Embed Size (px)
Citation preview
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
1
CULTURA, CULTE SI CIVILIZATII Unitatea de învatare nr. 1
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
Introducere in preistorie……………………………………………………pag. 3
1. Epoca pietrei………………………………………………………………pag. 4
1.1 Paleoliticul
1.2 Mezoliticul
1.3 Neoliticul
2. Epoca metalelor…………………………………………………………..pag. 31
2.1 Epoca bronzului
2.2 Epoca fierului
3. Organizarea socială și viața spirituală…………………………………pag. 33
3.1 Forme de organizare socială
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
2
3.2 Relațiile sociale
3.3 Viața spirituală
3.4 Populații primitive contemporane
3.5 Civilizația preistorică pe teritoriul României
4. Anexe……………………………………………………………………………...…pag. 39
4.1 Lucrare de verificare
4.2 Raspunsuri si comentarii la întrebarile din testele de autoevaluare
4.3 Recapitulare
4.4 Bibliografie
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
3
Preistoria reprezintă prima epocă din istoria societății omenești. Ea se mai
numește și epoca străveche.
Epoca preistorica a durat de o mie de ori mai mult decât celelalte epoci istorice luate la
un loc,aproximativ 5 milioane de ani.Ea începe odată cu apariția lui Homo Habillis și se
termina cu aparitia orașelor și scrierea. În viziunea evoluționistă, preistoria se consideră
a fi început cu procesul de antropogeneză (transformarea unor specii de maimuțe
antropoide în oameni) și a durat până la apariția scrisului sau a primelor state. Alte teorii
despre originile omului pun în lumină repere temporale diferite; antropologia reprezintă
astăzi o variantă neunanim acceptată de lumea științei, dar de departe teoria cel mai
bine documentată arheologic. Procesul de antropogeneză se explică ca urmare a
schimbărilor de climă și a florei Pământului.
Cele mai vechi urme au fost descoperite pe teritoriul Africii în urmă cu peste 25 de
milioane de ani în zona [[Riftului]. În această zonă soții Louis(1907-1972) și Mary
Leackey,au identificat primul craniu aproape complet al unui homonid aparținând
genului Australopithecus,denumit „ maimuța din sud”,datând precis între 1,9-1,7
milioane de ani. Creierul acestui hominid,era o treime din cel al omului actual. Forma
craniului indică un mers biped(în două picioare),membrele anterioare nefiind folosite
pentru obținerea echilibrului,ca în cazul maimuțelor. Aici în Valea Riftului au fost
depistate peste 50 de cranii(la Olduvai),fenomen care ar indica acest spațiu ca fiind
centrul de apariție al speciei hominizilor.(Sursa:www.dli.ro).
== Unelte, arme și ocupații ==(La rubrica cronologie vom folosi denumirile corecte de
a.Chr-înainte de Christos și p.Chr.-după Christos). După natura uneltelor (materialul)
din care omul și-a confecționat uneltele și armele, preistoria se împarte în: Epoca
pietrei;care la rândul ei se împarte în epoca veche a pietrei(sau prima epocă a
pietrei),sau paleoliticul(împărțit la rândul său în paleolitic inferior/timpuriu(circa 100 000-
60 000 a.Chr.),mijlociu sau mediu(circa 60 000-40 000 a.Chr.) și superior/târziu(40 000-
10 000 a.Chr.),continuată de neolitic(neos-nou;lithos-piatră;sau epoca nouă a
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
4
pietrei(sau epoca pietrei șlefuite),cuprins cronologic între 10 000-7000/7000-4500
a.Chr.),urmat de perioada mezoliticului(mezos-mijloc,în limba greacă;cuprins cronologic
între mileniile X-VII/12 000-8000 a.Chr.) și epoca metalelor,subâmpărțită în Epoca
bronzului(mileniul III/2000-1200 a.Chr.;perioada intermediară între epoca pietrei și cea a
metalelor se numește Calcolitic/eneolitic sau epoca aramei/cuprului(5300/4800-
3500/3050 a.Chr.;pentru spațiul carpato-danubiano-balcano-pontic,această civilizație
cuprinde cronologic intervalul 4500/4000-2700/2500)(denumită,chalkos în greacă și
aheneus în latină;savanții români utilizează termenul de eneolitic,iar savanții bulgari
recunosc această perioadă,față de alți occidentali care o includ în epoca timpurie a
bronzului),și epoca fierului(cuprinzând Halstatt(după numele așezării austriece în care a
fost descoperit un imens tezaur din fier:cuțite,săbii.).Încadrată cronologic între 1200-
1050 a.Chr.;perioada aceasta e subâmpărțită în Halstatt:timpuriu(1200/1050-
850/800),mijlociu(850/80-650/600 a.Chr.și târziu()650/600-450/400 a.Chr.)și La
Tene(după numele unei localități elvețiene,unde au fost semnalate obiecte din fier
aparținând civilizației celtice),subperioadă alcătuită din La Tene timpuriu(mijlocul
secolului al III a.Chr.,când are loc o generalizare destul de uniformă a fierului inclusiv în
Dacia Preromană;LA Tene II(300-200 a.Chr.;și La Tene III(200 a.Chr.-106 P.Chr).
1. Epoca pietrei
Ținând cont de tehnicile de prelucrare a pietrei (tehnica cioplirii, tehnica șlefuirii, tehnica
tăierii, tehnica de găurire sau perforare), epoca pietrei se împarte în:
Paleolitic
o palaios = vechi
o lithos = piatră
Mezolitic
o mezos = mijloc
o lithos = piatră
Neolitic
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
5
o neos = nou
o lithos = piatră
1.1. Paleoliticul
Paleoliticul a fost împărțit de arheologi în:
Paleoliticul vechi
Paleoliticul mijlociu
Paleoliticul nou
Antropogeneza evoluționistă stabilește paleoliticul ca momentul care face trecerea de la
prehomizi la euhomizi (eu - particulă pentru „bine”, „adevărat”), așadar la strămoșii
propriu-ziși ai omului, diferiți doar prin gradul de dezvoltare a encefalului și prin câteva
particularități ale înfățișării.
Descoperirile arheologice au dat posibilitatea istoricilor de a periodiza evoluţia
omului. Pentru a putea delimita momentele distincte în care se afla omul în cursul
evuluţiei lui, cercetările au împărţit istoria străveche în mai multe epoci. Caracterul şi
numele acestor epoci este în directă legătură cu gradul de dezvoltare al omului în acea
perioadă şi originea uneletelor folosite. Cea mai veche epocă, Paleoliticul, extins pe o
perioadă cuprinsă între 1000000 – 10000, numită şi epoca pietrei vechi, este perioada
hotărâtoare a procesului de antropogeneză, marcată de trecerea prehominizilor la
Homo sapiens. Omul primitiv foloseşte ca unealtă şi armă o combinaţie simplă între
lemn şi piatră cioplită. Organizaţi în cete de culegători – vânători – pescari se
adăpostesc în peşteri sau refugii sub stânci, în apropierea cursurilor de apă şi a zonelor
bogate în hrană. Epoca paleoliticului cuprinde trei subdiviziuni:
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
6
- Paleoliticul inferior (1.000.000 – 100.000) se caracterizeaza prin apariţia
primelor unelte şi descoperirea focului. În jurul anilor 600.000 se naşte Pitecantropus
erectus.
- Paleoliticul mijlociu (100.000 – 40.000) este perioada culturii omului de
Neanderthal şi al primelor comunităţi mai mari, de tip gentilic.
- Paleoliticul superior (40.000 – 10.000) marchează dispariţia omului de
Neanderthal, în mod enigmatic, destinul omenirii va fi continuat de Homo sapiens, rudă
mult inferioară fiziologic.
Omul din paleolitic locuia în grote sau în peșteri. Se hrănea cu fructe, cu
rădăcini, cu pește sau cu animale pe care le vâna prin hăituire. Ocupațiile lui erau
vânatul, pescuitul și culesul. Oamenii erau organizați în cete și hoarde. Ginta s-a format
prin uniunea a două sau mai multe cete. Primul tip de gintă este ginta matriliniară
(maternă). În paleoliticul superior omul descoperă și produce focul prin lovirea a două
pietre sau prin frecarea a două crengi; descoperă plasa de pescuit; realizează picturile
rupestre. Au fost găsite picturi rupestre la:
Tasili, Africa
Altamira, Spania
Lascaux, Franța
Chauvet, Franta. (cele mai vechi picturi rupestre au fost datate la 32.000 de ani
si au fost descoperite in pestera)
Cuciulat, județul Sălaj, (peste 10.000 de ani vechime)
Coliboaia, Bihor (au fost gasite urme ale omului preistoric și picturi ale acestuia)
Gaura Chindiei II, Portile de Fier (gravuri în piatră datând din epoca bronzului)
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
7
Pictura rupestra, Coliboaia, Bihor Gaura Chindiei, Portile de Fier
Pictura rupestra, Cuciulat, județul Sălaj
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
8
Pictura rupestra, Tasili, Africa
Pictura rupestra, Lascaux, Franța
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
9
Chauvet, Franta
Altamira -Galeria de arta a omului de cromagnon
Pictura rupestra Altamira, Spania
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
10
Intr-adevar, asa cum o demonstrau rezultatele arheologilor, picturile fusesera
realizate cu aproape 19.000 de ani in urma de asa numitii magdalenieni, dupa numele
localitatii franceze La Madeleine, acolo unde au fost descoperite primele urme ale
acestei comunitati.
Pictura rupestra Altamira, Spania
Este greu de imaginat ceea ce i-a impins pe acestia sa creeze o veritabila opera
de arta subpamanteana in decursul a aproape opt milenii. Istoricii cred ca picturile
aveau, cel mai probabil, un rol ritual in viata de zi cu zi a oamenilor si mai putin unul
artistic, scopul lor fiind acela de a invoca spiritele animalelor ucise sau a celor care
urmau sa fie vanate. Finetea cu care au fost realizate este insa una coplesitoare.
Un critic de arta avea chiar sa compare pestera de la Altamira cu impresionanta
creatia a lui Michelangelo din Capela Sixtina. Dupa vizitarea grotei, Pablo Picasso va
exclama emotionat : ”Dupa Altamira totul este decadenta” . De altfel, motivele din
pestera, in special cele cu bizoni, au influentat mult arta spaniola a secolului XX, pe
langa Picasso, Velasquez fiind unul dintre pictorii ale carui creatii au ca punct de
plecare.
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
11
Arta in paleolitic
Cea mai veche dintre figurinele descoperite până acum a fost executată cândva între
500.000 și 300.000 î.e.n., în timpul perioadei Acheuleană medie. Descoperită în Maroc,
este lungă de aproximativ 6 centimetri. Evidențele găsite sugerează că această piesă
de artă stăveche a fost adusă la o formă foarte asemănătoare cu cea finală de către
procese naturale geologice, inclusiv procese de eroziune, necesitând intervenții minime
ale uneltelor umane. De asemenea, piesa prezintă indicii ce arată clar folosirea unei
tehnici de vopsit, dovedită de existența urmelor unei substanțe uleioase ce conține, în
special, fier și mangan. Faptul că piesa fost decorată prin pictare, indiferent de felul cum
a ajuns să aibă forma sa finală, este suficient ca să poată fi categorisită ca artefact.
Venus din Willendorf
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
12
Descoperirile din Peștera Blombos, situată în Africa de Sud, au schimbat profund
istoria artei. Pieterele descoperite acolo erau decorate cu modele roșii complexe,
demonstrând că primii Homo Sapiens erau capabili de abstractizare și de producerea
de artă. Aceste lucrări datează de acum 70.000 de ani, cu mai mult de 50.000 de ani
înainte de picturile rupestre de la Lascaux, Franța.
Cele mai timpurii forme ale artei europene datează din paleoliticul superior și
includ atât picturi rupestre, precum ar fi cele din peșterile de la Lascaux, Franța, cât și
artefacte, așa cum ar fi sculpturi reprezentând animale, dar și figurine feminine
(cunoscute și ca Figurine de tip Venus) dintre care Venus din Willendorf (reprodusă
alăturat) este una dintre cele mai cunoscute.
Există anumite speculații potrivit cărora doar Homo sapiens este capabil să
creeze artă. Totuși, Homo erectus a creat cu mult timp înainte modele și artefacte fără
un scop anume, cum sunt cele de la Bilzingsleben în Turingia; aceste pot fi considerate
precursoare ale artei, și demonstrează intenția creatorului de a le decora mai mult decât
este strict necesar. Simetria și atenția acordată formei unor unelte i-a făcut pe unii
cercetători să considere topoarele și sulițelele din palaeoliticul mediu ca fiind tot o formă
de artă. Statueta lui Venus din Berekhat Ram (Israel) și cea din Maroc, Venus din Tan-
Tan, datând din 800,000-220,000 î.e.n., ar putea reprezenta primele încercări de a
reproduce forme umanoide. o descoperire recentă, masca de la La Roche-Cotard în
Franța, sugerează că omul de Neanderthal a dezvoltat o tradiție artistică mai sofisticată
și mai complexă.
În Ucraina (situl de la Mizyn), au fost găsite brățări de fildeș de mamut cu
ornamente sculptate, datând din perioada Musteriană a Paleoliticului.
Artă nativă din Africa
Considerând adevărată teoria conform căreia oamenii sunt originari din Africa și
tehnicile de vânătoare și culegere au apărut acolo, putem spune că există puține dovezi
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
13
de artă adevărată înainte de marea înflorire a culturii din Paleoliticul superior. Totuși,
una din cele mai vechi figurine cu Venus este originară din Africa. Acest lucru, precum
și alte indicii sugerează că oamenii aveau o concepție mai largă despre lumea în care
trăiau decât se credea anteri.
Artă nativă din Oceania
Deși sunt originari din Asia, băștinașii din Australia, cunoscuți și ca aborigeni, au
creat un stil aparte de artă. Cele mai vechi opere de artă ale aborigenilor sunt create în
piatră. Majoritatea se aseamănă cu niște radioagrafii, pentru că arată oasele și organele
animalelor reprezentate. o parte din arta aborigenă pare abstractă pentru privitorul
modern, deoarece folosește forme geometrice și linii pentru a reprezenta peisajul.
Acesta e reprezentat de sus. De exemplu, simbolul aborigen pentru un lac este o
spirală dublă.
Bradshaws reprezintă o formă unică de artă pe piatră ce se întâlnește în vestul
Australiei. În general reprezintă figuri umane desenate în cele mai mici detalii și cu
proporțiile anatomice corecte. Ele datează de acum 17 000 de ani, iar originea lor este
puternic disputată.
Ca și aborigenii din Australia, popoarele din Polinezia au lăsat în urmă o
moștenire artistică aparte. Deși multe din artefactele lor erau create din materiale
organice și au fost pierdute pe veci, câteva din realizările lor cele mai spectaculoase au
supraviețuit în piatră și argilă. Printre acestea se numără numeroase fragmente de
ceramică de pe tot cuprinsul Oceaniei, datând de la sfârșitul mileniului al II-lea î.e.n. De
asemenea, aceste popoare au lăsat în urmă multe platforme de piatră și sculpturi dintre
cale cele mai cunoscute sunt cele din Insula Paștelui.
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
14
Religia in paleolitic
PALEOLITICUL INFERIOR- 1.000.000 - 100.000 î. Hr.
Desi se crede ca viata omului pe pamânt ar data cu mult înainte de anul
1.000.000, totusi descoperirile care ne-au parvenit dateaza viata umana doar de la
anul 500.000 î.Hr., când se poate vorbi despre viata organizata a omului.
In aceasta perioada, religia se bazeaza pe "cultul craniilor", care poate fi demonstrat
prin grija cu care se îngropau acestea.
Ipoteza ca craniile au rezistat mai bine coroziunii pamântului (Leroy-Gourhan), este
nefondata, deoarece oasele au aceeasi compozitie si deci nu se poate ca unele oase
sa reziste mai bine ca celelalte, pentru ca în aceste situatii, nu este vorba doar de
simple îngropari, conservarea acestor cranii nu poate fi justificata decât din motive
religioase. Deci pentru «homo erectus» trebuie sa admitem existenta unei credinte
religioase, chiar daca descoperirile arheologice, n-au putut scoate la iveala decât
aranjamentele de cranii sau pictarea lor cu ocru rosu. "credintele si ideile nu sunt
fosilizabile” spune Mircea Eliade.
PALEOLITICUL MIJLOCIU - 100.000 - 35.000 î. Hr.
In aceasta perioada de timp apar elemente noi, cum ar fi oasele de urs, care par a fi
aranjate ca în cadrul unei practici rituale. Ele par a fi ofrande oferite unui Stapân al
animalelor, pentru a face apoi vânatul mai bogat si prada mai usor de gasit. Este
cazul osuarului din Alpi, din pestera Drachenloch din Elvetia, descoperit de Emil
Bächler sau cel din pestera Salzofenhöle din Alpii austrieci, descoperit de Karl
Ehrenberg, în anii 1050.
Acesta din urma este vorba de trei cranii de ursi asezate în nisele unei pesteri, ceea
ce nu poate fi privit ca un hazard, ci trebuie acceptata ideea ca acele cranii erau
oferite Stapânului Animalelor ca jertfa de vânatoare.
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
15
Spre aceeasi concluzie ne conduce si afirmatia ca ursul era considerat de catre omul
ancestral ca un animal al puterii, al fortei, care simboliza în acelasi timp forta divina.
Wilhelm Schmidt ne ofera detalii cu privire la ofranda cu ursi pe care o întâlnim foarte
frecvent în lumea paleoliticului: craniul se aseza pe anumite platforme, alaturi de
celelalte oase lungi, oferindu-i-se zeitatii creierul, ca sediu al sufletului, si maduva,
precum si cele mai bune parti ale animalului.
Daca în paleoliticul inferior nu gasim forme de sacrificiu, în cel mijlociu, acestea se
deduc din explicarea osuarelor de ursi, care sunt piese dintru sacrificiu închinat
"Stapânului animalelor". (este vorba despre elemente de jertfa, pe care omul antic o
presta prin sacrificarea animalelor.)
PALEOLITICUL SUPERIOR - 35.000 - 10.000 î. Hr.
Marele osuar de zimbri, descoperit la Ambrosievka (Rusia), în 1949 de catre
profesorul P. I. Boriskowski, unde au fost gasite circa 1000 de schelete de zimbri, ne
ofera dovada ca oasele fac parte din cadrul unui ritual simpatetic, pentru
îmbelsugarea vânatorii.
Astfel se confirma afirmatia lui Mircea Eliade, cum ca "depozitul nu este decât
expresia unei intentionalitati magico-religioase".
Un alt aspect, care poate fi urmarit acum, este cultul mortilor. Ritualul de
înmormântare face dovada unei credinte în nemurirea sufletului.
Mortii nu mai sunt parasiti sau aruncati, ci apar acum mormintele sapate, cum sunt
cele de la grota Chapelle-aux-Saints în Franta sau cele de la Tesik-Tas (Uzbekistan),
Saroselie (Crimeea), sanidar (Iraq) sau cele de pe muntele Carmel.
In jurul acestor schelete s-au descoperit pietre sau alte oase, care aveau darul de a
sustine trupurile si de a le pazi de atacurile spiritelor rele.
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
16
O alta problema o ridica locul de înmormântare, în cadrul comunitatii sau în afara.
Aici parerile sunt împartite, unii cercetatori sustinând ca înmormântarea se facea în
mod obisnuit înauntrul locuintelor, sub vatra. Insa parerea majoritara este ca oamenii
paleoliticului se înmormântau în afara locuintei si numai accidental erau îngropati în
interiorul locuintelor.
In ceea ce priveste orientarea mortilor, descoperirile arata ca majoritatea cadavrelor
erau orientate cu capul spre rasarit si cu privirea spre apus.
Explicatia data de Mircea Eliade este urmatoarea: "înhumarile orientate spre rasarit
marcau intentia de a lega soarta sufletului de traiectoria soarelui, deci speranta unei
renasteri". In acest sens, mormântul devine un uter al pamântului spre o noua
renastere.
Pozitia scheletelor prezinta de asemenea un interes, deoarece ea nu pare a fi
întâmplatoare.
Scheletele sunt asezate pe spate sau pe partea dreapta cu capul aplecat spre umar.
Interesanta este pozitia lor chircita, sau "pe vine", în care cadavrul era încovoiat, încât
s-a emis ipoteza ca pentru a se realiza aceasta pozitie el trebuia legat.
Exista diferite variante de raspuns la aceasta problema: unii socotesc ca, legati în
aceasta pozitie, mortii deveneau inofensivi, deci nu mai puteau reveni printre cei vii
spre a face rau.
Insa, cea mai generalizata ipoteza, care raspunde ideii religioase, este ca pozitia
chircita este un "regressus ad uterum", o revenire la starea fatului, care reda imaginea
pruncului în pântecele mamei, ceea ce argumenta credinta în învierea sufletului.
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
17
De asemenea, un alt motiv, care intervine în cultul mortilor ancestrali este pictarea cu
ocru rosu care se observa la mai toate osemintele descoperite din aceasta perioada.
Peroxidul de fier hidratat sau sangvin, care pateaza craniul, nu poate fi explicat ca o
depunere de materie rosiatica deoarece aceasta se gaseste numai pe craniu.
Semnificatia acestui ocru rosu este numai religioasa.
In ceea ce priveste modalitatea de pictare cu ocru rosu, unii sustineau ca scheletele
erau mai întâi curatate de carne, apoi pictate cu aceasta culoare.
Semnificatia acestui ocru rosu era urmatoarea: rosul simbolizeaza sângele, iar
pictarea cu aceasta culoare, este o prefigurare a nasterii la o noua viata.
Asa cum sângele da viata trupului, tot asa si culoarea rosie a ocrului va da puteri de
viata celui mort. Parintele Emilian Vasilescu, care prezinta acest exemplu, afirma ca
semnificatia acestui act de vopsire era "sa dea mortului puterile de viata ale sângelui”
Sângele simbolizeaza ideea de jertfa absoluta, care leaga omul de Divin în cel mai
înalt grad.
Picturile rupestre au si ele o semnificatie religioasa.
Pesterile cu astfel de picturi sunt foarte numeroase si analizate prin metoda "Carbon
14", ele dateaza din perioada paleolitica.
Interesant este faptul ca aceste tipuri de picturi sunt foarte raspândite, chiar si în tara
noastra putându-se vedea astfel de picturi - Caciulat, în jud. Salaj.
Cele mai numeroase grote sunt în Franta (71 de grote pictate) si Spania (34).
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
18
-Leroy-Gourhan, citat de Mircea Eliade, numeste aceste picturi "religia cavernelor"-
acesta este un mod de exprimare al credintei în puterile sacre, care pot fi conferite
omului prin tipul de magie imitativa.
Cea mai interesanta este grota de la Trois-Frérès (Franta) în care este reprezentat un
personaj cu cap de cerb, cu coarne imense, cu ochi de bufnita, cu urechi de lup, cu
barba de tap si coada de cal, ale carui brate se termina în labe de urs, numai pozitia,
sexul si picioarele sunt de om. Abatele Breuil numeste acest personaj "Marele
Vrajitor", care pare a fi Stapânul animalelor. La rândul sau, Eliade vede în aceasta
pictura reprezentarea unui "Stapân al animalelor" sau a unui vrajitor care îl reprezinta.
Aici pare a fi vorba despre o magie de vânatoare, prin care samanul primitiv încerca
sa domine toate animalele, pe care trebuia sa le vâneze. Ceea ce s-ar urmari prin
aceasta prezenta samanica este de fapt o protectie fata de eventualele pericole la
care ar putea fi expus omul primar.
Prezenta cerbului cu coarne din desenul expus implica magia simpatetica în vederea
asigurarii necesarului de hrana.Reprezentarea în fata bufnitei este o încercare de a
alunga animalul mortii, care este bufnita, considerata ca atare din cele mai vechi
timpuri. Lupul, prezent si el, prin urechile samanului, este animalul periculos pentru
membrii tribului, care prin dansul magic al samanului trebuie tinut departe de
comunitate. Ursul este elementul puterii, de aceea laba de urs, reprezinta simbolic,
forta pe care trebuie sa o aiba luptatorul în batalia cu salbaticiunile padurii. Sexul
desenat în aceasta pictura rupestra ar fi invocarea fortei sexuale, în vederea
reproducerii si înmultirii tribului.
O alta pictura, care a suscitat comentarii este cea de la Lascaux, unde avem de a
face cu o magie imitativa.
Pictura reprezinta un bizon ranit, îndreptându-si coarnele spre un om în aparenta
mort, a carui arma (o tepusa) se afla înfipta în pieptul animalului.
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
19
Scena a fost interpretata cu superficialitate ca fiind "un accident de vânatoare", dar tot
asa de bine pare a fi o sedinta samanica, o magie imitativa, în care samanul se afla în
transa în fata animalului rapus - Horst Kirschner.
Pasarea de pe creanga ar fi, dupa modelul ancestral al samanilor siberieni, spiritul
protector.
Aceste grote sunt de fapt niste sanctuare, data fiind si dificultatea de a ajunge la ele -
de exemplu, grota de la Niaux este lunga de1400 metri, iar desenele se afla la 460
metri sub pamânt), ceea ce le oferea posibilitatea de a nu fi profanate.
Cultul toporului este si el o prezenta în ritualurile de înmormântare, ceea ce ne duce la
ideea de forta sau protectie împotriva fortelor care ar veni asupra omului dupa moarte.
Toporul cu doua taisuri din piatra, lemn sau os are importanta magica asupra omului
ancestral, simbol al vitalitatii si al nemuririi prin lupta. De fapt, armele de orice
categorie gasite în morminte, fie ca este vorba despre cutite de silex sau despre
vârfuri de sageti sau lance din os sau piatra, reprezinta lupta omului într-o alta lume.
Ultima reprezentare religioasa a omului paleolitic, pe care o expunem este multimea
de statuete feminine (5-25 cm), denumite generic: "Venus".
Aceste statuete au fost descoperite în diferite pesteri sau urme arheologice care
marcheaza perimetrul unor comunitati din acea perioada, dintre care se pot aminti
descoperirile de la Lespuges, Laussel (Franta) sau Willendorf (Austria).
Sculptate din lemn, piatra sau os, ele o simbolizeaza pe Zeita Mama cu formele
feminitatii foarte bine conturate: solduri si sâni mari, abdomene exagerate, ceea ce
sugereaza ideea de fecunditate si de maternitate. Probabil ele reprezentau un fel de
cult pentru fertilitatea omului si a naturii.
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
20
Cercetatorul Franz Hančar compara aceste statuete cu dzulii, triburilor de vânatoare
din Asia Septentrionala, care reprezentau zeii tribali, purtati în corturi sau cutii
speciale si erau centrul vietii spirituale a membrilor familiilor tribale.
Acelasi lucru îl apreciaza si Leroy-Gourhan, care le considera ca idoli dintr-un
sanctuar mobil, invocat pentru a oferi fertilitate membrilor tribului si sansa de a rezista
prin urmasi în lupta cu triburile învecinate si cu salbaticia naturii.
1.2 Mezoliticul
Mezoliticul (Epoca de Mijloc a Pietrei), epocă denumită și Epipaleolitic,
încadrată aproximativ între 10.000/8.000 și 5.500 î.Hr., este perioada de retragere și
dispariție a glaciațiunii Würm, precum și a variațiunilor climaterice care au condus și la
schimbări ale vegetației și faunei.
În urma progreselor realizate în domeniul economic, comunitățile gentilice sunt
mai strâns legate între ele. Apar premisele organizării tribale, constituită din mai multe
ginți înrudite. Existența mormintelor singulare sau a cimitirelor de mici dimensiuni
trebuie puse în legătură cu apariția unor mici nuclee: familii pereche.
Se păstrează, se pare, cultul fecundității in viata spirituala.
In arta se menține pictura rupestră, apărută în paleoliticul superior. Se practică
sculptura în ronde-bosse, iar obiectele de uz casnic sunt, în continuare, decorate cu
motive geometrice.
În mezolitic, uneltele sunt de mici dimensiuni, motiv pentru care se mai numesc
și microlite. Ele erau confecționate din silex, cuarț, cuarțit și din os corn. În unele zone a
apărut tehnica perforării. Tot in mezolitic omul a descoperit arcul și săgeata, barca
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
21
scobită în trunchiul unui copac; domesticește primele animale (câinele, porcul și calul).
În această perioadă omul locuia atât în peșteri, cât și sub cerul liber.
Epoca Mezoliticului (10.000 – 5.500) marchează sfârşitul perioadei glaciare şi
îmblânzirea climei. Marile comunităţi gentilice se divizează, diferitele grupări mişcându-
se spre noi teritorii necunoscute până atunci.
Epocă de trecere, mezoliticul face loc neoliticului (5500 – 2500) – epocă a
pietrei şlefuite, perioadă zdruncinată de mari mutatii în viaţa omului primitiv.
Comunitaţile umane se dezvoltă pe baza extinderii agriculturii şi creşterii animalelor
domestice. Aceste activităţi obligă gintele la sedentarizare şi la amenajarea unor
locuinţe durabile, pe termen cât mai lung. Apare tribul ca o formă superioară de
organizare, şi primele aşezări – sate apărate de o reţea de garduri şi şanţuri. Cultul
zeilor părăseşte marile spaţii ale stepelor şi pădurilor, practicându-se în altare şi
sanctuare primitive. Uneltele şi armele sunt calitativ mai perfecţionate, acordându-se o
atenţie deosebită finisării şi diversificării lor.
Oamenii mezoliticului trăiau rudimentar folosindu-se de unelte de lemn şi piatră
cioplită pentru a supravieţui ; totuşi foloseau SCRISUL. Ridicându-se cu greu din starea
de semi- sălbăticie constuiau totuşi sanctuare strict orientate după poziţia astrelor.
Arta in Mezolitic
Perioada Mezolitică prezintă câteva exemple de artă "portabilă", cum ar fi
pietrele sculptate (Azilien) de la Birseck, Eremitage în Elveția, și, în anumite zone, cum
ar fi Levantul spaniol, artă stilizată. Din această perioadă mai sunt cunoscute și
modelele de pe obictele utilizate în viața de zi cu zi, cum ar fi vâslele de la Tybrind Vig,
Danemarca.
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
22
Desenul unor brățări din perioada Musteriană
RELIGIA ÎN MEZOLITIC - 10.000 - 6.000 î. Hr.
Perioada Mezoliticului se caracterizeaza prin domesticirea animalelor: oaia la
Zawi Chemi-Shanidar, spre anul 8000, capra la Ierihon, spre anul 7000, porcul catre
6500, iar câinele la Stan Carr, 7500.
Acum se dezvolta cultura gramineelor. Agricultura da nastere la asa-numita
vegecultura. De asemenea, s-au descoperit figurine animale sau umane, adesea în
posturi erotice, ceea ce trebuie explicat ca un simbolism al fecunditatii.
Femeia este asemanata cu glia de aceea ea este pusa în legatura cu natura în
fertilitatea ei. Mama-pamânt nastea singura prin parthenogeneza.
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
23
Descoperirea plugului, a dat nastere unei explicatii erotice aratului, deoarece se
facea analogie cu actul sexual, care fertilizeaza.
In aceasta perioada, cultul craniilor se concretizeaza ca o forma religioasa de
exprimare a spiritului uman, deoarece craniile sunt asezate într-o pozitie specifica si
toate sunt pictate cu ocru rosu.
De exemplu, la Offnet, în Bavaria, au fost descoperite 33 de cranii, care par a fi trofee
ale dusmanilor, deoarece se considera ca prin decapitare se poate extrage forta si
calitatile dusmanilor, care îsi au sediul în cap.
Descoperiri asemanatoare s-au facut si la Hohlenstern, în landul Würtemburg
(Germania). Craniul se considera sediul sufletului, de aceea dusmanii se decapitau.
Pozitia chircita, ocru rosu, orientarea spre rasarit sunt deja lucruri generale, pentru
descoperirile din mezolitic.
Tot pentru a-l face inofensiv de dusman s-a practicat "ciopârtirea cadavrului". De
asemenea, s-a practicat sacrificiul animal, ca ofranda adusa zeului sau Stapânului
animalelor.
In namolul lacului de la Stellmoor, de lânga Hamburg, A. Rust a descoperit resturile a
12 reni întregi scufundati, cu pietre în pântece, ceea ce era un sacrificiu adus
Stapânului Animalelor.
Acest loc probabil era considerat "loc sacru", deoarece Rust a mai descoperit sageti
de lemn, topoare de piatra si alte unelte de os, oferite probabil ca ofrande pentru
reusita vânatului.
Interesant de amintit este faptul ca în aceasta perioada se descopera cel mai vechi
oras al lumii: Ierihonul, care dateaza de prin anii 6850 sau 6770 î. Hr., descoperire
care s-a realizat analizându-se straturile de zid ale cetatii.
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
24
Se pare ca au existat mai multe straturi de cultura în zidurile cetatii, chiar un cutremur
urmat de o incendiere, ceea ce confera veridicitate evenimentului biblic al cuceririi
cetatii de catre evreii, întorsi din Egipt (Iosua 6, 15 - 27).
Trebuie amintite pietricelele rotunde si slefuite descoperite la Mas-d'Azil (Franta), care
puteau fi citite ca simboluri falice, prin care se asigura prosperitatea întregului trib.
Evident, tema falusului la omul antic este foarte diferita fata de vulgarizarea si
senzualizarea acestuia în limbajul contemporan.
Falusul sau, pentru poporul revelatiei, "coapsa", era locul care implica ideea cea mai
serioasa a unui neam: reproducerea, deci puterea numerica a tribului sau neamului.
Prin numarul mare de copii se întrevedea si numarul mare de brate de lupta, care
facea ca neamul sa devina o forta.
Orice "juramânt pe coapsa" era un juramânt pe forta neamului, de aceea era foarte
serios tratat.
1.3 Neoliticul
În urmă cu peste 7000 de ani uneltele au fost șlefuite și perforate. În urma unor
tehnici, oamenii și-au confecționat: topoare cu coadă, ciocane și râșnițe.
Apar noi ocupații, precum olăritul, torsul, țesutul și împletitul. Oamenii domesticesc și
alte animale. Tot în neolitic se începe cultivarea pământului sau agricultura. Modul de
viață nomad este înlocuit de cel sedentar, prin inventarea unor tipuri de locuințe mai
rezistente și prin amplasarea lor în grupuri, viitoarele sate. Ele vor sta la baza vechilor
orașe.
Transformările profunde din rândul comunităţilor umane sunt cauzate şi de
schimburile culturale, rezulte in urma penetraţiei triburilor străine sau a mişcărilor de
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
25
populaţii. Astfel perioada anilor 2500 – 1800, este perioada de tranziţie de la neolitic la
epoca bronzului (1800 – 800).
Arta neoliticului
Se pare că populația Jōmon din Japonia antică a fost prima civilizație care a
dezvoltat olăritul, încă din mileniul al XI-lea î.e.n. Civilizația Jōmon a creat figurine din
lut și veselă decorată cu modele realizate prin imprimarea lutului umed cu sfori sau
lemne.
Sculptura devenise o artă încă din Neolitic, primele sculpturi reprezentând
figurine antropomorfe, deseori însoțite de animale. Aceste sculpturi datează din mileniul
al X-lea î.e.n. și au fost descoperite la Nevali Cori și Göbekli Tepe, în apropiere de Urfa
în estul Turciei
Statuile neolitice de la Lepenski Vir, Porțile de Fier, Serbia datează din mileniul al
VII-lea î.e.n. și reprezintă oameni sau amestecuri între oameni și pești.
În Europa Centrală, multe culturi neolitice, cum ar fi Linearbandkeramic, Lengyel
sau Vinca, produceau statuete animale care pot fi numite artă, însă există încă discuții
dacă olăria pictată de la Želiesovce și Lengyel pot fi numite astfel.
Monumente megalitice (menhire, dolmene) din perioada neoliticului se pot întâlni
din Portugalia până în Regatul Unit și Polonia. Ele au apărut începând din mileniu al
cincilea î.e.n., deși anumiți autori speculează că ar fi putut exista încă din perioada
mezolitică. Datorită reutilizarii frecvente a pieselor, această ipoteză este dificil de
dovedit. Deși cea mai cunoscută dintre aceste structuri este cea de la Stonehenge,
unde structura principala datează de la începutul epocii bronzului, asemenea
monumente au fost descoperite în tot vestul și nordul Europei, mai ales la Carnac,
Franța, la Skara Brae în Insulele Orkney, în Portugalia, și în Wiltshire, Anglia, în zona
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
26
Stonehenge, cercul de la Avebury, mormintele de la West Kennet, precum și
Woodhenge.
Un mormânt descoperit în New Grange, Irlanda, avea intrarea acoperită de o
piatră mare sculptată cu un model complicat de spirale. Mormântul de la Knowth avea
de asemenea ornamente sculptate în piatră, printre care s-ar putea afla și cea mai
veche reprezentare a lunii. Multe din aceste monumente erau morminte megalitice, iar
arheologii presepun că majoritatea veau o importanță religioasă.
Religia Neolitica
Nu exista indoiala ca populatiile din neolitic aveau un sistem religios coerent, mult mai
complicat decat ni-l imaginam noi astazi, intim legat de activitatile economice principale.
Se crede ca, in comparatie cu paleoliticul, s-au schimbat radical trairile religioase,
datorita faptului ca destinul uman nu mai este legat de vanatoare ci, de acum incolo, de
cultivarea plantelor, drept urmare vegetatia devine un obiect de solidaritate mistica. De
pe la 7000 i.e.n. apar in Orient, la Hacilar, Catal Hüyük, Jerichon, reprezentari plastice
feminine, fenomen cu care ne vom intalni si in spatiul balcanic.
Reconstituirea religiei neolitice se bazeaza, in esenta, pe studiul plasticii antropomorfe
si zoomorfe, al altor obiecte folosite in ritualuri religioase, al sanctuarelor si al
complexelor de cult.
Ne referim la faptul ca aceasta, adeseori, se exprima prin gesturi sacre, dans, cantec,
pantomima, tatuaj sau costum sacru care nu pot fi suprinse pe cale arheologica. In
consecinta, omul neolitic risca sa ramana neinteles. Sunt evidente unele tendinte de
simplificare, prezente adesea in literatura, care vorbesc despre un unic cult, cel al Marii
Zeite.
Principiul masculin este mai putin pregnant si adesea se ascunde sub reprezentari de
tauri, coarne, phalusuri. Dualismul ar fi dovedit de reprezentarile androgine, scenele de
hierogamie (frecvnte in arie Cucuteni, la Trusesti). Potrivit lui M. Eliade, androginia ar
exprima totalitatea si coincidenta contrariilor. Principiul feminin este redat mai explicit
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
27
prin statuete antropomorfe feminine, dar si prin simboluri: rombul, spre exemplu.
Legatura reprezentarilor feminine cu fertilitatea ar fi sugerata prin reprezentari de femei
gravide, in pozitie de nastere sau cu o ramura pe pantec (arie Cucuteni), dovada ca
pantecul este asimilat cu glia fertila. O alta ipostaza ar fi aceea de femeie stramoasa.
Este vorba de reprezentarile de femei batrane, cu sanii cazuti. Se spune adesea ca
principiul masculin ar fi secundar deoarece, procentual, reprezentarile masculine sunt
putine si par a avea o pozitie subordonata. Principiul masculin este redat pars pro toto,
prin conventie. Adica sub forma de coarne, phalusuri, bucranii. Este greu de crezut ca
principiul masculin ar fi fost socotit secundar. In fond, biologic vorbind, principiul
masculin este mai prolific decat cel feminin, continuitatea speciei bazandu-se pe
existenta a cat mai multor femei. Fara indoiala ca religia s-a impletit cu magia. Printre
ritualuri magice de la nivelul neoliticului se numara depunerile de bucranii in gropi, in
ariile Boian si Precucuteni. Reprezentarile de animale sunt legate si ele de practici
magice pentru succes la vanatoare sau pentru sporirea turmelor.
Alte piese din recuzita de cult (paraphernalia)
Au fost identificate o serie de pise care au fost utilizate ca recuzita in ceremonii
religioase:
1. Piese de mobilier miniaturale din lut. Cele mai frecvente sunt masutele cu patru
picioare sau scaunele si tronurile, tipice, mai ales, pentru culturile Starcevo-Cris si
Precucuteni. Adesea scaunele Precucuteni au spatare modelate in forma de coarne,
posibil o intruchipare a simbolului masculin.
2. Altare miniaturale- arata exact ca masusutele, dar au o cupa in centru.
3. Zuruitori din lut, modelate in forma de pasari, cu pietricele in interior. Sunt destinate
unor ceremoni insotite de muzica. Se cunosc mai multe piese din aria culturii
Gumelnita.
4. Phalusuri din lut. Se cunosc din arie Cucuteni. Se crede ca erau folosite in cursul
unor orgii sacre, in oficierea unor ritualuri pentru fertilitate.
5. Machete de constructii (de case sau sanctuare sau hambare). Se intalnesc in ariile
culturilor Vinca (8 buc. la Turdas), Cucuteni (Kolomiscina, Popudnia, Suskova),
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
28
Gumelnita, Stoicani Aldeni. S-a crezut ca sunt machete de case, cu caracter profan sau
casute ale spiritelor protectoare sau ale stramosilor. Nicolae Vlassa a lansat ipoteza ca
sunt recipiente pentru pastrarea unor rezerve intangibile de cereale, deci un fel de
hambare simbolice, in care se pastrau semintele in ideea de a fi sacralizate in cadrul
unor ceremonii religioase care aveau ca scop asigurarea fertilitatii solului. Ideea i-a fost
sugerata de unele ritualuri cunoscute din Grecia clasica. Asfel, se stie ca exista o
sarbatoare patronata de zeita Athena in care erau arse cereale pe vatra. Cenusa
rezultata era apoi amestecata cu semintele destinate insamantarii. Tot din Grecia se
cunoaste o sarbatoare numita Kalligenia, in cinstea Demetrei, ocazie cu care se
proceda inntr-un mod similar . In aria culturii Cucuteni se cunosc niste reprezentari de
sanctuare deschise, fara acoperis, la Ghelaiesti si Podei-Tg. Ocna. Sunt circulare , iar in
interiorul lor au fost descoperite statuete, tronuri, jertfelnice si rasnite. Sunt considerate
a reprezenta casa ideala, locuinta familiei celeste.
6. Vase pentru libatii. Aceste vase sunt prevazute cu un cioc sau o teava.
7. Vase antropomorfe care fie ca sunt modelate in forma trupului uman, fie au figurate
pe gat detalii anatomice ale fetei umane. Cele mai spectaculoase vase antropomorfe se
cunosc din aria culturii Gumelnita (Zeita de la Vidra, vasul de la Sultana). Din aceeasi
arie se cunosc multe vase care sunt sustinute de reprezentari antropomorfe. Din aria
culturii Cucuteni provin suporturi de vas de tip hora: Frumusica, Ipotesi, Larga Jijia,
Traian. Sunt de obicei 6 siluete feminine, foarte stilizate, inlantuite intr-un dans ritual . O
alta serie de vase sunt vase comune care au insa pe ele reprezentari in relief de siluete
umane, redate foarte schematic. Le-am aminti in chip special pe cele din aria culturii
Cucuteni care reprezinta scene de acuplare (celebrul vas de la Branzeni).
Cladiri de cult
Cel mai vechi sanctuar a fost descoperit de Gh. Lazarovici in aria culturii Vinca, la Parta
(jud. Timis). De fapt este vorba de doua sanctuare suprapuse, unul de 12,5x 7 m, altul
de 11x 6, 6 m. In interiorul lor au fost descoperite statui masive din lut, vetre portative,
tavi pentru ofrande, vase de cult antropomorfe si zoomorfe. De la Cascioarele se
cunosc alte doua sanctuare. Primul, cel mai vechi, apartine fazei Spantov a culturii
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
29
Boian. Este o cladire cu doua incaperi, de 16 x 10 m, cu peretii pictati. In interiorul
cladirii au fost descoperite doua coloane tronconice din lut, de aproximativ 2 m inaltime,
pictate, care au fost refacute in 3 randuri. Despre coloane se crede ca nu au avut
funtionalitate arhitectonica, Vl. Dumitrescu intemeindu-si pe ele ipoteza existentei unui
cult al coloanei, privita ca axa a lumii, ca mijloc de legatura intre pamanteni si divinitate.
Pe acelasi loc, probabil devenit deja sacru, a existat si un sanctuar mai tarziu, care a
apartinut culturii Gumelnita. Asadar si la Parta si la Cascioarele locul destinat
sanctuarului este folosit o lunga perioada de timp, o data folosit in acest scop devine
sacru. Alte sanctuare se cunosc din ariile culturilor Precucuteni, Petresti si Cucuteni.
Din arie Precucuteni este de amintit sanctuarul de la Sabatinovka, de forma
rectangulara, prevazut cu un cuptor, langa care au fost descoperite 5 rasnite si 5
statuete feminine antropomorfe. Pe o latura a sanctuarului se afla o lavita din pamant
crutat pe care au fost gasite 16 statuete feminine, tronuri miniaturale din lut si vase. O
alta piesa interesanta, aflata in interiorul sanctuarului, este un tron din lut in marime
naturala. Din arie Petresti se cunosc sanctuare la Ghirbom si Pianul de Jos. In arealul
culturii Cucuteni s-au descoperit mai multe cladiri sau complexe de cult. La Margineni a
fost dezvelita o cladire care avea in interior un cuptor terminat in partea superioara cu
un suport ce purta un cap antropomorf din lut. La Trusesti-Tuguieta, din 93 de
constructii se crede ca 6 au fost cladiri de cult pentru ca in inventarul lor au fost
descoperite statui monumentale din lut.
O alta serie de descoperiri au fost interpretate ca fiind machete ale unor constructii de
cult. Ele se cunosc din aria culturii Gumelnita- la Cascioarele-, dar mai ales din arie
Cucuteni-Tripolie. In aceasta din urma arie culturala exista atat modele de sanctuare
acoperite, ca de exemplu cel de la Kolomiscina, cat si deschise, fara acoperis, ca cele
de la Popudnia, Suskova si Ghelaiesti. Ele au in interior statuete antropomorfe, rasnite,
vetre cruciforme (jertfelnice), cuptoare. Piesele au fost interpretate atat ca locuinte
profane (Vl. Dumitrescu), cat si ca locuinte ideale ale familiei celeste (Marija Gimbutas,
Dan Monah). Alte descoperiri din arie Cucuteni au fost interpretate ca fiind complexe de
cult. La Ghelaiesti, spre exemplu, au fost descoperite intr-o cladire 6 vase dispuse in
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
30
cerc, avand in centru un vas asezat cu fundul in sus, sub care se aflau 4 statuete
antropomorfe. 4 statuete acoperite cu un vas, asociate cu un vas de libatii, sunt
cunoscute de la Buznea, iar la Valeni au fost descoperite pe podeaua unei locuinte 5
phalusuri din lut. Exista si amenajari destinate cultului in cadrul unor locuinte. Spre
exemplu la Poduri (cultura Precucuteni) a fost identificat un vas depozit, care continea
13 tronuri miniaturale din lut si 21 de statuete antropomorfe, care erau acoperite cu
paie. Se crede ca este vorba de piese de cult care erau depozite in intervalul dintre
doua ceremonii religioase.
Aparitia sanctuarelor este un semn ca gandirea religioasa se constituie intr-un sistem
coerent, este un indiciu al aparitiei zeilor comunitari sau tribali. Nu este desigur exclus
ca, in continuare, sa existe zei casnici, protectori ai casei sau familiei.
Manifestari cu caracter religios
Este clar ca o serie de gesturi religioase nu au lasat urme identificabile
arheologic, fapt pentru care ele ne raman necunoscute. Printre formele de
manifestare religioasa au fost, totusi, identificate unele, precum ofrandele de
intemeiere a unor constructii. Sunt dovedite de descoperirea unor depozite de vase
depuse in gropi, peste care au fost ridicate mai apoi cladirile. Exista chiar unele
situatii, in arie Cucuteni, care au fost interpretate a fi sacrificii umane pentru
intemeierea unor cladiri. Sub o locuinta de la Glina, din aria culturii Boian, a fost
descoperit un schelet de copil care e considerat tot o ofranda de intemeiere.Tot printre
manifestarile rituale trebuiesc amintite dansurile. Practicarea lor este sugerata de
figurine antropomorfe suprinse in pasi de dans-Ipotesti ( cultura Cucuteni-figurina
masculina) sau de vasele de tip hora. Este apoi banuita desfasurarea unor ceremonii
in care muritorii purtau masti prin care se identificau cu zeii in cadrul unor spectacole
dramatice care reactualizeaza timpul primordial sau care interpreteaza mituri
cosmogonice. Practica este banuita mai ales pentru arealul culturii Vinca, in aria
careia au fost descoperite foarte multe statuete care poarta o masca pe fata.
Ritualurile orgiastice pentru fertilitate si fecunditate sunt sugerate de descoperirea,
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
31
mai ales in aria culturii Cucuteni a unor phalusuri din lut sau de redarea pe unele
vase a unor scene de acuplare.
2. Epoca metalelor
Metalurgia bronzului adusă din Orient (după unii istorici), capătă amploare. În
scurt timp uneltele şi armele din piatră vor fi înlocuite cu similare din bronz şi aramă.
În mileniul doi î.Hr.,omul a descoperit metalele: arama, aurul, argintul. Primele utilizări
ale metalelor sunt datate încă din epoca pietrei, dar noua tehnologie nu a avut căutare
într-o primă etapă. Abia din perioada când majoritatea uneltelor de piatră au fost
înlocuite cu altele din metale (neferoase, în acest stadiu), putem vorbi de prima epocă a
metalelor.
2.1 Epoca bronzului
Prin combinarea aramei sau a cuprului cu staniu (cositor) a fost obținut primul aliaj,
numit bronz. Din acest aliaj oamenii și-au confecționat topoare, săbii și alte unelte mult
mai practice decât uneltele de până atunci.
Arta in Epoca bronzului
Epoca bronzului a început în Europa în mileniul al III-lea î.e.n., și odată cu ea a a
părut un nou mediu de propagare a artei. Eficiența crescută a uneltelor din bronz a adus
cu ea o creștere a productivității, ceea ce a condus la un surplus - primul pas pentru
crearea unei clase de meșteșugari. Datorită bogăției mai mari a societății, au început să
fie produse și bunuri de lux, mai ales arme decorate, cum ar fi căști de ceremonie din
bronz, săbii și topoare ornamentale, instrumente muzicale ca lur-ul și alte obicte
ceremoniale fără o utilitate precisă. Arta pe pietre, ilustrând scene din viața de zi cu zi și
diferite ritualuri religioase, a fost găsită în multe locuri, cum ar fi Bohuslän, Suedia și Val
Carmonica în nordul Italiei.
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
32
2.2 Epoca fierului
Epoca fierului a reprezentat cea de-a doua epocă a metalelor. Ea a apărut în urmă cu
două mii de ani, când omul a descoperit fierul. Din acest metal, omul a confecționat noi
arme și unelte, între care pluguri, ciocane, clești, cuțite, fierăstraie.
Teoria roessleriana Teoria roessleriana( Istoria Antica) In 1871,intr-o lucrare publicata
la Leipzig,Robert Roessler(1836-1874) a incercat sa sustina teoria formarii poporului
roman in regiuni situate in sudul Dunarii,mergind pe cai deschise si de alti autori,precum
Franz Josef Sulzer,Josef Karl Eder sau Johann Christian von Engel, Era,in fond o
reactie la actiunile de emancipare a romanilor din Transilvania, conduse de Inochentie
Micu Klein. Una dintre ideile principale promovate de Roessler se referea la parasirea
totala a Daciei, care a ramas un teritoriu pustiu. (Informatie adaugata de Casian Doinita)
Arta in Epoca fierului
Epoca fierului a însemnat dezvoltarea sculpturilor antropomorfe, cum ar fi războinicul
din Hirschlanden, și statuia din Glauberg, Germania. La începutul epocii fierului, artiștii
din cultura Hallstatt preferau desenele geometrice și abstracte, fiind probabil influențați
de legăturile comerciale pe care le aveau cu Orientul Mijlociu.
Stilul artistic al culturii La Tène din Franța era mai complex și prezenta mai multe linii
curbe. Această cultură s-a dezvoltat în Europa la sfârșitul Epocii Fierului și își avea
centrul în valea Rinului. Clasele conducătoare par să fi încurajat ostentația și influențele
Clasice, cum ar fi cupele de bronz care dovedesc obiceiul de a bea vin. Mesele luate în
grup erau o parte importantă a societății Celte din acea perioadă, și o mare parte din
arta lor era exprimată prin farfurii, cuțite, oale și cupe. Potcoavele cailor și armele erau
de asemenea bogat ornamentate. Deși monedele din această perioadă sunt copii de
slabă calitate ale monedelor grecești și romane, stilul artistic celtic, mai exuberant, este
clar vizibil.
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
33
Vestitul mormânt de la Waldalgesheim, în zona Rinului conține multe exemple de artă
aparținând civilizației La Tène, ca de exemplu o carafă de bronz și plăci de bronz cu
figuri umane ștanțate. Multe piese prezentau forme curbe, organice.
În mare parte din vestul Europei, anumite elemente din această perioadă au
supraviețuit în arta și arhitectura coloniilor romane. În zona unde influența romana a
lipsit ca de exemplu în Irlanda și Northumbria, arta din epoca fierului a continuat și după
sfârșitul acestei perioade.
3. Organizarea socială și viața spirituală
3.1 Forme de organizare socială
În preistorie au apărut primele forme de organizare socială. La început, oamenii au trăit
la fel ca animalele, în grupuri formate pe baza legăturilor din părinți în urmași și care
funcționau pe temeiul unor nevoi pentru a trai: hrana ,apa, apararea de pericole.
Apropierea de situații mai complexe între membrii aceluiași grup, dar și între grupuri
diferite, s-a produs după ce oamenii și-au perfecționat uneltele, organizându-se în
grupuri de interese. Prin urmare, au apărut: familia, ginta, tribul, uniunea de triburi.
3.2 Relațiile sociale
La început, în lipsa unor criterii, proprietatea asupra bunurilor aparținea, în egală
măsură, tuturor membrilor. Totuși, diferențele se făceau adeseori pe cale conflictuală ,
până la instituirea primelor norme de respectat în fiecare grup. Între activitățile
desfășurate în comun se numără vânătoarea, culesul, dar și cele privitoare la viața
spirituală.
Mai târziu, a apărut proprietatea privată asupra uneltelor, armelor.
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
34
Relațiile dintre diferite grupuri erau caracterizate prin: schimburi economice și culturale
sau prin războaie, organizate pentru a pune stăpânire pe bunurile altor comunități.
3.3 Viața spirituală
Omul preistoric a încercat să reziste lumii ostile prin diferite mijloace. Forțele potrivnice
au fost ademenite, îmblănzite sau adorate. Dar ei credeau în unul sau mai mulți zei.
Animalele care îi asigurau hrana erau omorâte simbolic prin practici magice (sacrificiile)
sau erau glorificate pentru forța lor. Aceste animale erau pictate pe pereții peșterilor.
Astfel au apărut și practicile religioase (rituri).
Credințele religioase erau de două feluri:
animiste (fiecare lucru are un suflet)
antropomorfe (fiecare divinitate era asemănătoare omului)
În practicile religioase se înscriu și diversele culte:
Invocarea magică a forțelor supranaturale
Cultul vânătorii
Cultul fertilității (reprezentative în acest sens sunt statuetele antropomorfe
denumite de arheologi, în mod convențional, Venus - de ex. Venus din
Willendorf)
Cultul soarelui
Cultul morților
Practica acestor culte implică ceremonialuri sacre care se desfășoară în spații speciale
(sanctuare) sau în construcții care au o destinație sacră. Astfel de construcții, dolemne,
menihiri, întâlnim la:
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
35
Cernac (Franța)
Stonehenge (Anglia)
3.4 Populații primitive contemporane
În anumite zone (regiuni izolate) de pe glob: Brazilia, Africa Centrală, Indonezia, Noua
Zeelandă și în alte zone locuiesc populații care încă trăiesc ca omul preistoric. Ei
folosesc unelte din piatră cioplită și nu cunosc agricultura și meșteșugurile.
3.5 Civilizația preistorică pe teritoriul României
Constituie o parte importantă a civilizației preistorice europene.Ea s-a dezvoltat
cu o sută de mii de ani în urmă. De la această civilizație ne-au rămas minunate vase de
ceramică sau statuete care au fost descoperite la Cernavodă, în Dobrogea și aparțin
culturii Hamangia - „Gânditorul” și soția acestuia.
Se cunoaște încă de la finele secolului XIX o altă cultură materială semnificativă,
Cucuteni, unică în Europa, foarte vastă. Cucuteni corespunde eneoliticului (neolitic
dezvoltat) și este remarcată mai ales prin ceramica pe care a produs-o, cu motive
geometrice neobișnuite.
Alte ipoteze
Prin descoperirea fosilei umane se la Bugiuleşti, jud. Vâlcea, limita paleoliticului este
împinsă înapoi în timp cu aproximativ 800.000, 1.000.000 de ani.
Trebuie să-i dăm dreptate lui Mircea Eliade când afirmă atât de tranşant că : ‘’ Sunt
unele cărţi care necesită atât de lungă maturizare încât se învechesc şi sunt depăşite
de ştiinţă înainte chiar de apariţi. (...) adevăruri an de an tot mai îndoielnice.’’
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
36
„Omul care striga”, vas de lut cultura Vincea (a carui gura a fost considerat ca un
cap sprijinit de palme, rasturnat devine un cap de schelet)
In urma descoperirilor arheologice s-au adus surprize pe scară dezvoltării:
PALEOLITICUL(perioada pietrei cioplite) – împarţit în:
- INFERIOR – perioadă în care apar uneltele de piatră; datează de acum 1.000.000 de
ani pană în 100.000 î.d.H.;
- MIJLOCIU – perioadă în care apare omul de NEANDERTHAL în spaţiul Carpato-
Dunărean, e cuprinsă între 100.000 şi 40.000 î.d.H.
- SUPERIOR – în această perioadă (40.000 – 10.000 î.d.H.) apare omul de CRO-
MAGNON (HOMO SAPIENS) de la care ne-au rămas picturile rupestre de la Căciulaţi,
Pescari (peştera Gura Chindiei), asemănătoare cu cele din Spania si Franţa, fiind
primele indicaţii arheologice privind universul religios al vanatorului paleolitic.
MEZOLITICUL(10.000 - 5.000 î.d.H.) - perioada în care vremea s-a încalzit, gheţarii s-
au topit (aparând astfel povestirile despre “potop” şi supravieţuitorii lui,cea mai veche
istorie de acest fel apartinând culturii Vedice), Marea Britanie devine insulâ, iar Marea
Neagră capată conturul ei actual.
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
37
În zona Porţilor de Fier s-au găsit urme ale culturii ,,Schela Cladovei,, cuptorul de piatră,
vasul cu picior cu decor pictat, etc.
În cultura ,,Carcea” îşi fac apariţia pe o cupă de ceramică ,,spirala,,
carpato+dunărenilor, de culoare albă pe un fond roşu.
NEOLITICUL-această perioadă începe cu 5.000 de ani î.d.H.
Pe teritoriul Romaniei s-au descoperit urmele a numeroase civilizatii între 7.500 – 3.500
î.d.H.
Cultura Pre-Cucuteni este considerată de specialista americană Marija Gimbutas ca
fiind cea mai veche cultură europeană, cu populaţia pre-indoeuropeană care cunoaşte
apogeul dezvoltării între 5.000 – 4.000 î.d.H.
Vas ceramic, Cucuteni
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
38
Cultura Boian (4.000 – 3.800 î.d.H.) ne lasă primul sanctuar creat din lut, iar cultura
Hamangia prima statuetă lucrată in marmură din istoria lumii, cat şi statuetele de lut
antropomorfe, “Ganditorul şi femeia sa”.
Ganditorul si femeia sa de la Hamangia, Cultura Hamangia
Cultura Vadeasa contine ceramică decorată cu forme antropomorfe ce precede pe cea
Troiană. Din cadrul culturii Vincea, Nicolae Vlasa descoperă în 1961 la Tartaria pe
Mureş (Transilvania) nişte tabliţe de lut datate 4.800 – 4.500 î.d.H. şi considerate de
aceeaşi Gimbutas ca fiind primul mesaj scris din istoria omenirii, cu mult înaintea
tabliţelor sumeriene (provenind şi ele, posibil, tot de la Dunare).
În cultura Cernavodă I (4.400 - 3.500 î.d.H.) triburile de pastori folosesc caii şi arme
perfecţionate; purtatorii acestei culturi vor cobori spre sud, spre Anatolia, puntea de
pamant ce lega peninsula Balcanica de Asia Mică şi care în 4.000 î.d.H. se va scufunda
în Marea Mediterană, lasând în locul ei o puzderie de insule şi o nouă mare, Marea
Tracică (Egee). Urmele culturii noastre carpato-dunarene se mai pastreaza şi astăzi pe
unele din aceste insule (foste piscuri muntoase).
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
39
ANEXE
4.1 Lucrare de verificare
1. In cate perioade se imparte epoca pietrei si care sunt aceste?
2. In ce perioada omul descopera focul si cum il produce?
3. Ce se descopera si ce se realizeacza in Paleoliticul superior?
4. Pe ce se baza religia in paleoliticul inferior, in cel mijlociu si in cel superior?
5. Ce se dezvolta in Mezolitic?
6. Pe ce se bazeaza reconstituirea religiei neolitice ?
7. In cate perioade se imparte epoca metalelor si care sunt aceste?
8. De cate feluri erau credintele religioase ale omului preistoric?
9. De cat timp este cunoscuta civilizatia preistorica in Romania si ce lucrare de arta
semnificativa s-a descoperit si unde?
10. Ce alte ipoteze exista referitoare la vechimea civilizatiei preistorice in Romania?
4.2 Raspunsuri si comentarii la întrebarile din testele de autoevaluare
1. Epoca pietrei se împarte în 3 perioade:
Paleolitic
o palaios = vechi
o lithos = piatră
Mezolitic
o mezos = mijloc
o lithos = piatră
Neolitic
o neos = nou
o lithos = piatră
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
40
2. În paleoliticul superior omul descoperă și produce focul prin lovirea a două pietre
sau prin frecarea a două crengi.
3. Se descoperă plasa de pescuit si realizează picturile rupestre.
4. In Paleoliticul inferior, religia se baza pe "cultul craniilor", care poate fi
demonstrat prin grija cu care se îngropau acestea. In Paleoliticul inferior nu
gasim forme de sacrificiu, dar în Paleoliticul mijlociu, acestea se deduc din
explicarea osuarelor de ursi, care sunt piese dintru sacrificiu închinat
"Stapânului animalelor". (este vorba despre elemente de jertfa, pe care omul
antic o presta prin sacrificarea animalelor.) In Paleoliticul superior apare cultul
mortilor. Ritualul de înmormântare face dovada unei credinte în nemurirea
sufletului.
5. In Mezolitic se dezvoltă comunitaţile umane pe baza extinderii agriculturii şi
creşterii animalelor domestice. Oamenii mezoliticului trăiau rudimentar
folosindu-se de unelte de lemn şi piatră cioplită pentru a supravieţui. Acesti
foloseau scrisul.
6. Reconstituirea religiei neolitice se bazeaza, in esenta, pe studiul plasticii
antropomorfe si zoomorfe, al altor obiecte folosite in ritualuri religioase, al
sanctuarelor si al complexelor de cult.
7. Epoca fierului se imparte in doua perioade:
Epoca bronzului, a început în Europa în mileniul al III-lea î.e.n
Epoca fierului, a apărut în urmă cu două mii de ani
8. Credințele religioase erau de două feluri:
animiste (fiecare lucru are un suflet)
antropomorfe (fiecare divinitate era asemănătoare omului)
9. Ea s-a dezvoltat cu o sută de mii de ani în urmă. De la această civilizație ne-au
rămas minunate vase de ceramică sau statuete care au fost descoperite la
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
41
Cernavodă, în Dobrogea și aparțin culturii Hamangia - „Gânditorul” și soția
acestuia.
10. Prin descoperirea fosilei umane se la Bugiuleşti, jud. Vâlcea, limita paleoliticului
este împinsă înapoi în timp cu aproximativ 800.000, 1.000.000 de ani.
4.3 Recapitulare
Specia umana a aparut si s-a dezvoltat in urma unui lung proces de evolutie, in
cursul caruia omul preistoric a dobandit o pozitie bipeda, creier mai mare si mai
complex decat al celorlalte vietuitoare, limbaj articulat si capacitatea de a munci.
In urma cu 25 de milioane de ani, in estul Africii, in zona numita a Riftului, o vale lunga
de peste 2000 de km, s-au produs importante modificari de releif si clima. S-au redus
suprafele ocupate de padurile tropicale, in locul lor aparand zone acoperite de ierburi
inalte si arbusti rezistenti la seceta. In noile conditii, stramosul omului, asemanator cu o
maimuta (Ramapitechus), a adoptat mersul pe doua picioare, mai potrivit cu viata in
camp deschis. Schimbarile de fauna si flora, i-au obligat pe primii oameni (hominizi) sa-
si modifice modul de hranire. Ei au devenit si consumatori de carne, fapt care a
accelerat evolutia (Australopitechus).
Cu mainile ramase libere, oamenii au inceput sa-si confectioneze unelte. Omul
preistoric fauritor de unelte (homohabilis), care a trait cu peste un milion de ani in urma,
este cel care a definit in buna masura specia umana, adica, fiinta capabila sa creeze.
Activitatea de obtinere a unor unelte din ce in ce mai performante si munca realizata cu
ajutorul acestora, au contribuit la dezvoltarea creierului si a limbajului. Omul capabil sa
gandeasca si sa comunice (homo sapiens), este stramosul cel mai apropiat al omului
de azi. Din Africa, specia umana s-a raspandit si pe celelalte continente Asia, Europa,
America, Australia.
Epoca pietrei.
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
42
Dupa natura uneltelor folosite de omul preistoric, se disting doua mari epoci: epoca
pietrei (paleolitic si neolitic) si epoca metalelor ( a bronzului si a fierului ).
Paleoliticul
Prima faza a epocii pietrei se numeste Paleolitic (de la cuvintele grecesti “ paleos”-vechi
si “lithos”-piatra).
Daca la inceput oamenii erau mai ales culegatori, consumand drept hrana fructe
salbatice, ierburi si radacini, folosirea uneltelor confectionate din piatra cioplita,(
toporase, varfuri de lance si de sageti ) le-a permis sa devina si vanatori. De asemenea,
o importanta descoperire, anume cea a focului, le-a permis oamenilor sa se
incalzeasca, sa se apere de animale, sa obtina lumina si sa-si imbunatateasca
prepararea hranei. Drept adapost erau folosite pesterile, pentru ca mai tarziu sa fie
construite corturi din pieisi blanuri de animale, urmate de colibe de lut. Locuintele nu
erau permanente, intrucat oamenii erau nomazi, deplasandu-se dupa turmele de
animale care le asigurau hrana.
Neoliticul
In urma cu cca 7000 de ani, omul preistoric a inceput sa slefuiasca si sa perforeze
uneltele de piatra, fapt ce inaugureaza inceputul Neoliticului ( de la cuvantul grecesc
“neos”-nou).Uneltele obtinute prin noile metode erau mai eficiente, fapt care a permis
aparitia agriculturii. La fel de importanta este si domesticirea animalelor ( caine, capra,
porc,bou ) si cresterea lor. Aproape concomitent cu descoperirea agriculturii au aparut
si primele mestesuguri: torsul, tesutul, olaritul. Aceste noi acupatii au produs mutatii
sociale, populatiile devenind acum sedentare.
Epoca bronzului
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
43
In urma cu 4000 de ani, omul preistoric a descoperit metalele: arama, argintul si aurul.
Prin combinarea aramei cu cositorul s-a obtinut bronzul, din care s-au confectionat
unelte si arme de o calitate superioara celor de piatra.
Epoca fierului.
Doua milenii mai tarziu a fost descoperit fierul. Folosirea uneltelor de fier a constituit un
progres semnificativ in viata omului preistoric. S-au confectionat pluguri, ciocane,clesti,
ferastraie, arme. Imbracamintea, care in epoca pietrei era obtinuta din piei si blanuri de
animale, a devenit mai aspectuoasa dupa aparitia torsului si tesutului, dovedind grija
oamenilor pentru propria infatisare.
Organizarea sociala
Timp de milioane de ani, oamul preistoric si-a dus existenta in cadrul unor grupuri mici
constituite pe baza legaturilor biologice, care functionau in virtutea unor necesitati
primordiale: asigurarea hranei si protectia impotriva pericolelor. Dezvoltarea acestor
relatii se realizeaza in momentul in care, prin perfectionarea uneltelor, oamenii ajung
sa-si depaseasca nevoile elmentare de subzistenta, organizandu-se intr-un plan
superior, determinat de interese. Astfel, de la familia constituita strict pe criterii
biologice, care in plan social a dat nastere institutiei casatoriei, s-a trecut la o organizare
sociala generata de relatii mai ample de rudenie, respectiv ginta, care cuprindea
membri ce aveau un stramos comun. Ulterior, mai multe ginti au format un trib, pentru
ca mai tarziu sa apara uniunile de triburi.In celasi timp, in cadrul comunitatilor umane,
se contureaza treptat, grupuri specializate in functie de ocupatiile fundamentale:
agricultori, mestesugari, razboinici si preoti.
La inceput, proprietatea asupra bunurilor comunitatii apartinea tuturor membrilor
acesteia. Principalele activitati in comun erau cele economice si cele legate de viata
spirituala. Mai tarziu s-a constituit si proprietatea privata, asupra unor unele, podoabe
arme. Relatiile dintre diversele grupuri erau de natura economica si culturala,
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
44
caracterizata prin schimburi, dar si de natura militara, manifestata prin conflicte si
razboaie, pentru a pune stapanire pe bunurile altor comunitati.
Viata spirituala
Omul preistoric, aflat sub imperiul nevoilor de supravietuire si asaltat de pericole, a
incercat sa reziste lumii ostile in care traia si a cautat mijloace pentru a o stapani.
Fortele potrivnice au fost ademenite, imblanzite sau adorate. Animalele care-i asigurau
hrana erau, fie omorate simbolic prin practici magice ( sacrificii ), fie glorificate pentru
forta si valoarea lor; uneori erau desenate pe peretii pesterilor, fiind astfel imblanzite
simbolic.In acest mod au aparut credintele si practicile religioase zoomorfe.
Credintele religioase ale omului preistoric erau animiste (fiecare lucru are un suflet) sau
antropomorfe (divinitatile sunt asemanatoare omului). In seria practicilor religioase se
inscriau si diversele culte (invocarea magica a fortelor supranaturale): cultele de
vanatoare, cultele fertilitatii, cultele solare, cultul mortilor. Practicare acestor culte
implica ceremonialuri sacre, desfasurate in spatii speciale numite sanctuare.
In zilele noastre, in anumite regiuni izolate ale globului ( Brazilia, Africa Centrala,
Indonezia), traiesc populatii care duc o viata asemanatoare omului primitiv. Ele
utilizeaza unelte de piatra cioplita si nu cunosc agriculura si mestesugurile. Studierea
acestor populatii de catre istorici si antropologi a permis formularea anumitor concluzii
privind viata omului primitiv.
Cultura şi civilizaţia epocilor preistorice
45
4.4 Bibliografie
1. Adam, Jean-Piere, Arheologia între adevăr si impostură, Bucuresti, 1978
2.Cârciumaru, Marian, Mărturii ale artei rupestre din România, Bucuresti,1987
3.Cârciumaru, Marian, Evoluia omului în cuaternar, Târgovite, 2000
4.Chirica, Vasile, Arta si religia paleoliticul superior în Europa centrală si
răsăriteană, Iasi, 1987
5.Dumitrescu, Vladimir, Legende celebre în fata stiintei, Bucuresti, 1978
6.Eliade, Mircea, Istoria religiilor si credintelor religioase, vol. I, Buc.,1991
7. Eliade, Mircea, Şamanismul şi tehnicile arhaice ale extazului, Bucuresti, 1998
8.Gheorghe, Petre , Preistor ie generală , Craiova, 1994
9.Gimbutas, Marija, Civilizatie si cultură, Bucuresti, 1989
10.Laszlo, Attila, De la prima familie la primele state. Prelegeri de istorie generală, Iasi,
2005
11.Luca, Sabin Adrian, Preistorie generală. Note de curs, Alba Iulia, 1999
12.Monsueli, Guida, Civi l izat i i e leol i t ice vechi , vol. I - I I , Bucurest i, 1978
13.Necraso, Olga , Originea si evolu t ia omului , Bucuresti , 1971
14.Mustată, Gheorghe; Mustată, Mariana, Origine si evolutie, vol. I-II, Iasi,2000
