10. REPREZENTAREA ASAMBLĂRILOR - gdgi.utcluj.ro RGI - cap10_Repr. asamblari.pdf · pene, prin caneluri, asamblări elastice sau cu arcuri). A samblările prin nituire se aplică

REPREZENTAREA ASAMBLĂRILOR

243

10. REPREZENTAREA ASAMBLĂRILOR

Asamblarea reprezintă îmbinarea de piese, organe de maşini, utilizând diferite pro-

cedee tehnologice, cu scopul de a realiza un produs finit (maşină, mecanism, dispozitiv).

Clasificarea asamblărilor :

1) Asamblări nedemontabile, pentru care piesele asamblate nu pot fi separate decât

prin distrugerea elementelor de asamblare (asamblări prin nituire, prin sudare, prin lipire,

prin încleiere, prin coasere);

2) Asamblări demontabile, pentru care piesele asamblate pot fi montate şi

demontate repetat, fără a se distruge elementul de asamblare (asamblări prin filet, prin

pene, prin caneluri, asamblări elastice sau cu arcuri).

10.1 Asamblări nedemontabile

10.1.1 Asamblări prin nituire

Asamblările prin nituire se aplică pieselor care au una din dimensiuni (grosimea)

redusă în raport cu celelalte, folosind ca organe de legătură niturile.

Nitul este un organ de asamblare nedemontabil, standardizat, alcătuit dintr-o tijă

cilindrică terminată la una din extremităţi cu un cap de formă diferită, cu următoarele

dimensiuni: diametrul tijei d, diametrul capului D, lungimea tijei l şi înălţimea capului h.

Pentru fabricarea niturilor se foloseşte oţel, alamă, aluminiu, cupru, etc.

Nituirea este operaţia tehnologică prin care niturile, de diametre d, sunt introduse în

găurile de diametre d1 (d1 = d + 0,1 1 mm), executate în table şi deformate prin batere,

pe porţiunea ld, formându-se capul de închidere al nitului (fig.10.1).

Notarea niturilor pe desenele de execuţie sau în tabelul de componenţă al desenului

de ansamblu se face prin cuvântul nit urmat de diametrul tijei d x lungimea tijei l şi de

simbolizarea materialului nitului dacă acesta nu este oţel ( Nit 8 x 12 STAS 797 – 80).

Clasificarea niturilor (fig.10.2):

a) după forma geometrică a capului:

- nit cu cap semirotund;

- nit cu cap tronconic;

- nit cu cap semiînecat;

- nit cu cap tronconic înecat;

- nit cu cap înecat;

- nit cu cap plat.

b) după forma tijei:

- nit cu tija plină;

- nit cu tija tubulară;

- nit cu tija găurită.

c) după destinaţie:

- nit de rezistenţă;

- nit de rezistenţă-etanşare;

- nit de rezistenţă şi de rezistenţă-etanşare.

Asamblările prin nituire se reprezintă fie obişnuit, fie simplificat, în două proiecţii:

- o proiecţie principală, dată de o secţiune verticală, considerând planul de

secţionare (plan de front) trecând prin axa nitului ; nitul se reprezintă în vedere (nehaşurat),

fiind corp plin, secţionat longitudinal;

- o vedere orizontală de sus, considerând capul nitului îndepărtat prin secţionarea

transversală făcută prin tijă, cu un plan de nivel.

d

l d

l

ss

d1

ss

D

ss

D

d1

k

d1

k

a b c

Fig.10.1 Realizarea asamblării prin nituire

REPREZENTĂRI GRAFICE INGINEREŞTI

244

Clasificarea asamblărilor

prin nituire:

a) în funcţie de numărul

de rânduri de nituri:

- asamblări prin nituire

cu un singur rând de nituri

(fig.10.3, a);


cu două rânduri de nituri

dispuse în paralel (fig.10.3, b);


cu două rânduri de nituri

dispuse în zig-zag (fig.10.4, a);


ss

e1e

d

AA

t

A - A

a

ss

e

d

AA

t

A - A

b

Fig.10.3 Asamblări prin nituire cu suprapunerea tablelor

s 1s

e1

e2

d

AA

t

A - A

s 2

150 -180

e

s 1s

e2

AA

t

A - A

s 2

150 -180

d

e1

e

a b

Fig.10.4 Asamblări prin nituire cap la cap cu eclise

r

dD

k l

SR d

r

D

k l

d dD

k

lw

r

SR

dD

hlh1

d2

d1

dD

k

l

r

d

rD

k ldD

k l

d4

t

r

SR d

k l

d4

t

rD d

k l

d4

t

D

r

dd4

r

k l

D dd4

r

k l

D

a b c d

e f g h

lki

Fig.10.2 Nituri de uz general


245

cu mai multe rânduri de nituri dispuse după necesităţi (fig.10.4, b);

b) după modul de montaj (dat de poziţia reciprocă a tablelor) :

- asamblări prin nituire cu suprapunerea tablelor (fig.10.3);

- asamblări prin nituire cap la cap cu eclise (fig.10.4).

Notaţiile din figurile 10.3 şi 10.4 reprezintă e – distanţa de la marginea tablei la

axul nitului, e1 – distanţa dintre şirurile de nituri, e2 – distanţa de la marginea eclisei la axa

nitului, t - pasul nituirii, s – grosimea tablei, s1 – grosimea eclisei, d – diametrul iniţial al

tijei nitului şi pot fi luate empiric astfel: e = 1,5d ; e1 = 3d, pentru nituri dispuse pe două

rânduri şi e1 = (0,5 ÷ 0,6) t, pentru nituri dispuse în zig-zag, e2 = 1,35 d; t = (2 ÷ 3,5)d + (8

÷ 15) mm, s1 = 0,8s.

Reprezentarea simplificată a niturilor în cadrul asamblărilor prin nituire se face

conform STAS 187 -60, prin simboluri şi este redată în tabelul 10.1.

Tabelul 10.1

Dacă nituirea se execută pe şantier,

capul nitului se marchează cu un steguleţ

simplu, iar dacă atât gaura cât şi nituirea se

execută pe şantier, capul nitului se marchează

cu un steguleţ dublu. Această notare se aplică

atât la reprezentarea obişnuită cât şi la

reprezentarea prin simboluri (fig.10.5).

Nit cu cap

semirotund

Reprezentarea

simplificata

Denumire

nit

Reprezentarea

simplificata

Denumire

nit

Reprezentarea

obisnuita

Reprezentarea

obisnuita

Nit cu cap

tronconic

Nit

cu capul

de sus

semiinecat

Nit

cu capul

de jos

semiinecat

Nit

cu capete

semiinecate

Nit

cu capul

de sus

inecat

Nit

cu capul

de jos

inecat

Nit

cu capete

inecate

Fig.10.5 Simboluri utilizate la nituire


246

10.1.2 Asamblări prin sudare

Sudarea este operaţia tehnologică prin care se realizează îmbinarea a două piese

metalice cu compoziţii apropiate, utilizând încălzirea locală, presiunea sau ambele, cu sau

fără adaos de material, similar cu metalul pieselor de îmbinat.

Pentru a executa sudarea, piesele de sudat se prelucrează în zona de lucru, rezultând

rosturile. Sudura (cordonul de sudură) sau cusătura reprezintă zona de îmbinare rezultată

prin combinarea şi solidificarea materialului pieselor de asamblat sau a acestora şi a

materialului de adaos din zona rosturilor, în urma procedeului de sudare. Cordonul de

sudură poate să fie continuu sau intermitent.

Clasificarea sudurilor

a) după poziţia pieselor de sudat:

- sudura cap la cap (fig.10.6, a, b);

- sudura în colţ (fig.10.6, c);

- sudura cu margini suprapuse (fig.10.6, d);

- sudura în T (fig.10.6, e);

- sudura cu margini răsfrânte (fig.10.6, f);

b) după continuitatea cordonului de sudură:

- sudură continuă – pe toată lungimea l a

piesei (fig.10.7, a);

- sudură intermitentă – sudura este alcătuită

din n elemente de sudură de lungime l, situate

la o distanţă e unul de altul (fig.10.7, b).

c) după forma exterioară a cordonului de

sudură:

- sudură plană (fig.10.8, a);

- sudură convexă (fig.10.8, b);

- sudură concavă (fig.10.8, c).

d) după forma geometrică a rostului în

secţiune transversală : sudură în I, V, Y, U, X,

K, puncte, găuri alungite sau rotunde, etc.

(tabelul10.2 şi tabelul 10.3).

Reprezentarea asamblărilor prin sudare Pentru ca o asamblare prin sudare să fie

definită, aceasta se reprezintă în două proiecţii :

vedere frontală şi vedere sau secţiune transversală,

respectând recomandările generale care se aplică în

desenul tehnic.

Se utilizează două moduri de reprezentare:

reprezentarea detaliată în plan şi reprezentarea

simbolică, descrisă în standardul SR EN 22553 :

1995.

În reprezentarea detaliată, cordonul de

sudură se trasează, în vedere, cu linii curbe subţiri,

paralele şi echidistante între ele. În secţiune,

cordonul de sudură nu se haşurează, se reprezintă

înnegrit sau rămâne transparent, în cazul desenelor

care au ca scop redarea formei şi dimensiunilor

rostului, înainte de sudare (fig.10.9, a).

a

g

l

g

l

s

g

l

z

a g

l

g

l

l

g

b

c d

e f

Fig.10.6 Tipuri de suduri după poziţia

pieselor de sudat

sg

l

e

l

el

a b

Fig.10.7 Tipuri de suduri după

continuitatea cordonului de sudură

a b c

Fig.10.8 Tipuri de suduri după

forma exterioară a sudurii


247

În reprezentarea simbolică, cordonul de sudură se reprezintă, atât în vedere cât şi în

secţiune, convenţional printr-o linie continuă groasă, sau după caz, prin axele găurilor sau

punctelor. Reprezentarea simbolică trebuie să ofere toate indicaţiile utile asupra îmbinării

care trebuie obţinută, evitând supraîncărcarea desenului sau reprezentarea de vederi

suplimentare.

Notarea

simplificată a sudu-

rilor reprezentate

simbolic, se face

conform figurii

10.9, b, folosind:

- o linie de

indicaţie 1, a cărei

săgeată se sprijină

pe cordonul de sudură; când una din piese este prelucrată, săgeata trebuie orientată

obligatoriu spre aceasta;

- o linie de referinţă continuă subţire 2, trasată în continuarea liniei de indicaţie;

- o linie de referinţă întreruptă subţire 3, trasată sub linia de referinţă continuă;

- simbolul sudurii 4, desenat pe una dintre liniile de referinţă (fig.10.9, c).

Liniile de referinţă se trasează paralel cu cordonul de sudură sau cu chenarul

formatului. Linia de referinţă întreruptă se omite în cazul sudurilor simetrice (tabelul 10.6,

sudura în X, în K, în Y sau U din ambele părţi) sau în cazul sudurilor între table (tabelul

10.5, sudura în linie sau în puncte).

Reprezentarea simbolică cuprinde un sistem elementar (simbol elementar) care

poate fi însoţit de un simbol suplimentar, o opţiune convenţională şi de indicaţii

complementare. Pentru simplificarea reprezentării asamblărilor prin sudare, precizările

asupra pregătirii marginilor se pot face prin instrucţiuni sau specificaţii particulare anexate

desenelor pieselor sudate. În lipsa acestora cotele referitoare la pregătirea marginilor se pot

menţiona în vecinătatea simbolului.

Simboluri elementare

Simbolurile elementare utilizate în reprezentarea simbolică nu depind de procedeul

de sudare utilizat şi reflectă forma sudurii realizate. Simbolurile elementare folosite în

practică sunt indicate în tabelul 10.2.

Simboluri combinate

În cazul utilizării sudării din ambele părţi, cu realizarea a două cordoane de sudură

simetrice, la reprezentarea simbolică, simbolurile elementare sunt combinate şi se dispun

simetric faţă de linia de referinţă (tabelul 10.3).

Simboluri suplimentare

Pentru caracterizarea formei exterioare a sudurii, simbolurile elementare se

completează cu simboluri suplimentare (tabelul 10.4).

Indicaţii complementare

Indicaţiile complementare se folosesc pentru a se preciza alte caracteristici ale

sudurilor, după cum urmează :

a) sudură pe contur – când sudura se efectuează pe tot conturul piesei, la îmbinarea

dintre linia de indicaţie şi linia de referinţă continuă se desenează un cerc (fig.10.10, a);

b) suduri efectuate la montaj – pe desenul de ansamblu, dacă sudurile se efectuează

la montaj, pe notarea simplificată a sudurilor se adaugă un steguleţ (fig. 10.10, b);

c) indicarea procedeului de sudare – pentru operaţia de sudare care necesită

indicarea procedeului de sudare, linia de referinţă continuă se termină cu o bifurcaţie la

900, în dreptul căreia se scrie o cifră.

1

2

3

4

cordonul sudurii

s l s l

s

lg

s

g

a b c

Fig.10.9 Reprezentarea asamblărilor prin sudare


248

Corespondenţa între aceste numere şi procedeele de sudare este dată în standardul

cordonul de sudura

23

cordonul de sudura

111/ISO 5817-D/

ISO 6947-PA/

ISO 2560 E 51 2 RR 22

cordonul de sudura

a b c d

Fig.10.10 Notarea indicaţiilor complementare la reprezentarea simbolică a sudurilor

Tabelul 10.2 – Simboluri elementare

DenumireReprezentare

axonometricaSimb. Denumire

Reprezentare

axonometricaSimb.

1. Sudura

cu margini

rasfrante

2. Sudura cu

margini rasfrante

incomplet

patrunse

3. Sudura

in I

4. Sudura

in V

5. Sudura in

jumatate V

6. Sudura

in Y

7. Sudura in

jumatate Y

8. Sudura

in U

10. Sudura in

colt

11. Sudura in

gauri alungite

(sau rotunde)

12. Sudura in

linie continua

cu suprapunere

9. Sudura in

jumatate U

13. Sudura in

puncte

14. Sudura in V

in rost ingust

15. Sudura

frontala in J

16. Sudura

prin incarcare

17. Imbinare de

suprafata

18. Imbinare

oblica

19. Imbinare

prin

rebordurare


249

ISO 4063 (fig.10.10, c);

d) alte indicaţii asupra sudurii (completate alături de procedeul de sudare):

- nivel de acceptare (ISO 5817 şi

ISO 10042);

- poziţie de lucru (ISO 6947);

- metal de adaos (ISO 544, ISO 2560,

ISO 3581).

Poziţia simbolurilor

Simbolul sudurii se aşează pe linia de

referinţă continuă sau întreruptă, conform

următoarelor reguli :

1) simbolul se aşează pe partea liniei de

referinţă continue, dacă suprafaţa exterioară a

sudurii este de partea liniei de indicaţie

(fig.10.11, a);

2) simbolul se aşează pe partea liniei de

referinţă întrerupte, dacă suprafaţa exterioară a

sudurii este pe partea opusă liniei de indicaţie

(fig.10.11, b);

3) simbolul se aşează simetric faţă de linia de referinţă continuă, dacă sudura este

simetrică sau se află în planul îmbinării (fig.10.11, c).

Tabelul 10.3 – Simboluri combinate

DenumireReprezentare

axonometricaSimb. Denumire

Reprezentare

axonometricaSimb.

2. Sudura in K

3. Sudura in Y

din ambele parti

4. Sudura in

jumatate Y

din ambele parti

1. Sudura in X5. Sudura in U

din ambele parti

8. Sudura in

colt si sudura

in colt

6. Sudura in

jumatate U

din ambele parti

7. Sudura in V

si sudura in U

partea liniei de indicatie

partea opusaliniei de indicatie

partea liniei de indicatie

partea opusaliniei de indicatie

a b c

Fig.10.11 Poziţia simbolului faţă de linia de referinţă la reprezentarea simbolică a sudurilor

Tabelul 10.4 – Simboluri suplimentare

Forma suprafetei sudurii

sau a suduriiSimbol

2. concava

3. convexa

4. marginile sudurii

netezite prin retopire

superficiala

1. plana

5. suport la radacina

permanent

6. suport la radacina

detasabilMR

M


250

Tabelul 10.5 – Exemple de asamblări prin sudare, cu utilizarea simbolurilor elementare

Reprezentare

detaliata in plan

Denumire

simbol

Reprezentare

axonometrica

Reprezentare

simbolica

1. Sudura

cu margini

rasfrante s

l

s

l

2. Sudura cu

margini rasfrante

incomplet

patrunse

l

g

s

g

s

l

s

s

s

l

s

l

3. Sudura in I

4. Sudura in V

s

l

s

l

5. Sudura in

jumatate V

s

l

s

l

g s

gl

s6. Sudura in Y

s

s

7. Sudura in

jumatate Y

s

l

g

s

lg

ss

s s


251

Tabelul 10.5 – continuare

Reprezentare

detaliata in plan

Denumire

simbol

Reprezentare

axonometrica

Reprezentare

simbolica

10. Sudura in

colt

13. Sudura in

gauri alungite

g s

gl

s8. Sudura in U

s

s

9. Sudura in

jumatate U

s

l

g

s

lg

ss

s s

g

l

zal

gz

a

a

z

l

l

el

e

l e e el l l

a

z

n x l(e)a

n x

l(e

)z

11. Sudura in

colt discontinua

12. Sudura in

colt intermitenta

cu elemente

alternantee

le

e

l

l

l

l

l e e el l l

a

zlll e e

n x l (e)aa n x l (e)

n x

l

(e)

z zn

x l

(e)

c

e

l

c l e l n x l(e)c

n x

l(e

)c

14. Sudura in

gauri rotunde

d

e

e

d

e e n(e)d

n(e

)d


252

Tabelul 10.6 –Exemple de asamblări prin sudare, cu utilizarea simbolurilor combinate

Reprezentare

detaliata in plan

Denumire

simbol

Reprezentare

axonometrica

Reprezentare

simbolica

s

l

s

l1. Sudura in I

efectuata din

ambele parti

2. Sudura in V

si completata la

radacina

s

l

s

l

4. Sudura in

jumatate V

din ambele parti

(sudura in K) g

lg

l

g

s

gl

s5. Sudura in Y

din ambele parti

s

s

6. Sudura in

jumatate Y

din ambele parti s

l

g

s

lg

ss

s s

3. Sudura in V

din ambele parti

(sudura in X)

g

l g

l

g s

gl

s7. Sudura in U

din ambele parti

s

s


253

Cotarea sudurilor

La reprezentarea simbolică, simbolul sudurii poate fi însoţit de un număr de cote,

înscrierea acestora făcându-se astfel:

- în stânga simbolului (în faţa simbolului) se înscriu cotele principale referitoare la

secţiunea transversală a cordonului de sudură;

- în dreapta simbolului (în urma simbolului) se înscriu cotele principale referitoare

la secţiunea longitudinală a cordonului de sudură;

Indicarea acestor cote principale se face în mod specific pentru fiecare tip de

sudură, conform tabelului 10.5, notaţiile fiind următoarele:

- pentru sudură cap la cap în Y, în U, ş. a.: s – distanţa minimă de la suprafaţa piesei

la rădăcina îmbinării sudate;

- pentru sudura în colţ: a – înălţimea celui mai mare triunghi isoscel înscris în

secţiune, z – cateta celui mai mare triunghi isoscel înscris în secţiune;

- pentru sudura în colţ discontinuă sau intermitentă, pentru sudura în găuri alungite

sau rotunde, pentru sudura în linie şi pentru sudura în puncte: l – lungimea sudurii, e –

distanţa dintre două elemente de sudură vecine şi distanţa dintre axele găurilor rotunde sau

a punctelor, n – numărul elementelor de sudură, c – lăţimea găurilor alungite şi lăţimea

sudurii în linie, d – diametrul găurii şi diametrul punctului.

În cazul sudurii de colţ cifra din faţa simbolului trebuie să fie însoţită de litera a sau

z, având în vedere cele două metode de indicare a cotelor (fig.10.12, b, c). Dacă este

necesară indicarea adâncimii de pătrundere, grosimea sudurii va fi s, conform figurii 10.12,

a şi se va indica valoarea acesteia, precedată de litera s (fig.10.12, d).

La notarea simbolică a sudurii în găuri rotunde sau în puncte valoarea numerică a

diametrului este însoţită de simbolul ø.

Tabelul 10.6 – continuare

Reprezentare

detaliata in plan

Denumire

simbol

Reprezentare

axonometrica

Reprezentare

simbolica

10. Sudura in

colt si sudura

in colt

8. Sudura in

jumatate U

din ambele parti s

l

g

s

lg

ss

s s

g

l

z

a

l

gz

aa

z

9. Sudura in V

si sudura in U

g

l g

l


254

În afara cotelor principale înscrise în cazul sudurilor din tabelul 10.5, se mai pot

indica şi alte cote auxiliare.

Poziţionarea cordonului de sudură în raport cu marginile piesei nu se notează pe

simbolizare, înscriindu-se direct pe desen.

Tabelul 10.7 – Exemple de asamblări prin sudare, cu utilizarea de combinaţii de simboluri

elementare şi simboluri suplimentare

Reprezentare

detaliata in plan

Denumire

simbol

Reprezentare

axonometrica

Reprezentare

simbolica

1. Sudura in V

plana

s

l s

l

2. Sudura in X

convexa

g

l

g

l

3. Sudura in

colt concava

g

l

z

a

l

gz

a

a

z

5. Sudura in

colt cu marginile

netezite prin reto-

pire superficiala

g

l

z

a

l

gz

a

a

z

4. Sudura in V

cu suport la rada-

cina detasabil

s

l

s

l

MR

MR

MR

lgz

z l

zl

a

as

a l

al

s8a6

60

a b c d

Fig.10.12 Cotarea sudurii de colţ


255

10.2 Asamblări demontabile

10.2.1 Asamblări prin filet

La asamblarea prin filet a două piese se deosebeşte piesa filetată la exterior, numită

generic şurub, sau piesă pătrunzătoare (fig.10.14, a –

piesa 1 şi 3) şi piesa filetată interior, denumită piuliţă, sau

piesă cuprinzătoare (fig.10.14, a – piesa 2). La realizarea

filetului pe cele două piese trebuie să se ţină seama de

caracteristicile tehnice necesare unei înşurubări normale.

Reprezentarea detaliată a asamblării prin filet,

exemplificată în figura 10.13, este greoaie şi nu se

recomandă să se utilizeze în realizarea desenelor tehnice.

Reprezentarea asamblărilor filetate se face convenţional, respectând regulile de la

reprezentarea filetelor, cu următoarele precizări:

- diametrul cilindrului care înfăşoară vârfurile filetului exterior este egal cu

diametrul cilindrului care înfăşoară fundurile filetului interior;

- regula de reprezentare a asamblărilor prin filet (în secţiune longitudinală) este

stabilită în SR ISO 6410-1 : 1995 şi prevede că filetul exterior acoperă filetul interior şi nu

trebuie să fie acoperit de acesta; adică filetul şurubului se reprezintă întotdeauna ca fiind

singur pe lungimea asamblării, la, iar filetul piuliţei se reprezintă numai pe porţiunea

rămasă liberă (fig.13.2, b);

- piesele filetate pline, secţionate longitudinal, nu se haşurează; se reprezintă în

vedere (fig.10.14 – piesa 3).

Reprezentarea asamblărilor prin şuruburi şi a elementelor acestora

Asamblările prin şuruburi se realizează, în general, prin intermediul a trei elemente

distincte:

- un element pătrunzător (şurub), cu filet exterior;

- un element pătruns (piuliţa sau una din piesele asamblate), cu filet interior;

- un element intermediar (şaibă), care poate să lipsească la unele tipuri de asamblări.

În funcţie de precizia de execuţie şi calitatea suprafeţelor, elementele asamblării

prin şuruburi sunt uzuale, semiprecise şi precise.

Şurubul este un organ de maşină utilizat ca element de fixare sau mişcare. El este

alcătuit din (fig.10.15, a):

- tija şurubului (1), de formă cilindrică sau conică, filetată pe toată lungimea sau

numai pe o porţiune;

surub

piulita

Fig.10.13 Asamblare prin filet

(detaliat)

1 2 3

lala

a b

Fig.10.14 Reprezentarea convenţională a asamblării prin filet


256

- capul şurubului (2), care reprezintă o porţiune îngroşată, de formă prismatică,

situată la extremitatea opusă filetului;

- vârful şurubului (3), reprezintă capătul filetat al tijei (teşit), de formă tronconică,

având diametrul terminal mai mic decât diametrul piuliţei pentru o înşurubare uşoară.

Când şurubul nu are cap şi este prevăzut pe capetele tijei cu filet, se numeşte prezon

(fig.10.15, b), iar când nu are cap iar tija este filetată la un capăt şi la celălalt are un locaş

interior pentru strângere, se numeşte ştift filetat (fig.10.15, c). Prezonul are rol de fixare, iar

ştifturile filetate au scopul de a împiedica deplasarea reciprocă a pieselor.

Cotarea şuruburilor, prezoanelor şi ştifturilor

Conform STAS 1450/2 – 89, dimensiunile principale sunt:

- d – diametrul nominal al filetului

- d1 – diametrul părţii nefiletate a tijei

- da – diametrul cercului de trecere

- l – lungimea tijei, b – lungimea filetului

- k – înălţimea capului, r – raza sub cap

- S – deschiderea cheii

- D – diametrul peste vârfuri (diametrul cercului circumscris)

- α – unghiul teşiturii capului

- c, c1, c7 – înălţimea teşiturii (bombării)

- e – lungimea filetului prizonier (pentru prezoane)

- x – ieşirea filetului

- d5 – diametrul conului interior, γ – unghiul conului interior

- c2 – înălţimea vârfului tronconic

- t – adâncimea crestăturii, n – lăţimea crestăturii

Notarea elementelor de asamblare filetate cuprinde:

- denumirea prescurtată, inclusiv simbolul tipului, dacă este cazul;

- simbolul filetului, conform STAS 139 – 79;

- lungimea l (la şuruburi), sau lungimile l/e (pentru prezoane);

- numărul standardului de dimensiuni;

- simbolul grupei de caracteristici mecanice, conform STAS 2700/3,4,7,9 (se omite

la organele de asamblare la care nu se impun caracteristici mecanice şi care sunt executate

din oţel);

Exemplu: Şurub M10x35 STAS 4272-89,

Prezon M10x40/10T- STAS 4551-80 Zn5Sl (prezon cu capete teşite zincuit)

bk l

bd

S

r

da

d1

D

A

TPd1 A

TPc2

Bd

2,5d c

TPd2 B

1

2

3

TPc1 B

a

c

d

l

e bcxxc

d

dh11

l

45

0

tc1

n

d5

c7

d

TPcTPs

Fig.10.15 Reprezentarea şi cotarea şuruburilor, prezoanelor şi ştifturilor filetate


257

Clasificarea şuruburilor:

a) din punct de vedere al rolului în cadrul asamblării:

- şuruburi de fixare – asigură asamblarea rigidă a pieselor (filetul este metric);

- şuruburi de mişcare – asigură transmiterea şi transformarea mişcării de rotaţie în

mişcare de translaţie; filetul şuruburilor este rotund, trapezoidal, pătrat, cu pas mare,

corespunzător scopului;

- şuruburi de reglare – asigură reglarea distanţelor şi jocurilor mici; filetul

şuruburilor este metric;

- şuruburi de măsurare – se folosesc la diferite aparate de măsură (micrometre);

filetul şuruburilor este metric precis (rectificat);

- şuruburi de închidere – joacă rolul dopurilor pentru închiderea unor orificii; filetul

şuruburilor este metric.

b) după precizia de prelucrare a filetului:

- şuruburi uzuale – şuruburi care au abateri mari de formă a suprafeţei, fără

prelucrări ulterioare, cu excepţia filetului;

- şuruburi semiprecise – şuruburi care au abateri mijlocii de formă şi de poziţie,

suprafeţa de reazem a capului şi vârfului prelucrându-se ulterior;

- şuruburi precise – şuruburi prelucrate prin aşchiere din bare profilate, toate

dimensiunile lor fiind la cote precise.

c) după forma capului şurubului (tabelul 10.8):

Tabelul 10.8 Tipuri de şuruburi, după forma capului

DenumireNr.

crt.Reprezentare si cotare

Standarde

dimensionale

surub cu cap

hexagonal1.

STAS 920 - 69

STAS 4272 - 89

k l

bDd300

x

S

r

STAS 1470 - 802. surub cu cap

patrat

k l

b

e

d300

S

rD

1

STAS 8868 - 803.surub cu cap

triunghiular

k l

b

d

D

r

SD

1D 2

k1


bombat crestat

k l

b

d

D

r x

t

n

l

d

tb

D n5

0

k

r

STAS 3954 - 87


cilindric crestat


258

Tabelul 10.8 Tipuri de şuruburi, după forma capului (continuare)

DenumireNr.


Standarde

dimensionale

surub cu cap

inecat, crestat6.

STAS 2571 - 90

STAS 7517 - 71

STAS 3167 - 90

STAS 7520 - 71

7. surub cu cap

inecat si gat patrat STAS 1477 - 80

8.surub cu cap

semiinecat crestat


striat


cilindric bombat si

locas cruciform

l

d90

0

bk

ft

n

D

l

b

d

Dx

90

0

k

d2

v

l

d90

0

bk

t

n

D

r

R

f

d

lk

D

f x 450

STAS 4812 - 8011.

surub cu cap

cilindric, bombat,

crestat si gaurit

in cruce


cilindric si locas

hexagonal

l

d

k1b

D2

0 30'

k

rR

d2

l

d

b

D

k

r

R

d1

n

d3

m

v

t

45 0

l

d

b

D

k

r

d1

t

120

0

S


259

Tabelul 10.8 Tipuri de şuruburi, după forma capului (continuare)

DenumireNr.


Standarde

dimensionale

surub cu cap

semirotund si nas13. STAS 1470 - 80

STAS 4770 - 79

14.surub cu cap

ciocan si gat patratSTAS 2568 - 85

15.

stif t f iletat

cu crestatura,

cu varf tesit

16.

STAS 4771 - 6917.

STAS 4846 - 6918.

STAS 4851 - 8020.

l

d

b

D

k

d1

g

R

450

l

d

b

k

d1

45

0

H

Bk1==

d

l

e bcxxc

d

dh

11

prezon STAS 4551 - 80

l

45 0

tc

n

d

stif t f iletat

cu crestatura,

cu varf conic

l450

tc1

n

d3

c2

d

c2

stif t f iletat

cu crestatura,

cu con interior

n

STAS 4867/4847

- 6919.

stif t conic, f iletat,

cu cep

stif t f iletat

cu crestatura,

cu cep/cu cep conic l

600t

c1

n

d4

c3

d

c4

r r

d4

600

c3

90

0

r

l

45

0

tc1

d5

c7

d

120

0

lc5

d

r 1

d4

c6

b

d1

r

l1

1:50


260

d) după forma vârfului şurubului : (tabelul 10.9)

e) după forma tijei : (tabelul 10.10)

Observaţii :

1. Există şi alte variante de şuruburi a căror cap se încadrează în una din categoriile

de mai sus şi care au dimensiuni standardizate, după cum urmează:

- pentru şuruburi cu cap hexagonal: şurub cu cap hexagonal filetat până sub cap

(STAS 2117 – 85, STAS 4845 - 80), şurub de păsuire cu cap hexagonal (STAS 5930 - 89),

şurub cu cap hexagonal mic (STAS 6403 - 88), şurub cu cap hexagonal mic, filetat până

Tabelul 10.9 Tipuri de şuruburi, după forma vârfului

Denumire / simbolNr.

crt.Reprezentare

varf plat (P)1.

2.

Denumire / simbolNr.

crt.Reprezentare

varf cu con

interior (CI)6.

varf tesit (T)

3. varf plat tesit (PT)

varf bombat (B)4.

5.

varf conic (C)

varf conic tesit

varf cu cep

tronconic

varf cu cep

bombat

varf cu cep

cilindric (CC)

7.

varf cu cep

cilindric mic (CM)8.

varf

autof iletant (A)9.

Tabelul 10.10 Tipuri de şuruburi, după forma tijei

Denumire Nr.

crt.Reprezentare

tija normala1.

2. tija redusa

Denumire Nr.

crt.Reprezentare

3.

4.

tija subtiata

tija ajustabila


261

sub cap (STAS 6404 - 88), şurub cu cap hexagonal mic şi cep cilindric (STAS 5259 - 69),

şurub cu cap hexagonal mic şi cep tronconic (STAS 4922 - 77), ş. a.;

- pentru şuruburi cu cap pătrat : şurub cu cap pătrat şi guler (STAS 4376 - 87),

şurub cu cap pătrat şi cep (STAS 4461 - 87), şurub cu cap pătrat, guler şi cep bombat

(STAS 4923 - 87);

- pentru şuruburi cu cap înecat : şurub cu cap înecat şi nas (STAS 1474 - 80) ;

- pentru şuruburi cu cap striat : şurub cu cap striat şi guler (STAS 5303 - 80) ;

- pentru şuruburi cu cap cilindric şi locaş hexagonal: şurub cu cap cilindric scund,

cu locaş hexagonal cu ghidaj pentru cheie (SR 9224 : 1993), şurub cu cap cilindric mic, cu

locaş hexagonal (SR 9225 : 1993);

- pentru şuruburi cu cap ciocan: şurub cu cap ciocan, cu nas (STAS 2569 - 87),

şurub cu cap ciocan, cu nas, filetat până sub nas (STAS 6999 - 87), şurub cu cap ciocan şi

gât pătrat filetat până sub gât (STAS 7000 - 87).

2. La reprezentările din tabelul 10.8 la cotarea şuruburilor s-au omis abaterile

geometrice corespunzătoare.

3. În proiecţie verticală, şurubul cu cap hexagonal (respectiv piuliţa hexagonală) se

reprezintă în poziţia de prelucrare, având trei feţe, iar în vedere laterală se reprezintă cu

două feţe, corespunzător deschiderii cheii, fără teşitură (S = 0,7 d).

4. La şuruburile cu cap crestat, în proiecţia frontală a capului, forma crestăturii se

reprezintă convenţional, prin două linii paralele înclinate spre dreapta la 450 faţă de axa

reprezentării.

5. În tabelul 10.8 sunt prezentate şi standardele pentru prezoane şi câteva tipuri de

ştifturi. În cazul prezoanelor, se admite ca filetele de la cele două capete ale acestora să fie

diferite între ele, caz în care la notarea prezoanelor se trece mai întâi filetul prizonier şi

apoi filetul de piuliţă.

Piuliţa este o piesă filetată la interior, care are rolul de a închide o asamblare cu

filet, prin înşurubarea în tija filetată a şurubului sau a prezonului.

Reprezentarea piuliţelor se face în vedere şi secţiune longitudinală, scoţând în

evidenţă detaliile interioare.

Cotarea piuliţelor trebuie să cuprindă,

conform STAS 1450/2 – 89, următoarele

dimensiuni principale:

- diametrul nominal al filetului d,

- diametrul peste vârfuri D,

- deschiderea cheii S,

- înălţimea piuliţei m,

cât şi alte dimensiuni specifice fiecărei forme

în parte. În figura 10.16 este reprezentată o

piuliţă grosolană hexagonală, forma A,

conform STAS 922 – 76.

Notarea piuliţelor standardizate cuprinde, în general, următoarele elemente:

- denumirea prescurtată, inclusiv forma (A sau B), dacă este cazul;

- simbolul filetului, conform STAS 139 – 79;

- numărul standardului de dimensiuni;

- simbolul grupei de caracteristici mecanice, conform STAS 2700/3,4,7,9;

Exemplu de notare: Piulţă hexagonală forma B, cu filet metric 20 şi cu caracteristici

mecanice conform grupei 5:

Piuliţă B - M20 STAS 922 – 75 grupa 5.

d

300

m STPd A

TPl A

TP

cA

A

120

0

Fig. 10.16 Piuliţă grosolană hexagonală,

forma A


262

Clasificarea piuliţelor:

a) după precizia de execuţie:

- piuliţe grosolane

- piuliţe semiprecise

- piuliţe precise

b) după înălţime:

- piuliţe obişnuite

- piuliţe înalte

- piuliţe joase

Piuliţele înalte se folosesc la asamblări care necesită înşurubări şi deşurubări

frecvente, fiind supuse şi la forţe de strângere mari.

c) după forma exterioară (tabelul 10.11):

Tabelul 10.11 Tipuri de piuliţe, după forma exterioară

Denumire,

standard dim.Nr.


piulita

hexagonala

STAS 922-76

STAS 4071-80

1.

Nr.

crt.

2.

3.

4.

7.

8.

9.

d

300

m S

120

0

=

=

m

forma A forma B

piulita

hexagonala

joasa

STAS 3773-72

STAS 4373-89

d

150...300

m S

120

0

piulita

hexagonala

inalta

STAS 4372-89 d

300

m

e

120

0

S

d

300

m S

120

0

d

300

m

S

12

00

a

D a

piulita

hexagonala

cu guler

STAS 4412-80

piulita

hexagonala

cu o suprafata

de asezare

sferica

STAS 7903-92

d

300

m S

120

0

Sr

5.

piulita

infundata

joasa

STAS 4374-90

6.

Denumire,

standard dim.Reprezentare si cotare

piulita

patrata

STAS 926-90

D

SD

1D 2 d

k1

12

00

k

piulita

triunghiulara

STAS 9478-80

d

300

m S

120

0Sr

m2

=

=

n

d

300

m S

120

0Sr

M5

m2

=

=

forma A

forma B

piulita

rotunda

cu crestatura

STAS 5332-80

D

d

m1

12

00

c x 450

mt

n


263

Tabelul 10.11 Tipuri de piuliţe, după forma exterioară (continuare)

În practică, cele mai utilizate elemente de

asamblare, şuruburi şi piuliţe, au forma exterioară a

capului, respectiv a corpului piuliţei, hexagonale. Forma

geometrică a acestora rezultă din intersecţia unei prisme

hexagonale drepte cu un con circular drept, coaxial cu

prisma, generatoarea lui de contur aparent făcând un

unghi de 1200.

Curbele rezultate, conform teoremei lui Dandelin

sunt hiperbole. În reprezentările tehnice (fig.10.17),

acestea se înlocuiesc, în mod convenţional, cu arce de

cerc, a căror raze sunt în corelaţie cu diametrul nominal

al filetului, exterior sau interior, d: R1 = 1,5d;

R2 = d;

r = d/2.

Denumire,

standard dim.Nr.


piulita

crenelata

STAS 4073-90

10.

Nr.

crt.

11.

12.

forma A

forma B

piulita

rotunda

cu caneluri

STAS 5012-90

Denumire,


d

300

mS

120

0

n

m1d

300

mS

120

0

n

m1

piulita

crenelata joasa

STAS 4074-90

D

d 120

0

c x 450

mb

h

D1

300

m

D

d 120

0

c x 450 d1 t

= =piulita

rotunda cu

gauri radiale

STAS 5330-80

13.

piulita

rotunda cu

gauri f rontale

STAS 5331-80

d 120

0

c x 450

m

D

d 1

t

D1

D

d

m1

120

0

c x 450

m

d1

14.piulita striata

STAS 5436-80

15.piulita striata

cu guler

STAS 5437-80 d

m1

120

0

c x 450

m

d2

=

=

d1D

m2

16.piulita f luture

SR 3923 : 1993

m

120

0

D1

D2

B2

H

r1

d

r 2

r 2

g1

g2

R 2

r

d

S = 1,7d

120

0

D =

2d

R1

Fig.10.17 Construcţia grafică

a formelor hexagonale pentru

capul şurubului şi piuliţă


264

Şaiba (rondeaua) se montează între piesa asamblată şi piuliţă, îndeplinind

următoarele funcţii:

- realizează o suprafaţă de sprijin mai mare a organului de strângere şi implicit o reparti-

zare uniformă a presiunilor de la şurub la piesă, evitând strivirea materialului în contact;

- protejează suprafeţele în contact împotriva uzurii, în cazul montării şi demontării repetate.

Şplintul, şaiba de siguranţă, cuiul spintecat şi contrapiuliţa se utilizează pentru a

împiedica autodeşurubarea elementelor asamblate.

Reprezentarea şi cotarea şaibelor şi a organelor de siguranţă contra autodesfacerii

asamblării sunt date în tabelul 10.12.

Clasificarea şaibelor după forma, execuţia şi destinaţia lor, conform

STAS 3005 – 80, se face în: şaibe plate (obişnuite), şaibe de siguranţă, şaibe pentru profile,

şaibe Grower.

Tabelul 10.12 Reprezentarea şi cotarea şaibelor şi a organelor de siguranţă

Denumire,

standard dim.Nr.


saibe plate

pentru metale

STAS 1388-72

STAS 5200-91

1.

Nr.

crt.

2.

5.

form

a A

5.

Denumire,


D

s

d

d

l

gb

r

saibe

de siguranta

STAS

2241/2-72

form

a B

d

l

gb

r

r 1

D1

l 1

b

gb

1 d

l2

form

a C

form

a D g1

b1 d

l2

D2

h

g

d1

75 0

d 2 m

h1

g

75 0

m

saibe Grower

SR 7666/2:94- varianta N - cu

capete netede

- varianta R - cu

capete rasfrante

cb

a 2

8:100

a1

d

e

0,2

5b

r

r = 0,8b

cb

a2

14:100

a1

d

e

0,2

5b

r

r = 0,8b

saibe de inalta

rezistenta

STAS

10616-72

3.

D

g

d

c 1 c 2450

450

saibe pentru

prof ile U si I

STAS 2242-80

4.

form

a U

form

a I

splinturi

STAS 1991-80

c

b l a

d

a


265

Notarea şaibelor se face prin indicarea tipului, a diametrului nominal şi a

standardului dimensiunal.

Exemplu de notare: şaibă plată, din seria fină A, pentru un şurub cu cap hexagonal,

cu deschidere de cheie normală, cu filet M8: Şaibă A8 STAS 5200 - 91

Şaibele plate se execută din oţel laminat, şaibele Grower din oţel de arc, şaibele de

siguranţă din tablă prin ştanţare la rece, iar şplinturile din sârmă de oţel trasă, cu secţiune

semirotundă.

Pentru elementele de asamblare standardizate nu se întocmesc desene de execuţie,

acestea îndicându-se în tabelul de componenţă al desenului de ansamblu, cu modul de

notare indicat mai sus pentru fiecare element.

Reprezentarea asamblărilor prin şurub şi piuliţă

Reprezentarea unei asamblări a două piese de grosimi oarecare, cu ajutorul unui

şurub cu cap hexagonal, a unei şaibe plate şi a unei piuliţe hexagonale se face ca în figura

10.18, în trei proiecţii, o vedere şi două secţiuni. Această reprezentare trebuie să respecte

următoarele reguli:

- şurubul, şaiba şi piuliţa se desenează nesecţionate (în vedere), în cazul secţiunilor

longitudinale prin ansamblu;

- haşurarea pieselor asamblate se face în direcţii diferite pentru două piese, iar

pentru mai multe piese în contact, haşurarea se face şi cu echidistanţe diferite;

- piuliţa se reprezintă în contact cu piesa de asamblat, direct sau prin intermediul

şaibei;

- piesele de asamblat au practicate găuri, numite găuri de trecere, al căror diametru

d1 este mai mare decât diametrul nominal al şurubului d, pentru protecţia părţii filetate a

şurubului. Diametrul găurilor de trecere

se recomandă să fie aproximativ:

d1 = 1,1d, sau conform dimensiunilor

date în SR ISO 273 : 1994, în funcţie de

diametrul filetului şi precizia de execuţie

a elementelor asamblării (tabelul 10.13).

Rezultă că între gaura de trecere şi şurub

nu se realizează un ajustaj, ci există joc

şi prin urmare liniile tijei şurubului şi ale

găurii de trecere se desenează distincte.

- tija filetată a şurubului trebuie

să depăşească piuliţa, în poziţie strânsă,

cu aproximativ 0,2 d.

Asamblarea din figura 10.18 se

poate realiza şi cu alte tipuri de şuruburi,

şaibe şi piuliţe, în funcţie de necesităţile

impuse de ansamblul respectiv.

Tabelul 10.13 Găuri de trecere pentru şuruburi (SR ISO 273 : 1994)

Diametrul şurubului d 3 4 5 6 8 10 12 16 20 24 30

Diametrul

găurii de

trecere d1

precise 3,2 4,3 5,3 6,4 8,4 10,5 13 17 21 25 31

semiprecise 3,4 4,5 5,5 6,6 9 11 14 18 22 26 33

grosolane 3,6 4,8 5,8 7 10 12 15 19 24 28 35

A-A B-B

AA

B

B

d d1

Fig.10.18 Asamblare prin şurub, şaibă şi piuliţă


266

Reprezentarea asamblărilor prin şurub fără piuliţă

Asamblarea a două piese prin intermediul şuruburilor, fără piuliţă, se face prin

înşurubarea acestora în gaura filetată a uneia dintre piese, aceasta jucând rolul piuliţei.

Şurubul trece prin gaura de trecere din cealaltă piesă, de diametrul d1 şi realizează

strângerea cu ajutorul capului şurubului. Reprezentarea se face în două proiecţii, vedere şi

secţiune longitudinală.

La acest tip de asamblare se folosesc şuruburi cu cap hexagonal (fig.10.19, a),

şuruburi cu cap cilindric (fig.10.19, b), şuruburi cu cap înecat (fig.10.19, c), sau alte tipuri

de şuruburi.

Gaura filetată în care se înşurubează tija filetată a şurubului poate să fie străpunsă

în piesa de asamblat, ca în figura 10.19, a, sau înfundată, ca în figura 10.19, b şi c. În cazul

găurilor înfundate filetul nu este executat pe toată lungimea găurii, lungimea găurii fiind

egală cu 1,25 din lungimea filetului (fig.7.65). Deasemenea, şurubul nu se asamblează în

gaura filetată pe toată lungimea filetului, rămânând o porţiune din filetul găurii neacoperit

de şurub. Filetul şurubului se termină

deasupra planului de separaţie a celor două

piese.

Dacă asamblarea se realizează cu

şuruburi cu cap cilindric sau cu cap înecat, în

piesa prevăzută cu gaura de trecere se

execută şi un locaş care urmăreşte forma

capului şurubului. În acest caz, reprezentarea

capului şurubului se face puţin sub nivelul

piesei, acesta fiind prevăzut cu o crestătură,

în scopul antrenării acestuia cu şurubelniţa,

sau cu locaş hexagonal, pentru cheie.

Reprezentarea asamblărilor prin

prezon şi piuliţă

Asamblarea cu prezoane se foloseşte

la montarea capacelor de cilindru, a cutiilor

de etanşare, a ghidajelor diferiţilor robineţi,

A-A

AA

d

d1

A-A

A A

d1

d

A-A

A A

d1

d

a b c

Fig.10.19 Asamblări prin şurub fără piuliţă

A-A B-B

A

B

B

A

d

d1

Fig.10.20 Asamblare prin prezon cu piuliţă


267

etc. Reprezentarea acestor asamblări, în cazul utilizării de piuliţe hexagonale, se face în trei

proiecţii, o vedere şi două secţiuni longitudinale, ca în figura 10.20.

În secţiune longitudinală, prezonul se reprezintă nesecţionat, ca şi în vedere.

Deasemenea, acesta se înşurubează pe toată lungimea utilă a filetului prizonier (e) în gaura

filetată din piesa de asamblat. Gaura de trecere din cea de a doua piesă este de diametru d1,

mai mare decât diametrul prezonului, existând joc între acesta şi piesa nefiletată.

Reprezentarea asamblărilor prin şuruburi, asigurate contra autodeşurubării

La asamblările prin şuruburi supuse la sarcini variabile sau la vibraţii, în timp apare

fenomenul autodeşurubării, care duce la slăbirea asamblării şi implicit la defecţiuni sau

accidente. Asigurarea contra deşurubării a asamblărilor se face prin utilizarea de elemente

de asigurare, cum ar fi : contrapiuliţe, şaibe Grower, şplinturi, şaibe de siguranţă, etc.

Contrapiuliţa se dispune prin înşurubare deasupra piuliţei normale, conform figurii

10.21, a, împiedicând desfacerea acesteia şi având rolul de dispozitiv de siguranţă.

În figura 10.21, b este reprezentată o asamblare cu prezon asigurată contra

deşurubării cu o şaibă Grower.

Autodeşurubarea poate fi împiedicată folosind o piuliţă crenelată şi un şplint

(fig.10.21, c). În acest scop tija şurubului este găurită la o distanţă oarecare de capul

şurubului, perpendicular pe axa acestuia. Şplintul se introduce în gaura din tija şurubului,

după strângerea piuliţei şi i se răsfrâng ramurile, care trec printr-un canal al piuliţei, în

jurul acesteia.

Şaiba de siguranţă, folosită în montajul din figura 10.21, d, este de forma B (vezi

tab.10.12). Ea este îndoită pe una din feţele de front ale capului şurubului, iar umărul şaibei

este îndoit pe faţa laterală a uneia din piesele asamblate, împiedicând rotirea şurubului.

Reprezentarea ştifturilor filetate în asamblări

Reprezentarea ştifturilor filetate în secţiune

longitudinală printr-un ansamblu se face ca în

vedere, nehaşurate.

Ştiftul din ansamblul din figura 10.22, a

ajută la desprinderea uşoară a piesei 1 de piesa 2, în

cazul demontării acestora, iar în figura 10.22, b

ştiftul cu vârf conic împiedică deplasarea reciprocă a

pieselor 1 şi 2 din cadrul ansamblului.

A

A-A

A A

A-A

A

a b c d

Fig.10.21 Asamblări prin şuruburi asigurate contra autodeşurubării

1

2

1

2

a b

Fig.10.22 Ştifturi filetate, asamblate


268

Pentru asamblările din figurile 10.18 ÷ 10.22, dimensiunile constructive ale

elementelor asamblate sunt date în tabelele 10.14 ÷ 10.20, care reprezintă extrase din

standardele dimensionale în vigoare.

Tabelul 10.14 Şurub cu cap hexagonal STAS 920 - 69 (şurub grosolan)

d M6 M8 M10 M12 M16 M20 M24 M30 M36 M42 M48

S 10 13 17 19 24 30 36 46 55 65 75

D 10,9 14,2 18,7 20,9 26,2 33,0 39,6 50,9 60,8 72,1 83,4

k 4,0 5,5 7,0 8,0 10 13 15 19 23 26 30

b 18 22 26÷32 30÷49 38÷57 46÷65 54÷73 68÷85 78÷97 90÷106 102÷121

l 25÷75 30÷80 35÷200 40÷260 50÷260 60÷260 70÷260 80÷260 100÷260 110÷260 120÷260

Tabelul 10.15 Şurub cu cap cilindric crestat STAS 3954 – 87 (şurub semiprecis)

d M2,5 M3 M4 M5 M6 M8 M10 M12 M16 M20

D 4,5 5,5 7,0 8,5 10,0 13,0 16,0 18,0 24,0 30,0

k 1,6 2,0 2,6 3,3 3,9 5,0 6,0 7,0 9,0 11,0

n 0,6 0,8 1,0 1,2 1,6 2,0 2,5 3,0 4,0 5,0

t 0,7 0,9 1,2 1,5 1,8 2,3 2,7 3,2 4,0 5,0

b 18 19 22 25 28 34 40 46 58 70

l 5÷25 6÷30 8÷35 10÷45 10÷50 14÷55 20÷60 20÷70 30÷90 40÷120

Tabelul 10.16 Şurub cu cap înecat crestat STAS 2571 – 90 (şurub semiprecis)

d M2,5 M3 M4 M5 M6 M8 M10 M12 M16 M20

D 4,45 5,25 7,04 8,64 10,37 13,97 17,57 21,08 28,28 35,38

k min 1,38 1,50 2,00 2,25 2,70 3,60 4,50 5,40 7,20 9,00

max 1,50 1,65 2,20 2,50 3,00 4,00 5,00 6,00 8,00 10,00

f - - 0,3 0,3 0,3 0,4 0,5 0,5 0,5 0,5

n 0,6 0,8 1,0 1,2 1,6 2,0 2,5 3,0 4,0 5,0

t 0,5 0,6 0,8 1,0 1,2 1,6 2,0 2,4 3,2 4,0

b 18 19 22 25 28 34 40 46 58 70

l 5÷25 6÷30 8÷35 10÷45 10÷50 14÷55 20÷60 20÷70 30÷90 40÷120

Tabelul 10.17 a Prezon STAS 4551 - 80 (pentru înşurubat în oţel)

d M3 M4 M5 M6 M8 M10 M12 M16 M20 M24 M30 M36

b1 12 11 16 18 22 26 30 38 46 54 66 78

b2 18 20 22 24 28 32 36 44 52 60 72 84

b3 - - - - - 45 49 57 65 73 85 97

e 3 4 5 6 8 10 12 16 20 24 30 35

l 20÷30 20÷40 25÷50 25÷60 30÷80 35÷100 40÷120 50÷160 60÷200 70÷200 80÷300 100÷360

b1 = b pentru lungimi de cel mult 125mm; b2 = b pentru lungimi peste 125mm, până la cel

mult 200mm; b3 = b pentru lungimi peste 200mm.


269

Tabelul 10.18 Piuliţă hexagonală STAS 922 - 76 (piuliţă grosolană)

d M6 M8 M10 M12 M16 M20 M24 M30 M36 M42 M48

S 10 13 17 19 24 30 36 46 55 65 75

D 10,9 14,2 18,7 20,9 26,2 33,0 39,6 50,9 60,8 72,1 83,4

m 5,0 6,5 8,0 10,0 13,0 16,0 19,0 24,0 29,0 34,0 38,0

Tabelul 10.19 Şaibă plată pentru metal STAS 1388 - 72 (şaibă grosolană)

M6 M8 M10 M12 M16 M20 M24 M30 M36 M42 M45 M48

d 7 10 12 15 19 24 28 35 42 48 52 56

D 12,5 17 21 21 30 37 44 56 66 78 85 92

s 1,6 1,6 2 2,5 3 3 4 4 5 7 7 8

Tabelul 10.20 Şaibă Grower SR 7666/2 : 94 (şaibă grosolană)

M6 M8 M10 M12 M16 M20 M24 M30 M36 M42 M45 M48

d1 6,1 8,2 10,2 12,2 16,3 20,5 24,5 30,5 36,5 42,5 45,5 48,5

d2 8,9 12,2 15,2 18,2 23,3 29,5 35,5 43,5 52,5 60,5 64,5 68,5

g 1,6 2,0 2,5 3,0 3,5 4,5 5,5 6,5 8,0 9 9,5 10,0

Reprezentarea simplificată şi prin simboluri a asamblărilor prin şuruburi

Reprezentarea simplificată a asamblărilor prin şuruburi se face pentru şuruburile a

căror diametre sunt mai mici de 10 mm, conform STAS 187 – 80. Deasemenea dacă la

scara de execuţie a desenului liniile de trasare a asamblărilor se aglomerează, desenul

devenind neclar, elementele de asamblare se pot înlocui cu simbolurile acestora. Exemple

de astfel de reprezentări sunt date în tabelul 10.21.

Tabelul 10.21 Reprezentarea simplificată şi prin simboluri a asamblărilor prin şuruburi

DenumireNr.

crt.Reprezentare simplif icata

asamblare cu surub

cu cap hexagonal,

piulita hexagonala,

saiba si splint

1.

2.

3.

Reprezentare prin simboluri

asamblare cu prezon,

piulita crenelata,

si splint

asamblare cu surub

cu cap hexagonal

si saiba de siguranta


270

10.2.2 Asamblări prin pene

Asamblările prin pene se utilizează des în construcţia de maşini şi servesc pentru

transmiterea momentelor şi a mişcării de rotaţie între două piese, care au axa geometrică

longitudinală comună. Elementul de asamblare îl reprezintă pana, care se montează în

canalele de pană din arbore şi respectiv, butuc (fig.10.23). Canalele de pană sunt nişte

locaşuri (şanţuri) executate în piesele (arbore, butuc) care se asamblează.

Penele sunt, în general, piese de

formă paralelipipedică sau prismatică

având muchiile teşite sau rotunjite,

pentru a fi montate uşor în canalele de

pană. Dimensiunile constructive ale

penelor sunt lungimea l, lăţimea b,

înălţimea h şi înclinarea 1 : k, în cazul

penelor înclinate. Pe direcţie longitu-

dinală, penele au dimensiunea l mult

mai mare decât dimensiunile secţiunii

transversale, b şi h.

Penele sunt elemente standardi-

zate şi dimensiunile lor se aleg în funcţie de diametrul arborelui, în urma unor calcule de

rezistenţă. Nu necesită desene de execuţie şi notarea lor în tabelul de componenţă al unui

desen de ansamblu se face, indicând: denumirea nearticulată (pană), simbolul formei (dacă

este cazul) şi numărul standardului dimensional.

Asamblările prin pene au avantajul unor asamblări simple, uşor de montat/demontat

şi dezavantajul introducerii de concentratori de tensiuni, prin canalele de pană practicate în

organele asamblate. Canalul de pană din arbore se realizează, în general, prin frezare, cu

freză disc sau freză deget, iar cel din butuc prin mortezare, broşare sau rabotare.

După modul de transmitere a momentului de torsiune între arbore şi butuc, penele

realizează:

a) asamblări fără strângere (pene paralele, pene disc);

b) asamblări cu strângere (pene înclinate, pene tangenţiale).

Reprezentarea şi cotarea penelor

Există mai multe tipuri de pene. După poziţia de montare a penelor faţă de axa

longitudinală comună a organelor care se asamblează, acestea se împart în două categorii:

1) pene longitudinale;

2) pene transversale.

Penele longitudinale se utilizează pentru montarea pe arbori a unor roţi dinţate, roţi

de curea, roţi de transmisie, volante, etc.

După forma lor, penele longitudinale se împart în:

a) pene paralele;

b) pene disc;

c) pene înclinate;

d) pene tangenţiale.

În cadrul fiecărei categorii, penele pot avea forme diferite, după cum urmează:

Pene paralele

Penele paralele au formă paralelipipedică, deci feţele longitudinale opuse paralele şi

se montează cu joc radial. Ele sunt definite prin următoarele dimensiuni: înălţimea h,

lăţimea b şi lungimea l (fig.10.24).

butuc

pana

canal de pana

in arbore

canal de pana

in butuc

arbore

Fig.10.23 Asamblare prin pană


271

Penele paralele sunt standardizate în patru variante constructive:

- pene paralele înalte (STAS 12933 - 91);

- pene paralele obişnuite (STAS 1004 - 81);

- pene paralele subţiri (STAS 9501 - 81);

- pene paralele cu găuri de fixare, figura 10.25 (STAS 1006 - 90).

Pentru fiecare din aceste pene sunt prevăzute trei forme diferite:

- forma A : cu capete rotunjite (fig.10.24, a);

- forma B : cu capete drepte (fig.10.24, b);

- forma C : cu un capăt rotunjit (fig.10.24, c),

mai puţin pentru penele paralele înalte, care nu există decât în forma A şi B.

Penele paralele înalte se

folosesc pentru asamblări în care

butucii sunt executaţi din fontă sau

din alte materiale cu rezistenţă mai

mică decât materialul arborilor.

Penele paralele cu găuri de

fixare (fig.10.25) se utilizează în

cazul unor solicitări mari, care ar

duce la smulgerea penei din canal.

Cele două găuri de la capetele

penei servesc pentru fixarea penei pe

arbori, iar în gaura filetată de la

mijloc se înşurubează un ştift pentru

extragerea penei din canal.

Pene disc

Penele disc au forma unui segment

de disc, fiind definite de diametrul discului

2D, înălţimea h şi lăţimea penei b, aşa cum

se observă în figura 10.26.

Dimensiunile penelor disc şi a

canalelor de pană din arbore şi butuc sunt

standardizate în STAS 1012 – 77.

b

l

h

b/2

c x 450

sau r

b

l

h

b/2

b

lh

A

A

A

A

A

A

A-A

a b c

Fig.10.24 Reprezentarea şi cotarea penelor paralele

bl

h

s x 450

D

Fig.10.26 Reprezentarea şi cotarea penei disc

d2

d1

l

c 2x45

0

h

t

d0

A

A c1 x 450

sau r

A-A

b

l2

l1

l3

R=b/2

Fig.10.25 Reprezentarea şi cotarea penelor

paralele cu găuri de fixare (forma A)


272

Pene înclinate

Penele înclinate au o formă prismatică, cu faţa superioară înclinată (1 : 100), astfel

încât să creeze o strângere radială pe feţele inferioară şi superioară, prin apăsarea pe fundul

canalului din butuc şi din arbore. Ele sunt definite dimensional prin înălţimea maximă h,

lăţimea b şi lungimea l.

Penele înclinate sunt standardizate în trei variante constructive:

- pene înclinate (STAS 1007 - 81);

- pene înclinate subţiri (STAS 431 - 81);

- pene înclinate concave (STAS 433 – 73, STAS 9234 – 73, STAS 434 - 73).

Pentru fiecare din aceste pene

sunt prevăzute patru forme diferite :

- forma A: cu capete rotunjite

(fig.10.27, a, 10.29, a);

- forma B: cu capete drepte

(fig.10.27, b, 10.29, b);

- forma C: cu un capăt rotunjit

(fig.10.27, c, 10.29, c);

- cu nas (fig.10.28, 10.29, d).

Penele înclinate cu nas (călcâi)

au la extremitatea mai înaltă a penei o

proeminenţă, numită nas sau călcâi.

Pana concavă este caracterizată

de faţa inferioară concavă după raza arborelui r1 cu care se asamblează.

b

l

h

b/2

c x 450

b

l

h

b/2b

l

hA

A

A-A

a b c

1:100 1:100 1:100A

A

A

A

Fig.10.27 Reprezentarea şi cotarea penelor înclinate

b

l

h

1:100

b

h1

300

c x 450

A

A

A-A

h

h

Fig.10.28 Reprezentarea şi cotarea penelor

înclinate cu nas

b

b/2

1:100

r 1

hf x 450

l

b

l

1:100

b

l

b/2

1:100

b

l

h

1:100

b

h1

300

A

A

A-AA

A

A

A

A

A

h

h

a b c d

Fig.10.29 Reprezentarea şi cotarea penelor înclinate concave


273

Pene tangenţiale

Pana tangenţială este formată dintr-o pereche de

piese complementare, pană şi contrapană, de formă

prismatică, având una din feţe înclinată (1 : 100). Ele se

montează perechi, cu suprafeţele înclinate în contact şi

realizează transmiterea de momente de răsucire mari

(fig.10.30). Dimensiunile caracteristice ale penei tangen-

ţiale sunt lăţimea b şi înălţimea t. Lungimea l este

dependentă de construcţia asamblării şi se

recomandă să fie cu 10 ÷ 15% mai mare

decât lungimea butucului.

Pene transversale

Penele transversale sunt întâlnite

în două variante: cu ambele feţe înclinate

(fig.10.31, a) şi numai cu o faţă înclinată

(fig.10.31, b). Acestea au o formă

prismatică, cu muchiile rotunjite.

Dimensiunile caracteristice ale penelor

transversale sunt: lungimea l, înălţimile

h1 şi h2, lăţimea b şi unghiul de înclinare

α. Înclinarea dată de acest unghi este cuprinsă între 1 : 20 şi 1 : 100, în funcţie de condiţiile

de lucru ale asamblării.

După scopul lor în cadrul montajului, penele transversale au rolul de elemente de

fixare, de reglare sau de siguranţă. Penele transversale nu sunt standardizate, ele necesitând

desene de execuţie.

Reprezentarea asamblărilor prin pene

Reguli generale de reprezentare:

- în secţiune longitudinală penele se reprezintă ca şi în vedere, nehaşurate; în

secţiune transversală se haşurează;

- arborii, secţionaţi longitudinal, nu se haşurează; pentru a scoate în evidenţă

montarea penei în canalul de pană din arbore, se fac rupturi în acele zone.

Asamblare prin pană paralelă

Pana paralelă se montează para-

lelă cu axa longitudinală a pieselor de

asamblat (fig.10.32), realizând un

montaj cu joc radial în butuc.

Penele paralele pot fi utilizate în

montaje în care butucul roţilor este fix,

sau se deplasează axial pe arbore (roţile

dinţate de la cutiile de viteză).

Transmiterea forţelor se face pe feţele

laterale ale penei, prin presiunea

exercitată de butuc şi arbore pe acestea.

t

1:100

b

l

c x 450

Fig.10.30 Pene tangenţiale

h2t x 450

h1

AA

t x 4

50

l

A-A

b

h2 t x 450

h1

AA

t x 4

50

l

A-A

b

a b

Fig.10.31 Reprezentarea penelor transversale

A

t 1

d

b t 2d

-t1

d+

t 2

A-A

A

h

B

r

r

B 2 :1

Fig.10.32 Asamblare prin pană paralelă


274

Lăţimea canalelor de pană în arbore şi butuc, în cazul penelor paralele obişnuite şi

subţiri se execută la dimensiunea b, a penei, astfel încât să realizeze cu aceasta un ajustaj

liber, normal sau presat.

Adâncimea canalului de pană în arbore, t1

şi în butuc, t2, este notată pe asamblarea prin pană

din figura 10.32. Aceste dimensiuni se cotează şi

se măsoară indirect pe desenele de execuţie

(fig.10.33) prin cotele d - t1 şi d + t2, d fiind

diametrul arborelui. Valoarea jocului existent

între pană şi butuc, la fundul canalului din butuc,

este dată de diferenţa dintre suma dimensiunilor

t1 + t2 şi înălţimea penei h.

Pentru o uşoară montare, penele sunt

teşite. Deasemenea, canalele de pană au o mică

rază de racordare r, între feţele acestora, aşa cum

se remarcă în detaliul B din figura 10.32. În

reprezentările obişnuite acestea nu se desenează,

având valori mici.

Montajul din figura 10.32 este realizat cu

o pană paralelă obişnuită de forma A (tabelul 10.22).

Observaţie: La realizarea desenelor de

execuţie, abaterile limită la dimensiunile penei şi

ale canalelor de pană se prevăd conform

standardului. În funcţie de acestea între pană şi

arbore, respectiv butuc se realizează un ajustaj

liber, normal sau presat.

Asamblare prin pană paralelă cu găuri de fixare

În figura 10.34 este reprezentată o asamblare prin pană cu găuri de fixare de forma

B, cu capete drepte, cu dimensiunile conform STAS 1006 – 90.

Pentru montarea penei cu găuri de fixare pe arbore se folosesc şuruburi cu cap

cilindric crestat (STAS 3954 – 87 şi STAS 7517 - 73) pentru d3 M5 şi şuruburi cu cap

cilindric crestat (STAS 3954 – 87 şi SR 9225 : 1993) pentru d3 > M5.

A

A

d-t

1A-A

b

l

b/2

b

d+

t 2

l1

a

b

Fig.10.33 Desen de execuţie :

a) arbore cu canal pentru pană paralelă

b) butuc cu canal pentru pană paralelă

A-AA

A

d-t

1

l 4d

+t 2

b

d3

d

Fig.10.34 Asamblare prin pană paralelă cu găuri de fixare


275

Tabel 10.22 Dimensiunile penelor paralele şi ale canalelor de pană (STAS 1004 – 81)

d Pană A b x h x l STAS 1004 - 81 Canalul de pană

b h l b t1 t2

6 ÷ 8 2 2 6 ÷ 20 2 1,2 1

8 ÷ 10 3 3 6 ÷ 36 3 1,8 1,4

10 ÷ 12 4 4 8 ÷ 45 4 2,5 1,8

12 ÷ 17 5 5 10 ÷ 56 5 3 2,3

17 ÷ 22 6 6 14 ÷ 70 6 3,5 2,8

22 ÷ 30 8 7 18 ÷ 90 8 4 3,3

30 ÷ 38 10 8 22 ÷ 110 10 5 3,3

38 ÷ 44 12 8 28 ÷ 140 12 5 3,3

44 ÷ 50 14 9 36 ÷ 160 14 5,5 3,8

50 ÷ 58 16 10 45 ÷ 180 16 6 4,3

58 ÷ 65 18 11 50 ÷ 200 18 7 4,4

65 ÷75 20 12 56 ÷ 220 20 7,5 4,9

75 ÷ 85 22 14 63 ÷ 250 22 9 5,4

85 ÷ 95 25 14 70 ÷ 280 25 9 5,4

95 ÷ 110 28 16 80 ÷ 320 28 10 6,4

110 ÷ 130 32 18 90 ÷ 360 32 11 7,4

130 ÷ 150 36 20 100 ÷ 400 36 12 8,4

150 ÷ 170 40 22 100 ÷ 400 40 13 9,4

170 ÷ 200 45 25 110 ÷ 450 45 15 10,4

200 ÷ 230 50 28 125 ÷ 500 50 17 11,4

230 ÷ 260 56 32 140 ÷ 500 56 20 12,4

260 ÷ 290 63 32 160 ÷ 500 63 20 12,4

290 ÷ 330 70 36 180 ÷ 500 70 22 14,4

330 ÷ 380 80 40 200 ÷ 500 80 25 15,4

380 ÷ 440 90 45 220 ÷ 500 90 28 17,4

Asamblare prin pană disc

La asamblarea prin pană disc,

canalul de pană din arbore are aceeaşi

rază de curbură ca şi pana, iar lăţimea

egală cu lăţimea penei. Penele disc au

avantajul că se autocentrează în canalul

din arbore, după eventuala înclinare a

butucului. Aceasta se poate realiza

deoarece există joc între pană şi fundul

canalului din butuc.

Reprezentarea unei asamblări cu

pană disc se face ca şi în desenul din

figura 10.35, utilizând dimensiunile penelor şi a canalelor pentru pene prevăzute în

STAS 1012 – 77, din care dimensiunile caracteristice sunt trecute în tabelul 10.23.

Standardul prevede abateri limită pentru dimensiunile penelor şi canalelor de pană, funcţie

de care se obţin ajustaje intermediare sau cu strângere.

Notarea penei disc se face astfel:

Pană disc b x h STAS 1012 - 77

A

t 1

d

b t 2d

-t1 d

+t 2

A-A

A

h D

B

r

B 2 :1r

Fig.10.35 Asamblare prin pană disc


276

Tabel 10.23 Dimensiunile penelor şi canalelor pentru pene disc (STAS 1004 – 81)

d Pană Canalul de pană

pana ca element de

transmitere a

momentelor de

torsiune

pana ca

element de

fixare a

poziţiei

b h D b t1 t2

3 ÷ 4 1 1,4 4 1 1 0,6

4 ÷ 5 4 ÷ 6 1,5 2,6 7 1,5 2 0,8

5 ÷ 6 6 ÷ 8 2 2,6 7 2 1,8 1

6 ÷ 7 8 ÷ 10 2 3,7 10 2 2,9 1

7 ÷ 8 10 ÷ 12 2,5 3,7 10 2,5 2,7 1,2

8 ÷ 10 12 ÷ 15 3 5 13 3 3,8 1,4

10 ÷ 12 15 ÷ 18 3 6,5 16 3 5,3 1,5

12 ÷ 14 18 ÷ 20 4 6,5 16 4 5 1,8

14 ÷ 16 20 ÷ 22 4 7,5 19 4 6 1,8

16 ÷ 18 22 ÷ 25 5 6,5 16 5 4,5 2,3

18 ÷ 20 25 ÷ 28 5 7,5 19 5 5,5 2,3

20 ÷ 22 28 ÷ 32 5 9 22 5 7 2,3

22 ÷ 25 32 ÷ 36 6 9 22 6 6,5 2,8

25 ÷ 28 36 ÷ 40 6 10 25 6 7 3,3

28 ÷ 32 > 40 8 11 28 8 8 3,3

32 ÷ 38 - 10 13 32 10 10 3,3

Asamblare prin pană înclinată

Asamblarea prin pană înclinată este o un montaj rigid. Astfel, butucului îi este

suspendată atât rotirea cât şi deplasarea longitudinală pe arbore. Aceasta se realizează

datorită înclinării feţei superioare a penei, care prin montarea între arbore şi butuc produce

o strângere radială. Între feţele laterale ale penei şi pereţii canalului de pană există joc.

Montarea penelor înclinate se face prin baterea penei din direcţia longitudinală x,

până la crearea strângerii între elementele asamblate, iar demontarea, prin baterea penei din

direcţia y, tot longitudinal.

În cazul penelor înclinate de forma A (fig.10.36, a), canalul de pană are forma şi

dimensiunile penei şi adâncimea t1. Pana se montează fix în canal, după care butucul se

montează peste pană prin baterea pe butuc, din direcţia x. Demontarea ansamblului are loc

prin baterea tot pe butuc, din direcţia y.

A A

1:100 1:100

t 1

d

b t 2d

-t1

d+

t 2

A-A

A Ar

B 2 :1r

B

xyx y

a b

Fig.10.36 Asamblare prin pană înclinată forma A (a) şi forma B (b)


277

Pentru pana cu nas, nasul

ajută la montarea şi demontarea

penei, mai ales când nu se poate

acţiona pentru demontare la

extremitatea fără nas, din direcţia

y şi se acţionează din direcţia z

(fig.10.37).

Dimensiunile penelor

înclinate şi a canalelor de pană

corespunzătoare sunt date în

tabelul 10.24, conform STAS

1007 – 81.

Tabel 10.24 Dimensiunile penelor şi canalelor pentru pene înclinate (STAS 1007 – 81)

d Pană A b x h x l STAS 1007 - 81 Canalul de pană

b h h1 l c b t1 t2 r

6 ÷ 8 2 2 - 6 ÷ 20 0,25 2 1,2 0,5 0,16

8 ÷ 10 3 3 - 6 ÷ 36 0,25 3 1,8 0,9 0,16

10 ÷ 12 4 4 7 8 ÷ 45 0,25 4 2,5 1,2 0,16

12 ÷ 17 5 5 8 10 ÷ 56 0,40 5 3,0 1,7 0,25

17 ÷ 22 6 6 10 14 ÷ 70 0,40 6 3,5 2,2 0,25

22 ÷ 30 8 7 11 18 ÷ 90 0,40 8 4,0 2,4 0,25

30 ÷ 38 10 8 12 22 ÷ 110 0,60 10 5,0 2,4 0,40

38 ÷ 44 12 8 12 28 ÷ 140 0,60 12 5,0 2,4 0,40

44 ÷ 50 14 9 14 36 ÷ 160 0,60 14 5,5 2,9 0,40

50 ÷ 58 16 10 16 45 ÷ 180 0,60 16 6,0 3,4 0,40

58 ÷ 65 18 11 18 50 ÷ 200 0,60 18 7,0 3,4 0,40

65 ÷ 75 20 12 20 56 ÷ 220 0,80 20 7,5 3,9 1,00

75 ÷ 85 22 14 22 63 ÷ 250 0,80 22 9,0 4,4 1,00

85 ÷ 95 25 14 22 70 ÷ 280 0,80 25 9,0 4,4 1,00

95 ÷ 110 28 16 25 80 ÷ 320 0,80 28 10,0 5,4 1,00

110 ÷ 130 32 18 28 90 ÷ 360 0,80 32 11,0 6,4 1,00

130 ÷ 150 36 20 32 100 ÷ 400 1,20 36 12,0 7,1 1,00

150 ÷ 170 40 22 36 100 ÷ 400 1,20 40 13,0 8,1 1,00

170 ÷ 200 45 25 40 110 ÷ 450 1,20 45 15,0 9,1 1,00

230 ÷ 260 55 32 50 140 ÷ 500 2,00 55 20,0 11,1 1,60

La asamblarea prin pană

înclinată subţire, canalul de pană

din arbore se înlocuieşte cu o

suprafaţă plană a arborelui,

executată la o distanţă t1 de

circumferinţa arborelui. Pana se

aşează pe această suprafaţă cu faţa

inferioară, iar faţa superioară se

introduce în canalul de pană din

butuc, de adâncime t2. Montarea şi

demontarea se face similar cu

penele înclinate (fig.10.38).

A

1:100

t 1

d

b t 2d-t

1

d+

t 2

A-A

A

x yz

Fig.10.37 Asamblare prin pană înclinată cu nas

1:100

t 1

d

b t 2d

-t1

d+

t 2

A-AA

A

x y

B

B 2 :1r

Fig.10.38 Asamblare prin pană înclinată subţire


278

La asamblarea cu pană

înclinată concavă, pana se aşază cu faţa

inferioară, concavă după raza arborelui,

pe arbore, faţa superioară fiind

îngropată în canalul practicat în butuc,

la o adâncime t2 (fig.10.39). Aceste

asamblări au avantajul că nu se slăbesc

secţiunea arborelui în dreptul penei, dar

ele nu pot transmite momente de

răsucire mari. Calarea butucului pe

arbore se face prin frecare şi se pot

utiliza până la diametre de 150 mm.

Asamblări prin pene tangenţiale

Asamblările prin pene tangenţiale se utilizează des pentru asamblarea pe arbori a

organelor circulare de dimensiuni mari, realizate din două părţi (prin turnare) şi asamblate

prin diferite elemente (şuruburi, prezoane).

Pentru ca arborele să se poată roti în orice sens, la realizarea asamblării se folosesc,

în general, două perechi de pene tangenţiale decalate între ele cu 1200 (fig.10.40).

Canalul de pană tangenţială în butuc şi în arbore se realizează pentru câte două feţe

ale cuplului pană contrapană, la dimensiunile t1, b1 şi respectiv t2, b2, cu o rază de racordare

R între ele (fig.10.40, b). Penele tangenţiale se folosesc pentru arbori cu diametre de până

la 630 mm, dimensiunile penelor şi a canalelor pentru acestea fiind date în

STAS 1010 – 80.

Notarea penei tangenţiale se face astfel :

Pană tangenţială t x b x l STAS 1010 – 80

Asamblarea prin pană transversală

Asamblarea prin pană transversală este caracterizată prin faptul că pana se

montează perpendicular pe axa geometrică comună a pieselor de asamblat, preluând

eforturi a căror direcţie este perpendiculară pe axa longitudinală a acestora.

În figura 10.41 este exemplificată asamblarea prin pană transversală a unui tirant

(a) şi a unei manivele (b).

A

1:100

d

b t 2d

+t 2

A-A

A

x y

Fig.10.39 Asamblare prin pană înclinată concavă

dA

A 5 : 1

t1

b1 b

2

t2

l

R

R

ba

Fig.10.40 Asamblare prin pană tangenţială


279

Această asamblare se foloseşte pentru a împiedica alunecarea sau rotirea pieselor

una faţă de alta, fenomenul realizându-se prin contactul strâns între feţele celor trei piese în

contact (piesele de asamblat şi pana).

10.2.3 Asamblări prin caneluri

Asamblarea prin caneluri reprezintă o îmbinare de elemente coaxiale care transmite

un moment de torsiune prin angajarea simultană a proeminenţelor (caneluri) egal distanţate

pe circumferinţa unui element exterior cilindric (arbore) în golurile corespunzătoare,

dispuse în mod identic pe suprafaţa interioară a elementului cilindric asociat (butuc)

(fig.10.42, a). Se folosesc pentru transmiterea momentelor de răsucire mari, sarcina

repartizându-se uniform pe mai multe „pene” simultan, reducând astfel adâncimea

canalelor în arbore şi butuc, şi implicit slăbirea secţiunii acestora.

Elementele asamblării prin caneluri se numesc arbori canelaţi şi butuci canelaţi.

Canelurile sunt nervurile prismatice executate pe exteriorul arborelui, respectiv pe

interiorul alezajului butucului. Suprafeţele laterale ale canelurilor se numesc flancuri.

Dimensiunile caracteristice ale asamblărilor prin caneluri sunt (fig.10.42, b):

- d – diametrul interior;

- D – diametrul exterior;

- b – lăţimea plinului pentru arbore, respectiv a golului pentru butuc;

- z – numărul de caneluri.

Condiţia de funcţionare a unei asamblări prin caneluri este ca arborele şi butucul să

aibă caracteristicile canelurilor şi orientarea acestora identice. Deasemenea, coaxialitatea

între arbore şi butuc trebuie să fie corespunzătoare. Realizarea canelurilor pe arbore se face

prin frezare sau prin rulare, iar pe alezajul butucului, prin mortezare sau broşare.

A

A

A-A

A A-A

A

a b

Fig.10.41 Asamblare prin pană transversală

arbore canelat

butuc canelat

A

A

B-BB

A-A

B

D

d

b

a b

Fig.10.42 Asamblare prin caneluri


280

Clasificarea asamblărilor prin caneluri se face după mai multe criterii:

1) în funcţie de scopul montajului realizat:

a) asamblări prin caneluri fixe: la care butucul este fix pe arbore;

b) asamblări prin caneluri mobile: la care pe arbore se montează elemente

care se rotesc şi se deplasează axial (roţile baladoare din cutiile de viteză ale

autovehiculelor şi ale maşinilor unelte, cuplaje, etc.).

2) în funcţie de profilul canelurii (secţiunea transversală):

a) asamblări prin caneluri cu flancuri paralele (cu profil dreptunghiular):

la care flancurile sunt paralele şi cu planul diametral median al plinului (fig.10.43, a);

b) asamblări prin caneluri cu flancuri în evolventă (cu profil în evolventă):

la care flancurile sunt arce de evolventă (fig.10.43, b);

c) asamblări prin caneluri cu flancuri neparalele (cu profil triunghiular sau

trapezoidal): la care flancurile sunt dispuse sub un unghi de presiune de 600 (fig.10.43, c).

Canelurile dreptunghiulare sunt standardizate în trei categorii:

- seria uşoară (STAS 1768 - 86) – se utilizează pentru asamblări fixe;

- seria mijlocie (STAS 1769 – 86) - se utilizează pentru asamblări fixe sau mobile

fără sarcini;

- seria grea (STAS 1770 -

86) - se utilizează pentru

asamblări mobile, sub sarcină.

Canelurile în evolventă

(STAS 6858 - 85) sunt

standardizate în două variante:

- cu centrare pe flancuri,

simbolizate CEF;

- cu centrare pe diametrul

maxim, simbolizate CED.

Canelurile CED au

avantajul unei capacităţi portante

mai mari, se autocentrează sub

sarcină şi introduc concentratori

de tensiune mai mici.

3) după modul de centrare

a butucului pe arbore:

a) asamblare prin caneluri cu centrare interioară – când contactul de

centraj se realizează pe diametrul interior d; este cea mai precisă, dar necesită costuri mari

de fabricaţie (fig.10.44, a);

b) asamblare prin caneluri cu centrare exterioară - când contactul de

centraj se realizează pe diametrul exterior D (fig.10.44, b);

c) asamblare prin caneluri cu centrare laterală - când contactul de centraj

se realizează pe flancurile canelurilor (fig.10.44, c).

Reprezentarea şi cotarea arborilor şi butucilor canelaţi este specificată în

SR EN ISO 6413 : 1997. Există două metode de reprezentare :

a) reprezentare completă;

b) reprezentare simplificată.

Reprezentarea completă a arborilor şi butucilor canelaţi, cât şi a asamblărilor prin

caneluri nu este necesară, în general. Aceasta se evită pe cât posibil. Dacă totuşi este

necesară, ea se face ca în figura 10.42, b, conform regulilor generale de reprezentare.

Reprezentare simplificată a arborilor canelaţi (fig.10.45) se face astfel:

a b c

Fig.10.43 Forme ale profilului canelurii

d D

b

a b c

Fig.10.44 Centrarea asamblărilor prin caneluri


281

- în vedere longitudinală arborele canelat se reprezintă ca un arbore necanelat

(cilindrul vârfurilor cu linie continuă groasă), la care se adaugă o linie continuă subţire,

care marchează cilindrul fundurilor (suprafaţa de picior), pe lungimea utilă. Lungimea utilă

se reprezintă printr-o linie continuă groasă trasată perpendicular pe linia de axă;

- în secţiune longitudinală arborele canelat se reprezintă ca un arbore cu două

caneluri diametral opuse (reprezentate nesecţionate), oricare ar fi numărul canelurilor şi

spaţiul dintre acestea; Atât în vedere cât şi în secţiune, dacă este necesar, degajarea pentru

sculă se poate reprezenta printr-o linie oblică (fig.10.45, c), sau o rază de rotunjire

(fig.10.45, d), folosind linie continuă subţire, pentru vedere şi linie continuă groasă, pentru

secţiune.

- în vedere frontală arborele canelat se reprezintă prin cercul vârfurilor (suprafaţa

de cap), trasat cu linie continuă groasă şi concentric cu acesta cercul fundurilor, trasată cu

linie continuă subţire.

Reprezentare simplificată a butucilor canelaţi (fig.10.46) se face astfel:

- pe vederea longitudinală a butucului canelat se reprezintă cilindrul vârfurilor

(suprafaţa de cap) şi cilindrul fundurilor (suprafaţa de picior) cu linie întreruptă subţire;

- în secţiune longitudinală butucul canelat se reprezintă ca un butuc cu două

caneluri diametral opuse (reprezentate nesecţionate), oricare ar fi numărul canelurilor şi

spaţiul dintre acestea;

- în vedere frontală

butucul canelat se

reprezintă prin cercul

vârfurilor (suprafaţa

de cap), trasat cu

linie continuă groasă

şi concentric cu

acesta cercul fundu-

rilor, trasată cu linie

continuă subţire.

Observaţie : - dacă este necesar să se indice

poziţia canelurilor faţă de un plan axial dat, se pot

reprezenta pe vederea frontală, una sau două caneluri,

cu linie continuă groasă (fig.10.47, a – pentru arbore şi

fig.10.47, b – pentru butuc).

- în cazul canelurilor în evolventă şi neparalele, se

trasează şi suprafaţa primitivă, cu linie punct subţire pe

toate reprezentările (fig. 10.45, b, fig.10.46, b).

A

A-A

A A

A-A

A

ba

Rc

d

Fig.10.45 Reprezentarea simplificată a arborilor canelaţi

a – caneluri cu flancuri paralele, b – caneluri cu flancuri în evolventă şi neparalele

ba

Fig.10.46 Reprezentarea simplificată a butucilor canelaţi

a – caneluri cu flancuri paralele,

b – caneluri cu flancuri în evolventă şi neparalele

ba

Fig.10.47 Poziţia canelurilor


282

Cotarea arborilor şi butucilor canelaţi se face în mod obişnuit, ca orice piesă, cu

observaţia că tipul canelurii se notează pe o linie de referinţă terminată cu o linie de

indicaţie, a cărei săgeată se sprijină pe

conturul canelurii (fig.10.48).

Notarea canelurii cuprinde

simbolul grafic al tipului de canelură şi

dimensiunile secţiunii transversale ale

acesteia.

Starea suprafeţelor flancurilor,

dacă este necesar, poate fi specificată

prin simbolul grafic al rugozităţii care

se indică în continuarea notării

canelurii, pe aceeaşi linie de indicaţie.

Reprezentarea şi cotarea asamblărilor prin caneluri

Reprezentarea asamblărilor prin caneluri se face respectând regulile stabilite la

reprezentarea arborilor şi butucilor canelaţi, cu observaţia că în cadrul asamblării se

reprezintă convenţional numai arborele, care acoperă canelurile butucului.

Reprezentarea se face în două proiecţii, secţiune longitudinală şi vedere laterală

(fig.10.49, a) sau secţiune transversală (fig.10.49, b), după necesităţi.

Cotarea asamblărilor prin caneluri se face prin notarea celor două piese ale

asamblării (butuc şi arbore), combinat, ca în figura 10.49, a.

Arborii şi butucii canelaţi sunt standardizaţi.

Notarea arborilor şi butucilor canelaţi cu profil dreptunghiular cuprinde:

denumirea (arbore canelat sau butuc canelat), simbolul suprafeţei de centrare (d, D sau b),

numărul de caneluri z, dimensiunile nominale d, D şi b, simbolul câmpului de toleranţă

pentru dimensiunile d şi b, numărul standardului.

Exemplu:

Arbore canelat d – 6 x 28f7 x 32 x 7f8 STAS 1768 – 86

Butuc canelat d - 6 x 28H7 x 32 x 7D9 STAS 1768 – 86

Notarea arborilor şi butucilor canelaţi în evolventă cuprinde: denumirea (arbore

sau butuc), simbolul tipului de centrare (CEF sau CED), valoarea diametrului nominal D,

valoarea modulului m, simbolul câmpului de toleranţă al diametrului de centrare D şi al

grosimii dintelui, respectiv al lărgimii golului şi numărul standardului.

Exemplu:

Arbore CEF 60 x 2 9g STAS 6858 – 85

Butuc CED 200 H7 x 8 9H STAS 6858 – 85

ba

ISO 14 - 6x23f7x26

ISO 4156 - 200H7x8

Fig.10.48 Cotarea arborilor şi butucilor canelaţi

A-A

ba

A

A

ISO 14 - 6x23H7/f7x26

Fig.10.49 Reprezentarea asamblărilor prin caneluri


283

10.2.4 Asamblări elastice

Asamblările elastice se realizează prin intermediul arcurilor, care datorită formei şi

materialului din care sunt executate, asigură o legătură elastică între diferite piese.

Arcurile se utilizează pe scară largă în industrie. Astfel, acestea se folosesc pentru

crearea unor forţe elastice în cadrul unor ansamble, cum ar fi supape, cuplaje, frâne sau alte

dispozitive de siguranţă, ca elemente de acţionare la relee, pentru amortizarea vibraţiilor şi

preluarea şocurilor la autovehicule şi vagoane, pentru măsurarea forţelor la unele aparate

de măsură şi control, etc. Cele mai utilizate arcuri sunt arcurile elicoidale cilindrice,

dimensiunile principale ale acestora fiind standardizate, în STAS 12243/1,2 – 86 şi STAS

12243/3 – 84, pentru arcuri elicoidale cilindrice de compresiune, cu diametrul sârmei:

0,02 30 mm şi în STAS 12508/1,2 – 86 pentru arcuri elicoidale cilindrice de tracţiune, cu

diametrul sârmei: 0,20 14 mm.

Materialele pentru arcuri trebuie să aibă proprietăţi elastice superioare şi rezistenţă

la rupere şi la oboseală mare. Aceste materiale sunt oţelurile pentru arcuri şi sunt

standardizate în STAS 795 – 87. Dintre acestea se amintesc: OLC 55A şi OLC 65A (arcuri

spirale şi în foi, pentru solicitări mici), OLC 75A şi OLC 85A (arcuri elicoidale, spirale şi

în foi, pentru solicitări medii), 51 Si 17A (arcuri elicoidale sau în foi, pentru solicitări

medii la vehicule de cale ferată), 51 VCr 11A (arcuri elicoidale, spirale şi în foi, pentru

solicitări mari), etc. Există şi arcuri executate din materiale neferoase (alamă, bronz cu

crom, bronz cu alamă, cupru) sau din materiale nemetalice, cum sunt masele plastice.

Clasificarea arcurilor se face după mai multe criterii, cum sunt:

a) după forma constructivă a arcului: arcuri elicoidale (cilindrice sau conice),

arcuri spirale, arcuri disc, arcuri foi, arcuri inelare, bare de torsiune şi arcuri speciale;

b) după modul de solicitare a arcului: arcuri de compresiune, arcuri de tracţiune,

arcuri de torsiune şi arcuri de încovoiere;

c) după forma secţiunii semifabricatului: secţiune rotundă, secţiune dreptun-

ghiulară, secţiune pătrată şi secţiune profilată;

d) după rolul funcţional al arcului: arcuri de amortizare, arcuri pentru acumulare de

energie, arcuri pentru exercitarea unei forţe, arcuri de reglare şi arcuri de măsurare

Reprezentarea arcurilor

În desenele tehnice, arcurile se reprezintă obişnuit sau schematic, conform regulilor

stabilite în STAS 700 – 79 şi a regulilor generale de reprezentare în desenul tehnic.

Reprezentarea obişnuită a arcurilor

Reprezentarea arcurilor în desenele de execuţie se face în vedere sau în secţiune,

conform reprezentărilor date în figurile 10.50, a şi b 10.63, a.

Reguli de reprezentare a arcurilor

- spirele arcurilor elicoidale a căror reprezentarea reală ar fi prin linii elicoidale, se

înlocuiesc cu linii drepte;

- spirele active se reprezintă paralele, indiferent dacă pas arcului este constant sau

variabil;

- arcurile elicoidale cu mai mult de 4 spire se pot reprezenta la ambele capete cu

câte una-două spire complete, restul spirelor înlocuindu-se cu axele ce trec prin centrul

secţiunii sârmei. Pentru cotarea pe o singură proiecţie arcul se poate reprezenta în vedere

cu spira secţionată, ca în figurile 10.64 şi 10.65;

- arcurile elicoidale de compresiune, de tracţiune şi de torsiune se reprezintă,

indiferent de sensul înfăşurării, cu sensul de înfăşurare dreapta, sensul de înfăşurare stânga,

când este cazul, rezultând din tabelul care însoţeşte desenul de execuţie;


284

- capetele de prindere şi de fixare ale arcurilor se reprezintă conform regulilor

generale de reprezentare în desenul tehnic şi cu prevederile standardelor de produs

respective. Capetele arcurilor elicoidale de compresiune se reprezintă ca în figurile

10.50 10.63, indiferent de numărul spirelor active sau inactive;

- când diametrul sârmei este mai mic de 2 mm, secţiunile se pot înnegri (fig.10.69).

Pentru realizarea arcurilor nestandardizate, se întocmesc desene de execuţie,

conform STAS 2102-85, pe care se indică următoarele elemente:

ba c

Fig.10.50 Arc cilindric elicoidal de

compresiune cu secţiune rotundă

ba c


compresiune cu secţiune pătrată

ba c

Fig.10.52 Arc conic elicoidal de compresiune cu

secţiune rotundă

ba c


tracţiune cu secţiune rotundă

ba c

Fig.10.54 Arc conic elicoidal de compresiune cu

secţiune dreptunghiulară

a c

Fig.10.55 Arc spiral

ba c

Fig.10.56 Arc disc simplu

ba c

Fig.10.57 Arc disc multiplu

ba c

Fig.10.58 Arc disc grupat simplu


285

- dimensiunile sârmei, ds (sau barei);

- pasul arcului, t (pentru arcurile cu pas

variabil se cotează fiecare pas);

- diametrul exterior sau interior, de sau

di;

- diametrul mediu, dm (se înscrie în

paranteză, fiind o dimensiune

informativă);

a c

Fig.10.60 Arc în foi deschis fără ochi

a c

Fig.10.61 Arc în foi deschis cu ochi

a c

Fig.10.62 Arc în foi deschis fără ochi, cu bridă

a c

Fig.10.63 Arc în foi deschis cu ochi şi cu bridă

ba c


torsiune

Indicator

(dm)

di

dmax

ds

H0

H1

H2

A

A

H3

p1[daN]

p2[daN]

p3[daN]

A

t

Ra1,6

Ra1,6

20

Denumirea parametrului ValoareNumar de spire activeNumar total de spire

Sensul infasurariiLungimea desfasurata

Diam.bucsei de ghidare

tijei de ghidare

90

20 20

Fig.10.64 Desen de execuţie arc cilindric

elicoidal de compresiune

(dm)

de

H0

H1

H2

p1[daN]

td

s

p2[daN]

Indicator

Denumirea parametrului ValoareNumar de spire activeSensul infasurariiLungimea desfasurata

Fig.10.65 Desen de execuţie arc cilindric

elicoidal de tracţiune


286

- lungimea (înălţimea) arcului în stare liberă H0;

- diametrul maxim al tijei de ghidare, dmax;

- parametrii funcţionali (tabelar): numărul de spire active, numărul total de spire, sensul

înfăşurării, lungimea desfăşurată a sârmei sau barei din care este confecţionat arcul, clasa

de precizie şi constanta arcului. Aceste informaţii se înscriu într-un tabel, ale cărui

dimensiuni sunt date în figura 10.64 şi care se amplasează, de obicei, în partea dreaptă sus,

la 20 mm de chenar.

- caracteristicile mecanice, sub forma diagramei de forţe sau momente (forţele aplicate la

arcurile de compresiune şi de tracţiune, sau momentele la arcurile de torsine) ; exemplu, în

figura 10.64 notaţiile reprezintă : H0 – lungimea (înălţimea) arcului în stare liberă, H1 –

lungimea (înălţimea) arcului în stare montată corespunzătoare sarcinii iniţiale P1, H2 –

lungimea (înălţimea) arcului sub sarcina normală de lucru P2, H3 – lungimea (înălţimea)

arcului sub sarcina maximă de încărcare P3 (spirele se ating între ele, pentru arcurile de

compresiune).

Se mai pot indica şi unele condiţii tehnice cum ar fi : diametrul dornului sau a

bucşei de control, eventuale tratamente termice sau de suprafaţă, acoperiri, etc.

În figurile 10.64 şi 10.65 sunt prezentate desenele de execuţie pentru arcuri

cilindrice elicoidale de compresiune şi de tracţiune.

Reprezentarea schematică a arcurilor

Reprezentarea schematică se utilizează atunci când este necesară o simplificare şi

mai mare a reprezentării arcului şi numai în desenele de ansamblu.

La trasarea reprezentărilor schematice a arcurilor se utilizează linia continuă cu

lăţimea de 1,2 1,5 ori mai mare decât lăţimea liniei continue groase utilizată în realizarea

ansamblului. Excepţie fac arcurile cu foi, la a căror reprezentare schematică se foloseşte

linia continuă groasă de desenare a ansamblului. Reprezentarea schematică a diferitelor

tipuri de arcuri este prezentată în figurile 10.50 c 10.63, c. Pentru arcurile elicoidale

cilindrice, dacă este necesar, se poate indica forma secţiunii spirei prin simboluri

corespunzătoare, aşa cum este exemplificat în figurile 10.50, c şi 10.51, c.

Reprezentarea asamblărilor elastice

În cadrul asamblărilor elastice arcurile se pot reprezenta în vedere, în secţiune sau

simbolic. Arcurile cilindrice elicoidale de tracţiune se reprezintă, de obicei în vedere.

Exemple de utilizare a arcurilor în cadrul unor ansamble sunt date în figurile

10.66 10.69. În desenul de ansamblu arcurile cilindrice şi conice secţionate se pot

reprezenta şi numai în secţiune propriu-zisă, dacă planul de secţionare conţine axa arcului

(fig.10.68).

Fig.10.66

Fig.10.67


287

10.3 Teme propuse

1. Să se reprezinte detaliat şi simbolic asamblările prin sudură din figura 10.70,

după cum urmează:

a - flanşa 1 şi ţeava2, aplicând o sudură în V convexă;

b – profilul U 1 şi placa 2, aplicând două cordoane de sudură în colţ concavă;

c – piesa 1 şi inelul 2, aplicând o sudură în X plană.

2. Să se reprezinte detaliat şi simbolic asamblările prin sudură dintre piesele din

figura 10.71 a ÷ d, aplicând sudurile menţionate.

3. Să se reprezinte ansamblele din figura 10.72 (secţiune longitudinală şi vedere) şi

să se realizeze desenele de execuţie pentru fiecare piesă, respectând corelaţia de

dimensiuni dintre ele.

Fig.10.68

Fig.10.69

2

1

21 2

1

a b c

Fig.10.70

sudura in colt cu margini netezite

prin retopire superficiala

1

2

sudura in V convexa

2

1

sudura in

colt concava

2

1

sudura

in X

plana

2

1

a b c d

Fig.10.71


288

4. Să se reprezinte piesele asamblate (două proiecţii), utilizând elementele de

asamblare menţionate în figura 10.73. Să se realizeze desenele de execuţie pentru fiecare

piesă în parte.

5. Să se reprezinte asamblarea prin pană dintre arbore şi butuc, pentru fiecare

variantă din figura 10.74 (două proiecţii), cu soluţia de fixare împotriva deplasării axiale a

roţii, propusă. Să se întocmească şi desenul de execuţie pentru arbore şi butuc cu canal de

pană.

M16

M35

M16

M35

M12

M16

M12

M16

M16

M12

M16

M12

M16

M16

M20

M20

a b c d

Fig.10.72

pana paralela pana inclinatapana

disc

a b c

Fig.10.74

M6

20

20

Surub M6x10

Prezon M5x15/5Saiba 5Piulita A M5

Saiba Grower N 6

M6

14

Surub M6x15

Surub cu cap inecat

crestat M6x15

Piulita B M6

14

M14

Surub cu cap cilindric

crestat M5x10

Piulita B M14

20

20

10

10

16

a b c

Fig.10.73

Documents

10. REPREZENTAREA ASAMBLĂRILOR - gdgi.utcluj.ro RGI - cap10_Repr. asamblari.pdf · pene, prin caneluri, asamblări elastice sau cu arcuri). A samblările prin nituire se aplică