1
© www.manutepricepute.ro Numele: Istoria ceasului ilustrata ( Cadranul solar este un dispozitiv care măsoară timpul în funcție de poziția Soarelui Egiptenii măsurau timpul cu ajutorul umbrei lăsate de obeliscuri, lucru atestat încă din 3000 î.Hr.. Umbrele stâlpilor și coloanelor indicau nu numai momentul zilei, ci și anotimpurile Clepsidrele au fost folosite din antichitate şi funcționau cu nisip, apă, praf de coajă de ou sau marmură sfărâmată. Ceasurile solare deveneau inutile noaptea sau în zilele noroase. Egiptenii au mai dezvoltat sisteme de măsurare a timpului bazate pe mecanisme cu apă sau urmărirea mișcării stelelor. Un ceas de dimensiuni mari, fixat în locuri publice, pe faţada unei clădiri ori pe un perete interior, și prevăzut cu un mecanism sonor care anunță principalele unități de timp, se numește "orologiu". În Evul Mediu, în Europa, ceasurile nu erau utilizate în casele oamenilor pentru a indica timpul, ci în mânăstiri și biserici cu scopul de a semnala începerea slujbelor religioase. Ceasurile de mână au devenit populare în 1920. Înainte ceasurile erau purtate în buzunare, aveau capac și erau atașate de un lănțișor. Un ceas digital prezintă timpul ca un număr, de exemplu,12:08 în loc de o mână scurtă orientată spre numărul 12 și o mână lungă între numărul 2 și 3 pe cadran. Ceas atomic utilizează oscilațiile produse de un dispozitiv de tip laser.

001 Ceasul Istoria Ceasului Pentru Copii

Embed Size (px)

DESCRIPTION

ceasul

Citation preview

Page 1: 001 Ceasul Istoria Ceasului Pentru Copii

© www.manutepricepute.ro

Numele:

Istoria ceasului ilustrata

(

Cadranul solar este un dispozitiv

care măsoară timpul în funcție de

poziția Soarelui

Egiptenii măsurau timpul cuajutorul umbrei lăsate de

obeliscuri, lucru atestat încădin 3000 î.Hr.. Umbrele

stâlpilor și coloanelor indicaunu numai momentul zilei, ci și

anotimpurile

Clepsidrele au fost folosite din antichitate şi funcționau cu nisip, apă, praf de coajă de ou

sau marmură sfărâmată.

Ceasurile solare deveneauinutile noaptea sau în zilele noroase. Egiptenii au mai

dezvoltat sisteme de măsurare a timpului bazate pe

mecanisme cu apă sau urmărirea mișcării stelelor.

Un ceas de dimensiuni mari, fixat în locuri publice, pe faţada unei clădiri ori pe un perete interior, și prevăzut cu un mecanism sonor care anunță

principalele unități de timp, se numește "orologiu".

În Evul Mediu, în Europa, ceasurile nu erau utilizate în casele

oamenilor pentru a indica timpul, ci în mânăstiri și biserici cu scopul de a

semnala începerea slujbelor religioase.

Ceasurile de mână au devenit populare în 1920. Înainte ceasurile erau purtate în buzunare, aveau capac și erau atașate de un lănțișor.

Un ceas digital prezintă timpul ca un număr, de exemplu,12:08 în loc de o mână scurtă orientată spre numărul 12 și o mână lungă între numărul 2 și 3 pe cadran.

Ceas atomic utilizează oscilațiile produse de un dispozitiv de tip laser.