ţ
310
Fig. 3
–
Principalele c i de comunica ie feroviare din Europaă ţ
Fig. 4 Principalele
c i deă comunica ieţ
rutiere din Europa
312
C. Transporturile pe apă
■ Transporturile maritime permit deplasarea, cu cheltuieli reduse, a
unor cantit i mari de m rfuri, la distan e considerabile. Astfel, cu ajutorul navelorăţ ă ţ
maritime se transport : petrol, minereuri, c rbune, produse alimentare.ă ăFlota comercial s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani, ceea ce a permisă
creşterea traficului maritim.
În transportul maritim distingem ca elemente componente porturile (ca noduri
de convergen a traficului) şi rutele ţă maritime.
Pe ri, distribu ia flotei comerciale este redat în tabelul al turat (DOC 1).ţă ţ ă ăPorturile concentreaz o serie de activit i legate de depozitarea, tranzitul,ă ăţ
prelucrarea şi transportul diferitelor m rfuri. Pentru aceste activit i, în porturiă ăţ
exist o infrastructur tehnic dezvoltat , format din cheiuri, bazine pentru nave,ă ă ă ă ă
utilaje pentru manevrarea m rfurilor, spa ii de depozitare, instala ii de dirijare aă ţ ţ
traficului etc. Totodat , porturile constituie arii de convergen a c ilor ferate şi aă ţă ă
şoselelor şi de concentrare a activit ilor economice.ăţDup func iile economice şi structura traficului de m rfuri, se distingă ţ ă
urm toarele categorii de porturi:ă- porturi cu caracter complex, de tranzit, depozitare şi redistribuire a
produselor. Din aceast categorie men ion m porturile Rotterdam, New York,ă ţ ă
Keihin-port (Tokyo-Kawasaki-Yokohama), Osaka etc;
- porturi specializate în traficul de materii prime; aici se detaşeaz porturileă
petroliere, cum ar fi: Kharg Terminal (Iran), Ra's Tannurah (Arabia Saudit ), Mina ală
Ahmadi (Kuwait), Houston (SUA), Batumi (Georgia);
- porturi specializate în traficul de produse alimentare; men ion m aiciţ ă
porturile pentru grâne (Odessa-Ucraina, Sydney-Australia, La Plata-Argentina), orez
(Rangoon - Myanmar), cafea (Santos - Brazilia), porturile pentru pescuit (Reykjavik -
Islanda).
Dup traficul de m rfuri, cele mai mari porturi sunt redate al turat (DOC 2).ă ă ăRutele maritime sunt c i de transport pe m ri şi oceane care leagă ă ă
principalele zone şi porturi.
■ Transporturile fluviale au o anumit importan interna ional ,ă ţă ţ ă
precum şi în cadrul diferitelor ri.ţăO serie de artere hidrografice continentale au fost transformate în adev rateă
axe de transport fluvial (Rin, Dun re, Mississippi, Marile Lacuri, Sf. Laurentiu, Volga,ă
Don, Chang-Jiang, Nil).
D. Transporturile aeriene
Transporturile aeriene au înregistrat o puternic dezvoltare în ultimul timpă
(Fig. 5).
Transportul de pasageri a ajuns ast zi la peste 3,4 miliarde persoane (2004),ă
iar cel de m rfuri s-a amplificat şi diversificat, transpor-tându-se îndeosebi produseă
perisabile, m rfuri cu volum mic, es turi, aparate de precizie, medicamente şi ună ţ ă
volum mare de efecte poştale.
În privin a transporturilor aeriene de m rfuri şi pasageri, cea mai mareţ ă
pondere (1/2 din totalul mondial) o de ine SUA. În anul 2004, principaleleţ
aeroporturi, dup num rul de pasageri, au fost: Londra, New York, Chicago, Tokyo,ă ă
Atlanta etc. (DOC 3,4), iar dup tonajul m rfurilor transportate New York, Losă ă
Angeles, Tokyo, Miami, Seul etc.
E. Transporturile speciale
În cadrul transporturilor speciale se includ: transporturile prin conducte,
transportul energiei electrice prin liniile de înalt tensiune, telecomunica iile,ă ţ
transportul cu ajutorul rachetelor etc.
Prin conducte se transport îndeosebi petrol şi gaze naturale din regiuni deă
extrac ie spre cele de prelucrare şi distribuire. Ele au o influen însemnat asupraţ ţă ă
economiei unor regiuni şi asupra peisajului geografic.
314
F. Zone de transporturi interne
Anumite regiuni au o mare varietate şi concentrare a tipurilor de c i deă
comunica ie şi de transporturi aflate în strâns conexiune. Aceste zone deţ ă
transporturi între in traficuri înalte de produse şi persoane.ţAici sistemele de transporturi se afl în complementaritate şi se intersectează ă
în anumite „noduri”.
Dic ionarţ
Flot maritimă ă - totalul navelor înregistrate într-o anumit ar .ă ţ ăPort - sistem de amenaj ri şi dot ri specifice, care permit acostarea naveloră ă
la rm şi toate activit ile legate de acestea.ţă ăţRut maritim ă ă - traseul frecventat în mod obişnuit de nave în deplasarea
între dou porturi.ă
Doc1. Tonajul navelor principalelor state cu flote comerciale (2003)
Statul Tonaj (mil.t.) % din flota
mondială
Grecia 145 18,3Japonia 101 12,8Norvegia 61 7,7
Statul Tonaj (mil.t.) % din flota
mondialăChina 40 5,2SUA 38 4,8Hong Kong
(China)
37 4,6
Germania 37 4,6Rep. Coreea 25 3,2
Doc 2. Principalele porturi maritime (dup traficul de m rfuri) 2003ă ă
Portul Trafic (mil. t.)Singapore 326
Rotterdam 315
315
Shanghai China 186
170
Nagoya 153
Ulsan 151
Kwangyang 140
Anvers 120
Inchon 120Pusan 117Yokohama 116Kawasaki 100
316
• Aeroporturile principale
— Linii aeriene principale
Fig. 5 Transporturile aerine pe glob
Caracterul rectiliniu al traseelor aeriene între dou aeroporturi nu red formaă ă
real a acestora.ă
Transporturile aeriene se afl în prezent într-un proces de modernizare şiă
dezvoltare. S-a presupus c dup „criza petrolului” transporturile aeriene vor stagnaă ă
sau chiar se vor diminua. Experien a a ar tat c utilitatea lor este mai importantţ ă ă ă decât costurile. Acest lucru a favorizat dezvoltarea transporturilor aeriene şi
diversificarea lor.
Harta de mai sus red într-un mod simplificat reparti ia geografic aă ţ ă
aeroporturilor cu func ii „nodale” de centre ale re elelor aeriene.ţ ţEa trebuie corelat cu pozi ia marilor aeroporturi în traficul de pasageri şi deă ţ
m rfuri.ăLiniile aeriene nu sunt rectilinii ci urmeaz arcuri de cerc care, pe o sfer ,ă ă
reprezint distan a minim dintre dou puncte (ortodrom ).ă ţ ă ă ă
Aplica ie:ţ
Urm ri i harta de mai sus şi specifica i principalele rute maritime şi aeriene peă ţ ţ
glob.
319
320
Fig.
6 -
Aeroportul din Atlanta – SUA
3.
Comer , turismţ
A. Comer ulţ
■ Comer ul interior ţ reprezint o form foarte vizibil şi generalizat deă ă ă ă
servicii. Comer ul interior al rilor depinde foarte mult de nivelul lor de dezvoltare.ţ ţăSchimburile de produse sunt realizate între persoane, grupuri de persoane,
firme, localit i, regiuni (toate situate în interiorul aceleiaşi ri), cu scopul principalăţ ţă
de a satisface anumite cerin e de existen a oamenilor.ţ ţăTotalitatea acestor activit i formeaz ăţ ă pia a intern ţ ă şi poate avea un
caracter organizat (prin practicarea ei dup anumite reguli şi în anumite perimetreă
special amenajate), semiorganizat sau neorganizat.
■ Comer ul exterior ţ presupune schimbul de bunuri între diferite ri sauţă
grupe de ri.ţăPonderea şi locul fiec rei ri în comer ul mondial arat foarte clar locul peă ţă ţ ă
care acestea îl ocup în diviziunea interna ional a muncii. Este semnificativă ţ ă ă ponderea principalelor ri atât în ansamblul activit ilor de comer (export şiţă ăţ ţ
import), cât şi a exporturilor, luate separat (DOC 1).
Ponderea rii noastre în comer ul mondial (0,18%) este inferioar celei peţă ţ ă
321
care o avea în urma cu 2-3 decenii (0,60%), dar asem n toare unor ri de aceleaşiă ă ţă
dimensiuni.
■ Comer ul electronic ţ reprezint desf şurarea unor activit i de serviciiă ă ăţ
prin intermediul Internetului. El reprezint o adev rat schimbare calitativ aă ă ă ă
comer ului deoarece se realizeaz prin mijlocirea sistemelor informatice. Se aflţ ă ă actualmente, îndeosebi în rile dezvoltate, într-o accentuat dezvoltare.ţă ă
■ O form special a sistemului de servicii îl reprezint ă ă ă fluxurile de
capital sub form institu ionalizat ă ţ ă (între ri, organisme financiare şi ri, întreţă ţă
organisme financiare din diferite ri, între companii) ţă sau la nivel uman
individual.
În anul 1998, asisten a financiar interna ional , sub forma creditelor de careţ ă ţ ă
au beneficiat diferite ri, este redat al turat (DOC 2).ţă ă ă
B. Turismul
Activit ile turistice sunt un indicator important al gradului de satisfacere aăţ
popula iei cu anumite servicii. Ele cuprind ţ turismul intern şi turismul
interna ional. ţ Pentru anumite ri rolul turismului interna ional, eviden iat prinţă ţ ţ
încas rile din turism ă şi circula ia turisticţ ă (num rul de persoane venite), esteă
semnificativ în ansamblul economiei proprii (Fig. 1,2, DOC 3).
■ Turismul în România
În ara noastr exist o varietate de obiective turistice, dintre careţ ă ă
men ion m: elemente legate de relief: peşteri, chei, creste abrupte, formeţ ă
vulcanice, v i, suprafe e de eroziune, depresiuni, relief structural; elemente legateă ţ
de clim şi hidrografie: izvoare minerale, izvoare termale, areale cu un microclimată
terapeutic, lacuri, poten ialul heliomarin al litoralului; elemente legate de peisaje,ţ
vegeta ie şi faun , care sunt concentrate în principalele rezerva ii de acest fel;ţ ă ţ
obiective cultural - istorice: cet i, castele, monumente de arhitectur , biserici,ăţ ă
m n stiri, case memoriale etc.ă ăExist mai multe tipuri de areale turistice, cum ar fi: areale turistice cu ună
poten ial natural deosebit; dintre acestea, men ion m: Obcinele Bucovinei, Ceahl uţ ţ ă ă
- Cheile Bicazului, Ciucaş, Bucegi, F g raş, Retezat, Defileul Dun rii etc; arealeă ă ă
turistice cu un poten ial cultural ţ - istoric şi arhitectonic, cum ar fi: nordul Moldovei,
Podişul Târnavelor, Subcarpa ii Getici; ţ areale turistice amenajate cu un înalt
poten ial balneoclimateric, ţ în aceast categorie intr litoralul M rii Negre, întreă ă ă
N vodari şi Vama Veche; ă areale turistice neamenajate, unde se p strează ă caracteristicile naturale ini iale: Delta Dun rii şi complexul lagunar Razim - Sinoie.ţ ă
Dintre arealele turistice identificate la nivelul rii, un interes deosebitţă
prezint în prezent: litoralul M rii Negre (care, deşi are o utilizare sezonier ,ă ă ă
concentreaz mai mult de jum tate din circula ia turistic intern ); zona Braşov -ă ă ţ ă ă
Bucegi - Valea Prahovei, cu sta iunile şi amenaj rile cunoscute; nordul Moldovei,ţ ă
oraşul Bucureşti.
322
323
Dic ionarţ
Comerţ - activitate economic tradi ional de schimb al produseloră ţ ă
excedentare între anumite comunit i umane.ăţDrume ie ţ - deplasarea oamenilor pe jos în regiuni mai pu in accesibile.ţTurism - deplasarea persoanelor într-o alt localitate decât cea de reşedin ,ă ţă
cu un scop diferit de cel lucrativ.
Sta iune balneoclimateric ţ ă -sta iune turistic în care se pun în valoareţ ă
caracteristicile balneare (ape minerale) şi climaterice ale regiunii.
DOC 1. Principalele state în comer ul mondial (în 2004)ţ
Statul Comer total %ţ
în total mondial
Exporturi % în
total mondial
SUA 15,3 12,0Germania 8,5 9,3Japonia 6,0 6,8Fran aţ 4,7 4,9Regatul Unit 4,7 4,4
Italia 4,0 3,8Canada 3,9 4,3Olanda 3,1 3,6
324
DOC 2. Volumul creditelor datorat asisten ei financiare interna ionaleţ ţ
pentru diverse state
Statul Credite (miliarde
USD)
% din total
credite
China 42,0 27,1Brazilia 24,0 15,5Mexic 10,0 6,5Argentina 5,6 3,6Polonia 5,5 3,4Chile 5,5 3,4
Pentru figura urm toareă
● Centre istorice şi culturale
● Sta iuni litorale ţ● Sta iuni pentru schi ţ Distrac ii● ţ
+ Pelerinaje
∆ Parcuri naturale
325
Fig. 1 Terre – obiective turistice
327
DOC 3. Primele state ale lumii dup num rul anual de ă ă turişti (2003)
328
A. Regiuni turistice
Turism de munte (sporturi de iarna)
Turism balnear (vara)
Alte forme de turism
B. Poli de turism
Turism urban ●● Turism balnear
• Sporturi de iarnă
C. Leg turi turistice majoreă− Legaturi rutiere
---Legaturi maritime (croaziere)
Activit i complementare şi aplica iiăţ ţ
Caracteristici de geografie umană
Orizontul local şi apropiat are anumite caracteristici de geografie uman careă
reflect elemente referitoare la: popula ie, aşez ri omeneşti, resurse naturale,ă ţ ă
activit i economice, elemente de transformare a peisajului natural şi de organizareăţ
a spa iului.ţUn element de referin important pentru definirea caracteristicilor deţă
geografie uman îl reprezint încadrarea orizontului local şi apropiat în sistemul maiă ă
larg oferit de unitatea administrativ supraordonat , regiunea în care se afl situat,ă ă ă
ansamblul teritoriului rii şi unit ile statale şi regionale învecinate.ţă ăţPopula iaţ din orizontul local şi apropiat trebuie s fie v zut dintr-oă ă ă
perspectiv cantitativ , evolutiv şi socio-economic . Evolu ia popula iei uneiă ă ă ă ţ ţ
localit i poate fi reprezentat printr-o histogram (Fig. 1).ăţ ă ăO aten ie deosebit trebuie acordat analizei ţ ă ă habitatului şi a sistemului de
aşez ri. ă Caracteristicile habitatului reprezint contextul calitativ în care sunt situateă
aşez rile din orizontul local şi apropiat (şi, în mod deosebit, localitatea natal ) şiă ă
reflect condi iile generale ale calit ii vie ii popula iei ce locuieşte acest teritoriu.ă ţ ăţ ţ ţAnaliza sistemului de aşez ri presupune concentrarea interesului pe oă
anumit localitate, dar necesit şi abordarea sistemului func ional şi spa ial ală ă ţ ţ
aşez rilor înconjur toare.ă ăInventarierea resurselor naturale trebuie sa aib în vedere un cadru mai larg,ă
în care un loc important trebuie s le revin resurselor fizico - geografice (fondulă ă
funciar, resursele de ap , resursele biotice, condi ion rile climatice, posibilit ileă ţ ă ăţ
reliefului), pe lâng cele abordate în mod tradi ional şi reunite generic sub numeleă ţ
de resursele scoar ei terestre (resurse energetice şi minerale, substan eţ ţ
nemetalifere, roci).
Structura resurselor poate fi redat printr-o diagram circular (Fig. 2).ă ă ăActivit ile economiceăţ pot fi investigate în raport cu ariile înconjur toare, cuă
mecanismul actual al tranzi iei şi cu aspira iile comunit ii locale (DOC 1).ţ ţ ăţTransform rile mediului naturală se pot concretiza într-o evaluare a tipurilor de
peisaje antropice şi a gradului de antropizare a mediului. Un element important de
analiz pentru caracteristicile umane ale unui teritoriu îl reprezint modul în careă ă
societatea omeneasc a transformat mediul s u natural, ini ial. În acest sens,ă ă ţ
utilizarea unor surse istorice şi cartografice eviden iaz diferite momente aleţ ă
transform rii peisajului natural de c tre om.ă ăAnaliza atent a şirului localit ii natale (sau al altor localit i) eviden iază ăţ ăţ ţ ă
leg tura dintre elementele naturale şi antropice conturând totodat şi structura eiă ă
teritorial intern (Fig. 3).ă ăO problem legat de sistemul de aşez ri o reprezint ă ă ă ă ierarhizarea acestuia.
Este de observat c anumite localit i au avut în timp evolu ii diferite, astfelă ăţ ţ
încât, în prezent, acestea ocup o anumit pozi ie în sistemul de aşez ri, care poateă ă ţ ă
330
deveni un element favorizant sau restrictiv al evolu iei ulterioare.ţMen ion m, cu titlul de exemplu, c stabilirea reşedin ei de comun într-unulţ ă ă ţ ă
din satele componente a avut ca efect dezvoltarea mai accentuat a acelui sat careă
ocup , în acest fel, o pozi ie mai favorabil , în mod similar, dar la alte dimensiuni,ă ţ ă
se pune problema alegerii centrelor de decizie administrativ .ăO preocupare a studiilor de geografie uman a orizontului local este legat deă ă
stabilirea exact a actualului sistem de ierarhizare a localit ilor şi de definireaă ăţ
leg turilor cu oraşele polarizatoare.ă
Dic ionarţ
Antropizare - proces de transformare a mediului natural într-un mediu
antropic.
Geografie istorică - preocupare ştiin ific de interferen , care îşi propuneţ ă ţă
s redea, cronologic, aspectele principale ale rela iei dintre om şi mediul s u deă ţ ă
existent .ăPeisaj antropic - peisaj transformat de om în care exist o prezen vizibil aă ţă ă
elementelor introduse de acesta: c i de comunica ie, aşez ri, activit i economice.ă ţ ă ăţSit - suprafa concret în care este amplasat o anumit localitate.ţă ă ă ă
Aplica ii:ţ
1. Realiza i o hart a orizontului local pe care s reprezenta i principaleleţ ă ă ţ
elemente de geografie uman .ă2. Realiza i o cercetare a orizontului local urm rind tematica din DOC 1 şiţ ă
elabora i o scurt lucrare în acest sens.ţ ă
331
Fig.1 Diagram în coloane. Evolu ia popula ieiă ţ ţ
332
Fig. 2 Diagram circular . Ponderea diferitelor resurse energeticeă ă
utilizate de societatea contemporană
333
Fig. 3 Zonele func ionale ale oraşului Bucureştiţ
■ Zona central cu construc ii vechiă ţ■ Areale cu blocuri (cartiere noi)
■ Zone reziden ialeţ ■ Zone şi platforme industriale
■ Zone verzi
■ Localit i exterioare ăţО Lacuri
■ Zone comerciale noi
— Şosele
— C i ferateă
334
DOC 1. Tematica de geografie uman a orizontului local şi apropiată
1. Pozi ia fa de unit i supraordonate (jude , regiune geografic , ar ).ţ ţă ăţ ţ ă ţ ă2. Popula ia:ţ■ Num rul popula iei, evolu ia numeric , mişcarea natural , mişcareaă ţ ţ ă ă
migratorie.
■ Structura popula iei (pe grupe de vârst , confesional , ocupa ional ).ţ ă ă ţ ă3. Habitat şi aşez ri:ă■ Caracteristicile habitatului.
■ Aşez rile omeneşti (oraşe, sate). Studiul aşez rii urm reşte identificareaă ă ă
fizionomiei, structurii, func iilor şi, pentru localit ile mari, a zonelor func ionale.ţ ăţ ţ■ Reprezentarea cartografic a aşez rilor omeneşti. Organizareaă ă
aşez rilor omeneşti în sisteme teritoriale (influen a oraşelor mari în teritoriu,ă ţ
sistemul de comunica ii, ierarhizarea aşez rilor).ţ ă4. Resurse naturale şi activit i economice:ăţ■ Resurse (fizico - geografice şi ale scoar ei terestre).ţ■ Activit ile agricole (ramuri, produse).ăţ■ Activit i industriale (ramuri, întreprinderi, produse, leg turi economice,ăţ ă
aprecieri privind posibilit ile de dezvoltare). ăţServicii (transporturi, c i de comunica ie, activit i comerciale, turism).ă ţ ăţ5. Perspective ale dezvolt rii economice.ă6. Peisaje antropice şi mediul antropizat.
Test secven ialţ
Scrie i pe o foaie al turat r spunsul corect pentru fiecare dintre cerin ele deţ ă ă ă ţ
mai jos.
Urm ri i cu aten ie harta de mai jos.ă ţ ţ
I. Explica i, pe scurt, ce reprezint aceast hart şi ce elemente pot fiţ ă ă ă
identificate în cadrul ei.
10 puncte
II. Identifica i 10 regiuni industriale şi nota i denumirea lor şi statulţ ţ
în care se afl situate.ă
10 x 2 puncte = 20 puncte
III. Alege i o regiune industrial dintre cele identificate mai sus şiţ ă
335
preciza i specificul economic al acesteia.ţ
10 puncte
IV. Explica i, pe scurt, principalele caracteristici ale proţ duc ieiţ
mondiale de energie electric , precizând:ăa) baza de materii prime;
b) tipurile de centrale electrice;
c) principalele ri produc toare;ţă ăd) ponderea atomoenergiei în produc ia de energie electric ;ţ ăe) perspectivele dezvolt rii acestei ramuri industriale.ă
5x4 puncte = 20 puncte
V. Analiza i raportul dintre evolu ia popula iei şi a produc ieiţ ţ ţ ţ
agricole, luând în considerare cele mai importante state sub raportul
ambelor caracteristici (China, India, SUA).
14 puncte
VI. Identifica i r spunsul corect şi nota i pe foaia de test literaţ ă ţ
corespunz toare a acestuia:ă
1. Principala ar produc toare de ţ ă ă huil ă este:
a. China;
b. Fed. Rus ; ăc. India;
d. SUA;
2. Principala ara produc toare de ţ ă petrol este:
a. Arabia Saudit ; ăb. Fed. Rus ; ăc. Iran;
d. SUA.
3. Principala ar produc toare de ţ ă ă minereu de fier este:
a. Australia;
b. Brazilia;
c. China;
d. Fed. Rus .ă
4. Principala ar produc toare de ţ ă ă aur este:
a. Australia;
336
b. Canada;
c. Rep. Africa de Sud;
d. SUA.
5. Principala ar produc toare de ţ ă ă energie electric ă este:
a. China;
b. Fed. Rus ; ăc. Japonia;
d. SUA.
6. Principala ar produc toare de grâu este:ţ ă ă
a. China;
b. Fran a; ţc. Spania;
d. SUA.
7. Principala ar produc toare de orez este:ţ ă ă
a. China;
b. Bangladesh;
c. India;
d. Indonezia.
8. Principala ara european produc toare de energieţ ă ăatomoelectric este: ăa. Federa ia Rus ; ţ ăb. Fran a; ţc. Germania;
d. Regatul Unit.
8x2 puncte = 16 puncte
Total (I-VI) = 90 puncte
Din oficiu = 10 puncte
TOTAL = 100 puncte
337
Regiuni industriale
338
CAPITOLUL IV
Ansamblurile economice şi geopolitice ale lumii
Lumea contemporan îşi desf şoar existen a şi activitatea cotidian întreă ă ă ţ ă
dimensiunea individual (proprie fiec rui locuitor al planetei noastre) şiă ă
dimensiunea global (caracteristic umanit ii ca întreg).ă ă ăţÎntre individ şi planeta pe care acesta tr ieşte, exist o mare diversitateă ă
spa ial de ţ ă asociere a diferitelor caracteristici sociale, economice şi politice ale
lumii contemporane.
Aceast asociere se refer la grupuri şi comunit i umane, regiuni, ri şiă ă ăţ ţă
ansambluri de ri.ţăEa arat atât o mare ă diversitate cât şi o anumit ă omogenitate a
problemelor de baz cu care este confruntat societatea omeneasc .ă ă ăAsocierea oamenilor, a comunit ilor, regiunilor şi a rilor este un fenomenăţ ţă
cu un profund caracter istoric. Cu atât mai mult acum, în era globaliz rii, această ă asociere devine mai important şi mai eficient .ă ă
Ansamblurile economice, grup rile umane, grup rile de state şi ansamblurileă ă
geopolitice reprezint o realitate vizibil a existen ei noastre cotidiene.ă ă ţ
În urma parcurgerii acestui capitol, ve i dobândi anumite competen e, care vţ ţ ă vor permite:
■ identificarea unor criterii de constituire a ansamblurilor economice
contemporane;
■ identificarea unor criterii de asociere a statelor;
■ perceperea dimensiunii geopolitice a lumii contemporane;
■ perceperea raportului dintre dimensiunile teritoriale ale lumii
contemporane (de la dimensiunea globala la cea regional şi local );ă ă■ perceperea diversit ii reale şi relative ce caracterizeaz lumeaăţ ă
contemporan ;ă■ identificarea diferen ierilor teritoriale ale componentei socio-economice aţ
mediului geografic;
■ rela ionarea elementelor din mass-media cu problematica ansamblurilorţ
lumii de ast zi.ă1.
Marile ansambluri economice
şi geopolitice ale lumii
Între unit ile teritoriale elementare ale „decupajului” actual al lumii - ăţ statele
- şi Terra ca sistem global al umanit ii, ăţ exist mai multe posibilit i de aă ăţ
identifica anumite asocieri teritoriale intermediare. Aceste forme de asociere (între
dimensiunea statal şi cea planetar ) exist ca atare, fiind convenite între anumiteă ă ă
grupuri de state, sau pot fi doar construc ii teoretice.ţOrice asociere teritorial realizat teoretic pe baza unor anumiteă ă
caracteristici, trebuie privit cu aten ie, pentru a reflecta cât mai bine realitateaă ţ
concret .ăExist mai multe posibilit i principale de a realiza anumite grup ri teritorialeă ăţ ă
(ansambluri) de state:
a. dup pozi ia şi proximitatea (apropierea) geografic a statelor;ă ţ ăb. dup marile arii culturale;ăc. dup pozi ia diferitelor ri, regiuni şi continente fa de anumite ariiă ţ ţă ţă
decizionale, politice şi economice care au în prezent o pozi ie predominant ;ţ ăd. dup modul de asociere economic şi comercial ;ă ă ăe. dup nivelul de dezvoltare general a rilor;ă ă ţăf. dup gradul de coeziune intern a ană ă samblurilor teritoriale;
g. dup modul de asociere militar ;ă ăh. dup anumite criterii, preponderent statistice, economice şi pozi ionale,ă ţ
care încep s aib o utilizare interna ional .ă ă ţ ă
A. Gruparea teritorial a statelor dup pozi ia şi apropierea loră ă ţ
geografică
Utilizarea acestui criteriu duce la anumite „decupaje” geografice care au un
pronun at caracter tradi ional. Este vorba despre gruparea statelor pe ţ ţ continente
(în sensul accep iunii lor consacrate): Europa, Asia etc.ţÎn unele situa ii apar şi aici anumite dificult i de aplicare a acestui criteriuţ ăţ
când este vorba, de exemplu, despre Federa ia Rus , Oceania ţ ă (şi/sau cu
Australia), accep iunea dat ţ ă continentului american (America de Nord, America
Central , America de Sud; sau America de Nord şi Central etc).ă ă
340
B. Gruparea teritorial a statelor pe mari arii culturaleă
Identificarea unor „arii culturale” cu un anumit specific predominant se poate
face luând în considera ie, în acelaşi timp, mai mul i factori, dintre care maiţ ţ
semnificativi ar fi: ariile lingvistice (pe baza marilor familii şi grupe de limbi),
credin ele religioase, ţ anumite afinit i culturale şi de civiliza ie, marileăţ ţ
grupuri etnice etc. (Fig. 1-6).
În aceast perspectiv , principalele arii culturale au câte un grup de tr s turiă ă ă ă
specifice.
De exemplu, Europa este un ansamblu care se defineşte prin anumite
caracteristici. Poate cea mai important este aceea c , în perioada secolelor XVI-XX,ă ă
aproape întreaga planet a fost, într-un fel sau altul, influen at de Europa prină ţ ă
expansiunea colonial , lingvistic , tehnologic (de la „revolu ia industrial ” pân înă ă ă ţ ă ă
prezent) şi cultural ; se vorbeşte în acest sens de o adev rat „europenizare” aă ă ă
Terrei. Totodat , modelul cultural al Antichit ii (Grecia, Imperiul roman) şi cel ală ăţ
Renaşterii au influen at civiliza ia european şi mondial . Modelul de viaţ ţ ă ă ţă „european” include în prezent elemente de lege, toleran , nivel de trai ridicat,ţă
bazându-se pe o înalt eficien economic şi uman . Din Europa au pornit îns , înă ţă ă ă ă
timp, mai multe r zboaie, inclusiv ultimele dou conflagra ii mondiale. În vestul şiă ă ţ
centrul Europei func ioneaz în prezent cea mai articulat structur teritorial ,ţ ă ă ă ă
economic şi politic de state, Uniunea European .ă ă ăDesigur, între ariile culturale exist şi spa ii de tranzi ie sau interferen e.ă ţ ţ ţRed m al turat un astfel de model de grupare a rilor pe mari arii culturale,ă ă ţă
model cu o larg acceptare şi utilizare (Fig. 7).ă
Dic ionarţ
Arie cultural ă - spa iu geografic format dintr-un anumit num r de ri careţ ă ţă
au mai multe elemente comune sub raport cultural, al tradi iilor istorice, credin eiţ ţ
religioase predominante, al modului de via , structurii etnice, al limbii sau alţă
originii comune.
Geopolitic ă - ştiin a „rela iilor dintre state”, având ca obiect ansamblul deţă ţ
opinii, op iuni şi decizii realizate la nivelul conducerii statelor asupra unor elementeţ
care se refer la viitorul lor.ăGeostrategie - ansamblu de op iuni şi decizii de natur preponderentţ ă
militar care orienteaz situarea unor ri în ansamblul lumii contemporane; de la oă ă ţă
dimensiune predominant militar se trece în ultimul timp şi la o componentă ă economic , referitoare îndeosebi la ceea ce s-ar numi „accesul la resurse”.ă
Aplica ii:ţ
1. Utilizând harta politic a lumii şi Fig. 7, identifica i câte trei riă ţ ţă
341
reprezentative pentru fiecare spa iu cultural reprezentat pe hart .ţ ă2. Identifica i câte o ar din fiecare spa iu cultural, care sintetizeazţ ţ ă ţ ă
caracteristicile acestuia şi preciza i, pe scurt, aceste caracteristici.ţ3. Analiza i fotografiile al turate (Fig. 1-6) şi preciza i, pentru fiecareţ ă ţ
situa ie, ce elemente culturale sunt reprezentate.ţ
Fig. 1 – Asia de Est – pagod din Chinaă
Fig. 2 – Asia de sud – procesiune religioas – Hardwar, Indiaă
342
Fig. 3 – Lumea islamic – oraş din sudul Algerieiă
Fig. 4 – Africa Subsaharian – sat din Ugandaă
343
Fig. 5 – America de Nord – Central Park, New York
Fig. 6 – America Latin – Rio de Janeiroă
344
Fig. 7 – Spa iile culturale ale lumii contemporaneţ
C. Gruparea statelor dup pozi ia lor fa de ariile de decizie politică ţ ţă ă
Aceast grupare are ca model ă sistemul geostrategic major al planetei (Fig.
8).
Se consider , frecvent, c lumea contemporan are o structur geostrategică ă ă ă ă format din urm toarele spa ii:ă ă ţ
■ Spa iul central ţ (sub raportul deciziei, nu al pozi iei geografice),ţ
denumit „megapolul mondial”, alc tuit din trei arii:ă- Europa Occidental (în principal Uniunea European );ă ă- SUA cu dou zone distincte: estul (megalopolisul american) şi vestulă
(California); se consider uneori c megalopolisul american şi fa ada pacifică ă ţ ă (centrat pe California) ar fi, de fapt, dou arii distincte;ă ă
- Japonia.
■ În jurul acestui spa iu central exist ceea ce se numeşte ţ ă „periferie
integrat centrului” ă şi cuprinde areale cu o anumit similitudine economic şi aă ă
nivelului de dezvoltare cu „centrul"; aici se include o mare parte a Europei, Rusia
european , rile dezvoltate din sud-estul Asiei ş.a.ă ţă■ La exteriorul spa iului anterior se afl ţ ă „periferia exploatat " ă (America
de Sud, rile cu bogate resurse petroliere etc), ţă „periferia subdezvoltat ” ă şi
spa iile „semi-izolate” ţ (care se bazeaz pe dezvoltare prin for e „proprii”, cum ară ţ
fi China, India, Vietnam, Iran, Irak, Libia).
Aceast structur geopolitic are un aspect aproape concentric, iară ă ă
dep rtarea spa iilor „periferice” este apreciat fa de nucleul central de dezvoltareă ţ ă ţă
format din „megapolul (oligopolul) mondial”. De asemenea, spa iile geopoliticeţ
men ionate cuprind anumite „insule” ale „arhipelagului metropolitan mondial”ţ
(reprezentate de oraşe mari, indiferent de aria în care se afl situate), precum şiă
anumite spa ii de „rezerv ” (cu posibilitatea unei dezvolt ri ulterioare: Sahara,ţ ă ă
Siberia, Amazonia, Asia Central , Australia arid , Arctica şi Antarctica).ă ăAceast viziune geopolitic a lumii contemporane este dominat de ceea ceă ă ă
se numeşte megapolul (sau oligopolul) mondial format dintr-un spa iu decizionalţ
central care, în linii mari, determin evolu ia economic , politic , financiar şiă ţ ă ă ă
comercial a lumii contemporane.ăEste interesant de observat c România, chiar dac nu este inclus în spa iulă ă ă ţ
decizional central, are o pozi ie privilegiat , totuşi, prin aceea c este consideratţ ă ă ă ca apar inând „periferiei integrate centrului”.ţ
Din acest punct de vedere, este util s observam c situa ia geopolitică ă ţ ă actual a rii noastre are elemente de favorabilitate care pot fi exploatateă ţă
corespunz tor (sau nu) în perspectiv . Aceast problem depinde foarte mult deă ă ă ă
desf şurarea procesului de integrare a României în Uniunea European .ă ă
D. Gruparea statelor dup modul de asociere economic şlă ă
comercială
Deşi criteriul principal îl reprezint , în general, asocierea economic şiă ă
comercial , în anumite situa ii apar şi alte componente, cum ar fi cele de natură ţ ă politic sau militar .ă ă
Aceast grupare este mai mult „func ional ” şi teritorial , existând organiza iiă ţ ă ă ţ
economice comune cu un grad mai înalt sau mai redus de activitate propriu-zisă (DOC 1, Fig. 9).
Aceste organiza ii economice interna ionale au în interiorul lor grade diferiteţ ţ
de colaborare, cooperare şi activitate concret . Cea mai mare coeziune intern oă ă
are Uniunea European .ăS-au construit, de asemenea, diverse alte organiza ii regionale cum ar fi, spreţ
exemplu, cele ale rilor din jurul M rii Negre, al M rii Baltice, din Asia de Sud etc.ţă ă ăExist şi alte grup ri de state şi criterii de asociere a statelor decât celeă ă
economice, cum ar fi cele preponderent de natur cultural şi religioas :ă ă ă
Organiza ia Statelor Islamice, Organiza ia Statelor Arabe ţ ţ etc.
Coeziunea dintre statele fiec rei organiza ii este foarte diferit şi ea a evoluată ţ ă
în timp. Un exemplu interesant îl reprezint rile exportatoare de petrol (reunite înă ţă
OPEC) care, într-un anumit moment, au dictat pre urile petrolului; în prezent,ţ
influen a lor este mai redus .ţ ă
DOC 1. Principalele organiza ii economice interna ionaleţ ţ
Uniunea Europeană (UE), cuprinzând 25 state;
Asocia ia Nord-American ţ ă a Liberului Schimb (ALENA sau NAFTA)
cuprinzând Canada, SUA şi Mexic;
Pia a ţ Comun a Americii de Sudă (MERCOSUR), format din 6 state, dintreă
care dou asociate;ăPactul Andin, format din 5 ri andine;ţăOrganiza ia de Cooperare şi Dezvoltare Economicţ ă (OCDE), cuprinzând
peste 30 de ri din America de Nord, Europa, Asia şi Oceania;ţăOrganiza ia rilor Exportatoare de Petrol ţ Ţă (OPEC), cuprinzând 13 ri, cuţă
o activitate legat de coordonarea produc iei, pre urilor şi desfacerii petrolului laă ţ ţ
nivel mondial;
Comunitatea Economic pentru Dezvoltarea Statelor din Africa deă
Vest (CEDAO), cuprinzând 16 ri vest-africane; ţăComunitatea Economic şi Monetar a Africii Centrale ă ă (CEMAC) cu 5
ri central-africane;ţăComunitatea de Dezvoltare a Africii Australe (SADC), cuprinzând 14 riţă
sud-africane;
Uniunea Vamal a Africii Australeă (SACU), cuprinzând 5 ri dinţă
extremitatea sudic a Africii;ăAsocia ia rilor din Asia de Sud-Estţ Ţă (ASEAN), ini ial cu un pronun atţ ţ
347
caracter militar, în prezent mai mult economic, cuprinzând 9 ri sud-est asiatice;ţăGrupul de Cooperare Economic Asia-Pacifică (APEC), cuprinzând 17 riţă
situate în jurul Oceanului Pacific.
Aplica ii:ţ
1. Utilizând harta al turat (Fig. 9) şi harta politic a lumii, identifica i câteă ă ă ţ
trei ri reprezentative pentru fiecare grupare economic mondial .ţă ă ă2. Explica i pozi ia rii noastre în raport cu principalele elementeţ ţ ţă
reprezentate în Fig. 8.
348
Fig. 8 – Ansamblurile geopolitice ale lumii contemporane
350
351
Cuprinsul
Capitolul 3. Geografia economică
IV. Serviciile
2. C ile de comunica ie şi transporturile.......ă ţ 3
3. Comer , turism......................................ţ 19
Activit i complementare şi aplica ii.............ăţ ţ 28
Test secven ial..........................................ţ 36
Capitolul 4 . Ansamblurile economice şi geopolitice ale
lumii............................... 41
1. Marile ansambluri economice şi geopolitice ale
lumii........................................................ 43
352
Octavian Mândruţ
Clasa a - X - a
Volumul 9
CORINT
353
354
1.
Marile ansambluri economice şi geopolitice ale lumii
Fig. 9 – Grup rile economice şi comerciale ale lumi contemporaneă
355
Acest criteriu are un grad mare de generalizare şi presupune gruparea
statelor în Nord (cuprinzând state dezvoltate) şi Sud (cuprinzând state în curs de
dezvoltare şi subdezvoltate), în cadrul rilor situate în Sud, o grup aparte oţă ă
constituie cele cu resurse petroliere mari care au, implicit, un nivel al P.I.B. mai
ridicat.
356
F. Gruparea statelor dup gradul de coeziune intern a ansambluriloră ă
teritoriale din care fac parte
Dup acest criteriu se distinge ă Uniunea European ă (UE), sistemul teritorial
cu cea mai înalt coeziune intern , cu reglement ri economice, sociale şi legislativeă ă ă
coordonate.
Un element al coeziunii interne este acela al schimburilor economice
reciproce, care reprezint 1/5 din schimburile interna ionale. Uniunea Europeană ţ ă are institu ii si organisme comune, moned comuna ţ ă (euro) şi ac ioneaz frecvent înţ ă
negocierile interna ionale în mod unitar.ţRomânia a fost invitat recent la negocieri pentru integrarea sa în acestă
sistem teritorial.
O coeziune în creştere are ALENA, unde este în curs de formare o „piaţă unic ” nord-american de mari dimensiuni teritoriale.ă ă
O coeziune în sc dere se observ în cazul ă ă CSI unde, de la o situa ie ini ialţ ţ ă moştenit dintr-o tradi ie temporar comun , exist tendin a de autonomizareă ţ ă ă ţ
crescând a activit ii statelor componente. Între acestea, o leg tur mai strânsă ăţ ă ă ă exist între Federa ia Rus şi Belarus (pân la nivelul inten iei de a realiza oă ţ ă ă ţ
unificare statal ) şi între Federa ia Rus şi Kazahstan (datorit prezen ei peă ţ ă ă ţ
teritoriul Kazahstanului a bazei de lansare a rachetelor cosmice de la Baikonur).
Exist , de asemenea, anumite ini iative de apropiere a unor state, din diferiteă ţ
ra iuni, cum ar fi între România şi Republica Moldova.ţPrincipalul centru decizional este Bruxelles (Fig. 10) dar importante func ii deţ
coordonare sunt concentrate şi la Luxemburg şi Strasbourg (Fig. 11,12).
G. Gruparea statelor dup modul de asociere militară ă
Într-un trecut apropiat existau dou grup ri militare importante (NATO şiă ă
Tratatul de la Varşovia) şi alte asocieri cu un caracter regional. Prin desfiin areaţ
organiza iei militare a rilor Tratatului de la Varşovia, singura grupare militarţ ţă ă important la nivel mondial a r mas ă ă NATO (Fig. 14). În ultimii ani s-a schimbat şi
func ia acestei organiza ii preponderent militare, în prezent NATO având unţ ţ
caracter mai complex.
H. Gruparea statelor dup criterii statistice, economice şl teritorialeă
Conform acestei grup ri exist urm toarele ansambluri teritoriale regionaleă ă ă
(DOC 2, Fig. 13):
■ ALENA (Canada, SUA, Mexic).
■ America Central ă şi de Sud (cu 31 de ri).ţă■ Europa Occidental ă (UE, Elve ia, Norţ vegia).
■ Federa ia Rus şi rile conexe ţ ă ţă cuprind rile care au f cut parte dinţă ă
URSS. Aceast grupare are mai mult un caracter statistic şi are o vizibil tentă ă ă
357
„istoric " fiind func ional în mod diferen iat, de la ara central (Federa ia Rus laă ţ ă ţ ţ ă ţ ă
rile conexe acesteia).ţă■ Maghreb şi Orientul Mijlociu.
■ Africa Subsaharian .ă■ Asia de Sud.
■ Pacificul Occidental.
Aceste grup ri de state sunt utilizate ca atare în statisticile interna ionaleă ţ
actuale sau, cu alte cuvinte, sunt „recunoscute” în aceast form ; ele au tendin aă ă ţ
de a fi utilizate generalizat şi reprezint ansambluri statistice uşor de definit.ă
Fig. 10 - Sediul Uniunii Europene din Bruxelles
358
Fig. 11 - Luxembourg, oraş care a preluat multe dintre func iileţ
Uniunii Europene
Fig. 12 - Strasbourg - sediul Parlamentului European
359
Fig. 13 – Ansamblurile regionale ale lumii contemporane
Federa ia□ ţ Rus şi ri care au apar inut URSS ă ţă ţ■ ri central-europeneţă
Aplica ie:ţ
Preciza i pozi ia pe glob a fiec rui ansamblu teritorial reprezentat pe harta deţ ţ ă
mai sus.
Aplica ii:ţ
1. Identifica i, pentru fiecare ansamblu teritorial-economic câteva riţ ţă
reprezentative.
2. Ordona i ansamblurile teritoriale în ordinea descresc toare a popula iei,ţ ă ţ
suprafe ei, PNB şi ponderea în exportul mondial. Comenta i oral sau în scrisţ ţ
observa iile voastre.ţ
DOC 2. Date statistice generale ale ansamblurilor teritoriale regionale
Ansambluri
Teritoriale regionale
Suprafa mil.ţă
km2 şi %)
Popula ieţ(mil. loc şi %)
PNB
(mld.US şi %)
Export
(%)ALENA 21,6 415,6 10750 19,1
16,2% 6,8% . 34,4%
America Centralăşi de Sud
18,6 425,4 1385 3,113,9% 6,9% 4,4%
Europa Occidentală 3,7 390 8890 39,52,8% 6,4% 28,5%
Europa Centralăşi ex-URSS
23,5 410,3 758 5,817,5% 6,7% 2,4%
Ansambluri
Teritoriale
regionale
Suprafaţă mil. km2 şi %)
Popula ieţ(mil. loc şi %)
PNB
(mld.US şi %)
Export
(%)
Maghreb şi Orientul
Mijlociu
12,6 413 981 3,79,4% 6,8% 3,1%
Africa Subsahariană 24,6 672 299 1,318,4% 11% 1,0%
Asia de Sud 4,5 1355 586 1,13,3% 22,1% 1,9%
Pacificul Occidental 24,9 2052 7545 26,618,5% 33,4% 24,2%
(dup „Images economique du monde”, 2003 Paris, SEDES, pag. 39) ă
363
Fig. 14 - Un aspect al prezen ei NATO în Mediteran - portavion alţ ă
Flotei a VI-a americane
2.
Uniunea europeană
A. Aspecte generale
Uniunea European reprezint stadiul actual al unui îndelungat proces deă ă
integrare a unor ri vest-europene (Fig. 1). UE a luat aceast denumire în anulţă ă
1993 prin intrarea în vigoare a tratatului de la Maastricht (semnat în 1992). În
momentul actual este format din 25 ri: Germania, Fran a, Luxemburg, Olanda,ă ţă ţ
Belgia, Grecia, Regatul Unit, Italia, Spania, Portugalia, Austria, Suedia, Danemarca,
Finlanda, Irlanda şi noile ri intrate: Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia,ţă
Slovenia, Cehia, Slovacia, Ungaria şi Cipru (Fig. 2, DOC 2,3). Principalele date
asupra rilor UE sunt redate al turat. UE reprezint nucleul ansamblului regionalţă ă ă
denumit Europa Occidental ; aceasta cuprinde cele 25 ri ale UE la care se adaugă ţă ă Islanda, Norvegia, Elve ia şi „mini-statele" europene (Liechtenstein, Andorra,ţ
Monaco, San Marino şi Vatican).
UE constituie o concentrare uman important (6,3 % din totalul popula ieiă ă ţ
Terrei) fa de dimensiunile ei reduse (2,6 % din întinderea continentelor). UE are oţă
pozi ie deosebit de important în lumea contemporan , ilustrat de o serie deţ ă ă ă
caracteristici economice şi îndeosebi de ponderea ei în totalul comer ului mondialţ
(pu in peste 40 %). Aceast pondere, raportat la popula ie şi întindere, aratţ ă ă ţ ă greutatea specific deosebit a UE în economia mondial .ă ă ă
364
UE se caracterizeaz prin anumite elemente socio-economice care au oă
semnifica ie geografic şi redau specificul ei în centrul celorlalte asocieri teritorialeţ ă
de state; dintre acestea amintim:
rile care fac parte din UE reprezint nucleul dezvolt rii industriale■ ţă ă ă
moderne, de unde este originar „revolu ia industrial ", care s-a extins ulterior înă ţ ă
alte spa ii europene şi extraeuropene;ţ■ resursele naturale ale UE sunt în general modeste. Resursele
tradi ionale (huil , fier) sunt în diminuare, iar resursele de hidrocarburi (petrol, gazeţ ă
naturale), deşi în prezent satisf c toare cantitativ (datorit exploat rilor din Mareaă ă ă ă
Nordului), au un grad redus de asigurare în timp;
■ UE reprezint o important concentrare teritorial uman , eviden iat şiă ă ă ă ţ ă
prin densitatea ridicat a popula iei, atât global cât şi la nivelul majorit ii riloră ţ ăţ ţă
componente; totodat UE se caracterizeaz printr-o urbanizare accentuat ;ă ă ă■ ponderea deosebit a UE în economia mondial este eviden iat de oă ă ţ ă
serie de produc ii industriale semnificative.ţAstfel, UE produce, fa de totalul mondial: 29 % din energia electric ; 24 %ţă ă
din produc ia de o el; 37 % din num rul total de automobile; 32 % din capacitateaţ ţ ă
de rafinare; 62 % din produc ia de vin.ţ■ UE este principala regiune turistic a Terrei (cu peste 250 milioane deă
turişti sosi i în anul 2004), cu un poten ial natural şi uman deosebit şi foarte bineţ ţ
valorificat;
■ exceptând capitalele na ionale, UE are alte trei „capitale” ale Uniunii peţ
ansamblul ei: Bruxelles, Strasbourg şi Luxembourg (DOC 1).
În momentul de fa , UE se afl într-un proces de consolidare şi de extindere.ţă ă
În anul 2007 Uniunea European se va extinde prin includerea rii noastre şi aă ţă
Bulgariei.
Diversitatea uniunii europene
rile şi popula iile lor introduc o anumit varietate teritorial a UE. În acelaşiŢă ţ ă ă
timp, îns , anumite spa ii concrete, de dimensiuni diferite, dau o mai mareă ţ
specificitate şi originalitate peisajului european (DOC 2).
Oraşul-port Rotterdam, al doilea sistem portuar din lume, este ast zi ună
simbol atât olandez cât şi european. Prin Rin şi sistemele de transporturi care îl
înso esc se face leg tura cu regiuni interioare ale continentului şi, mai ales, cuţ ă
regiunea industrial tradi ional Rin-Ruhr. De la portul ini ial, situat în zona saă ţ ă ţ
central , noul port Rotterdam s-a întins succesiv spre vest, ajungând (prin maiă
multe etape de amenajare) la Marea Nordului, unde noul port se numeşte simbolic
„Europort”.
Dic ionarţ
365
Concentrare umană - aşezare uman sau areal în care densitatea generală ă a popula iei are valori foarte mari.ţ
Fig. 1 - Steagul Uniunii Europene
DOC 1. Luxemburg - elemente de specificitate în peisajul european
Luxemburg aproape un oraş-stat, este la dimensiuni comparabile fa deţă
Europa cu ceea ce este Europa pentru întreaga lume. Interferen a de arii culturaleţ
(francez , belgian , olandez şi german , dar mai apropiat de cea belgian ),ă ă ă ă ă ă
istoria sa complex , îi ofer o cert originalitate. Ceea ce este mai important şiă ă ă
interesant este c oraşul Luxembourg a preluat anumite func ii care sunt ale UE înă ţ
general, fiind considerat una dintre cele trei capitale europene. Func ia financiarţ ă face din acest oraş-stat (care este în fapt un „ducat”) un centru bancar de nivel
european şi mondial.
Aplica ii:ţ
1. Utilizând harta al turat (Fig. 2) şi elementele din tabele (DOC 2 şi DOCă ă
3), compara i rile Uniunii Europene (în situa ia anterioar extinderii), cu noile riţ ţă ţ ă ţă
(incluse în UE. în 2004), sub urm toarele aspecte: suprafa , popula ie şi venit.ă ţă ţ2. Explica i de ce Elve ia nu este membr a U.E.ţ ţ ă
366
Fig. – Uniunea European şi rile aflate în diverse stadii de integrareă ţă
367
Cifrele indică1. Republica Moldova
2. Luxemburg
3. Andora
4. Vatican
5. San Marino
6. Lichtenstein
7. Monaco
8. Partea european a Turcieiă9. Teritoriu apar
10. inând Federa iei Ruseţ
DOC 2. Date statistice generale ale statelor din Uniunea Europeană
StatulSuprafa aţ
(km2)
Popula iaţ
(mil.loc.)
Densitatea popula ieiţ
(loc/km2)
PIB (2003)
(USD/loc.)
Germania
Reg. Unit
Fran aţItalia
Spania
Olanda
Grecia
Belgia
Portugalia
Suedia
Austria
Danemarca
Finlanda
Irlanda
Luxemburg
356980
244880
551500
301270
505990
40840
131960
30521
91980
449964
83860
43090
338150
70283
2586
82,5
60,2
60,4
58,0
41,0
16,1
10,9
10,3
10,1
8,9
8,1
5,4
5,2
3,9
0,5
231
245
109
192
81
389
83
314
109
20
97
125
15
56
175
27360 26929
26345 26751 22403
28072
18773
28282 17940
27576 29996 31267
26978 34845 59190
DOC 3. Noile state intrate in Uniunea European (2004)ă
StatulSuprafa aţ
(km2)
Popula iaţ
(mil.loc.)
Densitatea popula ieiţ
(loc/km2)
PIB (2003)
(USD/loc.)
Cipru
Estonia
Letonia
9,251
45000
64600
0,8
1,4
2,4
83
30
36
18974
12190
9663
Lituania
Malta
Polonia
Slovenia
Cehia
Slovacia
Ungaria
65200
316
323250
20254
78860
49010
93030
3,5
0,4
38,6
2,0
10,2
5,4
9,8
52
1232
120
99
130
110
106
11036
19283
10854
19618
15669
13363
14574
370
B. Statele uniunii europene
Cele 25 de state aderate la Uniunea European sunt prezentate în Fig. 2, DOCă
2,3 . Elementele geografice de baz ale statelor UE sunt redate al turat (Fig. 3).ă ă
Situa ia actual este rezultatul unei evolu ii de peste şase decenii (DOC 4),ţ ă ţ
dezvoltându-se anumite institu ii specifice (DOC 5).ţGermania este cel mai populat stat care de ine în acelaşi timp aproape 1/5ţ
din produsul intern brut al Uniunii Europene. A devenit principalul stat, ca
dimensiune demografic şi economic , dup procesul de unifiă ă ă care a rii realizat laţă
începutul deceniului al nou lea al secolului XX. Resursele naturale sunt modesteă
(mai importante fiind cele de gaze naturale din Marea Nordului şi de huil dină
bazinul Ruhr), dar activit ile industriale situeaz Germania, în prezent, pe locul 4 înăţ ă
lume.
Regatul Unit are o pozi ie special în cadrul Uniunii Europene prin leg turileţ ă ă
tradi ionale cu SUA, utilizarea monedei na ionale şi printr-un anumitţ ţ
„conservatorism” referitor la Uniunea European . Relativa izolare insular a inută ă ţ
Regatul Unit într-o situa ie diferit de a restului continentului. Realizarea leg turiiţ ă ă
feroviare şi rutiere prin tunelul situat sub Canalul Mânecii a contribuit la
intensificarea rela iilor cu U.E.ţFran a, ţ prin dimensiuni teritoriale şi pozi ie, este o ar care a facilitatţ ţ ă
construc ia teritorial european . Performan ele economice şi ştiin ifice, continuândţ ă ă ţ ţ
tradi ia cultural , reprezint domenii de dezvoltare asumate a civiliza iei europene.ţ ă ă ţItalia a realizat în ultima perioad de timp o dezvoltare economic deosebit .ă ă ă
Este cunoscut prin numeroase produse industriale (o el, automobile, produseă ţ
electronice), precum şi printr-o activitate comercial sus inut .ă ţ ăSpania şi Portugalia, cele dou ri care formeaz împreun Peninsulaă ţă ă ă
Iberica şi care au aderat simultan la Uniunea European , au cunoscut o dezvoltareă
spectaculoas , stimulat de integrarea lor european .ă ă ăBelgia şi Olanda, aparent ri mici ca întindere, au un rol specific în Uniuneaţă
European : ă Bruxelles, capitala Belgiei, este şi principala capital european , iară ă
Rotterdam este cel mai important port al Uniunii Europene.
Luxemburg, cel mai mic stat, dar cu cel mai mare venit pe cap de locuitor,
este un adev rat centru bancar al Uniunii Europene, care are si anumite func iiă ţ
comunitare.
Suedia, Danemarca şi Finlanda sunt cele trei ri nordice ale Uniuniiţă
Europene, fiecare cu un anumit specific natural, economic şi cultural.
Irlanda, deşi are o pozi ie mai îndep rtat , este foarte ataşat ideilorţ ă ă ă
europene.
Grecia este situat într-o alt extremitate a Europei dar, prin tradi iile istoriceă ă ţ
şi culturale, reprezint originea Europei moderne; este, spre deosebire de celelalteă
state, o ar cu religie predominant ortodox .ţ ă ăAustria are în prezent un rol important în procesul de extindere, prin grani aţ
comun cu patru noi state integrate în Uniunea European .ă ăStatele integrate în anul 2004 (Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia,
Slovenia, Cehia, Slovacia, Ungaria şi Cipru) sunt relativ eterogene din punct de
vedere geografic, al întinderii şi al num rului de locuitori.ăÎn general (exceptând Malta) au un produs intern brut mult mai sc zut decâtă
al celorlalte state. Majoritatea statelor sunt mici ca întindere (exceptând Polonia) şi
relativ reduse ca num r de locuitori.ăFiecare stat cu specificul s u aduce o not de originalitate; majoritatea riloră ă ţă
nou integrate sunt catolice (exceptând Republica Cipru, predominant ortodox ,ă
asem n toare Greciei).ă ăCele trei ri baltice (Letonia, Estonia, Lituania) au o puternic minoritate rusţă ă ă
sau rusofon .ă
Dic ionarţ
Comunitate, comunitar - grup de persoane aflate în contact, care ocup şiă
împart un teritoriu limitat spa ial, în scopul locuirii şi producerii de bunuri care sţ ă asigure necesit ile comune, generate de convie uirea în comun.ăţ ţ
Conservatorism - ansamblu de idei şi atitudini politice care exprimă preferin a pentru vechi şi pentru ceea ce este statornicit şi recunoscut. Adep iiţ ţ
acestui curent sus in aplicarea perfect a legii, ordinii, continuit ii şi pruden ei înţ ă ăţ ţ
raport cu inovarea.
DOC 4. Cronologia construc iei Uniunii Europeneţ
■ 1949 înfiin area Consiliului Europei.ţ■ 1951 Crearea Comunit ii Europene a C rbunelui şi Otelului (Fran a, RFG,ăţ ă ţ
Italia, Olanda, Belgia, Luxemburg).
■ 1957 Construirea Comunit ii Economice Europene (tratatele de laăţ
Roma).
■ 1960 înfiin area Asocia iei Europene a Liberului Schimb.ţ ţ■ 1962 Lansarea proiectului de uniune politic .ă■ 1968 Realizarea uniunii vamale acelor 6 state.
■ 1972 Aderarea a trei ri: Regatul Unit, Irlanda, Danemarca (9 state).ţă■ 1981 Integrarea Greciei în CEE (10 state).
■ 1985 Aderarea Spaniei şi a Portugaliei (12 state).
■ 1992 Tratatul de la Maastricht de revizuire a tratatului de la Roma.
■ 1994 Aderarea Austriei, Suediei şi Finlandei (15 state).
■ 2004 Aderarea a 10 noi state (25 state).
372
Fig. 3 - Harta economic a Europei (utilizarea terenurilor, resurseă
naturale, concentr ri industriale)ă
373
DOC 2. Institu iile Uniunii Europeneţ
Principalele institu ii ale Uniunii Europene sunt:ţ■ Comisia European , fondat în 1967, cu sediul la Bruxelles; este formată ă ă
din func ionari comunitari, cu garan ii de independen ; unul dintre comisari esteţ ţ ţă
desemnat preşedinte al Comisiei; în prezent este italianul Romano Prodi.
■ Comitetul Economic şi Social, format din trei grupuri consultative şi peste
200 membri; acesta d aviz diferitelor activit i economice derulate de UE.ă ăţ■ Comitetul regiunilor este un organism format din reprezentan i aiţ
principalelor colectivit i regionale şi locale; se ocup de problemele dezvolt riiăţ ă ă
regionale.
374
■ Parlamentul European este ales prin vot universal de c tre cet enii UE;ă ăţ
are func ii de consultare, dedzional , politic şi de control.ţ ă ă■ Consiliul Miniştrilor este principalul organism decizional al UE; singur sau
împreun cu Parlamentul European adopt acte decizionale ale UE; preşedin iaă ă ţ
consiliului se realizeaz prin rota ie, pe o durat de 6 luni, dup o gril prestabilită ţ ă ă ă ă (în prezent este Irlanda).
■ Curtea de conturi cuprinde reprezentan i din fiecare ar şi verificţ ţ ă ă legalitatea cheltuielilor Comisiei Europene.
■ Curtea European de Justi ie, cu sediul la Luxembourg, supraveghează ţ ă respectarea legalit ii, a tratatelor şi a actelor juridice provenite din deciziiăţ
comunitare.
375
C. România şi uniunea europeană
Pozi ia şi poten ialul naturalţ ţ
Vom prezenta pe scurt principalele dimensiuni geografice ale integr riiă
europene.
■ Pozi ia geografic a Românieiţ ă constituie un element foarte important
din ambele puncte de vedere: pentru Uniunea European reprezint , cel pu ină ă ţ
deocamdat , extremitatea estic a ariei asumate.ă ăElementul principal al acestei pozi ii îl constituie ţ apropierea Uniunii Europene
(prin spa iul geografic al rii noastre) de zona ponto - caspic şi de Orientulţ ţă ă
Apropiat.
ara noastr este interesat s -şi dezvolte acest poten ial al pozi iei prinŢ ă ă ă ţ ţ
valorificarea sistemului Dun re - Marea Neagr , prin utilizarea poten ialului deosebită ă ţ
al portului Constan a şi a anumitor leg turi tradi ionale cu spa iul ponto - caspic.ţ ă ţ ţ■ Dimensiunile rii noastre schimb sensibil ierarhia tradi ionalţă ă ţ ă
a rilor Uniunii Europene. ţă Astfel, atât prin întindere cât şi prin popula ie, araţ ţ
noastr are la nivelul continentului dimensiunile unei ri mijlocii - mari. Aceastaă ţă
atrage dup sine o anumit pondere a rii noastre în Parlamentul European şi, într-ă ă ţăo anumit m sur , şi în alte organisme europene.ă ă ă
■ Resursele naturale ale României, prin compara ie cu resurseleţ
naturale ale Uniunii Europene, au anumite caracteristici şi particularit i.ăţPrincipala resurs natural a rii noastre, ă ă ţă fondul funciar (prin propor iaţ
deosebit a terenurilor arabile), reprezint elementul specific cel mai important.ă ăResursele energetice şi minerale, aparent diversificate (c rbuni, petrol, gază
metan, minereuri neferoase), sunt cantitativ şi calitativ de dimensiuni modeste. O
anumit semnifica ie la nivelul continentului o au resursele de sare, dar într-ună ţ
viitor previzibil nu pare posibil o suprautilizare a lor. Resursele naturaleă
complementare (poten ialul turistic, apele subterane, re eaua hidrografic ,ţ ţ ă
hidroenergia, energia solar ) încep sa aib din aceast perspectiv o importană ă ă ă ţă mai mare (Fig. 1).
Poten ialul demografic şi calitatea mediului de viaţ ţă
■ Poten ialul demografic ţ pune în eviden anumite aspecte relativţă
contradictorii: un spor natural negativ (în ultimul deceniu), concentrarea popula ieiţ
în mediul urban (prin continuarea migra iei de la sat la oraş), discrepan eleţ ţ
teritoriale ale sporului natural şi densit ii popula iei, atrac ia puternic exercitatăţ ţ ţ ă ă de marile oraşe, „depopularea” spa iului rural, modific ri ale structurii for ei deţ ă ţ
munc , ponderea în sc dere a popula iei active şi ocupate în totalul popula iei şiă ă ţ ţ
altele. Exist anumite elemente comune între cele 25 de ri ale UE şi ara noastr ,ă ţă ţ ă
sub raportul elementelor demografice, cum ar fi: încetinirea creşterii demografice,
376
sporul natural foarte redus (chiar negativ în multe ri, inclusiv ara noastr ),ţă ţ ă
îmb trânirea şi concentrarea popula iei în oraşe.ă ţExist şi anumite diferen ieri, cum ar fi cele legate de structura socio -ă ţ
profesional ( ara noastr are cel mai ridicat nivel al popula iei ocupate înă ţ ă ţ
agricultur ), predominarea imigra iei în rile UE fa de ponderea mare aă ţ ţă ţă
emigra iei din ara noastr .ţ ţ ă
Calitatea mediului de viaţă
Integrarea României în Uniunea European urmeaz s rezolve urm torulă ă ă ă
element: discrepan a dintre reducerea sensibil în ultimii ani a polu rii mediului înţ ă ă
cele 15 ri membre pân în anul 2004 şi o parte din cele zece ri noi, precum şiţă ă ţă
din ara noastr , în care poluarea şi degradarea mediului au cunoscut o creştereţ ă
substan ial în ultimii ani. În acest context, chiar dac anumite fenomene deţ ă ă
poluare au sc zut în ara noastr , pe ansamblu, calitatea mediului de via s-aă ţ ă ţă
diminuat prin p strarea unor surse poluante puternice, defrişarea intensiv aă ă
p durilor, un anumit dezinteres pentru terenurile arabile şi voluntarismul exagerată
al proprietarilor unor terenuri.
Organizarea administrativă
O problem important pentru ara noastr o reprezint comparabilitateaă ă ţ ă ă
unit ilor administrative. În prezent, ara noastr este organizat în 42 jude eăţ ţ ă ă ţ
grupate în 8 regiuni de dezvoltare (Fig. 2).
Dic ionarţ
Fond funciar - terenul destinat agriculturii; se compune din terenuri arabile,
p şuni, vii şi livezi.ăMigra ie interna ionalţ ţ ă - migra ie care are loc în afara grani elor unui stat.ţ ţ
Acest lucru are la baz , în cazul migra iei for ei de munc (cea mai des întâlnit ),ă ţ ţ ă ă
marile decalaje economice între ri. În acest caz, direc ia de deplasare este ceaţă ţ
dinspre rile slab dezvoltate spre cele puternic dezvoltate.ţăParlamentul European - organ legislativ al Uniunii Europene, cu sediul la
Strasbourg, alc tuit din parlamentari reprezentând cele 25 de state membre, aleşiă
prin vot universal pentru o perioad de cinci ani. Adopt rezolu ii privind ini iativaă ă ţ ţ
statelor membre, privind problemele interna ionale, aprob bugetul anual al Uniuniiţ ă
Europene, exercit controlul democratic asupra Comisiei Europene etc.ăPoten ial naturalţ - totalitatea resurselor oferite de un anumit teritoriu:
resurse situate la suprafa a scoar ei terestre şi resurse din interiorul acesteia.ţ ţZon ponto-caspic -ă ă teritoriu geografic cuprins între Marea Neagr şiă
Marea Caspic , precum şi spa iul din jurul acestora.ă ţ
377
Aplica ii:ţ
1. Compara i suprafa a şi popula ia României cu a rilor din U.E. şiţ ţ ţ ţă
explica i elementele constatate.ţ2. Identifica i elementele comune ale României şi rilor din U.E.ţ ţă3. Preciza i limitele UE în condi iile extinderii sale în viitor cu alte ri.ţ ţ ţă
378
Fig. 4 – România – poten ialul naturalţ
380
D. Elemente geografice ale integr rii europeneă
Problematica integr rii României în Uniunea European (sau altfel spus aă ă
integr rii europene) are câteva repere apriorice care, cel pu in în momentul actuală ţ
de preg tire psihologic a popula iei, sunt fundamentale şi în elegerea lor esteă ă ţ ţ
important pentru a se evita transformarea acestei ac iuni într-un eşec. Acesteaă ţ
sunt:
■ în ce m sur UE va fi într-adev r o construc ie democratic (la nivelulă ă ă ţ ă
rilor şi comunit ilor componente);ţă ăţ■ cum va rezista economia (în forma în care este acum) la presiunea
comunitar (unde economia de pia a are tradi ii şi reguli practicate de mult timp);ă ţ ţ
Fig. 5 – România – regiuni de dezvoltare
■ UE va fi întotdeauna o „federa ie de state – na iuni” (cum este acum) sauţ ţ
va evolua spre o form în care regiunile şi entit ile umane ale acestora vor fiă ăţ
„unit ile elementare” ale Uniunii (şi nu statele);ăţ■ care va fi raportul real de decizie (nu cel formal) între na ional şiţ
suprana ional (UE) sau, altfel spus, ce dimensiune va avea „transferul deţ
suveranitate” spre autorit ile comunitare;ăţ■ va putea asigura UE un nivel al bun st rii statelor periferice (economic şiă ă
ca pozi ie) care s le asigure acestora o securitate intern durabil şi s nu perturbeţ ă ă ă ă
în plan social dezvoltarea european şi democra iile noi;ă ţ■ care poate fi contribu ia rii noastre la patrimoniul comun şi cum va fiţ ţă
p strat identitatea cultural şi na ional ;ă ă ă ţ ă■ ce raport se va stabili între UE şi celelalte ri sau grupuri de ri dinţă ţă
spa iul adiacent (sud, est) şi, într-un sens mai larg, din spa iul geografic angrenat înţ ţ
globalizare.
Integrarea european a României în raport cu aspira iile rii noastre şi cuă ţ ţă
exigen ele Uniunii Europene are loc pe multiple planuri, cuprinzând întreagaţ
problematic social - economic supus obiectului negocierilor.ă ă ăExist multiple elemente ale integr rii care in îndeosebi de pozi ia riiă ă ţ ţ ţă
noastre fa de elementele comune de baz ale rilor UE. De aceea, comparareaţă ă ţă
principalilor indicatori (popula ie, structur socio - profesional , densitateaţ ă ă
popula iei), precum şi compararea nivelului de dezvoltare economic , permit oţ ă
situare corect a rii noastre în raport cu ansamblul UE.ă ţăDintre elementele semnificative la nivelul UE pe care le are ara noastr (Fig.ţ ă
7), men ion m:ţ ă■ o popula ie numeroas (chiar dac este în sc dere relativ ), care va situaţ ă ă ă ă
România pe locul 7 între rile UE;ţă■ sporul natural negativ şi migra ia ridicat vor duce în continuare laţ ă
sc derea popula iei rii;ă ţ ţă■ existen a unui fond funciar extins şi foarte bun calitativ;ţ■ existen a unor resurse naturale cu o relativ abunden (sare, resurseţ ă ţă
forestiere, resurse hidroenergetice) sau semnificative la nivel regional (gaze
naturale, lignit, petrol);
■ existen a unui mediu de via în general favorabil calitativ, dar în curs deţ ţă
deteriorare;
■ restructurarea economic realizat în ultimii 15 ani, care a dus laă ă
formarea unei noi geografii economice a rii noastre;ţă■ infrastructura c ilor de comunica ie, foarte modest pentru cerin eleă ţ ă ţ
unei ri europene;ţă■ existen a unor noi concentr ri industriale de interes, a Canalului Dun re -ţ ă ă
Marea Neagr (Fig. 6) şi a Deltei Dun rii;ă ă■ existen a unui poten ial turistic important şi amenajabil.ţ ţExist , de asemenea, anumite elemente de care trebuie s se in seama,ă ă ţ ă
într-o oarecare m sur , în abordarea integr rii europene a României. Primul aspectă ă ă
384
îl reprezint elementele comune (Dun rea, Dobrogea şi litoralul M rii Negre) aleă ă ă
rii noastre şi ale Bulgariei, ar cu care se consider c urmeaz s fie admis înţă ţ ă ă ă ă ă ă
acelaşi timp. În acest context, importan a Dun rii şi a M rii Negre pentru Uniuneaţ ă ă
European sporesc considerabil şi ofer acesteia o deschidere mai larg spre zonaă ă ă
M rii Caspice. Un alt aspect important îl reprezint crearea unei limite suplimentareă ă
între ara noastr (ca extremitate a Uniunii Europene), pe de o parte şi Republicaţ ă
Moldova şi Ucraina, pe de alt parte.ă
Dic ionarţ
Economie de piaţă - economie guvernat de legile pie ei (cerere şi ofert )ă ţ ă
care regleaz produc ia şi consumul.ă ţRegiune - teritoriu al unei ri, cu o anumit coeren interioar , consideratţă ă ţă ă ă
ca o entitate suficient de conturat pentru a-i asigura o personalitate geografică ă distinct .ă
Restructurare economică - proces de modificare economic a unei ramuri,ă
regiuni în raport cu noile cerin e şi exigen e ale economiei.ţ ţTranzi ie economicţ ă - trecerea de la un tip de economie la alta (de
exemplu, de la economia dirijat la economia de pia ).ă ţă
Aplica ii:ţ
1. Preciza i elementele geoţ grafice ale rii noastre de interes pentruţă
Uniunea European .ă2. Reda i, pe scurt, aspectele principale legate de poten ialul demografic şiţ ţ
natural al rii, în contextul integr rii europene.ţă ă3. Preciza i ce elemente noi de infrastructur vor fi necesare în viitor înţ ă
ara noastr pentru facilitarea problemelor legate de integrare.ţ ă
385
Fig. 7 – Elemente geografice ale integr rii europeneă
Aşez ri urbaneă■ Metropol de nivel european ă● Metropole regionale
● Oraşe de echilibru
Infrastructur de transportă= Poduri posibile
− Şosele principale existente
= Autostrad existen ă ţă− Autostr zi în construc ie ă ţ- - Autostr zi posibileă− C i ferate de mare vitez (trasee posibile)ă ă
Aeroporturi interna ionaleţ
Alte elemente geografice de interes european
■ Carpa ii ţ■ Terenuri arabile utilizabile prin agricultur intensivă ă
Atomocentrală
Rezerva ia Delta Dun riiţ ă Litoralul M rii Negreă Dun reaă Canalul Dun re-Marea Neagr ă ă
Aceast hart sintetizeaz cartografic principalele elemente geografice deă ă ă
reper care pun în eviden specificul integr rii europene a rii noaste. Suntţă ă ţă
reprezentate regiunile economice de interes european, ierarhia urban ,ă
infrastructura de tansport (existent şi posibil ), alte elemente geografice deă ă
interes european.
Dup cum se poate observa din aceast hart , elementele geografice deă ă ă
interes european sunt: Carpa ii (cu sistemul de v i, depresiuni intamontane şiţ ă
submontane şi forma general a acestora), terenurile arabile, utilizabile prină
agricultur intensiv (cu o pondere foarte mare în Câmpia Român şi Câmpia Deă ă ă
Vest şi cu ponderi semnificative în regiunile deluroase joase şi Podişul Dobrogei),
Dun rea, Delta Dun rii, Canalul Dun re - Marea Neagr şi litoralul M rii Negre.ă ă ă ă ă
Fiecare dintre aceste elemente au o anumit importan şi o anumit semnifica ie:ă ţă ă ţ
Carpa ii reprezint prelungirea natural a Alpilor, terenurile arabile, principalaţ ă ă
resurs a rii, Delta Dun rii, cea mai important rezerva ie european , litoralulă ţă ă ă ţ ă
M rii Negre, care permite accesul UE spre est, Dun rea, ca acces spre centrulă ă
A
1
3
4
2
Europei.
Dintre regiunile economice de interes european din ara noastr , par a seţ ă
individualiza şi a deveni semnificative la nivelul continentului, urm toarele:ă■ regiunea Braşov - Ploieşti - Bucureşti (cu extensiune spre Târgovişte -
Piteşti), cea mai important la nivel na ional şi semnificativ la nivelul UE; ă ţ ă■ concentrarea urban şi industrial Br ila - Gala i;ă ă ă ţ■ concentrarea urban şi portuar Midia - Constanta - Mangalia.ă ăInfrastructura c ilor de comunica ie feroviare şi rutiere eviden iaz importan aă ţ ţ ă ţ
axelor Bucureşti - Craiova - Timişoara, Bucureşti - Arad şi Bucureşti - Cluj-Napoca -
Oradea, pentru realizarea leg turilor tereste cu centrul Europei şi, de aici, cu restulă
rilor din UE. Se afl în proiect autostr zile Bucureşti - Piteşti – Sibiuţă ă ă - Deva -
Timişoara - Arad - Nâdlac şi Bucureşti - Braşov - Cluj Napoca - Oradea - Borş. Pe
traseul Bucureşti - Braşov - Sighişoara -Arad - Curtici este util realizarea unei c iă ă
ferate de mare vitez ,ă orientate spre celelalte ri din Europa Central . Se afl înţă ă ă
construc rie autostrada Bucureşti - Constan a. Pentru a ajunge într-un viitorţ ţ
previzibil la nivelul infrastructurii europene, sunt necesare şi alte segmente de
autostr zi (inclusiv pe direc ia nord - sud, dinspre Polonia, Ucraina, spre Suceava,ă ţ
Bac u, C l raşi). De asemenea, în afar de podul care se va construi între Calafat şiă ă ă ă
Vidin, mai sunt utile alte poduri de traversare a Dun rii (cel pu in la Br ila - Macin şiă ţ ă
C l raşiă ă - Silistra).
Importan a Dun rii, a pozi iei la Marea Neagr şi a podurilor dun rene vorţ ă ţ ă ă
spori, în condi iile în care ara noastr se va integra în UE împreun cu ara vecinţ ţ ă ă ţ ă din sud, Bulgaria.
O anumit importan în dezvoltarea regional o vor avea metopoleleă ţă ă
regionale (Braşov, Timişoara, Cluj-Napoca, Oradea, Iaşi, Bac u, Gala i, Constanta,ă ţ
Ploieşti), care vor completa influen a capitalei, considerat ca metopol de nivelţ ă ă
european. Re eaua oraşelor de ţ echilibru completeaz în mod evident aceast re eaă ă ţ
de metopole regionale.
3.
Un ansamblu extraeuropean asocia ia nord-american a liberuluiţ ă
schimb (alena)
Tratatul de liber schimb nord-american (şi asocia ia corespunz toare - ALENA)ţ ă
a antrenat o remarcabil dezvoltare a rela iilor economice între cele trei ri careă ţ ţă
formeaz aceast asociere regional (Canada, SUA, Mexic). Este denumit ,ă ă ă ă
îndeosebi în spa iul american, şi NAFTA (Fig. 1).ţDin aceast regiune fac parte ri cu anumite diferen ieri între ele:ă ţă ţ■ ri anglo-saxone (SUA şi Canada) şi o ar latin (Mexic);ţă ţ ă ă■ o ar mediu-populat (SUA), o ar cu o popula ie rar (Canada) şi o arţ ă ă ţ ă ţ ă ţ ă
având o popula ie cu densitate mare şi în creştere numeric accelerat (Mexic);ţ ă ă
388
■ dou ri foarte dezvoltate (SUA şi Canada) şi o ar în dezvoltareă ţă ţ ă
(Mexic);
■ o ar cu resurse bogate, utilizate înc într-o m sur redus (Canada), oţ ă ă ă ă ă
ar cu resurse bogate, dar utilizate intens şi diminuate din aceast cauz (SUA) şi oţ ă ă ă
ar cu resurse modeste (Mexic);ţ ă■ dou ri cu un spor migratoriu important (Canada si SUA) şi o ar cu ună ţă ţ ă
spor natural foarte ridicat, dar cu o creştere demografic neafectat de sporulă ă
migratoriu negativ (Mexic).
Aceast relativ eterogenitate este atenuat de unele elemente comune:ă ă ă
continuitatea latitudinal a caracteristicilor naturale, urbanizarea accentuat ş.a.ă ăSe constat c , de la înfiin area acestei grup ri, cu toate diferen ierile dintreă ă ţ ă ţ
rile componente, se manifest o solidaritate crescând , vizibil pe mai multeţă ă ă ă
planuri.
Un element al acestei solidarit i îl constituie puternicul ajutor financiarăţ
acordat Mexicului (peste 6% din totalul ajutorului financiar mondial).
ALENA de ine aproape 21% din comer ul mondial, fiind în prezent în proces deţ ţ
formare ca pia unic , de mari dimensiuni.ţă ăDintre resursele comune, o importan mare o au resursele de petrol dinţă
Golful Mexic, exploatate de Mexic şi SUA, care dau zonei litorale o dinamică economic accentuat .ă ă
Performan ele unor ramuri industriale (automobile, avioane, energie electric )ţ ă
şi agricole permit o prezen activ a rilor din grupul ALENA pe pia a mondial .ţă ă ţă ţ ăMegalopolisul american este completat de celelalte sisteme urbane şi, în
ultimii ani, este „concurat” sub raport demografic de creşterea urban realizat deă ă
Ciudad de Mexico.
ALENA are anumite diferen ieri teritoriale de natur economic , social şiţ ă ă ă
geografic care dau o personalitate aparte acestor regiuni.ăDe exemplu, marea aglomera ie urban Ciudad de Mexico, precum şiţ ă
vestigiile civiliza iilor aztec şi mayaş aduc elemente de originalitate.ţ ă ăDintre elementele care urmeaz s reprezinte anumite probleme în viitor,ă ă
men ion m câteva:ţ ă■ decalajul între creşterea foarte rapid a popula iei mexicane în raport cuă ţ
cea din celelalte ri, creându-se, în perspectiv , un dezechilibru demografic întreţă ă
partea de sud (suprapopulata), şi partea de nord;
■ tendin a creşterii migra iei din sud spre nord, datorit men inerii unuiţ ţ ă ţ
decalaj economic;
■ p strarea unui „ataşament” cultural, etnic şi lingvistic între Mexic şiă
spa iul latino-american, în raport cu rela ia predominant comercial şi economicţ ţ ă ă între Mexic şi spa iul anglo-saxon.ţ
ALENA, cu toate problemele sale reprezint un foarte bun exemplu deă
creştere a coeziunii interne într-un ansamblu regional relativ nou.
389
Fig. 1 - Localizarea ALENA pe continentul american
DOC 1. Datele principale ale statelor sunt sintetizate mai jos:
390
Statul Suprafaţă (km2)
Popula iaţ
(mil. loc)
PNB
(USD/
loc)
Export (% din
totalul mondial)
Canad
a
9970610 31,0 19,640 3,8
SUA 9363520 284,0 29,080 14,8Mexic 1958200 99,0 3,700 2,3
Aplica ie:ţ
Dup modelul prezent rii generale a Uniunii Europene şi a ALENA, utilizândă ă
datele din manual, realiza i câte o prezentare a celorlalte ansambluri teritoriale,ţ
ar tând urm toarele probleme: pozi ia geografic , întinderea şi popula ia, rileă ă ţ ă ţ ţă
reprezentative, resursele naturale principale, oraşele mari, specificul demografic
(densitatea popula iei, sporul natural), elementele specifice de cultur şi civiliza ie,ţ ă ţ
ponderea economic în lumea contemporan (PNB, exportul, principalele resurse)ă ă
Test secven ialţ
I. Scrie i, pe o foaie al turat , r spunsul corect pentru fiecare dintreţ ă ă ă
urm toarele întreb ri:ă ă1. Ansamblul teritorial economic principal din America de Nord se numeşte:
a. NATO;
b. ALENA;
c. ASEAN;
d. Pactul andin.
2. În prezent, nu face parte din Uniunea European statul: ăa. Cehia;
b. Italia;
c. Elve ia; ţd. Irlanda.
3. Principalul port al Uniunii Europene este considerat:
391
a. Marsilia;
b. Genova;
c. Rotterdam;
d. Anvers.
4. Cel mai populat stat din Uniunea European este:ăa. Polonia;
b. Germania;
c. Fran a; ţd. Italia.
5. În prezent, Uniunea Europeana s-a extins spre:
a.nord;
b.sud;
c.est;
d.vest.
6. Cel mai mic stat ca întindere din Uniunea European este:ă
a. Austria;
b. Belgia;
c. Danemarca;
d. Luxemburg.
7. Împreun cu ara noastr , în curs de aderare la Uniunea European este înă ţ ă ă
prezent:
a. Ucraina;
b. Bulgaria;
c. Turcia;
d. Republica Moldova.
8. România, Bulgaria şi Grecia se aseam n prin urm toarea caracteristic :ă ă ă ăa. limba vorbit ; ăb. num r de locuitori;ăc. religie predominant ; ăd. întindere.
9. Cea mai mare concentrare de porturi de mari dimensiuni este în:
a. Japonia;
b. China;
c. S.U.A.;
d. Australia.
10. În anul 2004, ara noastr a devenit membru al organiza iei:ţ ă ţ
392
a.O.N.U.;
b. UNESCO;
c.NATO;
d.OPEC.
10 x 3 puncte = 30 puncte
II. Realiza i un text în care s folosi i urm torii termeni: economie deţ ă ţ ă
pia , Euro, tranzi ia, Uniunea European , NATO, dezvoltare, geopolitic ,ţă ţ ă ă
izolare, colaborare, resurse. Textul trebuie s fie corect şi coerent şi să ă explice procesul de integrare al României în fenomenul de globalizare.
20 puncte
III. Explica i diversitatea lumii contemporane precizând principaleleţ
aspecte legate de nivelurile de dezvoltare economic , resursele naturale,ă
posibilit ile financiare, diferen ele ideologice şi religioase, diversitateaăţ ţ
lingvistic , diferen ele dintre întinderea şi popula iile diferitelor ri.ă ţ ţ ţă
20 puncte
IV. Urm ri i harta de mai sus şi preciza i urm toarele elemente:ă ţ ţ ă1. denumirea statului notat cu 1;
2. denumirea oraşului notat cu 6;
3. capitala statului notat cu 2;
4. cea mai important resurs din statul notat cu 3;ă ă5. capitala statului notat cu 7;
6. cel mai mare oraş din statul notat cu 4;
7. oraşul notat cu 8;
8. cele mai importante resurse din statul notat cu 5;
9. cel mai mare oraş din statul notat cu 9;
10. capitala statului notat cu 10.
10 x 2 p. = 20 puncte
Total (I, II, III, IV) = 90 puncte
Din oficiu = 10 puncte
Total = 100 puncte
Test final
I. Scrie i, pe o foaie al turat , r spunsul corect pentru fiecare dintreţ ă ă ă
393
urm toarele întreb ri:ă ă1. Statele lumii sunt reprezentate pe harta:
a. fizic ; ăb. politic ;ăc. a popula iei; ţd. a resurselor naturale.
2. Cel mai întins stat este:
a. China;
b. Canada;
c. Federa ia Rus ; ţ ăd. SUA.
3. Cel mai populat stat este:
a. China;
b. India;
c. SUA;
d. Indonezia.
4. Cel mai populat oraş din emisfera sudic este:ă
a. Ciudad de Mexico;
b. Cairo;
c. Sao Paulo;
d. Buenos Aires.
5. Cea mai complex concentrare uman şi urban este:ă ă ă
a. metropola;
b. megalopolisul;
c. conurba ia; ţd. aglomera ia urban .ţ ă
5x3 puncte = 15 puncte
II. Realiza i un text în care s folosi i urm torii termeni: resurseţ ă ţ ă
minerale, resurse energetice, rezerve, industrie siderurgic , c rbuni,ă ă
termoenergie, uraniu, hidroenergie, energie atomic , transporturi. Textulă
trebuie s fie corect şi coerent şi s explice rolul resurselor energetice înă ă
dezvoltarea economic .ă
25 puncte
III. Explica i factorii reparti iei teritoriale a popula iei şi preţ ţ ţ ciza iţ
arealele cu densitate ridicat şi cu densitate redus .ă ă
394
30 puncte
IV. Urm ri i harta de mai jos şi preciza i urm toarele elemente:ă ţ ţ ă
1. denumirea statului notat cu 1;
2. denumirea statului notat cu 6;
3. capitala statului notat cu 2;
4. cele mai importante resurse din statul notat cu 3;
5. oraşul notat cu 7;
6. cel mai mare oraş din statul notat cu 4;
7. oraşul notat cu 8;
8. cele mai importante resurse din statul notat cu 5;
9. cel mai mare oraş din statul în care se afl situat oraşul notat cu 9;ă10. resursa natural principal din regiunea notat cu 10.ă ă ă
10 x 2 puncte = 20 puncte
Total (I, II, IE, IV) = 90 puncte
Din oficiu = 10 puncte
Total = 100 puncte
395
Cuprinsul
Capitolul 4. ansamblurile economice şi geopolitice ale lumii
1. Marile ansambluri economice şi geopolitice ale lumii –
continuare..................................... 3
2. Uniune European .................................ă 13
3. Un ansamblu extraeuropean................... 46
Test secven ial.........................................ţ 51
Test final................................................ 55
397
