07. Sinaxarul lunii Iulie

7/29/2019 07. Sinaxarul lunii Iulie

1/84

LUNA IULIE

SINAXAR

1 Iulie

n aceasta luna, n ziua ntia, pomenirea Sfintilor Mucenici sidoctori fara de arginti, Cosma si Damian, cei ce s-au savrsit laRoma.

Acesti sfinti au trait n mareacetate a Romei n zilele mparatuluiCarin, si erau frati, iar cumestesugul doctori, vindecnd nunumai oameni, ci si dobitoace. Eicereau ca plata de la cei ce selecuiau doar credinta si

marturisirea n Hristos, si nimicaltceva. Fiind ei prti lamparatul, ca fac vindecarile cumestesug fermecatoresc, sinevrnd sa se lepede de Hristos, cimai vrtos nca si pe mparatulCarin l-au mntuit din pagnatate,fiind tamaduit de dnsii. Caciacesta, spaimntndu-i cu grelechinuri, i s-au desfacut grumajii dei s-a ntors obrazul la spate. Sipentru aceasta cei ce se aflasera

acolo au crezut n Hristos. pe Caresi mparatul cu toti ai casei lui L-amarturisit. Atunci mparatul aliberat pe sfinti, trimitndu-i cucinste la locul lor. Dupa aceea

dascalul lor, cel ce i-a nvatat mestesugul doctoriei, pizmuindu-i si lundu-i,s-a suit cu dnsii ntr-un munte facndu-se a merge ca sa culeaga ierburi deleacuri. Si acolo sculndu-se i-a ucis cu pietre.

Tot ntru aceasta luna, n ziua ntia, pomenirea SfntuluiIerarh Leontie al Radautilor.

Acest purtator de Dumnezeu Leontie s-a nascut din parinti drept-maritoricrestini n orasul Radauti la nceputul sec. al XIV-lea. nca din pruncie, dus deparinti la biserica, a fost cuprins de o mare dragoste fata de casa luiDumnezeu unde, mai apoi, mergea zilnic si asculta cu toata luarea aminte

ntreaga slujba dupa care zabovea, cautnd sa se apropie ct mai multsufleteste de cuviosii parinti calugari, ostenitori si slujitori sfintiti la aceastacatedrala voievodala.

Parintii din obstea catedralei vazndu-l cu atta dragoste pentru casa luiDumnezeu, pentru sfintele slujbe, l-au primit n obstea lor unde, fericitul

Leontie n toate cele rnduite ca ascultare, arata rvna si smerenie.


2/84

Pentru viata lui duhovniceasca afost calugarit primind numele deLavrentie. Rvna lui pentrunevointele duhovnicesti tot maimult sporea. Lund binecuvntarede la staretul obstei, s-a ndreptatcatre un loc sihastresc, nu departede Putna, unde erau ctiva sihastri.Mitropolitul Moldovei de atunci,aflnd de aceasta vatrasihastreasca cu rnduiala preafrumoasa, a mers si a sfintitbiserica acelui schit si odata cuaceasta a hirotonit n preot pecuviosul Lavrentie, numindu-l totatunci egumen, potrivit si dorinteiacelei obsti.

Aici, n aceasta cuvioasa obste vinesa se nevoiasca si cuviosul DaniilSihastrul sub povata parintelui sau

duhovnicesc Lavrentie.

nfiintndu-se scaun episcopal la Radauti, n timpul Voievodului Alexandru celBun, nu dupa multa vreme, Cuviosul Lavrentie este chemat la nalta vredniciesi nfricosatoarea raspundere a arhieriei. Primind darul arhieriei nu a ncetatnici o clipa nevointele sihastresti, n chilia salasului sau episcopal. Veghind lapastrarea rnduielilor canonice, pazind scumpatatea si pogoramntul n toatecte le rnduia spre zidirea Bisericii lui Hristos, Sfntul Ierarh Leontie cu

ntelepciune, smerenie si daruire s-a nevoit spre folosul cel mntuitor alpastoritilor sai sufletesti.

S-a retras din scaunul arhipastoresc si a luat schima cea mare la sihastria -Laura.

Cunoscndu-si dinainte sfrsitul vietii sale pamntesti, a chemat ntregsoborul pentru a-i da ultimele sale povete parintesti, a rnduit ca egumen alacestei sfinte mnastiri, pe cel mai apropiat ucenic al lui, cuviosul DaniilSihastrul, pe care binecuvntndu-l, a adormit n Domnul ntru nadejdea

nvierii si a vietii vesnice. Credinciosii, fiii lui duhovnicesti veneau lamormntul sau unde se rugau si aflau tamaduiri de tot felul de boli. Curnd,cinstitele sale moaste au fost stramutate la Radauti potrivit dorinteicredinciosilor. Aici, la racla cu sfintele sale moaste, venea multa lume,cunoscnd darul lui Dumnezeu care se revarsa asupra tuturor celor care, cucredinta se rugau si sarutau sfintele sale moaste.

n anul 1639, racla cu sfintele sale moaste a fost rapita de navalitori, cummentioneaza cronicile, fara sa se stie, nici pna n ziua de azi, locul unde eleau fost duse.

Cu rugaciunile Sfntului Parintelui nostru Ierarh Leontie, Doamne, IisuseHristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne si ne mntuieste pe noi. Amin.

Tot n aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostruVasilie, ce a ntarit manastirea de la Izvorul adnc.


3/84

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru PetruPatriciul, care a vietuit ntru ale lui Evandru.

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Leon pustnicul, care golpetrecnd, s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor doua mii de Mucenici, careprin sabie s-au savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Mavrichie, care,fiind uns cu miere si muscat de albine, s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor 25 de Mucenici, care nNicomidia prin foc s-au savrsit.

Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i nemntuiete pe noi. Amin.


4/84

2 Iulie

n aceasta luna, n ziua a doua, pomenirea punerii cinstituluivesmnt al Preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei n sfntaracla, n zilele mparatului Leon cel Mare si al Virinei, femeia lui(Acoperamantul Maicii Domnului).

Pe vremea mparatiei lui Leon cel Mare si a Virinei sotia sa, doi boieri patrici:Galvie si Candid, frati buni fiind, aumers sa se nchine la Ierusalim.Sosind n Palestina, la locurileGalileei, au aflat acolo cinstitahaina a Nascatoarei de Dumnezeula o femeie evreica, care o tinea cucinste, aprinznd multe lumini sifacnd tamieri. Deci s-au hotartei ca sa o ia. Si mergnd laIerusalim, au facut o racla

asemenea celei n care se aflacinstitul vesmnt al Maicii luiDumnezeu; iar cnd s-au ntors, aupus racla cea desarta n loculceleilalte; si pe cea cu sfntul sidumnezeiescul vesmnt, au luat-osi s-au dus. Si daca au sosit laConstantinopol, au pus-o ntr-unmetoc al lor ce se cheamaVlaherne, ncercnd sa ascundacomoara. Dar vaznd ca nu se

poate, au dat de stire mparatului,care s-a umplut de nespusabucurie. Si a facut o biserica la acel metoc, si a pus acolo cinstita racla, undeacum se afla, pazind cetatea si gonind tot vrajmasul si toata boala.

Tot n aceasta zi, pomenirea celui ntru sfintii Parintelui nostruIuvenalie, patriarhul Ierusalimului.

Acesta a trait pe vremea lui Teodosie cel Mic, si a ajuns pna la vremeamparatiei lui Marcian si a lui Leon, lund parte si la Sinodul din Efes si laSinodul de la Calcedon. mparatul Marcian mpreuna cu Pulheria zidind

Vlaherne, au ntrebat pe Iuvenalie unde s-a pus trupul Nascatoarei deDumnezeu. Iar el a raspuns ca din Scriptura nu stie, dar se zice ca dupa ce afost ngropata de apostoli, s-a auzit cntare ngereasca timp de trei zile.Dupa a treia zi, fiindca unul din apostoli nu se ntmplase la ngroparea MaiciiDomnului, a fost deschis mormntul si nu se aflara moastele, ci numai celede ngropare. Si a rugat mparatul pe Iuvenalie ca macar sicriul mpreuna cucele de ngropare, sa-l pecetluiasca si sa i-l trimita, care lucru s-a si facut. Peacestea mparatul le-a asezat n Biserica Nascatoarei de Dumnezeu zidita deel n Vlaherne. Iar Sf. Iuvenalie pastorind de toti anii 38, a adormit n pace.


5/84

Tot ntru aceasta luna, n doua zile, pomenireaDreptcredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfnt, purtatorulde biruinta, si aparatorul crestinatatii.

Odraslit din pamntul Moldovei, maritulVoievod Stefan cel Mare a fost numit sicinstit din totdeauna de catre poporuldreptcredincios: bun, mare si sfnt.Bun pentru faptele sale de milostenie,

mare pentru iscusinta cu care a condustara cu dreptate, Dumnezeu pedepsindprin el pe cei lacomi si tradatori, sfntpentru lucrarea lui ntru apararea

ntregii crestinatati si zidirea unui marenumar de biserici si manastiri.

Binecredinciosul Voievod Stefan celMare si SfantDreptcredinciosul Voievods-a nascut la Borzesti, din parintiibinecredinciosi crestini voievodulBogdan al II-lea si doamna sa Maria-Malina Oltea, aratndu-se din fragedacopilarie cu deosebita dragoste fata detara si credinta stramoseasca. Curnd,dupa uciderea tatalui sau, este chematla tronul Moldovei la 12 aprilie 1457.ncercat, pe parcursul lungii sale domnii, de numeroase suferinte, nu si-apierdut niciodata nadejdea n Bunul Dumnezeu ci, cu evlavie si-a purtat jugulvietii sale.

Stefan cel Mare si cel Sfnt a luptat pentru apararea ntregii crestinatati"pna la moarte" cu capul sau adica, "cu pretul vietii sale", cum arata n

scrisoarea adresata principilor ntregii crestinatati, chemndu-i la lupta sfntade aparare a credintei crestine.

Stefan, Dreptcredinciosul Voievod, a pus biruintele sale nu pe seamaiscusintei mintii sale ci, cu smerenie pe seama voii si puterii lui Dumnezeu,care i-a stat mereu n ajutor. Maritul Voievod a fost nu numai aparator, ci simarturisitor al credintei prin numarul mare de mnastiri si biserici zidite, att

n Moldova ct si n Muntenia, Transilvania si Muntele Athos. Prin frumuseteasi maretia acestor sfinte lacasuri, mpodobirea lor cu pictura, nzestrarea lorcu cele necesare sfintelor slujbe, toate lucrate cu o maiestrie artisticanentrecute pna astazi, binecredinciosul Stefan cel Mare si Sfnt aduce

naintea lui Dumnezeu "slava poporului sau", adica a neamului nostruromnesc.

Ca om al rugaciunii, evlaviosul Voievod a cerut sfintitilor parinti sa se roagepentru poporul dreptcredincios al Moldovei, pentru ostenii sai, pentru cei viisi pentru morti. El nsusi se ruga cu post si facnd nenumarate fapte demilostenie n vremuri de primejdie mai ales, asa cum este nfatisat peicoanele pictate n ctitoria sa de la Putna. Sfntul Cuvios Daniil Sihastrul i-afost parinte si povatuitor duhovnicesc si ntelept sfatuitor n ceasurile sale derugaciune si veghe. Deopotriva a fost om al ntelepciunii si dreptatii, precumsi al iubirii si iertarii: "Te-am iertat si toata mnia si ura am alungat-o cutotul din inima noastra", scria Voievodul, adresndu-se boierului sau Mihu,

unul din cei care participasera la uciderea parintelui sau. Gndul mortii


6/84

pururea l-a avut n minte caci pentru el moartea era, potrivit nvataturiicrestine, o stramutare "de la cele vremelnice" catre "locasurile de veci", asacum el nsusi a pus sa se scrie pe piatra sa de mormnt, pregatita cu 12 ani

nainte de mutarea la Domnul.

Paginile sfinte de cronica romneasca amintesc peste veacuri despre evlavia,cinstirea si credinta poporului romn fata de Dreptcredinciosul VoievodStefan cel Mare si Sfnt: "iar pe Stefan Voda l-au ngropat tara cu multa jalesi plngere la mnastire la Putna care era de dnsul zidita. Atta jale era deplngeau toti, ca dupa un parinte al lor", zicnd mai departe cronicarul: "Cedupa moartea lui pna astazi i zic Sfntul Stefan Voda..., pentru lucrurile luicele vitejesti, care nimeni din domni, nici mai nainte, nici dupa aceea l-auajuns".

De la mutarea sa la Parintele Ceresc pna astazi, mormntul sau de laManastirea Putna este strajuit de o candela pururea aprinsa, unde fiiineamului romnesc nencetat si pleaca genunchiul cu evlavie si rugaciunecatre Milostivul Dumnezeu. Maritul si drept-credinciosul Voievod Stefan celMare si Sfnt ramne peste veacuri o pilda de adevarat conducator de tara,stapnit permanent de credinta n Puternicul Dumnezeu, iubirea de Bisericastramoseasca si tara, spre slava lui Dumnezeu, unul n fiinta si nchinat n

Treime, Tatal, Fiul si Sfntul Duh. Amin.

Tot n aceasta zi, chinuirea Sfntului Mucenic Coint.



7/84

3 Iulie

n aceasta luna, n ziua a treia, pomenirea Sfntului MucenicIachint, cubiculariul.

Acesta era din Cezareea Capadociei, si fiind cubiculariu slujea la masamparatului Traian (anul 108). Fiind prt ca este crestin, a fost silit sa gustedin jertfele idolesti cele spurcate. Iar de vreme ce nu s-a plecat a faceaceasta, ci mai vrtos a marturisit pe Hristos, a fost batut peste tot trupul sibagat n temnita. Acolo i s-a dat sa mannce numai din cele jertfite idolilor,dar viteazul nevoitor al lui Hristos n-a voit a gusta din acelea, ci a ramaspostind 40 de zile. Din pricina aceasta slabind de foame, si-a dat sufletul luiDumnezeu.

Tot n aceasta zi, pomenirea celui dintre sfinti Parintelui nostruAnatolie, patriarhul Constantinopolului.

Acesta era preot si purtator de raspunsuri al Bisericii Alexandriei. A fost

hirotonit arhiepiscop al Constantinopolului n vremea lui Teodosie cel Mic,pentru ca ratacitul Dioscor avea nadejde sa-i fie ajutator n erezia sa. Darnimic n-a folosit Dioscor cu mestesugirile sale, caci fericitul Anatolie l-acaterisit la Sinodul de la Calcedon si a pus n diptice numele SfntuluiFlavian, care fusese caterisit de Dioscor si de tlharescul lui Sinod. Si a trimisSfntul Anatolie epistole episcopilor, ndemnndu-i sa anatematizeze pe

ncepatorii eresurilor, adica pe Nestorie, Eutihie si Dioscor. Sfntul Anatolie aurmat Sf. Flavian si, pastorind biserica cu dreapta credinta opt ani, s-a mutatcatre Domnul, lasnd n locul sau pe Sfntul Ghenadie.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Teodot si

Teodota; Diomid, Evlampie, Meliton, Petru, Asclipiodot siGolinduh.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Marcu siMochian.

Acestia fiind siliti de Maxim eparhul sa jertfeasca idolilor si neplecndu-se, cin fata tuturor marturisind numele lui Hristos, li s-au taiat capetele cu sabia.Sfntului Mochian cnd era dus la moarte i urmau femeia si copiii plngnd,iar el i sfatuia sa taca. Iar cnd Sfntului Marcu i s-a taiat capul, sotia sa,fiind de fata, l-a primit n mini. Si asa muceniceste savrsindu-si viata, au

primit cununile muceniciei.

Tot n aceasta zi, chinuirea Sfntului Mucenic Coint.



8/84

4 Iulie

n aceasta luna, n ziua a patra, pomenirea celui dintre sfintiParintelui nostru Andrei din Ierusalim, arhiepiscopul Cretei.

Sfntul Parinte Andrei s-a nascut la Damasc in jurul anului 660. Cel careavea sa fie numit "cel maiarmonios dintre melozi" s-a aflatfara grai in primii sapte ani ai

vietii sale. Scapat de aceastainfirmitate prin SfntaImpartasanie, arata incepind deatunci un talent de exceptie, inspecial in arta vorbirii intelepte si astudiului Sfintei Scripturi. Parintiisai il incredintara ca slujitorbisericii Invierii la Ierusalim (dupaunii ar fi devenit calugar la Saint

Sabas, unde a si studiat) iar celcare se afla in tronul patriarhal,Teodor (674-686), facu din Andreifiul sau spiritual. Intuise in elasemenea calitati incit voia sa ilpregateasca drept succesor al sausi il numi, in ciuda vrstei salefragede, notar al Patriarhiei,dndu-i responsabilitatea tuturorproblemelor bisericesti. In aceastacalitate, la putin timp de la cel de-

al Saselea Sfnt Sinod Ecumenic (prin 685), Andrei fu trimis laConstantinopol, cu doi sfinti batrni, pentru a prezenta imparatului siPatriarhului marturia de credinta a Bisericii sale, manifestndu-si adeziuneala condamnarea ereziei monotelite (Biserica din Ierusalim, ocupata invremea aceea de catre arabi, nu a putut sa trimita dect un singurreprezentant la Sinod).

Ceilalti doi reprezentanti s-au intors in Palestina, dar Sfntul Andrei ramasein capitala, gasind acolo conditii mai prielnice rugaciunii, studiului siactivitatilor apostolicesti pentru care Dumnezeu il pregatise. Duse pentru ovreme o viata retrasa, dar adevarul nu putea sa ramna multa vreme ascunssub oboroc, astfel purtarea sa plina de sfintenie si forta cuvintelor sale

folosita intru mntuirea sufletelor ajunsera repede la urechile imparatului siale Patriarhului, si fu numit Diacon al Marii Biserici. Ii fu incredintat postul deresponsabil al orfelinatului Sfntul Paul si al ospiciului pentru saraci ce se aflain cartierul Eugenios. Timp de aproape 20 de ani, dovedi multa perseverentala conducerea acestor institutii de binefacere, pe care le dezvolta si letransforma in ostrov al mntuirii, prin indemnarea oamenilor la pocainta si lapracticarea virtutii. Reusi att de bine in aceasta sarcina, inct in 711 fuconsacrat Arhiepiscop al Cretei. Dar inainte de a se putea instala in scaunulsau, cum se gasea inca in capitala, Philippikos uzurpa tronul, il destitui pePatriarhul Cyrus si il puse in locul acestuia pe Ioan al Saselea., dndu-i dreptmisiune sa anuleze hotarrile celui de-al Saselea Sinod si sa renvieze erezia

monotelita. Sub presiunea autoritatilor, Sfntul Andrei trebui sa incuviinteze


9/84

toate acestea ; dar imediat ce Philippikos fu indepartat de la putere (713), else retracta si marturisi fara ocolisuri adevarata credinta despre cele douavointe ale lui Hristos.

Inca din ziua instalarii sale in Catedrala din Gortina, Sfntul Pastor isiincuraja Preotii sa se apropie cu demnitate de Dumnezeu si sa devinaprimitori ai harului sau, pentru a fi capabili sa transmita credinciosiloraceasta lumina. Pronunta un mare numar de predici in cinstea sarbatorilorDomnului, ale Maicii Domnului sau ale Sfintilor, care constituie una din celemai pretioase mosteniri ale literaturii patristice ; pentru a incununa cudemnitate festivitatile Bisericii sale, el compuse, cu o arta de neasemuit,nenumarate imnuri ramase in cartile noastre liturgice.

El este in special autorul Canonului celui Mare care, cntat in fiecare an intimpul Postului Mare, nu a incetat, de secole incoace, sa dea nastere inrndul credinciosilor la mntuitoare lacrimi de pocainta. In acest imnimpunator, pentru care a si primit titlul de "Initiator in tainele pocaintei",sfntul evoca toate personajele Vechiului si Noului Testament care pot filuate drept modele spre calea intoarcerii la credinta si la cainta. Pe cel carese pocaieste si care la inceputul Postului s-a recunoscut in Adam asteptnd laportile Raiului, aceste exemple scoase din Scriptura il fac sa realizeze ca -

recapitulnd prin viata sa pacatele lumii intregi - numai in lacrimi, post sirugaciune trebuie asteptata izbavirea prin Hristos, Mntuitorul intregiiomeniri.

In afara acestor indeletniciri de predicator si melodic, Sfntul Andrei renovabiserici si manastiri, fonda o biserica, inchinata Maicii Domnului dinVlaherne, in amintirea acestei renumite biserici din Constantinopol.Organiza de asemenea un ospiciu pentru bolnavi, batrni si nevoiasi, pe careil intretinea nu numai financiar ci il si vizita adesea, ingrijind pe infirmi cuminile lui si procurnd tuturor minunata mngiere prin cuvintele sale.

Cu ocazia unuia din desele atacuri arabe impotriva insulei Creta, SfntulIerarh, refugiat in fortareata impreuna cu poporul sau, reusi sa ii indepartezepe agresori prin singura puterea rugaciunii sale si multi dintre ei pierira indezordinea creata. Cu alte ocazii, el scapa insula de seceta, prin suvoiullacrimilor sale si alunga o epidemie transformndu-se in medic al tuturor prinrugaciune si priveghere.

Desi devenise totul pentru toti asemeni lui Hristos, el trebui sa isi paraseascaeparhia pentru a se duce la Constantinopol. Acolo puse bazele poporuluiprieten al lui Hristos prin invatatura sa ortodoxa despre inchinarea la SfinteleIcoane, amenintata in acele timpuri de catre imparatul Leon al Treilea.Primind semn de la Dumnezeu despre apropierea sfrsitului sau, ii reuni pecei apropiati lui si ii anunta ca Episcopatul sau nu il va revedea in viata. Laputin timp dupa aceea, se imbarca spre Creta si, facnd escala in insulaMitilene, (dupa altii, ar fi fost trimis in exil la Mitilene de catre imparatul LeonIII, din cauza ca apara Sfintele Icoane) isi gasi odihna la 4 iulie 740.

Tot n aceasta zi, pomenirea Preacuvioasei Marta, maicaSfntului Simeon, celui din muntele minunat.

Cuvioasa Marta petrecnd cu tot felul de fapte bune, si avnd multa credintaspre Maica lui Dumnezeu, i s-a vestit de catre dnsa mai nainte desavrsirea ei dulceata vesnicelor bunatati ce o asteptau. Si mutndu-se de la

cele pamntesti, s-a aratat celor ce pazeau moastele ei, facndu-i sa se


10/84

bucure si spunndu-le ca a luat mare har de la Dumnezeu. Si se afla ea ntrulumina si n bucurie de negrait, nu numai pentru rugaciunile fiului ei, ci sipentru ca a suferit pentru Domnul felurite ispite si necazuri.

Tot n aceasta zi, pomenireasfantului Andrei Rubleov,iconograful.

Tot n aceasta zi, pomenirea

chinuirii Sfntului sfintituluiMucenic Teodor, episcopulChirinei.

Tot n aceasta zi, pomenireaSfntului Mucenic Teodot.

Tot n aceasta zi, pomenireaSfntului Mucenic Donat,episcopul Leviei.

Tot n aceasta zi, pomenireaSfintei Mucenite Chiprila,care, strujita fiind, s-asavrsit.

Tot n aceasta zi, pomenireaSfintelor Aroa si Luchia, care de sabie s-au savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintei Asclipia, facatoarea deminuni, care cu pace s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului sfintitului Mucenic Teofil,care de sabie s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Menighi, care cu pace s-a savrsit.



11/84

5 Iulie

n aceasta luna, n ziua a cincea, pomenirea Cuviosului si deDumnezeu purtatorului Parintelui nostru Atanasie cel din Aton,si cei mpreuna cu dnsul, sase ucenici ai lui.

Acest luceafar stralucind pe firmamentulSfintilor Parinti s-a nascut prin anul 930 laTrapezunt, din parinti de bun neam si funumit Avramie la Sfntul Botez. Ramasorfan de mama si de tata la putina vremedupa nasterea sa, a fost primit de o rudaa mamei sale, sotia unuia dintre notabiliiTrapezuntului. Cnd era copil nu era atrasde jocuri galagioase, ci isi conducea maidegraba prieteniii in padure sau inapropierea unei pesteri si juca rolul deegumen. Progresele rapide pe care le

facea in studiile sale ii atrageau admiratiacelor apropiati si, abia ajuns la vrstaadolescentei, fu remarcat de un inaltfunctionar imperial in misiune in acel oras,care se atasa de el si il lua cu el laConstantinopol. Primit in casaconducatorului militar Zefinezer (acestadin urma era ruda cu cei din familia Focasi din familia Maleinos. Fiul sau se

casatorise cu verisoara si prietena din copilarie a lui Atanasie), el isi continuastudiile sub indrumarea unui invatator remarcabil, Atanasie, si chiar fu

avansat curnd ca profesor adjunct, in ciuda vrstei sale tinere.Inclinatia pe care o manifesta in domeniul Literelor nu il facea sa neglijezeviata ascetica, care ii placuse inca din copilarie; se arata calugar inainte devreme si luptator inainte de a intra in arena. Se eschiva de la masaimbelsugata a generalului si isi dadea merindele, ce ii erau aduse de doiservitori, in schimbul unei pini de orz, pe care o mnca o data la doua zile.Nu se intindea pentru a dormi si lupta impotriva somnului stropindu-si fata cuapa rece. Ct priveste vesmintele, le impartea saracilor, iar cnd nu mai aveanimic de dat, se retragea intr-un colt pentru a se lepada pna si de lenjeriade corp.

Elevii veneau din toate partile la Avramie, iar altii paraseau scoalainvatatorului sau, nu numai din cauza stiintei lui si capacitatilor de a ii invatape ceilalti, ci mai ales pentru amabilitatea lui, viata sa sfnta si aspectul saudumnezeiesc. Imparatul Constantin VII Porfirogenetul il transfera intr-o altainstitutie de invatamnt, dar cum discipolii se atasau de el mai abitir dectiedera de stejar, pentru a nu fi cauza unui scandal si a rivalitatii cu fostul sauinvatator, Avramie - caruia ii era rusine de laude - se hotari sa renunte lacariera de profesor si cu ea la toate grijile secolului.

Revenit la Constantinopol, dupa un sejur de trei ani in regiunea Marii Egee, incompania conducatorului militar, acesta ii facu cunostinta cu ruda lui, Sfntul

Mihai Maleinos (cf. 12 iulie), egumenul Lavrei de la Muntele Kyminas, care


12/84

era bine cunoscut de toti oamenii de vaza. Cucerit de acest om dumnezeiesc,tnarul ii dezvalui dorinta sa de a imbratisa viata monahala. Spre sfrsituldiscutiei, se prezenta la Sfntul Mihai nepotul sau, Nichifor Foca, pe atunciconducator militar al Anatoliilor, care nutri imediat o mare afectiune,amestecata cu admiratie, pentru Avramie.

Acesta, gasindu-si tatal spiritual asa cum si-l dorea inima sa, il urma peSfntul Mihai la Muntele Kyminas, unde primi curnd Schima cea mica subnumele de Atanasie. Batrnul, dndu-si seama ca tnarul sau discipol eradeja inaintat in practica ascezei si dorind sa faca din el un ostas al lui Hristoscalit in taina supunerii, ii refuza ingaduinta de a mnca o data pe saptamna,permitndu-i sa o faca o data la trei zile si ii porunci sa doarma pe o rogojinasi nu pe un scaun, asa cum obisnuia. Atanasie, care fu insarcinat in calitatede copist si de ajutor de paracliser, se supunea fara crcnire la tot ceea ce seimpotrivea vointei sale, intr-att inct ceilalti discipoli de o seama cu el ilnumeau "fiul ascultarii". Dovedi un asemenea zel inct in mai putin de patruani ajunse la curatia mintii si, inzestrat de Dumnezeu cu arvunacontemplatiei, fu socotit demn de a trece la stadiul isihiei. Mihai ii permise sase retraga intr-o chilie de sihastru, la in jur de o mila de manastire, sa sehraneasca doar cu pine uscata si apa, o data la doua zile, si sa isi petreacaintreaga noapte in priveghere. Astfel retras il gasi Nichifor Focas, in vizita la

Kyminas, cnd veni sa il vada si ii dezvalui intentia sa de a deveni calugar incompania lui, indata ce imprejurarile o vor permite.

La putina vreme, cum Sfntul Mihai lasase sa se inteleaga printre ceiapropiati lui ca Atanasie ar deveni mostenitorul sau in ale harului si alesufletului, unii calugari, creznd ca el voia sa il faca succesor ca egumen,incepura sa deranjeze pe tnarul ascet cu tot felul de maguliri. Topit indragostea isihiei si respingnd orice onoruri, Sfntul alese si de data aceastasa se eclipseze si, lundu-si doar hainele cu el, doua carti si culionulparintelui sau spiritual, se duse de-a dreptul la Muntele Athos, pe care iladmirase din insula Lemnos cu ocazia sejurului sau la Marea Egee, si unde nu

traiau pe atunci dect sihastri, locuind in colibe de crengi si care, straini deorice grija, nu detineau nimic si nu lucrau pamntul. Dupa ce le admiramodul de viata cu ocazia unei scurte vizite, se puse sub ascultarea unuibatrn cu totul simplu, care locuia in partea de nord a peninsulei, Zygos,dndu-se drept un marinar victima unui naufragiu, cu numele Barnaba ;pentru a indeparta orice banuiala asupra originii sale, se prefacu a fi nescolitsi incapabil sa invete macar alfabetul.

Intre timp, Nichifor Foca primise deja titlul de chef al armatelor si il cautapeste tot pe Atanasie. El scrise chiar judecatorului din Tesalonic, cerndu-i saancheteze la Muntele Atos. Acesta se adresa protosinghelului Stefan care iiraspunse ca nu avea cunostinta de existenta acestui calugar. In ziua NasteriiDomnului, cu ocazia privegherii la care erau adunati toti atonitii in micutabiserica Protaton din Karyes, protosinghelul recunoscu in alura plina denoblete a tnarului Barnaba pe calugarul care ii fusese descris si ii porunci saciteasca predica Sfntului Grigorie Teologul. Atanasie incepu sa ingne ca uncopil, dar protosinghelul ii porunci sa citeasca "asa cum stia"; nemaiputndsa se ascunda, incepu sa citeasca in asa fel inct toti calugarii venira sa seprosterneze plini de admiratie in fata lui. Cel mai de vaza dintre ei, Paul dinXiropotamu (cf. 28 iulie) prezise ca acela care venise mai trziu dect ei peMunte avea sa fie inaintea lor in Imparatia lui Dumnezeu si ca toti calugariiaveau sa se supuna lui. Protosinghelul il lua deoparte pe Atanasie si, aflndadevarul, ii promise sa nu il tradeze si ii atribui o chilie singuratica, la trei

stadii de Karyes, unde putea fara tulburare sa stea de vorba doar cu


13/84

Dumnezeu. Acolo Sfntul isi asigura existenta copiind carti si dovediasemenea dexteritate in aceasta activitate inct copia, cu o caligrafieeleganta si ingrijita, o Psaltire pe saptamina.

Dar lumina nu putea sta ascunsa multa vreme pe Munte si cnd fratele luiNichifor, Leon Foca, veni in pelerinaj la Athos pentru a aduce rugaciune demultumire lui Dumnezeu dupa un razboi victorios impotriva barbarilor, reusisa il descopere pe Atanasie. Calugarii atoniti, constatnd ca acest calugar eraatt de indragit de personaje de rang inalt, il rugara sa mijloceasca la Leonpentru ca biserica Protaton sa fie refacuta si construita mai mare. Atanasieobtinu imediat ceea ce a cerut si dupa ce si-a luat ramas bun de la prietenulsau de vaza, reveni in singuratatea sa. Dar cum calugarii veneau neincetatsa ii ceara sfatul, el se eclipsa din nou, in cautarea isihiei, si se retrase inpartea de sud a Muntelui, intr-un loc pustiu, batut de vnturi, Melana. Acolofu crncen ispitit de demon care isi vadi fata de ascet toate uneltirile lui simai ales "razboiul acediei", incercarea specifica sihastrilor. Vrajmasul iiprovoca o asemenea uscaciune spirituala inct, ajuns aproape ladescurajarea totala, Atanasie isi dorea sa paraseasca acel loc ; dar intr-unultim efort hotar sa rabde pna la sfrsitul anului. In ultima zi, pe cnd sepregatea sa paraseasca Melana, cum nu gasise nici un fel de liniste inaceasta incercare, o lumina dumnezeiasca il strabatu dintr-odata, umplndu-l

de o bucurie de nedescris si aducndu-i darul lacrimilor, pe care le varsa deatunci, fara nici un efort, pna la sfrsitul zilelor sale ; de aceea locul iideveni att de drag pe ct ii fusese de urt mai inainte.

Tocmai atunci Nichifor Foca primise comanda intregii armate bizantine pentrua elibera Creta de arabi, care inspaimntau toate tarmurile prin incursiunilelor in scopul de a jefui;el trimise soli in centrele manastiresti din aceletimpuri - cu deosebire la Athos, caci aflase de la fratele sau ca Atanasie segasea acolo - cernd sa ii fie trimisi calugari in stare sa il ajute prinrugaciunile lor. Parintii din Sfntul Munte reusira sa invinga toata rezistentaiubitorului isihiei, amintindu-i ca mai multi calugari se aflau prizonieri in

minile arabilor si astfel Atanasie sosi in Creta in compania unui calugar maiin vrsta, la putin timp de la izbnda lui Nichifor (961). Purtat pe valurilebucuriei de a-si fi regasit parintele spiritual, acesta ii confirma ca inca aveaintentia de a se retrage din lume si il implora sa puna bazele unei manastiriin apropierea sihastriei sale pentru a se adaposti amndoi. Omul luiDumnezeu, considernd ca a lucra pentru propria mntuire era deja o sarcinaprea grea si evitnd orice ocazie care i-ar fi adus grija si imprastiere, refuzaaceasta propunere si se intoarse la Athos. Nichifor trimise dupa el pe unul dincei apropiati lui, Metodie care deveni apoi egumen la Kyminas si acesta dinurma reusi sa il convinga pe Atanasie sa intreprinda constructia manastirii.Cu aurul oferit de Nichifor, un paraclis fu construit in scurt timp si fu inchinatInaintemergatorului cu chilii de sihastru pentru Atanasie si Nechifor (acesta

chilie exista inca, la cinci minute de Lavra) ; dupa plecarea lui Metodie seincepu constructia unei mari biserici a Maicii Domnului si a Lavrei, numita"din Melana" (numita Lavra, in amintirea manastirilor aproape-sihastre dealtadata, fundatia era dintru inceput destinata unei manastiri cenobitice), pelocul unde Atanasie fusese izbavit din acedie prin viziunea luminiidumnezeiesti. Atanasie alunga prin rugaciune demonul care ii paraliza pemuncitori, acestia hotarra sa devina calugari si fura tunsi de catre Sfntcare, inainte de a-i accepta ca discipoli, se duse sa primeasca schima ceamare monahiceasca din minile unui sihastru din imprejurimi, Isaia.

In acel an (962-963), o foamete cumplita lovi intregul Imperiu inct

aprovizionarea Lavrei fu intrerupta. Hotarnd sa mearga sa ceara sfatul


14/84

batrnilor din Karyes, Atanasie intlni pe drum pe Maica Domnului, care facusa tsneasca in fata lui un izvor cu apa din abundenta (pe locul actual alAghismei Sfntului Atanasie. Acest episod nu apare in Viata Sfntului , dar afost transmis prin traditia orala) si Ea ii ceru sa nu fie nelinistit caci ea aveasa ocupe pentru restul vremii sarcina de econom al Manastirii (de aceea,pna astazi, nu exista econom la Lavra, doar sub-econom si este venerataicoana Maicii Domnului Economita). Iar cnd Sfntul se intoarse la Manastire,Prea Sfnta ii arata hambarele pline. Prin harul lui Dumnezeu si rugaciuneaSfntului, lucrarile inaintara cu repeziciune, in ciuda marilor greutati datorateterenului accidentat, plin de pietre si hatisuri. La biserica, dotata cu douastrane in forma de cruce (prima biserica de acest tip, zisa "atonita", care segeneraliza apoi in intreg Imperiul), fu adaugata o sala de mese (cu 21 demese din marmura dintr-o singura bucata, care exista si astazi la Lavra,asemeni altor numeroase obiecte din epoca Sfntului, indeosebi crja sapastorala si crucea cea grea din fier pe care o purta), camere de oaspeti, unspital dotat cu baie, un apeduct, o moara si tot ceea ce era necesar vietiiintr-o mare manastire. Numarul calugarilor crescu repede iar Sfntul vegheala organizarea comunitatii, ocupndu-se in cele mai mici detalii att deSfintele Liturghii cit si de treburile zilnice, dupa modelul manastirii Studion :in asa fel inct totul sa fie indeplinit cu demnitate si in ordine iar calugarii,eliberati de toate bunurile si de propria vointa, sa poata persevera intr-o

singura inima si fara grija in slavirea neintrerupta a lui Dumnezeu. PentruSfntul Atanasie, viata manastirii consta in "a privi impreuna scopul vietii,adica mntuirea, si a forma in viata cenobitica o singura inima si o singuravointa. Pentru ca intr-o singura dorinta toate fratiile sa constituie un singurtrup cu mai multe membre" (Tipicul Sfntului Atanasie, editura Meyer pagina115).

Totul parea sa decurga ct se poate de bine, cnd iata ca sosi vesteaincoronarii lui Nichifor pe tronul imparatesc (963). Descumpanit in fata aceea ce el considera ca o tradare, Atanasie, sub pretextul unui drum laConstantinopol, se imbarca pe data impreuna cu trei discipoli. Dar abia

indepartndu-se de tarm, il trimise pe unul dintre ei dupa suveran, cu oscrisoare anuntindu-si demisia ; il insarcina pe al doilea, Teodot, sa ducaaceasta veste Lavrei si impreuna cu al treilea, Antonie, se indrepta spreinsula Cipru. Acolo se prezentara la manastirea "Preotilor", dndu-se dreptpelerini care, renuntnd sa mai mearga pna in Tara Sfnta, ocupata desaracini, voiau sa traiasca in impreujurimi ca asceti. Bucuria lui Nichifor cndil intmpina pe trimisul parintelui sau spiritual se intuneca repede cnd ii citiscrisoarea si imediat ceru sa fie cautat Atanasie. In acest timp Lavra, lipsitade parintele sau, cadea in ruine iar calugarii orfani nu isi putea gasi niciconsolare nici armonie.

Cnd cei doi fugari aflara ca egumenul fusese informat ca imparatul cauta doi

calugari corespunznd semnalmentelor lor, parasira locurile unde se aflau.Vnturile ii impinsesera pna la litoralul Asiei Mici, lnga Attalia iar Atanasieavu o viziune cu starea paraginita in care se afla Lavra si anuntndu-i ca subconducerea lui i se predestina un viitor stralucit. Numai ce se hotarsera saia drumul intoarcerii ca providenta ii facu sa il reintlneasca pe Teodot, careera in drum spre Cipru in cautarea Sfntului ca sa il informeze de situatia dela Athos. La intoarcerea sa in manastire, Atanasie fu primit de catre calugariprecum Hristos la Ierusalim iar Lavra se trezi din nou la viata. La scurtavreme Atanasie se duse la Constantinopol. Imparatul Nichifor, confuz, nuindraznea sa il primeasca in fastul in care o facea de obicei si imbracat ctse poate de simplu lua pe Sfnt deoparte, in camera sa, pentru a-si cere

scuze si sa il convinga sa rabde pna cnd circumstantele ii vor permite sa isi


15/84

tina promisiunea. Lui Atanasie ii revelase Dumnezeu ca Nichifor avea samoara pe tron, asa ca il incuraja la dreptate si blndete, apoi isi lua larevedere, avnd cu el un hrisov care acorda Lavrei titlul de ManastireImperiala, cu o renta anuala considerabila si ii ceda manastirea SfntulAndrei din Peristera in regiunea Tesalonic, ca anexa metoc (aceastamanastire fusese creata in secolul anterior de catre Sfntul Eftimie cel Tnar- cf. 15 octombrie. Dupa unii Jean Tzimiskis e cel care darui aceastamanastire Marii Lavre).

Intors la Athos, Sfntul prelua din nou conducerea lucrarilor. In cursulamenajarii portului, fu grav ranit la picior si trebui sa ramna la pat trei ani,dar profita de aceasta imobilizare pentru a se consacra mai mult luiDumnezeu si conducerii spirituale a fratilor.

La moartea lui Nichifor Foca, asasinat de Jean Tzimiskis care urca pe tron(969-976), cum noul suveran nu il agrea prea mult pe Sfnt din cauzaatasamentului sau pentru suveranul precedent, unii dintre sihastrii atoniti,oameni simpli legati de vechiul lor mod de viata, il acuzara pe Atanasie catransforma Sfntul Munte intr-un loc monden prin constructiile sale,plantatiile si constituirea unei mari manastiri. Imparatul il convoca peAtanasie la Constantinopol, dar Sfntul isi lasa asupra lui o amprenta att de

puternica inct Tzimiskis isi schimba complet atitudinea si ii dubla rentaprintr-un hrisov. Apoi il trimise la Athos pe Eftimie din Studion, cu misiuneade a calma conflictul provocat de diavol si pentru a da Sfntului Munte primasa organizare oficiala (972). [Actul, numit "Tragos", semnat de imparat,Atanasie si 57 de egumeni si calugari, care a atestat de aceasta misiune, epastrat la Karyes. Nu este expus, in prezenta Sfintei Comunitati, dect curare ocazii.] Din acel moment, manastirile cenobitice au inlocuit chiliile(atunci fura construite printre altele manastirile Vatoped, Iviron si Dochiariu),iar sihastrii se reconciliara cu cenobitii facnd intre ei schimburi de bunuri :unii ofereau cenobitilor grija lor pentru isihie si pentru rugaciunea nencetata,ceilalti procurau sihastrilor ordinea si armonia sub diriguirea egumenului,

plasat in centrul comunitatii precum chipul lui Hristos.Sihastri puteau fi vazuti abandonndu-si pustia, egumeni renuntnd lamanastirea lor si chiar Episcopi demisionnd pentru a veni sub conducerea luiAtanasie. Discipoli nenumarati alergau spre muntele Athos , veniti din Italia,din Calabria, din Arnalfi (Manastirea Amalfitanilor, cea mai importanta dintrecele trei manastiri italiene cunoscute la Athos si care urma probabil regulileSfntului Benedict, ramase in activitate pna in secolul XIII), din Iberia /Georgia (Cf vietii Sfintilor Ioan si Eftimie, la 13 mai. Sfntul Atanasie avea oasemenea afectiune pentru Ioan Ibericul inct il numi in Testamentul sauepitrop al Marii Lavre, insarcinat sa supravegheze disciplina monahiceasca sisa vegheze la numirea Egumenului caci se plngea ca in zadar si-a cautat unsuccesor. Sfntul Ioan era decedat la moartea Sfntului Atanasie, fiul sauSfntul Eftimie fu numit epitrop dar nu putu sa se achite normal de aceastasarcina din cauza disensiunilor dintre greci si georgieni care aparusera laIviron. Cele doua manastiri au intretinut totusi intotdeauna relatii privilegiate,si in fiecare an Egumenul de la Iviron prezideaza sarbatoarea SfntuluiAtanasie) si din Armenia.

Si chiar pustnici renumiti, precum preafericitul Nichifor cel Gol (n urma uneirevelatii a Sfntului Fantin ei au plecat impreuna din Calabria , cf. 30 august.La moartea sa, din trupul lui Nichifor a curs mir. Nu este mentionat insinaxare dar este in orice caz diferit de Nichifor mentionat la 4 mai), preferau


16/84


17/84

A vindecat pe multi bolnavi, dupa ce le-a aplicat plante medicinale pentru aascunde puterea rugaciunii sale. Si multi dintre cei care veneau sa iimarturiseasca pacate ce dainuiau, precum mnia sau invidia, plecau de la eleliberati dupa ce Sfntul ii atingea cu crja sa pastorala spunndu-i fiecaruia: "Du-te in pace, nu mai suferi de nici un rau!".

Pentru a raspunde nevoilor comunitatii, se intreprinse extinderrea bisericii iarlucrarile naintara repede datorita donatiilor imperiale si ale prietenilor luiHristos, nu mai ramnea de terminat dect cupola. Sfntul, care primise dela Dumnezeu revelatia sfrsitului sau, dupa ce si-a incurajat discipolii intr-oultima cateheza, isi imbraca hainele de sarbatoare, isi punea culionulSfntului Mihai Malein, pe care nu il purta dect la marile ocazii, si urca peschelarie pentru a inspecta lucrariile (5 iulile 1001). Dintr-odata cupola seprabusi, antrennd pe Sfnt si pe cei sase calugari care il insoteau. Cincidintre ei murira pe loc, doar Atanasie si zidarul Daniel ramasera in viata,striviti sub darmaturi. Timp de trei ore vocea sfntului a putut fi auzita :"Slava tie Doamne Iisuse Hristoase, vino in ajutorul meu!". Cnd calugariicuprinsi de spaima reusira sa il elibereze, il gasira mort, cu minile in crucepe piept, neavnd dect o rana la picior. Trupul sau ramase intact si caadormit timp de trei zile, pna cnd toti atonitii, in numar de aproape treimii, se adunara pentru a sarbatori funeraliile Parintelui si patriarhului lor. Din

rana sa se scurse atunci snge proaspat, care fu luat cu graba si care facumulte vindecari. Mai trziu, Sfntul Atanasie nu a incetat sa mijloceasca inmod miraculos pentru cei care veneau sa se inchine la mormntul sau, in fatacaruia arde vesnic o candela.

Cnd Marea Lavra sarbatori intoarcerea sa la viata cenobitica, la 5 iulie 1981,dupa mai multe secole petrecute in idioritmie un lichid parfumat se prelinsedintr-odata pe sticla ce proteja icoana care acopera mormntul, manifestndmultumirea Sfntului.

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru

Lampadie.Acest sfnt din pruncie dndu-se pe sine spre viata sihastreasca, si Duhuluisupunndu-si trupul prin nfrnarea poftelor si prin dese rugaciuni, a stralucitca soarele, si a luminat pe cei ce erau ntunecati cu demonice nselaciuni. Sitraind a facut multe minuni, precum si dupa ce s-a mutat catre Domnul.

Tot n aceasta zi, pomenirea nevointei Sfntului Mucenic Vasile,si a celor mpreuna cu dnsul 70 de mucenici, ce au marturisitn Schitopoli.

Tot n aceasta zi, pomenirea trnosirii bisericii SfntuluiMucenic Iulian, ce este lnga trg.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului noului cuvios MucenicChiprian, care n Constantinopol la anul 1679 de sabie s-asavrsit.



18/84

6 Iulie

n aceasta luna, n ziua a sasea, pomenirea PreacuviosuluiParintelui nostru Sisoe cel Mare.

Lund asupra lui Crucea DomnuluiNostru inca din tinerete,preafericitul nostru Parinte Sisoese retrase in pustiul Schetis (adica"al Schitului"). Inainta att derepede pe calea virtutii si in luptaascetica inct fu in curndconsiderat de toti drept modelulde calugar. La putin timp dupamoartea Sfntului Antoni, pe cndpustiile Sketis si Nitria incepeau safie populate cu prea multa lume,el se hotar sa mearga in partea

interioara a muntelui, unde traisemarele patriarh al pustiului, si careera pe atunci parasita din cauzainvaziilor barbare (prin 357).Ramase acolo 72 de ani, urmndin toate pe Sfntul Antonie. Unfrate il intreba intr-o zi daca aajuns la masura lui avva Antonie.El ii raspunse : "Daca as avea unul

din gndurile avvei Antonie, as deveni cu totul ca de foc ; cunosc insa un omcare, cu truda, poate sa duca gndirea avvei Antonie". Primea hrana din cnd

in cnd printr-un calugar venit de la Pispir, dar se intmpla o data ca acestasa intrzie aproape zece luni. Cum mergea prin munte, Sisoe intlni unvnator, venit din Faran (Sinai), care nu vazuse pe nimeni de 11 luni.Batrnul se intoarse atunci in chilia sa si lovindu-se peste piept isi spuse :"Iata, credeai ca ai facut lucru mare, dar tu nu esti nici macar la nivelulacestui mirean !".

Printre virtutile care ii impodobeau inima, excela inainte de toate in smereniesi ii invata pe cei care il vizitau ca aceasta se poate obtine mai inti prinabstinenta, apoi prin rugaciune si in sfrsit fortndu-ne sa ne consideram inorice imprejurari inferiori tuturor oamenilor. Ii placea att de mult saposteasca si era att de cufundat in rugaciune inct ramnea zile intregi fara

sa se ingrijeasca de mncare iar cnd discipolul sau, Avram, ii atrageaatentia, el raspundea cu simplitate : "Nu am mncat noi, copilul meu ?" -Celalalt raspuzndu-i ca nu, el spunea : "Daca nu am mncat, adu si hai samncam".

Fiul unui om care venise sa il viziteze pe batrn pe munte murise pe drum iartatal, fara sa se tulbure, il aduse cu incredere la batrn si se inchina lui cufiul sau. Apoi iesi. Sfntul, gndindu-se ca tnarul ramasese prosternat dinrespect, ii spuse : "Scoala-te, iesi afara !". Pe data defunctul se ridica si iesi.

Oprindu-se intr-o zi lnga mormntul lui Alexandru cel Mare, batrnul

contempla cu stupoare zadarnicia slavei pamntesti si varsa lacrimi pentru


19/84

soarta comuna a tuturor oamenilor (acest episod nu se afla in apoftegmeledin Patericul egiptean dar face obiectul reprezentarii Sfntului, care a devenittema clasica a "amintirii mortii" in programul iconografic al Manastirilor.).Apoi reveni in chilia sa, pentru a-si continua nevointele in asteptareaDomnului. Unui frate care cazuse in pacat de mai multe ori ii spuse : "Ridica-te inca o data si inca o data" - "Pna cnd ?" intreba fratele. - Batrnulraspunse : "Pna cnd vei fi gasit (de moarte) ori in bine ori in pacat. Caciomul se prezinta la judecata in starea in care a fost gasit".

erminndu-si calea vietii sale, Sfntul Sisoe era gata sa moara si pe cndParintii erau asezati in jurul lui, fata sa straluci dintr-odata ca soarele. Iar elle zise : "Iata ca vine avva Antonie". La putin timp spuse : "Iata corulProfetilor". Fata sa straluci si mai tare si el spuse : "Iata ca vine corulApostolilor". Apoi fata i se lumina si el parea sa stea de vorba cu un personajnevazut. Parintii il intrebara cu cine vorbeste iar el raspunse : "Iata ingeriivenind sa ma ia iar eu ii implor sa ma lase sa fac putina pocainta". Batrniiripostara : "Dar tu nu mai ai nevoie sa faci canon, Parinte". El raspunseatunci plngnd : "Adevarat va spun ca nu am nici macar constiinta de a fi lainceput". Parintii se minunara de o asemenea smerenie si intelesera ca elajunsese la desavrsire. Fata lui deveni atunci dintr-odata mai stralucitoareca soarele si toti cei prezenti fura cuprinsi de spaima. Batrnul murmura :

"Priviti, Domnul vine si El spune "Aduceti-mi chivotul pustiei". Cu acestecuvinte Sfntul Sisoe isi dadu sufletul in minile lui Dumnezeu. Ca un fulger ascaparat si tot locul fu cuprins de buna mireasma.

Din zicerile cuviosului Sisoe cel Mare din Patericul Egiptean.

Tot n aceasta zi, pomenirea nevointei Sfintei Mucenite Luciafecioara si a lui Rix Vicarul si a altor multi care n Campania aupatimit.

Sf. Muceni Lucia, nscut n provincia italian Campania, i-a dedicat

viaa lui Dumnezeu de mic, trind n srcie i castitate. Pe cnd era doar ocopil, Lucia a fost luat prizonier de Rix Vicarul i dus ntr-un loc strin,oblignd-o pe fecioar s jertfeasc la idoli. ns ea i-a mrturisit cu curajcredina cretin fiind gata s ndure i torturi pentru Hristos. Vznd acesteaRix a rmas profund impresionat de credina Luciei, astfel nct i-a permis eii servitorilor ei s stea ntr-o cas singuri ca s se poat ruga n voie. Decte ori trebuia s plece la lupt, Rix venea cu respect la Sf. Lucia i o rugas se roage pentru el ca s se ntoarc victorios.

Dup 20 de ani, aflnd c mpratul Diocleian a nceput prigoana mpotrivacretinilor, Sf. Lucia i-a cerut lui Rix s o lase s mearg napoi n Italia. Ea

i dorea s-L slveasc pe Dumnezeu mpreun cu compatrioii si. La aceavreme, Sf. Lucia reuise s-l conving pe Rix s treac la cretinism, acestaajungng chiar s-i doreasc mucenicia pentru Hristos. Lsnd n urmproprietile i familia, a plecat la Roma cu Sf. Lucia. Prefectul roman de pe-atunci, Aelius, i-a condamnat la moarte prin tierea capului cu sabia. Dup eiam mai fost decapitai sfinii mucenici Antoninus, Lucian, Isidore, Dion,Diodorus, Cutonis, Arnosus, Capicus and Satyrus, n total 24 de mucenici ausuferit mpreun cu Sf. Lucia i Rix.

Aceasta sfnta Lucia nu trebuie confundata cu Fecioara Lucia, mucenia dinSiracuza, prznuit n 13 decembrie.


20/84

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor douazeci si patru deMucenici care mpreuna cu Lucia si cu Rix au marturisit, si desabie s-au savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintitului Mucenic Astie, episcopulDirahiei.

Acesta a trait n zilele mparatului Traian si ale ighemonului Agricola. Fiindprins de cei mai mari ai cetatii si neplecndu-se a jertfi la idoli, a fost adus la

Agricola si batut cu bice cu plumb si cu vine de bou. Si ramnnd n credintan Hristos, l-au uns cu miere si l-au spnzurat deasupra zidului cu fata n sus,pe vremea secerii, cnd ardea soarele. Si chinuindu-se fericitul demncarimea mustelor si a viespilor, si-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Arhip si Filimon si SfintiiMucenici Apolonie, Alexandrion, Epimah si Onisim, care nfelurite chipuri au patimit.

Tot n aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici Asterius, Marta,Marin, Audifax, Habakkuk, Cyrenus, Valentin Preotul i muli

alii mpreun cu ei din Roma.

n timpul mpratului Claudius al II-lea (268-270), Sf. Marin mpreun cusoia lui Marta i fiii Audifax i Habakkuk au cltorit din Persia la Romapentru a se nchina la mormintele Sf. Apostoli Petru i Pavel. Chiar n aceaperioad Biserica Roman suferea persecuii i execuii dure. Sf. Marin

mpreun cu familia i-au ajutat pe cretinii din nchisori i au recuperattrupurile mucenicilor ucii. Unul dintre prizonierii nchii i muncii pentrucredina sa a fost Cyrenus, pe care l-au ajutat mult.

Persecuiile au luat repede amploare i la un moment dat erau 260 de

cretini ntemniai, printre care i tribunul Vlastus, care au fost condamnaide tribunal s sape anuri de-a lungul Vii Salerian, unde au fost executaide arcai. Auzind de aceste crime odioase, Marin cu familia i preotul Ioan aumers noaptea s ridice trupurile martirilor spre a le ngropa n catacombe.Mai trziu s-au ntors dup Sf. Cyrenus dar nu l-au mai gsit pentru cacesta a fost executat cu o zi nainte iar corpul i-a fost aruncat n rul Tibru.Fcndu-i datoria de cretini, Sfinii Marin i Marta i-au recuperat trupul dinap i l-au ngropat cretinete. Cu ajutorul Sf. Episcop Calist cretinii slujeaupe ascuns sfintele slujbe i se ascundeau de asupritori.

Pentru faptele lor cretineti familia sfnt a fost vrednic de a primimucenicia pentru slava lui Dumnezeu. Pgnii i-au decapitat pe curajoiimrturisitori Valentin Preotul i pe grdinarul su Asterie pe care el nsui l-aconvertit, mpreun cu sfinii din Persia. Din ordinul mpratului, Sfinii Marin,Audifax i Habakkuk au fost decapitai n anul 269 i Sf. Marta a fost necat

ntr-un ru.

Moatele sfinilor sunt n Roma n Biserica Sf. Ioan Pustnicul iar moatele Sf.Valentin se afl n Biserica Sf. Mucenie Paraskeva.



21/84

7 Iulie

n aceasta luna, n ziua a saptea, pomenirea PreacuviosuluiParintelui nostru Toma cel din Maleo.

Acesta a stralucit mai nti cu viata naltata de voievod, facnd multe si maribiruinte mpotriva barbarilor. Apoi iubind pe Hristos si socotind toate ale lumiica nimic a intrat sub jugul cel usor al Domnului. Si att a ntrecut pe ceilalti

n rabdarea ostenelilor pentru fapta buna, si cu numele si viata cea cinstita,nct parea un stlp de foc pentru cei ce erau aproape de dnsul cnd seruga. Si suindu-se la muntele ce se numea Maleo, a stralucit ca un luceafar,si ndeletnicindu-se cu rugaciuni si privegheri, a luat darul tamaduirilor:gonind dracii din oameni, dnd vedere orbilor, pe schiopi ndreptnd si curugaciunea izvornd apa. Si alte minuni facnd, a raposat n Domnul.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Chiriachi.

n zilele mparatului Diocletian, la

anul 282, era un crestin anumeDorotei mpreuna cu sotia sa carese chema Evsevia. Acestia, fiindcaerau fara de fii, se rugau luiDumnezeu ca sa le dea rod si fiu,fagaduind sa daruiasca iarasi Luipe copilul ce se va naste lor. Decia ascultat Dumnezeu rugaciunealor, si au nascut un prunc de partefemeiasca n ziua de Duminica,pentru care lucru si pe prunca au

numit-o Chiriachi, ce va sa zicaDuminica. Si au hranit-o cunvatatura si cuvntul Domnului,dupa Apostolul Pavel, si au pazit-ope fecioara, fiindca fagaduisera a oafierosi lui Dumnezeu.

Iar cnd pagnul Diocletian aridicat prigoana asupra crestinilor,atunci au fost prti nascatoriisfintei mpreuna cu dnsa la tiran,cum ca sunt crestini. Acesta

cercetnd pe parintii sfintei i-a batut si i-a trimis la ducele Iust, ce se afla lapartile Meletinei n Armenia cea mica. Iar pe Chiriachi a trimis-o la cezarulMaximian, care se afla n Nicomidia. Maximian, cercetnd pe mucenita siaflnd-o tare n credinta lui Hristos, a poruncit de au batut-o mult. Si devreme ce sfnta se ruga, pentru aceasta tiranul se mnia asupra ostasilorcelor ce chinuiau pe mucenita. Atunci a zis sfnta catre Maximian: "Nu te

nsela, Maximiane, caci niciodata nu ma vei birui, caci harul lui Dumnezeu mieste n ajutor". Atunci Maximian a trimis pe sfnta la Ilarion, stapnitorulBitiniei.

Ilarion, cercetnd pe mucenita, a dus-o n capistea idolilor. Acolo rugndu-se

sfnta, s-a facut cutremur mare nct s-au zdrobit idolii si s-au facut ca niste


22/84

praf; dupa aceasta a urmat si o furtuna de vnt, care a mprastiat n vazduhpraful idolilor, si un fulger a ars fata stapnitorului Ilarion, care caznd dinscaun a murit.

Venind alt stapnitor n locul lui si fiind nstiintat de acestea, a hotart casfnta sa fie supusa la felurite chinuri, din care a ramas nevatamata. Atunci asezut stapnitorul la judecata si a dat asupra sfintei hotarrea sa fie ucisaafara din cetate prin taierea capului. Atunci sfnta a cerut vreme ca sa seroage; si dupa ce s-a rugat mult, a nvatat pe crestinii cei ce i urmasera;apoi culcndu-se pe pamnt, si-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu, simergnd ostasii aproape de dnsa, vrnd ca sa-i taie capul, si vaznd-omoarta s-au spaimntat. Deci s-a facut glas dumnezeiesc catre dnsii:"Mergeti, fratilor, si propovaduiti maririle lui Dumnezeu". Iar ostasii

ntorcndu-se au slavit pe Dumnezeu.

Tot n aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Acachie Sanaitul.

Acest cuvios parinte al nostru a trait laMuntele Sinai si este cel despre carevorbeste Sfantul Ioan Scararul (praznuitla 30 martie si in Duminica a 4-a din

Postul Mare) in cartea sa "Scara raiului",treapta a patra.

Tot n aceasta zi, pomenireaSfintilor Mucenici Peregrin, si ceidimpreuna cu dnsul: Luchian,Pombie, Isihie, Papia, Satornin siGhermano.

Acestia erau din Italia, dar din pricinaprigoanei ce se facea de Traian, au venitla Dirahia, unde vaznd pe Sfntul Astieepiscopul spnzurat pe Cruce si fericindu-l, au fost prinsi de ostasi. Simarturisindu-se ca sunt crestini, din

porunca antipatului Agricola, au fost aruncati n Marea Adriatica. Si asa auluat cununa muceniciei. Iar moastele lor scotndu-le marea afara, le-aascuns n nisip. Dupa ce au trecut 70 de ani, s-au aratat episcopuluiAlexandriei, care lundu-le le-a ngropat cu cinste, facnd deasupra lor ocasa de rugaciune.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Evstatie, care de

foc s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Policarp cel nou, care desabie s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Evanghel, care de sabies-a savrsit.



23/84

8 Iulie

n aceasta luna, n ziua a opta, pomenirea Sfntului MareluiMucenic Procopie, cel din Cezareea, in Palestina.

Acest mucenic al lui Hristos a traitpe vremea lui Diocletian. Era dincetatea Elia, adica din Ierusalim,nascut din tata binecredincios, caremarturisea pe Hristos, anumeHristofor, si din maicanecredincioasa, anume Teodosia,care era slujitoare de idoli. Dupamoartea tatalui sau aducndu-lmaica lui la Diocletian care se afla

n Antiohia, l-a facut duce alAlexandriei, cu porunca sachinuiasca pe crestini. Daca a

purces pe cale spre Alexandria, faraveste se facura tunete si fulgere, siauzi el un glas din cer, chemndu-lpe nume: Neania, caci acesta i eranumele cel dinti. Rugndu-sesfntul ca sa i se arate mai limpedecel ce-i graia, i s-a aratat o cruce cade cristal, si glas s-a facut de lacruce zicnd: "Eu sunt Iisus celrastignit, Fiul lui Dumnezeu". Si

nvatnd el toata taina ornduielii

credintei noastre, s-a ntors la Schitopoli, si a poruncit sa-i faca o cruce deaur si de argint, dupa chipul ce i se aratase. ndata ce s-a gatit crucea, s-auaratat pe ea trei icoane, avnd scriere evreiasca, care arata ale cui sunticoanele. Deasupra scria: "Emanuel", iar de o parte, scria "Mihail", si de altaparte, "Gavriil", nchinndu-se si sarutnd Crucea si icoanele, Procopie s-a

ntors n Ierusalim.

Dupa aceea, facnd izbnda mare asupra saracinilor, l-a silit maica-sa saaduca jertfa de multumire la idoli. Atunci el a vadit n cine crede, sinumaidect a fost prt de maica-sa la mparat ca este crestin. Iar mparatula trimis porunca la Ulchie ighemonul Cezareii Palestinei sa cerceteze pesfntul. Si fiindca sfntul nu s-a plecat ca sa jertfeasca la idoli, a fost chinuit

n multe feluri, dar a fost slobozit prin aratarea Domnului si numit Procopie nloc de Neania. Fiind dus la capistea idolilor, prin rugaciunea sa a surpat idolii.Vaznd minunea aceasta, ostasii a doua capetenii, cu tribunii lor, anumeNicostrat si Antioh si douasprezece femei singlitice, mpreuna si cu maica-saTeodosia, au crezut n Hristos. Pentru aceasta ostasilor li s-au taiat capetele,iar pe femei le-au chinuit fara mila. Dupa aceea sfntul a fost supus la grelesi nenumarate chinuri n timpul carora a savrsit multe minuni. Apoi si-a luatsfrsitul prin sabie, si s-a suit ncununat la cer. Praznicul lui se savrseste nBiserica sa muceniceasca ce se afla aproape de Helona, si se numesteCondilion.


24/84

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintei Teodosia, maica SfntuluiProcopie, care de sabie s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintelor douasprezece femeisinglitice, care de sabie s-au savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor doi tribuni Antioh siNicostrat, care de sabie s-au savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Avda, care desabie s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Teofil, care n sfntulMunte al Atonului a sihastrit la chilia Sfntului Vasilie, ce seafla pe locul sfintei Manastiri a Pantocratorului, la anii 1548, sicare cu pace s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului noul Mucenic Anastasiecel din Ioanina, care a marturisit n Constantinopol la anul

1743, si care de sabie s-a savrsit.Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i nemntuiete pe noi. Amin.


25/84

9 Iulie

n aceasta luna, n ziua a noua, pomenirea Sfntului SfintituluiMucenic Pangratie, episcopul Tavromeniei (Taormina), inSicilia.

Sf. Mucenic Pangratie, Episcopul Taorminei, s-anscut pe vremea cnd Mntuitorul Iisus Hristostria pe pmnt.

Prinii lui Pangratie erau din Antiohia. Auzinddespre Iisus Hristos, tatl lui Pangratie l-a luat cuel pe fiul su i au mers s-l vad cu ochii lor peMarele nvtor n Ierusalim. Minunile i

nvturile sfinte ale Mntuitorului l-au uimit petatl lui Pangratie i a crezut c Hristos c esteFiul lui Dumnezeu. Astfel, s-a apropiat de discipoliiLui, mai ales de Apostolul Petru. Atunci a avut

ocazia i tnrul Pangratie s-l cunoasc pe Sf.Apostol Petru.

Dup nlarea Mntuitorului, unul din apostoli avenit n Antiohia i i-a botezat pe prinii luiPangratie i pe toi cei din gospodria lor. Dupmoartea prinilor, el a lsat totul n urm i s-aretras la Pontus s triasc ntr-o peter,petrecndu-i zilele n rugciune i meditaie. Sf.Apostol Petru l-a vizitat pe Pangratie la Pontus, pecnd trecea prin acele pri. Odat l-a luat cu el n

Sicilia unde se afla pe atunci Sf. Apostol Pavel.mpreun, cei doi sfini apostoli l-au numit pePangratie Episcop al Taorminei.

Sf. Pangratie a lucrat cu zel la iluminarea cretina oamenilor. ntr-o singur lun el a construit obiseric unde-i oficia sfintele slujbe. Numrulcredincioilor a crescut simitor, aproape toi dinTaormina i din oraele nvecinate devenindcretini.

Sf. Pangratie i-a pstorit turma timp de mai muli ani. n acest timp, pgniicomplotau mpotriva lui i gsind un prilej potrivit de a-l ataca, acetia l-auomort cu pietre. Astfel, Sf. Pangratie a murit ca mucenic. Sfintele moateale sfntului se afl la Roma n biserica ce-i poart numele. Sfntul mai estesrbtorit i n 9 februarie.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Sfintitului Mucenic Chiril,episcopul Gortinei.

Mucenicul Chiril, Episcopul Gortinei, a fost episcop n Insula Creta timp de 50de ani. Dup cum arat istoricii, acesta a suferit sub mpratul Decius (249-251) sau Maximian (284-305).


26/84

Adus la judecat n faa unui guvernator Lucius, i s-a cerut s jertfeasc laidoli dar sfntul printe i-a aprat cu trie credina, renunnd s

mplineasc porunca cea distrugtoare de suflete. Guvernatorul l-acondamnat pe Sf. Chiril s fie ars dar flcrile nu l-au atins. Vznd minunea,muli pgni au crezut n Hristos, n frunte cu Lucius, care a slvit peDumnezeul cretinilor i l-a eliberat pe sfnt.

Sf. Chiril i-a continuat predicile i a ntors pe muli pgni la cretinism fiind,n acelai timp mhnit c nu a suferit martiriu pentru Hristos. Guvernatorul afost informat despre bogata lui activitate de convertire a necredincioilor,

ntorcndu-i de la ntuneric la lumin i a fost din nou condamnat, de aceastdat la tierea capului cu sabia. Auzind sentina, sfntul s-a dus cu bucuries-i pun capul pe butuc pentru aprarea Adevrului i la vrsta de 84 deani a murit de bunvoie sub sabie.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Andrei si Prov,care prin foc s-au savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea icoanei Maicii Domnului dinKoloch.

Icoana Maicii Domnului din Koloch s-a manifestat prima dat n anul1413 n timpul lui Vasile I, aflndu-se la 15 verste de oraul Mozhaisk,aproape de Koloch, din provincia Smolensk. Un ran din sat, Luca, a fost celcare a gsit icoana i a dus-o acas la el, unde avea pe cineva din familieparalizat. Dup ce bolnavul s-a atins cu credin de sfnta icoan cu fruntea,s-a vindecat pe loc. Minunea s-a rspndit peste tot i ndat s-a fcut coadde bolnavi la icoana fctoare de minuni, primind ajutor de la PreasfntaFecioar. Luca a dus icoana la Mozhaisk i de acolo la Moscova, lsnd-o ngrija Mitropolitului Fotie i al clerului capitalei. Acetia au fcut procesiune cuicoana pe strzile Moscovei, vindecndu-se muli bolnavi de infirmitile lor.Mai trziu acetia au trimis napoi icoana la Mozhaisk.

n locul unde a aprut icoana s-a construit o biseric n cinstea MaiciiDomnului i icoana a rmas n acea biseric. Cu ajutorul lui Luca i al altoriortodoci, Prinul Andrei Dimitrievich a construit acolo o mnstire numitKolochsk sau Mozhaisk.

Tot n aceasta zi, pomenirea icoanei Maicii DomnuluiPanachrana din Cipru.

Icoana Maicii Domnului din Cipru aparine stilului Panachrana. Aici MaicaDomnului este pictat eznd pe tron cu Pruncul Sfnt n brae, cu cte un

nger de ambele pri.

Sfnta icoan a fcut prima minune n anul 392 pe insula Cipru, lamormntul Dreptului Lazr (prznuit n 17 octombrie) i este pstrat ntr-omnstire de-acolo. La Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova i nBiserica Nikolo-Golutvin din satul Stromyn, dioceza Moscovei, se gsescreplici faimoase ale acestei icoane.

n sptmna triumfului ortodoxiei, n Sinaxarul Grecesc exist informaiidespre o anumit icoan, care poate fi chiar aceast icoan din Cipru. Sespune c n insula Cipru un arab trecea pe lng o biseric dedicat

Preasfintei Fecioare. Ca s-i manifeste ura fa de cretinism, acesta a tras


27/84

o sgeat ntr-una din icoanele Maicii Domnului care se aflau afar la poart.Sgeata a lovit genunchiul Fecioarei din care a nceput s curg snge.ngrozindu-se, arabul s-a urcat pe cal i a gonit spre cas dar a czut mort

nainte s poat ajunge. Aa a pltit pentru fapta sa blasfemiatoare.

Zilele n care se cinstete Icoana din Cipru sunt Lunea Sfntului Duh i 20aprilie. Unele copii ale icoanei se numesc "Curitoarea", "Cuitul" i"oimul." Cea numit oimul a primit aceast denumire datorit felului ncare a fost descoperit. Se spune c un conductor cretin din Cipru era lavntoare cu oimul su dresat care a rmas prins ntr-un tufi urmrind altpasre. Brbatul a dat ordin s se taie tufiul ca s-i poat salva oimul.Fcnd aceasta, servitorii si au eliberat oimul i au descoperit Icoana MaiciiDomnului din Cipru. n acel loc conductorul a cldit o mnstire. Icoana dinCipru "Curitoarea" era faimoas pentru puterea sa vindectoare de boli aleochilor. Icoana "Stromyn" a devenit cunoscut n 1841. O fat de 18 ani dinStromyn, un sat nu departe de Moscova, era pe moarte din cauza unei boligrele. n vis i-a aprut Icoana din Cipru stnd n faa uii bisericii i o voce ispunea: "Ia-m n casa ta i roag preotul s fac o molift cu sfinirea apeii te vei vindeca". Bolnava a fost dus la biseric i n scurt timp audescoperit icoana. Ea a fcut ntocmai cum I-a spus Maica Domnului i ndats-a ntremat att nct a avut putere s duc singur icoana npoi n biseric.

La scurt timp fata s-a vindecat complet. Icoana din Cipru "Stromyn" acontinuat s fac minuni de vindecare despre care preotul bisericii l informape Mitropolitul Filaret al Moscovei (prznuit n 19 noiembrie).



28/84

10 Iulie

n aceasta luna, n ziua a zecea, pomenirea Sfintilor 45 deMucenici, care au marturisit n Nicopolea Armeniei.

Acestia, n zilele mparatului Lichinie si ale lui Lisie ighemonul, au marturisitpe Hristos. Si capeteniile lor erau si capetenii ale cetatii: Leontie, Mavrichie,Daniil si Antonie. Si fiind supusi la multe chinuri si apoi bagati ntr-un cuptorde foc, si-au aflat sfrsitul nevointelor lor.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Vianor si Siluan.

Dintre acestia Sfntul Vianor, fiind din eparhia Pisidiei, a fost adus pentrumarturisirea n Hristos la ntrebare naintea lui Severian ighemonul Efratisieisi supus la chinuri. Iar Siluan, stnd aproape si vaznd rabdarea sfntului, acrezut n Hristos; si ndata i-au taiat limba, sa dupa aceea si capul.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Apolonie cel dinSardia.

Acesta era din cetatea Sardelor cea din Lidia, si fiind adus naintea lui Perinieighemonul, cnd se afla n Iconia, si marturisind pe Hristos si batjocorindidolii, a fost rastignit si asa a primit mucenicia.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor zece mii de parinti dinpustiile Egiptului, pe care prin foc si cu moarte silnica i-a datTeofil cel de rea amintire, arhiepiscopul Alexandriei, pentruIsidor preotul.

Acesti sfinti sihastri si mucenici erau ca la zece mii de monahi si locuiau nmuntele Pilisiei prin rpi. Se ndeletniceau cu mplinirea poruncilor luiDumnezeu, prin postire si priveghere. Iar Isidor avea ntietatea ntre ei, sise afla n nentelegere cu episcopul Teofil pentru pricini bisericesti, fiindcaIsidor, semetindu-se cu multimea sihastrilor, dojenea pe Teofil, care serusina si se temea. Trimitnd Teofil pe cei de un cuget cu el, au dat foctuturor sfintilor parinti celor din schit, si i-au dat mortii.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Ioan cuvntatorul deDumnezeu ntru ale lui Viat.



29/84

11 Iulie

n aceasta luna, n ziua a unsprezecea, pomenirea Sfintei MareMucenite si prea laudatei Eufimia.

Sfnta Eufimia a trait nzilele lui Diocletian si ale luiPrisc antipatul Europei, fiindfiica a lui Filofron siTeodosianei. Fiind prta laighemonul ca este crestina,a fost chinuita cu roate si nfoc, si alte multe chinurirabdnd, a luat cununamuceniciei.

n zilele binecredinciosilormparati Marchian si

Pulheria, s-au adunat cei630 de Sfinti Parinti laCalcedon. Acestia auanatematizat pe cei ce setineau de Eutihie si deDioscor, si au caterisit pecei care ziceau ca n Hristos

este doar o fire si o lucrare. Dar acestia neplecndu-se dreptei credinte,Sfintii Parinti au scris ntr-o carte dreapta credinta si au silit si pe eretici sascrie si ei ntr-alta gndul si socoteala lor. Si deschiznd racla sfintei, au puscartile amndoua pecetluite pe pieptul ei, si s-au dus. Iar peste putine zile

mergnd, au aflat cartea ereticilor lepadata la picioarele sfintei, iar carteadrept-credinciosilor n cinstitele ei mini. Acest lucru vazndu-l ereticii, s-auumplut de rusine, iar drept-credinciosii de bucurie.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Chindeuprezbiterul.

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Leon cel din staul, carecu pace s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Marchian, care

de sabie s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Martiroclis, carensagetat s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintei Olga, mparateasa Rusiei,cea ntocmai cu apostolii.

Tragndu-se dintr-o familie de neam ales din tinutul Pskov, din initiativacareia Varegii au venit in Rusia, printesa Olga fusese inzestrata de laDumnezeu cu o frumusete rara si o inteligenta stralucita. Intr-o zi, pe cnd

traversa fluviul Pskov, ea intlni pe tnarul print Igor care de indata se


30/84

indragosti de ea. La putin timp dupaaceea, tutorele acestuia din urma,printul Oleg, veni sa o ia pe printesa si oduse la Kiev pentru a i-o da in casatorie.In 945 marele print Igor a fost asasinatde Slavii din Volinia iar regentaprincipatului Kiev deveni Olga, pna lamajoratul fiului sau Sviatoslav (945-960). Guvernnd cu intelepciune si mila,stiind in acelasi timp sa dovedeasca uncaracter energic, printesa reusi sareuneasca puterea, pna atunciimprastiata, si putu astfel sa puna capatinvaziilor ucigatoare ale triburilor slave.Ea organiza comertul si favorizaschimburile cu Bizantul, in scopul de aprocura poporului sau germeniicivilizatiei. Prin 955 intreprinse ocalatorie la Constantinopol unde fuprimita cu fast de imparatul ConstantinVII Porfirogenetul, care o plasa printre

cele mai inalte doamne de la curte (957)si unde ea primi, se pare, Botezul de laPatriarhul Polieuct, sub numele de Elena.

La intoarcerea sa in Rusia, ea strabatutara pentru a raspndi credinta in Hristos si fonda orasul Pskov, in urmaaparitiei unei triple raze de lumina ce cobora din cer. In lipsa fiului sauSviatoslav, care participa la misiunile militare, Sfnta Olga lua asupra eieducatia celor trei fii ai acestuia : Iaropolk, Oleg si Vladimir, dar ea nu reusisa ii boteze din cauza refuzului tatalui lor, pagn convins. In 969 ea seimbolnavi si incerca inca o data convertirea marelui print dar se lovi de

refuzul sau obstinat. Sfnta prezise atunci viitoarea convertire a Rusiei laCrestinism precum si tristul sfrsit al fiului sau, care fu asasinat trei ani maitrziu de catre Pecenegi. Ea isi dadu sufletul in minile Domnului la 11 iulie969. Moastele sale, transferate la Kiev de Sfntul Vladimir, fura ascunse cuocazia frecventelor jafuri ale orasului si nu se mai stie unde se afla.

In ciuda eforturilor printesei de-o-seama-cu-Apostolii, convertirea sa nu avuconsecinte imediate asupra poporului sau ; ea pregati totusi convertireanepotului sau, Sfntul Vladimir (cf. 15 iulie) si reprezenta samnta care dadunastere vietii crestine in Rusia, "precum aurora precede ziua luminoasa".

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Nicodim, care asihastrit n hotarele sfintei Manastiri Vatoped si a fost nvatatordumnezeiescului Grigorie Palama prin filozofia cea dupaHristos, si care cu pace s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului noului cuvios MucenicNicodim, care a suferit mucenicia n Alpasania Albaniei la anul1722, si care de sabie s-a savrsit.



31/84

12 Iulie

n aceasta luna, n ziua a douasprezecea, pomenirea SfintilorMucenici Proclu si Ilarie.

Acesti sfinti au trait n zilele mparatului Traian si ale lui Maxim ighemonul. Eierau de neam din satul Caliptul, aproape de Anghira. Deci, fiind prins SfntulProclu si marturisind pe Hristos naintea mparatului, a fost dat pe seama luiMaxim ighemonul, si a fost cumplit chinuit. Dupa acestea fiind dus ca sa fieomort cu sageti, s-a ntlnit cu nepotul sau Ilarie, care s-a nchinat mosuluisau. Si pentru aceasta a fost prins de catre elini.

Sfntul Proclu ranit de multimea sagetilor s-a mutat catre Domnul. IarSfntul Ilarie, marturisind ca este crestin, a fost mult chinuit si apoi, taindu-i-se capul, a fost pus cu Sfntul Proclu la un loc.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintei Veronica, pe care avindecat-o Hristos de curgerea sngelui, si care cu pace s-a

savrsit.

Sfanta Veronica era de loc dinCezareea lui Filip (Paneas). Ea afost cea tamaduita de Domnulnostru Iisus Hristos de curgereade snge care o chinuia de multiani (cf. Matei 9, 20). In semn demultumire si slava adusa luiDumnezeu, ea a turnat o statuiede bronz ce-l reprezenta pe

Mntuitorul tinnd mna uneifemei ingenunchiate inaintea lui.La picioarele statuii -- unde pe oplaca sa pucea citi : LuiDumnezeu, Mntuitorul lumii --crestea o planta tamaduitoare deorice boala. Veronica a asezataceasta statuie in fata casei ei,asa incat toti trecatorii sa ocinsteasca si sa-mi aduca amintede modelul ei, Dumnezeu-Omul.Ducnd o viata sfanta, Veronicas-a dus la Dumnezeu, ca si inceruri sa se bucure de Chipul

Domnului.

Dupa o traditie latina, sfanta Veronica a fost femeia care a sters fatainsengerata a Domnului, cand isi purta El Crucea spre Golgota. ChipulDomnului ar fi ramas astfel imprimat pe mahrama, care a fost considerataastfel o icoana "nefacuta de mna omeneasca". Insa dupa o foarte vechescriere apocrifa, Faptele lui Pilat, Veronica (Berenice) era tocmai femeiavindecata de scurgerea de snge, si care, aflndu-se in posesia unui portretal lui Hristos, s-a dus cu el la Roma, la imparatul Tiberiu. La moartea sa,


32/84

portretul a fost transmis sfantului Clement, episcopul Romei (praznuit la 24noiembrie).

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru MihailMaleinul, duhovnicescul parinte al celui dintre sfinti Parinteluinostru Atanasie din Athos, care cu pace s-a savrsit.

Sfantul Mihail Maleinul s-a nascut catre anul 894 in regiunea Charsian dinCapadocia, si a primit la

botez numele de Manuel.Era ruda cu imparatulbizantin Leon al VI-lea celIntelept (886-911). Lavrsta de 18 ani a plecat inBitinia, la ManastireaKiminas (Kyminas), subascultarea si indrumareabatrnului Ioan Heladites,care la tun in monahism cunumele de Michel.Ramnnd n ascultare grea

n ciuda vitei luiimparatesti, Mihail s-aumplut de smereniaDomnului nostru IisusHristos.

Asa se face ca dupa un timpa fost hirotonisit, fiindchemat la preotie. Prinrugaciune si studiul

Scripturilor, Mihail a aratat cum preotia si calugaria merg impreuna, atragnd

harul discernamntului si al patrunderii inimilor si situatiilor. Intelegereaneputintei omenesti l-a facut iubitor si ingaduitor cu oamenii, totdeaunamngiendu-i si rugnde-se pentru ei, inct adeseori s-au implinit si minuniprin rugaciunile lui.

Dupa multe osteneli calugaresti, sfantul Mihail primeste de la staretul saubinecuvntarea de a trai ca anahoret-eremit. Cinci zile din saptamna el seretrage intr-o pestera nu departe de manastire, in rugaciune si linistire(isihie), iar smbata si duminica revine in comunitatea fratilor pentru aparticipa la sfintele slujbe si a se impartasi cu Sfintele Taine.

Prin exemplul sau de viata duhovniceasca, sfantul ascet a atras multi doritoride mntuire. Astfel ca, in locul numit Lacul Uscat, cuviosul a intemeiat omanastire de calugari, cu o regula de viata foarte stricta. Cand manastirea s-a intarit, sfntul s-a urcat si mai sus in munti si a intemeiat acolo o altamanastire. Asa, cu osteneala cuviosului Mihail, intreg muntele Kimina(Kyminas) s-a umplut de obsti manastiresti, de unde rugaciuni se inaltau faraincetare catre Tronul cel de Sus.

Catre anul 953, un tnar, numit Avraam, s-a alaturat obstii fratesti ceinflorea sub indrumarea sfntului staret Mihail; acesta i-a dat numele deAtanasie. Mai trziu, sfntul Atanasie (praznuit la 5 iulie) a ajuns in MunteleAthos, unde a ntemeiat prima manastire cu viata de obste: Marea Lavra. In


33/84


34/84

13 Iulie

n aceasta luna, n ziua a treisprezecea, pomenirea SoboruluiArhanghelului Gabriel.

In afara de Soborul SfintilorArhangheli Mihail, Gavriil si Rafail si atuturor puterilor celor ceresti (8noiembrie), arhanghelul Gabriel estepomenit si in ziua de dupaBunavestire (adica 26 martie), cuocazia pomenirii icoanei athoniteAxion estin (11 iunie), si, in fine, inaceasta zi de 13 iulie.

Sarbatoarea aceasta a fost introdusain secolul al IX-lea, cu ocazia sfintiriiunei biserici cu hramul Arhanghelului

Gabriel, in Constantinopol, biserica cenu mai exista astazi. Slujba acesteizile e compusa de Iosif Imnograful(praznuit la 4 aprilie).

O icoana contemporana aarhanghelului Gabriel, din scoalamaicii Olympias din insula Patmos

(Grecia).

Tot n aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru,

Stefan Savaitul.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Golinduh, ce s-anumit pe urma Maria.

Aceasta sfnta era din Persia si locuia cu un barbat ce era mai mare pestefermecatori, pe vremea lui Hosroie, mparatul persilor, si a lui Mavrichie,

mparatul romanilor. Aceasta n vedenie a vazut pe ngerul lui Dumnezeu,care i-a aratat un loc ntunecat si plin de foc, n care a vazut pe stramosii eicare fusesera nchinatori de idoli. I s-a aratat nca si alt loc luminos, n carese veseleau si cei care slujisera lui Hristos. Deci voind si ea sa intre n locul

cel plin de lumina, a fost oprita de catre un nger, care i-a spus ca n loculacela necredinciosii nu pot sa intre. ndata dupa vedenia aceea, fericita acrezut n Hristos si s-a botezat, numindu-se Maria. Pentru pricina aceasta afost osndita att de barbatul sau, ct si de mparat. Si fiind trimisa lacetatuia Litei si traind 18 ani n nchisoare si nevrnd a se supune poruncii, afost aruncata ntr-o groapa, n care locuia un balaur mare. Si zacnd acolo 4luni, a mblnzit n asa chip pe balaur, nct se culca si se odihnea deasupralui. Luat-a si dar de la Dumnezeu sa nu mai gndeasca de foame. Fiindscoasa de acolo, a fost data pe seama feciorului lui Hosroie, ca sa ocerceteze, si a fost supusa la nenumarate chinuri din care a fost izbavita nchip minunat. Iar ei parndu-i rau ca nu a patimit, ngerul a ridicat asupra eisabia si a lovit-o peste grumaji; si i s-a parut ca a taiat-o, si ca a dat snge


35/84

din care i s-au nrosit hainele ce purta, care faceau multe tamaduiri. Iarsfnta a mers la Ierusalim si nchinndu-se la sfintele locuri, a cunoscut de laDumnezeu osebirea credintei Bisericii Ortodoxe, si a celorlalte eresuri. Simergnd n Constantinopol a intrat ntr-un mormnt mic, si a lasat acolo celeputrede si trecatoare si s-a mutat catre Dumnezeu.

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Sara, care cu pace s-asavrsit.



36/84

14 Iulie

n aceasta luna, n ziua a paisprezecea, pomenirea SfntuluiApostol Achila.

n Faptele Apostolilor dumnezeiescul Luca a scris laude pentru Sfntul Achila,pentru ca, fiind acesta ucenic si gazda al fericitului Pavel, a fost nvatat deacesta dumnezeiestile nvataturi. Pentru aceasta si scuipnd ratacirea luiVeliar, si facndu-se preot si mucenic al patimilor Domnului, a luat de laDnsul cununa.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Iust.

Acesta era din Roma, fiind ostas sub Claudiu tribunul. Odata, ntorcndu-sede la razboiul mpotriva barbarilor, a vazut o cruce n chip de cristal, iar dincruce a iesit un glas, care l-a nvatat taina dreptei credinte. Pentru aceastamergnd la Roma, si-a mpartit averea sa la saraci si se bucura ca a dobndit

credinta n Hristos. Dupa ce i s-a descoperit tribunului Claudiu ca sfntul acrezut n Hristos, acela l-a sfatuit ca sa aiba mila de tineretile sale si sa selepede de credinta n Hristos. Si de vreme ce n-a putut a-l pleca, pentruaceasta l-a trimis cu scrisoare la ighemonul Magnentie, care l-a chinuit nmod cumplit, n timpul carora si-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Tot n aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru sifacatorului de minuni Onisim.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Achila si Ilarie,care mproscati cu pietre s-au savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Petru cel Nou,caruia taindu-i-se picioarele s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Iraclie, care,fiind batut cu ciomege, s-a savrsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea preacuviosului Nicodim Aghioritul.

Acest luceafar stralucitor al Bisericii a rasarit in 1749, in insula Naxos dinarhipelagul Cicladelor. Parintii sai, piosi si cu frica de Dumnezeu, i-au datnumele Nicolae la Sfntul Botez si il incredintara preotului satului ca sa-linvete sa citeasca. Spre deosebire de ceilalti copii, nu-i placeau jocurilezgomotoase, dedicndu-si timpul liber lecturilor. Fusese inzestrat deDumnezeu nu numai cu o inteligenta vie ci si cu o memorie iesita din comun,care ii permitea sa retina pe data tot ceea ce citea si sa repete apoi totulfara nici o greseala. Trimis la Smirna la vrsta de 16 ani pentru a urmainvatatura dascalului Ierotei la Scoala Evanghelica, se facu placut tuturor,invatator si confrati, pentru blndetea sa si rafinamentul deprinderilor sale.In afara Literelor profane si a diferitelor discipline ale stiintelor sacre maiinvata latina, franceza si ajunse sa stapneasca greaca veche, ceea ce iipermise sa indeplineasca misiunea pe care i-o pregatise Dumnezeu : sa faca

accesibile poporului grec ortodox aflat sub asuprire comorile Traditiei


37/84

Bisericii.Dupa patru ani de studii la Smirna, cum turcii ii omorau pe grecii dinregiune in urma campaniei militare rusesti el fu constrns sa se intoarca laNaxos, patria sa. Ii intlni acolo pe calugarii Grigore, Nifon si Arsenie, exilatidin Sfntul Munte din cauza controversei "Colivelor", iar acestia ii treziradragostea pentru viata monahala si il initiara in practica ascezei si arugaciunii interioare. Acestia il informara ca la Hidra locuia un om de o marevirtute, versat in doctrina Parintilor Bisericii, Mitropolitul Macarie din Corint.Nicolae se duse la el, cum se duce cerbul insetat la izvorul apelor si gasi in

jurul Sfntulul Ierarh o mare comuniune de gindire si de aspiratii in ceea ceprivea necesitatea de a edita de urgenta si de a traduce izvoarele traditieibisericesti. Acolo il cunoscu si pe renumitul sihastru Silvestru din Cezareea,care traia intr-o chilie retrasa nu departe de oras. Acest om sfnt ii facuelogiul placerii vietii singuratiei cu asemenea ardoare inct Nicolae se hotarsa nu mai zaboveasca si sa ia jugul usor si blnd al lui Hristos. Lund scrisoride recomandare din partea lui Silvestru, se imbarca spre Muntele Athos(1775).

Intra mai inti in Manastirea Dionisiu, unde repede ia haina monahiceascasub numele de Nicodim. Numit secretar si lector, deveni la scurt timpmodelul tuturor fratilor, att in serviciile pe care le infaptuia cu supunere sifara sa crcneasca, precum si in srguinta pe care o demonstra in rugaciune

si asceza. Se intindea cu fiecare zi tot mai inainte, facnd carnea trupului sase supuna mintii si pregatindu-se astfel luptelor vietii isihaste. Trecusera doiani cnd, Sfntul Macarie din Corint, in vizita la Sfntul Munte, il insarcina peNicodim cu revizuirea si pregatirea pentru editare a Filocaliei, aceastaenciclopedie ortodoxa a rugaciunii si a vietii spirituale. Tnarul calugar seretrase intr-o chilie la Karyes pentru a indeplini aceasta sarcina demna demarii invatatori ai isihiei si care cerea o cunoastere profunda a stiinteisufletului. Facu la fel pentru Everghetinos si pentru Tratatul despre deasaImpartasire, redactat de Sfntul Macarie, dar pe care il imbogati in modconsiderabil. Dupa ce termina aceasta lucrare, se intoarse la Dionisiu darcontactul cu Parintii Filocaliei, precum si exercitiul intens al Rugaciunii lui

Iisus, ii trezisera gustul de a i se dedica cu totul. Cum auzise vorbindu-se deSfntul Paisie Velicikovski (cf 15 noiembrie), care conducea o mie de calugariin Moldova in aceasta sfnta activitate a mintii ndreptate catre inima, elincerca sa li se alature. Dar prin pronia lui Dumnezeu o furtuna il impiedicasa isi atinga scopul. Revenit la Muntele Athos si arznd de dorinta de a seconsacra rugaciunii in liniste totala, nu se mai intoarse la Dionisiu ci seretrase intr-o chilie in apropiere de Karyes, apoi la schitul Kapsala,dependinta a manastirii Pantocratorului, intr-o sihastrie inchinata SfntuluiAtanasie, unde copia manuscrise pentru a-si acoperi nevoile de zi cu zi. Cumaici putea sa se dedice zi si noapte, fara sa se imprastie, rugaciunii simeditatiei Sfintilor Parinti, el urca repede treptele Scarii spirituale. La putintimp, batrnul Sfnt Arsenie din Peloponez, pe care il cunoscuse la Naxos,

putu sa se intoarca la Athos si veni sa se instaleze in schit. Nicodim renuntaatunci de buna voie la singuratatea sa, pentru a profita de binefacerileascultarii, si deveni discipolul acestuia. Numai ce terminasera constructiaunei noi chilii si, tulburati in linistea lor, ei hotarra sa se retraga in insulapustie si arida Skyropoula, in fata de Eubea (1782). Dar in fata dificultatilorpentru a-si asigura cele necesare existentei, Arsenie pleca in alta parte,lasndu-l singur pe Nicodim. Acolo, la cererea varului sau, Episcopul Ieroteidin Euripos , Sfntul redacta capodopera sa : Manualul sfaturilor celor bune,despre pastrarea simturilor si a gindurilor, si despre activitatea mintii. Invrsta de numai 32 de ani, fara carti si fara note, neavnd ca sursa deinspiratie dect comoara impresionantei sale memorii si neincetatul sau

dialog cu Dumnezeu, el expuse in aceasta lucrare esenta intregii doctrine


38/84

spirituale a Parintilor, ilustrata cu un mare numar de citate, insotite dereferintele lor exacte. In aceasta lucrare el ne invata cum sa eliberaminteligenta, mintea ("nous") de lantul care o leaga de placerile simturilor,pentru a-i permite sa se inalte, prin rugaciunea interioara (sau "rugaciuneainimii"), la "placerile" spirituale ale contemplatiei. In timpul acestui sejur ininsula pustie, Sfntul infrunta violente atacuri ale demonilor, care incercau sail alunge de acolo. Spre deosebire de atitudinea sa tematoare din tinerete,cnd nu indraznea sa doarma cu usa inchisa, acum cnd spiriteleintunericului veneau sa sopteasca la fereastra lui, el nu isi ridica privirea dincarte dect pentru a rde de incercarile lor neputincioase. Dupa un anpetrecut la Skyropoula se intoarse la Athos, primi acolo Marea Schimacalugareasca si obtinu chilia Sfntului Teonas la Kapsala. Accepta saprimeasca un discipol, Ierotei , si se consacra mai mult ca niciodata scrierii siinvatarii fratilor care veneau sa se instaleze in imprejurimi pentru a profita destiinta lui.

Cu ocazia unui nou sejur in Sfntul Munte, Sfntul Macarie ii incredintaeditarea traducerii operelor complete ale Sfntului Simion Noul Teolog. Inintroducerea la aceasta lucrare, care contine invataturi att de profundedespre contemplatie, Sfntul Nicodim precizeaza ca asemenea carti nu sntfacute doar pentru calugari ci si pentru mireni, caci toti crestinii au fost

chemati sa traiasca desavrsirea Evangheliei. El redacta apoi ManualulDuhovnicului(Aceasta traducere poarta numele de Denis de Zagora dar efoarte probabil ca Sfntul Nicodim sa o fi revizuit in profunzime. El maicompuse si o admirabila Liturghie spre cinstirea Sfntului Simion, a caruipraznuire a instituit-o la 12 octombrie.) si aduna intr-o

Documents

07. Sinaxarul lunii Iulie