Perioada interbelica a favorizat dezvoltarea romanului. Acest cadru stimulator a provocat, firesc , si polemici. De pilda, E. Lovinescu intrebuinta formula creatia obiectiva pentru a defini emanciparea romanului si eliberarea lui de lirism, ceea ce pentru critici insemna o caracteristica a modernitatii. Lirismul de care vorbea Lovinescu se raporta la ceea ce astazi numim instante narative, adica la realitatea unui narator- auctorial care isi facea simtita prezenta uneori intervenind artificial in destinele personajelor. Alti termeni folositi in discutie au fost romanul de creatie si romanul de analiza formule intrebuintate de catre G. Ibraileanuin studiul Creatie si analiza din 1926. in termenii de azi ele ar putea corespunde romanului obiectiv si subiectiv. In esenta discutile au opus pe cei care considerau ca romanul traditional trebuie sa-si continuie drumul pana cand formula va fi epuizata, celor care cereau modernizarea rapida a romanului romanesc.

Romanul realist-obiectiv, epic: ION- Liviu Rebreanu Realismul psihologic/romanul modern de analiza (subiectiv): Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste; Patul lui Procust Romanul experientei: Mircea Eliade Maitreyi Romanul realist de tip balzacian: George Calinescu Enigma Otiliei Romanul mitic, initiatic: Mihail Sadoveanu Baltagul

" Romanul este o oglinda purtata pe un drum principal". (Stendhal)

1. Romanul obiectiv ilustreaza tipul de roman care isi propune sa descrie lumea in mod impartial , in toata realitatea ei sociala, morala, si psihologica. De obicei, romanul obiectiv apartine esteticii realismului. Prin opozitie cu romanul modern romanul obiectiv este numit si romanul traditional sau vechiul roman. Exemplu tipic de roman este Ion de Liviu Rebreanu, in care naratorul este o instanta invizibila,demiurgica, omniscienta 2. Romanul subiectiv este finit, astfel prin opozitie cu romanul obiectiv sau romanul traditional. Cele mai pregnante caracteristici ale sale au in vedere instantele narative (povestirea la persoana a-I-a). Romanul subiectiv mai poarta numele si numele roman modern, noul roman sau roman ironic. Un tip de roman modern este Maitreyi su Nunta in cer de Mircea Eliade.

Fara indoiala ca dincolo de metamorfozele aduse de modelul epic al noului roman la nivelul instantelor narative sau al problematicii relevate de continut , schimbarile cu adevarat spectaculoase au loc in ceea ce priveste constructia personajelor. Astfel daca in romanul obiectiv personajele sunt marcate de deterministe de natura sociala sau economica, in noul roman, aceste deterministe dispar sau sunt prezentate accidental. Personaje precum Stefan Gheorghidiu, Mavrodin pri Hasnas se definesc printr-un sentiment al unei mari luciditati sau al determinarii propriului destin.

Aceste personaje se construiesc pe ele insele prin experiente spiritulae, din trairi. Caracterul sau dipul din vechiul roman (de creatie sau obiectiv ) este inlocuit de personajul introvertit, fascinat de lumi interioare si de mecanismul propriei constiinte. Concretul si temporalitatea istorica in care este fixat personajul-caracter sau personajul-tip sunt inlocuite de caracterul trairii interioare, de durata psihologica, contemplatia morala la randu-I fiind inlocuita de cea ontologica sau estetica. Tipul acestea de relatii intre personajele apartinand celor doua tipuri de romane poate fi dezvoltat si prin alte opozitii. Astfel portretul (fizic, moral) din romanul de creatie este inlocuit de analiza de stari si confesiune/ introspectie, in vreme ce socialitatea personajului din romanul obiectiv este substitita de tema experientei intime: dragoste, adevar, esecuri, alte experiente spirituale.

Ion este considerat un exemplu tipic de roman obiectiv din literatura romana pentru ca aduce in fata cititorilor un personaj credibil insiprat din zbuciumata viata a satului ardelenesc. Este un roman social, de inspiratie rurala, realist si obiectiv, publicat in 1920. In romanul realist este prezentata lumea in toata complexitatea ei, creandu-se iluzia unei viati obiective. Naratorul obiectiv,omniscient, cu acces la toate mecanismele vietii sociale si la intimitatea vietii afective este elementul prin care se reda complexitatea societatii descrise. Tema romanului este lupta taranului ardelean pentru avere, intr-o societate in care clasele sociale sunt clar delimitate si care este stpnita de mentalitatea intinderilor de pmnt. Romanul realist are ca sursa de inspiraie lumea de zi cu zi, pe care autorul o recreeaza in societatea descrisa. Liviu Rebreanu a folosit, ca sursa de inspiraie, in cazul romanului Ion , lumea satului ardelenesc de la inceputul secolului al XX-lea si relatiile sociale din acea perioada. Rebreanu modifica realitatea, insa pastreaza elementele pe care se bazeaza actiunea romanului, dorinta arzatoare pentru pamant, grupele sociale bine separate, obiceiuri, traditii, ritualuri specifice lumii taranesti. Ion" este un roman prin excelenta realist, al vointelor infrante, in care toate personajele au o tristete inerenta, idealurile lor maruindu-se prea repede. Fetele lui Herdelea asteapta printi ce nu mai vin, Laura sfarsind prin a se casatori cu un individ sters.

Herdelea vrea sa devina inspector, dar nu reuseste si in cele din urma se scuza pentru greseala de a fi votat pentru deputatul ungur,Bela Beck, fiind chiar ajutat sa dobandeasca un post mai bun, iar Ion al Glanetasului, ce ravnea cu patima sa posede pamant nesfarsit, este ingropat chiar in acest pamant, in curtea bisericii, pentru actul caritabil de a-i fi donat locasului de cult. Acestea toate sunt evenimente ale vietii intr-o nesfarsita curgere, tratate de Liviu Rebreanu intr-un stil adecvat, despre care sau spus cuvinte memorabile.Geneza: Liviu Rebreanu marturiseste ca n lunga sa truda de creatie, n cei 7 ani n care a lucrat la roman, un rol important l-a avut, pe de o parte impresia afectiva, emotia, iar pe de alta parte, acumularea de material documentar..Geneza romanului Ion e intrepatrunsa de realitate si fictiune . Acest lucru este e mentionat de autor , in Marturisiri(1932). Romanul realist are ca sursa de inspiratie lumea de zi cu zi, pe care autorul o recreeaza in societatea descrisa. Liviu Rebreanu a folosit, ca sursa de inspiratie, in cazul romanului Ion , lumea satului ardelenesc de la inceputul secolului al XX-lea si relatiile sociale din acea perioada.. O scena vazuta de scriitor pe colinele dimprejurul satului l-a impresionat n mod deosebit si a constituit punctul de plecare al romanului Ion.

Aflat la vnatoare, Rebreanu a observat ... un taran mbracat n haine de sarbatoare, care s-a aplecat, deodata si-a sarutat pamntul. L-a sarutat ca pe-o ibovnica. Scena m-a uimit si s-a ntiparit n minte, dar fara vreun scop deosebit, ci numai ca o simpla ciudatenie. O alta ntmplare relatata de sora sa, Livia, i-a retinut atentia: o fata nstarita, ramasa nsarcinata cu un tnar sarac, a fost batuta cumplit de tatal ei pentru ca trebuia sa se nrudeasca acum cu un sarantoc, care nu iubea pamntul si nici nu stia sa-l munceasca. Un eveniment care l-a marcat n mod deosebit a fost convorbirea pe care Liviu Rebreanu a avut-o cu un tnar taran vrednic, muncitor, pe nume Ion Boldijar al Glanetasului, care nu avea pamnt si pronunta acest cuvnt cu atta sete, cu atta lacomie si pasiune, parc-ar fi vorba despre o fiinta vie si adorata . Eroii acestui roman sunt tipuri sociale:Ion-tipul arivistului ,Ana tipul fetei bogate dar urate, florica e tipul tarancei frumoase dar sarace , Zenobia e tipul soacrei , George Bulbuc tipul taranului bogat , mandru ;preotul Belgiug-tipul preotului avar.

Eroii actioneaza in imprejurari tipice:munca la camp,viata in gospodarie , conflicte politice,personale ,deoarece tema,eroii ,conflictele, subiectul sunt luate din viata sociala si reala. Romanul Ion de Liviu Rebreanu ,este alcatuit din doua parti opuse si complementare,coordonate ale evolutiei interioare a personajului principal:Glasul pamantului si Glasul iubirii.Acestea reflecta,in spirit modern,patimile conflictuale ale protagonistului:pamantul si iubirea. De la inceput,Ion este sfasiat de doua forte interioare,glasul pamantului si glasul iubirii,eroul fiind o victima previzibila a acestor doua patimi.Patima pentru pamant il macina,pentru ca:pamantul ii era drag ca ochii din cap. Glasul pamantuluiil copleseste si intreaga lui fiinta arde de dorul de a avea pamant mult,cat mai mult,de aceea considera ca trebuie sa o ia de nevasta pe Ana,fiica lui Vasile Baciu,desi nu o iubea si o vedea sluta si uratica,saraca de ea!.... Personajul central al cartii este Ion al Glanetasului - figura simbolica, singulara prin iubirea pamntului si prin drama pe care o traieste. Ion reprezinta taranul sarac, care iubeste pamantul mai mult decat orice pe lume , cu toate ca nu-l detine , cel putin nu atat cat si-ar dori el , insa pe care incearca sa-l obtina prin metode deloc ortodoxe.

Liviu Rebreanu realizeaza un personaj care seamana cu diferite personaje din lumea de azi , insa ceea ce e atat de iesit din comun la el nu sunt monstruozitatile pe care le savarseste , ci iubirea pentru pamant. Pentru Ion pamantul e ibovnica sa. Incercarea disperata a lui Ion de a dobndi pamnt nu mai poate fi privita, n aceste conditii, doar ca expresie a lacomiei, ci mai ales ca expresie a dorintei de a scapa de eticheta njositoare de sarantoc si de umilinta de a repeta soarta tatalui sau, care se nvrte pe lnga cei bogati ca un cine la usa bucatariei. Constientiznd organizarea sociala nedreapta, Ion ntelege si ca toate calitatile sale nu sunt suficiente pentru a-i schimba statutul, asa ca trebuie sa gaseasca prghiile de a se impune, ignornd att sentimentele, ct si criteriul moral. Pentru Ion,pamantul insemna pozitie sociala,demnitate umana,posibilitatea de a munci cu folos,constituind pentru flacaul ambitios demnitate si totodata obiect al muncii asupra caruia isi exercita energia,vigoarea,harnicia si priceperea. Ion fiind convins ca averea i-ar fi conferit respectul celorlati si nimeni nu ar mai fi avut curajul sa il jigneasca,este mai hotarat ca oricand sa puna mana pe zestrea Anei.Ion o iubea pe Florica,fiica vaduvei lui Maxim Oprea,fata cea mai frumoasa din pripas,insamai saraca decat dansul,pe cand Ana avea locuri si case si vite multe. Ion este nerabdator sa se insoare cu fata lui Vasile Baciu,dar acesta nu vrea sa i-o dea cu niciun chip.Solutia vine de la tanarul Titu Herdelea,care il indeamna cu nonsalanta sa il sileasca.

Atunci lui Ion ii vine ideea sa-o necinsteasca pe Ana. Reusita flacaului se sprijina pe faptul ca Ana este indragostita de el, desi George Bulbuc ii facea curte,fiind agreat si de Vasile Baciu.Ana ramane insarcinata si Ion o paraseste in asteptarea reactiei lui Vasile Baciu,care dupa tocmeli,amenintari si jigniri indelungate,consimte sa ii dea Anei ca zestre toate pamanturile si amandoua casele,cerand doar sa fie scrise,dupa cununie,pe numele amandurora.Cand a luat-o pe Ana,Ion s-a insurat ,de fapt,cu pamanturile ei,sotia devenind o povara jalnica si incomoda.Capitolul Nunta il surprinde pe Ion penduland intre cele doua glasuri,devenite voci interioare,mai intaice-ar fi oare daca as lua pe Florica si am fugi amandoi in lume sa scap de uratenia asta,ca apoi,in clipa imediat urmatoare,sa gandeasca in sine cu dispretsi sa raman tot calic pentru o muiere. Acest monolog interior evidentiaza conflictul interior dintre cele doua patimi de care este mistuit flacaul. Partea a doua a romanului ,Glasul iubirii,sugereaza cealalta patima a lui Ion,care nu ii da pace,tanjirea dupa Florica sfasiindu-i sufletul.Pamantul obtinut de la Vasile Baciu il facuse tantos,vorbea mai apasat cu oamenii,dar socrul il pacaleste,ii da numaicinci locuripe care sa le munceasca si refuza sa ii faca acte. Din aceste moment ,viata Anei devine un cosmar,fiind batuta si alungata atat de sot cat si de tata.Ana naste pe camp baietelul in ziua de Sf. Petru copilul este botezat cu numele de Petre.

Are loc nunta lui George cu Florica.Evenimentul reaprinde in sufletul lui Ion dorinta nestapanita a iubirii si el nu isi poate lua ochii de la mireasa.Ana simte aversiunea sotului,ii marturiseste ca o sa se omoare.La scurt timp,Ana se spanzura in grajd,dar Ion se bucura si atentia lui se indreapta catre Petrisor,care intre timp se imbolnaveste foarte rau si in cele din urma moare. Odata satisfacuta patima pentru pamant,celalalt glas ce mistuie sufletul lui Ion,iubirea patimasa pentru Florica,duce fara dubiu la destinul tragic al eroului. Dupa ce Ana s-a spanzurat,Ion,simtindu-se liber,este din ce in ce mai nestapanit in iubirea lui pentru Florica,pe care o urmarea peste tot. Dupa ce Ana s-a spanzurat,Ion,simtindu-se liber,este din ce in ce mai nestapanit in iubirea lui.Ce folos de pamanturi,daca cine ti-e pe lume drag nu-i al tau?Prietenia falsa cu Gerorge constituie o alta strategie a protagonistului pentru a se afla cat mai des in preajma Floricai. Din clipa in care Savista-Oloaga i-a deschis ochii,George intelege de ce Ion vine mereu pe la ei si planuieste sa revina pe neasteptate,pentru a se convinge de corectitudinea banuielii.Intors acasa pe neasteptate, in plina noapte,George aude zgomote in curte,ia sapa si pentru ca nu-i raspunde nimeni,izbeste la intamplare,fara sa vada nimic.

Simte ca fierul a patruns in ceva moale,apoi mai loveste inca o data si aude un parait surd,iar cand da a treia oara este convins ca l-a omorat. George este arestat,asteptand sentinta in inchisoarea din Bistrita,iar Florica ramane de rusinea satului. Liviu Rebreanu propune pentru sfarsitul patimasului Ion o crima pasionala,savarsita cu o unealta agricola cu ,care se lucreaza pamantul ce ii fusese atat de drag protagonistului. Liviu Rebreanu creeaz acest personaj fara a ncerca sa-i scuze sau sa-i argumenteze faptele , ci il prezint aa cum e orict de crud si insensibil ar prea . el nu ncerca sa diminueze rezultatele faptelor personajului ci l prezenta aa cum e , chiar daca ar ngrozi pe oricine.Dintre eroinele propuse de romanul interbelic , fiecare reprezentand o ipostaza a misterului feminin ,unele de o feminitate tulburatoare ,Ana ,fata instaritului Vasile Baciu,pare nascuta sub semnul nefericirii ,fiind predestinata unei existente tragice. Autorul o surprinde in trei ipostaze succesive care ii contureaza treptat profilul moral prin analiza sufletului ei chinuit :cea de tanara femeie ,indragostita profund de Ion ,caruia ii incredinteaza cu generozitate viata ,aceea de sotie ,indurand cu umilinta vorbele grele si loviturile barbatului ,si aceea de mama ,ipostaza care in circumstante normale ar fi putut deveni o supapa salvatoare pentru femeia nefericita . Intreaga existenta a Anei este guvernata de iubire si blandete ,virtuti care intregesc un portret moral superior.

Ea este harnica ,supusa,rusinoasa ,prototipul femeii de la tara. Din punct de vedre fizic,Ana este insignifianta ;pentru Ion ea este o fata "slabuta" si "uritica",mai ales in comparatie cu Florica ai carei "obraji fragezi ca piersica" si " ochii albastri ca cerul de primavara "ii tulburasera sufletul flacaului .Lui George Bulbuc ,flacaul bogat pe care Baciu il voia ginere "Ana ii placea",lui nu i se parea urata ,insa nu ii zicea ca-i "cine stie ce frumoasa". Firava si fara personalitate ,asa cum pare la inceput ,covarsita de vointa lui Ion ,imbatata de cuvintele si gesturile lui dragastoase ,Ana va deveni o victima usoara a flacaului interesat numai de zestrea sa. In ciuda acestei firi slabe care se anunta din primul capitol, Ana va dovedi pe parcursul actiunii o vointa si o putere de a rabda uluitoare. Din dragoste pentru Ion ,Ana accepta relatia cu acesta si , chiar si insarcinata ,ajunge de rasul satului si e crunt batuta de tatal ei ,nu-i reproseaza nimica lui Ion. Moartea ei ,fara sa fie in intentia sa ,devine,prin urmarile ei , o cumplita pedeapsa aplicata aceluia care i-a distrus viata .Destinul ei este tipic lumii rurale ,unde "femeia reprezinta doua brate de lucru , o zestre si o producatoare de copii". Ion "are astfel valente multiple, fiind un roman obiectiv si realist, in sensul prezentarii "fara stralucire artistica, fara stil", a vietii satului ardelenesc in toate dimensiunile ei (Eugen Lovinescu), "icoana complexa, vie fara exuberanta, bogata in amanunte de observatie a vietii Ardealului" .(Tudor Vianu)

Romanul Maitreyi de Mircea Eliade , a aparut in 1933 , este un roman al experientei si al autenticitatii , pentru ca valorifica trairea cat mai intensa , n plan interior , de catre personaje , a unei experiente definitorii cum este iubirea . Prin povestea iubirii imposibile dintre inginerul englez Allan si exotica Maitreyi , fiica aristocratului indian Narendra Sen Mircea Eliade a sporit cu unul seria miturilor erotice ale umanitatii , (Perpessicius) , amintind de cupluri precum Romeo si Julieta sau Tristan si Izolda . Cei doi apartin unor culturi diferite (orientala si occidentala) , iar incompabilitatea se datoreaza diferentelor de mentalitate , civilizatie si religie .Romanul debuteaza cu starea de incertitudine a lui Allan , un englez de douazeci si patru de ani , pe baza nsemnarilor facute de autor n cei trei ani petrecuti n India . Naratorul ncearca , cercetnd caietele , sa-si aminteasca momentul n care se ndragostise de Maitreyi . La nceput aceasta i se paruse urta cu ochii ei prea mari si prea negrii , cu buzele carnoase si rasfrnte , cu snii puternici , de fecioara bengoleza crescuta prea plin , ca un fruct trecut n copt .

Allan , inginer englez , aflat la nceputul carierei sale n India , merge n vizita la profesorul Narendra Sen si Maitreyi i se pare acum mult mai frumoasa . Narendra Sen l sprijina pe Allan sa ocupe un loc de inspector intr-o zona de jungla , dar acesta se mbolnaveste . Dupa vindecare , inginerul l invita sa locuiasca la el pe perioada cat va sta n India Venit dintr-o alta civilizatie, Allan nvata salutul traditinal si ncetul cu ncetul se mprieteneste cu Maitreyi. El este fascinat de povestea micutei Chabu, sora Maitreyiei, care are un pom al ei, si pe care l hraneste. Tnarul european este mirat de firea inocenta si naiva a fetei si de faptul ca scria poeme filozofice , care i plac mult lui Tagore. Tnra de saisprezece ani avea o vasta si profunda cultura, atat in domeniul literaturii, cat si al civilizatiei indiene, dar si in domeniul frumosului. El o invata pe ea frantuzeste, iar ea l invata bengaleza. Puternic impresionat si emotionat, Allan se simte ca in fata unei sfinte cand vede camera fetei

Autenticitatea romanului este reflectata prin ilustrarea framantarilor interioare ale lui Allan, din dorinta de a intelege exact sentimentele pe care le are pentru Maitreyi. Cei doi schimba autografe pe care le scriu pe carti, vorbesc despre casatoria indiana, ceea ce duce la o apropiere. Allan se gandeste din ce in ce mai des la casatorie, mai ales ca asista la o nunta si este coplesit de simpatia moderna a doamnei Sen, pe care o intelege gresit. ntre cei doi se manifesta o atractie irezistibila ce scapa de sub control :ea i se daruieste intr-o noapte. Apoi Maitreyi i daruieste o coronita de iasomie, despre care Allan afla mai tarziu ca este semnul logodnei. Ea i marturiseste ca l-a iubit treisprezece ani pe gurul ei Robi Thakkur, si ca acum nu l mai iubeste pentru ca a descoperit dragostea adevarata . Iubirea dintre Allan si Maitreyi culmineaza cu mirifica lor logodna , oferita de Maitreyi dupa un ceremonial sobru ireal de frumos . Ea i da lui Allan inelul de logodna din fier si aur , ca doi serpi ncolaciti si eroul primeste botezul logodnei . Ritualul acestei nunti compune o scena ncarcata de vraja , de puternici trairi interioare . ntmplator , Chabu , divulga parintilor o scena ntre cei doi , fapt ce determina ruptura dintre Allan si familia Narendra Sen . n continuare romanul prezinta nefericirea profunda si bulversata a celor doi ndragostiti .

Allan se retrage in Himalaya unde are o relatie amoroasa cu Jeni Isaac , o evreica finlandeza si se simte dezgustat de aceasta aventura , apoi ncearca o relatie cu o tnara nemtoica Geurtie . n numele iubirii , Maitreyi , savrseste prin a se darui unui vanzator de fructe Ea si dorea sa fie izgonita de acasa pentru a-l putea urma pe Allan . De altfel , drama familiei este cutremuratoare ,Narendra Sen facand atac de cord , iar Chabu , sora mai mica , s-a sinucis . Finalul romanului l reprezinta replica lui Allan , dorind sa stie daca Maitreyi l iubise cu adevarat : si daca n-ar fi fost o pacaleala a dragostei mele ? De ce sa cred ? De unde stiu? As vrea sa privesc ochii Maitreyiei Allan este personajul principal al romanului si ntruchipeaza tipul indragostitului lucid si analitic, care traieste o poveste de iubire exotica si ciudata pentru un european. Allan este personajul narator, deoarece el relateaza la persoana I sentimentul de iubire reciproca. El este un personaj analitic, despica firul n patru, cauta explicatii, fapt ce argumenteaza si autenticitatea romanului. Allan este un personaj lucid, fiind un erou n cautare de certitudini. Tulburarile si framntarile permanente ilustreaza firea dilematica a eroului care analizeaza n mod obiectiv elementele realitatii traite, caldura cu care este primit si onoarea cu care este tratat de familia inginerului, Sen care pare sa ncurajeze pna la complicitate aproprierea celor doi.

Mentalitatea de european a lui Allan l face sa interpreteze atitudinea lor ocrotitoare ca un imbold spre mariaj, dar ei l adoptasera altfel, spiritual, dar fara sa treaca granitele impuse de religia lor. Maitreyi, o tnara bengaleza de saisprezece ani, este o mbinare de nevinovatie virginala si un rafinament de iubiri patimase. Maitreyi are un comportament ambiguu, care l contrazice pe Allan, deoarece nu poate ntelege sinuozitatile subtile ale atitudinii ei. Romanul Maitreyi de Mircea Eliade ilustreaza mitul cunoasterii si al fericirii prin iubire, fiind si primul roman exotic din literatura romna, n care se mbina mai multe specii literare: jurnalul, eseul, reportajul, naratiunea la persoana I.

Tolstoian sau epopeic prin ION de Liviu Rebreanu, balzacian prin G. Calinescu, vechiul roman sau obiectiv a dominat secolul al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea. Desigur, in categoria romanului obiectiv mai pot intra si alte texte, in care apar elemente de modernitate precum analiza psihologica. Romane de tipul Padurii spanzuratilor de Liviu Rebreanu fac tranzitia catre lumile interioare analizate de scriitorii moderni. De altfel intotdeauna vor aparea cazuri particulare care nu se vor supune canoanelor sau clasificarilor. In Arca lui Noe, cu privire la tipologii. Nicolae Manolescu numeste romanu obiectiv doric, iar pe cel subiectiv ionic , dar descopera, depasind desigur perioada interbelica, si un al treile tip de roman si anume cel corintic concretizat prin amestecul de formule. In acelasi timp, autorul face si interesante obesrvatii cu privire la nasterea si evolutia acestor modele epice ale speciei, in raport cu societatea umana.

Romanul doric e creator de mituri ca si in clasa burgheza in ascensiune. Forma sociala nu e resimtita opersiv de catre indivizii istorici, nici manipularea de catre autor a personajelor. Cu timpul se naste indoiala: enerhia clasei epuizandu-se treptat, locul spiritului interprinzator il iau tot mai mult contemplatia si introspectia. Romanul ionic e produsul acestei varste visatoare si lucide, care aseaza revelatiile inerioritatii mai presus de de satisfactiile actiunii. Individul resimte operativ lumea incercand sa se emancipeze de sub tutela ei; personajul de roman refuza tutele autorului, afirmandu-si o identitate pe care n-o cunoscuse inainte. La noi tranzitia de la doric la ionic (de la obiectiv la subiectiv) are loc abia la sfarsitul primului deceniu p[ostbelic, spre 1930 (Nicolae Manolescu- Arca lui Noe)

Clinescu, George Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent, Editura Minerva, Bucureti, 1986 Crohmlniceanu, Ovid. S. Literatura romn ntre cele dou rzboaie mondiale, I, Editura Minerva, Bucureti, 1972 Glodeanu, Gh. Poetica romanului romnesc interbelic, Ed. Libra, Bucureti, 1998 Lovinescu, E Istoria literaturii romne contemporane, Editura Minerva, Bucureti, 1989 Manolescu Nicolae Arca lui Noe. Eseu despre romanul romnesc, I - III, Editura Minerva, Bucureti, 1980 Muat Carmen Romanul romnesc interbelic, Ed. Humanitas, Bucureti, 1998 Paleologu, Alexandru Treptele lumii sau calea ctre sine a lui Mihail Sadoveanu, Editura Vitruviu, Bucureti, 1997 Simion, Eugen Mircea Eliade, spirit al amplitudinii, Editura Demiurg, Bucureti, 1995