UNIUNEA NAŢIONALĂ A COOPERAŢIEI MEŞTEŞUGĂREŞTI– UCECOM –

SECURITATEA ÎN LUCRĂRILE DE MENTENANȚĂ

- Ghid orientativ de bune practici -

2013

C U P R I N S

I. Mentenanţa

a) Mentenanţa preventivă

b) Mentenanţa corectivă

II. Mentenanţa - o activitate cu risc ridicat

III. Pericole, riscuri şi consecinţe pentru sănătate

a) Fizice

b) Chimice

c) Biologice

d) Psihosociale

e) Accidente de toate tipurile

IV. Reguli de bază pentru o mentenanţă corectă

a) Planificarea

b) Asigurarea securităţii zonei de lucru

c) Utilizarea echipamentelor corespunzătoare

d) Desfăşurarea activităţii conform planificării

e) Realizarea verificărilor finale

V. Securitatea lucrărilor de mentenanţă în practică

VI. Mentenanţa - o imagine statistică în lume

Anexa: Bibliografie - cadrul legislativ în vigoare

2

I. MENTENANŢA

Mentenanţa reprezintă ansamblul de măsuri tehnice, administrative și de management întreprinse pe parcursul ciclului de viaţă al unui echipament – un punct de lucru, clădire, echipament de muncă sau mijloc de transport – destinate menţinerii sau readucerii acestuia într-o stare în care poate îndeplini funcţia necesară pentru asigurarea funcţionării sistemului la un grad cât mai ridicat. Cea mai importantă sarcină a mentenanţei este de a asigura disponibilitatea echipamentelor pe termen lung.

Mentenanța înseamnă păstrarea în stare de funcționare și în deplină siguranță a locului de muncă, a structurilor, echipamentelor, mașinilor, mobilierului și facilităților acestuia, precum și asigurarea că starea acestora nu se deteriorează.

Mentenanța este un proces care atinge toate domeniile securității și sănătății în muncă, vizează fiecare loc de muncă și privește personalul de la toate nivelurile (nu numai lucrătorii responsabili cu efectuarea mentenanţei).

La nivel european, întreţinerea locurilor de muncă reprezintă, în primul rând, o obligaţie legală. Începând cu anul 1989, au fost adoptate o serie de directive europene care stabilesc cadrul general de cerinţe minime privind protecţia lucrătorilor. Aceste directive se aplică și activităţilor de mentenanţă. Printre acestea se numără directiva-cadru care impune angajatorilor să realizeze o evaluare a riscurilor la locul de muncă.

Mai mult decât atât, angajatorii au obligaţia morală de a proteja securitatea și sănătatea lucrătorilor în fiecare aspect al activităţii acestora și nu trebuie să se limiteze doar la respectarea obligaţiilor legale.

Din punct de vedere financiar, înţelegerea greșită a activităţilor de mentenanţă este extrem de costisitoare, putând implica pierderi de venituri, amenzi, cheltuieli asociate proceselor judiciare, reducerea productivităţii și pierderea reputaţiei societății.

Mentenanţa în condiţii de securitate este în interesul angajatorilor. Gestionarea corespunzătoare a securităţii și sănătăţii în muncă este benefică societății, fiind o caracteristică a organizaţiilor eficiente. Prin mentenanţă se stabilește legătura între gestionarea corespunzătoare a securităţii și sănătăţii în muncă și procedurile de asigurare a calităţii (un utilaj bine întreţinut va realiza produse de calitate superioară).

Există două tipuri de abordare a mentenanței:a) Mentenanța preventivă sau proactivă - prevenirea defecţiunilor prin acţiuni

planificate și programate; sunt efectuate verificări și reparații sistematice, la intervale prestabilite, chiar și atunci când acest lucru nu este în mod evident necesar. Aceste activități sunt planificate în conformitate cu instrucțiunile producătorului și cu politica managerială și au ca scop reducerea probabilităţilor de defectare sau degradare care conduc la avaria echipamentului de muncă sau a instalațiilor. Mentenanţa periodică, planificată și efectuată corect este esenţială pentru menţinerea siguranţei şi fiabilităţii echipamentelor, utilajelor şi mediului de lucru contribuind la eliminarea pericolelor de la locul de muncă și poate să prevină defectarea subită și neașteptată.

Tipurile de mentenanţă preventivă sunt următoarele:

3

Mentenanţa sistematică, respectiv mentenanţa realizată printr-un plan de mentenanţă prin activităţi de întreţinere, reparaţii curente, revizii şi reparaţii capitale, constituite în „planul de exploatare şi reparaţii".

Sisteme de întreţinere şi reparaţii preventive:- sub forma reparaţiilor planificate de tipul revizii tehnice (RT), reparaţii curente

de gradul 1 (RC1), gradul 2 (RC2), reparaţii capitale (RK);- sub forma verificărilor periodice (Vp), reviziilor parţiale (Rp) şi a reviziilor

generale (Rg);- pe grupe de utilaje prin stabilirea frecvenţei intervenţiilor.Acest tip de mentenanţă poate produce erori în planificarea începerii mentenanţei,

întrucât nu ţine seama de orele de funcţionare efectivă a echipamentului de muncă, existând riscul ca mentenanţa să înceapă prea devreme (în cazul în care acesta a funcţionat puţin timp) sau echipamentul să se defecteze înainte de momentul planificat pentru începerea mentenanţei (pentru că a fost foarte intens folosit).

Mentenanţa predictivă, respectiv mentenanţa realizată prin compararea parametrilor măsuraţi cu limitele tehnologice ale elementelor/subansamblurilor echipamentelor de muncă sau a instalaţiilor, având scopul de a detecta, analiza şi corecta eventualele probleme înainte ca ele să apară urmând ca intervenţiile de mentenanţă să fie realizate înainte de apariţia defectului.

Abordarea predictivă poate fi aplicată pentru problemele oricărui echipament, dacă se pot măsura diverşi parametri, precum: vibraţiile, temperatura, presiunea, tensiunea, curentul, rezistenţa etc. Trebuie să existe o limită din punct de vedere tehnologic astfel încât o problemă să poată fi detectată în timpul verificărilor de rutină. De asemenea, limita trebuie să fie destul de joasă pentru a detecta problema înaintea defectării echipamentului. Corectarea traseului problemei este cheia mentenanţei.

Ciclul mentenanţei predictiveOdată ce un echipament a fost introdus sub urmărire din punct de vedere al

mentenanţei, acesta intră în ciclul mentenanţei predictive: parametrii stabiliţi trebuie măsuraţi periodic (săptămânal, de două ori pe săptămână sau lunar). Dacă măsurătorile depăşesc limitele impuse, aceştia trebuie urmăriţi şi analizaţi în continuare. După ce sursa problemei a fost determinată, se poate alege modul cel mai bun pentru repararea defectului. Dacă limita privind determinarea defectului este destul de joasă, va fi destul timp pentru a repara defectul înainte ca o avarie să apară şi, în acest scop, trebuie făcută o cerere pentru reparaţie. Echipamentul trebuie să reintre periodic în programul de monitorizare.

Timpul de utilizare a echipamentelorÎn rândul echipamentelor există o rată a defectării premature. Cele mai multe dintre

echipamentele care supravieţuiesc perioadei defectării premature vor continua să se comporte bine, doar cu câteva defectări ocazionale. În timp rata defectării va creşte până la „moartea” echipamentului.

4

Defecțiunile care apar sunt cauzate de fenomene fizice identificabile. În funcţie de complexitatea echipamentului, pot fi câteva părţi ale echipamentului care vor ceda, oricare din acestea putând duce la defectarea echipamentului. Aceste evenimente apar de obicei cu trimitere la procesele fizice şi datorate tipului de material sau modului de utilizare al echipamentului. Proprietăţile fizice ale materialului precum şi mulţi parametri utilizaţi în predicţia defecţiunilor provin din studii empirice şi prin aplicarea analizelor statistice pe baza defectelor constatate.

Definirea limitelorMăsurătorile parametrilor fizici nu sunt îndeajuns pentru a detecta efectele

distructive asupra echipamentelor sau proceselor. Este foarte important să se stabilească limitele schimbărilor de parametri de la care echipamentul se poate defecta. O metodă pentru a găsi limitele cerute, este aceea prin care un număr de defectări pot fi observate înainte de limita de siguranţă stabilită. Managementul mentenanţei predictive necesită limite de testare şi în acelaşi timp monitorizarea altor factori asupra echipamentului. Oricând timpul permite, echipamentul trebuie dus la service şi inspectat pentru a detecta orice defecţiune. Ideal ar fi ca limita măsurătorilor să fie stabilită ca valoare sub punctul în care defecţiunea este ireparabilă sau foarte scumpă, multe limite tehnologice fiind deja stabilite de către producătorii de echipamente.

Diferenţa dintre cele două tipuri de mentenanţă (sistematică şi predictivă) constă în diferenţa dintre modalităţile de determinare a momentului când trebuie efectuată mentenanţa preventivă.

Avantajele mentenanţei preventiveSe consideră uneori, că mentenanţa preventivă este foarte costisitoare: vor costa

mai mult opririle echipamentului de muncă şi costurile operaţiilor de mentenanţă planificate decât costurile reparării acestuia când el nu mai poate funcţiona normal. Aceast lucru poate fi adevărat, eventual, în cazul unor componente ale echipamentului, dar dacă se iau în considerare pe timp mediu şi lung timpii opririlor accidentale, diferenţele de costuri avantajează fără dubii mentenanţa preventivă.

Avantajele de bază ale utilizării mentenanţei preventive sunt:- mărirea fiabilităţii întregului sistem;- micşorarea costului de înlocuire a pieselor de schimb;- micşorarea timpilor de stagnare a utilajelor;- mai bună gospodărire a pieselor de schimb.

Desfăşurarea mentenanţei preventivePentru a menţine calitatea produselor este important ca echipamentul utilizat să fie

tot timpul într-o stare similară cu cea a echipamentului nou. Pentru aceasta, echipamentul trebuie în mod periodic să fie controlat şi supus mentenanţei planificate, ceea ce presupune o legătură strânsă între planificarea producţiei şi cea a mentenanţei preventive, astfel ca timpii de stagnare a echipamentului să fie cât mai reduşi.

Pentru aceasta, mentenanţa preventivă se desfăşoară de regulă în patru etape:

5

- Elaborarea planului de mentenanţă preventivă şi de verificare a echipamentului;- Executarea verificării echipamentului;- Identificarea şi diagnosticarea funcţiilor, pieselor sau subansamblurilor la care

este anticipată defectarea. La baza acestor previziuni stau rezultatele fazei de testare a echipamentului;

- Repararea pieselor/subansamblurilor defectabile sau înlocuirea pieselor uzate.

b) Mentenanța corectivă sau reactivă - intervenţia în caz de defectare; reprezintă ansamblul de activităţi realizate după defectarea echipamentelor de muncă sau a instalaţiilor, după avarierea lor bruscă sau defectare sau după degradarea funcţiei acestora în mod neprevăzut. Aceste activităţi constau în localizarea şi diagnosticarea defectelor şi în intervenţii pentru restabilirea bunei funcţionări. Acest tip de mentenanță este de obicei mai periculos decât mentenanța programată, iar acţiunea este iniţiată atunci când are loc evenimentul neprevăzut al avariei. Mentenanţa în sine trebuie să fie efectuată în condiţii de securitate, cu protejarea adecvată a lucrătorilor de mentenanţă și a altor persoane prezente la locul de muncă.

Datorită faptului că această defectare nu a fost prevăzută, ea poate produce daune importante, din cauza unor avarii fizice ale echipamentului sau a timpilor îndelungaţi de stagnare din lipsa pieselor de schimb.

În urma analizei informaţiilor existente referitoare la activitatea practică de mentenanţă şi a cerinţelor care să gestioneze activitatea de mentenanţă s-a stabilit următoarea structură de mentenanţă:

Pregătirea activităţilor de mentenanţă Determinarea tipurilor de intervenţii - se stabileşte clasa tehnică a intervenţiei;

gruparea se face pe cicluri de intervenţii care se asociază echipamentelor. În general gruparea este dată de tipul de succesiune a intervenţiilor (ciclu sau repetitive);

Stabilirea echipamentelor/instalaţiilor pentru care se planifică, înregistrează şi urmăreşte activitatea de mentenanţă;

Monitorizarea contoarelor - anumite echipamente au contoare care permit măsurarea şi înregistrarea folosirii echipamentului. Adesea intervenţiile de întreţinere depind de indicaţiile contoarelor.

Normativele lucrărilor de mentenanţă - definire cicluri de reparaţii.Fişe tehnologice de reparaţiiO fişă tehnologică se defineşte la nivel de intervenţie şi se preia cu posibilitatea de

a fi modificată pe echipamente; conţine operaţiile, materiile prime şi piesele de schimb care se folosesc în mod curent într-un tip de reparaţie.

Planificarea şi urmărirea activităţilor de mentenanţă Planuri de intervenţii - în baza unor criterii de selecţie a echipamentelor şi/sau a

intervenţiilor se realizează planificarea acestora pe un interval dat; Intervenţii neplanificate; Programe de reparaţii;

6

Activităţi de mentenanţă pe baza fişelor tehnologice asociate. Se pot determina necesarul de materii prime/materiale/piese de schimb şi costurile efective cu manopera;

Documentaţie de lansare lucrări de reparaţii; Înregistrare raportări de manoperă pe comenzi.Rapoarte Rapoarte de urmărire a intervenţiilor de mentenanţă; Planuri de reparaţii; Proces verbal de predare-primire.Studiile arată că majoritatea accidentelor se produc pe parcursul efectuării

mentenanţei corective, atunci când s-a produs deja o defecţiune la un echipament.Mentenanţa este esenţială pentru a asigura continuitatea productivităţii, pentru a

fabrica produse de calitate superioară şi pentru a menţine competitivitatea societății, având un impact asupra securităţii şi sănătăţii în muncă:

o bună mentenanţă este esenţială pentru menţinerea siguranţei şi fiabilităţii utilajelor şi mediului de lucru;

mentenanţa în sine este o activitate cu risc ridicat şi trebuie efectuată în condiţii de siguranţă, cu o protecţie adecvată a lucrătorilor de mentenanţă şi a altor persoane prezente la locul de muncă.

Mentenanța nu reprezintă un domeniu rezervat exclusiv instalatorilor și mecanicilor. Aceasta este responsabilitatea majorității lucrătorilor din fiecare sector și se desfășoară în toate mediile de muncă. Prin urmare, lucrătorii cu activitate în domeniul mentenanţei sunt mai expuşi decât alţi lucrători la diferite pericole, o parte din pericole provenind chiar din natura activităţii. Lipsa mentenanţei sau o mentenanţă necorespunzătoare poate provoca situaţii periculoase, accidente şi probleme de sănătate grave, poate chiar mortale.

Mentenanţa se referă la „combinaţia tuturor acţiunilor tehnice, administrative şi manageriale pe durata ciclului de viaţă al unui echipament având rolul de a-l menţine sau de a-l repune într-o stare în care poate executa funcţia dorită”. Ea defineșțe un termen generic pentru o varietate de operaţiuni din sectoare extrem de diferite şi din toate tipurile de medii de lucru. Activităţile de mentenanţă includ:

-inspecţie;-testare;-încercare;-măsurare;-înlocuire;-reglare;-reparare;-întreţinere;-detectarea defecţiunilor;-înlocuirea componentelor;-revizie;-service;

7

-lubrifiere;-curăţare.

Lipsa mentenanţei sau mentenanţa necorespunzătoare pot, de asemenea, conduce la situaţii periculoase, accidente și probleme de sănătate. Avariile cauzate de mentenanţă pot contribui la dezastre la scară largă, cu consecinţe negative pentru oameni și mediu.

Procesul de mentenanţă ar trebui să înceapă în etapa de proiectare și planificare, chiar înainte ca lucrătorii de mentenanţă să se prezinte la locul de muncă. Este esenţială punerea în aplicare a unor proceduri adecvate de evaluare a riscurilor pentru operaţiunile de mentenanţă, precum și adoptarea unor măsuri preventive pentru a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor implicaţi în activităţile de mentenanţă. După finalizarea operaţiunilor de mentenanţă, trebuie făcute verificări speciale (inspecţii și teste) pentru a se asigura efectuarea corespunzătoare a mentenanţei și faptul că nu au fost create riscuri noi. În timpul întregului proces, gestionarea adecvată a mentenanţei trebuie să asigure planificarea, coordonarea și efectuarea corectă a mentenanţei conform planului și faptul că echipamentul sau locul de muncă este lăsat în stare de siguranţă pentru funcţionare continuă.

Dacă operațiile de mentenanță pot fi periculoase pentru lucrătorii care le execută, absența operațiilor de mentenanță poate expune mult mai mulți lucrători la riscuri.

Unele dintre cauzele majore ale accidentelor de muncă și bolilor profesionale sunt activitățile de mentenanță necorespunzătoare și mediile de muncă inadecvate.

Angajatorii care nu asigură mentenanța echipamentului sau ignoră procedurile de securitate a instalației riscă defectări majore.

II. MENTENANŢA - O ACTIVITATE CU RISC RIDICAT

Mentenanţa influenţează securitatea și sănătatea lucrătorilor. În afară de riscurile asociate oricărui mediu de lucru, operaţiunile de mentenanţă implică unele riscuri specifice. Acestea includ lucrul în apropierea unui proces în desfăşurare şi în contact direct cu echipamentele tehnice. În timpul funcţionării normale, automatizarea diminuează, în general, probabilitatea unei erori umane care poate conduce la accidente.

În activităţile de mentenanţă, contrar funcţionării normale, contactul direct dintre lucrător şi utilaj nu poate fi redus substanţial - mentenanţa este o activitate în care lucrătorii trebuie să se afle în contact cu procesele.

Mentenanţa presupune lucrări neobişnuite, operaţiuni ieşite din rutină şi este adesea efectuată în condiţii excepţionale, cum ar fi lucrul în spaţii închise.

Operaţiunile de mentenanţă includ, în general, atât dezasamblarea cât şi reasamblarea, implicând adeseori echipamente tehnice complicate. Acestea pot fi asociate cu un risc crescut de eroare umană, sporind riscul de accidente.

Mentenanţa presupune schimbarea operaţiunilor şi a mediului de lucru. Acest lucru este valabil mai ales în cazul lucrătorilor contractuali. Subcontractarea reprezintă un factor agravant în materie de securitate şi sănătate – numeroase accidente şi incidente sunt asociate cu subcontractarea lucrărilor de mentenanţă.

8

Lucrul sub presiunea timpului este, de asemenea, tipic operaţiunilor de mentenanţă, în special când sunt implicate întreruperi ale funcţionării sau reparaţii prioritare.

III. PERICOLE, RISCURI ŞI CONSECINŢE PENTRU SĂNĂTATE

Mentenanţa (instalaţiilor, echipamentelor, utilajelor, locurilor de muncă) este esenţială pentru eliminarea pericolelor la locul de muncă și crearea unui mediu de muncă sigur. Aceasta trebuie să se desfășoare în condiţii de securitate, lucrătorilor din domeniul mentenanţei și altor persoane prezente la locul de muncă asigurându-li-se protecţia corespunzătoare.

Lucrătorii din domeniul mentenanţei sunt mult mai expuși decât alte categorii de lucrători la o gamă largă de pericole – chimice, fizice, biologice și psihosociale. Efectele asupra stării de sănătate a acestora pot fi acute sau cronice și pot include boli profesionale, vătămări grave sau deces.

Riscul producerii de accidente de muncă pe parcursul activităţilor de mentenanţă este ridicat. Multe dintre accidentele de muncă sunt cauzate de activităţi de mentenanţă a echipamentelor de muncă și instalaţiilor. Accidentele tipice asociate mentenanţei includ căderi de la înălţime, striviri de către utilajele aflate în mișcare și accidentele în care sunt implicate obiecte în cădere.

Printre problemele de sănătate cauzate de activităţile de mentenanţă, cele mai frecvente sunt afecţiunile musculo-scheletale deoarece activitatea se desfășoară, de regulă, într-un loc foarte strâmt sau în condiţii de frig sau umezeală excesive și afecţiunile respiratorii, prin inhalarea de pulberi și vapori. În cazul lucrătorilor din domeniul întreţinerii clădirilor se poate constata o predispoziţie spre îmbolnăvire și/sau o rată ridicată a mortalităţii asociată expunerii la azbest. Dermatitele pot fi cauzate de expunerea la substanţe periculoase.

Mentenanța este, prin natura sa, o activitate periculoasă:orice lucrător care execută operații de mentenanță poate fi expus unui nivel mai

ridicat de risc față de lucrătorul obișnuit;o mentenanţă corespunzătoare este esenţială pentru eliminarea pericolelor de la

locul de muncă, asigurarea unor condiţii de muncă mai sigure şi mai sănătoase şi gestionarea riscurilor la locul de muncă;

lipsa mentenanţei şi a reviziei planificate a echipamentelor şi utilajelor pot duce la defectarea acestora şi pot cauza vătămări operatorilor şi altor lucrători;

o mentenanţă de slabă calitate reprezintă o cauză majoră a accidentelor;cele mai multe accidente rezultate din cauza unei mentenanţe necorespunzătoare

implică echipamente;echipamentele esenţiale de siguranţă se pot defecta din cauza lipsei mentenanţei,

ceea ce poate duce la accidente grave.Întrucât este efectuată în toate sectoarele şi locurile de muncă şi presupune o gamă

largă de operaţiuni, mentenanţa este asociată cu o mare varietate de pericole:a) Fizice zgomot, vibraţii;

9

lovirea de fragmente în cădere sau contactul cu elemente mobile în mișcare ale echipamentelor;

lucrul la înălțime sau în spații restrânse; căldură şi frig excesive (temperaturi extreme); radiaţie (radiaţii ultraviolete, raze X, câmpuri electromagnetice); volum de lucru fizic ridicat; riscuri asociate ergonomiei: ca urmare a concepţiei inadecvate a utilajului,

procesului şi mediului de lucru din punct de vedere al mentenanţei, accesibilităţii dificile a echipamentelor care trebuie supuse lucrărilor de mentenanţă - mişcări solicitante (transport de materiale grele, aplecare, îngenunchiere, întindere, împingere şi tragere) și lucrul în poziţii incomode;

suprafeţele neregulate, cu gropi, în pantă sau alunecoase; alunecările, împiedicările şi căderile de la înălţime; accidente asociate manevrării echipamentelor.Operaţiuni tipice:osudare, perforare, şlefuire, pilire, sablare;olucrul în exterior, mentenanţa instalaţiilor industriale.Potenţiale consecinţe pentru sănătate:□probleme de auz;□afecţiuni musculo-scheletice.b) Chimice expunerea la fibre (azbest, fibre de sticlă); vapori, emanaţii, praf, fum, gaze de evacuare; solvenţi; expunere la substanţe periculoase în momentul lucrului în spaţii închise; contactul cu substanţe periculoase.Operaţiuni tipice:omentenanţa construcţiilor;osudare;odesfăşurarea activităţii în spaţii închise;olucrul în ateliere de reparaţii auto;omentenanţa instalaţiilor industriale cu substanţe chimice periculoase.Potenţiale consecinţe pentru sănătate:□probleme respiratorii;□astm profesional;□alergii;□azbestoză;□cancer.c) Biologice bacterii (legionella, salmonella); virușii hepatici; mucegai şi ciuperci.Operaţiuni tipice:

10

omentenanţă în staţiile de tratare a deşeurilor;omentenanţă în locuri în care este susceptibilă proliferarea bacteriilor,

mucegaiurilor şi ciupercilor (sisteme de aer condiţionat);omentenanţă în locuri în care sunt manipulaţi agenţi biologici (laboratoare).Potenţiale consecinţe pentru sănătate:□probleme respiratorii; □astm;□alergii;□„boala legionarilor”.d) Psihosociale presiunea timpului și organizarea necorespunzătoare a acestuia; munca în schimburi, munca în weekenduri, munca pe timpul nopţii, serviciul de

gardă şi programul de lucru neregulat, programe de lucru prelungite sau în afara programului obișnuit;

efectele negative ale organizării necorespunzătoare a muncii; colaborarea cu personalul contractanţilor/mai multor contractanţi – probleme de

comunicare.Potenţiale consecinţe pentru sănătate:□stres asociat muncii;□oboseală;□risc crescut de accidente.e) Accidente de toate tipurile numeroase accidente sunt asociate mentenanţei utilajelor şi echipamentelor de

lucru (strivire de către utilajele în mişcare, pornire neaşteptată); căderi de la înălţime, accidente care implică obiecte în cădere; electrocutare, şocuri electrice, arsuri; spaţii închise, asfixiere; explozie, incendiu.

IV. REGULI DE BAZĂ PENTRU O MENTENANŢĂ CORECTĂ

Procesul de mentenanţă se află în centrul bunei practice de lucru în condiţii de securitate și sănătate. În timp ce detaliile specifice variază la nivelul sectoarelor industriale (în funcţie de tipurile specifice de utilaje utilizate), există principii comune mentenanţei propriu-zise în toate locurile de muncă;

Principiile comune includ necesitatea ca mentenanţa să înceapă printr-o planificare corectă care să acopere aspectele legate de securitate și sănătate și să respecte o abordare structurată bazată pe evaluarea riscurilor, cu roluri, linii directoare și responsabilităţi clare pentru lucrătorii din domeniu, pregătire și echipamente adecvate și verificări periodice pentru asigurarea bunei desfășurări a activităţii și a faptului că nu se creează noi riscuri. Este esenţial ca mentenanţa să fie văzută ca un proces ce trebuie gestionat în mod sistematic, și nu ca o simplă obligaţie singulară;

11

Locurile de muncă au nevoie de o abordare integrată a mentenanţei, bazată pe evaluarea riscurilor, care să ţină seama de aspectele privind securitatea și sănătatea la fiecare stadiu al procesului de mentenanţă și care să implice în mod direct lucrătorii în procesul de gestionare a mentenanţei;

Procesul de mentenanță începe cu o bună planificare chiar înainte ca personalul să aibă acces la locul de muncă și trebuie să se încheie numai după ce fiecare activitate este verificată și aprobată.

Detaliile specifice ale lucrărilor de mentenanţă variază în funcţie de sectoarele de activitate şi de sarcini, dar toate au în comun:

integrarea managementului mentenanţei în managementul general al securităţii şi sănătăţii în muncă;

abordarea structurată bazată pe evaluarea riscurilor; stabilirea de roluri şi responsabilităţi precise; asigurarea unor sisteme sigure de muncă şi planuri clare de respectat; asigurarea formării adecvate şi competenţă, echipamente corespunzătoare; implicarea lucrătorilor în procesul de evaluare a riscurilor şi de management al

mentenanţei. comunicare eficientă.Achiziţia de echipamentePlanificarea poate începe chiar de la proiectarea echipamentelor de muncă și de la

asigurarea faptului că furnizorul/producătorul echipamentelor a pus la dispoziţie informaţiile necesare pentru întreţinerea acestora în condiţii de siguranţă.

Societățile trebuie să aplice proceduri de achiziţie în vederea asigurării faptului că dispun de utilaje și echipamente individuale de protecţie necesare efectuării întreţinerii.

Atunci când sunt achiziţionate utilaje sau clădiri noi, societăţile ar trebui să ia în calcul ușurinţa cu care se ajunge la acestea în vederea efectuării mentenanţei.

Activităţile de mentenanţă pot pune lucrătorii în situaţii posibil periculoase, însă riscurile pot fi reduse prin proiectarea corespunzătoare a echipamentelor de muncă.

Externalizarea/subcontractareaTrebuie respectată o abordare structurată și, în cazul în care mentenanţa este

externalizată, societăţile sunt obligate să asigure desfășurarea în condiţii de securitate a tuturor activităţilor, chiar și în cazul în care angajează contractanţi externi pentru acestea prin includerea securităţii şi sănătăţii în muncă în procedurile de achiziţii și contractare.

Există cinci reguli de bază pentru mentenanţă în condiţii de securitate:1.Planificarea2.Asigurarea securității zonei de lucru3.Utilizarea echipamentelor corespunzătoare4.Desfășurarea activității conform planificării5.Verificarea finalăa) PlanificareaMentenanţa trebuie să înceapă cu o planificare adecvată. Aspectele care trebuie

luate în considerare în stadiul de planificare sunt:

12

Obiectul operaţiunii (sfera de aplicare a sarcinii de muncă) – colectarea de informații, ce trebuie făcut şi felul în care vor fi afectaţi ceilalţi lucrători și celelalte activităţi de la locul de muncă;

Evaluarea riscurilor – trebuie identificate potenţialele pericole şi trebuie elaborate măsuri în vederea eliminării sau reducerii la minimum a riscurilor asociate;

Elementele necesare desfășurării activităţii – persoanele implicate, rolurile și responsabilităţile fiecăruia, echipamentele pe care le vor utiliza, echipamentele individuale de protecţie necesare;

Deciderea măsurilor necesare pentru controlul riscurilor; Definirea sistemelor sigure de muncă (permise de muncă, sisteme de blocare); Intervalul de timp şi resursele pe care le implică activitatea; Comunicare între personalul de mentenanţă şi de producţie şi toate celelalte părţi

interesate; Competenţă şi formare profesională adecvată; Informarea periodică a lucrătorilor.Angajatorii trebuie:să realizeze o evaluare a riscurilor în ceea ce privește activităţile de mentenanţă

propuse;să se asigure că lucrătorii deţin competenţele necesare îndeplinirii sarcinilor

necesare, sunt informaţi cu privire la procedurile de lucru în condiţii de securitate şi ştiu cum trebuie procedat în cazul în care domeniul lor de competenţă este depășit într-o anumită situaţie;

să analizeze cu atenţie „scara ierarhică” a celor implicaţi în îndeplinirea unei lucrări de mentenanţă şi toate procedurile care vor fi utilizate pe durata activităţii, inclusiv proceduri de raportare în cazul în care apare o problemă, mai ales când mentenanţa este asigurată de subcontractanţi.

Consultarea și informarea în permanenţă a lucrătorilor sunt vitale pe tot parcursul etapei de planificare. Lucrătorii care desfăşoară o lucrare de mentenanţă nu trebuie să fie doar informaţi asupra rezultatelor evaluării iniţiale a riscurilor, ci şi implicaţi în efectuarea acesteia. Datorită bunei cunoaşteri a locului de muncă, aceștia sunt, de multe ori, cei mai indicaţi să identifice pericolele și cele mai eficiente metode de eliminare a acestora. Participarea lucrătorilor la procesul de planificare îmbunătăţeşte nu doar securitatea activităţii de mentenanţă, ci şi calitatea acesteia.

Formarea lucrătorilor din domeniul mentenanţei implicaţi într-o sarcină (precum și a celor care lucrează în jurul acestora) reprezintă un aspect foarte important al etapei de planificare. Competenţa persoanelor care desfășoară activităţi de întreţinere, inclusiv inspecţii și verificări, este vitală pentru asigurarea securităţii și, deși majoritatea lucrătorilor sunt implicaţi în anumite aspecte ale activităţii de mentenanţă, se pot produce accidente în cazul în care lucrătorii încearcă să îndeplinească sarcini atunci când nu deţin competenţa sau experienţa necesară.

b) Asigurarea securităţii zonei de lucruAsigurarea securității – cuprinde obținerea autorizațiilor corespunzătoare pentru

desfășurarea activității și securizarea zonei de lucru pentru asigurarea securității

13

lucrătorilor care efectuează operații de mentenanță.Trebuie asigurată securitatea zonei de lucru prin prevenirea accesului neautorizat -

utilizarea de bariere şi indicatoare.De asemenea, zona trebuie menţinută curată şi sigură, trebuie întreruptă

alimentarea cu energie electrică, imobilizate piesele mobile ale utilajelor, instalată o ventilaţie temporară şi stabilite căile de acces sigure pentru lucrători în vederea intrării şi ieşirii din zona de lucru. Pe echipamente și utilaje trebuie aplicate plăcuţe de avertizare indicând data şi ora blocării, precum şi numele persoanei autorizate să înlăture dispozitivul de blocare - astfel, securitatea lucrătorului care efectuează lucrări de mentenanţă asupra utilajului nu va fi periclitată de pornirea accidentală a acestuia de către un alt lucrător.

Dacă este posibil, trebuie amenajate grilaje de protecţie pentru a permite efectuarea unor lucrări minore de mentenanţă a utilajelor fără a îndepărta dispozitivele de protecţie. Dacă grilajul de protecţie trebuie îndepărtat sau dezactivat, atunci trebuie respectate procedurile de restricţionare a accesului. Operatorii şi lucrătorii de mentenanţă trebuie instruiţi cu privire la modul şi condiţiile în care pot fi îndepărtate dispozitivele de protecţie.

c) Utilizarea echipamentelor corespunzătoareLucrătorii implicaţi în efectuarea lucrărilor de mentenanţă trebuie să dispună de

uneltele şi echipamentele corespunzătoare, care pot fi diferite de cele pe care le utilizează în mod normal. Având în vedere că pot lucra în zone unde nu ar trebui să lucreze oameni şi că pot fi expuşi diferitor pericole, aceştia trebuie să poarte, de asemenea, echipamente individuale de protecţie corespunzătoare.

Angajatorii trebuie să se asigure că:Echipamentele şi uneltele care vor fi utilizate: sunt adecvate pentru lucrare și sunt disponibile (împreună cu instrucţiuni de

utilizare a acestora, dacă este necesar); se află în bună stare de funcţionare; sunt adecvate pentru mediul de lucru (nu trebuie utilizate unelte care produc

scântei în medii inflamabile); un design ergonomic.Echipamentele individuale de protecţie trebuie:să fie adecvate pentru riscurile implicate, fără a contribui ele însele la sporirea

gradului de risc;să corespundă condiţiilor existente de la locul de muncă;să ţină cont de cerinţele ergonomice şi de starea de sănătate a lucrătorului;să se potrivească în mod corect utilizatorului în urma oricăror ajustări necesare.d) Desfășurarea activităţii conform planificăriiProcedurile de muncă sigure trebuie comunicate, înţelese de lucrători şi

supraveghetori şi corect aplicate. Activitatea trebuie monitorizată astfel încât să se respecte sistemele sigure de muncă şi regulile de amplasament. Mentenanţa este adesea efectuată sub presiune, atunci când o defecţiune oprește procesul de producţie.

14

Trebuie respectate proceduri sigure, chiar şi atunci când există presiunea timpului – soluţiile de compromis ar putea fi foarte costisitoare dacă ar conduce la accidente, vătămări sau daune materiale.

Trebuie instituite proceduri pentru evenimente neaşteptate. O parte a sistemului sigur de muncă constă în sistarea lucrului atunci când un lucrător se confruntă cu o problemă neprevăzută sau cu una care îi depăşeşte competenţele. Este foarte important să se reţină că depăşirea nivelului de calificare/competenţă poate conduce la accidente.

e) Verificarea finalăProcesul de mentenanţă trebuie să se încheie cu verificări pentru a garanta că

lucrarea a fost finalizată, că echipamentul supus lucrărilor de mentenanţă se află într-o stare de siguranţă şi că toate materialele reziduale care au fost generate în timpul procesului de mentenanţă au fost eliminate. După ce totul este verificat şi declarat a fi în siguranţă, lucrarea poate fi considerată finalizată şi pot fi înştiinţaţi supraveghetorii şi alţi lucrători.

Etapa finală presupune întocmirea unui raport care să prezinte activitatea desfășurată şi observaţii privind eventualele dificultăţi întâmpinate, alături de recomandări de îmbunătăţire. În mod ideal, acesta ar trebui, discutat în cadrul unei ședinţe a personalului în care lucrătorii implicaţi în proces, precum şi cei care lucrează în jurul acestora, să poată face observaţii referitoare la activitatea de mentenanţă şi să poată prezenta sugestii adecvate privind îmbunătăţirea procesului.

V. SECURITATEA LUCRĂRILOR DE MENTENANŢĂ ÎN PRACTICĂ

Clădirile și structurile care nu sunt întreţinute periodic devin, în cele din urmă, nesigure nu doar pentru persoanele care lucrează în incinta lor, ci și pentru publicul larg.

Instalaţiile tehnice întreţinute necorespunzător sau care nu beneficiază de întreţinere periodică pot face condiţiile de muncă nesigure pentru operatori și pot genera riscuri pentru alţi lucrători.

Deși mentenanţa este esenţială pentru asigurarea unor condiţii de muncă sigure și sănătoase și pentru prevenirea accidentelor, activitatea de mentenanţă în sine implică un grad ridicat de risc. Fiecare angajator este responsabil pentru protejarea lucrătorilor săi împotriva potenţialelor pericole de origine profesională.

Factori-cheie în prevenirea riscurilor în timpul operaţiunilor de mentenanţăAngajamentul conducerii și cultura securităţii în cadrul societăţiiAngajamentul conducerii și cultura securităţii sunt esenţiale pentru securitatea și

sănătatea în muncă în general și cu atât mai mult în timpul operaţiunilor de mentenanţă. Angajamentul conducerii poate fi singurul și cel mai important factor determinant al culturii securităţii unei societăţi. Acesta determină resursele (de timp, de personal, financiare) alocate securităţii și sănătăţii și generează niveluri mai ridicate de motivare pentru sănătate și securitate la nivelul întregii societăţi.

Implicarea și participarea lucrătorilorParticiparea activă a lucrătorilor în gestionarea securităţii și sănătăţii este

importantă pentru consolidarea responsabilităţii pentru securitate la toate nivelurile și 15

exploatarea cunoștinţelor unice pe care lucrătorii le posedă cu privire la activitatea lor.De cele mai multe ori, aceștia știu deja și pot propune mijloace practice de

eliminare sau de atenuare a riscurilor.O evaluare a riscurilor bine desfășuratăÎnainte de începerea oricărei lucrări de mentenanţă, trebuie efectuată o evaluare a

riscurilor. Lucrătorii trebuie să se implice în evaluarea iniţială a riscurilor, existând posibilitatea ca, în timpul desfășurării sarcinii, aceștia să fie nevoiţi să realizeze evaluări suplimentare.

Măsuri preventive în funcţie de ierarhia de prevenireMăsurile preventive pot fi identificate și puse în aplicare în conformitate cu

rezultatele evaluării riscurilor. Este important să se aplice în permanenţă principiul ierarhizării măsurilor de prevenire (eliminarea riscului – izolarea riscului – evitarea riscului – izolarea lucrătorului).

Combinarea măsurilor preventiveMăsurile preventive au mai mult succes atunci când sunt asociate altor măsuri.

Spre exemplu, realizarea evaluărilor riscurilor și implementarea procedurilor de securitate și a sistemelor de muncă sigure trebuie dublate de iniţiative de securitate comportamentală, de formare și de informare.

Proceduri sigure de muncă și orientări clare pentru activitatea de mentenanţăPentru fiecare sarcină de mentenanţă trebuie elaborat un flux de activitate bine

definit, iar procedurile sigure de muncă trebuie înţelese și comunicate în mod clar. Trebuie instituite proceduri pentru evenimente neprevăzute. O parte a sistemului sigur de muncă trebuie să o reprezinte încetarea lucrului în faţa unei probleme neprevăzute sau a unei probleme care depășește competenţele personale ale lucrătorului.

Comunicarea efectivă și permanentăToate informaţiile relevante referitoare la operaţiunile de mentenanţă trebuie

transmise tuturor părţilor în cauză, prin părţi în cauză înţelegând nu doar lucrătorii implicaţi direct în sarcina de mentenanţă, ci și cei care ar putea fi afectaţi de aceasta sau cei care lucrează în imediata vecinătate. Este esenţială comunicarea între membrii personalului responsabil pentru mentenanţă și cei ai personalului de producţie, precum și între diferiţii contractanţi.

Îmbunătăţirea/dezvoltarea permanentăPerformanţa în domeniul securităţii și sănătăţii în timpul operaţiunilor de

mentenanţă trebuie evaluată și îmbunătăţită în permanenţă pe baza auditurilor și inspecţiilor, rezultatelor evaluării riscurilor, anchetelor privind incidentele, accidentele și accidentele evitate în ultimul moment, precum și pe baza răspunsurilor oferite de lucrători, contractanţi și personalul din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Formarea în materie de securitateLucrătorii care desfășoară sarcini de mentenanţă, inclusiv contractanţii, trebuie să

posede competenţe în domeniile lor profesionale de responsabilitate. De asemenea, aceștia trebuie să beneficieze de formare în materie de securitate și sănătate și să fie informaţi cu privire la pericolele legate de posturi specifice și la procedurile sigure de

16

muncă. Angajatorii sunt obligaţi prin lege să asigure informarea și formarea în materie de securitate și sănătate a tuturor angajaţilor pentru care acestea sunt necesare, inclusiv a personalului și a contractanţilor temporari.

Includerea mentenanţei în sistemul general de gestionare a SSMSarcinile de mentenanţă și aspectele legate de sănătate și securitate trebuie să facă

parte din sistemul general de gestionare a sănătăţii și securităţii al unei societăţi, incluzând toate elementele mai sus menţionate. Acest sistem de gestionare trebuie dezvoltat și îmbunătăţit permanent.

VI. MENTENANŢA – O IMAGINE STATISTICĂ ÎN LUME

Mentenanţa include mai multe profesii și vizează toate sectoarele de activitate. Din acest motiv, este dificil de identificat numărul exact al lucrătorilor implicaţi în activităţi de mentenanţă. Există, totuși, o serie de aspecte relevante rezultate în urma colectării de date statistice, într-o serie de țări europene, îndeosebi în Franța și Spania

Bolile profesionale şi problemele de sănătate legate de mentenanţă (azbestoza, cancerul, deficiențele de auz şi afecţiunile musculo-scheletice) sunt predominante.

Lucrătorii de mentenanţă sunt supuşi riscului unei serii întregi de accidente, sunt mai expuși la căldură în timpul verii (44%, comparativ cu 19% în rândul altor profesii), frig în timpul iernii (44%, comparativ cu 17%) și o atmosferă umedă (25%, comparativ cu 13%), la substanţe periculoase, vapori și emanaţii.

Se estimează că aproximativ 15-20% din totalul accidentelor şi 10-15% din totalul accidentelor mortale sunt legate de operaţiunile de mentenanţă.

Desfășurarea în condiţii corespunzătoare a mentenanţei este esenţială pentru gestionarea pericolelor și riscurilor la locul de muncă. Cu toate acestea, activitatea propriu-zisă de întreţinere prezintă un nivel ridicat de risc. În unele sectoare de activitate, peste jumătate din numărul total de accidente sunt asociate mentenanţei.

Este esenţială aplicarea de proceduri adecvate pentru evaluarea riscurilor în operaţiunile de mentenanţă, precum şi luarea de măsuri preventive pentru a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor. Mentenanţa, reparaţiile, reglajele, ajustările ocupă locul patru pe lista primelor 10 procese de muncă reprezentând cel mai mare număr de accidente mortale. Accidentele au o tendinţă din ce în ce mai mare de a se produce nu în timpul funcţionării normale, ci în timpul activităţilor de reparaţii, mentenanţă, curăţare, reglare etc. Aproximativ 6% din populaţia activă este implicată în mentenanţă.

Majoritatea lucrătorilor de mentenanţă sunt bărbaţi (65-90%), iar în cadrul acestei categorii de lucrători, cea mai mare grupă de vârstă este de 30-49 de ani.

Mentenanţa este activitatea cu cea mai mare rată a subcontractării din industrie. O analiză a bazei de date franceze a accidentelor de muncă arăta că angajaţii din mentenanţă au ocupat locul doi, în ordinea frecvenţei, ca victime ale accidentelor asociate subcontractării, imediat după lucrătorii din construcţii.

Potrivit statisticilor spaniole, lucrătorii de mentenanţă se regăsesc cel mai des în sectorul serviciilor (70%), urmat de industrie (19%) și construcţii (10%). Datele provenite din Studiul naţional spaniol privind condiţiile de muncă (satatistică din anul 2007) indicau o expunere mai mare a lucrătorilor de mentenanţă la zgomot și vibraţii

17

care afectează mâinile, braţele şi întregul corp, în comparaţie cu alţi lucrători, precum și la acestea și diferite tipuri de radiaţii, substanţe periculoase, vapori şi emanaţii, comparativ cu restul populaţiei active.

Expunerea la pericole în rândul lucrătorilor de mentenanţă

Analizele datelor pot contribui la identificarea accidentelor legate de activităţile de mentenanţă.

În cadrul variabilei „proces de lucru”, folosită pentru clasificarea cauzelor și circumstanţelor accidentelor, există patru subcategorii care sunt legate de operaţiuni de mentenanţă:

- configurare, pregătire, instalare, montare, dezasamblare, demontare;- mentenanţă, reparare, reglare, ajustare;- curăţare mecanică sau manuală a spaţiilor și echipamentelor de muncă;- monitorizare, inspecţia proceselor de fabricaţie, spaţiilor de lucru, mijloacelor de

transport, echipamentelor – cu sau fără echipamente de monitorizare.Numărul accidentelor legate de aceste subcategorii a fost comparat cu numărul

total al accidentelor legate de orice altă subcategorie din cadrul „procesului de lucru”.Datele arată că aproximativ 20% din toate accidentele au fost legate de operaţiuni

de mentenanţă (statistici belgiene din anii 2005-2006), 18-19% (statistici finlandeze) 14-17% (statistici spaniole) și 10-14% (statistici italiene din anii 2003-2006).

Numărul accidentelor mortale legate de operaţiunile de mentenanţă

18

Aproximativ 25% din totalul accidentelor electrice soldate cu vătămări sunt cauzate de echipamentele electrice portabile. Conductorii defectuoşi de la echipamente provoacă anual în jur de 2000 de incendii. O cauză majoră a acestor accidente şi incendii o constituie nerealizarea inspecţiilor şi mentenanţei.

Datele din cinci ţări ale Uniunii Europene au indicat că majoritatea accidentelor legate de mentenanţă apar în producţie, construcţii, sectorul activităţilor imobiliare, de închiriere și comerciale și, de asemenea, în hoteluri și restaurante.

În plus, în sectorul alimentării cu electricitate, gaz și apă, au avut legătură cu operaţiunile de mentenanţă 50% din accidentele din Finlanda și Belgia, 34% din cele din Spania și 23% din cele înregistrate în Italia (statistică din anul 2006).

În sectorul activităţilor imobiliare, de închiriere și comerciale, 40% din accidente au avut legătură cu mentenanţa în Finlanda, 34% în Spania și 26% în Belgia.

În Belgia, în sectorul educaţiei, 41% din accidente au avut, de asemenea, legătură cu mentenanţa.

În alte sectoare, în funcţie de ţară, 15-20% din accidente au avut legătură cu operaţiunile de mentenanţă.

În plus, o analiză a bazei de date privind accidentele de muncă din Franţa arată că angajaţii din domeniul mentenanţei s-au situat pe poziţia a doua ca frecvenţă a victimelor accidentelor în legătură cu subcontractarea, imediat după lucrătorii din domeniul construcţiilor (statistică din anul 2002).

** *

PRECIZARE: Ghidul nu este parte a cadrului legislativ, reprezintă un instrument de asistenţă

concretă şi sistematizată a celor implicaţi în procesul de organizare, conducere şi execuţie a activităţilor de mentenanţă din cooperaţia meşteşugărească, în vederea

19

identificării obligaţiilor în ceea ce priveşte asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă. Informațiile cuprinse în conținutul prezentului Ghid constituie orientări care pot

sta la baza elaborării Instrucțiunilor proprii de către fiecare societate cooperativă meșteșugărească.

Se recomandă completarea informaţiilor cuprinse în Ghid prin studierea reglementărilor menţionate în Bibliografia anexată.

Anexa

BIBLIOGRAFIE - Cadrul legislativ în vigoare

Nr.crt. Act normativ Monitorul

Oficial Subiect

1 Legea nr. 319/2006

M.O. nr. 646/26.07.2006

Legea securității și sănătății în muncă(modificată și completată prin Legea nr. 51/2012 – M.O. nr.

182/21.03.2012)

2H.G. nr.

1425/2006M.O. nr.

882/30.10.2006Normele metodologice de aplicare a prevederilor

Legii nr. 319/2006

3 H.G. nr. 955/2010 M.O. nr. 661/27.09.2010

pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006

4 H.G. nr. 1242/2011

M.O. nr. 925/27.12.2011

pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006

5 H.G. nr. 493/2006 M.O. nr. 380/03.05.2006

privind cerințe minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot

6 H.G. nr. 971/2006 M.O. nr. 683/09.08.2006

privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și/sau de sănătate la locul de muncă

7 H.G. nr. 1048/2006

M.O. nr. 722/23.08.2006

privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de

protecție la locul de muncă

8 H.G. nr. 1051/2006

M.O. nr. 713/21.08.2006

privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru

lucrători, în special de afecțiuni dorsolombare

9 H.G. nr. 1091/2006

M.O. nr. 739/30.08.2006

privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă

10 H.G. nr. 1136/2006

M.O. nr. 769/11.09.2006

privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri

electromagnetice

11 H.G. nr. 1146/2006

M.O. nr. 815/03.10.2006

privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de

muncă

12 H.G. nr. 1875/2005

M.O. nr. 64/24.01.2006

privind protecția sănătății și securității lucrătorilor față de riscurile datorate expunerii la azbest

13 H.G. nr. 1876/2005

M.O. nr. 81/30.01.2006

privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibrații

20

14 H.G. nr. 1218/2006

M.O. nr. 845/13.10.2006

privind stabilirea cerințelor minime de securitate și sănătate în muncă pentru asigurarea protecției lucrătorilor împotriva

riscurilor legate de prezența agenţilor chimici(modificată și completată prin H.G. nr. 1/2012 – M.O. nr.

44/19.01.2012)

15 H.G. nr. 1092/2006

M.O. nr. 762/07.09.2006

privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea lor la agenţi biologici în muncă

16 H.G. nr. 1093/2006

M.O. nr. 757/06.09.2006

privind cerințele minime de securitate si sănătate pentru protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea

la agenți cancerigeni sau mutageni în muncã(modificată și completată prin H.G. nr. 1/2012 – M.O. nr.

44/19.01.2012)

17 H.G. nr. 355/2007

M.O. nr. 332/17.05.2007

privind supravegherea sănătății lucrătorilor(modificată și completată prin: H.G. nr. 37/2008 – M.O. nr.

45/21.01.2008, H.G. nr. 1169/2011 – M.O. nr. 873/12.12.2011 și H.G. nr. 1/2012 – M.O. nr. 44/19.01.2012)

21