Universitatea de Studii Politice si Economice Europene “Constantin Stere”

ReferatFazele procesului civil

A elaborat studenta anului IV:Papuc Natalia, facultate drept,gr.415 Coordonator stiintific:Sandrovschi Nicolae, drd.,lect.univ.

Chisinau,2015

Cuprins:

Introducere

1.Generalități privind fazele procesului civil 1.1 Noțiunea de proces civil și fazele acestuia ............................................4

1.2 Administrarea eficientă a cauzelor civile ..............................................7

1.3 Principiile procesului civil…………………………………….……….9

2 . Fazele obligatorii ale procesului civil

2.1 Primirea cererii de chemare în judecată……………………………….14

2.2 Pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciare……………………......19

2.3 Dezbaterile judiciare……………….…………………………………..21

2.4 Deliberarea și pronunțarea hotărîrii…………………………………....24

3. Fazele facultative ale procesului civil

3.1Apelul în procesul civil…………..…………………………………….. 26

3.2 Recursul în procesul civil…………………….………………………....28

3.3 Revizuirea în procesul civil……………………………………………..30

Bibliografie......................................................................................................33

Introducere2

Dreptul procesual civil reprezintă, cu certitudine, cea mai dinamică şi vie ramură a dreptului,

ea asigură realizarea unor garanţii fundamentale stabilite în Constituţia Republicii Moldova,

ordonează titularii de drepturi în intenţia lor de a accede la justiţie. Importanţa practică a

dreptului procesual civil – atît ca ramură de drept, cît şi ca disciplină de studiu – este cu atît mai

importantă cu cît este vorba de persoane îndrituite de lege cu funcţia înfăptuirii justiţiei, adică de

magistraţi.

Cetăţenii îşi formează imaginea asupra activităţii instanţelor de judecată şi în privinţa calităţii

actului de justiţie avînd în vedere contactul direct cu sistemul judecătoresc, cu modalitatea de

înfăptuire a justiţiei şi reieşind din eficienţa executării dispoziţiilor judecătoreşti. Funcţiile

procesului civil coincid cu cele ale justiţiei: apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor

legitime, restabilirea ordinii juridice încălcate şi garantarea proceselor democratice.

Curriculumul la dreptul procesual civil se axează pe trei niveluri comportamentale, cu divers

grad de complexitate: cunoaştere, aplicare, integrare. Nivelul cunoaşterii presupune acumularea

cunoştinţelor teoretice.Aplicarea presupune capacitatea de a interpreta corect şi sistemic

legislaţia procesuală în vigoare, capacitatea de a depista carenţe şi contradicţii legislative şi

abilitatea de a propune soluţii de perfecţionare a legislaţiei în vigoare. Integrarea presupune

aptitudinile de aplicare în practică a cunoştinţelor teoretice referitoare la normele de drept

procesual civil, soluţionarea corectă a situaţiilor conflictuale, ţinîndu-se cont atît de legea

materială, cît şi de cea procesuală, manifestarea atitudinilor personale faţă de diverse fenomene

sociale. Nivelul comportamental de integrare constituie finalitatea procesului de instruire iniţială

a viitorilor judecători şi procurori.

În acest sens,curriculumul reprezintă un document reglator ce determină competenţele

profesionale necesare integrării şi bunei manifestări în cîmpul muncii. Din această perspectivă,

studiul modulului prezentat este orientat spre familiarizarea cu modificările şi completările care

s-au produs în legislaţia procesual civilă a Republicii Moldova, valorificarea întregului potenţial

intelectual al audienţilor pentru a cultiva deprinderi de veritabil judecător sau procuror,

prezentarea practicii judiciare, inclusiv a Curţii Europene pentru Drepturile Omului, pentru a

fortifica cunoştinţele asimilate, spre cultivarea spiritului de respect pentru lege şi pentru

justiţiabili.

1.Generalități privind fazele procesului civil

3

1.1 Noțiunea de proces civil și fazele acestuia

 Dată fiind natura diversificată a conflictelor şi a formelor pe care le poate îmbrăca,

soluţionarea, la randul ei, poate fi şi ea diferită în funcţie de posibilităţile conferite de lege şi de

gradul de informare, de  cunoaştere şi de pregătire al părţilor aflate în conflict.

Astfel, starea conflictuală nefiind o stare de normalitate pentru nicio persoană,   fiecare parte

tinde a-şi soluţiona conflictul (disputa, diferendul, litigiul) în care se află cât mai repede, pentru a

reveni la starea de normalitate anterioară declanşării diferendului.

Factorul subiectiv are un rol important în alegerea căii de soluţionare a disputelor dintre

persoane dar, căile alese trebuie să se înscrie într-un cadru permis sau neoprit de lege.

Cu alte cuvinte, părţile îşi pot soluţiona în mod liber disputele, singuri, fără concursul unei a

treia persoane.Dar,cum pot exista anumite conflicte ce nu pot fi soluţionate foarte uşor de către

părţi, legea medierii oferă o astfel de cale de soluţionare amiabilă a conflictului.

Însă, ţinând cont de contextul actual în care ne aflăm, modul tradiţional de soluţionare a litigiului

este ales de cea mai mare parte a celor aflaţi în conflict.Acesta este unul din motivele pentru care

Legea medierii încurajează părţile ce au dedus judecăţii un conflict, ca încă din momentul

declanşării procesului şi oricând în timpul judecăţii, să aleagă totuşi calea amiabilă de

soluţionare a litigiului.

În acest sens sunt şi prevederile din Legea 192/2006 care arată că părţile  pot recurge la

mediere în mod voluntar, inclusiv după declanşarea unui proces în fata instanţelor competent

fără a face referire la un moment procesual  anume în care se permite părţilor să apeleze la

procedura medierii. De asemena, “Organele judiciare informează părţile asupra posibilităţii şi a

avantajelor folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la această cale pentru

soluţionarea conflictelor dintre ele” nici de această dată legiuitorul nefăcând nicio referire la

vreun moment procedural.

Neavând o reglementare expres prevăzută în legea medierii, pentru a ne edifica asupra

momentelor în care părţile pot cere instanţei să li se permită a soluţiona litigiul prin procedura

amiabilă a medierii, vom recurge la reglementările Codului de procedură civilă ca drept comun

ce vine să completeze norma prevăzută de articolele enunţate mai sus.1

Prin urmare,în completarea acestora avem în vedere cod.pr.civ. care,deşi se adresează

judecătorilor şi instituie în sarcina acestora îndatorirea de a stărui,în toate fazele

procesuale,pentru soluţionarea amiabilă a cauze  ne permite să înţelegem că legiuitorul a dorit ca

1 “Constituţia RM adoptată la 29.07.1994

4

oricând în timpul derulării procedurii judiciare părţile să poată pune capăt litigiului pe cale

amiabilă.Sintagma folosită de legiuitor – în toate fazele procesuale – poate avea sensuri multiple.

Astfel, într-un prim sens, putem deduce că legiuitorul a prevăzut posibilitatea recurgerii la

mediere în oricare din fazele procesului civil. Cu alte cuvinte, părţile pot recurge la mediere fie

în faza judecăţii (atât în primă instanţă cât şi în căile de atac) fie în faza de executare silită.

Un alt sens,  prin fazele procesuale,  credem că legiuitorul a avut în vedere, de fapt, etapele pe

care le parcurge judecata, fie ea în primă instanţă, fie în căile de atac, prin etape procedurale

înţelegând, aşa cum se arată în doctrină, etapa scrisă a judecăţii, etapa dezbaterilor sau etapa

deliberării şi pronunţării.

Pentru a verifica cele afirmate mai sus,în cele ce urmează vom analiza posibilitatea recurgerii

la mediere în cele două faze ale procesului civil şi în care din etapele judecăţii se poate soluţiona

litigiul prin procedura amiabilă a medierii.

Sarcinile procedurii civile sînt de a apăra în judecată şi a realize drepturile şi libertăţile

cetăţenilor şi asociaţiilor acestora,interesele întreprinderilor,instituţiilor şi organizaţiilor,

precum şi de a apăra orînduirea statală şi constituţională a Republicii Moldova de orice atentat.

În scopul înfăptuirii acestor sarcini,legislaţia procedurii civile stabileşte competenţa

instanţelor de judecată, modul de organizare şi desfăşurare a procesului civil, precum şi de

executare a hotărîrilor judecătoreşti.

La judecarea pricinilor civile,instanţele de judecată aplică legile de procedură civilă care sînt

în vigoare la data judecării pricinii în instanţa de judecată,înfăptuirii diferitelor acte de

procedură sauexecutării hotărîrilor judecătoreşti.

Procesul civil- constituie o activitate dinamica și complexă care implică îndeplinirea într-o

ordine succesivă , a unei multitudini de acte procedurale .Cuvîntul proces provine de la latinescu

procedure care înseamnă a merge înainte , a înaita.Deci procesul civil- este activitate desfășurată

de instanța de judecată , părți, și alte organe sau personae care contribuie la înfăptuirea justiției în

pricinile civile , precum și raporturile dintre acești participanți , în vederea realizării sau stabilirii

drepturilor ori intereselor civile deduse judecății și executări silite a hotărîrilor judecătorești sau a

altor documente executorii , conform procedurii stabilite de lege.

În cadrul înfăptuirii justiției,procesul civil este deci activitatea pe care o desfășoară organele

de stat competente,cu participarea părților interesate,în vederea rezolvării conflictelor ce se ivesc

în circuitul civil.Procesul civil servește ca o formă specială a constrîngerii de stat pentru

valorificarea în concret a dreptului subiectiv încălcat și prin aceasta ,la restabilirea ordinii de

drept tulburate2.

2 Florea Măgureanu , Drept procesual civil. Ediția a II pag 58;5

Actele procedurale și raporturile pe care le generează alcătuiesc,împreună fazele procesului

civil. Fazele mai pot fi definite ca totalitatea actelor effectuate de instanță și participanții la

process la o anumită etapă a procedurii și care au un caracter omogen. Procesul civil urmărește

citeva etape (faze): obligatorii și facultative.

Clasificarea fazelor procesului în obligatorii și facultative are la bază nu conceptual dacă

pot fi intreprinse acte procedurale obligatorii pentru părți.La baza determinării fazelor obligatorii

a procesului stă criteriul obligativității în sensul că în lipsaă de acea etapă procesul este viciat ,

iar hotărîrea judecătorească este pronunțată cu încălcarea normelor procesuale.Exemplu:

tranzacția este un act procesual benevol dar efectele ei sunt obligatorii pentru părți.

Obligatorii sunt fazele făra care procesul nu poate avea loc,vor încălcarea sau omiterea unei

sau altei faze duce la lezarea drepturilor și intereselor participantilor la process , și ca effect nu se

poate susține că soluționarea litigiului a avut loc în conformitate cu prevederile legislației în

vigoare, litigiul a fost soluționat litigious, iar hotărîrea judecătorească în pricină , urmează a fi

casată , în cazul contestării.

Fazele obligatorii sunt:

-intentarea pricinii civile;

- pregătirea pricinii pentru dezateri;

- dezbaterile judiciare;

- deliberarea și pronunțarea hotărîrii judecătorești;

Fazele obligatorii urmează de regulă una după alta,cu excepția procedurii în ordonanță în care

lipseșt una din faze și anume dezbaterile judiciare.

Fazele facultative sunt:

- contestarea hotărîrilor judecătorești( apelul , recursul secțiunea I și recursul secțiunea II,

revizuirea);

- executarea silită a hotărîrilor judecătorești;

La fazele facultative am putea adauga procedura prealabilă,dar calificarea acesteia ca fiind ca

fiind obligatorie sau facultativă depinde de multe circumstanțe .De asemenea este îndoielnică

calificarea procedurii prealabile ca o fază a procesului.

De exemplu în procedura contenciosului administrative la examinarea cererii de anulare a

actului administrative cererea prealabilă,ca regulă generală este obligatorie numită în doctrină

recurs grațios.

1.2 Administrarea eficientă a cauzelor civile

De menționat că administrarea eficientă a cauzelor civile este indisolubil legată de

administrarea eficientă a justiției. Astfel spus sub noțiunea de adminisstrare eficientă a cauzelor 6

civile se înțelege activitatea instanțelor de judecată ca organe ale puterii d stat ce include

următoarele:

a) efectuarea justiției prin examinarea corectă, legală a cauzelor , respectînd normele

procesuale și materiale la toate fazele procesului;

b) stricta respectare a termenelor de procedură;

c) punerea în executare a hotărîrilor judiciare;

d) profesionalismul cadrelor și calitățile lor morale;

e) ținerea corectă a lucrărilor de secretariat, inclusive a datelor statistice;

f) asigurarea judecătorilor cu actele normative în vigoare;

g) asigurarea corelației instanței de judecată cu societatea civilă , prin examinarea petițiilor ,

efectuarea audienței cetățenilor , asigurarea corelației dintre instanța de judecată și mass-

media;

h) gestionarea resurselor financiare și tehnico-materiale.

Prin administrarea cauzei în judecată se înțelege acțiunile desfășurate de către persoanele

abilitate în raport cu cauza dedusă judecății, în cadrul procesual prevăzut de lege, acțiuni ce nu

include doar activitatea de înfăptuire a justiției.

Procesul civil se desfășoară într-o consecutivitate stabilită de normele procesual-civile numite

fază.Faza procesuală este un cumul de acte procedurale executate de către instanța de judecată și

participanții la process la o anumită etapă a mersului procesului.

Analizînd datele statistice în Republica Moldova în ultimii ani se poate constata creșterea

cantitativ constatată a cauzelor civile soluționate de către instanțele judecătorești

naționale,afirmație în sprijinul căreia invocăm numărul de dosare civile soluționate în ultimii 3

ani.

În calitate de organe ale statului specializate în efectuarea justiții,instanțele de judecată

naționale au ca sarcină soluționarea cauzelor civile deduse judecății,activitate care este

interpătrunsă, în cadrul anumitor puncte de tangență, de activitate de administrare a dosarelor

civile.Reeșind din enunțarea anterioară a noțiunii de administrare, se poate afirma că aceasta este

o activitate mai extinsă cantitativ și formează simbioza absolute necesară pentru atingerea

rezultatului calitativ scontat- soluționarea corectă a litigiului civil.

Reeșind din rolul diriguitor al judecătorului în cadrul organizării și desfășurării procesului în

limitele procesual legale stabilite,reflectate în abilitarea acestuia de a efectua acțiunile

procedurale necesare și indispensabile bunei desfășurări a procesului ( ex. primirea cererii de

chemare în judecată , punerea în executare a hotărîrii) se poate afirma că acesta deține rolul

central în cadrul activității de administrare a dosarului. Astfel potrivit prevederilor codului de

7

procedură civilă instanței judecătorești îi revine un rol diriguitor în organizarea și desfășurarea

procesului,al cărui conținut este stabilit de prezentul cod.

Instanța judecătorească explică participanților la process dreptul și obligațiile lor procesuale,

preîntîmoină asupra urmărilor pe care le poate implica exercitarea actului procesual, le acordă

sprijin în exercitarea drepturilor, ordonă la solicitarea părților și altor participanți la process,

prezentarea de probe care să contribuie la adoptarea unei hotărîri legale.

Pornind de la prevederile codului de procedura civilă judecătorul este persoana investită

constituțional cu atribuții de înfăptuire a justiției , pe care le exercită pe bază profesională. Rolul

judecătorului este condiționat și de sarcinile procedurii civile, care constă în judecarea justă , în

ternen rezonabil a cauuzelor de apărare a drepturilor încălcate sau contestate , a libertăților și

intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice, ale autorităților publice și ale altor persoane

care sunt subiecte ale raporturilor juridice civile, familiale de muncă etc; precum și în apărarea

intereselor statului și ale societății, în considerarea legalității și a ordinii de drept, în prevenirea

cauzelor de încălcare a legii. Totodată, un rol prestabilit și amplificat prin ultimele reglementări

este deținut personalul auxiliar al instanțelor de judecată. Cu toate acestea într-o viitoare viziune

legislativă s-ar putea impune sporirea rolului personalului auxiliar în cadrul activității de

administrare, interpretată în sens restrîns, pentru a oferi judecătorului posibilitatea canalizării

atenției către aspectele calitative a soluționării propriu- zise a litigiilor civile.

Procedura de judicare a pricinilor civile de către instanţele de judecată ale Republicii

Moldova este stabilită de prezentul cod şi dealte legi.Legislaţia cu privire la procedura civilă

stabileşte modul dejudecare a pricinilor ce izvorăsc din raporturile juridice civile economice,

de muncă, de familie, a pricinilor în materie de contencios administrativ şi a pricinilor cu

procedură specială.Pricinile în materie de contencios administrativ şi pricinile cu procedură

specială se judecă potrivit regulilor generale de procedură, cu unele excepţii, stabilite de

legislaţie.Sarcinile procedurii civile sînt de a apăra în judecată şi a realize drepturile şi

libertăţile cetăţenilor şi asociaţiilor acestora, interesele întreprinderilor, instituţiilor şi

organizaţiilor, precum şi de a apăra orînduirea statală şi constituţională a Republicii Moldova de

orice atentat3.

În scopul înfăptuirii acestor sarcini,legislaţia procedurii civile stabileşte competenţa

instanţelor de judecată, modul de organizare şi desfăşurare a procesului civil, precum şi de

executare a hotărîrilor.

1.3 Principiile procesului civil

3 “Legea privind organizarea judecătorească nr.514-XIII din 06.07.1995, Monitorul Oficial nr.58/641 din 19.10.1995  

8

Principiile fundamentale ale dreptului procesual civil reprezintă reguli esențiale ce

guverneaăa intreaga activitate judiciară, contribuie la ințelegerea și interpretarea corectă a

normelor procesuale, orientează activitatea de elaborare a legislației procesuale și contribuie la

formarea unei jurisprudențe unitare. Unele dintre acestea sunt proprii întregului sistem de drept,

altele sunt aplicabile mai multor ramuri de drept, iar cea de-a treia categorie guvernează în

exclusivitate activitatea judiciară în materie civilă. Punctele de vedere asupra numarului și

denumirii principiilor fundamentale ale dreptului procesual civil sunt diferit dar suma

conținuturilor concrete pe care le atribuie juriștii acestora este totdeauna constantă.

Deoarece nu ne-am propus să facem o tratare detaliată a acestor principii, vom recurge doar

la enumerarea folosită de un teoretician al dreptulu și vom face succinte precizări privitoare la

conținutul fiecăruia din aceste pricipii.Cele mai importante principii sunt: principiul legalitatii,

principiul ale dreptului procesual civil independentei judecatorilor,principiul inamovibilitatii

judecatorilor, principiul adevarului, principiul rolului activ al judecatorului, principiul egalitatii

părților în fața justiției, , principiul publicitatii, principiul oralității, principiul

contradictorialitatii, principiul dreptului la aparare, principiul disponibilitatii, principiul

nemijlocirii si principiul continuitatii dezbaterilor.

Principiul egalității

Legalitatea reprezintă un principiu general recunoscut în statele democratice și implică

respectarea actelor normative de către toate organele de stat, de toate persoanele juridice de drept

public sau privat, de toți cetățenii. In actuala lege fundamentală se fac mai multe referiri la acest

principiu, el avand o valoare constitutională.

Semnificatța principiului legalității în cadrul procedurii judiciare se poate desprinde din chiar

dispozițiile constituționale, care consacră independența judecătorilor și supunerea lor numai

legii. Judecătorii sunt obligați să urnarească în activitate a lor respectarea tuturor dispozițiilor

legale, fie ele de procedura (privind organizarea, constituirea, compunerea și atribuțiile instanței

ori cele referitoare la formele de procedura propriu-zise) sau de drept material, adică să respecte

legea și să impună respectarea ei de către toți subiecții procesuali. În interpretarea legii

judecătorul trebuie să aibă în vedere litera și spiritul acesteia, iar nu preferințele sale subiective.

Principiul independenței judecătorului și al supunerii lui numai     față de lege

Principiul independenței judecătorului și al supunerii lui numai față de lege presupune

soluționarea litigiilor rara ingerinta in activitatea de judecata sau in deliberare a vreunui organ de

stat sau a vreunei persoane precum si imparțialitatea judecătoru1ui, poziția sa neutră față de

parțile din proces, echidistanța față de acestea.

În afara activitătii de judecată, pe plan organizatoric și administrativ, judecătorii sunt

subordonați organelor de conducere, care le pot da dispoziții, îi pot'controla cu privire la calitatea

9

activitații lor. Acest control nu poate conduce, însa, la imixiuni în desfășurarea proceselor in curs

sau la repunerea în discuție a ceea ce a fost deja judecat.

Respectarea principiului independenței judecătorului și al supunerii lui numai față de lege este

garantată de existența unui control judiciar adecvat de publicitatea dezbaterilor, secretul

deliberarii, de inamovibilitatea judecătorilor, raspunderea disciplinară a acestora, de autonomia

instanțelor judecătoresti față de toate celelalte autorități statale.

Principiul inamovibilității judecătorilor

Prin inamovibilitate se ințelege stabilitatea în funcție a judecătorilor, respectiv ca acestia, odată

numiți nu pot fi mutați în altă funcție, avansați, transferați decît la cererea sau cu acordul lor.

De asemenea, eliberarea din functie a judecatorilor nu este posibilă, anterior pensionării, decît la

cererea lor sau ca sancțiune (in acest caz numai după îndeplinirea unor formalități de natură să

garanteze lipsa abuzurilor organelor administrative).

Principiul adevărului

Aflarea adevarului este scopul de ultimă instanță al activității judiciare, scop ce se corelează

cu acela al restabilirii legalității. Este imposibil a rezolva legal un litigiu atîta timp cît nu cunoști

adevarul, pornind de la premise false se vor obține concluzii false. Or activitatea judiciară

cunoaste în esența două etape: stabilirea faptelor, a adevarului, a premiselor și aplicarea legii la

acestea pentru a rezolva litigiul. Rezolvarea litigiului pe baze false excede intenției oricărui

legiuitor și nu este de natura să conducă la stabilitatea raporturilor juridice. Rezultă din aceasta

importanța covărșitoare a principiului adevărului.

Nu totdeauna judecătorul află adevarul, procedurile justiției umane nu sunt infailibile iar

erori judiciare se produc. De aceea se face distincție între adevărul judiciar și adevarul obiectiv,

situația optimă este aceea cînd adevarul judiciar și cel obiectiv corespund. Judecătorul este

obligat sa nu se multumească a stabili - pe bază de probe – un adevar judiciar oarecare; el trebuie

să treacă uneori chiar peste voința părților pentru a stabili adevărul obiectiv. Posibilitatea

stabilirii adevărului obiectiv este garantată, în legislatie, printre altele, de normele

ce  reglementeaza rolul activ al judecătorului, egalitatea parților în fața justiției,

contradictorialitatea, de normele privind admisibilitatea și administrarea probatoriilor și de cele

ce reglementează controlul judiciar asupra hotărîrilor judecătorești.

Principiul rolului activ al judecătorului

Legislatia procesual-civilă a evoluat de la concepția judecătorului conceptia exercitării de

catre acesta a unui rol activ, ca o condiție de bază a soluționării juste și principiale a litigiilor.

Principiul rolului activ al judecătorului presupune:

          - obligația instanței de a pune, din oficiu, în discuția părtilor împrejurări de fapt sau de

drept care ar putea conduce la dezlegarea pricini

10

          - obligația instanței de a ordona din oficiu dovezile pe care le consideră necesare pentru

soluționarea cauzei;

- obligația judecătorului de a nu respinge acțiunea pentru lipsa de probe sau, cu alte cuvinte,

obligația acestuia de a stărui prin toate mijloacele pentru a afla dacă acțiunea este ori nu

intemeiata.

Rolul activ al judecătorului nu trebuie sa conducă la diminuarea rolului inițiativei părților, cu

atît mai mult cu cît judecătorul nu are totdeauna posibilitatea de a cunoaște nemijlocit ceea ce

cunosc părțile. In ceea ce privește stabilirea situației de fapt reale, judecătorul va urmări cel mai

adesea sa nu fie fraudați - pe căi ocolite, aparent legale - statul sau alte persoane (fizice sau

juridice)dar si ca una din părți sa profite de neștiința celeilalte cu privire la imprejurările care au

semnificație pentru corecta soluționare a litigiului.

Principiul egalitatii părților în fața justiției

Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminari,

acest principiu constituie o cucerire a revoluțiilor burghezo-democratice fiind o regulă esențială

pentru toate societățile moderne.

          Egalitatea părtilor în fața legii de procedură si a instanțelor implică respectarea

urmatoarelor cerinte:

          - judecarea proceselor pentru toți cetățenii să se realizeze de aceleasi instanțe, indiferent de

poziția lor socială sau în stat;

          - drepturile procesuale acordate părților să fie aceleați, fără deosebire între persoane;

          - instanța să asigure un echilibru între situațiile procesuale ale părților prin incunostințarea

lor asupra termenelor de judecată, prin comunicarea actelor de procedură și prin lămuririle date

cu privire la drepturile pe care acestea le au.

Principiul publicității

Publicitatea dezbaterilor, a ședintei de judecată, reprezintă unul din pilonii procedurii

judiciare. De aceea, acest principiu prevede ca sedintele de judecata sunt publice, cu exceptia

cazurilor prevazute de lege. 

Publicitatea ședinței de judecată și a dezbaterilor are menirea de a asigura în același timp

garantarea drepturilor procesuale ale părților cît și realizarea unui scop educativ-preventiv al

procesului. Pe de o parte, partilor li se asigură posibilitatea de a participa la toate ședințele de

judecata, la toate dezbaterile, la efectuarea tuturor actelor de procedură. Pe de alta parte, acest

principiu da, expresie și dreptului publicului de a asista la desfășurarea procesu1ui. Opinia

publică are posibilitatea, în acest fel, de a-și forma o părere despre modul de administrare a

justiției, despre consecințele încalcării sau nerespectării unor norme de drept, despre modul de

interpretare a unor dispoziții legale, despre avantajele soluționării amiabile a tuturor litigiilor. În

11

mod excepțional, atunci cînd dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică

ori pe părți (prin afectarea dreptului la viața intimă), judecătorul poate declara ședinta secretă,

respectiv ședința la care participă doar părțile și reprezentanții lor. Chiar și în acest caz hotararea

judecatorească trebuie pronunțată în ședință publică, sub sanctțunea nulității.

Principiul oralității

Pricinile se dezbat verbal, dacă legea nu prevede altfel. Oralitatea domină numai faza

dezbaterilor, fără să excludă unele elemente ale procedurii scrise. Ea implică dreptul părților de a

Susține verbal pretențiile, de a da explicații, de a pune concluzii cu privire la toate imprejurările

de fapt sau de drept ale litigiului, dar nu exclude dreptul de a, depune concluzii sau de a formula

cereri in scris.

Ca o expresie elocventă a principiului oralității, toate cererile formulate în scris trebuie

susținute oral, iar concluziile scrise trebuie sa respecte concluziile orale. Dacă în dezbaterile de la

finalul unui proces civil o parte susține oral concluziile, concluziile scrise pe care eventual - le va

depune nu pot conține excepții, cereri, uneori chiar idei ce nu au fost expuse oral. Intr-o

asemenea situație,judecătorul, de la caz la caz, fie va repune cauza pe rol pentru ca noile

chestiuni să fie discutate în prezența părții adverse, fie nu va lua în seamă alegațiile ce nu au fost

exprimate macar sintetic oral.

Principiul oralitatii este o garantie a realizării altor principii, precum publicitatea și

contradictorialitatea iar nerespectarea sa atrage nulitatea hotararii judecătorești.

Principiul disponibilității

Disponibilitatea trebuie înțeleasă în opoziție cu oficialitatea. Dacă prin oficialitate se ințelege

îndeplinirea actelor de procedură cu sau fără acordul părților, chiar împotriva voinței lor, prin

disponibilitate se va ințelege posibilitatea conferită părților de a sesiza instanța, de a dispune de

obiectul litigiului și de mijloacele de apărare.

Principiul disponibilitatii cuprinde in continutul sau următoarele prerogative importante

-       dreptul părtii de a promova sau nu acțiunea;

-       dreptul reclamantului de a determina limitele acțiunii, de a renunța la acțiune sau la dreptul

subiectiv;

-       dreptul pîrîtului de a recunoaște pretențiile reclamantului; dreptul părților de a pune capăt

procesului printr-o tranzacție;4

-       dreptul părților de a exercita sau de a renunța la exercitarea căilor de atac;

-       dreptul părților de a propune probe sau de a renunța la administrarea probelor pe care ele le-

au propus.

4 Drept Procesual civil partea generală Savva Alexandru, Vitalie Tihon pag30;12

Principiul disponibilității este specific exclusiv procesulu civil deoarece litigiile în acest caz

se poartă asupra unor drepturi și interese în covărșitoarea lor majoritate particulare, individuale.

El nu poate fi regasit în proceduri ce reglementează solutionarea litigiilor in care primordial este

interesul public.

Limba de procedură şi dreptul la interpret

Procedura judiciară se desfăşoară în limba moldovenească.Persoanele care nu posedă sau nu

vorbesc limba moldovenească au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările

dosarului, de a vorbi în instanţă prin interpret.Procedura judiciară se poate efectua şi într-o

limbă acceptabilă pentru majoritatea persoanelor care participă la proces.

În cazul în care procedura judiciară se efectuează în altă limbă,documentele procesuale

judiciare se întocmesc în mod obligatoriu şi în limba moldovenească.

Caracterul public al dezbaterilor judiciare şi principiul contradictorialităţii

Şedinţele de judecată sînt publice.Judecarea proceselor în şedinţă închisă se efectuează

numai încazurile stabilite prin lege,cu respectarea normelor de procedură. Instanţa de judecată

poate să dispună judecarea pricinii în şedinţă închisă dacă dezbaterea publică ar putea vătăma

părţile, ordinea publică sau moralitatea sau este în contradicţie cu interesele păstrării

secretului de stat, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.Persoanele care nu au atins vîrsta de

şaisprezece ani şi cele care se prezintă într-o ţinută necuviincioasă pot fi îndepărtate din sala de

şedinţă.Hotărîrile instanţelor de judecată în toate cazurile se pronunţă public.Judecarea

pricinilor se înfăptuieşte în conformitate cu principiul contradictorialităţii.

Aplicarea legislaţiei la judecarea pricinilor

Instanţele de judecată la judecarea pricinilor aplică Constituţia,legile,regulamentele şi

hotărîrile Parlamentului,decretele Preşedintelui Republicii Moldova,hotărîrile şi dispoziţiile

Guvernului,actele organelor centrale şi locale ale administraţiei publice, precum şi tratatele

internaţionale la care Republica Moldova este parte.Dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile

fundamentale ale omului se aplică în conformitate cu prevederile articolului 4 din

Constituţie.Instanţa de judecată nu este în drept să aplice legea sau un alt act normativ care este

în contradicţie cu Constituţia5.Dacă în procesul judecării pricinii instanţa de judecată stabileşte

că norma de drept ce urmează a fi aplicată este în contradicţie cu prevederile Constituţiei şi

este expusă într-un act normativ care conform Constituţiei, se supune controlului

constituţionalităţii, examinarea pricinii se suspendă şi instanţa de judecată înaintează Curţii

Supreme de Justiţie propunerea de a sesiza Curtea Constituţională.

5 Cojuhari A. drept procesual civil, partea specială Chișinau 2009 pag 105;13

2 . Fazele obligatorii ale procesului civil

2.1 Primiea cererii de chemare în judecată

Modul de sesizare a instanței judecătorești în vederea intentării unui proces civi este

reglementat de codul de procedură civilă deci putem depista două grupe de subiecți care au

dreptul de adresare în instanța de de judecată: prima grupă sunt reclamanții, intervenienții

principali petiționarii în cauzele ce rezultă din procedura specială, creditorul- în procedura

ordonanțială.A doua grupă de subiecți este compusă din: procurorul, autoritățile publice,

organizațiile, persoanele fizice .Forma de adresare în judecată depinde de felul de procedură, în

procedura contencioasă se depune cerere de chemare în judecată, în procedura specială și

ordonanță- cerere.Forma și conținutul cererii de chemare în judecată ,în cerere se indică:

a) instanța căreia îi este adresată;

b) numele sau denumirea reclamantului, domiciliul ori sediul lui, dacă reclamantul este o

persoană juridică, dateele bancare, codul fiscal, numele reprezentantului și adresa lui, în

cazul în care cererea se depune de către un reprezentant;

c) numele sau denumirea pîrîtului , domiciliu ori sediul lui;

d) esența încălcării sau a periclului de încălcare a drepturilor libertăților sau intereselor

legitime ale reclamantului,

e) circumstanțele e fapt și de drept pe care reclamantul î-și intemeiază pretențiile,

demonstrarea probelor care confirmă circumstanțele;

f) pretențiile reclamantului către pîrît;

g) valoarea acțiunii dacă aceasta poate fi evaluată;

h) date despre respectarea procedurii de soluționare prealabilă a litigiului pe cale

extrajudiciară dacă pentru un astfel de de litigiu îndeplinirea procedurii este prevăzută de

lege sau de contractul părților;

i) documentele anexate la cerere;

Cererea de chemare în judecată se semnează de reclamant sau de reprezentantul lui.La cerere se

anexează:

1) copiile de pe cerere și de pe înscrisuri, certificate, într-un număr egal cu numărul de pîrîți

și de intervenienți, plus un rind de copii pentru instanță. Dacă înscrisurile sunt făcute într-

o limbă străină instanța poate dispune prezentarea traducerii lor în modul stabilit de lege;

2) dovada de plată a taxei de stat;

3) documentele care certifică circumstanțele pe care reclamantul î-și întemeiază pretențiile

și copiile de pe aceste documente pentru pîrîți și intervenienți, dacă aceștia nu dispun de

ele;14

4) documentele care confirmă respectarea procedurii de soluționare prealabilă a litigiului

dacă respectarea procedurii este prevăzută de lege sau de contractul părților;

5) procura sau un alt document ce legalizează împuternicirile reprezentantului;

La cererea de chemare în judecată se anexează documentele care confirmă dreptul

reclamantului la apărarea dretului încălcat sau contestat. Caracterul și conținutul documentelor

anexate depend de temeiul acțiunii.Ca exemplu,la cererea de chemare în judecată cu privire la

desfacerea căsătoriei se anexează adeverința despre înregistrarea căsătoriei precum și copia

adeverinței de naștere a copilului. În cazul în care se cere și încasarea pensiei alimentare, atunci

la cererea de chemare în judecată se anexează documente care certifică marimea venitrilor

reclamantului și pîrîtului.

În decurs de 5 zile de la depunerea cererii de chemare în judecată, judecătorul este obligat să

soluționeze chestiunea primirii ei,adoptînd în acest scop o încheiere nesusceptibilă de atac.

Încheierea cu privire la primira cererii de chemare în judecată servește drept temei de intentare a

cauzei civile.După intentarea cauzei civile,cancelaria instanței va înregistra acest dosar în

registru respective cu indicele 2 sau după caz-3 p/o și sub semnătură,va transmite cauza

judecătorului.

Cererea se depune la instanţa de judecată însoţită de atîtea copii,cîţi pîrîţi sînt.Cînd dovada

se face prin înscrisuri,la cerere se voralătura atîtea copii cîţi pîrîţi sînt şi pentru instanţă.

Reclamantul are dreptul într-o singură cerere de chemare în judecatăsă formuleze mai multe

pretenţii dacă acestea sînt legate între ele prin temeiuri comune de apariţie sau prin dovezi, iar în

pricinile economice, dacă împreună alcătuiesc o sumă nu mai mică de zece lei.

Judecătorul care primeşte cererea are dreptul să separe într-un proces aparte una sau mai

multe pretenţii cuprinse în ea,dacă consideră că judecarea lor separată ar fi mai raţională.

În cazul cînd pretenţiile sînt formulate de mai mulţi reclamanţi sau faţă de mai mulţi pîrîţi,

judecătorul care primeşte cererea are dreptul să separe într-un proces aparte una sau mai multe

pretenţii, dacă consideră, că judecarea lor separată ar fi mai raţională. Dacă constată, că înaintea

instanţei date se află mai multe pricini de aceeaşi natură, la care participă aceleaşi părţi, sau

mai multe pricini decurgînd din acţiunile intentate de un singur reclamant diferiţilor pîrîţi

sau de diferiţi reclamanţi aceluiaşi pîrît, judecătorul are dreptul să întrunească aceste pricini

într-una singură spre a le judeca împreună, dacă asemenea întrunire ar duce la o

soluţionare mai rapidă şi mai justă a litigiilor.6

Judecătorul soluţionează chestiunea primirii cererilor de chemare în judecată în pricinile

civile. Judecătorul refuză primirea cererii:

6   Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544-XIII din 20.07.1995, Monitorul Oficial nr. 59-60 din 26.10.1995 ;

15

1) dacă cererea nu urmează să fie examinată în instanţele judecătoreşti;

2) dacă persoana interesată,care s-a adresat instanţei judecătoreşti, nu a respectat procedura

de soluţionare prealabilă a cauzei pe cale extrajudiciară, procedura stabilită de lege pentru

cauzele de categoria respectivă;

3) dacă există o hotărîre sau încheiere judecătorească definitivă, prin care a fost admisă

renunţarea reclamantului la acţiune sau a fost întărită tranzacţia de împăcare a părţilor privind

un litigiu între aceleaşi părţi asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri;

4) dacă instanţa a primit spre judecare un litigiu între aceleaşi părţi asupra aceluiaşi obiect şi

avînd aceleaşi temeiuri;

5) dacă acţiunea este intentată împotriva unui agent economic déjà lichidat.

6) dacă părţile au încheiat o înţelegere, ca litigiul să fie judecat de arbitrii aleşi;

7) dacă instanţa dată nu este competentă să judece pricina;

8) dacă cererea a fost făcută de o persoană incapabilă;

9) dacă cererea în numele persoanei interesate a fost depusă de către o persoană, care nu are

împuterniciri de a duce procesul;

10) dacă acţiunea este intentată de un agent economic sau împotriva unui agent economic

care, în conformitate cu legea, nu poate fi reclamant sau pîrît în asemenea litigii.

În cazul cînd refuză primirea cererii, judecătorul dă o încheiere motivată în acest sens. În

încheiere judecătorul este obligat să arate cărui organ trebuie să se adreseze petiţionarul, dacă

pricina nu este de competenţa instanţei, sau cum trebuie să fie înlăturate împrejurările, care

împiedică pornirea pricinii. Încheierea judecătorului, prin care acesta refuză primirea cererii, se

înmînează petiţionarului şi totodată i se restituie documentele depuse.

Refuzul judecătorului de a primi cererea pentru motivele prevăzute de punctele 2, 7, 8 şi 9

ale acestui articol nu împiedică partea să adreseze din nou instanţei o cerere privind aceeaşi

pricină după ce va fi fost înlăturată încălcarea comisă.Împotriva încheierii prin care judecătorul

refuză primirea cereriise poate face recurs.Judecătorul, în termen de 5 zile după primirea cererii

de chemare în judecată, stabilind că cererea a fost depusă fără respectarea cerinţelor expuse din

prezentul cod sau că nu s-a plătit taxa de stat, cu excepţia cazurilor cind se pronunţă o

încheiere de a nu da curs cererii, comunicînd aceasta reclamantului şi acordîndu-i un termen

pentru îndreptarea neajunsurilor.

Dacă în conformitate cu indicaţiile judecătorului şi în termenul stabilit reclamantul va

îndeplini toate cerinţele enumerate din prezentul cod şi va plăti taxa de stat, cererea este

considerată depusă în ziua cînd a fost prezentată pentru prima dată la instanţa de judecată.În

caz contrar cererea este considerată ca nedepusă şi se restituie reclamantului. Pîrîtul are dreptul

16

odată cu referinţa să depună cerere reconvenţională cel mai tîrziu la prima zi de

înfăţişare pentru pregătirea prejudiciară.

Cînd reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională se

va depune în termenul stabilit de instanţă. Cererea reconvenţională depusă după expirarea

termenului indicat în alineatul întîi al prezentului articol se judecă separat, afară de cazul cînd

ambele părţi sînt de acord să examineze cererile împreună sau examinarea separată este

imposibilă.Cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru

cererea de chemare în judecată şi se judecă odată cu cererea iniţială.

Judecătorul primeşte cererea reconvenţională:

1) dacă ea urmăreşte compensarea pretenţiei iniţiale;

2) dacă admiterea cererii reconvenţionale exclude în totul sau în parte admiterea cererii

principale;

3) dacă între cererea reconvenţională şi cea principală există o legătură reciprocă şi

judecarea lor simultană ar duce la o soluţionare mai rapidă şi mai justă a litigiului.

Instanţa sau judecătorul poate,la cererea participanţilor la proces să ia măsuri pentru asigurarea

acţiunii. Asigurarea acţiunii se admite în orice stadiu al procesului, dacă neluarea măsurilor de

asigurare ar putea îngreuia sau ar putea face imposibilă executarea hotărîrii în instanţa de

judecată.

În vederea asigurării acţiunii instanţa sau judecătorul poate:

1) să ordone punerea unui sechestru pe bunurile sau pe sumele de bani care aparţin pîrîtului

şi care se află la el sau la alte persoane;

2) să interzică pîrîtului de a săvîrşi anumite acte;

3) să interzică altor persoane de a transmite bunuri pîrîtului sau de a îndeplini faţă de el alte

obligaţii;

4) să suspende vînzarea bunurilor sechestrate, dacă se face cererea de ridicare a sechestrului

pus pe ele;

5) să suspende urmărirea ce se face pe baza unui document investit cu formulă executorie,

contestat de debitor prin acţiune, dacă o asemenea contestaţie este admisă de legislaţie.

Instanţa sau judecătorul poate admite mai multe forme de asigurare a acţiunii,cu condiţia, că

suma lor totală să nu depăşească valoarea acţiunii. În caz de încălcare a interdicţiilor, arătate în

punctele 2 şi 3 ale prezentului articol, persoanelor vinovate li se va aplica, pe baza unei încheieri

a instanţei de judecată, o amendă de la zece la douăzeci şi cinci de salarii minime,in afară de

aceasta, reclamantul are dreptul să ceară de la aceste persoane repararea pagubelor, cauzate

17

prin neexcutarea încheierii date de instanţă cu privire la asigurarea acţiunii.Se admite

înlocuirea unei forme de asigurare a acţiunii cu altă formă.

Chestiunea înlocuirii unei forme de asigurare a acţiunii cu altă formă se soluţionează de

judecător sau de instanţă în şedinţă de judecată. Participanţilor la proces li se comunică data

şi locul şedinţei, dar neprezentarea lor nu împiedică examinarea chestiunii privind înlocuirea

asigurării acţiunii.

În caz de asigurare a unei acţiuni, prin care se cere plata unei sume de bani,pîrîtul are

dreptul ca în locul măsurilor de asigurare admise să consemneze pe contul de depozit al instanţei

suma respectivă.Cererea de asigurare a acţiunii se soluţionează de judecătorul sau de instanţa

care judecă pricina în aceeaşi zi, fără a-l înştiinţa pe pîrît şi pe ceilalţi participanţi la

proces.Încheierea de asigurare a acţiunii se aduce la îndeplinire imediat, în conformitate cu

dispoziţiile privitoare la executarea hotărîrilor instanţei de judecată.Măsura de asigurare a

acţiunii poate fi anulată de aceeaşi instanţă de judecată.

Chestiunea anulării măsurii de asigurare a acţiunii se soluţionează în şedinţă de judecată.

Participanţilor la proces li se comunică locul şi data şedinţei.Neprezentarea acestor persoane nu

împiedică examinarea chestiunii anulării măsurii de asigurare a acţiunii.În caz de respingere a

acţiunii măsurile admise pentru asigurarea acţiunii se menţin pînă în momentul, cînd hotărîrea

devine definitivă.

Dar instanţa poate,odată cu pronunţarea hotărîrii sau după pronunţarea ei, să dea o încheiere

de anulare a măsurii de asigurare a acţiunii.Măsura de asigurare a acţiunii poate fi anulată la

cererea pîrîtului dacă instanţa judecătorească, în acţiunile legate de protecţia proprietăţii

intelectuale, nu a luat o hotărîre definitivă în termen de 31 de zile calendaristice de la data luării

măsurilor pentru asigurarea acţiunii.Împotriva tuturor încheierilor privitoare la asigurarea

acţiunii se poate face recurs.Dacă încheierea privitoare la asigurarea acţiunii a fost dată fără

înştiinţarea persoanei care a făcut recursul, termenul pentru depunerearecursului se calculează

din ziua cînd această persoană a aflat despre încheiere.Depunerea recursului împotriva încheierii

de asigurare a acţiunii nsuspendă executarea acestei încheieri. Recursul împotriva încheierii de

anulare a măsurii de asigurare a acţiunii sau de înlocuirea a unei forme de asigurarea cu altă

formă suspendă executarea încheierii.7Admitind asigurarea acţiunii,instanţa sau judecătorul poate

cere reclamantului să dea o asigurare a eventualelor pagube care ar putea fi cauzate pîrîtului.

După ce hotărîrea prin carerespins acţiunea devine definitivă, pîrîtul are dreptul să ceară

reclamantului repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin măsurile de asigurare a acţiunii,

admise la cererea reclamantului.8

7 Ioan Leș. Tratat de drept procesual civil. Ediția a 2 , 3.8 Manual Administrarea eficientă a cauzelor civile , Serjiu Furdui pag., 141.

18

2.2 Pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciare

În scopul asigurării judecării juste a pricinii,judecătorul,dupăprimirea cererii de chemare

în judecată, pregăteşte pricinapentrudezbaterilejudiciare.Încheierea privind pregătirea pricinii

pentru dezbaterile judiciare se dă de către judecător personal, fără înştiinţarea participanţilor la

proces, în termen de 5 zile de la primirea cererii.Judecătorul va îndeplini următoarele acţiuni:

1) va stabili ziua înfăţişării şi va cita părţile înaintea instanţei astfel ca, de la data primirii

citaţiei, pîrîtul să aibă cel puţin 30 de zile pentru depunerea referinţei, iar în pricinile urgente, cel

puţin 5 zile.Dacă pîrîtul locuieşte în străinătate, judecătorul va putea stabili un termen mai

îndelungat;

2) cînd reclamantul este de faţă la stabilirea termenului, îl va informa despre aceasta şi îi va

pune în vedere neajunsurile cererii de chemare în judecată pentru a le înlătura pînă la data

înfăţişării în instanţa de judecată;

3) va dispune să se comunice pîrîtului, odată cu citaţia, copii de pe cerere şi înscrisuri,

punîndu-i-se în vedere să depună la dosar referinţă cu cel puţin 5 zile înainte de termenul

stabilit pentru înfăţişare la judecată;

4) rezolvă chestiunea introducerii în proces a organului repectiv al administraţiei de

stat,rezolvă chestiunea participării la procesele de divorţ, intentate persoanelor, declarate în

modul stabilit absente, incapabile din cauza alienaţiei mintale sau debilităţii mintale, a

organului de tutelă şi curatelă pentru apărarea drepturilor patrimoniale ale pîtîtului, precum şi

pentru asigurarea intereselor copiilor lui.

5) stabilind, că de felul cum va fi soluţionată pricina este interesată o întreprindere,

instituţie, organizaţie de stat, unitate militară, colhoz sau altăorganizaţie cooperatistă,asociaţiile

lor, alte organizaţii obşteşti ori un cetăţean, care nu figurează în proces, le înştiinţează despre

pricina în curs de judecată şi despre data judecării ei.

6) rezolvă chestiunea citării martorilor în şedinţă sau a ascultării lor după regulile prevăzute

de prezentul cod;

7) la propunerea părţilor, cere diferitelor întreprinderi, instituţii, organizaţii de stat,

unităţii militare, colhozuri, altor organizaţii cooperatiste, asociaţiilor lor, altor organizaţii

obşteşti sau cetăţenilor să prezinte înscrisuri şi probe materiale referitoare la pricină sau

eliberează participanţilor la proces adeverinţe, ce confirmă dreptul lor de a căpăta aceste dovezi

pentru a le înfăţişa instanţei;

8) rezolvă,ţinînd seama de părerile participanţilor la proces, chestiunea efectuării unei

expertize;

9) în cazurile urgente, efectuează,după înştiinţarea participanţilor la proces, o examinare la

faţa locului;19

10) dă delegaţii altor instanţe de judecată.

La primirea copiei de pe cererea de chemare în judecată,dar nu mai tîrziu de 5 zile înainte

de termenul stabilit pentri înfîţişare, pîrîtul este obligat să trimită instanţei de judecată referinţă

la cererea de chemare în judecată şi toate dovezile necesare pentru judecarea cauzei.

Referinţa va cuprinde:

1) denumirea instanţei şi a reclamantului;

2) răspunsul la toate pretenţiile de fapt şi de drept ale cererii;

3) documentele şi dovezile cu care se apără împotriva fiecărei pretenţii din cerere, iar

dacă se va cere dovadă cu martori, se va indica numele, prenumele şi domiciliul lor;

4) conţinutul răspunsului la propunerea de tranşare a litigiului în pricinile economice dacă în

cererea de chemare în judecată este indicat că reclamantul nu a primit răspunsul (în acest caz

la referinţă se anexează copia răspunsului la propunerea de tranşare a litigiului şi dovezile ce

confirmă că răspunsul a fost expediat reclamantului);

5) mărimea şi calcului sumei recunoscute a cererii, iar dacă ea a fost transferată, numărul şi

data ordinului de plată respectiv (în acest caz la referinţă se anexează ordinul de plată şi dovezile

ce confirmă că el a fost primit pentru executare de către instituţia financiară);

La referinţă se vor alătura atîrea copii de pe referinţă şi copii certificate de pe înscrisuri cîţi

reclamanţi sînt.Dacă mai mulţi reclamanţi au un singur reprezentant, la referinţă se va anexa cîte

o singură copie de pe fiecare document.Cînd sînt mai mulţi pîrîţi,ei pot răspunde toţi împreună

sau numai o parte din ei, printr-o singură referinţă.În cazul cînd nu s-a depus referinţă,

preşedintele şedinţei va preîntîmpina pîrîtul, în prima zi de înfăţişare, să prezinte dovezile şi

mijloacele de apărare.În caz de neprezentare, pricina poate fi judecată în baza materialelor

anexate la dosar.În prima zi de înfăţişare, instanţa poate da recalamantului un termen pentru

întregirea sau modificarea cererii de chemare în judecată, precum şi pentru a prezenta dovezi

noi.Cererea nu se consideră modificată şi nu se va da termen, ci se va fixa data judecării

pricinii în cazul în care:

1) se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii;

2) reclamantul măreşte sau micşorează valoarea obiectului cererii;

3) reclamantul cere valoarea obiectului pierdut sau pierit.

Reclamantul poate cere un termen pentru a depune referinţă la cererea reconvenţională şi

a propune dovezi în apărare.Instanţa de judecată poate judeca pricina în fond în prima zi de

înfăţişare dacă părţile declară că pricina este pregătită pentru dezbaterile judiciare9.

9 Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 28.06.2004, nr.24-cu privire la actele judecătorului în faza intentării procesului civil și pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare.

20

2.3 Dezbaterile judiciare

Pricinile civile se judecă în primă instanţă în termen rezonabil.Criteriile de determinare a

termenului rezonabil sînt: complexitatea pricinii, comportamentul părţilor în proces, conduita

instanţei judecătoreşti.Respectarea termenului rezonabil de judecare a pricinii se asigură de către

instanţă.La judecarea unei cauze concrete, respectarea termenului rezonabil este verificată de

instanţa ierarhic superioară în procesul judecării pricinii pe calea de atac respectivă.Pricinile

privind  încasarea pensiei de întreţinere, apărarea drepturilor şi intereselor minorului,  repararea

prejudiciului cauzat prin vătămare a integrităţii corporale sau prin altă vătămare a sănătăţii ori

prin deces, litigiile de muncă, contestarea actelor normative, a hotărîrilor, acţiunilor sau

inacţiunilor autorităţilor publice, ale altor organe şi organizaţii, ale persoanelor oficiale şi

funcţionarilor publici se judecă de urgenţă  şi în mod prioritar.

Judecarea pricinilor civile are loc în şedinţă de judecată cu înştiinţarea obligatorie a

participanţilor la proces despre locul, data şi ora şedinţei. Preşedintele şedinţei dispune ca rolul

să fie afişat în incinta instanţei, în loc public, cu cel puţin 3 zile înaintea termenului de judecată.

La judecarea unipersonală a pricinii, judecătorului i se atribuie obligaţiile de preşedinte al

şedinţei. La soluţionarea colegială a pricinii, funcţia de preşedinte al şedinţei o exercită

preşedintele, vicepreşedintele instanţei sau unul dintre judecători. Preşedintele şedinţei conduce

dezbaterile judiciare, ia măsuri pentru cercetarea exhaustivă, multiaspectuală a probelor şi

circumstanţelor pricinii, pentru clarificarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, înlăturînd din

dezbateri tot ceea ce nu are legătură cu procesul.Obiecţiile participanţilor la proces împotriva

actului preşedintelui se consemnează în procesul-verbal al şedinţei.Preşedintele dă explicaţii

asupra acţiunilor sale.În cazul examinării colegiale a pricinii, problema se soluţionează de

întregul complet de judecată. Preşedintele şedinţei ia măsuri pentru asigurarea ordinii cuvenite în

şedinţa de judecată, dispoziţiile lui fiind obligatorii pentru participanţii la proces,  pentru cei care

asistă în sală.Cînd judecătorii intră în sala de şedinţe sau se retrag în camera de deliberare, cei

prezenţi se ridică în picioare.De asemenea, cînd se dă citire hotărîrii judecătoreşti sau încheierii

judecătoreşti, în cazul cînd  procesul se termină fără adoptarea unei hotărîri, cei prezenţi, inclusiv

judecătorii, stau în picioare.Participanţii la proces, martorii, experţii, specialiştii şi interpreţii se

adresează judecătorului cu formula \Onorată instanţă\,depun depoziţii şi dau explicaţii stînd în

picioare.Excepţii se fac numai cu încuviinţarea preşedintelui şedinţei.

Dezbaterea judiciară a pricinii se desfăşoară în condiţii de activitate normală şi de securitate a

participanţilor la proces.Participanţii la proces,celelalte persoane prezente în sala de şedinţe au

obligaţia de a respecta ordinea stabilită pentru judecarea pricinii.10

10 Dorfam I.Drept procesual civil, partea generală pag,67;21

La ora judecării pricinii, preşedintele deschide şedinţa şi anunţă procesul care   se va

judeca.Grefierul raportează preşedintelui şedinţei prezenţa persoanelor citate, motivul

neprezentării celor absenţi.Preşedintele şedinţei verifică identitatea persoanelor prezente,

împuternicirile persoanelor cu funcţie de răspundere şi cele ale reprezentanţilor.Martorii prezenţi

înainte de audierea lor sînt îndepărtaţi din sala de şedinţe. Preşedintele şedinţei de judecată ia

măsuri ca martorii audiaţi să nu comunice cu cei neaudiaţi.Preşedintele şedinţei de judecată

explică participanţilor la proces drepturile şi obligaţiile lor procedurale, iar părţilor, dreptul de a

se adresa pentru soluţionarea litigiului pe cale arbitrală, precum şi efectele unui astfel de  act.

Partea care, din motive temeinice, nu a prezentat în termenul stabilit de judecător, în cadrul

pregătirii pricinii  pentru dezbateri judiciare, probele necesare nu decade din dreptul de a le

prezenta nemijlocit  în şedinţă de judecată.Dacă nu poate depune imediat contraprobe, partea

adversă este în drept să solicite amînarea procesului. În cazul în care constată că una din părţi a

depus în şedinţă probe nejustificative sau false în scopul tergiversării procesului, instanţa este

obligată, la cererea părţii interesate, să soluţioneze problema reparaţiei prejudiciului cauzat prin

tergiversare chiar dacă solicitantului amînării procesului, pentru a prezenta contraprobe, nu i-a

fost satisfăcută cererea.  

Amînarea procesului se admite în cazurile prevăzute de prezentul cod, precum şi în cazurile

în care instanţa judecătorească recunoaşte imposibilitatea soluţionării pricinii în şedinţa

respectivă din cauza neprezentării participantului la proces sau martorului, expertului,

specialistului, interpretului, fie din cauza intentării unei acţiuni reconvenţionale, necesităţii de a

prezenta sau reclama probe suplimentare, de a atrage în proces alte persoane sau de a efectua alte

acte procedurale. În cazul amînării procesului, instanţa, în funcţie de timpul necesar citării

participanţilor la proces, prezentării de  probe sau  efectuării de acte procedurale, fixează data

noii şedinţe.Data este adusă în scris la cunoştinţă celor prezenţi, care contrasemnează.

Persoanelor care nu s-au prezentat şi celor antrenate recent în proces locul, data şi ora noii

şedinţe li se comunică prin citaţie sau prin alte modalităţi prevăzute de prezentul cod. Încheierea

de amînare a procesului nu poate fi atacată cu recurs.

În cadrul examinării pricinii în fond,preşedintele şedinţei  este obligat să creeze condiţii

pentru ca  participanţii la proces să-şi expună considerentele referitor la circumstanţele de fapt şi

de drept  ale pricinii, să facă completări şi să prezinte probe în condiţiile prezentului cod.

În acest scop, judecătorul trebuie, după caz să elucideze împreună cu participanţii la proces

circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii şi  să  cerceteze probele din dosar.

Judecarea pricinii în fond începe cu un raport  asupra pricinii, prezentat de preşedintele şedinţei

sau de un judecător.

22

După aceasta,preşedintele clarifică dacă reclamantul îşi susţine pretenţiile,dacă pîrîtul

recunoaşte pretenţiile reclamantului şi dacă părţile doresc să încheie procesul cu o tranzacţie.

După prezentarea raportului asupra pricinii, instanţa judecătorească ascultă explicaţiile

reclamantului şi ale intervenientului care participă din partea reclamantului, ale pîrîtului şi ale

intervenientului care participă din partea pîrîtului, precum şi ale celorlalţi participanţi la proces.

Primii care dau explicaţii sînt: procurorul, împuterniciţii autorităţilor publice, ai organelor şi

organizaţiilor, persoanele fizice  care,în cazurile prevăzute de lege, au intentat procesul în

apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale unor alte persoane.Participanţii la

proces au dreptul să-şi pună reciproc întrebări.Judecătorii au dreptul să pună participanţilor la

proces întrebări în orice moment al explicaţiilor acestora.Preşedintele şedinţei poate acorda de

mai multe ori cuvînt părţilor, după caz.

Fiecare martor este audiat separat.Preşedintele şedinţei constată atitudinea martorului faţă   de

participanţii la proces, îi propune să comunice instanţei tot ceea ce cunoaşte personal despre

subiectul  audierii.Martorului i se pot pune întrebări cu permisiunea preşedintelui şedinţei de

judecată.Prima care pune întrebări este persoana la a cărei cerere a fost citat martorul şi

reprezentantul acesteia, urmează ceilalţi participanţi la proces şi reprezentanţii lor.Judecătorii au

dreptul să pună întrebări martorului înorice moment al audierii lui.Instanţa judecătorească  poate

audia din nou martorul, după caz, în aceeaşi şedinţă sau în şedinţa următoare, poate face

confruntarea martorilor pentru a se clarifica asupra depoziţiilor contradictorii ale acestora.

În cazul în care constată că întrebarea adresată martorului de către un participant la proces

este ofensatoare sau tinde să dovedească un fapt ce nu se referă la pricină, instanţa

judecătorească nu o va încuviinţa.La cererea participantului, instanţa emite o încheiere asupra

întrebării, precum şi asupra motivului respingerii ei.Martorul audiat rămîne în sala de şedinţă

pînă  la încheierea dezbaterilor judiciare dacă instanţa nu  va  permite retragerea lui  din

sală.Susţinerile orale constau în luările de cuvînt ale participanţilor la proces.În  susţinerile orale,

primii care iau cuvînt sînt reclamantul şi reprezentantul lui, urmează pîrîtul şi reprezentantul

lui.Intervenientul principal şi reprezentantul lui iau cuvînt după ce au vorbit părţile şi

reprezentanţii lor.Intervenientul accesoriu şi reprezentantul lui iau cuvînt după reclamant sau

pîrît din a cărui parte intervenientul participă în proces.Procurorul,reprezentanţii

sau  împuterniciţii autorităţilor publice, organizaţiilor, precum şi persoanele care au intentat

procesul  în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale unei alte persoane, primii

iau cuvînt.

Reprezentanţii autorităţilor publice care participă în proces pentru a depune concluzii iau

cuvînt după părţi şi intervenienţi. După susţinerile orale, fiecare participant are  dreptul  la

replică asupra celor expuse în susţineri.

23

Dreptul la ultima replică îl au pîrîtul şi reprezentantul lui.După încheierea susţinerilor

orale,completul de judecată se retrage în camera de deliberare pentru adoptarea hotărîrii,  fapt

despre care preşedintele şedinţei de judecată îi anunţă  pe cei prezenţi în sala de şedinţe. Din

motive întemeiate, deliberările şi pronunţarea hotărîrii pot fi amînate cu cel mult 10 zile. În unele

cazuri, se poate adopta numai dispozitivul hotărîrii, redactarea hotărîrii motivate amînîndu-se pe

acelaşi termen.În cazul amînării deliberărilor şi pronunţării hotărîrii sau al amînării redactării

hotărîrii motivate, instanţa informează părţile despre locul, data şi ora pronunţării ei.După

semnarea hotărîrii, completul de judecată revine în sala de şedinţe, unde preşedintele sau unul

dintre judecători dă citire hotărîrii judecătoreşti.După aceasta, preşedintele şedinţei lămureşte

hotărîrea, procedura şi termenul de atac împotriva ei.Dacă este expusă într-o  limbă pe care

participanţii la proces nu o  cunosc, hotărîrea judecătorească trebuie citită de traducător în limba

în care s-a desfăşurat procesul ori în limba utilizată de ei în proces. În cazul în care la adoptarea

hotărîrii se expune opinie separată, aceasta se anexează la dosar.După pronunţarea

hotărîrii, preşedintele şedinţei de judecată declară închisă şedinţa.

2.4 Deliberarea și pronunțarea hotărîrii

La deliberare i-au parte numai judecătorii în faţa cărora a avut loc judecarea

cauzei.Completul de judecată deliberează în secret.Divulgarea deliberărilor este interzisă.    

Completul de judecată deliberează, sub conducerea preşedintelui şedinţei, toate problemele

prevăzute de lege care urmează să fie soluţionate, apreciază probele, determină circumstanţele şi

caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admiterea acţiunii.

Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel încît să se poată da un răspuns afirmativ sau

negativ. Rezultatul deliberării se consemnează în hotărîrea integrală sau în dispozitivul ei,

semnat de toţi judecătorii care au participat la deliberare, inclusiv de judecătorul care are opinie

separată.Modificările operate în cuprinsul hotărîrii se consemnează mai sus de semnăturile

judecătorilor.După semnarea hotărîrii, nici un judecător nu poate reveni asupra opiniei sale.

Hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată.Instanţa îşi întemeiază hotărîrea

numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate  în şedinţă de

judecată.La deliberarea hotărîrii,instanţa judecătorească apreciază probele, determină

circumstanţele  care au importanţă pentru soluţionarea pricinilor,care au fost sau nu stabilite,

caracterul raportului juridic  dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admisibilitatea

acţiunii.

Dacă,în timpul deliberărilor, consideră necesară clarificarea unor noi circumstanţe importante

pentru soluţionarea pricinii sau cercetarea suplimentară a unor probe, instanţa judecătorească

emite o încheiere de reluare a dezbaterilor judiciare.24

După examinarea pricinii în fond, instanţa audiază din nou susţinerile orale ale participanţilor

la proces.Instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de

reclamant.Aceasta se referă şi la fructele bunului, la dobînzi şi la alte pretenţii suplimentare.Cu

consimţămîntul reclamantului şi în cazurile prevăzute de lege, instanţa poate depăşi limitele

pretenţiilor formulate de reclamant dacă este necesar apărării drepturilor, libertăţilor şi

intereselor legitime ale acestuia.

Instanţa  judecătorească adoptă hotărîrea în numele legii.Hotărîrea judecătorească constă din

parte introductivă, parte descriptivă, motivare şi dispozitiv.În partea introductivă se indică locul

şi data adoptării, denumirea instanţei care o pronunţă, numele membrilor completului de

judecată, al grefierului, al părţilor şi al celorlalţi participanţi la proces,  al reprezentanţilor,

obiectul litigiului şi  pretenţia înaintată judecăţii, menţiunea despre caracterul public sau închis al

şedinţei.În partea descriptivă se indică  pretenţiile reclamantului,obiecţiile pîrîtului şi explicaţiile

celorlalţi participanţi la proces.În motivare se indică:circumstanţele pricinii,constatate de

instanţă,probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste

circumstanţe,  argumentele invocate de instanţă la  respingerea unor probe, legile  de care s-a

călăuzit instanţa.  

Dispozitivul cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea

integrală sau parţială a  acţiunii repartizarea cheltuielilor de judecată,calea şi termenul de atac al

hotărîrii.În cazul în care instanţa judecătorească stabileşte modul şi  termenul de executare a

hotărîrii, dispune executarea ei imediată  sau ia măsuri pentru asigurarea executării, în dispozitiv

se face o menţiune în acest sens.Hotărîrea se pronunţă imediat după dezbaterea pricinii.

Redactarea hotărîrii motivate poate fi amînată pe un termen de cel mult 15 zile,însă partea ei

introductivă şi dispozitivul trebuie să fie comunicate de instanţă în aceeaşi şedinţă în care s-au

încheiat dezbaterile judiciare11.

Dispozitivul hotărîrii pronunţate trebuie  semnat de toţi judecătorii din completul de judecată

şi   anexat  la dosar.Dacă unul dintre judecătorii  completului de judecată nu are posibilitatea de a

semna hotărîrea redactată, în locul lui  semnează  preşedintele şedinţei, iar dacă şi acesta este în

imposibilitatea de a semna, în locul  lui semnează  preşedintele instanţei.În toate cazurile, pe

hotărîre se  menţionează cauza  imposibilităţii de a  semna.

3.Fazele facultative ale procesului civil

3.1Apelul în procesul civil

11 Ion Deleanu Tratat de procedură civilă Volumul I pag, 142;25

Hotărîrile pronunţate în primă instanţă de judecătorii pot fi atacate cu apel la curţile de apel

de drept comun.Hotărîrile pronunţate în primă instanţă de judecătoriile economice de

circumscripţie pot fi atacate cu apel la Curtea de Apel Economică.Nu pot fi atacate cu apel

hotărîrile pronunţate în primă instanţă de judecătoriile de drept comun şi de cele economice în

litigii care rezultă din raporturile de contencios administrativ, precum şi alte hotărîri prevăzute de

lege.Nu pot fi atacate cu  apel hotărîrile pronunţate în primă instanţă de curţile de apel de drept

comun, de Curtea de Apel  Economică, de Colegiul  civil  şi  de contencios administrativ şi de

Colegiul  economic ale Curţii Supreme de Justiţie.Hotărîrile pronunţate în primă instanţă după

reexaminarea pricinii pot fi atacate cu apel după reguli generale.Încheierile emise în primă

instanţă nu pot fi atacate cu apel decît   o dată cu hotărîrea, cu  excepţia încheierilor care pot

fi  atacate cu recurs, separat de hotărîre.Apelul declarat împotriva hotărîrii se consideră declarat

şi împotriva încheierilor date în pricina respectivă, chiar dacă au fost emise după pronunţarea

hotărîrii şi dacă atacarea încheierii nu se menţionează în cererea de apel.

Sînt în drept să declare apel:

a) părţile şi alţi participanţi la proces;

b) persoanele care nu sînt participante la proces, dar care, prin hotărîre judecătorească, sînt lezate

în drepturi;

c) reprezentantul în interesul  apelantului, dacă este împuternicit în modul stabilit de lege;

 Persoana interesată  care a renunţat expres la apel în privinţa unei  hotărîri nu mai  are dreptul

să declare apel.Termenul de declarare a apelului  este de 15 zile de la data comunicării  hotărîrii

motivate dacă legea nu dispune altfel.Termenul de apel curge şi în cazul comunicării

concomitente a hotărîrii şi a somaţiei de executare.Dacă  apelul  se face înainte de comunicarea

hotărîrii, aceasta se consideră  comunicată  la data depunerii  apelului.Pentru persoanele care nu

au fost atrase la proces, însă în privinţa drepturilor cărora  instanţa a luat o  hotărîre, termenul de

apel curge din momentul cînd persoanele au luat cunoştinţă în mod legal de hotărîrea

judecătorească.Termenul de apel se întrerupe prin decesul  participantului  la proces care avea

interes  să facă apel sau prin decesul  mandatarului căruia i se comunicase hotărîrea.În astfel de

cazuri, se  face o nouă comunicare, iar termenul de apel începe să curgă din nou de la data

comunicării  hotărîrii.Pentru moştenitorii incapabili şi pentru cei limitaţi în capacitatea de

exerciţiu sau pentru cei dispăruţi fără urmă termenul curge din ziua în care se numeşte tutorele

sau curatorului.

Termenul de apel suspendă executarea hotărîrii pronunţate în primă instanţă, cu excepţia

cazurilor prevăzute de lege.Apelul exercitat în termen este,de asemenea,suspensiv de executare a

hotărîrii.

26

Cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărîre se atacă, sub

sancţiunea nulităţii, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile

legii. Cererea de apel şi înscrisurile noi care nu au fost prezentate în primă instanţă se depun cu

atîtea copii cîţi participanţi la proces sînt, plus cîte o copie pentru instanţa de apel.Copiile de pe

înscrisuri se legalizează în modul  stabilit de lege.Înscrisurile alăturate,redactate într-o limbă

străină se depun în traducere, certificată în modul stabilit de lege.

În cererea de apel se indică:

a) instanţa căreia îi este adresat apelul;

b) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul apelantului,calitatea lui procedurală;

c) hotărîrea atacată, instanţa care a emis-o,completul de judecată,data emiterii;

d) motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul;

e) probele invocate în susţinerea apelului;

f) solicitarea apelantului;

g) numele şi domiciliul martorilor, dacă se cere a fi citaţi  în apel;

Cererea  de  apel se semnează de apelant sau de reprezentantul său. În ultimul caz, la cerere se

anexează documentul, legalizat în modul stabilit, care certifică împuternicirile reprezentantului

dacă în dosar lipseşte o  astfel de împuternicire.La cererea de apel se anexează dovada de plată a

taxei de stat dacă apelul se impune cu taxă. Instanţa de apel, după ce judecă apelul, este în drept:

a) să respingă apelul şi să menţină hotărîrea primei instanţe;

b) să admită apelul şi să modifice  hotărîrea primei instanţe;

c) să admită apelul şi să caseze hotărîrea primei instanţe, emiţînd o nouă hotărîre;

d) să admită apelul şi să caseze hotărîrea primei instanţe, restituind pricina spre rejudecare în

primă instanţă dacă a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural

e) să admită apelul şi să caseze integral sau parţial hotărîrea primei instanţe, dispunînd încetarea

procesului ori scoaterea cererii de pe rol.12

3.2Recursul în procesul civil

Pot fi atacate cu recurs:

a) hotărîrile pronunţate în primă instanţă de curţile de apel;

12 Lidia Dănilă Drept procesual civil pag 121;27

b) hotărîrile pronunţate în primă instanţă de Curtea Supremă de Justiţie;

c) alte hotărîri pentru care legea nu prevede calea apelului.

Sînt în drept să declare recurs:

a) părţile şi alţi participanţi la proces;

b) martorul, expertul, specialistul, interpretul şi reprezentantul cu privire la compensarea

cheltuielilor de judecată ce li se cuvine. Curţile de apel  judecă recursurile declarate împotriva

hotărîrilor emise în prima instanţă fără drept de apel.Colegiul civil şi de contencios administrativ

sau, după caz, Colegiul economic al Curţii Supreme de Justiţie examinează recursurile declarate

împotriva hotărîrilor emise în primă instanţă de către curtea de apel respectivă. Colegiul  lărgit al

Curţii Supreme de Justiţie, examinează recursurile declarate împotriva hotărîrilor emise  în primă

instanţă de Colegiul civil şi de contencios administrativ sau de Colegiul economic al Curţii

Supreme de Justiţie. Părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în

care:

a) nu au fost constatate  şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru

soluţionarea pricinii în fond;

b) nu au fost dovedite circumstanţele considerate de prima instanţă ca fiind stabilite;

c) concluziile primei instanţe, expuse în hotărîre, sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii;

d) au fost încălcate sau aplicate greşit normele de drept material sau normele de drept procedural.

Se consideră  că  normele de drept material sînt încălcate sau aplicate eronat  în cazul în care

instanţa judecătorească:

a) nu  a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c)  a interpretat eronat legea;

d) a aplicat eronat  analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră  că  normele de drept procedural sînt  încălcate sau aplicate eronat  în cazul în

care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu era în drept să participe la examinarea ei;

b) pricina a fost judecată  în absenţa unui  participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul,

data şi ora şedinţei de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile cu privire la limba procesului;

d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane neantrenate  în proces;

e) hotărîrea nu este semnată de judecător sau este semnată  de judecătorul nemenţionat  în

hotărîre;

f) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată.

28

Recursul se declară, în condiţiile prezentului capitol, în termen de 15 zile de la data comunicării

hotărîrii sau deciziei motivate, dacă legea nu prevede altfel.Pentru participanţii  la

proces,termenul de declarare a recursului începe să  curgă  de la data comunicării hotărîrii sau

deciziei motivate, chiar dacă recursul a fost făcut anterior.Pentru persoanele care

nu  au  fost  atrase  în proces, termenul  de  declarare a recursului începe să curgă din  momentul

în care  au luat cunoştinţă, în mod legal, de hotărîrea sau  decizia  judecătorească.Repunerea în

termenul de 15 zile poate fi efectuată  de instanţa de recurs .

   Recurentul  depune recursul la instanţa a cărei hotărîre se atacă, însoţit de atîtea copii cîţi

participanţi la proces sînt, plătind taxă de stat în cazurile prevăzute de lege.

(1) Cererea de recurs trebuie să  fie dactilografiată şi trebuie să cuprindă:      

a) denumirea instanţei la care se depune recursul;    

b) numele,  denumirea, calitatea procesuală a recurentului sau a persoanei ale cărei interese le

reprezintă, adresa lor;    

c) numele sau  denumirea intimatului şi  adresa lui;

d) data pronunţării hotărîrii atacate cu recurs;

e) denumirea instanţei care a emis  hotărîrea în fond, data pronunţării şi dispozitivul hotărîrii,

argumentele admiterii sau respingerii acţiunii;        

f) esenţa şi temeiurile recursului,  argumentul ilegalităţii sau netemeiniciei hotărîrii atacate,

solicitările recurentului,  propunerile respective;

g) data declarării recursului şi semnătura recurentului.  

(2) La  cererea de recurs se anexează dovada de plată a taxei de stat şi lista noilor înscrisuri.

(3) Dacă cererea de recurs se depune de un reprezentant, la ea  se anexează documentul, legalizat

în modul stabilit, care atestă împuternicirile acestuia dacă în dosar lipseşte o  astfel de

împuternicire.Preşedintele instanţei a cărei  hotărîre este atacată cu  recurs,după ce  primeşte

recursul şi înscrisurile alăturate, care nu au fost prezentate primei instanţe, dispune înregistrarea

recursului cel  tîrziu  a doua zi.După expirarea, pentru toţi participanţii la proces, a termenului de

declarare a recursului, instanţa judecătorească a cărei hotărîre este atacată în recurs expediază, în

termen de 15 zile, dosarul împreună cu recursul în instanţa de recurs competentă.Pînă la

expirarea, pentru toţi participanţii la proces, a termenului de declarare a recursului, nimeni nu

este în drept să reclame dosarul din instanţa   judecătorească. Participanţii la proces pot lua

cunoştinţă de materialele din dosar, de recursurile şi înscrisurile alăturate  şi să înainteze referinţe

motivate împotriva recursului.

3.3 Revizuirea în procesul civil

Pot fi supuse revizuirii hotărîrile, încheierile şi deciziile irevocabile ale tuturor instanţelor

judecătoreşti, în condiţiile prezentului capitol.Sînt în drept să depună cerere de revizuire:29

a) părţile şi alţi participanţi la proces;

b) persoanele care nu au participat la proces, dar care sînt lezate în  drepturi  prin hotărîrea sau

decizia emisă;

c) Procurorul General, la propunerea Agentului guvernamental.

Cererea de revizuire împotriva unei hotărîri  rămase irevocabilă pri neatacare  se  soluţionează

de instanţa care a pronunţat hotărîrea în fond.Cererea de revizuire împotriva unei hotărîri care,

fiind supusă căilor de atac, a fost menţinută, modificată sau casată,emitindu-se o  nouă hotărîre,

se  soluţionează de instanţa care  a menţinut, a modificat hotărîrea sau a emis o nouă hotărîre

Revizuirea se declară în cazul în care:

a) instanţa judecătorească a depăşit la pronunţarea hotărîrii atribuţiile puterii judecătoreşti;

b) s-a constatat,prin sentinţă penală irevocabilă,că unul dintre participanţii la proces  sau unul

dintre judecători a comis o infracţiune în legătură cu judecarea pricinii;

c) au devenit cunoscute unele circumstanţe  sau  fapte  esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu

au putut fi cunoscute petiţionarului anterior;

d) după emiterea hotărîrii,  s-au descoperit înscrisuri probatoare care au  fost reţinute de un

participant la proces sau care nu au putut fi prezentate instanţei    într-o  împrejurare ce nu

depinde de voinţa participantului la proces;

e) prin sentinţă penală irevocabilă, au fost declarate mincinoase depoziţiile martorului, fals

raportul de expertiză, incorectă traducerea, fals înscrisul ori  falsă proba materială în al căror

temei s-a emis  hotărîrea;

f) s-a anulat ori s-a modificat  hotărîrea,sentinţa sau  decizia  instanţei judecătoreşti sau  hotărîrea

ori  decizia unui alt organ care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror

revizuire se cere;

g) instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost atrase în proces;

h) hotărîrea pronunţată împiedică adoptarea unei hotărîri legale într-o altă cauză;

i) a fost aplicată o lege declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională;

j) Guvernul Republicii Moldova, reprezentat de Agentul guvernamental, sau Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a iniţiat o procedură  amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii

Moldova, care consideră că prin hotărîrea instanţei s-a încălcat grav un drept prevăzut de

Constituţia Republicii  Moldova  sau de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului şi a Libertăţilor Fundamentale;13

13 Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova nr. 225   adoptat: 30.05.2003   în vigoare: 12.06.2003 art;446, 447.

30

k) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor

fundamentale, precum şi faptul că persoana interesată poate obţine, potrivit legii naţionale, o

despăgubire, cel puţin parţială, prin anularea hotărîrii pronunţate de o judecată din ţară.

Cererea de revizuire se depune:

a) în termen de3 luni din ziua cînd persoana interesată a luat cunoştinţă de

circumstanţele  respective

b) în termen de 3 luni  din ziua în care  a devenit irevocabilă sentinţa penală

c) în termen de  3 luni din ziua cînd persoana interesată a luat cunoştinţă de circumstanţele sau

faptele esenţiale ale pricinii  care nu i-au fost cunoscute anterior şi nu i-au putut fi  cunoscute

d) în termen de 3 luni din ziua în care s-a descoperit înscrisul respectiv

e) în termen de 3 luni din ziua cînd  persoana interesată a luat cunoştinţă de hotărîrea,sentinţa

sau  decizia  anulată sau modificată care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau

deciziei a căror revizuire se cere  

f) în interiorul  termenului de derulare a procedurii amiabile la Curtea Europeană a Drepturilor

Omului

g) în termen de 3 luni după emiterea hotărîrii Curţii Europene a Drepturilor Omului

Instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu  normele

de  examinare a cererii de chemare în judecată.Dezbaterile sînt limitate la admisibilitatea

revizuirii  şi  la faptele pe care se întemeiază.Participanţilor la proces li se comunică locul, data

şi  ora şedinţei.Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire.După ce

examinează cererea de revizuire, instanţa emite  unul din următoarele acte  de dispoziţie:

a) Încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă;

b) încheierea de admitere a cererii de revizuire şi de casare a hotărîrii  sau deciziei supuse

revizuirii.Încheierea de admitere a cererii de revizuire se pronunţă în camera de deliberare  şi se

supune căilor de atac o dată cu fondul, în condiţiile legii. Încheierea de respingere a cererii de

revizuire poate fi atacată cu recurs în instanţa ierarhic superioară, cu excepţia cazurilor în care

cererea de revizuire este examinată de Curtea Supremă de Justiţie.În cazul în care o hotărîre sau

o decizie neexaminată în recurs a fost supusă revizuirii, pricina se judecă, după casarea hotărîrii

sau deciziei, conform regulilor generale stabilite de prezentul cod, de către instanţa care a admis

revizuirea.În cazul în care o hotărîre examinată în recurs pentru care nu este prevăzută calea de

atac apelul a fost supusă revizuirii, pricina se trimite, după casarea hotărîrii, la rejudecare în

instanţa care a emis hotărîrea.

31

Bibliografie

1). Constituţia RM adoptată la 29.07.1994

2) Florea Măgureanu , Drept procesual civil. Ediția a II;

32

3) Legea privind organizarea judecătorească nr.514-XIII din 06.07.1995, Monitorul Oficial

nr.58/641 din 19.10.1995   ;

4) Drept Procesual civil partea generală Savva Alexandru, Vitalie Tihon;

5).   Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544-XIII din 20.07.1995, Monitorul Oficial nr.

59-60 din 26.10.1995;

6). Cojuhari A. drept procesual civil, partea specială Chișinau 2009,

7). Ioan Leș.Tratat de drept procesual civil. Ediția a ,3.

8). Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 28.06.2004, nr.24-cu privire la actele judecătorului în faza

intentării procesului civil și pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare.

9) Dorfam I.Drept procesual civil, partea generală;

10) Ion Deleanu Tratat de procedură civilă Volumul I;

11) Lidia Dănilă Drept procesual civil;

12) Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova nr. 225   adoptat: 30.05.2003   în vigoare:

12.06.2003;

13) Administrarea eficientă a cauzelor civile,Sergiu Furdui ,Titlul IV.

33